Organizarea

statală a puterii
20.02.2020 14:59

Instituțiile politice sunt organele de stat însarcinate să realizeze puterea politică și

normele privitoare la această realizare.
Puterea statală = forma de organizare statală a puterii politice.
= o putere de constrângere.
= o putere socială.
= are un caracter organizat.

Funcția fundamentală a puterii de stat -> de a exprima și realiza ca voință generală

obligatorie voința poporului.

*Separația puterilor, echilibrul puterilor

Teoria separației puterilor în stat a apărut în sec. Luminilor și a fost împotriva abuzului
de putere specifică evului mediu. S-a constituit într-o reacție împotriva monarhiei absolute.
Unii autori îl menționează pe Aristotel, ce, în lucrarea sa “Politica”, arată că în orice stat
sunt 3 părți:
1. Adunarea Generală
2. Corpul magistraților
3. Corpul judecătoresc
Montesquieu -> “Despre spiritul legilor” 1748 —> “Rezultă că experiența dintoteauna
ne învață că orice om ce deține o putere e închinat să abuzeze de ea și că el merge mai
departe așa până ce dă de graniță. Însăși virtutea are nevoie de îngrădiri”. => deci puterea
“trebuie divizată pentru a nu degenera în arbitrar”. “Puterea trebuie înfrântă de putere”. El
constată că în fiecare stat sunt 3 feluri de puteri:
1. Legislativă -> autoritatea face legi, le îndreaptă sau le abrogă pe cele existente
2. Executivă privitoare la cele ce țin de dreptul ginților -> autoritatea declară război sau
încheie pace, trimite sau primește solii, ia măsuri de securitate, preîntâmpina năvălirile
3. Executivă privitoare la cele ce țin de dreptul civil -> o numeroasă putere judiciară și
funcționează într-un domeniu bine delimitat: “cel al pedepsirii crimelor și apărării
particularilor”.

Conform teoriei clasice, fiecare e conferită unir organe distincte:

-puterea legislativă -> adunărilor reprezentative
-puterea executivă -> șefului de stat/ guvernului și miniștrilor
-puterea judecătorească -> organelor judiciare

A cunoscut o mare raspândire în sec. 19 și a stat la baza clasificării statelor în

guvernăminte ce practică confuzia puterilor și guvernăminte ce realizează separarea
puterilor, care este suplă sau rigidă.
Se tot afirmă faptul că NU este vorba de o separație, ci de un echilibru al puterilor.
Teoria nu mai exprimă realitatea politică, e înlăturată în statele totalitare, iar în cele
democratice este învechită.
În prezent se constată o inadecvare a teoriei separării puterilor în statele democratice și
pluraliste.
Marea forță a teoriei -> fantastica sa rezonanță sicială, politică și morală. În statele cu
regimuri prezidențiale puternice, ce practică o separare strictă a puterilor (SUA), există voci
ce spun că o asemenea separație nu e singura soluție pentru o societate democratică.

Separație puterilor in stat in Constituția română:

1. Autoritatea deliberativă
-> Parlamentul (cel mai important organ ce exprima suveranitatea poporului) - senat și
camera deputaților -> aleși o dată la 4 ani
A. Senatul: format din: președinte, vicepreședinte, senatori, comisii( de ancheta,
ordinare), aparat tehnic
B. Camera deputaților: format din: președinte, vicepreședinte, deputați, comisie, aparat
tehnic
=> se întrunesc in festivități, in cadrul moțiunilor de cenzura, când se declara stare de
război.

2. Autoritate executivă
-> Președinte - mandat de 5 ani
- consilieri, aparat tehnic
-> Guvernul - condus de un prim-ministru, viceprim-miniștri, miniștri, secretar de stat,
aparat tehnic, comisii
-> Autoritățile administrației publice

3. Autoritatea judecătorească
-> Înalta curte de casație si justiție (ICCJ), celelalte instanțe stabilite de lege
-> Curți de apel din țară (CAP)
-> Tribunale (se află in fiecare capitală de județ)
-> Judecătorii (se află in fiecare oraș)
-> Consiliul suprem al magistraturii (CSM)-> acordă avize, apără reputația judecătoriilor
-> Ministerul public

*Instituții care încearcă sa asigure buna funcționare a celor 3 autorități:

a. Curtea constituțională
b. Avocatul poporului
c. Curtea de conturi
d. Consiliul legislativ