Sunteți pe pagina 1din 6

EFECTUAREA URMARIRII PENALE

Sectiunea I
Sesizarea organelor de urmarire penala

Modurile de sesizare

Art. 221. - Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, ori se
sesizeaza din oficiu cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune.

Cand, potrivit legii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la


plangerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevazut de lege,
urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora.

De asemenea, urmarirea penala nu poate incepe fara exprimarea dorintei


guvernului strain in cazul infractiunii prevazute in art. 171 din Codul penal.

Cand prin savarsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile la
care se refera art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de
indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii explicative cu privire la intinderea
pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita si sa se constituie
parte civila.*)

*) Alin. 4 al art. 221 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Plangerea

Art. 222. - Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana sau d 24424t1921y


e o unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal, careia i s-a cauzat o
vatamare prin infractiune.

Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul


petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului
daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.

Plangerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie
special, iar procura ramane atasata plangerii.

Plangerea facuta oral se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o


primeste. Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de
catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste
plangerea.

Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de


reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere
cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.

Denuntul

Art. 223. - Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana sau de catre o
unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, despre savarsirea unei
infractiuni.*)

Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea.

Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral,
acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut.

*) Alin. 1 al art. 223 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Acte premergatoare

Art. 224.**) - In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala


poate efectua acte premergatoare.

De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala


pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi
din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul
sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit
legii, amenintari la adresa sigurantei nationale.**)

Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate


constitui mijloc de proba.

**) Art. 224 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7/1973, alin. 2 fiind
reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Sesizarea la cererea organului competent


Art. 225. - Cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc
fara o sesizare speciala, aceasta trebuie facuta in scris si semnata de catre organul
competent. In actul de sesizare trebuie sa se arate in mod corespunzator datele prevazute
in art. 222 alin. 2.

Unele dispozitii privind urmarirea penala pentru militari

Art. 226.*) - Pentru infractiunile prevazute de Codul penal in art. 331-336, 348,
353 si 354, urmarirea penala poate incepe numai la sesizarea comandantului. Pentru
celelalte infractiuni savarsite de militari, organul de urmarire penala procedeaza potrivit
regulilor obisnuite, informand pe comandant de indata ce a inceput urmarirea penala.

Alin. 3 al art. 226 a fost abrogat prin Legea nr. 104/1992.

Sesizari facute de persoane cu functii de conducere si de salariati

Art. 227. - Orice persoana cu functie de conducere intr-o unitate la care se refera
art. 145 din Codul penal sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de savarsirea
unei infractiuni in acea unitate, este obligata sa sesizeze de indata pe procuror sau organul
de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si
orice alte mijloace de proba.**)

Obligatiile prevazute in alineatul precedent revin si oricarui functionar sau altui


salariat care a luat cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in
cadrul caruia isi indeplineste sarcinile.

**) Alin. 1 al art. 227 este reprodus astfel cum a fost modificat potrivit art. II din Legea
nr. 141/1996.

Sectiunea II
Desfasurarea urmaririi penale

Inceperea urmaririi penale

Art. 228.*) - Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile


prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul
actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile
de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia
celui de la lit. b).
In cazul aratat in art. 10 lit. b), organul de urmarire penala inainteaza dosarul
procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala.

Cand organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un proces-verbal


care constituie actul de incepere a urmaririi penale.

Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa
primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in
miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b), organul de
urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe
urmarirea penala.

Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alineatul


precedent, restituie actele organului de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale.

In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie


motivata si instiinteaza despre aceasta persoana care a facut sesizarea.

Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se


intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si
restituie actele organului de urmarire, dispunand inceperea urmaririi penale.

*) Art. 228 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7/1993.

Invinuitul

Art. 229. - Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste


invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.

Scoaterea de sub urmarire cand fapte nu prezinta pericolul social al unei


infractiuni

Art. 230.*) - Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta
scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana
care a facut sesizarea.

Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale

Art. 231.*) - Daca procurorul, sesizat potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 2,
constata ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarul organului de
cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale.
Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea urmaririi penale

Art. 232.*) - Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau art. 231,
actele ori dosarul, organul de urmarire penala incepe ori, dupa caz, continua urmarirea
penala, procedand la efectuarea acesteia, potrivit legii si tinand seama de imprejurarile
speciale ale fiecarei cauze.

*) Art. 230 231 si 232 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 7/1973.

Arestarea preventiva a invinuitului

Art. 233. - In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare


considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii
preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza procurorului pentru
a decide.

Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa ia


masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.

Propuneri facute de organul de cercetare penala

Art. 234. - Daca organul de cercetare penala considera ca sunt teme iuri pentru
punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza
procurorului.

Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile


prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, face propuneri
si in aceasta privinta.

Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta

Art. 235. - Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa
examinarea dosarului.

Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala


prin ordonanta.

Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa


mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care
este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.

Arestarea preventiva a inculpatului


Art. 236. - Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea
penala si daca constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii
arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 150 si urm.

Daca invinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror inainte de
expirarea termenului de arestare a invinuitului.

Continuarea cercetarii si ascultarea inculpatului

Art. 237. - Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233-236, procurorul,


daca este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala
continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile date de
procuror.

Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare cheama pe


inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu privire la
drepturile si obligatiile pe care le are.

Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de libertate


ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal
si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.

Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat,


cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara.

Extinderea cercetarii penale

Art. 238. - Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina
inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei
pentru care s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei
alte persoane la savarsirea acelei fapte, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza
procurorului, pentru ca acesta sa decida in privinta extinderii cercetarii penale sau
schimbarii incadrarii juridice.

S-ar putea să vă placă și