STAT CA ORGANIZATIE

SOCIALA
 COLABORATORI:
ROMANEȚ TABITA
RIZESCU ANDRADA
SAVA BIANCA
SECĂREANU MARIAN
SERGIU FLORIN
SIMIONESCU ANDREEA
SOFRONE ȘTEFAN
ȘERBAN IULIAN
TUDOSE MARIO
NOȚIUNEA DE STAT
Stat – esențială pentru dezvoltarea Societății
- evoluție continua
-latină = status
-diferite accepțiuni: juridic, sociologic, filozofic, politic

- sens larg: entitate politică existentă pe un teritoriu, unde se

află o anumită populație asupra căreia se exercită puterea de
statsens restrâns: ansamblul autorităților publice care,
deținând monopolul asupra creării şi aplicării dreptului, a
cărui respectare o poate garanta prin forța sa de
constrângere, asigură organizarea și conducerea societății

- sens restrâns: ansamblul autorităților publice care,

deținând monopolul asupra creării şi aplicării dreptului, a
cărui respectare o poate garanta prin forța sa de
constrângere, asigură organizarea și conducerea societății
Conceptul statului
Statul reprezintă un sistem
organizaţional al puterii, determinat
istoriceşte, format ierarhic ca un
instrument de dominaţie, ce
realizează în mod suveran
conducerea unui popor de pe un
anumit teritoriu delimitat prin
frontiere, deţinînd în acest scop atît
Statul, în contextul sociologic, este analizat din
perspectiva relațiilor de putere, autoritate și organizare
socială. Sociologii examinează modul în care statul
influențează și este influențat de societate, precum și rolul
său în menținerea ordinii sociale, gestionarea resurselor și
asigurarea bunăstării populației. Această abordare
sociologică aduce în discuție aspecte legate de guvernare,
politică, drepturi civile și impactul deciziilor statului
asupra indivizilor și comunităților.

tipuri de stat in functie de organizarea

lor teritoriala
1. Stat unitar - un singur guvern ce își exercită activitatea asupra
întregului teritoriu
2. Stat federal - compus din mai multe state nesuverane cu o conducere
FUNCȚIILE STATULUI
Funcțiile statului sunt, „formele diverse sub care se manifestă activitatea
dominatoare a statului”. Dar aceste funcţii pot constitui rolul pe care îl va juca
statul în sânul societăţii, maniera în care el va contribui la viaţa şi funcţionarea
sa. De unde rezultă o distincţie între funcţiile juridice şi funcţiile sociale ale
statului.Potrivit punctului de vedere predominant, formal există trei funcţii ale
statului, care rezultă din aplicarea principiului separaţiei puterilor: funcţia
legislativă, funcţia executivă, funcţia jurisdicţională (judecătorească).

LEGISLATIVĂ JUDECĂTOREASCĂ

EXECUTIVĂ
1. Funcţia legislativă reprezintă acea activitate a statului care are ca obiect elaborarea de
norme de conduită cu caracter general, impersonal şi obligatoriu, susceptibile de a fi aduse
la îndeplinire prin forţa de constrângere a statului. în principiu, funcţia legislativă este
exercitată de către parlament. Practica a admis însă ca şi guvernul să exercite, în condiţiile
prevăzute de constituţie, o activitate legislativă, cunoscută sub numele de „putere de
reglementare” a guvernului.

2. Funcţia executivă (guvernamentală) constă în asigurarea bunului mers al serviciilor

publice, organizarea, aplicarea legilor şi adoptarea actelor necesare pentru activitatea de
administrare pe plan central şi local. Din această perspectivă, actele emise în realizarea
funcţiei executive sunt diverse: decrete ale preşedintelui ţării, hotărâri şi ordonanţe ale
guvernului, ordine, instrucţiuni, regulamente, statute (la nivelul ministerelor) etc.

3. Funcţia jurisdicţională (judecătorească) este acea activitate a statului care are ca obiect
soluţionarea de către instanţele dejudecată a conflictelor juridice care apar între diferite
subiecte de drept. Această soluţionare are loc în cadrul unui proces ce are drept punct final
elaborarea actului de aplicare a dreptului, acte ce se numesc hotărâri judecătoreşti.
STRUCTURA STATULUI
Structura statului se referă la organizarea și funcționarea
entităților politice și administrative care guvernează o țară.
Aceasta include ramurile de guvernare precum legislativul,
executivul și judiciarul. Legislativul este responsabil pentru
elaborarea legilor, executivul pentru implementarea
acestora, iar judiciarul pentru interpretarea și aplicarea
legilor. Această structură asigură separarea puterilor în
scopul prevenirii abuzurilor și menținerii echilibrului în
cadrul statului. În plus, există și alte instituții și agenții
administrative care contribuie la gestionarea afacerilor
publice și la asigurarea bunăstării societății.
Din punct de vedere organizațional,
statul social reprezintă o structură în care guvernul
are un rol activ în gestionarea și distribuirea
resurselor pentru a asigura protecția socială,
egalitatea și bunăstarea cetățenilor. Acest sistem
presupune implementarea eficientă a politicii
sociale și coordonarea instituțiilor pentru a atinge
obiectivele sociale și economice stabilite.
ROLUL
Statul creeaza cadrul legal al activitatii economice (Elaborarea legilor
siorganizarea tribunalelor, asigurarea informatiilor necesare functionarii
economiei,crearea sistemului monetar, definirea dreptului de
proprietate), mentine competitia(adoptarea unor legi
antitrust,reglementarea monopolurilor naturale),
redistribuieveniturile(perceperea unor impozite mai mari de la
persoanele cu venituri mari,asigurarea protectiei sociale, ocrotirea
copiilor minori,asistenta medicala),corecteaza externalitatile(instituirea
unor taxe cu scopul de a reduce efectelenegative ale activitatilor
economice, precum poluarea, acordarea desubventii pentru amplificarea
efectelor pozitive, precum educatia) si ia masuripentru stabilizarea
economiei
Definirea rolului statului în societăţile
moderne şi mai ales a raporturilor sale cu
cetăţenii, cu economia, cu celelalte forţe
care structurează relaţiile sociale este o
dezbatere intelectuală vastă şi de
stringentă actualitate. Acest lucru implică
faptul că statul, în încercarea sa de a
reproduce pe cât de mult posibil realităţile
şi interacţiunile la nivelul societăţilor,
trebuie să rămână un model deschis,
adaptiv, capabil să se schimbe, să
evolueze, să integreze viziunile critice
VIZIUNEA LIBERALĂ
Ideea generală a liberalismului din care decurge întreaga sa argumentare împotriva implicării
statului în binele concret este libertatea individuală. Liberalismul susține că fiecare individ este
capabil să-și urmărească propriul scop în viață și să acționeze în funcție de resursele de care
dispune pentru a-și îndeplini dorințele. Statul nu trebuie să-și propună asigurarea fericirii tuturor
cetățenilor și, de altfel, nici nu ar putea să ducă la îndeplinire acest deziderat, spun liberalii. Ceea
ce poate asigura statul este un climat bazat pe reguli formale (instituționale), iar în acest climat
individul trebuie să aibă posibilitatea să-și ducă la îndeplinire propriile dorințe și proiecții asupra
viitorului său, în funcție de capacitățile și resursele deținute.
Cadrul formal amintit are o reprezentare în planul economic prin economia de piață. Conform
viziunii liberalismului acest gen de economie este singurul capabil să ofere libertatea individului,
necesară urmării interesului personal. În această ecuație, statul trebuie să se implice doar pentru a
asigura anumite reguli ale jocului, care să fie identice pentru toți cei care formează societatea. Din
acest motiv pentru liberalism statul este un arbitru care veghează la respectarea regulilor jocului,
iar dacă aceste reguli nu sunt respectate să apeleze la constrângeri pentru a impune respectarea
legilor. În viziunea liberală aceste premise au ca rezultat pentru individ libertatea, utilă în
urmărirea propriului scop. Singura îngrădire a libertății individului apare atunci când individul
recurge la încălcarea libertății celorlalți pentru satisfacerea propriilor nevoi.
Viziunea anarhistă
Anarhismul, ca ideologie politică, oferă o viziune
radicală asupra societății, propunând abolirea statului și a
altor forme de autoritate centralizată. Adepții
anarhismului consideră că oamenii au capacitatea de a
trăi într-o societate fără guvernare coercitivă, bazată pe
relații voluntare și cooperative.

Există mai multe ramuri ale anarhismului, iar acestea

variază în abordarea lor asupra organizării sociale.
Anarhismul colectivist, spre exemplu, susține ideea de
proprietate comună asupra mijloacelor de producție, cu
distribuirea resurselor în funcție de nevoi. Anarhismul
individualist, în schimb, accentuează libertatea
Un concept central în gândirea anarhistă este ideea de
autoguvernare și descentralizare. Anarhiștii cred că comunitățile ar
trebui să-și administreze propria viață, să ia decizii colective și să
gestioneze resursele fără a avea nevoie de o autoritate centrală. Ei
văd statul ca fiind inevitabil asociat cu opresiunea și consideră că
structurile sociale voluntare și consensuale ar putea înlocui cu
succes guvernarea tradițională.

Cu toate acestea, criticii anarhismului aduc în discuție provocările

practice ale realizării unei societăți fără stat, argumentând că o
astfel de schimbare ar putea duce la haos și lipsă de ordine. De
asemenea, există diverse opinii în cadrul mișcării anarhiste în
legătură cu modul exact în care ar trebui să fie construită o
societate anarhistă, ceea ce contribuie la diversitatea ideilor din
această sferă.În esență, anarhismul este o viziune complexă care
explorează posibilitatea unei societăți bazate pe libertate, egalitate
și cooperare voluntară, îndepărtându-se de modelul tradițional de
VIZIUNEA
CONSERVATOARE
 Statul este o organizație politică formată din reprezentanți ai
populației de pe un anumit teritoriu, care sunt investiți cu atribuții
de putere, care constau în posibilitatea de a putea lua decizii
obligatorii, în numele întregii populații, decizii concretizate în
norme de drept sau în acte de aplicare a dreptului care, dacă nu
sunt respectate de bună-voie, sunt aduse la îndeplinire prin forța de
constrângere.

 "Statul reprezintă ...suveranitatea unei populații numită națiune,

așezată pe un teritoriu", sau "autoritatea pe care o organizație
publică o deține și care-i dă libera facultate, de organizare și de
creare a dreptului pe teritoriul respectiv"
VIZIUNEA NAȚIONALISTĂ
Naționalismul este o idee și o mișcare care susține că națiunea ar
trebui să fie congruentă cu statul. Ca mișcare, ea presupune
existența și tinde să promoveze interesele unei anumite națiuni, în
special cu scopul de a câștiga și menține suveranitatea acesteia
(autoguvernare) asupra patriei sale percepute pentru a crea un stat-
națiune. Ea susține că fiecare națiune ar trebui să se guverneze pe ea
însăși, fără interferențe externe (autodeterminare), că o națiune este
o bază naturală și ideală pentru o politică și că națiunea este singura
sursă legitimă de putere politică. Mai mult, urmărește să
construiască și să mențină o singură identitate națională, bazată pe o
combinație de caracteristici sociale comune, cum ar fi cultura, etnia,
locația geografică, limba, politica (sau guvernul), religia, tradițiile și
credința într-o istorie singulară comună și pentru a promova
unitatea sau solidaritatea națională. Prin urmare, naționalismul caută
să păstreze și să promoveze cultura tradițională a unei națiuni.
VIZIUNEA DE
STANGA
Politica de stânga descrie gama de ideologii politice care
susțin și caută să atingă egalitatea socială și
egalitarismul, adesea în opoziție cu ierarhia socială în
ansamblu sau cu anumite ierarhii sociale. Politica de
stânga implică în mod obișnuit o preocupare pentru cei
din societate pe care adepții săi îi percep ca fiind
dezavantajați în raport cu ceilalți, precum și convingerea
că există inegalități nejustificate care trebuie reduse sau
abolite prin mijloace radicale care schimbă natura
societății. Politica de stânga descrie gama de ideologii
politice care susțin și caută să atingă egalitatea socială și
Politica de stânga implică în mod obișnuit o preocupare
pentru cei din societate pe care adepții săi îi percep ca fiind
dezavantajați în raport cu ceilalți, precum și convingerea că
există inegalități nejustificate care trebuie reduse sau abolite
prin mijloace radicale care schimbă natura societății. În
spectrul politic stânga-dreapta, Stânga și Dreapta au fost
inventate în timpul Revoluției Franceze, făcând referire la
aranjamentul scaunelor din Statul General francez. Aceia
care stăteau la stânga se opuneau în general Vechiului
Regim și monarhiei Bourbon și susțineau Revoluția
Franceză, crearea unei republici democrate și o societate
seculară, în timp ce cei din dreapta susțineau instituțiile
tradiționale ale Vechiului Regim. Folosirea termenului
Stânga a devenit mai proeminent după restaurarea monarhiei
franceze din 1815, când a început să fie folosit cu referire la
Independenți.
SURSELE DUPA CARE NE-AM INSPIRAT

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Stat
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Tipuri_de_state
• https://lege5.ro/gratuit/gi4dsnrrg4za/legitimitatea-si-functiil
e-statului-drept-public-ch-beck?dp=gi3dimrwgu3dgmy
• https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-c
onstitutional/capitolul-11-structura-de-stat/
• https://lege5.ro/gratuit/gm4tonzwgm/rolul-statului-lege-1-2
005?dp=gy3tonrygi4do
VĂ MULȚUMIM PENTRU
VIZIONARE!!!