Politici Sociale – Curs 4

Criza “statului bunăstării” și reforme în

politicile sociale europene

Cristina Raţ
http://socialcluj.org
 RECAPITULARE: Istoria formării modelelor de “stat al
bunăstării” în ţările capitaliste dezvoltate
„...esenţa statului bunăstării constă în existenţa unor standarde minime protejate
de guvern în privinţa venitului, nutriţiei, sănătăţii, locuinţei şi educaţiei, asigurate
fiecăriu cetăţean ca drept politic şi nu ca un act de caritate” (Wilenski, 1975).
Periodizarea dezvoltării statului bunăstării în Europa:
• 1880 - 1914 – Naşterea
• 1918 – 1940 – Consolidarea şi dezvoltarea
• 1945 – 1975 – „Perioada de aur” a statului bunăstării
• 1945-50 – Reconstrucţia postbelică
• 1950-60 – Relativă stagnare
• 1960-75 – Expansiune
• 1980 – 1990 – Criza statului bunăstării (această etapă continuă și azi)
• După 1990: reforme, neoliberalizare, dualizare
Referințe:
Wilenski, Harold (1975). The Welfare State and Equality: Structural and Ideological
Roots of Public Expenditure. Berkeley: University of California Press.
Pierson, C. (1991) Beyond the welfare state. Cambridge: Polity Press.
Criza statului bunăstării din anii 1980-1990
Factori interni: Condiţiile sociale şi economice nu mai permit
implementarea principiilor economice keynesiene:
• tranziţia demografică și îmbătrânirea populației (problemă
temporară);
• restructurarea post-industrială: creșterea sectorului serviciilor și
diminuarea sectorului industrial;
• schimbări privind familia: creșterea ratelor divorțialității, a ponderii
familiilor monoparentale, înlocuirea modelului de familie Fordist cu
unul în care ambii părinți lucrează (dual-earner families);
• schimbări în sistemul educaţional, prelungirea perioadelor de studii,
expansiunea (masificarea) educației superioare;
Factori externi:
• creşterea preţului petrolului și criza economică globală din anii 1980;
• creșterea rolului organizațiilor financiare internaționale precum
Fondul Monetar Internațional sau Banca Mondială în impunerea unui
model de „disciplină fiscală” prin reducerea cheltuielilor sociale.
Opinia publică ostilă faţă de anumite măsuri de protecţie socială, panica
morală a „dependenței de prestații sociale”.
Schimbări politice: guvernări (neo)liberale şi conservatoare.
Sursă: Pierson, 1991.
1987, Sep 23
Margaret Thatcher, UK Prime Minister, 1979-1990
Interview for Woman's Own ("no such thing as society")

“I think we have gone through a period when too many children and
people have been given to understand “I have a problem, it is the
Government's job to cope with it!” or “I have a problem, I will go and
get a grant to cope with it!” “I am homeless, the Government must
house me!” and so they are casting their problems on society and
who is society? There is no such thing! There are individual men and
women and there are families and no government can do anything
except through people and people look to themselves first. It is our
duty to look after ourselves and then also to help look after our
neighbour and life is a reciprocal business and people have got the
entitlements too much in mind without the obligations, because there
is no such thing as an entitlement unless someone has first met an
obligation..”
http://www.margaretthatcher.org/speeches/displaydocument.asp?doci
d=106689
 Criza contemporană a
statului bunăstării

- Formarea pieţelor globale de capital, de-reglementarea pieţei

forţei de muncă şi restrângerea atribuţiilor statului, în special
a rolului său redistributiv;
- Îmbătrânirea populaţiei: creşterea duratei medii de viaţă, rate
scăzute de fertilitate – problemă temporară, adesea
prezentată tendențios
- Contestare politică: revitalizarea discursului (neo)liberal;
- Diviziuni sociale marcante între categorii etno-culturale, în
special în relaţiile dintre majoritari şi minorități etnice,
suprapuse cu diviziuni de clase sociale;
- Creşterea rolului sectorului al treilea (privat non-profit) în
furnizarea de servicii sociale.
 Statul bunăstării: modificarea forţelor de piaţă
“Economişti şi specialişti în finanţe au regresat în masă spre o doctrină care neagă rolul
reglementativ al statului şi funcţia integrativă a societăţii civile şi susţine un construct
încremenit al pieţelor nereglementate, cu actori umani reduşi la nişte monomaniaci
oportunişti. Cum s-a putut răspândi atât de mult această viziune de economie primitivă şi
persista cu atâta tenacitate? Aceasta este probabil singura întrebare la care economia
primitivă poate răspunde: deoarece a fost profitabilă.
Economia primitivă a ţintit în mod special două concepte fundamentale din ştiinţele sociale:
noţiunea de bunuri collective create prin acţiune colectivă trebuia distrusă, iar noţiunea de
transferuri de venituri induse de stat trebuia incriminată ca fiind cu necesitate
contraproductivă. Acestea constituie exact fundamentele pereche ale statutul social (welfare
state). Economia primitivă a legitimat câştigurile din capital, indiferent de cât de
disproporţionale ar fi, şi a delegitimat orice măsură care ar fi putut ameliora distribuţia
venitului naţional către forţa de muncă.
Ultimii douăzeci de ani s-au petrecut sub spectrul emergenţei unui regim financiar care
operează aproape fără nici un control extern, oferind teritoriu neîngrădit pentru orice
schemă propusă de bancheri şi operând pe o piaţă invizibilă a manipulărilor monetare,
practic fără nici o legătură cu economia productivă. Exact pentru că iniţial bancherii într-
adevăr au îndeplinit un rol economic real şi esenţial, au putut utiliza acest rol ca o pârghie
pentru dobândirea unor privilegii collective şi profituri personale. Lărgirea vastă şi rapidă a
scalei la care operează, cunoscută sub numele de “globalizare”, le-a conferit oportunitatea de
a evita reglementările oricărei guvern”.

• Sursă: Abram de Swaan: Politici sociale şi criza globală. Prelegere în plen la închiderea
conferinţei anuale a European Social Policy Analysis Network: „Social Policy and the Global
Crisis. Consequences and Responses”. Budapesta, 2-4 Septembrie 2010
(www.espanet2010.net)
 Factorii care subminează statul social Round up
the usual suspects!
• SAM – Southern Competition, technological Advances and Monetary policy
(Competitia cu Sudul, evoluţia tehnologică şi politicile monetare). Globalizarea
economică a creat presiuni puternice asupra statelor naţionale, mai precis asupra
sistemelor lor de protecţie socială.
• ILSA – Inflation Control, Low Service Sector Productivity Growth, and Ageing
populations (Controlul inflaţiei, creşterea redusă a productivităţii muncilor non-
manuale din sectorul serviciilor). Statul bunăstării este subminat de factori interni (the
domestic “maid” is the murderer). Modelul se bazează pe o regulă economică a
profitului marginal (legea Baumol) care afirmă că serviciile ajung să fie prea costisitoare
în raport cu plusvaloarea pe care o produc. Expansiunea sectorului serviciilor (care au o
rată a productivităţii mai scăzută) şi restrângerea sectorului industrial (unde extragerea
plusvalorii este mai ridicată) duce la scăderea profitului şi, implicit, la dificultăţi în
menţinerea cheltuielilor publice finanţate din impozite pe profit.
• RICK –Property Rights, Income Streams and Coalitions.
• (Drepturi de proprietate, fluxuri de venit şi coaliţii). Dreptul la protecţie socială
(welfare rights) nu mai constituie doar “un drept social”, ci şi un “drept de proprietate”
la transferuri de venit din partea statului, legimitat (justificat) de contribuţiile plătite în
bugetul de stat. Pensiile se pot încadra mai bine în seria drepturilor de proprietate (un
drept dobândit prin contribuţie) decât în cadrul drepturilor sociale.

• Schwartz, Herman: Round up the Usual Suspects! Globalization, Domestic Politics, and
Welfare State Change , in Pierson, C. (2006): The New Politics of Welfare, Cambridge:
Polity Press, pp. 17-45.
Social-democraţie cu accente neoliberale (1990-2000):
“A treia cale” – A. Giddens
• Combină orientarea social-democratică (redistribuţia resurselor
de către stat) cu politici (neo)liberale de piaţă;
• Accent pe rolul statului în facilitarea integrării sociale, înţeleasă
în primul rând ca integrare pe piaţa muncii şi calificare
educaţională;
• Subvenționarea de către stat a unor servicii sociale la nivelul
comunităților locale;
• Principiul: CORA – Community, Opportunity, Responsibility,
Action (or Agency);
• Deosebit de influent în Marea Britanie, în timpul lui Tony Blair
(Labour Party): politica New Deal for Communities de investiţie
în servicii sociale în zonele cele mai sărace din UK.

Lecturi:
Giddens, A. (2001). A treia cale. Renașterea social-democrației. Iași: Polirom.
Giddens, A. (2001). A treia cale și criticii ei. Iași: Polirom.
 Turnura neoliberală în politica socială:
reducerea rolului direct al statului şi introducerea unor
mecanisme de piaţă în sistemului de protecţie socială
Quasi-markets (cvasi-piaţă)
• Outsourcing (contracting-out) – statul încredinţează (subcontractează)
realizarea serviciilor sociale şi medicale unor agenţi privaţi, ce intră în
competiţie pentru finanţarea statului;
• Se presupune că introducerea competitivităţii între furnizorii de servicii
sociale va conduce la îmbunătăţirea calităţii acestora;
• Probleme:
• Creaming-effects: împinşi de dorinţa de a dovedi “eficienţă” în furnizarea
serviciilor sociale, agenţii privați vor evita cazurile cele mai dificile, unde
costul intervenţiei este ridicat iar şansa de reuşită redusă. Ex: servicii
sociale pentru persoane fără adăpost cu probleme psihice sau dependenţă
de alcool;
• Nevoia de a impune şi controla satisfacerea unor standarde de calitate a
serviciilor sociale şi medicale; acestea trebuie formulate şi verificate de
instituţiile statului;
• Gradul de acoperire deficitar: în zonele mai puţin dezvoltate există prea
puţini furnizori sau, uneori, nu există deloc.
 Ce a însemnat formarea
Uniunii Europene pentru
politicile sociale
naționale?
Semnarea Tratatului de la Roma – 1957
Formarea Comunității Economice
Europene de către Belgia, Franța, Italia,
Luxemburg, Olanda și
Rep.Fed.Germană.

Foto: Semnături pe textul

original al Tratatului de la Roma
 Există un model social European?
Metoda Deschisă de Coordonare în Domeniul Politicilor Social

• Încercarea de a promova un model european al politicii sociale: recomandări (lipsa

puterii coercitive), obiective comune şi metode comune de evaluare a performanţei
statelor membre în atingerea acestor obiective: Metoda Deschisă de Coordonare în
domeniul politicilor sociale
Poltica socială pe agenda europeană: scurt narativ
(după Ferrera et al, 2002; Atkinson, 2000)
• 1985-90: conceptual de “excluziune socială” câştigă prioritate, în opinia unor
comentatori tocmai din cauza caracterului său vag, imprecis (Atkinson in Ferrera,
2002);
• activitatea Observatorului de Politici Sociale pentru Combaterea Excluziunii Sociale
• 1992: Două recomandări ale Comisiei Europene: 92/441 – statele membre ar trebui
să dezvolte sisteme de garantare a unui venit minim, să participe la schimburi de
informaţii şi experienţe relevante pentru politica socială; 92/442 – apare ideea
urmăririi unei convergenţe în politica socială;
• 1992: Tratatul de la Maastricht: Sunt propuse două articole privind politica socială,
dar acestea nu sunt incluse în tratat datorită opunerii Regatului Unit;
• 1993: Green Paper on European Social Policies: Options for the Union
• 1994: White Paper on European Social Policies: A Way Forward for the Union
• 1997: Tratatul de la Amsterdam: Două articole referitoare la politica socială a
ţărilor membre sunt încorporate ulterior în Tratatul de la Maastricht: articolul 136,
referitor la combaterea excluziunii sociale şi articolul 136, referitor la integrarea pe
piaţa forţei de muncă.
Posibilitatea unui model social
European
În urma redactării unui Green Paper on
European Social Policy: Options for the
Union în 1993, a urmat un document
programatic care re-afirmă valorile
dialogului social, drepturilor muncitorilor,
combaterii sărăciei şi a excluziunii
sociale, promovării oportunităţilor egale
în contextul schimbărilor legate de
globalizare, îmbătrânirea demografică şi
modul de producţie post-industrial.

Commission of the European

Communities: European Social Policy
– A Way Forward for the Union.
Whyte paper
Brussels, July 1994

Sursă:
http://aei.pitt.edu/1118/1/social_policy_white_paper_COM_94_333_A.pdf
 Există un model social European?
Metoda Deschisă de Coordonare (MDC) în Domeniul Politicilor Social

• 1999: accentuarea revendicărilor privind o „Strategie armonizată pentru

modernizarea protecţiei sociale”
• Consiliul European de la Lisabona, Martie 2000: Acordul privind
necesitatea unei Metode Deschise de Coordonare a politicilor sociale şi
rolul instrumental al Consiliului European în realizarea acestei coordonări;
• Consiliul European de la Nisa, Decembrie 2000: un punct de cotitură.
Acord asupra obiectivelor şi structurii comune a Planurilor Naţionale
pentru Incluziune Socială. Acestea trebuie elaborate în anul 2002.
• Se înfiinţează un Comitet pentru Protecţia Socială cu un rol consultativ,
compus din doi reprezentaţi ai Comisiei Europene şi câte un reprezentant
din fiecare stat membru UE.
 Covergente în policile sociale europene?
• Obiective comune de politică socială aprobate la Consiliul European
de la Nisa, Decembrie 2000:
• promovarea accesului tuturor pe piaţa forţei de muncă şi a accesului la
resurse, drepturi, bunuri şi servicii;
• prevenirea excluziunii sociale;
• acţiuni în sprijinul celor mai vulnerabili;
• mobilizarea tuturor celor implicaţi (stakeholders): instituţii europene,
guverne naţionale, societatea civilă (organizaţii non-guvernamentale),
agenţii private de servicii sociale, beneficiarii serviciilor sociale,
persoane aflate la nevoie. (vezi Pena-Casas et al., 2001:13-14).

Referințe:
• Peña Casas, R., Degryse, C., and Pochet, P. (2001). European Strategy in the field of poverty
and social exclusion. Report prepared for the Belgian Federal Government. Available at:
• http://ose.be/files/publication/2002/CPASfinalEN_2002.pdf
• Ferrera, M., Matsaganis, M., and Sacchi, M. (2002). Open coordination against poverty: the
new EUsocial inclusion process, Journal of European Social Policy, 12(3): 227-239.
• Atkinson, A.B., Cantillon, B., Marlier, E. and Nolan, B. (2002) Social Indicators. Oxford: Oxford
University Press.
 Covergente în policile sociale europene?
• Întocmirea Metodei Deschise de Coordonare (MDC) a politicilor
sociale a urmat în mare măsură modelul Strategiei Europene
pentru Ocuparea Forţei de Muncă (European Employment
Strategy); obiectivele acesteia din urmă pentru anul 2010 au fost: o
rată de ocupare de 70%; o rată de ocupare în rândul femeilor de
60%; o rată de ocupare de 50% în rândul celor peste 50 de ani;
Accentul pus pe creşterea productivităţii muncii, caracterul inclusiv
şi integrat al pieţei forţei de muncă, prestaţii sociale pentru cei
care muncesc (trecerea de la welfare la workfare).
• Obiectivul MDC pentru 2010: injumătăţirea ratei de sărăcie în UE,
de la 18% în 2000 la 9%.
• În contextul crizei financiare din 2009, aceste obiective nu au fost
atinse, iar Strategia Lisabona s-a dovedit ineficientă.
• După 2010, s-au accentuat măsurile de “investiţie în resursa
umană”, prin programe de calificare, crearea de locuri de muncă
prin sprijinirea antreprenoriatului şi a economie sociale, servicii de
îngrijire şi educaţie timpurie pentru copiii preşcolari.
• În 2017, se lansează Pilonul European al Drepturilor Sociale, dar
dincolo de valoarea sa discursivă această nouă politică nu aduce
transformări substanțiale în politicile sociale naționale.
Criza economică globală 2008-2010 și răspunsuri la criză

• 2010 – Introducerea Semestrului European ca metodă de

coordonare a politicilor economice și fiscale ale statelor membre
UE pentru a preveni deficitul bugetelor naționale;
• 2013 - Lansarea pachetului pentru “investiții sociale” de către
László ANDOR, European Commissioner responsible for
Employment, Social Affairs and Inclusion. Focalizare pe creștere
economică și coeziune socială, promovarea subvenționării
serviciilor sociale care facilitează educația și calificarea
profesională, medierea angajării în muncă contractuală, dar și a
subvenționarea serviciilor de sănătate, menite a fi accesibile.
• Vezi: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-179_en.htm (Martie 2018).
 2017: Pilonul European al Drepturilor sociale
Trei idei directoare:
• Opportunități egale și acces pe piața muncii
• Condiții de muncă echitabile
• Protecție socială și incluziune
20 de principii explicite privind drepturile sociale
Responsabilitatea implementării:
- partajată între UE și statele membre
Surse:
https://ec.europa.eu/commission/priorities/deeper-and-fairer-economic-
and-monetary-union/european-pillar-social-rights_en
https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-
political/files/european_pillar_one_year_on.pdf
 2017: Pilonul European al Drepturilor sociale
Opportunități egale și acces pe piața muncii
1. Educație, formare și învățare pe tot parcursul vieții
2. Egalitate de gen
3. Oportunități egale (non-discriminare)
4. Suport activ în vederea angajării
Condiții de muncă echitabile
5. Ocupare sigură și adaptabilă
6. Salarii
7. Informații despre condițiile de muncă și protecție în caz de
disponibilizare
8. Dialog social și implicarea muncitorilor (organizații sindicale)
9. Echilibrul dintre muncă și viață personală (work-life balance)
10. Mediu de muncă protejat, sănătos și bine adaptat; protejarea
datelor cu caracter personal
 2017: Pilonul European al Drepturilor sociale
Protecție socială și incluziune
11. Servicii de îngrijire a copilului și suport pentru copii
12. Protecție socială
13. Indemnizații de șomaj
14. Venituri minime
15. Venituri și pensii la bătrânețe
16. Servicii de sănătate
17. Includerea persoanelor cu dizabilități
18. Îngrijire pe termen lung
19. Locuire socială și asistență pentru persoanele fără adăpost
20. Acces la serviciile de bază (apă, salubrizare, transport, curent
eletric, servicii financiare, digitale) mai ales celor deprivați/
Dincolo de discurs:

• Putem vorbi despre o comercializare explicită

a muncii indusă de principiile prevăzute în
Pilonul Drepturilor Sociale?
• Se produce o dualizare a statului social, prin
care sistemul de asigurări se întărește, dar
redistribuția verticală se restrânge (scade
valoarea prestațiilor sociale, eligibilitatea se
îngustează, condiționările se întăresc etc.)?
• Cum se vor operaționaliza aceste principii în
măsuri concrete, bugetate adecvat?
Dincolo de discurs:

Dacă responsabilitatea implementării este partajată între UE și

statele membre, vor exista diferențe între state în funcție de
modelul lor istoric de stat al bunăstării?

Datele se referă la anul 2005 şi sunt reproduse din:

Diamond, P. şi Lodge, G. (2013): Welfare States after the Crisis. Policy Network Paper.
www.policy-network.net
 Lecturi:
Obligatorii:
• Standing, Guy (2007). Labour recommodification in the global transformation. In
Reading Karl Polanyi for the 21st Century, edited by Ayshe Bugra and Kan Agatan, 67-
95. Basingstoke: Palgrave Macmillan.
• Comisia Europeană (2017). Dimensiunea socială a Uniunii Europene. Brussels: EU.
Recomandate:
• Peña Casas, R., Degryse, C., and Pochet, P. (2001). European Strategy in the field of
poverty and social exclusion. Report prepared for the Belgian Federal Government.
Available at:
• http://ose.be/files/publication/2002/CPASfinalEN_2002.pdf
• Ferrera, M., Matsaganis, M., and Sacchi, M. (2002). Open coordination against
poverty: the new EU social inclusion process, Journal of European Social Policy, 12(3):
227-239.
• Atkinson, A.B., Cantillon, B., Marlier, E. and Nolan, B. (2002) Social Indicators. Oxford:
Oxford University Press.
• Pilonul Drepturilor Sociale în UE: https://ec.europa.eu/commission/priorities/deeper-
and-fairer-economic-and-monetary-union/european-pillar-social-rights_en
• Evaluarea măsurilor întreprinse în urma formulării Pilonului European al Drepturilor
Sociale https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-
political/files/european_pillar_one_year_on.pdf