UNIVERSITATEA COOPERATIST - COMERCIALĂ DIN MOLDOVA

( UCCM )

Referat
La disciplina “Instituții politice”

Tema: Aspecte teoretice și practice

privind dimensiunile, scopul și
funcțiile statului
 Fiind o organizație care deține monopolul serviciilor sociale, titular al suveranității și
reprezentant al întregii națiuni, statul cuprinde în sine teritoriul și populația, asupra
cărora își exercită autoritatea. Este important de menționat că statul reprezintă cel mai
principal instrument de organizare politică și administrativă, prin intermediul căruia se
exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile între oameni .
Fără acest concept nu ar putut fi instituită nici o ordine, mai mult de atât , nu ar persista
relațiile sociale între indivizi. Titlul acestui referat reprezintă o temă extrem de actuală,
întrucât asupra conceptului de stat s-au manifestat multiple cercetări, ipoteze și studii, ce
au evidențiat aspectele teoretice și practice în ceea ce privește rolul, atribuțiile, funcțiile și
eficiența acestuia ca instituție. Totodată, actualitatea subiectului respectiv se oglindește și
prin faptul că statul marchează instrumentul principal prin care se exercită
funcționalitatea sistemului social global, în general.
Apărut cu aproximativ 6 milenii în urmă în Orientul Antic(Egipt, Babilon,
Mesopotamia etc.), statul continuă să fie și astăzi, instrumentul primordial al conducerii,
iar dezbaterile privind natura, funcțiile, atribuțiile, mecanismul și formele sale continua
să polarizeze atenția unor cercuri de specialiști din domeniul dreptului, politologiei și
sociologiei. Se consideră că statul a apărut ca rezultat al transformării și dezvoltării
comunei primitive. La baza acesti transformări au stat perfecționarea uneltelor de muncă,
apariția surplusului de produse, fapt care a adus la apariția claselor sociale, la divizarea
muncii, schimnul de mărfuri etc.Din momentul apariției statului, acesta a trecut prin mai
multe etape istorice. Primul tip de stat s-a numit statul sclavagist, unde plebeii munceau
încontinuu, nu aveau deloc drepturi, iar proprietarul avea libertatea deciziei vieții sale.În
continuare a apărut statul feudal, atunci când Nicolae I a dat autoritate feudalismului în
1861. Acest stat se deosebește de cel sclavagist prin faptul că iobagii aveau mai multe
drepturi, însă oricum nu erau depline, feudalii neavând voie să-I ucidă și dupa 25 de ani
erau obligați să îi elibereze. Țăranii iobagi, în continuare, fiind nemulțumiți de
circumstanțe au organizat răscoale, una din acestea fiind Răscoala Țărănească a lui Stepan
Razin. Ca rezultat s-a pronuțat următorul tip de stat, cel burghez unde capitaliștii
dețineau fabricile, uzinele, infrastructura etc., iar muncitorii nu aveau proprietate și
existau din munca depusă la capitalist. Drepturi erau puține, dar totuși mai multe decât la
sclavi și feudali. De aici au pornit grevele, una din cea mai pornunțată fiind Revoluția
Bolșevică la 25 octombrie 1917. Drept efect, s-a consolidat statul socialist și dupa al doilea
Război Mondial in 1945 un șir de state au devenit socialiste(Iugoslavia, China etc). La
momentul actual și-au păstrat socialismul doar câteva state, precum ar fi Transnistria,
Belorusia,Vietnam, Cuba etc. Aceste exemple denotă faptul că aparitia statului este
rezultatul unor prefaceri social istorice.Însă, așa cum statul este un fenomen complex și
dinamic, acesta este supus permanentei evoluții,transformări și modernizări, deaceea
astăzi statul deține alte concepte, principii, forme și funcții.
În ceea ce privește scopul statului ca instrument de organizare si conducere sociala
acesta este apararea interesului general, sau - asa cum s-a menționat în Tratatul de drept
constutional de la Paris - menirea statului este (sau ar trebui sa fie) fericirea cetatenilor
caci. "daca cetatenilor nu le merge bine, daca scopul lor subiectiv nu este satisfacut, daca
ei nu gasesc ca mijlocirea acestei satisfaceri constituie statul insusi, ca atare, atunci statul
sta pe picioare slabe". Pentru a se face corecte consideratii, asupra scopului statului,
trebuie sa se tina seama de realitatile sociale, complexe si adesea contradictorii - din
lumea de azi, care impun implicarea statului in domenii care depasesc sfera sociala
traditionala, imbogatind imaginea actuala a statului de drept. În literatura noastră
ştiinţifică şi-a găsit expresie opinia savantă, cu care sunt de acord şi conform căreia scopul
statului nostru, sub forma unor obiective strategice spre care el tinde, poate fi dedus din
dispoziţiile alin.(3) art.1 din Constituţia Republicii Moldova, în care se susţine că
Republica Moldova este un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Orice stat dispune și de un element, care servește drept un factor primordial în
fruntea sa, acesta fiind puterea de stat. Puterea este un fenomen legat de autoritate, care
se caracterizeaza prin:Posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei
vointe supreme.De a comanda.De a da ordine si necesitate de a se supune acestei
comenzi.Prin urmare autoritatea presupune coordonarea, comanda si supunere.Puterea
se infaptuieste sub mai multe forme. Puterea de stat desemnează existenţa unei autorităţi
publice care exercită puterea asupra unei populaţii aflate pe un teritoriu determinat. Intr-
un stat democratic puterea se emana de la popor si apartine acestuia.
Exercitarea puterii, organizarea canalelor prin care circula puterea sunt incredintate
statului. In planul activitatii statale are loc o divizare, o separare a puterilor, in scopul
echilibrarii lor, pentru a impiedica abuzul de putere. In forma sa cunoscuta si azi, teoria
separatiei puterilor a fost fundamentata de catre Montesquieu in lucrarea sa: "Despre
spiritul legilor". Potrivit conceptiei sale in stat exista trei puteri:
- puterea legiuitoare;
- puterea executiva;
- puterea judecatoreasca;
care trebuie sa se exercite independent, trebuie sa se auto-limiteze pentru a se preveni
abuzul de putere. Totul ar fi pierdut daca acelasi om sau acelasi corp ar exercita aceste
trei puteri. Separatia puterilor, apare ca o conditie indispensabila realizarii unei guvernari
moderate. Dreptul vine sa confere stabilitatea si siguranta legaturilor statului cu restul
institutiilor sociale si politice. Montesquieu nota "Nu exista libertate daca puterea
judecatoreasca nu este separata de puterea legislativa si de cea executiva".Din punct de
vedere al institutiilor (organelor) statului, potrivit criteriilor ce stau la baza separatiei
puterilor se poate vorbi despre:
- organe de stat legislative;
- executive;
- judecatoresti;
Fiecare categorie de organe aduce la indeplinire o anumita forma de activitate in temeiul
competentei ce-i este rezervata prin lege.
Deci, rolul şi scopul statului se realizează prin funcţiile sale care, sânt interne şi
externe. În analiza obiectivelor sale majore, statul are îndatorirea să asigure ordinea şi
stabilitatea în societatea dată şi să contribuie prin mijloacele sale proprii, la progresul
economic, tehnic uman.Activitatea statului este caracterizată de funcţiile pe care acesta le
îndeplineşte. Funcțiile interne ale unui stat sunt: funcţia legislativă - prin care statul prin
organismele sale specializate adoptă sistemul legislativ al societăţi; executivă - care
presupune realizarea activităţii de organizare a executării legilor şi a altor decizii
adoptate; judecătorească - prin care se supraveghează aplicarea corectă a legilor şi
sancţionarea încălcărilor acestora; economică - ce constă pe de o parte în faptul că statul
este organizatorul direct al activităţii economice în cazul proprietăţii de stat, iar pe de altă
parte, asigură cadrul politic, organizatoric, şi juridic prin care agenţii economici îşi
desfăşoară activitatea; socială - prin care se asigură condiţii decente de trai tuturor
cetăţenilor ţării, prin măsuri de protecţie socială, medicală, etc ; culturală - prin care se
asigură condiţii de instruire şi educaţie, de afirmare a capacităţilor creative ale
cetăţenilor; de apărare a ordinii sociale, care are o latură preventiv - educativă prin care se
sancţionează actele antisociale; ecologică prin care se protejează mediul ambiant. Pe plan
extern statul îndeplineşte funcţiile de promovare a cooperării cu celelalte state,de
statornicire a unor relaţii de bună vecinătate, de apărare a ţării printr-o relaţie de
cooperare şi parteneriat cu alte ţări, apărarea independenţei şi suveranităţii statale, a
integrităţii teritoriale. Aceste funcţii ale statului se exercită într-un nou climat
internaţional, dominat de respect şi încredere reciprocă, de stimă şi sprijin mutual în
efortul comun de propăşire paşnică a tuturor naţiunilor lumii.De asemenea, ele
contribuie la realizarea scopului fundamental pe care îl are statul democratic şi anume
promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Un alt element care joaca un rol semnificativ este teritoriul. Teritoriul este
dimensiunea materiala a statului. Desi, la prima vedere, teritoriul pare sa fie onotiune
geografica, el reprezinta, de asemenea, un concept politic si juridic. Toate acestea reies
din functiile pe care acesta le are:Teritoriul este factorul care permite situarea statului in
spatiu, localizand in asa mod statul sidelimitandul de altele.Prin intermediul teritoriului
statul stabileste legaturile cu cei ce-l locuesc, definindule calitateade apartinenta la statul
respectiv, calitatea de supusenie sau de cetatenie.Teritoriul determina limitele extinderii
puterii publice si contribuie la structurarea autoritatilor publice in dependenta de
organizarea teritoriului.Teritoriul este simboul si factorul de protectie a ideii nationale.
Fiind principala institutie politica a societatii, statului ii revine un loc major in
societate. Locul si rolul statului sunt determinate, in primul rand de scopul lui.Rolul
statului nu ramane neschimbat. El evolueaza in dependenta de valorile sociale specifice
societatii. La toate etapele de dezvoltare istorica statul este chemat sa apere oranduirea
respectiva. In perioada contemporana, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, in
tarile democratice se accentueaza considerabil latura economica si sociala a activitatii
statului. Locul „statului paznic”, „statului jandarm” tot mai mult este preluat asa numitul
stat al providentei, stat al bunastarii, stat preocupat de asigurarea standardului de viata a
populatiei, de inlaturarea abuzurilor si a exceselor.Astfel se considera ca scopul statului
consta in apararea drepturilor inalienabile ale omului de altfel in apararea interesului –
general, fericirea societatii a poporului sau.Problema consta in aceea ca este nevoie ca
scopul statului sa cuprinda si preocuparile de a face legi bune si a respecta principiul
noninterventiei in treburile private. Statul de drept trebuie sa se plaseze de asupra
gruparilor existente in el spre a aplana conflictele dintre ele.Toate aceste preocupari isi
gasesc reflectele si in actele normative ale statului. De exemplu Constitutia R.M.
mentioneaza faptul ca „statul este obligat sa ea masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel
de trai decent, care sa-i asigure sanatatea si buna starea lui si familiei lui, cuprinzand
hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile necesare.
Consider că anume prin intermediul statului există ordine și disciplină, ceea ce
presupune o armonizare socială, relații internaționale eficiente, un echilibru global și o
clasificare corectă a tuturor domeniilor vieții.Aristotel spunea:” Statul este o totalitate de
cetăţeni, necesară pentru o existenţă autosuficientă”, această idee scoate în evidență
faptul că statul trebuie să se centralizeze nemijlocit pe satisfacerea și împlinirea societății,
acesta fiind nemijlocit și scopul acestuia. Concluzionănd, este necesar să accentuez că
fiind principala instituţie politică a societăţii, statului îi revine un loc de seamă în
societate. Respectiv, formula cea mai concisă prin care putem defini rolul şi scopul
statului este că acesta apără interesul general al tuturor cetăţenilor şi al fiecăruia în parte.

Bibliografie
Сonstitutia Republicii Moldova
Leon Duguit - Tratat de Drept Constitutional, Paris 1921, pag. 395
Dreptul Constitutional – Teodor Cîrnaț
Gh.Avornic. Teoria generală a dreptului. Ediţia a II-a. – Chişinău, 2004
B.Negru, Al.Negru. Teoria generală a dreptului şi statului. – Chişinău, 2006
A.Arsenie. Jurisdicția Constituțională-2000