Puterea politică

V Sainsus, Dr. Conf. Univ. ASEM

Planul temei:
• Definirea puterii politice
• Formele puterii politice
• Trasaturile puterii politice
• Functiile puterii politice
• Tipuri
Definirea puterii politice
• Teoria marxistă defineşte puterea ca un conglomerat de institu ţiice
exprimă interesele clasei dominante;
• Puterea politică drept capacitate de a lua decizii şi de a le asigura
indeplinirea, precum şi abilitatea societăţii de a-şi mobiliza resursele
pentru a-şi atinge scopurile comune. (T.Parsons)
• Puterea politică este universală, imanentă socialului, conferă autoritate
unui ordin şi constă in capacitatea elitei politice de a-şi realiza voin ţa
prin distribuirea relaţiilor de putere şi prin codificarea normelor de
drept necesare formării ordinii sociale pe care o doresc;
Resurse ale puterii politice
• constrangerea,
• violenţa,
• convingerea,
• stimularea,
• dreptul,
• tradiţiile,
• frica,
• miturile
Forme ale puterii politice
• Legitimitatea puterii politice -legitimitatea este capacitatea sistemului
politic de a crea şi a menţine convingerea in conştiinţa poporului că
instituţiile politice existente sunt cele mai bune care ar putea fi pentru
asigurarea securităţii in societatea dată.
• Autoritatea politică reprezintă o modalitate concretă de manifestare a
puterii. Autoritatea inseamnă dreptul de a efectua о acţiune, inclusiv de a
edita legi. Autoritatea se referă la conducerea recunoscută de cei condu şi.
• Dominaţia politică reprezintă, о formă particulară de manifestare a
puterii politice in raporturile sale cu masa celor supuşi şi care constă in
capacitatea ei de a obţine о atitudine de obedienţă faţă de ordinele şi
dispoziţiile pe care le emite.
Forme ale puterii politice
• Influenţa - formă de manifestare a puterii politice, realizată prin
urmărirea unor modele concrete de comportament. Influenţa apare atat
la micronivel (relaţii interpersonale, intergrupale), cât şi la nivelul
sistemului macropolitic (interinfluenţa instituţiilor).
• Forța puterii politice = Autoritate. Forţa e puterea in acţiune.
• Violenţa politică - răzvrătirii violente impotriva statului (lupte de
stradă, asasinate, războiul civil şi revoluţia) (persecutare, deportare)
Un minim de violenţă din partea statului poate fi justificat ă prin
considerentul menţinerii ordinii sociale, dar numai in contextul
legalităţii şi al unui regim ce are sprijinul majorităţii.
Legitimitatea puterii politice
• Deologic, unde putera este recunoscută ca valoare prin prezenţa sa;

• la nivel de personalitate, legitimitatea se realizează ca o acceptare de

către mase a acţiunilor liderilor, sau grupei de lideri ce menţin puterea
politică;
• la nivel structural, legitimitatea se realizează ca acceptare a normelor
ce au fost impuse.
Max Weber a destins 3 tipuri
de legitimitate politică
• Legitimitate tradiţională– formă de dominaţie bazată pe încrederea
sacră a al tradiţiilor carestabilesc viaţa politică a societăţii;

• Legitimitate raţional-legală, bazată pe încredera în raţionalitatea

deciziilor primite de guvernul dat;

• Legitimitatea charismatică, ce caracterizează capacitatea supranaturală

a conducătorilor.
Forme ale violentei puterii

1. Despotismul si tirania – regimuri politice in care puterea absoluta se

exercita in interesul personal al tiranului, inafara oricarei responsabilitati. Se
mentin la putere prin: reprimarea indivizilor incomozi, interzicerea
adunarilor, limitarea asocierii si instructiei. Tirania este specifica
comunitatilor mici. Tiranul exercita teroarea in randul apropiatilor sai, isi
asigura adeziunea poporului prin masuri demagogice.
2. Represiunea – instrumentul prin care puterea raspunde sfidării si revoltelor.
3. Teroarea – forma de violența extrema a puteri în perioade de schimbare
radicala a randuielilor sociale
Trăsăturile puterii politice
• Asigură funcționarea normală a societății
• Are forma unor centre nuclee ierarhizate
• Reprezintă unitatea organică dintre conduși și conducători,
• Îmbracă o diversitate de forme în funcție de natura domeniului vieții sociale și
comunităților umane Puterea se poate manifesta familiar, economic, politic, civil ect.
• Are forța de a dispune și a coordona formele puterii, pentru a asigura o conducere
unitară.
• Se execută prin legi și legislație
• Se manifestă în mod organizat prin intermediul unor instituții politice a partidelor și a
statului
• Este puterea suverană a statului,
• Exercită guvernarea în stat
Funcțiile puterii politice
• Funcție programatică și decizională
• Funcția organiztorică
• Funcția ideologică de educare a oamenilor în spiritul valorilor ce
decurg din program, vizând schimbarea unor mentalităţi depăşite şi
anacronice pentru formarea oamenilor în acord cu liniile programatice
şi noile cerinţe ale progresului economic şi socia
• Funcția coercitivă de constrângere
• Funcția de control, de urmărire de respectare a măsurilor
• Funcția de sancționare
Resursele cu ajutorul cărora puterea
politică submină societate sunt:
• Legislația in vigoare;

• convingerea; stimularea;

• constrângerea, violenţa;

• exterminarea fizică;
Resursele puterii
• resurse economice,
• sociale,
• politice,
• juridice,
• informaţionale,
• culturale,
• constrângere.
Tipuri
• Puterea politică democratică – se constituie ca rezultat a consultărilor și
consimțământului cetățenilor, unde deciziile concordă cu aspirațiile și interesele de
progres;

• Puterea politică dictatorială sau alienată – cea ce nu este emanată de popor,

apărând ca o forță străină și ostilă, nu ține cont de opțiunile și aspirațiile politice ale
cetățenilor. Folosește adese mijloace de represiune, îngrădește actul decizional al
membrilor societății, adseori fiin ignorat sau anihilat. Puterea dictatorială în perioada
modernă își dovedște mai mult incapacitatea de a se menține, recurge la mitul politic
adeseori promovează mistificări ale realității sociale, nu se respectă normele de
convețuire socială, ce conduce la degradare socială.
Criza politică
• Criza politică apare atunci când neînțelegerile ivite între factorii
de decizie ai unui regim politic sau guvern dintr-o țară par să nu
se rezolve pe cale diplomatică.
• Dictionarul Oxford da urmatoarea definitie a “crizei”: un moment de
dificultate intensa sau pericol; un moment cand o dificultate sau o
decizie importanta trebuie sa fie facuta.
• Criza instituțională, care poate conduce la o nouă formă de
regim politic (schimbarea constituției)
• Criza de regim, care poate conduce la o schimbare de guvern.
Consens politic
• Consens – (acord, înțelegere) este o coexistență bazată pe principiul
impreună, dar separați
• Consens social – legitimitatea organizării unei convețuiri sociale,
condiția de bază a existenței unei societăți;
• Consens politic- acord asupra organizării politice a comunității, asupra
formei de guvernământ a statului și metodele de acțiune a acestuia.
Este cualiția eficacității puterii;
• Consensul politic este unacord intre doua probleme:
• a)acordul de a fi în dezacord
• b)acordul asupra regulilor jocului politic
Revoluția
• Revoluție – prima data utilizat de Copernic in 1543 (sens de mișcare
regulată a corpurilor cerești); englezii folosesc in 1688;
• Francezul A Decufle - afirmă că revoluția este o ruptură a istoriei. E
Littre - revoluția constă în schimbare bruscă și violență în politică și
guvernarea unui stat. Revoluția presupune ostilitate față de trecut și
căutarea unui nou viitor.
• Monteque afirmă că despotismul este regimul care aduc la revoluții;
• C Brinton afirma ca numai revoluțiile aduc la abolirea vechiului regim
și modernizarea țărilor.
Revoluția
• J Davies – revoluțiile izbucnesc atunci cand dezvoltarea economică nu
coincide cu aspiratiile oamenilor. Acolo unde pe masura dezvoltării
economice nu sunt satisfăcure aspirațiile majorității.
• Ch Tilly – revoluțiile din Europa de Est au fost datorită modificărilor,
schimbărilor sociale.
• Revoluția socialistă