Testul numărul 13

1.1 Explicați esența conceptului de „Drept”.

Drept- este o totalitate de reguli de conduita impersonale ,cu caracter general-obligatoriu si adoptate
ori sanctionate de stat,destinate reglementarii normative a relatiilor sociale

1.2 Ilustrați aplicabilitatea principiilor dreptului în realitatea

juridică a Republicii Moldova.
Principiile dreptului- sunt acele idei (prescripții) fundamentale, diriguitoare ale sistemului de
drept și ale compartimentelor acestuia, precum și modalitatea de coordonare a normelor juridice
în jurul unei idei călăuzitoare (Boris Negru)

1. Principiul asigurării bazei legale de funcționare a statului (legalitatea)

ACTIUNEA acestui principiu constituie premisa existentei statului de drept, deoarece caracteristica
fundamentala a unui stat de drept o constituie cucerirea pe cale legala a puterii si apoi exercitarea sa în
conformitate cu cerintele legalitatii.
In statul de drept izvorul oricarei puteri politice trebuie sa fie vointa suverana a poporului, care trebuie
sa-si gaseasca formele juridice de exprimare, astfel încât puterea poporului sa poata functiona în mod
real ca o democratie. Guvernarea prin drept implica potentarea virtutilor dreptului, descurajarea si
reprimarea tendintelor abuzive, realizarea climatului de echilibru printr-o ordine juridica activa.
Poporul trebuie sa aiba garantii constitutionale eficiente, asigurându-se exercitiul separat al puterii pe
cele trei planuri:legislativ, executiv si judecatoresc si în acelasi timp interconexiunile si intercontrolul
fiecarei componente a puterii.
In acest context se poate considera ca actiunea principiului asigurarii bazelor legale de functionare a
statului se constituie în premisa existentei statului de drept.

2.Principiul libertății

- Libertate: starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și
civile în stat;
- Statul garantează juridic și efectiv libertatea individului;

- A renunța la libertate înseamnă a renunța la calitatea de om;

- Consacrat juridic în acte internaționale și naționale, inclusiv în Constituția RM;
- Forme:
 Libertatea individuală și siguranța persoanei;
  Libertatea conștiinței;
 Libertatea opiniei și a exprimării;
 Libertatea creației;
 Libertatea întrunirilor;
 Libertatea partidelor și a altor organizații social-politice.

3.Principiul egalității

- Egalitate: principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și națiunilor, statelor li se recunosc

aceleași drepturi și li se impun aceleași obligații;
- Legea este egală pentru toți: nimeni nu poate obliga juridic pe alții, fără să se supună el
însuși legii;
- Art. 16 CRM: Toți cetățenii RM sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără
deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență
politică, avere sau de origine socială;

- Egalitatea nu echivalează cu egalitarismul (nivelarea oamenilor privind consumul și

condițiile de trai, indiferent de cantitatea și calitatea muncii lor);

4.Principiul justiției, echității și dreptății

Actiunea principiului echitatii trebuie sa priveasca atât activitatea legiuitorului - în elaborarea

actelor normative -, cât si activitatea de interpretare si aplicare a dreptului de catre organele
care aplica legea.
Justitia reprezinta acea stare generala a societatii care se realizeaza prin asigurarea pentru
fiecare individ în parte si pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor legitime.
Prin finalitatea sa justitia se situeaza printre principalii factori de consolidare a celor mai
importante relatii sociale, deoarece ea întruchipeaza virtutea morala fundamentala, menita sa
asigure armonia si pacea sociala, la a caror realizare contribuie deopotriva regulile religioase,
morale si juridice.
Justitia urmareste ca în tratamentul dintre oameni sa fie exclusa orice disparitate care nu ar fi
fondata pe consolidarea drepturilor fiecaruia, astfel ca prescriptiile dreptului pozitiv sunt supuse
controlului justitiei. In ipoteza în care apar legi injuste se impune schimbarea lor, eventual a
ordinii existente, atunci când aceasta este un obstacol definitiv în realizarea justitiei.

- Doctrina vorbește despre două tipuri de justiție:

 Distributivă – a da fiecăruia ce i se cuvine;
 Restitutivă – cu referire la repararea pagubelor produse;

- Legile apar și dispar, dar echitatea rămâne;

5. Principiul responsabilității
Responsabilitatea însoteste libertatea, si de aceea, trebuie facuta demarcatia neta între
libertate si liberul arbitru. Responsabilitatea este un fenomen social si un act de angajare a
individului în procesul interactiunii sociale. Concepând responsabilitatea ca o asumare a
raspunderii fata de rezultatul actiunii sociale a omului, se admite ideea ca actiunea sociala este
cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilitatii, si totodata, ca libertatea este o conditie
fundamentala a responsabilitatii.
Dreptul nu trebuie sa fie privit si apreciat doar prin efectul sau sanctionator, intervenind pe
tarâmul raului deja faptuit, ci trebuie avuta în vedere posibilitatea ca prin continutul prescriptiilor
juridice sa contribuie la fundamentarea unei anumite atitudini a indivizilor fata de lege, care
presupune grija fata de integritatea valorilor ocrotite de lege.

6. Pluralismul politic

- Componentă fundamentală a democrației;

- În toate statele civilizate acesta este un principiu fundamental;
- Potrivit acestuia, este interzisă activitatea partidelor politice care militează împotriva
pluralismului politic;
7. Separația puterilor în stat

- Analizat detaliat de Montesquieu, în ”Spiritul Legilor” (inclusiv pericolul nerespectării

acestui principiu);
- Totul este pierdut dacă același om sau același corp de fruntași ar exercita aceste 3 puteri.
O putere trebuie să fie cumpănită prin alta;
- Puterea se limitează prin putere;
- A fost încălcat grav în regimurile totalitariste;
- Puterile publice trebuie să se controleze reciproc;

8. Principiul bunei-credinței

- Crearea și aplicarea dreptului se face în baza bunei-credinței, ținîndu-se seama nu doar de

propriile interese, ci și de ale celorlalți;
- Aplicabil în
 Dreptul intern
 Dreptul internațional
- Reflectă onestitatea părților;

9. Îndeplinirea angajamentelor asumate

- Impune existența unor reglementări exprese și a unei conduite juridice care să garanteze
că angajamentul luat va fi adus la îndeplinire;
- Specific:
 Dreptului intern
 Dreptului internațional (în relații de drept internațional public);
 - Corelat cu principiul bunei-credinței

1.3 Evaluarea funcţiilor dreptului în sistemul juridic al

Republicii Moldova.
FUNCTIILE DREPTULUI
Functiile dreptului sunt acele orientari fundamentale ale actiunii mecanismului juridic la
îndeplinirea carora participa întregul sistem al dreptului - ramurile, institutiile, normele dreptului -
precum si instantele sociale special abilitate cu atributii în domeniul realizarii dreptului.
Aceste functii sunt:
1. Functia de institutionalizare sau formalizare juridica a organizarii social-politice a societatii
rezida în aceea ca dreptul asigura cadrul de functionare a întregului sistem de organizare
sociala. Dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea exercitarii puterii, încredintarea
exercitiului puterii unor categorii de organe pe cele trei planuri:legislativ, executiv si
judecatoresc.
2. Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii, care
rezida în aceea ca statul ocroteste si garanteaza cu ajutorul dreptului:
- ordinea constitutionala;
- proprietatea;
- drepturile si îndatorile fundamentale ale cetatenilor.
3. Functia de conducere a societatii deriva din faptul ca , în sensul cel mai larg, legea ni se
înfatiseaza a fi forma universala de exprimare a celor mai importate deziderate sociale si în
acelasi timp, dreptul se circumscrie conceptului de practica sociala si confera norme de
reglementare a societatii. Normele juridice sunt acte de decizie si de conducere sociala, fiind
expresia concentrata a necesitatilor vietii sociale.
4. Functia normativa a dreptului - este o functie de sinteza, în sensul ca priveste si aspectele
importante ale celorlalte functii . aceasta functie deriva din nevoia subordonarii actiunilor
individuale fata de conduita tip prescrisa de normele juridice. Mai mult, normativitatea juridica
este o componenta a normativitatii sociale , si în consecinta, atât individul, cât si statul, organele
sale, persoanele morale îsi desfasoara comportamentul conform rescriptiilor normative ale
dreptului .

Alaturi de alte forme de reglementare normativa, dreptul, prin ansamblul normelor si institutiilor
sale, este un factor de programare a libertatii de actiune a omului. Orice proces de evolutie,
adaptare sau integrare in societate nu se poate desfasura anarhic, la intamplare, ci intr-un
cadru organizat, normat, reglementat.

Tot merge vorba despre faptul ca prin ansamblu de norme si institutii se formeaza sistemul de
drept care prin urmare intr-un cadru organizat reglemeanteaza reatiile sociala si buna
fucntionare a societati.

2.1 Explicați esența conceptului de aplicare a legii ca formă

specială de implementare a legii.
Normele juridice speciale sunt aplicabile in exclusivitatea anumitor categorii de raporturi sociale
sau subiecti strict determinate. In caz de divergenta intre o norma generala si o norma
speciala ,care se continin acte normative de acelasi nivel ,se aplica norma speciala.

2.3 Evaluați importanța urmăririi pașilor din procesul de

executare.
Importanța aplicării dreptului este argumentată prin valorile sociale prote- jate de normele
aplicabile, prin implicarea autorităților competente, prin pro- ceduri bine determinate și scrise.
Etapele generale ale procesului de aplicare a dreptului

Faze ale procesului de aplicare a D. în activitatea instanțelor de judecată:

1. 1. Stabilirea stării de fapt;

*- Cunoașterea împrejurărilor faptice concrete;

*- Caracter cât mai obiectiv;

*- Aprecierea faptei:

*• Pozitivă / negativă

*• Licită / ilicită

*• Esențial / secundar

*• Legitate / întâmplare etc.;

*- Acumularea probelor (înscrisuri, depoziții, expertize, înregistrări audio / video etc.);

1. 2. Alegerea normei de drept aplicabile;

*- Aprecierea faptei din punct de vedere juridic;

*- Alegerea normei juridice potrivite situației respective;

*- Verificarea veridicității normei juridice, a concordanței cu sistemul legislativ;

*- Evitarea confuziilor: ex. huliganismul – infracțiune sau contravenție;

1. 3. Interpretarea normelor juridice; Explicarea sensului exact al normei juridice;

*- Găsirea soluției optime în cazuri concrete;

1. 4. Elaborarea și emiterea actului de aplicare a dreptului;

*- Faza responsabilă;

*- Individualizarea normei juridice;

*- Actul de aplicare a dreptului – temei de apariție, modificare și stingere a raporturilor
juridice;

1. 5. Executarea actului de aplicare a dreptului și controlul asupra executării lui;

*- Pentru aplicarea eficientă în practică a hotărârii organului competent;

*- Legea este tradusă în viață prin acte de aplicare cu executare strictă și termen strict;

2.2 Analizați relația dintre un act juridic de reglementare și un act de

aplicare a dreptului
Actul juridic si cel de aplicare sunt intr-o stransa corelatie , unele din trasaturile acestor cat
difera atat si se aseamana. Ce tine de relatia dintre acestea doua putem spune ca actul de
aplicare nu poate incalca sau contrazice un act normativ, ambele au caracter obligatoriu din
momentul aducerii la cunostinta. Ambele vizeaza ,stabilesc o orgine in stat .Sunt directionate
spre stabilirea dreptatii si echilibrului social.