[Nume de familie] 1

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA: TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

DREPTUL ȘI STATUL

EXERCITAREA PUTERII DE STAT. INSTITUȚIILE JUDICIARE STATALE

Grupa 1A8, Z23

Prof. Coordonatori:

Lect. Dr. Cristina Luiza Gavrilescu

Asist.univ. Dr. Ana Maria Goldan

Lucrare realizată de:

TINICĂ Antonia-Chrisanta-Maria

BUTNARU Lorena-Georgiana

Decembrie 2023
 [Nume de familie] 2
Iași

CUPRINS:

1. Introducere.

-Definiții

-Contextualizare: Prezentarea importanței relației dintre drept și stat în organizarea societății

2. Puterea de stat. Exercitarea puterii de stat.

-Trăsături

-Principiul separării puterilor în stat

3. Instituții judiciare statale

-Instanțele judecătorești

-Ministerul Public

-Consiliul Superior al Magistraturii

-Jurisdicții internaționale

4. Rezumat

5. Concluzii

6. Bibliografie

I. INTRODUCERE

Cuvinte-cheie: drept, stat, societate, conduită, voință, interes, normă juridică, forță de constrângere.

-Definiții:

Dreptul este strâns legat de stat. Aceste două mari fenomene politice se împletesc atât de strâns încât nu pot fi

separate unul de celălalt.

Statul este o organizaţie politica ce deţine monopolul forţei de constrângere, al elaborării si aplicării

dreptului si care exercita asupra unei populaţii aflata pe un teritoriu puterea suverana din societatea

respectiva.
 [Nume de familie] 3
Dreptul este un sistem de norme juridice(reguli de conduită în societate, alcătuite din drepturi şi

obligaţii),elaborate sau recunoscute şi sancţionate de puterea de stat, care reprezintă voinţa de stat a

poporului, al căror principal caracter este obligativitatea pentru toți membrii societăţii organizate , la nevoie

impusă de forţa de constrângere a puterii publice.

-Contextualizare:

Interdependenţa stat-drept

Statul reprezintă instituţia care edictează normele juridice. În absenţa forţei de constrângere a statului,

dreptul şi-ar pierde specificitatea şi funcţionalitatea în raport cu alte modalităţi de reglementare socială.

Influenţa normelor juridice în timp şi spaţiu asupra persoanelor este controlată de voinţa statului, care ia o

decizie cu privire la intrarea în vigoare a normelor juridice, a menţinerii lor în câmpul dreptului pozitiv, a

modalităţilor de abrogare a relaţiilor complexe care se instituie faţă de populaţie şi teritoriul unui stat.

Statul asigură organele, mecanismele şi procedurile cu ajutorul cărora se manifestă reacţia societăţii faţă

de cei care încalcă normele juridice.

Dreptul, ca ansamblu de norme juridice este un instrument indispensabil pentru puterea statală, când

aceasta doreşte să ia decizii obligatorii pentru cetăţenii unui stat.Prin norme juridice se stabilesc

competenţele organelor statului, direcţiile principale de activitate, relaţiile dintre organele centrale şi locale,

între diferite entități statale.

Prin drept, puterea statală capătă oficialitate şi legitimitate, capacitatea de a-şi exercita prerogativele de

conducere socială, de armonizare a intereselor diverse din societate, de soluţionare a conflictelor sociale, de

promovare a siguranţei civice, a justiţiei sociale şi a progresului social.

II. PUTEREA DE STAT

Cuvinte-cheie: autoritate, popor, suveranitate, legiferare, administrare, cooperare, democrație.

- Puterea de stat = forma istoricește determinata si variabila de autoritate (auctoritas, augere = a spori)
 [Nume de familie] 4
-Trăsături:

În orice societate există forme multiple de autoritate, de consolidare a unui sistem de valori. La Roma s-

a operat diferența dintre autoritate si putere – puterea (forța publica, puterea de stat) era a poporului, iar

autoritatea aparținea Senatului.

- Puterea de stat:

 are caracter politic

 are o sfera generală de aplicabilitate

 are agenți specializați care o realizează

 e suverana

Dintre toate trăsăturile puterii de stat, se distinge suveranitatea (= drept al statului de a conduce

societatea, de a stabili raporturi cu alte state). Aceasta are două laturi:

- latura interna – comanda din interior, prin adoptarea de norme obligatorii si urmarirea aplicării lor

(realizarea ordinii de drept) –supremația puterii de stat

- latura externa – comportamentul statului in raport cu alte state, ceea ce se numește independent puterii

de stat.

-Principiul separării puterilor în stat:

Într-un stat democratic, puterea emană de la popor și aparține acestuia, care deleagă exercitarea lui

statului, în cadrul unei separări a puterilor, efectuată în scopul echilibrului lor. Teoria separației puterilor a fost

fondată de Montesquieu. “Nu există libertate dacă puterea judecătorească nu este separată de puterea legislativă și

cea executivă”.1

 Puterea legislativă- are dreptul legiferării, de a regla modul în forţele statului pot fi întrebuinţate

pentru conservarea comunităţii; este înfăptuită de către Parlament cu cele două Camere: Senatul și

Camera Deputațilo

 Puterea executivă- denumită și puterea sau autoritatea administrativă a statului, presupune un sistem

de organe ale statului (executivul) căruia îi este încredințată a ctivitatea specifică și fundamentală de
1
“Despre spiritul legilor”, I, p. 196, Montesquieu
 [Nume de familie] 5
punere în executare și organizarea executării în concret a legilor. În România, executivul este dualist,

format din Președinte și Guvern, fiecărei autorități fiindu-i stabilite atribuții specifice, pe care le

exercită relativ independent. Alături de Președinte și Guvern mai includem și Administrația publică

ce cuprinde: ministerele și alte organe de specialitate, autorități administrative autonome, consilii

locale, primării, consilii județene etc.

 Puterea judecătorească- Activitatea jurisdicțională are un conținut și principii care o diferențiază de

legislativ și executive, dar o și integrează, într-o viziune sistematică în ansamblul activităților statale

Deși după denumire, principiul separației puterilor în stat, înțelegem o independeță clară și rigidă

a celor trei puteri ale statului, pentru o organizare și funcționare la standarde corespunzătoare puterile

statului relaționează, activitatea fiecăreia fiind condiționată de acțiunile celeilalte. Astfel, între cele trei

puteri ale statului există permanent o interdependeță circulară, influențându- se reciproc prin deci

III. INSTITUȚII JUDICIARE STATALE

Cuvinte-cheie: justiție, instanță, competență, lege.

Potrivit Constituţiei, componentele autorităţii judecătoreşti sunt: instanțele judecătorești, Ministerul

Public şi Consiliul Superior al Magistraturii.

-Instanțele judecătorești:

a. ÎCCJ

În România funcţionează o singură instanţă supremă, denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

cu personalitate juridică şi cu sediul în capitala țării. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în:

Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Secţia Penală, Secţia Comercială, Secţia de Contencios

Administrativ şi Fiscal, Completul de 9 Judecători şi Secţiile Unite. Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în

cazurile prevăzute de lege, iar Secţia penală judecă şi în primă instanţă procesele şi cererile date prin

lege în competenţa deprimă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Totodată, secţiile Înaltei Curţi
 [Nume de familie] 6
de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează: cererile de strămutare, pentru

motivele prevăzute în codurile de procedură; conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;

recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care

nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel;orice alte

cereri prevăzute de lege. Completul de 9 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele

judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi alte cauze date în

competenţa sa prin lege, precum şi ca instanţă disciplinară.

b. Curți de Apel

Curțile de apel sunt instanțe în circumscripția cărora funcționeaza mai multe tribunale şi tribunale

specializate. În prezent curţile de apel sunt în număr de 15. În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii

sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori şi de

familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,

precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.

c. Tribunale

Tribunalul este o instanţă intermediară între judecătorie şi curtea de apel, care îşi întindea

jurisdicţia asupra unui judeţ, condus de câtre un preşedinte şi ajutat de 1-3 vicepreşedinţi. Tribunalele

sunt organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul

reşedinţă de judeţ. În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau, după

caz, din municipiul Bucureşti. Dintre cele 42 de tribunale înfiinţate prin lege, un singur tribunal,

respectiv Tribunalul Ilfov,nu funcţionează în prezent.În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după

caz, complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze

de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în

raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii. În domeniile

menţionate se pot înfiinţa tribunale specializate, la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti. În

prezent funcţionează 4 tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt: tribunale pentru minori si

familie; tribunale de munca și asigurări sociale; tribunale comerciale; tribunale administrativ-fiscale.

 [Nume de familie] 7
Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică și au, de regulă, sediul în municipiul-

resedință de județ.

d. Instanțe militare

Instanțele militare sunt organizate în 4 tribunale militare, Tribunalul Militar Teritorial București și

Curtea Militară de Apel București. Fiecare tribunal militar are statutul de unitate militară.

e. Judecătorii

Toate cele 176 de judecătorii funcționale sunt organizate la nivel de județ și în sectoarele

municipiului București.Fiecare instanţă judecătorească este condusă de un preşedinte care exercită

atribuţii manageriale. Secţiile instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte un preşedinte de secţie. De

asemenea, în cadrul fiecărei instanţe funcţionează un colegiu de conducere,care hotărăşte cu privire la

problemele generale de conducere ale instanţei. Cu excepţia judecătoriilor şi a tribunalelor specializate,

toate celelalte instanţe judecătoreşti menţionate au personalitate juridică.

-Ministerul Public:

Ministerul Public îşi exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete. Pe lângă fiecare curte de

apel, tribunal, tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie funcţionează un parchet. În mod similar, pe

lângă fiecare instanţă militară funcţionează un parchet militar. Parchetele au sediul în localităţile în care

îşi au sediul instanţele pe lângă care funcţionează şi au aceeaşi circumscripţie cu acestea. Unităţile de

parchet care au personalitate juridică sunt parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele de pe lâng ă

tribunale. Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în structură secţii, în cadrul cărora pot

funcţiona servicii şi birouri. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în

structură şi câte o secţie pentru minori şi familie. În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul

parchetelor de pe lângă judecătorii pot funcţiona secţii maritime şi fluviale.

Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali, iar parchetele de pe lângă

tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii sunt conduse de prim-procurori. Secţiile,
 [Nume de familie] 8
serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă instanţe sunt conduse de procurori şefi. În cadrul fiecărui

parchet funcţionează colegii de conducere, care avizează problemele generale de conducere ale

parchetelor. Activitatea tuturor parchetelor este coordonată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, care are personalitate juridică şi gestionează bugetul Ministerului Public. Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct, un adjunct şi trei consilieri.

În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează un colegiu de

conducere, care hotărăşte asupra problemelor generale ale Ministerului Public. Tot în cadrul acestuia,

funcționează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism și ca

structură autonomă, cu personalitate juridică, Departamentul Naţional Anticorupţie, care este

independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile

cu celelalte autorităţi publice.

-Consiliul Superior al Magistraturii:

Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă, conform Constituției, garantul independenței justiției și

asigură respectarea legii și a criteriilor de competență și etica profesională în desfășurarea carierei

profesionale a judecătorilor și procurorilor.

Astfel, secțiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii au dreptul, respectiv obligaţia

corelativă de a se sesiza din oficiu pentru a apăra judecătorii şi

procurorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta, care

ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea judecătorilor, respectiv imparţialitatea sau independenţa

procurorilor în dispunerea soluţiilor. Este alcătuit din 16 membri aleși și 3 de drept- Președintele ÎCCJ,

Procurorul general și Ministrul Justiției.

-Jurisdicții internaționale:

a. Curtea Internațională de Justiție

 [Nume de familie] 9
Curtea Internaţională de Justiţie este principalul organ judiciar al Națiunilor Unite. Ea are sediul

în Palatul Păcii de la Haga.Principalele sale funcţii legale sunt soluţionarea litigiilor prezentate de către

statele membre şi de a da avizele legale cu privire la întrebările adresate de către organele autorizate în

mod corespunzător internaţionale, agenţiilor şi a Adunării Generale a ONU.

b. Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) își are sediul în Luxemburg și este organul juridic

suprem al Uniunii Europene. CJUE cuprinde trei instanțe diferite: Curtea de Justiție, Curtea Generală și

Tribunalul Funcției Publice. , Curtea de Justiţie este compusă din 27 de judecători şi 11 avocaţi generali.

Judecătorii şi avocaţii generali sunt desemnaţi de comun acord de guvernele statelor membre, după

consultarea unui comitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaţilor de a

exercita funcţiile respective. Mandatul acestora este de şase ani și poate fi reînnoit. Aceştia sunt aleşi din

rândul personalităților care oferă toate garanţiile de independenţă şi care

întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale sau a

căror competenţă este recunoscută. Sarcinile CJUE constau în asigurarea interpretării uniforme a

legislației europene. CJUE are jurisdicție asupra tuturor statelor membre și are competența de a

judeca litigiile dintre statele membre, instituțiile europene și alte părți implicate în cadrul Uniunii

Europene. Poate oferi avize consultative solicitate de alte instituții europene sau statele membre.

c. Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă un tribunal internaţional care are sediul la

Strasbourg. El este compus dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor membre ale Consiliului

Europei care au ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Acestea sunt astăzi în număr de 46. Judecătorii acţionează la Curte cu titlu individual şi nu reprezintă

nici un stat. Pentru tratarea plângerilor, Curtea este asistată de o grefă compusă în special din jurişti care

provin din toate statele membre (numiţi şi „referenţi”). Aceştia, complet independenţi de ţara lor de

origine, nu reprezintă nici reclamanţii nici statele. Curtea aplică prevederile Convenţiei europene a

drepturilor omului. Verificarea respectării de către state a drepturilor şi garanţiilor prevăzute de

 [Nume de familie] 10
Convenţie, reprezintă misiunea Curţii. În acest sens, aceasta trebuie sesizată printr-o plângere (denumită

„cerere”) depusă de persoane sau, uneori, de state. În cazul în care Curtea constată o încălcare a unuia

sau a mai multor drepturi de către un stat membru, aceasta emite o hotărâre. Hotărârea este obligatorie,

ţara în cauză fiind obligată să o execute.

IV. REZUMAT

Dreptul și statul sunt fenomene politice strâns interconectate, inseparabile unul de celălalt Statul este

instituția care emite normele juridice, iar fără forța de constrângere a statului, dreptul își pierde

specificitatea și funcționalitatea. Statul asigură organele, mecanismele

și procedurile pentru reacția societății la încălcarea normelor juridice. Dreptul devine instrument

indispensabil pentru puterea statală atunci când aceasta ia decizii obligatorii pentru cetățeni. Puterea de

stat reprezintă autoritatea politică determinată istoric, având caracter politic, sferă generală de

aplicabilitate, agenți specializați și fiind suverană. Suveranitatea statului se manifestă intern prin

adoptarea normelor obligatorii și extern în relațiile cu alte state. Principiul separării puterilor în stat,

fondat de Montesquieu, asigură echilibrul între puterile legislative, executive și judecătorești. Constituția

definește autoritatea judiciară prin instanțele judecătorești- Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ),

Curțile de Apel, Tribunalele, Judecătoriile și Instanțele militare sunt organizate ierarhic, având

competențe specifice-, Ministerul Public- își exercită atribuțiile prin procurori organizați în parchete,

asigurând reprezentarea legală și apărarea drepturilor în fața instanțelor- și Consiliul Superior al

Magistraturii- garantul independenței justiției, ce asigură respectarea legii și a criteriilor de competență și

etică profesională în carierele judecătorilor și procurorilor. Jurisdicțiile internaționale sunt: Curtea

Internațională de Justiție, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, tribunale internaționale care soluționează litigii între state și individuale privind drepturile

omului.

V. CONCLUZII
 [Nume de familie] 11
În încheiere, constatăm că dreptul și statul reprezintă două elemente interconectate în țesătura complexă

a societății. Dreptul, derivând din cuvântul latin "directus," aduce cu sine ideea de conduită corectă și

reguli stabilite, în timp ce statul reprezintă entitatea politică cu monopolul forței și puterea suverană.

Într-un context mai amplu, această interdependență dintre stat și drept devine evidentă. Puterea statală,

îndeplinită prin puterile legislative, executive și judecătorești, își găsește legitimitatea și oficialitatea în

cadrul dreptului. Separarea puterilor în stat, precum și funcționarea instituțiilor judiciare, contribuie la

menținerea echilibrului și respectării drepturilor în cadrul unei societăți organizate. Astfel, dreptul și

statul, într-o interacțiune constantă, reprezintă fundamentul unei societăți ordonate, drepte și echitabile.

VI. BIBLIOGRAFIE

 135960403-Teoria-Gen-a-Dreptului-I.pdf - Facultatea de Drept Cluj-Napoca, Universitatea

Creștina “Dimitrie Cantemir”, “Teoria Generală a Dreptului, sem. I, anul I”

 208612401-Dreptul-Si-Statul.pdf

 Tema-1-Bazele-Generale-Ale-Statului

 6. Principiul-Separatiei-Puterilor-in-Stat.pdf

 5. Seperarea-Puterilor-de-Stat.pdf - INSTITUTUL DE DE ŞTIINŢE PENALE ŞI

CRIMINOLOGIE APLICATĂ DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT

 https://ro.scribd.com/doc/40763448/institutiile-judiciare

 https://e-justice.europa.eu/content_judicial_systems_in_member_states-16-ro-maximizeMS-

ro.do?member=1

 https://www.csm1909.ro/Pages.aspx?PageId=263&PageTitle=Competen%C5%A3ele-CSM

 https://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/ro/

 Nicolae Popa, “Teoria Generală a Dreptului”, ediția a 6-a, Ed, C.H Beck, 2020
[Nume de familie] 12