Prezentare Psihologie Sociala

Studenti:
Barladeanu Radu
Croitoru Razvan
Huean Liviu
Popa Alin
Sobuleac Grigore

Lenea sociala

1. Efectul Ringelmann
Max Ringelmann a realizat un experiment pentru a stabili eficienta unor grupuri
de marimi diferite in realizarea unor sarcini in agricultura.
Ringelmann a pus un grup de muncitori agricoli sa traga de funie si a masurat cu
dinamometre forta dezvoltata de fiecare individ. El a constatat ca indivizii trag mai tare
de funie cand li se cere sa faca asta singuri si ca forta exercitata de o persoana descreste
pe masura ce grupul creste ca numar de membri.
Efectul Ringelmann sau lenea sociala (social loafing) se refera la reducerea
efortului individual ca urmare a cresterii numerice a grupului.
Cercetatorii au sugerat ca efectul Ringelmann are doua explicatii posibile:
1.

Lipsa de coordonare in conditia de grup, subiectii se pot incurca unii

pe altii tragand de aceeasi funie. (nu pot sa traga la fel de tare ca atunci
cand ar fi realizat singuri sarcina)

2.

Pierderea motivatie subiectii sunt mai putin motivati sa traga cat de

tare pot de funie in situatia de grup. (grupul determina o diminuare a
motivatiei)

Radu Barladeanu + experiment

2. Diminuarea motivatie in grup

In 1974, Ingham a reluat cercetarea lui Ringelmann. Intr-una din conditiile
experimentului lor, grupuri de diferite marimi trageau de funie. In alte conditii
evaluau pseudo-grupuri, alcatuite dintr-un subiect naiv si din complici ai
experimentatorilor. Subiectul era asezat primul in sir si nu stia ca ceilalti nu
faceau decat sa se prefaca. Idee aceasta ingenioasa a permis operationalizare
diferita a lipsei de coordonare si a pierderii motivatiei si disocierea celor doua
explicatii.

Scaderea performatei nu se datoreaza lispei de coordonare dintre

indivizi, ci scaderii motivatiei.

Lenea sociala ar fi, deci, o reducere a efortului individual atunci cand se
lucreaza in grup pentru ca eforturile fiecaruia se confunda cu eforturile celorlalti,
in comparatie cu situatia cand individul lucreaza singur.
Si aici ma gandesc ca acest lucru se leaga putin si cu
principiul vaselor comunicante. Adica, daca avem un vas cu lapte
si unul cu cafea si rasturnam din unul in altul, la un moment dat
vom avea in amandoua vasele, cafea cu lapte.
In cazul nostru cred ca atitudinea unui subiect fata de
sarcina de lucru este transmisa si la cel de langa el. Astfel, daca
unul din subiecti are o atitudine de plictiseala fata de sarcina de
lucru, este posibil ca starea respectiva sa aiba impact asupra
celuilalt.
Haideti sa ne imaginam: Unul din noi, inainte de a incepe
cursul spune: N-am nici un chef sa fiu atent la cursul acesta
sau Nu-mi place profesorul asta...
2

Vi s-a intamplat?...
Ce se intampla atunci? Si ceilalti s-ar putea sa fie de acord
cu ceea ce spui si sa capete aceeasi atitudine nu numai fata de
cursul din ziua respectiva ci fata de curs pe tot parcursul
semestrului.

Dar daca respectivul curs este facut astfel incat sa fie tinut
individual, adica, numai tu si profesorul. Esti mai motivat sa
participi si sa fii atent?
Care sunt concluziile?
Lenea sociala poate fi analizata si din aceasta perspectiva.
1. Atitudinea pe care o ai, are impact asupra celuilalt.
2. Cuvintele pe care le spui pot infuienta imaginea
mentala a celuilalt asupra sarcinii de lucru, astfel
cuvintele sunt un reglator al motivatiei.
Croitoru Razvan
Bill Latane si colegii sai au realizat un alt experiment in care sarcina subiectilor
consta de data aceasta in a striga cat pot de tare, singuri sau in grupuri de doi , patru sau
sase. Participantii aveau casti la urechi, incat nu auzeau nici zgomotul pe care il faceau ei
insisi, nici strigatele celorlalti, pe care ii vedeau numai ca tipa. Grupurile se compuneau
din subiecti naivi si din complici ai experimentatorilor, carora li se ceruse sa se faca
numai ca striga. S-a constata ca strigatele fiecarui subiect se reduceau in medie, in
comparatie cu situatia individuala, cu 29% in grupuri de doua persoane, cu 49% in
grupuri de patru si cu 60% in grupuri de 6 persoane. In plus, acest studiu are meritul de a
fi demostrat relatia dintre efortul individual si talia grupului precum si pe acela de a fi
impus o paradigma in cercetare. De mentionat este faptul ca intrarea unei a treia persoane
intr-un grup de doi are consecinte insemnate asupra performantei individuale (contribuie
la scaderea ei), dar intrarea unei a 20-a persoane intr-un grup de 19 are efecte relativ
neinsemnate. In general se considera ca marimea grupului afecteaza performanta atunci
cand grupul contine de la 2 la 8 persoane.
3

Russell Geen propune trei explicatii pentru fenomenul de lene sociala:

1. Echitatea rezultatelor
2. Frica de evaluare
3. Apropierea de standard

1. Echitatea rezultatelor
Aceasta se refera la faptul ca subiectii se asteapta ca partenerii lor sa leneveasca si
ca atare, lenevesc si ei mai curand decat sa depuna un efort mai mare decat al celorlalti.
Un experiment al lui Jackson si Hankins arata ca subiectii manifesta lene sociala
strigand mai tare singuri decat in grup, cand nu au informatii despre nivelul de efort pe
care intentioneaza sa il atinga partenerul. Cand sunt informatii ca partenerul intentioneaza
sa depuna un efort intens, ei insisi striga mai tare. La fel, efortul lor scade in cazul in care
detin informatii ca celalalt va striga mai slab.
Rezultatele experimentului arata ca ne aflam intr-o situatie de comparatie sociala:
partenerul prin comportamentul lui ofera informatii despre nivelul de efort normal in
acest context marcat de ambiguitate. Pe de alta parte rezultatele atesta existenta asa
numitului efect al fraierului.
Putem lua un exemplu din religie. Stim ca preotul are multe
responsabilitati: aceea de a pastra taina spovedaniei, are puterea de a
lega si a dezlega pacate, de a invata, a indruma cu intelepciune, de a
trai o viata curata. Preotul impreuna cu enoriasii compun biserica.
Lenea sociala se arata prin faptul ca membrii bisericii lasa pe
umerii preotului sarcina de a trai in conformitate cu legea Scripturii. Se
vede tendinta individului in care, el se uita in stanga si in dreapta si isi
zice: A... crestin ca acela?... Mai bine nu! sau Uite ce a facut
acela... si in loc sa depuna un efort suficient pt a se ridica la nivelul
preotului, individul priveste la comportamentul majoritatii si se
conformeaza dupa acesta.

Sau daca preotul cere unui enorias sa faca o fapta buna, de

exemplu, sa mearga la un bolnav la spital, atunci individul se va
comporta la fel ca majoritatea si va raspunde: Imi pare rau, nu am
posibilitate.... Isi va zice in sinea lui Da ce, eu sunt mai fraier?
Se poate observa ca atitudinea unui membru este puternic
influientata de atitudinea majoritatii.

Liviu Huean Poti sa modifici explicatia efect a fraierului pe un

exemplu de religie cum stii tu mai bine.
2. Frica de evaluare
O alta explicatie a lenei sociale este aceea ca dorinta de a lenevi reprezinta un
raspuns in fata unor sarcini neinteresante, plictisitoare care nu determina implicarea
subiectului. In acest caz, lenea sociala va aparea daca nu exista constrangeri sociale.
Orice tratament ce indeparteaza anonimatul si face performata individului observabila,
reduce lenea sociala.
Adica, daca ne referim chiar la situatia noastra, intelegem de ce
profesorii ne dau teme pe care trebuie sa le prezentam de aici din fata.
In primul rand, comportamentul nostru este observat, apoi este
evaluat si daca nu ai facut de 10, ti se scade cate un punct.
A face raspunsurile subiectilor identificabile, creaza posibilitatea ca aceste
raspunsuri sa fie evaluate.
Subiectii se tem de a fi identificati sau de a fi evaluati?
Harkins si Jackson au aratat ca indivizii lenevesc in grup chiar si atunci cand
contributia lor poate fi stabilita/identificata cu precizie, daca au impresia ca nimeni nu le
evalueaza performanta.

In experimentul lor, au oferit subiectilor un obiect si li s-a cerut sa gaseasca cat

mai multe utilizari. Subiectii lucrau fie in grupuri de cate patru, fie singuri.
Experiment: Existau doua grupuri, li s-au oferit obiecte diferite si sarcina era de a gasi
cat mai multe utilizari. Oferindu-se obiecte diferite, nu exista posibilitatea definirii unui

standard prin comparatie. Cand celor doua grupuri li s-au oferit acelasi obiect, numarul de
utilizari gasite a crescut prin faptul ca standardul era mereu ridicat.

Popa Alin
Aici nu am inteles bine experimentul si e posibil sa fi dat o interpretare
gresita
Frica ca performanta lor sa nu fie identificata si evaluata
3. Apropierea de standard
Cea mai recenta explicatie asupra lenei sociale face apel la conceptul de standard:
lenea sociala intervine cand standardul de performanta este necunoscut subiectilor.
Szymasky si Harkins au realizat un experiment pt a proba efectele cunoasterii
standardului. Sarcina acestora era de a gasi cat mai multe utilizari ale unor obiecte.
Jumatate din subiecti au fost informati asupra numarului mediu de utilizari generate de
subiectii dintr-o cercetare anterioara. Cunoscatorii standardului de performanta nu au
lenevit apropiindu-se de nivelul indivizilor ale caror performante puteau fi masurate.
Atunci cand sunt furnizate informatii legate de un standard de perfomanta aterior
se induc doua motivatii diferite.
1. Dorinta de a afla ce rezultate pot obtine (cat de bine pot realiza
sarcina) - auto-cunoastere.
2. Dorinta de a obtine un rezultat mai bun auto-validare.
Formularea explicita a unui standar de grup poate elimina lenea sociala.
4, Atractivitatea sarcinii
Un alt factor care dizolva lenea sociala este atractivitatea sarcinii. Sarcinile de
grup pot prezenta interes sau pot fi plictisitoare si descurajatoare. Lenea social dispare
atunci cand indivizii manifesta interes pentru sarcina - sunt, deci, motivati intrinsec.
Brickner a realizat un experiment in care subiectii erau elevi de liceu ce au fost
rugati sa gandeasca un nou sistem de bacalaureat. In conditia de implicare intensa,
subiectilor li s-a spus ca acest sistem va fi implementat la scoala lor si ca ei insisi vor
sustine un astfel de bacalaureat.

Alti subiecti au fost facut sa creada ca planul lor va fi implementat peste 10 ani si
numai in licee de un tip diferit in raport cu liceul lor.Designul cuprindea coditii de grup
si individuale.
Rezultatele au aratat ca implicarea in sarcina de lucru a crescut in fuctie de
atractivitatea sarcinii si nu in conditia de individual-grup.

Sobuleac Grigore