Universitatea de Vest din Timișoara

Contabilitate și informatică de gestiune

Anul I,ID

Principiile și funcțiile dreptului

Student :Bîgu Andrei

Dreptul afaceriilor ,Tema 1
CIG ID,Anul I

Timișoara,2023
 Ce este dreptul ?
Dreptul este un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicare prin intermediul unor instituții
sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul. Dreptul este un sistem care ajută
la reglementare și prin care se asigură că o comunitate arată respect și egalitate în interiorul ei.

PREZENTAREA PRINCIPIILOR GENERALE ALE DREPTULUI

Aceasta prezentare sumara are scopul de a ajuta la formarea unei imagini asupra sistemului
principiilor dreptului. Acest sistem este format din principiile fundamentale ale dreptului si din
principiile de ramura.

Principiile de ramura au la baza principiile fundamentale, continuându-le actiunea, amplificând-o la

nivelul fiecarei ramuri de drept.

Cele mai importante principii ale dreptului sunt:

1. Asigurarea bazelor legale de functionare a statului;

2. Garantarea libertatii si egalitatii indivizilor

3. Principiul responsabilitatii sociale a indivizilor;

4. Principiul echitatii si justitiei.

Vom dezvolta pe scurt continutul fiecarui principiu prezentat.

ASIGURAREA BAZELOR LEGALE DE FUNCTIONARE A STATULUI

ACTIUNEA acestui principiu constituie premisa existentei statului de drept, deoarece caracteristica
fundamentala a unui stat de drept o constituie cucerirea pe cale legala a puterii si apoi exercitarea sa
în conformitate cu cerintele legalitatii.

In statul de drept izvorul oricarei puteri politice trebuie sa fie vointa suverana a poporului, care
trebuie sa-si gaseasca formele juridice de exprimare, astfel încât puterea poporului sa poata
functiona în mod real ca o democratie. Guvernarea prin drept implica potentarea virtutilor dreptului,
descurajarea si reprimarea tendintelor abuzive, realizarea climatului de echilibru printr-o ordine
juridica activa. Poporul trebuie sa aiba garantii constitutionale eficiente, asigurându-se exercitiul
separat al puterii pe cele trei planuri:legislativ, executiv si judecatoresc si în acelasi timp
interconexiunile si intercontrolul fiecarei componente a puterii.

In acest context se poate considera ca actiunea principiului asigurarii bazelor legale de functionare a
statului se constituie în premisa existentei statului de drept.

GARANTAREA LIBERTATII SI EGALITATII INDIVIZILOR

Fundamente ale vietii sociale, libertatea si egalitatea trebuie sa-si gaseasca expresia lor juridica. Nu
poate exista egalitate decât între oameni liberi, iar libertatea nu poate exista decât între oameni a
caror egalitate este consfiintita juridic.
Egalitatea priveste echilibrul vietii sociale, iar libertatea priveste capacitatea oamenilor de a actiona
fara oprelisti, dar astfel încât, prin exercitarea drepturilor proprii sa nu fie vatamate drepturile altora.

In planul realizarii efective a libertatilor sociale, rolul dreptului se materializeaza prin îngradirea
înclinatiilor unor grupuri de a nega altora ceea ce lor nu le place si în înlaturarea tuturor barierelor si
discriminarilor care persista în asigurarea sanselor egale de manifestare si progres pentru toti
oamenii.

Libertatea este una singura, însa caile si formele de manifestare a libertatii sunt numeroase si le
corespund diverse drepturi ale individului prevazute în Constitutie, cum ar fi:

-libertatea de opinie;

-libertatea religioasa;

-libertatea de exprimare, etc.

PRINCIPIUL RESPONSABILITATII SOCIALE A INDIVIZILOR

Responsabilitatea însoteste libertatea, si de aceea, trebuie facuta demarcatia neta între libertate si
liberul arbitru. Responsabilitatea este un fenomen social si un act de angajare a individului în
procesul interactiunii sociale. Concepând responsabilitatea ca o asumare a raspunderii fata de
rezultatul actiunii sociale a omului, se admite ideea ca actiunea sociala este cadrul nemijlocit de
manifestare a responsabilitatii, si totodata, ca libertatea este o conditie fundamentala a
responsabilitatii.

Dreptul nu trebuie sa fie privit si apreciat doar prin efectul sau sanctionator, intervenind pe tarâmul
raului deja faptuit, ci trebuie avuta în vedere posibilitatea ca prin continutul prescriptiilor juridice sa
contribuie la fundamentarea unei anumite atitudini a indivizilor fata de lege, care presupune grija
fata de integritatea valorilor ocrotite de lege.

PRINCIPIUL ECHITATII SI JUSTITIEI.

Cuvântul echitate provine din limba latina: ECVITAS - NEPaRTINIRE, CUMPaTARE, DREPTATE.

Actiunea principiului echitatii trebuie sa priveasca atât activitatea legiuitorului - în elaborarea actelor
normative -, cât si activitatea de interpretare si aplicare a dreptului de catre organele care aplica
legea.

Justitia reprezinta acea stare generala a societatii care se realizeaza prin asigurarea pentru fiecare
individ în parte si pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor legitime.

Prin finalitatea sa justitia se situeaza printre principalii factori de consolidare a celor mai importante
relatii sociale, deoarece ea întruchipeaza virtutea morala fundamentala, menita sa asigure armonia si
pacea sociala, la a caror realizare contribuie deopotriva regulile religioase, morale si juridice.
In dreptul roman, justitia se fonda pe principiul moral al dreptatii - HONESTE VIVERE. In ierarhia
legilor, în vârful piramidei sunt asezate legile divine, care dau continut legii naturii, iar la baza
piramidei stau legile umane.

Justitia urmareste ca în tratamentul dintre oameni sa fie exclusa orice disparitate care nu ar fi
fondata pe consolidarea drepturilor fiecaruia, astfel ca prescriptiile dreptului pozitiv sunt supuse
controlului justitiei. In ipoteza în care apar legi injuste se impune schimbarea lor, eventual a ordinii
existente, atunci când aceasta este un obstacol definitiv în realizarea justitiei.

Funcțiile dreptului
1. Funcția de instituționalizare sau formalizare juridică a organizării social-politice. Potrivit autorilor
C. Voicu și A.C. Voicu, această funcție desemnează capacitatea (puterea dreptului) de a crea, de a
construi cadrul necesar funcționării întregului sistem de organizare socială. Dreptul concepe și
construiește instituțiile statului și stabilește pentru fiecare parte cum trebuie să funcționeze, în
consens cu voința generală. Aceasta înseamnă că toate instituțiile ce fac parte din puterea publică
sunt organizate și funcționează juridic. De asemenea, toată activitatea de conducere politică este
subordonată normativ regulilor de drept.

2. Funcția de conservare, protejare și garantare a valorilor sociale esențiale. Rolul principal al

dreptului îl reprezintă ocrotirea valorilor sociale. Din acest motiv rezultă gradul ridicat de implicare în
viața socială a fenomenului juridic. Dreptul realizează activități specifice în sensul de mai sus prin:
stabilirea direcțiilor și tiparelor de conviețuire socială, elaborarea unui sistem de reguli juridice
obligatorii erga omnes, sancționarea oricărei încălcări a legii, în limita și spiritul actului normativ
aplicabil în vederea restabilirii ordinii de drept, crearea unui cadru instituțional și normativ în spiritul
principiilor de drept, în vederea asigurării ordinii sociale.

3. Funcția de conducere a societății. Alături de politic, economic etc., și dreptul participă la

conducerea societății. Juridicul, după un proces prealabil, emite prin instituțiile sale acte normative
ce reglementează diverse sfere ale societății, astfel încât dreptul ajunge să conducă practic domeniile
pentru care s-au emis respectivele reguli juridice. După cum se arată în doctrina recentă, îmbrățișând
domeniul organizării sociale, dreptul se circumscrie conceptului de practică socială. Dreptul aparține
acestui domeniu cel puțin din două perspective:

> mobilurile care pun în mișcare activitatea legiuitorului sunt esențialmente legate de nevoile reale
ale societății, de practica raporturilor interumane. În acest sens, spunem că dreptul este determinat
de scopuri ce se impun acțiunii;

> ca efect al aplicării normei de drept se produce o modificare a realității sociale, prin aceea că
dreptul oferă o formă specifică de manifestare a raporturilor sociale - raporturile juridice -, cu toate
consecințele ce derivă de aici.
În concluzie, rolul deosebit de important al dreptului în conducerea societății se regăsește în
activitatea de legiferare, pornind de la Constituție și până la cel mai neînsemnat domeniu al vieții
sociale, dar și în activitatea de aplicare a dreptului de către instituțiile abilitate, t

4. Funcția normativă a dreptului este considerată o adevărată funcție de sinteză, în sensul că le

implică pe toate celelalte.

Această funcție exprimă poziția dominantă a dreptului în viața societății, scopul său primordial de a
organiza și a conduce mecanismele sociale potrivit voinței generale. Este adevărat că în istoria
umanității au existat și acte normative specifice regimurilor dictatoriale, cum au fost cel nazist sau
comunist, ocazie cu care au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale, înlăturând instituții
democratice, iar separația puterilor în stat devenise o chestiune pur formală. Rolul jucat de funcția
normativă îl reprezintă reglementarea vieții sociale prin apariția de noi legi, când este cazul, sau prin
îmbunătățirea actelor normative existente. Astfel, în România, după evenimentele din 22 decembrie
1989, juridicul a intervenit viguros pe diverse planuri sociale, cum ar fi în privința legilor de restituire
a proprietăților abuziv confiscate de regimul comunist (a se vedea, de pildă Legea nr. 18/1991 sau
Legea nr. 10/2001).

Bibliografie :

1. "Introducere în drept" de Liviu Pop și Ioan Muraru

2. "Drept constituțional și instituții politice" de Ioan Muraru

3. "Drept civil. Partea generală" de Gabriel Boroi și Monica Pocora

4. "Dreptul familiei" de Ion Neagu

5. "Dreptul muncii" de Valeriu Stoica și Adrian Goldberger