În săptămâna 4-6 iunie 2019, ne-a fost prezentat un limbaj gratuit de

programare, pentru începători, Flowgorithm, care se bazează pe scheme grafice

simple sau diagrame. Flowgorithm poate transforma interactiv o schemă de lucru în
peste 18 de limbaje de programare: C#, C++, Java, JavaScript, Lua, Perl, Python,
Ruby, Swift, Visual Basic .NET și VBA. Flowgorithm se deschide implicit cu două
dreptunghiuri rotunjite predefinite numite și ”terminale”: Main(Start) și End care, de
regulă, sunt incluse în mai toate limbajele de programare. De exemplu, End se
folosește de obicei pentru a anunța calculatorul când să oprească programul creat.

În aceste diagrame, fiecare acțiune pe care computerul o poate realiza este

reprezentată de o formă geometrică diferită. Adăugarea altor forme geometrice între
cele două terminale se realizează folosind mouse-ul pe linia neagră pentru a vedea
meniul pop-up care arată toate formele ce se pot adăuga (când este selectată
culoarea liniei se schimbă din negru în portocaliu).

Formele de intrare și de ieșire sunt reprezentate de paralelograme. Ca

exemple de date de intrare (Input): mouse, tastatură, scaner, senzori (Wi), console,
microfon, cameră video etc. Exemple de date de ieșire (Output): tactil, video, audio,
electroșocuri, imprimantă etc.
Variabilele sunt reprezentate prin două dreptunghiuri. Acestea trebuie să fie
declarate la început pentru a le aloca memoria aferentă RAM (dreptunghiul Declare).
Pot fi declarate patru tipuri de variabile care sunt reprezentate cu culori diferite:
numere întregi (Integer), numere pozitive sau negative cu zecimale (Real), valori de
tip text se trec între ghilimele (String), valori de tipul adevărat sau fals (Boolean).
Toate aceste tipuri de variabile pot conține mai multe valori, listă sau mulțime
(Array). Valoarea unei variabile se atribuie inserând și completând dreptunghiul
Assign.
 Controalele sunt reprezentate prin romburi si dreptunghiuri. If se folosește
când dorim să verificăm o condiție, de exemplu să comparăm două valori. În funcție
de rezultat (adevărat sau fals) avem două situații pe care utilizatorul le gestionează
după necesități. Utilizând controlul Call se apelează o funcție. Înainte de a apela o
funcție, ea trebuie creată din bara de meniu (Program-Add function) sau butonul din
stânga lupei de mărire a diagramei, deschizându-se totodată o ferastră nouă,
separată de fereastra Main. Fie se crează funcții predefinite (funcții matematice –
int(n), specifice variabilelor de tip text - len(s), conversii între tipuri de variabile –
ToString(n) etc), fie se crează propriile funcții care să poată fi folosite ulterior (de ex.,
funcția adună). Variabilele pe care funcția le folosește se numesc parametri și se
trec între paranteze.
Iterațiile sunt de două tipuri și sunt reprezentate prin hexagoane neregulate.
Primul tip este reprezentat de iterațiile Do și While. Diferența dintre cele două este
că iterația While se inserează la început, înainte de a executa ceva, iar dacă condiția
este adevărată se execută iterația, reluând la final verificarea condiției. Dacă condiția
sau expresia este falsă iterația se oprește. Iterația Do face verificarea la final iar
blocul de instrucțiuni este executat cel puțin o dată înainte ca expresia să fie
verificată.
Al doilea tip este Iterația For care se caracterizează prin faptul că poate crește
valoarea unei variabile cu o cantitate constantă până la un anumit prag ales de
utilizator (crește valoarea 1 până la 10, cu un pas de o unitate). Sau altfel spus, ea
poate parcurge o variabilă dintr-o listă de valori. Ea poate înlocui iterația While.
Breakpoint este reprezentat printr-un hexagoan roșu și are rolul de a opri
rularea unui program până în locul unde este inserat. De obicei se folosește pentru a
vedea în ce paragraf/bloc de cod se află eroarea sau bug-ul care nu permite
programului să ruleze.
Codul sursă aferent diagramei create de utilizator poate fi vizualizat apăsând
ultimul buton din bară, iar ante-penultimul buton permite alegerea tipului de
vizualizarea a ferestrelor principale, de exemplu: diagramă, consolă și variabile
(Variabiles & Console).
Alte explicații au vizat:
 diferența dintre memoria RAM (Random Access Memory) și ROM (Read Only
Memory). RAM este memorie volatilă, adică datele stocate se pierd dacă
alimentarea cu energie electrică se întrerupe și, față de alte medii de stocare a
datelor, constă în viteza de acces extrem de mare. ROM este memorie non-
volatilă, adică datele stocate nu se pierd și pot fi puțin modificate/scrise sau chiar
deloc, dar pot fi citite, spre deosebire de RAM, care poate fi atât citită, cât și
scrisă. Memoria ROM este utilizată în principal pentru stocarea programelor de
sistem care stau la dispoziție în orice moment și nu se actualizează des. Unul
dintre ele este BIOS, stocat pe o memorie ROM, numită system BIOS ROM. O
dată pornit calculatorul programele nu se mai încarcă în RAM și pornesc direct
din ROM. De exemplu și sistemul de operare al telefonului este instalat în
memoria ROM.
 Valoarea IRQ sau Interrupt Request reprezintă o adresă care este interpretată de
către procesor printr-o întrerupe a unui program în detrimentul procesării altei
comenzi primite de la mouse, tastatură etc. Acest fenomen se petrece în
continuu în calculator și este responsabil de blocarea temporară a programelor
 (not responding). De exemplu, când o imprimantă finalizează imprimarea, acesta
trimite un semnal de întrerupere către computer. Semnalul întrerupe în mod
temporar computerul, astfel încât să poată decide ce semnal procesează în
continuare. Procesul este similar cu schimbarea macazului. Deoarece semnalele
multiple către computerul de pe aceeași linie de întrerupere nu pot fi înțelese de
calculator, trebuie specificată o valoare unică pentru fiecare dispozitiv și calea lui
spre computer.
tastatura

mouse CPU RAM

imprimantă
 Codificarea ASCII o regăsim în diferite tabele de conversie sub titlul Char sau
character. Conversia dintre sistemele de numerație și codul ASCII se face ușor,
de exemplu, cifra 10 in sistemul zecimal, este 1010 în sistemul binar, A în
sistemul hexazecimal, 012 în sistemul octal și LF în codul ASCII sau new line.

 API sau Application Programming Interface reprezintă o interfață care constă într-
un set de protocoale, metode clar definite de comunicare între diferitele
componente și instrumente pentru crearea unor programe care să permită
conectarea sistemelor web, sistemelor de operare, bazelor de date, bibliotecilor
software etc.