John Locke

-primul mare teoretician al separaţiei puterilor în

stat
-promovează antiabsolutismul şi principiul
separării şi limitării puterilor
-distinge trei puteri în stat:
-puterea legislativă
-puterea executivă
-puterea federativă
 Deşi face referire la trei puteri în stat,
J.Locke vorbeşte doar despre două:
executivă şi legislativă
 Puterea federativă-dreptul de a declara
război, de a încheia pacea şi tratate cu
alte state, prerogative specifice relaţiilor
externe.Puterea federativă este contopită
cu puterea executivă.
 Locke nu consideră necesară separarea
puterii judecătoreşti de celelalte puteri
ale statului, considerând că ea se
încadrează în puterea legislativă
 Ambele puteri îşi au originea în
starea naturală a individului
 Legislativul-puterea pe care o are
fiecare de a face ceea ce consideră
bun pentru conservarea sa şi a
celorlalţi, dar la intrarea lui în
“societatea civilă” o va abandona
parţial în favoarea legilor
 Executivul-puterea pe care o are fiecare, în starea
naturală, de a pedepsi infracţiunile la legea
naturală, dar la intrarea în “societatea civilă”,
această putere este abandonată în favoarea
societăţii
 Puterea supremă este puterea legislativă, care
adoptă norme generale şi obligatorii, dar aceasta
nu este arbitrară şi nelimitată.
 Oamenii nu abandonează drepturile lor naturale în
favoarea puterii, acestea subzistă în vederea
limitării şi prezervării libertăţii
 “...tentaţia
de a stăpâni puterea ar fi prea
mare dacă aceleaşi persoane care deţin
puterea de a face legi ar stăpâni şi
puterea de a le executa; căci ele ar putea
să se dispenseze de a se supune legilor
pe care le fac şi să acomodeze legea în
avantajul lor privat, prin a le face şi a le
executa concomitent şi, în consecinţă, ar
parveni să aibă un interes distinct de
restul comunităţii”.
 “Libertatea politică nu se găseşte decât în
guvernămintele moderate. Dar ea nu se află în
ele decât atunci când nu se abuzează de putere.
Experinţa ne învaţă însă că orice om care
deţine o putere este înclinat să abuzeze
de ea şi că el merge până acolo unde
găseşte limite.Cine ar spune aşa ceva? Însăşi
virtutea are nevoie de îngrădiri.
 Pentru ca să nu existe posibilitatea de a se
abuza de putere, trebuie ca, prin rânduiala
statornicită,puterea să oprească
puterea”;

 “Există în fiecare stat trei feluri de puteri:

puterea legislativă, puterea executivă
privitoare la chestiunile care ţin de dreptul
ginţilor şi puterea executivă privitoare la cele
care ţin de dreptul civil”.
 “Atunci când în mâinile aceleiaşi persoane
sau ale aceluiaşi corp de dregători se află
întrunite puterea legiuitoare şi puterea
executivă, nu există libertate, deoarece se
poate naşte teama ca acelaşi monarh sau
acelaşi senat să întocmească legi tiranice pe
care să le aplice în mod tiranic. Nu există,
de asemenea, libertate dacă puterea
judecătorească nu este separată de puterea
legislativă şi de cea executivă...
 Totul ar fi pierdut dacă acelaşi om
sau acelaşi corp de fruntaşi, fie ai
nobililor, fie ai poporului, ar exercita
aceste trei puteri: pe cea de a face
legi, pe cea de a aduce la îndeplinire
hotărârile obşteşti şi pe cea de a
judeca infracţiunile sau litigiile dintre
particulari”.
 1.Ideea potrivit căreia nu doar
legislativul, ci şi executivul
erau reprezentanţi ai
poporului, şeful executivului
trebuind astfel să rezulte din
alegeri populare
 2.Introducerea ramurii juridice în balanţă sau
procesul echilibrării puterilor

- puterea judiciară, omisă de către Locke şi

introdusă de către Montesquieu în schema
separaţiei puterilor, dobândeşte statutul de putere
între ramurile guvernământului odată cu
Constituţia americană
- modul de alcătuire a judiciarului (numit de către
executiv şi confirmat de către Senat) şi controlul
constituţionalităţii legilor, face din ramura juridică
ultimul arbitru asupra problemelor statului federal
 3. Sistemul “checks and balances”

- mecanismul separaţiei puterilor

încorporează sistemul “checks and balances”;

- diviziunea tripartită a puterilor în stat nu

presupune ca acestea să fie complet izolate ci,
în accepţiunea lui Montesquieu, acestea trebuie
să acţioneze “în concert”.
 “Ceea ce Montesquieu a vrut să accentueze –aşa
cum propriile lui cuvinte o arată-este faptul că
acolo unde întreaga putere a unei alte ramuri de
guvernământ se află în mâinile acelora care
exercită întreaga putere a unei alte ramuri de
guvernământ-acolo principiile fundamentale ale
unei constituţii democratice sunt compromise”-
Madison, “Federalistul” ;
 1.Colaborarea funcţională a puterilor, ceea ce
implică:

- colaborarea-limitată-între puterea legislativă

şi cea executivă, având în vedere obiectivele
apropiate pe care le urmăresc;
- separarea riguroasă în privinţa puterii
judecătoreşti care trebuie întotdeauna să fie
independentă de celelalte două;
 2.Separarea organică a puterilor-diversele puteri
statale, chiar dacă sunt separate, nu sunt izolate
unele de altele, ci dotate cu mijloace de acţiune şi
control reciproc. Puterile sunt privite în
interdependenţa lor, fiecare dintre ele au puterea
de a decide şi de a împiedica.
- Sistemul “greutăţi şi contragreutăţi”, “măsuri şi
contramăsuri” împiedică alunecarea spre confuzia
puterilor şi asigură echilibrul acestora în profitul
aplicării corecte a legilor şi a respectării libertăţilor
individuale.