Conceptul de stat.

Apariţia şi evoluţia statului

Statul reprezintă principala instituţie a sistemului politic, deoarece, prin intermediul

său, se realizează elementele esenţiale ale organizării şi conducerii societăţii. Datorită acestui
fapt, problematica statului ocupă o importantă pondere în aria de investigaţie a fenomenului
politic.
Noţiunea de stat provine de la latinescul "statius" care, iniţial, desemna o "stare de
repaus". Romanii mai foloseau şi termenul "civitas", semnificând "cetate, stat", precum şi
"res publica" aproximativ cu acelaşi înţeles. Despre "polisul" grecesc s-a arătat deja că el
desemnează cuvântul "stat", "cetate". Germanii au interpretat noţiunea de "statius" în sensul
de "land", cu semnificaţia de "stat", "ţară", vizând organizarea politică statală. Expresia
"statio" apare pentru prima dată în lucrarea lui N. Machiavelli "Il Principe", în strânsă
legătură cu făurirea unităţii statale. Abia în sec. al XVII-lea această idee este larg admisă,
termenul începând să pătrundă în toate limbile
Diversitatea de păreri privind conceptul de stat se explică prin nivelul de cunoaştere propriu
momentului istoric dat, împrejurărilor istorice în care s-a gândit, diversitatea de criterii de la
care s-a plecat etc. Astfel, în antichitate, statul era considerat o forţă de origine divină,
concepţie care se va regăsi şi în următoarele formaţiuni sociale. În optica lui Platon, statul
reprezenta o organizare de tip aristocratic bazată pe caste, în care era inclusă întreaga
populaţie, cu excepţia sclavilor. Conducătorii erau filosofii, înţelepţii, gardienii erau cei care
îndeplineau rolul de paznici, iar meşteşugarii şi agricultorii asigurau baza socială
Statul, ca principală instituţie politică, a apărut pe o anumită treaptă a evoluţiei istorice,
răspunzând nevoilor de dezvoltare şi progres ale societăţii. În general, apariţia statului este
situată în perioada de trecere de la organizarea gentilică a societăţii spre orânduirea
sclavagistă. Necesitatea apariţiei statului este legată de nevoia comunităţii umane evoluate de
a-şi asigura funcţionalitatea printr-o organizare politică.

Printre factorii care au determinat apariţia statului se pot include:

Ø atingerea unui înalt grad de evoluţie a triburilor şi uniunilor tribale, prin creşterea lor
numerică dar şi calitativă, prin tendinţa de a se transforma în popoare şi de a deveni
sedentare, în care funcţionalitatea comunităţii nu se mai putea realiza doar pe baza legăturilor

1
de sânge, prin supunerea copiilor faţă de părinţi, ci prin altfel de relaţii - superioare - oferite
de organizarea statală, în care apare o nouă relaţie conducători - conduşi;
Ø diviziunea socială a muncii, legată îndeosebi de apariţia agriculturii (viaţa comunităţii
începând să capete un caracter sedentar) a generat necesitatea de a organiza comunitatea pe
un anumit teritoriu, pe baza unor structuri politice;
Ø diferenţierea socială, ca rezultat al apariţiei plusprodusului, care reclama o armonizare
a intereselor privind producţia, circulaţia şi, mai ales, distribuirea şi redistribuirea produselor,
ceea ce ducea, totodată, la necesitatea existenţei unei autorităţi politice cu mijloace de
impunere a voinţei proprii.
Statul a apărut şi s-a dezvoltat în strânsă legătură cu specializarea unei anumite părţi
din societate, căreia i s-au încredinţat anumite funcţii de conducere, organizare, apărare etc.,
pentru asigurarea funcţionalităţii sociale în condiţiile complexe în care au început să se
dezvolte anumite comunităţi umane: tribul, uniuni tribale, popoare, naţiuni.
A devenit o axiomă, de pildă, că, în zilele noastre, naţiunea nu poate exista şi, mai
ales, nu se poate dezvolta fără o organizare politică asigurată de stat.
După cum se observă, statul a apărut legat de evoluţia unor comunităţi umane care,
pentru a funcţiona, aveau nevoie de o organizare politică dată de stat. La început, statul era o
organizare politică a triburilor şi uniunilor tribale, iar apoi, o dată cu formarea popoarelor,
statul a devenit principalul mod de organizare politică a acestora, situaţie ce o întâlnim atât în
perioada sclavagistă cât şi în cea feudală.
Procesul de constituire a statelor naţionale a fost şi rămâne un proces foarte complex
şi dificil, dar inexorabil. Naţiunile dezvoltate din punct de vedere economic, politic, cultural
s-au realizat, ca atare, în cadrul statelor naţionale unitare. Cu cât acest proces s-a produs mai
devreme, cu atât viaţa naţiunilor respective a înflorit şi a prosperat mai repede. În timp ce
acolo unde acest proces a întârziat, din diferite motive, s-a constatat o rămânere în urmă pe
calea dezvoltării naţiunilor respective.

Trăsăturile statului.
Din conţinutul definiţiei se desprind principalele trăsături ale statului precum:
Ø este instituţia politică cu cel mai înalt grad de organizare şi structurare. Sub acest
aspect, statul are trei componente bine conturate şi strict organizate: puterea legislativă,
puterea executivă şi puterea judecătorească, toate acestea fiind organizate atât la nivel central,
cât şi local şi se slujeşte de un aparat specializat, constituit în diferite instituţii (parlament,

2
guvern, tribunal, ministere, armată, poliţie etc.). Prin gradul de organizare şi
instituţionalizare, diversificat pe orizontală şi verticală, statul asigură exercitarea, în principal,
a puterii politice în societate;
Ø constituie o organizaţie politică a unei comunităţi umane pe raza unui teritoriu
delimitat prin frontiere stricte. De regulă, statul reprezintă modul de organizare politică a
naţiunilor în cadrul frontierelor respective, sub forma statelor naţionale;
Ø are caracter suveran, prin faptul că reprezintă organizarea politică a unei comunităţi în
cadrul unei frontiere, ca expresie a voinţei cetăţenilor;
Ø este o instituţie specializată, care asigură funcţionalitatea socială prin contribuţii
financiare ale cetăţenilor, prin impozite;
Ø are caracter istoric, apariţia sa fiind impusă de nevoile dezvoltării sociale, de faptul că
o comunitate umană, ca sistem social global, nu poate să existe şi să funcţioneze fără
organizarea politică asigurată prin intermediul statului;
Ø are, de regulă, caracter naţional cel puţin pentru epocile modernă şi contemporană,
reprezentând organizarea politică a unei naţiuni.

Prin trăsăturile sale, prin modul său de organizare, prin scopul pentru care a apărut,
statul constituie principala instituţie a sistemului politic, căruia îi dă contur şi consistenţă.
Se poate conchide că, şi cronologic şi ca rol, statul constituie o instituţie politică de
cea mai mare importanţă în cadrul vieţii sociale.

Funcţiile statului.
Rolul statului ca principală instituţie de organizare şi conducere politică a societăţii se
realizează prin anumite funcţii:
Ø legislativă, în care statul, prin organismele sale specializate, adoptă întreaga legislaţie
din societate, inclusiv constituţia, prin care se reglementează activitatea din toate sferele vieţii
sociale şi prin care sunt prevăzute drepturile şi îndatoririle cetăţenilor. Principalul organism
prin care statul modern îşi realizează această funcţie este puterea legislativă, care îşi exercită
autoritatea atât pe plan central cât şi local. Legile se adoptă de către puterea legislativă, la
iniţiativa, de regulă, a puterii executive;

3
Ø organizatorică, care are în vedere transpunerea în viaţă a legilor şi altor decizii
adoptate, cât şi organizarea întregii activităţi pe diferite domenii de activitate, pentru
asigurarea desfăşurării normale a vieţii sociale;
Ø judecătorească, prin care se supraveghează aplicarea corectă a legilor şi sancţionarea
încălcărilor acestora;
Ø economică, ce constă, pe de o parte, în faptul că statul este organizatorul direct al
producţiei, al activităţii economice în cadrul proprietăţii de stat, publice şi, pe de altă parte,
asigură întreg cadrul politico-organizatoric prin care agenţii economici independenţi să-şi
desfăşoare activitatea, vizând armonizarea intereselor generale în vederea unei activităţi
eficiente;
Ø socială, prin care se asigură condiţiile ca toţi cetăţenii ţării, independent de poziţia
socială, să ducă o viaţă decentă prin organizarea unui sistem de protecţie socială, asigurări
sociale, sănătate etc.;
Ø administrativă, prin care se asigură servicii către populaţie pentru desfăşurarea
normală a tuturor activităţilor precum: energie, apă, salubritate, servicii publice etc.;
Ø culturală, prin care se asigură condiţii de instruire şi educaţie a tuturor cetăţenilor prin
instituţii specializate, de cercetare ştiinţifică, învăţământ, cultură etc.;
Ø funcţia de apărare a ordinii sociale şi asigurarea convieţuirii normale care are o latură
preventiv-educativă şi alta coercitivă, prin care se sancţionează actele antisociale, săvârşite de
anumite elemente (diversionişti, spioni, delapidatori, hoţi, crimă organizată etc.);
Ø ecologică, prin care se apără şi se conservă mediul ambiant, biologic, prin măsuri
îndreptate împotriva tuturor surselor sau agenţilor de poluare;
Ø apărarea ţării, a independenţei şi suveranităţii statale, a integrităţii teritoriale şi a
ordinii de drept;
Ø organizarea colaborării cu statele lumii pe diferite planuri: politic, economic, ştiinţific
etc.;
Ø apărarea păcii în lume, a menţinerii unui climat de linişte şi înţelegere între popoare.

V.I Lenin afirma: “Statul modern nu este decat organizarea pe care si-o da societatea
pentru a apara anumite raporturi de productie impotriva atacurilor celor exploatati. Statul
modem este un fel de masina gigantica, un fel de personificare abstracta a capitalismului.
Statul nu este decat o expresie a societati! si mai putin a idealului moral. Reprezinta
momentul in care societatea s-a impartit in tabere dusmane. Statul este puterea izvorata din
societate, din ce in ce mai straina ei. Aceasta creeaza un organ pentru apararea intereselor
4
comune fata de anumite atacuri, exterioare sau interloare ; organul acesta este Statul. Abia
creat acest organ se diferntiaza de societate si e asa de puternic, incat devine instrumentul
unei singure close. Lupta celor de jos impotriva asupritorilor, devine o lupta impotriva
Statului.Statul este o caricatura groteasca si sangeroasa a autoritatii, careia trebuie sa i se
opuna anarhismul spre a apara LIBERTATEA si DREPTUL LA VIATA. Libertatea este
adevaratul element fundamental al civilizatiei si numai printr-o mai mare implinire a sa se
obtine adevaratul progres.”
CONCLUZII:
Pe scurt, dupa cele dintai cetati grecesti (poleis) pana la noble tari moderne, Statele au
evoluat constant.Pornind de la acelasi punct de plecare,, ele au avut propria lor evolutie
pentru a atinge stadiul de maturitate, adica Statul Modern. Aceasta modernizare statala a avut
loc diferit de la o tara la alta, dar in majoritate, notiunea de Stat a fost obtinuta prin razboaie
si conflicte. De exemplu: in Anglia, acesta a avut loc datorita Revolutiei glorioase din 1688,
carea a restrans puterile monarhului si a stabilit preeminente Parlamentului. In Statele Unite
si Franta, Razboiul de Independenta american din 1775 si revolutia Franceza care a izbucnit
la aproape un secol dupa Revolutia glorioasa, au pus bazele Statului Modern.
Dupa cum aceasta trecere a feudalismului la Statul Modern a fost tardiva, cu putine sau mai
multe institutionalizari, au rezultat State puternice sau slabe, centralizate sau puti centalizate,
State autonome su dependente.
Se poate trage concluzia ca era Statului- Natiune este deschisa de monarhia parlamentara
in Marea Britanie in 1688, de Revolutia Francez in 1789 si de constituirea Statelor Unite ale
Americii.
Viata omului in societate este din ce in ce mai organizata si ghidata de Stat, ceea ce da
nastere omului civilizat, care isi guverneaza pasiunile si stapaneste emotiile. Institutiile
politice sunt purtatoare ale puterii discretionate a unui singur om.

Ca organizare politica, statul este in continua transformare, “ vesnicia” lui fiind relativa.

Rolul statului modern:

In decursul evolutei, statul si-a extins din ce in ce mai mult sfera de activitate, ceea ce
adeterminat si o schimbare a rolului. Astfel, se poate vorbi, in functie de etape parcurse:
1. Statul – jandarm ( secolul al XIX-lea) care se limita a interveni in domeniul politiei,
apararii si in domeniul relatiilor internationale.

5
2. Statul – antreprenor ( anii 40 ai secolului XX ) – incepe sa intervina si sa se manifeste in
domeniul industriei si al economiei, prin infiintarea de agenti economici ai statului.
3. Statul – providente – are un rol omniprezent, intervenid in toate sectoarele de activitate.
4. Statul – garant este statul care are obligatia de a reglamenta un cadru larg de drepturi si
libertati cetatenesti, de a asigura progresul si de a garanta afirmarea conditiei umane.