Tema: Statul, concept, forme

V Sainsus, dr. conf univ.

Planul temei:
• Conceptul de stat
• Forme de state
• Statul de drept
Concept
• Statul este principala instituție a sistemului politic, pin intermediul căruia
se realizează organizarea societății
• Notiunea de stat provine de la latinescul status – stare de repaus, romanii
foloseau noțiunea de civitas semnificând – cetate, germanii au utilizat
noțiunea de land - țară stat.
• Noțiunea apare pentru prima dată în lucrarea lui N Machiavelli în secolul
XVII, el considera statul o organizație politică națională, sub egida unei
monarhii absolute, înscrisă în limitele unui teritoriu.
• Montesquie prezintă statul ca o instituție centrală bazată pe legi și trei
elemente structurate ale puterii:legislativă executivă și judcătorească
Concept
• Immanuil Kant definește statul ca o grupare a oamenilor supuși
regulilor de drept.
• În concepția marxistă statul este un instrument de dominare a unei
clase sociale asupra alteia.
• V.S. Soloviov opinează, metaforic, că statul există nu pentru a
transforma viaţa in rai, ci pentru a impiedica transformarea ei in infern.
• Statul este o formă specială de organizare a puterii politice in societate,
care se caracterizează printr-o deplină suveranitate, deţine monopolul
legitim de constrangere a populaţiei şi dispune de un aparat special de
conducere a societăţii.
Originile statului:
• teocratică unde statul este o creație divină

• patriarhală din care statul are geneza de la familie sau din puterea monarhului, idee
expusă și de Confucius

• contractuală potrivit ei statul a apărut ca rezultat al înțelegerii dintre putere și cetățeni.

• organistică, statul apare ca sistem de a asigura funcționalitatea sistemului social.

• teoria violenței susține că statul a apărut ca finalitate a stărilor conflictuale dintre oameni.

• teoria rasistă statul a apărut ca rezultat a luptei dintre rase

• teoria pluralistă definește că statul a apărut prin necesitatea protejării diversității politice.
Parametrii principali ai statului contemporan

• Teritoriul,

• Populaţia (cetăteni ai altor state, minotități, apatrizi),

• Puterea suverană (supremaţia puterii de stat).

Suveranitatea și independența
• Suveranitatea începe la momentul formării, constituirii națiunii și a
afirmării luptei de eliberare națională, prăbușirea sistemului colonial
mondial.
• Statul suveran era chemat să asigure organizarea și întreținerea
relațiilor comerciale, economice și contractelor multilaterale pe
principiul independenței și a suveranității.
• Suveranitatea se definește ca cea mai înaltă putere sau puterea
nedirivată.
• Suveranitatea contravine în prezent drepturilor, libertăților umanității.
Independența
• Independența este una din valorile mondiale ale politicii mondiale.
Ea impune fiecărui stat să țină cont de interesele celorlalte state, este
compatibilă cu solidaritatea. Independența statului este o categorie
sacră și nu admite amestecul unui stat terțe, autonomia autorităților
statale. Independența modernă naște dependență. dovadă este
integrarea statelor în structuri economice, ideeia constituirii statului
mondial și a uniunilor care sunt structuri supranaționale. Independența
a devenit o structură anacronică, obstacol pentru colaborarea
internațională
Suveranitate modernă
• Conceptul de suveranitate modernă a fost formulat de Bodin care consideră că avem câteva forme
distinctive chiar dacă nu sunt clar definite:
• Suveranitate politică legală
• Suveranitate națională (puterea este emanată de națiune)
• Suveranitate monarhică
• Suveranitate de stat (independență în raport cu altă forță exernă)
• Suveranitate internă și externă
• Suveranitate de jure și de facto
• Suveranitate populară (suveranul legitim este poporul)
• Suveranitate coercitivă
• Suveranitate absolută și relativă
• Suveranitate influențată
• Suveranitate pozitivă și negativă.
Statul natiune
• Statul națiune este finalitatea statului modern. Statul național este
corelat cu sentimentul național, conștiința națională. Știința de carte,
birocrația și armata a adus la apariția statelor națiune în modernism.
Statul națiune este s-a dovedit a fi cel mai eficientă și cea mai
conturată formă de organizare socială. Primul stat națiune fiind
Japonia în sec XIX, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia. SUA nu a
ajuns la titlul de stat națiune dar a depășit limitele statelor națiuni,
fiind membru într-o majoritate de organizații internaționale.
• Statul națiune tinde de a îngloba toată națiunea, reflectă interesul
națiunii de bază, nu coincide adesea statul cu spațiul de răspândire a
națiunii
Statul și națiunea
• Națiunea de bază (Titulinaia nația)
• Naționalism- constituirea și consolidarea națiunii. Dar în istorie a fost
folosit la justificarea asupririi naționale, inegalitate persecuție
• Națismul- superioritatea națiuni din care face parte
• Minoritate naționala
• Șovinismul (francezul Nicola Clauvin sec XIX)- naționalism extremist,
atitudine de subestimare,dispreț a minorităților
• Xenofobia- atidudine de teamă, ură, inferioritate, indizerabili sau
dușmani în final.
Națiuni civice versus Națiuni etnice
• Națiunile etnice sunt bazate în primul rînd pe valori culturale, lingvistice,
determinism geo- grafic, religie, tradiţii și istorie comună.
• Națiuni civice, cetăţenii sunt conștienţi despre faptul că toţi, indiferent de
apartenenţa etnică, cul turală, religioasă, etc. sunt egali în faţa legii. Anthony
Smith scoate în evidenţă că națiunea civică asigură unitatea cetăţenilor prin
prisma instituţiilor, legilor, drep- turilor cetăţenești, și a unei culturi și ideologii
civice. Același autor, consideră că naţiunea etnică se bazează pe o „super-
familie fictivă”, decisiv fiind limba vorbită și tradiţiile.
• Michael Ignatieff definește națiunea civică drept o „comunitate a celor egali în
drepturi, uniţi de patriotismul pentru un set de practici politice și valori situaţie
caracteristică pentru Marea Britanie, Franţa, și SUA Ignatieff remarcă că
naţionalismul etnic îndeamnă de a avea încredere „doar în cei cu același sînge”
Statul de drept
• Statul de drept - statul în care domneşte dreptul, în care toţi sunt egali faţă de lege.
Nici statul nu este mai presus decât legea. Statul de drept se bazează pe concepţii
liberale, egalitatea în drepturi, drepturile egale a societăţii în toate domeniile social-
politice, economice, culturale, etc.
• Noţiunea stat de drept apare în 1984 argumentată de O. Bohr, devenind postulat şi
principiul structural al Constituţiei. Numai unirea voinţei tuturor persoanelor, ce
formează poporul, poate servi sursa legilor în stat de drept. Societatea politică şi
societatea civilă constituie categorii de bază ale politologiei, având importanţă în
problema organizării şi conducerea societăţii.Raportul dintre societatea politică şicea
civilă exprimă democratizarea societăţii şi responsabilitatea cetăţenilor. Societatea
civilă este formată din cetăţeni, asociaţii sub diferite forme.
• Statul de drept are ca normă superioară Constituția ce este expresia cetățenilor prin
voința populară.
Statul de drept – garant al democraţiei
• Statul de drept este statul in care domneşte dreptul şi legea.
• Statul de drept asigura suprematia legii nu a celor care conduc
• Puterea trebuie să fie organizată in aşa mod incat să apere drepturile şi
libertăţile cetăţenilor de fărădelegile şi samavolnicia puterii.
• Puterile legislativă şi executivă nu trebuie să fie concentrate in mainile
unui şi aceluiaşi om sau instituţie, deoarece, in caz contrar, cei care
deţin puterea sunt şi cei care adoptă legile, convenabile doar lor.
• Puterea judecătorească trebuie să fie independentă (Montesquieu)
• Responsabilitate reciproca a statului si a cetateanului
Conditiile intr-un stat de drept
• atitudine cordială, deschisă, cooperantă a statului faţă de societatea civilă;
• valorizarea principiului separaţiei puterilor în stat;
• democraţie autentică şi reală;
• instituţionalizarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului;
• o ordine juridică coerentă şi ierarhizată;
• un sistem de reglare internă a autorităţilor publice prin control politic, prin control
• administrativ ierarhic, prin control jurisdicţional;
• controlul constituţionalităţii legilor;
• accesul liber la justiţie şi organizarea activităţii de judecată în mai multe grade de
jurisdicţie.
Principiile statului de drept
• Supremaţia legii ne apare ca primul principiu fundamental.
• Caracterul nestrămutat al drepturilor şi libertăţilor, al demnit ăţii şi
probităţii personalităţii, al protecţiei şi garantării lor.
• presupune prezenţa unor forme efective de control şi supraveghere a
respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului.
• Divizarea puterii de stat in legislativă, executivă, judecătorească, cu
condiţia că ele se controlează şi se echilibrează reciproc in limitele
legii.
• Responsabilitatea reciprocă a cetăţeanului şi statului
Sferele de influență a statului
• Interferența statului în economie – reglementarea sau intervenția in
factorii de producție,redistribuția veniturilor, asigurarea cu servicii.

• Interferența statului in crearea unui cadru social – legalitate, ordine,

securitatea tetitoriului, sistinerea valorilor morale, tradiții.
Statul - ca totalitate a indicilor externi include:

• Forma oranduirii de stat - reflectă organizarea administrativ-teritorial ă

a statului, corelaţia dintre organele centrale, regionale şi locale din
perspectiva caracterului interdependenţei subiecţilor;

• Forma de guvernare - se subinţelege modul de constituire a puterii

supreme in stat, principiile coraportului dintre ramurile de putere şi
gradul de participare a cetăţenilor la procesul de constituire a lor;

• Regimul politic.
Formaţiuni statale
• Statul unitar – se deosebeşte prin unitatea politică deplină, este
indivizibil şi presupune o putere politică piramidală. Conducerea se
efectuează ca o ordine juridică, fundamentată pe Constituţie, a cărei
putere se răspandeşte asupra intregului teritoriu.
• Federaţia – o uniune de state unde Constituţia federaţiei coexistă cu
constituţiile subiecţilor federaţiei; există dubla cetăţenie; dubla structură
a puterii, cand paralel cu organele federale ale puterii există şi
acţionează şi organele puterii subiecţilor federaţiei.
• Confederaţia – caz aparte de asociere a statelor, care respectă
suveranitatea membrilor săi. O stare de trecere a oranduirii de stat spre
definitivare, (Elveția)
Forma de guvernare a statului
• Republica – forma de guvernare, in care toate organele puterii
supreme de stat sunt alese de către popor sau se constituie de c ătre
instituţia reprezentativă naţională. Există trei forme de guvernare
republicană.
• Prezidenţială - șeful statului este concomitent şi şeful guvernului.
Procedura impicimentului presupune responsabilitatea juridică a
prezidentului in caz de necoincidenţă a activităţii lui cu prevederile
Constituţiei.
Forma de guvernare a statului
• Republica Parlamentară declară supremaţia puterii legislative.
Parlamentul constituie Guvernul din membrii partidului majoritar.
Această formă de guvernare poartă caracter accentuat partitist, iar
guvernul, format astfel, este responsabil pentru activitatea sa in fa ţa
parlamentului. (Moțiunea de cenzura, moțiune mică)
• Forme mixte (semiprezidențială sau semiparlamentară) este ales direct
de popor şi inzestrat cu prerogative ce-i permit să acţioneze
independent de guvern. Paralel cu prezidentul aici acţionează şi prim-
ministrul, responsabil in faţa parlamentului.
Forma de guvernare a statului
• Monarhia, in care juridic puterea supremă prin moştenire o deţine
monarhul.
• Monarhia absolută se caracterizează prin lipsa totală a organelor
reprezentative şi concentrarea puterii de stat in ainile monarhului
(Arabia Saudită, Qatar, Oman).
• Monarhia dualistă coexistă puterea monarhului şi puterea
parlamentului (Iordania, Maroc), insă parlamentul, căruia Constituţia
ii acordă imputerniciri legislative, nu are aproape nici o influen ţă
asupra guvernului. Chiar şi funcţia legislativă este esenţial limitată de
monarh prin dreptul lui de veto.
Forma de guvernare a statului
• Monarhia parlamentară, ca formă de guvernare, constituie inversarea
celei dualiste. Formal, monarhul este organul suprem al puterii
executive. Real, insă, puterea executivă aparţine prim-ministrului,
puterea legislativă – parlamentului, iar monarhul indepline şte doar
sarcinile ceremoniale ale puterii de stat.
• Monarhie eclectivă. Şeful federaţiei Malaysiei devine unul dintre cei
nouă monarhi pretendenţi ca reprezentanţi ai subiecţilor federaţiei ales
de către Consiliul guvernatorilor pe o perioadă de cinci ani.
Monocrația
• Monocraţia populară-formă de
guvernământ este modul de realizare
şi exercitare a puterii, folosindu-se
tehnicile caracteristice democraţiei
semidirecte (iniţiativa populară,
revocarea, referendumul) în falsa
ambianţă a adunării şi exaltării
maselor populare.Trasaturi,
personalizarea puterii, unicitatea
organelor guvernamentale, suportul
popular real sau regizat
• Dictatura militară este forma de guvernământ
care caracterizează ţările în curs de dezvoltare,
având zone de manifestare mai ales în Africa,
Asia, Orientul Apropiat şi America de Sud. este
temporară, efemeră şi acolo unde există tradiţii
democratice iar clasa politică este bine
organizată, va găsi suportul maselor pentru
câştigarea valorilor democratice. Ea este de
lungă durată în ţările slab dezvoltate economic
şi unde abia acum au pătruns ideile de libertate
şi democraţie, care după câştigarea
independenţei ori eliberării coloniale au
continuat luptele interne dintre diversele fracţiuni
ale populaţiei.
 Avantajele si dezavantajele formelor de guvernamant. (Intre
Democratie)

• Avantaje
 Democratia poate face schimbari in guvern, fara
violenta
 Oamenii pot obtine un sentiment de participare la
procesul de alegere a guvernului lor. Ei au ocazia sa
isi exprime opiniile prin mijloace de voturi
electorale.Acest lucru da nastere la un sentiment de
partenenta in mintile oamenilor fata de societatea
lor.
 Orice guvern este legat de un termen dupa alegeri
dupa care trebuie sa concureze cu alte parti sa-si
recastige autoritatea.Acest system previne
monopolul asupra autoritatii guvernamant.
• •
• Dezavantaj
 Intr-o natiune democratica, cetatenii sunt cei detin
dreptul de a alege reprezentatii acestora si
autoritatiile lor de conducere. In conformitate cu o
observatie, nu totii cetatenii sunt pe deplin
constienti de scenariul politic in tara lor si in timpul
alegerilor pot face o greseala.
 Cum guvernul este supus schimbarii dupa fiecare
termen alegerii, autoritatile pot lucre pe termen
scurt.In cee ace ei trebuie sa se confrunta cu o
alegere, dupa inchierea fiecarui termen lung,acestea
pot pierde se concentreaza de pe lucru pt oameni si,
mai degraba pt castigarea alegerilor.
Guvernare prezidențială (republică
dualistă)
• Avantaj • Dezavantaj
 Cel mai cunoscut exemplu fiind cel al Statelor Unite, care
au un preşedinte ca şef al Executivului. Un caz aparte este
reprezentat de către Franţa, cu un preşedinte care dispune
• responsabil pentru tot ce se intampla.
de puteri reale cu mult mai largi decât cele fixate în • in parlament vor dori sa intre doar cei
Constituţie. cu vocatie civica.
 Respectarea principiului separarii puterii in stat.
Legislativul nu poate subordona executivul, nici guvernul
• Președintele este lipsit de
nu se poate impune in raport cu parlamentul. dreptul de a dizolva
 Modelul presidential personalizeaza procesul parlamentul
politic.Cetatenii voteaza o persoana concreta si nu un • Parlamentul nu poate
partid abstract
exprima o lipsă de încredere
 Programul electoral al presedintului devine programul
guvernului
în guvern (deși poate
 Asigura stabilitatea executivului deoarece presedintele este
dezlocui președintele prin
ales pe un termen concret. procedură de impunere)
Între monarhii
• Avantaj
 Monarhia absoluta, concentrarea puterii în
mâinile unui singur individ înseamnă că deciziile
pot fi luate rapid, dacă monarhul este decisiv,
mai degrabă decât să fie întârziat de dezbateri.
Regele, califul, împăratul sau o figură similară
oferă, de asemenea, un punct de întâlnire pentru
populație și un accent pentru patriotism, mulți
oameni se identifică mai mult cu figura umană
decât cu un concept sau simbol abstract.
 Regulile de succesiune bine definite ajută, de
asemenea, la transferul ordonat al puterii,
asigurând continuitatea între guverne.
• Dezavantaj
 Monarhie absolută poate lua decizii greșite,
deoarece oricine preia puterea este descendența
unui monarh anterior, aceasta nu este o garanție
că succesorul va fi potrivit pentru locul de
muncă, deoarece politica se bazează pe propriul
punct de vedere al monarhului sau adică se poate
schimba radical de la unul la altul.
 Într-o monarhie constituțională, aceste deficiențe
nu sunt prezente. Cu toate acestea, chiar și o
monarhie constituțională implică o aprobare
publică a principiului privilegiului ereditar, care
poate avea efecte negative asupra societății.
Tipuri de state
• Statul tradițional bazat pe credință în forța și viabilitatea tradițiilor, adeseori coincide cu
monarhia ca formă de stat. De regulă are slabe perspective în fața proceselor de
modernizare politică.

• Statul modern apărut în urma revoluțiilor burgheze, bazate pe ideia că puterea trebuie să
aibă o bază rațională și legitimitate.
• Stat național

• Statul reduce din libertățile individuale !!!

• Daca vrei democratie, pastreaza-ti suveranitatea!!!

• Constitutia da dreptul la fericire, dar nu o garanteaza. Trebuie sa o gasesti singur (Benjamin Franclin)
Tipuri de state
• Stat marionetă - iși datorează existența sprijinului unei entități mai
puternice, dar care ii dirijează orientarea politică.
• Stat vasal – puterea câștigătoare nu are suficientă forță militara de
control a statului înfrânt. (Iudeia vasala in Imperiul Roman, Nubia
controlată de Egipt)
• Stat satelit – stat oficial independent, dar dominat de o alt stat mai
puternic (statele socialiste au fost state satelite ale URSS)
• State separatiste – structuri administrative nerecunoscute de
comunitatea internațională, existente și susținute de alte state ca
urmare a protecției. (Transnistria, Abhazia, Țara Bascilor )
Tipuri de state
• State neutre – state neafiliate la parțile beligerante sau
nonbeligerante, cu recunoașterea internațională a dreptului de a fi
neutru (Suedia, Elveția, Lihtenstein, Finlanda, Costa Rica)
• State tampon – stat intre doua state ostile sau rivale (R Moldova)
• State aliate – grup ce iși asigură securitate, asistență reciprocă,
protejare de interese
• State periferice
• State elitiste – puteri hegemonice, sfidează adeseori comunitatea
internațională. Au la bază 3 indicatori PIB, speranța de viață,
mortalitatea infantilă, criminalitate.