Sunteți pe pagina 1din 23

LEADERSHIP SI

COMUNICARE

LECTIA – 2
Comunicarea verbală şi paraverbală
Forme ale comunicării
Exista mai multe criterii după care sunt identificate variatele forme de comunicare:

 După participarea indivizilor la procesul de comunicare:


 comunicare intrapersonală (comunicare cu sinele)
 comunicare interpersonală (cu alţii)
 comunicare de masă (prin instituţii specializate, cu adresabilitate generală)

 După contextul spaţial-temporal al mesajelor


 directă (faţă în faţă): cuvânt, gest, mimică
 indirectă (mediată)
 comunicarea imprimată (presă, carte, afiş...)
 comunicare înregistrată (film, disc, bandă magnetică...)
 comunicare prin fir (telefon, prin cablu, fibre optice)
 comunicare radiofonică (radio, TV)
03/26/2020 2
 După instrumentele folosite
 verbală
 nonverbală
 paraverbală = forma vocală de limbaj nonverbal: tonalitatea şi inflexiunea vocii,
ritmul vorbirii, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile
verbale
 După obiectivele comunicării
 comunicare incidentală (fără scop bine stabilit)
 comunicare consumatorie (consecinţa a stărilor emoţionale)
 comunicare instrumentală (când este urmărit un scop precis)
 După interacţiunea sistemelor care comunica
 comunicare omogenă (om-om, animal-animal)
 comunicare heterogenă (om-animal, om-maşină)
 După poziţia în cadrul unei organizaţii
 comunicare ascendentă (cu superiorii)
 comunicare descendentă (cu subalternii)
03/26/2020 3
 comunicare orizontală (emiţătorul şi receptorul au poziţii egale)
 După modul de transmitere a informaţiei:
- comunicarea verbală şi
- comunicare nonverbală

 Impactul comunicării verbale (cuvinte şi conţinut):


- 10% din totalul comunicării din care
componenta vocală realizează 35% (viteza vorbirii,
inflexiunea, claritatea)
componenta vizuală 55% (mimica, gestica, mediul,
mijloacele vizuale)

 Pentru ca mesajul să fie clar, este necesară convergenţa limbajului verbal şi nonverbal

03/26/2020 4
COMUNICAREA INTERPERSONALA
 Este cea mai importantă formă de comunicare şi cel mai des
folosită.

 Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor socială


depinde de abilitatea cu care pot angaja discuţii cu alţii.

 Comunicarea interpersonală se referă la comunicarea faţă în faţă.

 Acest tip de comunicare este important pentru a te înţelege pe tine


şi pentru a construi relaţiile tale cu ceilalţi

 Pentru a realiza acest lucru trebuie dezvoltată capacitatea de


autoanaliză, autocunoaştere, autoexpunere cât şi cunoaşterea
barierelor şi factorilor perturbatori care îngreunează procesul
comunicării.
03/26/2020 5
 Studiile de cercetare a atitudinilor şi motivaţiilor oamenilor
care lucrează într-o organizaţie, au arătat că ei au nevoie să
se simtă implicaţi, informaţi şi pregătiţi să participe la
deciziile care îi afectează.
 Între procesul de comunicare dintr-o organizaţie şi
structura organizaţională există o relaţie strânsă, ele
influenţându-se reciproc.
 comportamentul orientat pe relaţii interpersonale
fundamentale, modelează structura organizaţională
 comportamentele stabile şi previzibile ale membrilor dintr-
o organizaţie sunt determinate de tipul de structură.
03/26/2020 6
 Comunicarea interpersonală (=directă) se realizează între două sau mai
multe persoane, care se află în poziţii de proximitate (spaţială de regulă)
şi care interacţionează sau se influenţează reciproc.
 Presupune 3 lucruri importante:
 cum se realizează comunicarea
 între cine şi ce are ea loc
 frecvenţa cu care grupe de indivizi comunică între ei
 Scopul comunicării:
a fi recepţionaţi corect
a fi înţeleşi
a fi acceptaţi
a primi o reacţie – dovada faptului că am fost înţeleşi
03/26/2020 7
Imaginea despre sine

 Atunci
când comunicăm, ne adresam imaginii pe care noi o
avem despre interlocutor, iar acesta va comunica cu noi
conform versiunii sale despre noi şi despre el însuşi.

 Orice persoană are cel puţin cinci imagini, fiecare


interinfluenţându-se şi schimbându-se în permanenţă, în
urma procesului de comunicare.

 Armonia dintre aceste versiuni face comunicarea sa fie


simplă, directă şi nedistorsionată.

 Aceasta armonie se poate realiza prin autocunoaştere sau


prin deschiderea spre alţii, autoexpunerea, “reflectarea
noastră în alţii”. 03/26/2020 8
Tipuri de comunicare
 Instrumentală - serveşte unuia sau mai multor scopuri
precise;
- intenţia emiţătorului este aceea de a
influenţa nivelul cunoştinţelor, atitudinilor
sau comportamentelor receptorului.

 Afectivă - exprimă starea emoţională a emiţătorului (de exemplu entuziasmul


său, frica sau incertitudinile sale).

 Întâmplătoare - transmiterea în mod accidental a informaţiei (fără ca


emiţătorul să fie conştient că a făcut acest lucru).
03/26/2020 9
 Comunicarea într-o organizaţie este în funcţie de comportamentului bazat pe relaţii
interpersonale fundamentale.
 1. Nevoia de includere
- se referă la nevoia de a-i include pe alţii sau de a fi inclus
în activităţile altora
- exprimă de fapt interacţiune socială: ''vreau să fiu
inclus..." sau "vreau să-i includ şi pe alţii..."
2. Nevoia de control care se referă la
- nevoia de a controla indivizi (de a le spune ce să facă) sau
- la nevoia de a fi controlat de alţii ("să mi se spună ce să fac");
3. Nevoia de afecţiune - se referă la
- nevoia de a exprima căldura sufletească, apropiere de alţi indivizi:
''vreau să mă apropii de oameni" şi
- nevoia de a percepe afectivitate din partea celorlalţi: “vreau ca oamenii să-mi fie
apropiaţi"
03/26/2020 10
Stiluri de comunicare
 Fiecare persoană are stilul său personal de comunicare.

 Cunoaşterea stilului propriu de comunicare, dar şi pe cel al interlocutorului poate


facilita interacţiunea între partenerii de comunicare.

 Aceste stiluri sunt de fapt comportamente cu care suntem obişnuiţi să reacţionăm faţă
de alţi oameni.

 Stilul de comunicare (stilul social) evaluează două dimensiuni ale


comportamentului uman:
- capacitatea de a se impune şi
- sensibilitatea

03/26/2020 11
 Capacitatea de a se impune este măsura în care o persoană
tinde:
- să întrebe (fiind mai rezervată în exprimarea
propriei opinii) sau
- să afirme (susţinându-şi cu fermitate poziţia) atunci când
interacţionează cu alţii.

 Sensibilitatea se referă la gradul în care o persoană tinde:


- să-şi controleze sau
- să-şi exprime emoţiile
atunci când vine în contact cu alte persoane
03/26/2020 12
Stilul analitic
 Faptele, principiile şi logica se situează pe primul plan.
 Pot părea lipsiţi de entuziasm, reci şi detaşaţi
 Pot fi buni organizatori şi planificatori, dar datorită caracteristicilor enumerate mai
sus şi dorinţei de a fi totdeauna corecţi, îşi afirmă cu greu un punct de vedere.
Trăsături:
 Reacţie lentă
 Efort maximal pentru organizare
 Centrat asupra procesului
 Preocupare minimă pentru emoţiile şi sentimentele personalului
 Cadrul de referinţă este istoric
 Prudenţă în acţiune
 Tendinţa de a evita implicarea personală
 Nevoia de adevăr şi pertinenţă 03/26/2020 13
Stilul directiv
 Persoanele din această categorie par să ştie ce vor
 Sunt eficienţi şi la obiect.
 Devin nerăbdători în caz de întârziere
 Arată puţină consideraţie sentimentelor şi relaţiilor interpersonale, putând fi
consideraţi duri, severi şi critici sau eficienţi şi decişi.
Trăsături:
 Reacţii rapide
 Efort maximal pentru a controla
 Centrat asupra sarcinii
 Preocupare minimă, analiza şi reflexia teoretică
 Prezentul este cadrul de referinţă
 Acţiune directă
 Nevoia de control 03/26/2020 14
Stilul expresiv
 Reprezentanţii acestui stil par creativi şi plini de imaginaţie
 Prin felul lor de a fi induc entuziasm, sunt calzi, abordabili, dar
pot fi consideraţi şi superficiali, lipsiţi de simţ practic.
 Tind să ia decizii rapide bazate pe sentimentele proprii, bănuieli, intuiţii, de aceea
pot genera greşeli şi schimbări frecvente ale direcţiei.
Trăsături:
 Reacţie puternică
 Efort maximal pentru a se implica
 Centrat asupra interacţiei
 Preocupare minimă pentru rutină şi conformitate
 Viitorul este cadrul de referinţă
 Impulsivitate în acţiune
 Tendinţa de a evita insolenţa
03/26/2020 15
 Nevoia de stimulare şi interacţiune
Stilul amabil
 Amabilii sunt orientaţi spre relaţiile interpersonale şi preferă să facă lucrurile cu
ajutorul altora
 Cu toate că ei caută motive personale în acţiunile celorlalţi, sunt adesea buni
membri ai echipei.
 Tind să evite deciziile care pot implica riscuri personale şi conflicte, ca atare pot
părea lenţi şi rezistenţi la schimbare.
Trăsături:
 Reacţie moderată
 Efort maximal pentru a intra în relaţie
 Centrat asupra persoanei
 Preocupare minimă pentru logica formală
 Prezentul este cadrul de referinţă
 Acţiune de suport
 Tendinţa de e evita conflictele
03/26/2020 16
 Nevoia de cooperare şi de acceptare
Modalităţi prin care se poate îmbunătăţi interacţiunea cu persoane aparţinând unor stiluri de comunicare diferite:

 cunoaşte-te pe tine însuţi, părţile tale slabe şi cele tari

 controlează-ţi propriul comportament; nu uita că într-un dialog poţi


controla numai 50%, şi anume propriile reacţii

 cunoaşte-i pe ceilalţi şi identifică stilul de comunicare pe care îl au

 fă ceva pentru ceilalţi, amintindu-ţi că fiecare are propriul stil de


comunicare şi că nu există un stil perfect

03/26/2020 17
 Mijloacele comunicării se clasifica astfel,după două axe opuse:
 vocal versus nonvocal (cuvinte versus gesturi, atitudini) şi
 verbal versus nonverbal (cuvinte versus noncuvinte).
 Din combinarea acestor două axe rezultă următoarele categorii de mijloace de comunicare:
 vocal-verbal: cuvântul fonetic ca unitate lingvistică;
 vocal-nonverbal: intonaţii, calitatea vocii, emfază;
 3) nonvocal-verbal: cuvântul scris ca unitate lingvistică;
 4) nonvocal-nonverbal: expresia feţei, gesturile, atitudinile.
 Există şi o altă clasificare a mijloacelor de comunicare:
 lingvistice (limba dublu articulatâ şi de manifestările vocale);
 para-lingvistice, mai mult sau mai puţin conştiente, înţelese de membrii unei culturi: nonverbal-vocale
(tonul vocii), nonvocale (gesturi);
 extra-lingvistice, care scapă locutorului în timpul comunicării
 vocale: calitatea vocii care fumizează informaţii biologice, psihologice sau sociale asupra locutorului),
 nonvocale (maniera de a se îmbrăca).
Comunicarea ne dezvaluie 3 laturi: latura cantitativa, semantica si pragmatica.

 Latura cantitativa se refera la conditiile obiective, necesare pentru ca mesajul sa


poarte o minima cantitate de informatie.
 Astfel, comunicarea este supusa unor influente perturbatoare ce pun in evidenta
mai multe situatii:
 Situatia ideala – nu exista nici un factor perturbator;
 Situatia optima – predominarea absoluta a semnalului asupra zgomotului;
 Situatie de maxima nedeterminare – pronbabilitatea semnalului este egala cu cea
a zgomotului;
 Situatia critica – dominarea zgomotului asupra semnalului.
 Latura semantica – in procesul de comunicare dintre emitent si receptor sunt necesare cateva
conditii fundamentale:
 Emitentul va trebui:
 sa organizeze transmiterea semalelor in acord cu capacitatea de admisie si de rezoluţie
(prelucrare) a destinatarului;
 sa codifice mesajul cu un alfabet pe care sa-l posede si destinatarul;
 sa organizeze fluxul mesajelor in concordanta cu regulile logico-gramaticale ale „limbii” in
care se face codificarea.
 Receptorul trebuie;
 sa cunoască limba in care se transmite mesajul;
 sa posede modelele tezaurizate ale combinaţiilor- cod prin care se transmit mesajele;
 sa dispună de operatori de comparare a combinatiilor-cod primite;
 sa posede experienţe anterioara in legătura cu mesajele primite.
 Latura pragmatica presupune stabilirea unei relaţii intre mesajul emis de
sursa si o anumita stare de necesitate a receptorului.
 Daca mesajul respectiv contribuie la satisfacerea stării de necesitate atunci
latura pragmatica s-a realizat.
 Prin unitatea celor doua ipostaze ale sale – de relaţie si de proces-
comunicarea pune in evidenta câteva caracteristici:
 completitudinea – este data de diferenţa dintre cantitatea de informaţie emisa
si cea real transmisa destinatarului; cu act aceasta diferenţa este mai mica, cu
atât comunicarea este mai completa.
 Promptitudinea se măsoară prin durata dintre momentul apariţiei necesitaţii
unui mesaj si momentul receptării lui. O comunicare este considerata prompta
daca mesajele pe care le vehiculează pot fi inca folosite pentru atingerea
obiectivului reglării.
 Fidelitatea exprima gradul de corespondenta pe elemente de conţinut intre
mesajul emis si cel real transmis si recepţionat de câtre destinatar.
 Limba - totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale si gramaticale)
ce dispune de o organizare ierarhică potrivit unor reguli de ordonare.
 Este un sistem închegat de semne (cuvinte) şi de reguli gramaticale
stabilite social-istoric. în raport cu individul, ea este un dat obiectiv.
 Depinde de existenţa colectivităţii umane, a poporului, a naţiunii, fiind
extraindividuală.
 Limbajul
 activitatea psihică de comunicare între oameni prin intermediul limbii
 activitatea verbală, de comunicare prin intermediul limbii: una dintre
formele activitătii comunicative ale omului.
 Limbajul reprezintă modul in care se asimilează, se integrează si
functioneaza limba la nivel individual.
Diferenţierea intre limba si limbaj
 Din punct de vedere istoric, limbajul precede limba. Aceasta se constituie pe baza dezvoltării
aparatului fonator si pe măsura obiectivării structurilor limbajului. Iniţial, limba exista si se
manifesta in forma limbajului oral interindividual.
 Din punct de vedere ontogenetic limba precede limbajul, ea prezentându-se individului ca o
realitate obiectiva, pe care el trebuie s-o cunoască si s-o asimileze pentru a putea intra in
relaţie adecvata de comunicare cu semenii.
 Din punct de vedere instrumental-funcţional , limba constituie o mulţime de baza, constituita
din următoarele elemente:
 Repertoriul de combinaţii –cod designative (vocabularul),
 Alfabetul (literele cu ajutorul căruia se formează alfabetul)
 Regulile gramaticale (care definesc modul de combinare a elementelor vocabularului).
 In aceasta infatisare, limba este un instrument de comunicare potenţial.