Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In contextual relatiilor romantice/intime, unul dintre parteneri tinde sa fie mai vulnerabil
influentelor celuilalt, sa accepte mai usor compromisuri. Anumite caracteristici/comportamente
sunt incorporate in propria personalitate si sunt pastrate si dupa incetarea relatiei respective.
Aflarea modului in care individul se percepe pe sine ca diferit de la o relatie la alta, si de la o relatie la
statutul de “single”. De asemenea, remarcarea modului in care, dupa inceperea relatiei de cuplu, celelalte
relatii sociale se modifica. Ne-am referi in special la dinamica relatiilor de prietenie.
Am acordat atentie si rolului pe care similaritatea si complementaritatea il joaca intr-o relatie. Este
similaritatea o prioritate in alegerea partenerului? Devin ei similari pe parcursul relatiei? Sunt indivizii
constienti de similaritatile si diferentele dintre ei?
Ipoteze/intrebari de cercetare:
Pentru inceput interviurile noastre s-au axat pe intrebari menite sa incadreze subiectii intr-un context social.
Astfel, primele aspecte abordate sunt varsta, mediul de provenienta si nivelul de educatie. Ulterior, am rugat
respondentii sa ne spuna despre preferintele lor (muzica, filme, modalitati de a petrece timpul liber, hobby
sau caracteristicii care ii definesc). In acest context, subiectii au tins sa discute inclusive despre cercul de
prieteni si familie, fapt ce ne-a ajutat sa ne dam seama de interactiunile lor sociale.
In urma schitarii personalitatii, i-am rugat pe cei care ne-au raspuns la intrebari sa ne raspunda la intrebari
legate de istoria relatiilor personale sau cele mai importante referinte ale acestora. Sub aceasta maniera,
aflam statutul relational al persoanelor, experienta lor si daca exista un pattern in alegerea partenerilor. In
acelasi timp, putem afla diferente de pozitie a persoanei in functie de partenerul sau si daca aceasta se
schimba o data cu schimbarea persoanei iubite. Am incercat sa aflam daca partenerii respondentilor
reprezentau o completare sau o similitudine a personalitatii acestora, iar cazurile s-au dovedit a fi impartite
in ambele categorii.
Intrebarile urmatoare au continuat cu referire la cea mai importanta si cea mai relevanta relatie a persoanelor
intervievate. Majoritatea subiectiilor angajati intr-o relatie in momentul interviului, a facut referire la
actuala relatie ca fiind cea mai relevanta. Subiectul a fost tratat introductive cu modul in care partenerii s-
au cunoscut, motivul atractiei, asteptarile respondentilor la inceputul relatiei si descrierea partenerului.
Acesta este puunctul in care daca cei doi au aceasi sfera de activitate prin intermediul modalitatii de
cunoastere si daca aceasta relationeaza sau nu cu pasiunile, preferintele si abilitatile mentionate de
intervievat. (Ex. O respondent povesteste ca ii place sa mearga la petreceri sau festivaluri fiind mediul in
care si-a cunoscut primul iubit. Similitudinea este evidenta chiar inaintea angajarii relatiei) Pentru ca acest
argument sa fie transparent, respondentii sunt rugati sa prezinte asemanarile si diferentele resimtite in
privinta partenerului. In continuare, focusul cade pe lucrurile noi din viata de cuplu. Icercam sa aflam daca
cei doi au experimentat lucruri noi sau daca unul dintre parteneri a fost pus in ipostaza de a-si invata
persoana iubita. Toate aceste detalii ne ofera o imagine asupra deschiderii indivizilor catre placerile
partenerului. In urma acestor raspunsuri, descoperim ca unii parteneri pastreaza si isi insusesc obiceiurile
sau placerile persoanelor iubite chiar si dupa despartire, in timp ce altii evita repetarea acestor experiente.
(cel putin pe scurta durata) Interesant este ca in ambele cazuri respondentii asociaza constient aceste
variabile.
In ceea ce priveste integrarea partenerilor respondentilor in sfera sociala, plasam intrebari referitoare la
nivelul de acceptare al acestora in cadrul cercului de prieteni sau familiei subiectilor. Toti subiectii remarca
o diminuare a timpului petrecut in grupul lor de prieteni, in contextual unei relatii romantic. Aici deschidem
tema gestionarii timpului unde ne propunem sa aflam daca timpul personal este respectat si frecventa cu
care cuplul desfasoara activitati impreuna. Caracteristicile activitatilor demarcate in cuplu vor vorbi despre
partenerul posesiv care va insufla celuilalt anumite preferinte sau dimpotriva, va iulstra egalitatea de pozitii
a celor doi.
Referitor la conflicte, respondentii sunt intrebati despre atitudinea lor referitoare la divergente
(tolerant/netolerant) procesul impacarii si consensul sau compromisul la care se ajunge.Anumite atitudini
ale indivizilor ccreaza constrangeri asupra partenerilor si sunt puncta de plecare catre compromisuri. Tot in
cadrul acestei dimensiuni iese in evidenta si atitudinea defensiva (in care indivizii marturisesc vina) si
ofensiva(in care indivizii gasesc justificarea). Totusi in ambele cazuri, indivizii invata aspect moralizante
despre sine, partener sau relatie.
Respondentii sunt rugate sa faca o comparative a sinelui pentru a plasa nivelul aportului pe care o angajare
emotional ail adduce in personalitatea individului.
Pentru definitizarea concluzionarii, rugam suiectii sa faca referire astepatarile de la o relatie si proiectarea
modelului ideal al acesteia . Pe aceasta linie remarcam daca aspiratiile se suprapun cu realitatea.
La final am intrebat persoanele intervievate cum s-au simtit pe parcursul interviului pentru a primi un feed-
back legat de eficineta aplicarii metodei de studio si le-am mltumit pentru ajutorul ofeit . <3
Nu exista nici o indoiala ca omul este o fiinta sociala; el are nevoia de a face parte dintr-un grup
pentru a se simti in siguranta, pentru a atinge un anumit grad de confort psihic si pentru a se
cunoaste si a se valida pe sine insusi raportandu-se la cei din jurul sau.
Oamenii tind sa evite a ramane singuri in situatiile de stres, teama, anxietate mai mult decat o fac
in situatiile de stabilitate emotionala. Ei simt nevoia afilierii la un grup, acesta din urma fiind o
sursa de consolare, un spatiu securizant. Ceilalti membrii ai grupului, prim comportamentul lor,
pot indruma asteptarile individului, ii pot da de inteles cum ar trebui sa actioneze intr-o situatie
neclara. (Stanley Schachter 1959).
Desi individul are nevoie de apropierea de ceilalti, stimularea sociala este benefica atunci cand
este mentinuta la un nivel potrivit: a fi in preajma celorlalti este un fapt la fel de semnificativ ca
nevoia de retragere din tumultul interactiunilor sociale. In urma unui studiu din anul 1971, studiu
realizat de catre Irwin Altman, Dalmas A. Taylor si Ladd Wheeler, s-a ajuns la concluzia ca dupa
o perioada de interactiune sociala neintrerupta intre doi indivizi, intervine nevoia de separare de
ambele parti. Aceasta poate duce pana la refuzul cooperarii sau la forme de ostilitate. Tot in urma
acestui studiu se conchide faptul ca indivizii a caror biografie, interese si atitudini sunt similare au
sanse mai mari ca dorinta de separare de celalalt sa nu apara atat de usor dupa o indelungata
perioada petrecuta in prezenta partenerului.
Iubirea, desi greu de definit, poate presupune o conectare emotionala profunda, o sincronizare a
anumitor opinii si o preluare din obisnuintele si comportamentele partenerilor. Tipurile de iubire
rezultate prin combinarea a trei caracteristici (intimidate, implicare si pasiune) sunt prezentate cu
ajutorul modelului explicative al iubirii (Robert Sternberg 1986).
Nivelul atractiei interpersonale este influentat de mai mult factori. Ca exemplu relevant avem
experimentele lui Robert Baron si Donn Byrne din Social Psychology (1987). Conform acestor
experimente, evenimentele din viata noastra influenteaza atractia interpersonala in functie de ce
sentimente produc. Sentimentele negative duc la diminuare, iar cele positive la o crestere a
atractiei. (Asa se explica de ce persoanele pline de viata, optimiste sunt preferate in general
persoanelor pesimiste care “emana negativitate”).
Relativa similaritatea dintre partenerii joaca un rol esential in atractia interpersonala. Se presupune
ca indivizii prefera persoanele mai asemanatoare lor deoarece impartasirea acelorasi expectante,
convingeri ect. are ca efect fortificarea increderii in propriile valori, atitudini. Tipuri de
similaritate: similaritatea fizica, similaritatea caracteristicilor sociale, similaritatea in inteligenta/
educatie, similaritatea comportamentala, similaritatea personalitatilor. In privinta
complementaritatii exista diverse perspective. Complementaritatea vazuta ca principal
“ingredient” al relatiilor reusite (George Levinger 1966), vazuta ca factor al cresterii duratei sau
al definitivarii relatiei (Alan C. Kerekhoff 1974 ), sau complementaritate ca dorinta a individului
de a poseda caracteristicile desirabile social ale partenerului. ( R. Cattell si J. Nesselroade 1967)
(Chelcea 2010)
Desi sunt numeroase definnitii date conceptului de singuratate, trei caracteristici se pot regasi in
majoritatea acestora: singuratatea e un fenomen intalnit in mod universal si are la baza deficient in
reteaua sociala a individului; e o experienta subiectiva; e o experienta care provoaca emotii,
sentimente negative.
Weiss (1973) vorbeste despre singuratatea emotionala si cea sociala. El sustine ca diversele tipuri
de relatii interpersonale au functii diferite, motiv pentru care ele nici nu se pot suplini reciproc.
Singuratatea emotionala e conceptualizata ca fiind lipsa unei relatii profund calitative, a unei
conexiuni afective. Singuratatea sociala se refera la o retea sociala insuficient de complexa.
Dupa cum am mentionat, singuratatea este subiectiva. Ea poate aparea ca efect al nepotrivirii
asteptarilor cu privire la relatia dorita si realitate. Nemultumirile, neajunsurile la nivelul relatiei de
cuplu pot influenta negativ modul in care individul percepe restul relatiilor sociale (Dykstra si
Fokkema, 2007). Singuratatea e insotita de consecinte, unele chiar grave, ce vizeaza sanatatea
psihica si fizica.
Metodologia/designul cercetării
1. Ai putea sa ne spui cateva detalii despre tine? (varsta, nivel de educatie, mediul de provenienta)
2. Cum te prezinti unei persoane noi? Care sunt principalele trasaturi/peferinte care consideri ca
de identifica?
3. Momentan esti intr-o relatie? Povesteste-ne despre ea. / Povesteste despre cea mai relevanta
relatie a ta.
4. Cum v-ati cunoscut? Care a fost prima ta opine despre persoana de care esti/erai atrasa?
5. Spune-mi detalii despre parcursul relatiei.
6. Cu ce asteptari te-ai angajat in aceasta relatiie si cum s-au schimbat pe parcurs?
7. Consideri ca tinzi sa iti alegi partenerii mai degraba in functie de similaritate sau
complementaritate?
8. Cum alegi/alegeai sa iti imparti timpul si spatiul cu partenerul?
9. Ai ajuns in puctul in care sa renunti la prieteni ?
10. Cati dintre prietenii lui/ei au devenit si prietenii tai?
11. Tu ai incercat sa iti prezinti partenerul/a in cercul tau de prieteni?
12. Compara preferintele tale cu cele ale partenerului. (muzica, filme, convingeri, timp liber)
13. Referitor la relatiile trecute, cum ai gestionat problema cand ai observant lucrurile nu mai
functioneaza intre voi?
14. A.Cum iti vei relatia pe viitor?
B.Cum crezi ca te vei implica in viitor in relatii?
15. Cum este partenerul/partenera, ideal/a pentru tine?
16. Ce apreciezi cand cel mai mult cand esti singur/a?
17. Fa-mi o comparatie intre cum te simti cand esti singur/a si cum te simti cand esti intr-o relatie.
Acestea sunt intrebarile de la care fiecare dintre noi a dezvoltat un dialog centrat pe directia
interviului si adaptat in functie de perosana intervievata. Deoarece am avut atat persoane singure
cat si persoane in cuplu la care intrebarile erau diferite.