TEMA 4

CUNOAŞTEREA CELORLALŢI
(PERCEPŢIA SOCIALĂ)

Obiective
descrierea surselor în cunoaşterii celorlalţi;
evidenţierea erorilor de percepţie în cunoaşterea celorlalţi;
analiza expresiilor nonverbale prin care poate fi detectată minciuna în comportamentul „Celuilalt”.

Cuvinte cheie
Percepție socială, erori în cunoașterea celorlalți

Sumar
1. Surse în cunoaşterea celorlalţi
2. Erori și distorsiuni în cunoaşterea celorlalţi
3. Comportamente nonverbale prin care am putea să detectăm minciuna

Introducere. Generalități
Mecanisme şi surse în cunoaşterea celorlalţi la nivelul simţului comun;
Percepţie (proces senzorial perceptiv prin care se formează imaginea primară
unitară a obiectelor şi fenomenelor). Percepţie socială;
Nivel de analiză – intrapsihic, interpersonal;
Cunoaşterea celorlalţi (percepţia socială) – proces continuu şi se referă la
cunoașterea caracteristicilor de personalitate, caracteristicilor intelectuale, abilităţi, stare
emoţională, statut social, condiţie socioculturală, aspecte cognitive (felul în care gândesc),
percepţii (cum se văd pe ei înşişi şi pe ceilalţi) ale sinelui celorlalţi.

1. Sursele cunoaşterii celorlalţi

Comunicarea verbală directă – prin ceea ce afirmă despre sine şi despre alţii (alţi
indivizi, evenimente, instituţii sociale). Control al eului maxim (de ex., cazul escrocilor).
Comunicarea paralingvistică – tonul vorbirii, pauze, fluenţă – informaţii indirecte
despre celălalt („te voi mai căuta”, spuse el pe un ton ferm şi convingător / neconvingător).
Comunicarea nonverbală – expresia feței, contactul vizual și distanța fizică.
 Expresia feţei – stările sufleteşti.
 Există 6 emoţii de bază, a căror reprezentare facială apare clară încă din
copilărie – fericirea / bucuria, surpriza, supărarea / tristeţea, frica /
îngrijorarea, dezgustul şi furia.
 Psihologie socială,
dr. conf. univ., Natalia COJOCARU

 Emoţiile sunt universale şi au o bază biologică comună, astfel, oamenii

din diverse arii culturale îşi pot citi reciproc stările sufleteşti.
 Specificitate culturală şi norme sociale – reguli de expunere.
 Diferenţe interindividuale şi gender în „lectura” emoţiilor celuilalt.
 Contactul vizual – „ochii sunt oglinda sufletului” – privirea celuilalt spune
multe – „i se citi în ochi mâhnirea”, „ochii îi radiază de fericire”. Felul în care îl
privim pe celălalt în cadrul comunicării are o importanţă deosebită. Oamenii,
care îşi surprind partenerul de comunicare uitându-se în altă parte, reîncep fraza.
 Influenţa zâmbetului
 Evitarea privirii celuilalt
 Privirea insistentă (blândă, binevoitoare; „care te strâpunge”)
 Limbajul corpului
 Distanţa fizică
 „Distanţa intimă“ (de până la 40-50 cm). Spaţiu accesibil doar persoanelor
foarte apropiate, partenerului, iubitei sau iubitului, celui mai bun prieten,
propriilor copii. Apropierea interlocutorilor, acceptarea lor în zona distanţei
intime exprimă o apropiere psihologică.
 „Distanţa personală“ (50-75 cm). Accesibil pentru prieteni, colegi. Dacă
acest spaţiu este încălcat, ne simţim inconfortabil.
 „Distanţa socială“ (1,5-3 m). Distanţa la care se desfăşoară cele mai multe
dintre interacţiunile individuale obişnuite, tranzacţiile, afacerile cu caracter
formal.
 „Distanţa publică“ (3-6 m). Distanţa în care individul este protejat şi poate
deveni defensiv dacã este atacat. La acest nivel pierdem foarte multe detalii
ale comportamentului interlocutorului: expresiile feţei, direcţia privirii, dar
suntem îndeajuns de aproape pentru a-i urmări acţiunile.

2. Erori în cunoaşterea celorlalţi

Prejudecata primei impresii. Studiile experimentale arată că, de fapt, creierul își
formea-ză foarte repede o impresie de acceptare sau de respingere, plecând doar de la chipul
cuiva. Prima impresie, absolut instinctivă, decide evoluția relației noastre cu acea persoană.
Caracte-risticile feței provoacă celui care privește o primă reacție, de acceptare sau de
respingere, care aparent nu se mai schimbă. Având în vedere că emoția este climatul de bază
care ne condiționează raporturile ulterioare cu o persoană este deseori foarte dificil „să mai
facem cale întoarsă”.
Fenomenul baby face. Studii de psihologie socială atestă faptul că oamenii cu față de
copil (baby face – persistența trăsăturilor de copil la vârsta adultă) sunt considerați nevinovați,
amabili, onești. Suntem atrași în mod spontan de acești oameni: se adoptă automat o
atitudine protectoare și indulgentă, se manifestă tendința de a-i alinta, sunt considerați mai
agreabili, mai drăguți, mai puțin periculoși.
Cristalizarea / decristalizarea – idealizarea persoanelor sub influenţa sentimentelor şi
a pasiunii, descoperim doar calităţi şi ignorăm viciile sau defectele; decristalizarea, fiind
proce-sul invers.

2
 Psihologie socială,
dr. conf. univ., Natalia COJOCARU

Efectul hallo – formarea unei imagini globale (pozitive sau negative) despre o
persoană, care influenţează aprecierile privind anumite trăsături sau situaţii specifice legate
de această persoană.
Efectul de contrast – tendinţa de a-i judeca pe ceilalţi prin raportare la propria
persoană.

Comportamente nonverbale, prin care poate fi detectată minciuna (Baron et al., 1998
apud Iluț, 2002):
 schimbările rapide ale expresiei feței;
 expresii faciale exagerat de accentuate;
 clipitul des și pupilele dilatate;
 evitarea privirii directe;
 privirea prea insistentă;
 controlul extrem de ridicat asupra comportamentului nonverbal;
 discrepanța expresională a diferitor canale nonverbale.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ŞI TEME DE REFLECŢIE

Care sunt sursele cunoașterii celorlalți?
Ce distorsiuni pot interveni în cunoașterea celorlalți?
Cum poate fi detectată minciuna prin expresiile nonverbale și ce erori de interpretare se
pot face?

APLICAŢII
Observați cum indivizii respectă distanța fizică, analizând diverse situații cotidiene de
interacțiune și comunicare socială. Identificați cum reacționează oamenii în cazul în care
le este încălcat spațiul personal.
Elaborați un eseu la tema Erori în cunoaşterea celorlalţi (1,5 pag.).