Referat

La disciplina: Finanţe
Tema: Statul

Elaborat : Lisnic Alexandra

Gr. Eg-171 f.r.

1
 Cuprins

Introducere...........................................................................................................................2
Conceptul de stat. Consideraţii generale.............................................................................2
Trăsăturile statului...............................................................................................................4
Funcţiile statului..................................................................................................................5
Concluzii..............................................................................................................................7
Bibliografie..........................................................................................................................8

2
 Introducere

Statul  este ansamblul organelor centrale ale unei societăţi sau naţiuni, acceptate şi

create de însăşi societatea respectivă, pentru a exercita puterea asupra cetăţenilor.
Statul este considerat principala instituţie a sistemului politic, întrucât prin actiunea sa se
concretizează elementele de bază ale organizării şi conducerii societăţii. Problema
definirii statului a preocupat oamenii de ştiinţă începând din antichitate. Politologi,
sociologi şi jurişti şi-au adus contribuţia pentru a clarifica problema, locul şi rolul statului
în societate.
Termenul de stat apare pentru prima dată în lucrarea “Principele” a lui Niccolo
Machiavelli. De asemenea, grecii au desemnat statul prin termenul “polis” sau politea
aceasta din urmă reprezentând o formă de organizare. Se poate constata că statul, această
instituţie vitală a sistemului politic este o formă specifică de organizare a scietăţii,
conţinând elemente constitutive care se referă la : teritoriu, populaţie, mod de organizare
politică, viaţă spirituală, structură comunitară.

3
 Conceptul de stat. Consideraţii generale.

Politologic, statul este considerat un ansamblu de organisme politice, administrative

şi judecătoreşti care se concretizează în societatea ajunsă la un anumit nivel de
diferenţiere, conducere şi punct de constrângere.1

În scrierile sale Platon descrie un model de stat ideal care era monarhia sau
republica aristocratică. După părerea lui statul este unitatea dintre politică, bine, adevăr,
justiţie. De asemenea, Aristotel consideră că “statul ia naştere din necesităţile mediului
social, din evoluţia sa firească, exprimând forma desăvârşită de uniune a unei
colectivităţi.”

Montesquieu consideră statul drept o instituţie centrală bazată pe legi, structurat pe

trei elemente de putere : legislativă, executivă, judecătorescă. Acesta consideră statul
drept o putere legitimată printr-un contract social. Hegel consideră că statul este
preocupat de apărarea proprietăţii şi libertăţii personale, de conservarea interesului
individual. Punctul de vedere marxist susţinea în secolul al XIX-lea că statul a apărut o
dată cu familia, cu proprietatea privată, şi clasele sociale cu interese antagonice. Statul
reprezintă o instituţie a clasei care deţine puterea economică utilizată pentru a-i domina,
dirija şi supune pe cei lipsiţi de resurse.2

Diversitatea de păreri privind conceptul de stat se explică prin nivelul de cunoaştere

propriu momentului istoric dat, împrejurărilor istorice în care s-a gândit, diversitatea de
criterii de la care s-a plecat. Astfel, în antichitate, statul era considerat o forţă de origine
divină, concepţie care se va regăsi şi în următoarele formaţiuni sociale. În optica lui
1
Rodica Tantau, Introducere în ştiinţa politică, cap.IV http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap4
2
Idem

4
 Platon, statul reprezenta o organizare de tip aristocratic bazată pe caste, în care era
inclusă întreaga populaţie, cu excepţia sclavilor. Conducătorii erau filosofii, înţelepţii,
gardienii erau cei care îndeplineau rolul de paznici, iar meşteşugarii şi agricultorii
asigurau baza socială. In lucrarea politica o vocatie si o profesie Max Weber debutează
cu o definiţie a statului modern, acesta fiind de acord cu Lev Trotkii care afirma că :
„Orice stat se intemeiaza pe constrangere” 3.

In opinia lui Weber, între statul modern si constrangerea fizică exista o relatie de
interdependentă, cea din urmă fiind un instrument propriu statului. Astfel, statul este acea
asociere umană care deţine monopolul asupra constrangerii fizice legitime într-un anumit
teritoriu. în aceste condiţii, el devine „un raport de dominare a oamenilor de către
oameni”, care se bazează exact pe acest intrument al exercitării legitime a constangerii.4
Procesul de constituire a statelor naţionale a fost şi rămâne un proces foarte complex şi
dificil, dar inexorabil. Naţiunile dezvoltate din punct de vedere economic, politic, cultural
s-au realizat, ca atare, în cadrul statelor naţionale unitare. Cu cât acest proces s-a produs
mai devreme, cu atât viaţa naţiunilor respective a înflorit şi a prosperat mai repede. În
timp ce acolo unde acest proces a întârziat, din diferite motive, s-a constatat o rămânere
în urmă pe calea dezvoltării naţiunilor respective.

Trăsăturile statului.

Statul reprezintă instituţia cu cel mai înalt grad de organizare şi structurare în

scoietate. Sub acestaspect, are trei componente bine conturate şi strict organizate: puterea
legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească, toate acestea fiind organizate atât
la nivel central,cât şi local şi se slujeşte de un aparat specializat, constituit în diferite

3
Max Weber, Politica o vocaţie şi o profesie, ed Anima, 1992, pg 8
4
Idem pg 9

5
 instituţii (parlament, guvern, tribunal, ministere, armată, poliţie ) 5. Prin gradul de
organizare şi instituţionalizare, diversificat pe orizontală şi verticală, statul asigură
exercitarea, în principal,a puterii politice în societate. De asemenea, constituie
o organizaţie  politică a unei comunităţi umane pe raza unui teritoriu delimitat prin
frontiere stricte.
De regulă, statul reprezintă modul de organizare politică a naţiunilor în cadrul
frontierelor respective, sub forma statelor naţionale  are  caracter  suveran,  prin  faptul
că  reprezintă  organizarea politică a unei comunităţi în cadrul unei frontiere, ca expresie
a voinţei cetăţenilor. Mai mult, este o instituţie specializată, care asigură
funcţionalitatea socială  prin contribuţii financiare ale cetăţenilor, prin impozite.

Are caracter istoric, apariţia sa fiind impusă de nevoile dezvoltării sociale, de faptul 
că o comunitate umană, ca sistem social global, nu poate să existe şi să funcţioneze fără
organizarea politică asigurată prin intermediul statului; are, de regulă, caracter naţional
cel puţin pentru epocile modernă şi contemporană, reprezentând organizarea politică a
unei naţiuni.6

Prin trasaturile sale, prin modul său de organizare, prin scopul pentru care a aparut,
statul constituie principala institutie a sistemului politic, caruia îi dă contur şi consistenta.
Se poate conchide că, şi cronologic şi ca rol, statul constituie o instituţie politică de cea
mai mare importanţă în cadrul vieţii sociale.

Funcţiile statului

5
Conceptul de stat.Apariţia şi evoluţia statului. http://ro.scribd.com/doc/44522210/FUNCTIILE-
STATULUI-CONTEMPORAN
6
Idem

6
Rolul statului ca principală instituţie de organizare şi conducere politică a societăţii se
realizează prin anumite funcţii:
 Funcţia legislativă - statul prin organismele sale specializate, adoptă întreaga
legislaţie în societate, inclusive constituţia.
 Funcţia organizatorică - care are în vedere transpunerea în viaţă a legilor şi a altor
decizii adoptate, cât şi organizarea întregii activităţi pe diferite domenii de
activitate, pentru asigurarea desfăşurării normale a vieţii sociale.
 Funcţia judecătorească –supraveghează la aplicarea corectă a legilor şi
sancţionarea încălcării acestora.
 Funcţia economică - statul este organizatorul direct al producţiei, al activităţii
economice în cadrul proprietăţii de stat, publice şi, pe de altă parte, asigură întreg
cadrul politico-organizatoric prin care agenţii economici independenţi să-şi
desfăsoare activitatea, vizând armonizarea intereselor generale în vederea unei
activităţi eficiente;
 Funcţia socială - se asigură condiţiile ca toţi cetăţenii ţării, independent de poziţia
socială, să ducă o viaţă decentă prin organizarea unui system de protecţie socială,
asigurari sociale, sănătate
 Funcţia administrativă - se asigură servicii către populaţie pentru desfăşurarea
normală a tuturor activităţilor precum: energie, apă ,salubritate, servicii publice
 Funcţia culturală - se asigură condiţii de instruire şi educaţie a tuturor cetăţenilor
prin instituţii specializate, de cercetare ştiinţifică, învatamânt, cultură
 Funcţia culturală – prin care se asigură condiţii de instruire şi educaţie a tuturor
cetăţenilor prin instituţii specializate, de cercetare ştiinţifică, învăţământ, cultură
 Funcţia de apărare - a ordinii sociale şi asigurarea convieţuirii normale care are o
latură preventiv-educativă şi alta coercitivă, prin care se sancţionează actele
antisociale, săvârşite de anumite elemente (diversionişti, spioni, delapidatori, hoţi,
crimă organizată)

7
  Funcţia e apărare a ţării - a independenţei şi suveranităţii statale, a integrităţii
teritoriale şi a ordinii de drept
 Funcţia de organizare şi colaborare cu alte state ale lumii pe diferite planuri:
politic economic, stiinţific.
 Funcţia privind apărarea păcii în lume, a menţinerii unui climat de linişte şi
înţelegere între popoare.7

Pe langa toate funcţiile interne mai există şi funcţii externe ale statului. Funcţiile externe
enumerate mai sus au în vedere în general activitatea statului în relaţiile sale cu alte state.
Având în vedere statul contemporan democratic, putem vorbi de două direcţii ale
funcţiilor externe. In primul rând, dezvoltarea relaţiilor cu alte state, deci, relaţii bilaterale
ale statului, care le are, în primul rând, cu vecinii şi apoi cu alte state. Aceste relaţii
trebuie să se bazeze pe egalitate, respect reciproc, respectarea suveranităţii, independenţei
naţionale, pe neamestec în problemele interne, pe cooperare şi colaborare, pe interesul
reciproc şi avantajos mutual. In aceste condiţii relaţiile bilaterale se desfăşoară în mod
normal.

Celălalt aspect al funcţiei externe îl reprezintă participarea statului la organismele

internaţionale, la organizaţiile cu caracter internaţional, pentru rezolvarea problemelor
proprii, naţionale, dar şi pentru rezolvarea problemelor generale, globale ale omenirii.
Asemenea probleme generale, globale sunt: pacea; dezarmarea; securitatea popoarelor;
cooperarea internaţională; problemele ecologice mondiale.8

Concluzii

7
Emil Racila, Călin Vaslan – Politologie, cap IV - INSTITUTIE-CENTRALA-A-SISTEMULUI-POLITIC
8
Statul ca formă superioară de organizare a societăţii http://www. /Statul-ca-forma-superioara-de-
organizare-a-societatii---Notiunea-si-elementele-de-baza-ale-societati.php

8
În epoca contemporană, statul de drept reprezinta tot mai mult elementul esential al
puterii politice din diferite ţări, constituind un factor de bază al progresului general, de
înflorire şi prosperitate a naţiunilor. Ţările cu tradiţie în statul de drept sunt în acelasi
timp cele mai dezvoltate, prospere,din punct de vedere economic, stabile din punct de
vedere politic şi cu o viaţă spirituală bogată.
În epoca actuală asistăm la tendinta de manifestare a unei vieţi naţionale de sine
statatoare prin constituirea de state naţionale, iar uniunile de state - daca se vor menţine
şi vor exista pe perioade mai lungi sau mai scurte - se vor fundamenta, potrivit sensului
evoluţiei situaţiei prezente, pe bază de independenţă, egalitate şi suveranitate, în care
statul să constituie modul principal de organizare politică a fiecarei naţiuni.
Noi considerăm că statul poate fi definit ca principala instituţie prin care se exercită
puterea politică în societate, în limitele unui anume teritoriu, de catre un grup organizat
de oameni care îşi impun voinţa membrilor societăţii privind modul de organizare şi
conducere a acesteia. Statul, ca principala instituţie politică, a apărut pe o anumita treaptă
a evoluţiei istorice, răspunzând nevoilor de dezvoltare şi progres ale societăţii. În general,
apariţia statului este situată în perioada de trecere de la organizarea gentilică a societăţii
spre orânduirea sclavagistă. Necesitatea apariţiei statului este legata de nevoia
comunităţii umane evoluate de a-şi asigura funcţionalitatea printr-o organizare politică.

9
 Bibliografie

- Emil Racila, Călin Vaslan – Politologie, cap IV Statul principala instituţie a sistemului
politic
- Max Weber Politica o vocaţie şi o profesie, ed Anima, 1992
- Rodica Tantau – Introducere în ştiinţa politică, cap. IV Statul principala instituţie a
sistemului politic

Articole
- http://www. /Statul-ca-forma-superioara-de-organizare-a-societatii---Notiunea-si-
elementele-de-baza-ale-societati.php
- http://ro.scribd.com/doc/44522210/FUNCTIILE-STATULUI-CONTEMPORAN

10
11