Examen FILOSOFIE JURIDICA

CUPRINS

1. SOCRATE.......................................................................................................................................... 2
2. PLATON (428-348 Î.HR.)................................................................................................................... 2
3.ARISTOTEL (384-322/1 Î.HR.)................................................................................................................ 4
4. JEAN BODIN (1530-1596)...................................................................................................................... 4
5.HUGO GROTIUS (1583-1645)................................................................................................................. 4
6.JOHN LOCKE (1632-1704)...................................................................................................................... 5
7.THOMAS HOBBES (1588-1676).............................................................................................................. 5
8.ROUSSEAU – JEAN JACQUES ( 1712-1778).......................................................................................... 6
9. IMMANUEL KANT (1724-1804)............................................................................................................ 7
10.HEGEL – GEORG WILHELM FRIEDRICH ( 1770-1831)...................................................................7
11. ROBERT NOZICK (1938-2002)............................................................................................................ 8
12. FRIEDRICH A. HAYEK (1899-1992)................................................................................................... 8
1. SOCRATE
-a fost singurul filosof al antichității grecești, având o influență mare atât în epocă, cât
și în perioada următoare- fără a-și scrie doctrina
- nu credea într-un adevăr separabil de persoana celui care îl enunță și momentul când
este enunțat
-Adevărul filosofic- este un enunț prin care o ființă umană responsabilă, liberă,
exprimă un adevăr, și-l face al său, îl face adevăr prin modul cum se angajează față de
el.
- pt Socrate un adevăr teoretic= adevăr practic, astăzi l-ar numi adevăr existențial
- un respect nelimitat față de lege, Socrate este acuzat la 70 de ani pentru coruperea
tineretului deși, specialiștii susțin că adevăratul motiv ar fi fost că acesta repunera în
discuție totul: autoritatea, religia, natura și drepturile puterii, ideea pe care
concetățenii săi și-o făceau despre zei, dreptate, bine, nedreptate, rău. Nu cruța absolut
nimic, implicându-se chiar și în politică, de aceea a fost considerat periculos
- este judeca de sfatul atenian și găsit vinovat de 28 de oameni, iar mai apoi încă 80 de
persoane îl condamnă la moarte
-desi discipolii îi propus evadarea, acesta refuză, el considerând că a fost condamnat
conform legii pe care dorește să o respecte, astfel acesta moare în urma băuturii de
cucută ( otravă puternică)
- atenienii regretă gestul făcut la scurt timp după moartea sa, iar încercările de a-l
reabilita au fost în zadar.

2. PLATON (428-348 î.Hr.)

-a fost unul dintre cei mai însemnați filosofi ai Greciei antice alături de Socrate și
Aristotel.
-fiind primul gânditor grec care încearcă să își pună în practică ideile privind educația,
acesta contruiește prima școală de filosofie numită ACADEMIA
- scrierile sale se pot clasifica în 2 categorii: dialoguri și scrisori
-DIALOGURILE la rândul lor se subîmpart în 3 categorii:
de tinerețe ( stau sub semnul filosofiei lui Socrate),
de maturitate( reiau gândirea platonică, adică Teoria Ideilor), și
de bătrânețe( revizuirea a Teoriei Ideilor).

TEORIA CUNOAȘTERII
- Filosofia la Platon are o dublă sursă de proveniență: teoria cunoașterii, problema
naturii umane, deoarece omul este cel care cunoaște realitate.
- Gnoseologic, cunoașterea umană cuprinde 2 componente:
- 1. Obiectul cunoașterii= datul realității ce trebuie cercetat și analizat
- 2. Subiectul cunoașterii= omul care cercetează și analizează datul realității
- Platon realizează o paralelă între problema cunoașterii și a naturii umane, în urmă
căreia realizează că obiectul cunoașterii este mai important în demersul
investigativ- ca și cum (Socrate) văzul se vede pe sine însuși și pe celelalte
simțuri, fără a putea percepe o culoare. Nu există deci cunoaștere fără obiect.
- Problema cunoașterii devine problema metodei cunoașterii, adică cum poate omul
să cunoască realitatea.
- Inițial Platon acceptă teoria lui Socrate ( metoda cunoașterii = maieutica, adică un
set de întrebări ajutătoare care îl ajută pe om la descoperirea adevărurilor), însă își
dă seama că nu este perfectă și încearcă să o perfecționeze. Acestă perfecționare
se va numi TEORIA IDEILOR- împarte realitatea în 2 lumi:
 1. Lumea Ideilor- lumea de dincolo, lumea perfectă în care se găsesc idei sau
forme, câte una pt fiecare categorie de obieste și fenomene
2. Lumea Obiectelor și Fenomenelor- lumea de aici, copie multiplicată a lumii
Ideilor
-legătura dintre ele 2 lumi este realizată de sufletul uman, acesta fiind nemuritor și
trăiește în lumea ideilor. Cunoasterea devine recunoastere, pt că sufletul uman
recunoaște în obiectele și fenomenele din această lume Ideea la care acestea
participă.
- Teoria Ideilor este cea care generează principala problemă a filosofiei lui
Platon : care este raportul dintre cele două lumi?
- acest raport va fi denumit Raport Unu-Multiplu, pt că pe de-o parte lumea Ideilor
este Unică, iar pe de altă parte, lumea obiectele si fenomelor este o copie
multiplicată a lumii Ideilor.

DIALECTICA
- în finele metodei Teoriei Ideilor ca metodă dialectică, sistemul platonic trebuie să
răspundă la întrebarea: ce se învată?
- Se pare că în viziunea lui Platon omul trebuie să învețe 2 lucruri: virtuțile și teoria
statului democratic
- Educația rămâne cu 2 lucruri de valorificat:
- 1. Învățarea virtuților și a valorilor morale: binele, înțelepciunea, curajul,
cumpătarea
- 2. Învățarea comportamentului democratic în cadrul statului
- Astfel se pun bazele educației--- „Ce este educația civică și care în sunt
elementele psihice instrumentale în concepția lui Platon” – această educație
desemnează un mod de raportare a omului la lege, la ceilalți oameni și la sine
însuși, constă într-un cumul de îndatoriri civice:
- A) respectarea legii, cu dreaptă judecată și nepărtinire
- B)respectul pt semeni, prin relatii amicale, cuviincioase și prețuirea serviciilor pe
care le primim de la alții
- C) îngăduință/toleranță pt viciile remediabile de comportament, pt cei care dau
speranță de îndreptare
- D) o corectă iubire și prețuire de sine, prin a ne lepăda de orgoliu

Concepția politică: Statul: Problema Cetății și a Statului a fost una dintre problemele
fundamentale platonice, toate ideile fiind expuse în cele 3 dialoguri ale sale „Republica”,
„Omul politic” și „Legile”

Prin „Republica”, Platon încerca să împartă sarcinile în interiorul cetății ținând cont de
teoria sufletului astfel:
- Tăranii și meșteșugarii- satisfac partea apententă a sufletului (asigure producția de
bunuri necesare supraviețuirii)
- Războinicii- satisfac partea pasională/înflăcărată a sufletului(să apere cetatea)
- Magistrații și filosofii- satisfac partea rațională a sufletului (conducerea cetății)
Prin „Omul politic” se reia ideea că filosoful să conducă cetatea, însă de această dată alături
de alți filosofi, ei formând astfel un stat al înțelepților.
- De asemenea se abordează problema formelor de guvernământ în funcție de
numărul oamenilor care conduc:
- A) Monarhia(1 pers)- poate avea și o realizare bună numită Regalitate, și una
proastă numită Tiranie
 - B) Oligarhia ( o anumită clasă socială)- este o realizarea proastă a acestei forme de
guvernământ, realizarea bună fiind Aristocrația
- C) Democrația (poporul) – aceasta va fi numită la fel mereu. Ea este în același
timp și bună și proastă.
Prin „Legile” tratează problema libertății omului în cadrul cetății, dar și problema educației
civice, prezentată anterior. Libertatea individului era nelimitată atâta timp cât respecta ligile
cetății și restricțiile pe care legea le impunea.

3.ARISTOTEL (384-322/1 Î.Hr.)

- este ultimul mare filosof, creator de sistem filosofic, al antichității grecești.
- a fost discipolul lui Platon, și-a petrecut 20 de ani în Academia platonică, întâi ca și elev,
urmând ca mai apoi să fie profesor, dar la moartea lui Platon, părăsește Academia
- face mai multe călătorii, pânâ când se stabilește la curtea macedoniană de la Pella, unde a
fost și profesul lui Alexandru Macedon.
-se întoarce la Atena, întemeiază prima școală de filosofie Lyceum și este profesor aici până
in anul 322 (Anul morții lui A. Macedon)
-în urma morții părăsește și Atena, plecând în exil în cetatea Eubeea, unde va muri un an mai
târziu, răpuns de o boală de stomac
-a fost unul dintre cei mai însemnați gânditori din cadrul istoriei filosofiei
- scrierile sale au fost punctul de plecare în majoritatea domeniilor filosofiei: logică, științele
naturii, metazică, etică, politică, de aceea a fost considerat chiar de către Pierre Aubenque ca
fiind o adevărată enciclopedie umană a secolului 4 Î. Hr.
- este primul filosof care dă o clasificare a științelor după cum urmează:
1. Științe teoretice- au sens de științe contemplative
2. Științe practice- sunt relative la acțiune
3. Științe poetice- sunt relative la producția unui lucru.
La rândul lor aceste 3 științe sunt împărțite și ele:
1. Teoretice- matematică, fizică, metafizică
2. Practice- etică, economie și politică
3. Poetice- în arte ( poezie, muzică, arhitectură)
-Aristotel a fost preocupat de știință, fără de care nu ar fi fost posibilă, însă dacă discutăm
despre scrierile lui întânlnim tot 3 clase:
1. Operele publicate- chiar de către el și destinate pt un cerc mai larg de cititori
2. Compilațiile- le făcea cu ajutorul școlarilor săi și le întrebuința ca material pentru
cercetarea și teoria științifică
3. Scrierile dialectice- destinate pt activitatea școlară și născută din ea.

Filosofia practică: unde vorbim despre scrierile sale despre etică, economie, politică
POLITICA
-Aristotel susține ideea conform căreia, omul este o ființă politică, un zoon politikon, politica
este un dat concret al existenței umane.
- nu toate concepțiile sale politice sunt acceptate necondiționat, el găsind sclavia ca fiind
justificată.
- în ceea ce privește conducerea cetății, Aristotel preia de la Platon clasificarea tipurilor de
conducere (monarhia, aristocrația, democrația)
ETICA
-în concepția sa etică, își dezvăluie ideea principală chiar de la început și anume: „că orice
artă și orice investigație, ca și orice acțiune și orice decizie par să tindă spre un anume bine,
de aceea, pe bună dreptate s-a afirmat că binele este cel spre care aspiră toate”
-acest bine este asociat de Aristotel cu fericirea, care îi conferă omului o stare de plăcere
-iar pt a atinge acest bine, viața omului trebuie să fie conform virtuților
-virtuțile sunt clasificate de Aristotel în 2 categorii:
1. dianoetice (ințelepciunea)
2.etice ( autostăpânirea)
-dacă ar fi să concluzionăm ideile lui Aristotel trebuie să reținem că prin respectarea virtuților
imul va avea o viață fericită. De aceea Aristotel fiind un luptător care toată viața respectă
virtutea curajului, este mai fericit decât un om care s-a dedicat toată viața poftelor trupești.

4. JEAN BODIN (1530-1596)

- primul reprezentant al filosofiei juridice din epoca modernă
- fundamentează conceptul de suveranitate în cartea sa „Șase cărți despre republică”
-prin suveranitate el înțelege- puterea absolută a unui stat cu următoarele trăsături:
1. caracter permanent- putere pe o perioadă nedeterminată de timp- cine se află la putere pt
un termin determinat nu este un suveran
2. caracter necondiționat
3. caracter unitar și indivizibil
4. caracter absolut
Suveranitatea se manifestă prin 5 modalități diferite:
1. Puterea de legiferare
2. Dreptul de a declara război și de a încheia pacea
3. Dreptul de numire a înalților magistrați
4. Dreptul de a stabili și colecta impozite
5. Dreptul de grațiere și amnistie
Bodin distinge 3 forme de guvernare, numite ale suveranității: monarhia, aristocrația și
democrația. În funcție de modul ce realizare a acestor forme de suveranitete avem:
a) State legale- statele cu o cârmuire dreaptă în care: cetățenii se supun legilor, iar
monarhul se supune legilor naturii, asigurând astfel supușilor libertatea și
prosperitatea.
b) State patrimoniale- în aceste state monarhul prin violență obține proprietatea supușilor
săi și conduce cu ei ca tatăl familiei
c) State tiranice- monarhul ignoră complet legile, se comportă cu supușii săi ca față de
robi, iar proprietatea lor ca fiind a lor.

5.HUGO GROTIUS (1583-1645)

- filosof și jurist olandez, poate unul dintre cei mai important reprezentant al filosofiei
juridice din epoca modernă
-majoritatea specialiștilor i-au atribuit lui fundamentare atât a dreptului natural cât și a
dreptului internațional
DREPTUL NATURAL- el susține că provine din natura umană și este influențat de două
componente ale acesteia: rațiunea și sociabilitatea. Acesta preia definiția omului dată de
Aristotel, aceea de zoon politikon (animal social) și consideră că noi prin natura noastră
căutăm pe alții chiar și când nu avem nevoie de nimic, pt că bucuriile cel martori.
Lupu analizează în lucrarea sa problema dreptului natural a lui Hugo și susține că dreptul
natural este dat de totalitatea principiilor pe care rațiunea le dictează pt satisfacerea înclinării
noastre naturale pt viața socială. În opinia sa, întreg dreptul se bazează pe 4 principii
fundamentale:
1. Respectarea a tot ce al altuia (Alieni abstinentia)
2. Respectarea de bună credință a angajamentelor (Promissorum impremendorum
obligatio)
3. Repararea pagubelor făcute altora (Damni culpa dati reparatio)
4. Pedeapsa echitabilă a celor care încalcă aceste principii (Poene inter homines
meritum)
DREPTUL INTERNAȚIONAL- hugo pornește de la ideea că toți oamenii sunt egali, nu
poate exista decât un singur drept, iar garanția acestui drept trebuie dată de hotărârea
fiecăruia de a respecta convențiile încheiate între state, care în principiu sunt egale și
independente.
- În relațiile internaționale este de preferat pacea, în detrimentul rărboiului, dar în
ceea de privește dreptul natural, statele au dreptul de a se apăra, de a folosi forța
împotriva forței și deci în situațiile legitimice, de a purta războaie.

6.JOHN LOCKE (1632-1704)

- filosof, medic, om politic englez care a avut o influență în epoca modernă, el fiind
considerat întemeietorul empirismului.
- a avut contribuții filosofice în domeniul ontologiei ( tratează probleme ideilor) și în
domeniul politicii ( teoretizează, pt prima dată, separarea puterilor în stat).
- el susține că statul trebuie să acorde o libertate deplină, necondiționată individului, iar pt ca
aceasta să fie posibilă el teoretizează ca si Hobbes separarea puterilor în stat.
- trebuie să dintingem între :
1: o putere legislativă- parlamentul
2: o putere executivă- regele
3: o putere federativă- armata
-este un susținător al drepturilor omului, el susținând că fiecare om beneficiază de o serie de
drepturi precum: viața, libertatea, proprietate și sănătate.
- aceste drepturi sunt naturale deoarece aparțin fiecăruia, datorită faptului că s-a născut om,
dar sunt și inalienabile, nu pot fi înstrăinate.

7.THOMAS HOBBES (1588-1676)

-filosof și om politic englez important în special datorită concepției sale dar și datorită
concepției metafizice a Universului, concepție datorită căreia a fost considerat părintele
materialismului metafizic modern.
-concepția sa politică a fost susținută în lucrările „Despre cetățean” și „Leviathan”. În prima
sa lucrare plitică „Despre cetățean” Hobbes susține că omul trebuie să renunțe la drepturile
sale naturale, teoretizate de Locke, pentru a nu intra în societate.
Ce înseamnă acest fapt în viziunea lui Hobbes:
1) Voința suveranului este autotputernică
2) Suveranul este injustițiabil
 3) Doar suveranul decide în stat
4) Suveranul nu poate fi revocat
-Continuăndu-și demersul, Hobbes analizează: problema formelor de guvernământ unde, cea
mai importantă este monarhia, superioară tuturor formelor de guvernământ; și problema
ființei Divine și a legii divine care, în viziunea sa, nu contrazice autoritatea supremă a
suveranului, deoarene „Dumnezeu ne ordonă să ne supunem suveranului”
-În ceea ce privește importanța lui Hobbes, acesta este considerat, pe bună dreptate,
întemeietorul științei politice deoarece, prin scrierile sale, el analizează toate problemele
politologiei
- Importanța politică a lui Hobbes este dată și de faptul că, toți gânditorii politici ulteriori, s-
au inspirat din scrierile sale, indiferent de poziția teoretică abordată.

8.ROUSSEAU – JEAN JACQUES ( 1712-1778)

- principalul reprezentant al iluminismului francez, este născut la Geneva dar format
intelectual în Franța, unde se stabilește definitiv în 1741.
- principalele sale preocupări sunt politica și educația, preocupări concretizate în lucrările
„Contractul social” și „Emil-sau despre educație”
-Ideea politică principală a lui Rousseau nu a fost contractul social, ci voința generală
- Filosofia lui Rousseau, așa cum am precizat, se canalizează pe 2 coordonate fundamentale:
1. Politica, sau încercarea de a susține ideea unui stat de drept, care îl face să trateze problema
naturii umane;
2. Educația, deoarcele se lovește personal de această problemă în perioada 1740-1741 când
este educator al fiului domnului de Mabley
-Gândirea politică a lui Rousseau este punctul de plecare al filosofiei sale politice îl constituie
filosofia lui Hobbes care susține existența a două stări existențiale diferite ale umanității: o
stare naturală sau primitivă în care nu există lege, și o stare socială caracterizată de
apariția societății și a statului, dominată de „spiritul legilor” al lui Montesquieu.
-Teoria educației. Punctul de plecare în filosofia educației îl reprezintă, la Rousseau,
constatarea că deși ne naștem liberi de la natură, noi suntem permanent în lanțuri. Cu alte
cuvinte noi suntem, prin natura noastră, slabi, proști și lipsiți de toate cunoștințele, iar pt a
depăși această situație avem nevoie de educație, singura capabilă să ne ofere forță, judecată
sau cunoștințe.
Omul natural Omul social
Omul natural nu depinde de semenii săi, nu Omul social depinde de semenii săi și se
se raportează la întreg, el fiind un întreg raportează la întreg.
doar pentru sine
Liberateta omului natural nu este îngrădită Omul social este cel care acoperă o
de nimic îngrădire a libertății sale prin legi și norme,
ce trebuie respectate, dar acceptarea asta
este făcută de educație.

9. IMMANUEL KANT (1724-1804)

- cel mai important reprezentant al iluminismului german, care, prin scrierile sale, pune
bazele filosofiei clasice germane, filosofie dezvolatată de Hegel, Schelling și Fichte.
- Kant a trăit toată viața în orașul natal Konigsberg- Kalinigradul rusesc- aici a studiat
filosofia și aici a fost profesor de logică și metafizică la universitate.
- Principala sa contribuție filosofică se datorează elaborării lucrărilor sale fundamentale,
lucrări cunoscute sub numele de critici: „Critica rațiunii pure”, „Critica rațiunii practice” și
„Critica facultății de judecare”
- La Kant, în centrul cunoașterii se află omul și nu realitatea, deoarece realitatea depinde de
om în procesul cunoașterii și nu omul depinde de realitate
-Ce este omul? Un astfel de răspuns presupune, pe lângă problema cunoașterii deja
prezentată, și problema filosofiei practice, în special a eticii, a moralei, care este știința care
se ocupă cu studiul virtuțiilor.

REGULI DE CONDUITĂ MORALĂ

1. Copilul să fie lăsat liber chiar din prima sa copilărie și în toate momentele, dar cu
condiția să nu pună el singur piedică libertățiile altuia, cum este, de pildă, când țipă,
sau când veselia sa se manifestă într-un mod prea zgomotos incomodând pe ceilalți
2. Trebuie să-i arătăm că nu-și poate ajunge scopurile decât cu condiția de a-i lăsa pe
ceilalți să și le ajungă și ei pe ale lor, de pildă: nu se face nimic plăcut pentru dânsul
dacă (nici) el nu face ceea ce se ( se așteaptă și ceea ce trebuie, adică) să se instruiască
3. Trebuie să-i dovedim că acea constângere ce i se impune are ca scop a-l învăța să facă
uz de propria sa libertate, să-l cultivăm pentru a se manifesta liber, adică să se
lipsească de ajutorul altuia.

10.HEGEL – GEORG WILHELM FRIEDRICH ( 1770-1831)

- filosof și profesor de filosofie german la universitățile din Heidelberg și Berlin
-Scrierile sale filosofice cele mai importante sunt: „Fenomenologie spiritului”, „Știința
logicii”, „Enciclopedia științelor filosofice”, „Filosofia dreptului”, „Scopul filosofiei”
- Astfel, la Hegel, pricipiul fundamental al realității este ca și la Platon, ideea, care, ca și la
Leibniz, este una singură, și care este supusă devenirii. Ideea aceasta se va numi Idee
Absolută și reprezintă filonul central al filosofiei hegeliene.
- În cazul Științei filosofice, Hegel susține că aceasta se compune din 3 părți: Logica,
Filosofia naturii și Filosofia spiritului; părți corespunzătoare celor 3 momente ale devenirii
Ideii Absolute.
- La nivelul acesta, al realității morale și sociale apar, în viziunea lui Hegel, trei nivele
subordonate.
1. al familiei: ea este aceea care înalță ființele individuale, dincolo de hazardul pasiunilor,
până la recunașterea necesității pe care o impune educația copiilor
2. al societății- cetățeniilor ca sistem organizat de indivizi asociați pentru a-și satisface
nevoile
3. sinteza celor 2 niveluri precedente- afectivitatea familială și necesitățile pe care le impun
socialmente nevoile oamenilor se unesc, prin dubla negație, pentru a forma statul.

11. ROBERT NOZICK (1938-2002)

- filosof american preocupat de filosofia practică, în special de filosofia politică, eticăși
filosofia juridică, în lucrarea Anarhie, stat și utopie
- Nozick susține că societatea trebuie să respecte 2 condiții esențiale: respectarea drepturilor
negative ale cetățenilor și distribuirea dreaptă a proprietății. Aceasta din urmă condiție
presupune ca toți cetățenii să dețină îndreptățit proprietățile lor
- Potrivit lui Nozick dreptatea ca îndreptățire presupune o distribuire dreaptă la nivelul
societății a libertății și proprietății. Această distribuire este una în conformitate cu pricipiul
egalității ce presupune că cetățenii trebuie să-și exercite drepturile chiar dacă acest fapt ar
produce inegalități între oameni.
„Egalitatea între persoane în ceea ce privește libertatea este totuna cu egalitatea formală de
sanșe, iar orice intervenție care ar putea interfera cu distribuirea inegală a beneficiilor este
permisă numai dacă respectăm principiile dreptății, altfel fiind considerată o violare
inacceptabilă a libertății persoanelor.
-pt o bunp funcționare a societății, Nozick susține că drepturile oamenilor trebuie concepute
sub formă de reguli care limitează accesul celorlalți la viața privată, libertatea și proprietatea
cetățenilor.

CELE 3 PRINCIPII ALE DREPTĂȚII

1. Principiul dreptății în achiziție, care privește modalitatea prin care lucrurile pe care nu
le posedăm pot intra în posesia noastră
2. Principiul dreptății de transfer, ce reglementează procesele prin care o persoane poate
să transfere proprități unei alte persoane
3. Principiul rectificării, care stabilește cum se pot corecta nedreptățile care pot apărea în
achiziția și transferul proprietăților de-a lungul timpului

Concluzionând putem spune că, pt Nozick, o societate dreaptă este aceea în care viața socială
a cetățenilor funcționează în baza tranzacțiilor dintre indivizi.

12. FRIEDRICH A. HAYEK (1899-1992)

- a fost un filosof și economist austriac, recompensat pt ideile sale cu Premiul Nobel pt
Economie. Ela a fost preocupat și de problema filosofiei juridice, analizând în special
conceptul de dreptate socială în lucrările sale
- deși preocuparea inițială a fost aceea de a descrie liberalismul economic contemporan,
Hayek ajunge să critice socialismul dogmatic al epocii sale- ca și curent opus liberalismului
- ideea principală a lui Hayek este aceea că liberatatea omului se pierde încetul cu încetul deși
pregătit cu bune intenții, în viziunea creatorilor- totalitarismul duce la pierderea libertății
individuale. De aceea, potrivit lui, singurul sistem socio-economic viabil este liberalismul
- el analizează 2 tipuri de sisteme socio-economice: „Orândurile conștiente ce sunte create de
rațiunea omului și funcționează după planuri elaborate din timp, ele sunt orientate spre
realizarea scopurilor clar evidențiate și se întemeiază pe ordice-dispoziții concrete
- astfel putem concluziona că dreptatea socială astăzi nu există, distribuirea bunurilor în
societate se face în baza unor reguli (legi) care pot suferi modificări de-a lungul timpului.
Practic el nu anulează ideea de dreptate socială ci susține că aceasta este, mai degrabă, o
dreptate procedurală.