Senzatiile

Senzatia este cunoasterea unei insusiri separate a unui obiect sau fenomen,in
momentul cand acesta actioaneaza asupra unui organ senzorial.

Senzatiile sunt procese psihice elementare prin care se semnalizeaza,separat in

forma imaginilor simple si primare,insusirile concrete ale obiectelor si
fenomenelor,in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra organelor.

Izolarea unui aspect al realitatii se datoreaza faptului ca exista organe de simt

diferentiate,specializate pentru a receptiona,in conditii optime,o anume
categorie de excitatii.In realiatate,senzatia presupune nu doar un organ
senzorial,ci un intreg aparat,denumit ,,analizator,,. Acesta se compune din
organul senzorial,nervul aferent(senzorial) si o regiune corespunzatoare din
scoarta cerebrala(zona de proiectie).

Aspectele senzatiei.Diferite feluri de senzatie

A. a) Aspectul cognitiv,reprezentativ consta in oglindirea unui anume aspect al

lumii exterioare, tradus intr-un specific al fiecarui organ senzorial.E vorba mai
inati de o caracteristica de ordin calitativ,dar si una intensiva,senzatia putand
avea o intensitate mai mare ori mai mica.

b)Aspectul afectiv.Orice senzatie are o tonalitate afectiva agreabila sau

dezagreabila.Aceasta are ca efect unele reactii ale organismului.Culoarea
albastra favorizeaza o stare de calm,linste.Rosul este excitant,iritant.

c)Aspectul motor,activ.Variate miscari permit producerea si discriminarea

senzatiilor.

B.Clasificari ale senzatiilor

Din punct de vedere biologic,in functie de modul de excitare a organelor de

simt,se deosebesc:

a)tangoreceptorii;in cazul senzatiilor ce presupun un contact direct al obiectului

cu organul senzorial(senzatiile de tact,temperatura,gust,durere)

b)telereceptorii, cand obiectele actioneaza de la distanta asupra stimulilor

noastre(auzul,vazul,mirosul)
O clasificare cuprinzatoare imparte senzatiile in 3 grupe:

a)exteroceptive,cele ce furnizeaza informatii cu privire la obiectivele exterioare

b)interoceptive,privind modificari in starea interna a corpului

c)proprioceptive,referitoare la pozitia si miscarea corpului nostru

Senzatiile interoceptive,organice,viscerale sau cenestezice sunt impartite in 4

categorii:

a)senzatii traducand trebuinte de functionare a organelor

interne:foamea,setea,sufocarea(din cauza azotului)

b)senzatii legate de functioanarea organelor sunt senzatii discrete pe care le

simtim cand respiram sau cand suntem atenti la bataile inimii

c)senzatii provocate de excese:impresia de imbuibare,greata,oboseala

d)senzatii cauzate de stari patologice,de imbolnaviri,dureri interne

Senzatiile interoceeptive nu cauzeaza senzatii puternice,precise,dar ei i se

datoreaza o impresie generala de bunastare ori de indispozitie.

Senzatiile proprioceptive pot fi impartite in 3 categorii:

a)somatoestezia-cunoasterea pozitiei membrelor

b)kinestezia-informatii despre miscarea membrelor

c)senzatii statice,care ne fac pe deplin constienti de pozitia capului si a corpului

in spatiu

Senzatiile tactile
-sunt provocate de receptorii aflati in piele

-exista 4 feluri de asemenea senzatii:

a)Senzatii de contact si presiune. Au fost identificate doua categorii de

corpuscului in piele:la suprafata gasim corpusculii lui Meissner-care ar
reactiona la contactul usor;si mai in profunzime, corpusculii lui
Paccini,reactionand la o apasare mai puternica.
b)Senzatiile de durere isi au originea in terminatiile libere ale nervilor
senzoriali,aflate in piele.Apar in legatura cu orice excitant puternic(presiune
mare,intepatura,arsura)

c)Senzatiile de temperatura. Nu exista receptori distincti pentru cald sau

rece.Daca folosim un fir foarte subtire,vom observa ca,aplicandu-l pe piele,in
unele puncte vom simti senzatia de cald,iar in altele,aceea de rece.In piele sunt
mai multe puncte pentru rece decat pentru cald:pe 1 cm patrat gasim 12-13
puncte sensibile la rece si doar 1-2 puncte,la cald.Impresia de cald apare la o
crestere superioara unui punct zero fiziologic(32-33 grade Celsius),foarte
variabil insa in functie de ambianta.Sub aceasta temperatura apar senzatiile de
frig.

Senzatiile gustative
-apar datorita exercitarii mugurilor gustativi (in care sunt grupate 2 pana la 12
celule gustative)

-acestia sunt plasati in papilele gustative,care sunt de mai multe

feluri:circumvolate,fungiforme,foliate si sunt distribuite pe suprafata limbii,dar
si pe laringe,faringe,pe stalpii amigdalieni anteriori.

Exista patru categorii distincte de senzatii gustative:dulci-provocate de

zaharuri,amare-provocate de chinina,sarate-provocate de cloruri si acre-
provocate de acizi.Suprafata limbii este inegal sensibila la aceste gusturi:dulcele
se produce mai ales pe varful limbii,saratul pe partea ei anterioara,amarul la
baza ei,iar acrul pe margini.

Exista o mare varietate de gusturi.Se sustine ca toate pot fi provocate prin

amestecul in diferite proportii al gusturilor elementare amintite.

Pentru ca o substanta sa aiba gust ,trebuie sa se dizolve in saliva sau in apa,sa

actioneze un timp suficient asupra papilelor gustative si sa aiba o anumita
concentratie.

Mirosul
Organul mirosului este constituit din mucoasa olfactiva,aflata in treimea
posterioara a foselor nazale,in care se gasesc celulele nervoase olfactive.

-este provocat de particulele gazoase emanate de catre corpurile mirositoare

Senzatiile olfactive apar cand aerul ,continand asemenea particule,se misca pe
suprafata mucoasei.

Sensibilitatea mirosului este foarte mare.Senzatiile olfactive se amesteca si cu

cele de durere:mirosurile usturatoare irita mucoasa nazala;ele se pot imbina si
cu gustul-exista parfumuri dulci ori amrui,datorita existentei de receptori
gustativi pe faringe.

Clasificarea mirosurilor:

1)parfumate(florile)

2)eterate(fructele)

3)aromatice(mirosul de marar sau cel de piper )

4)balsamice(rasinoasele,camforul)

5)empireumatice(gudronul,piridina)

6)putrede,respingatoare(sulfura de carbon,hidrogenul sulfurat,mirosurile

rancede)

Auzul
-are la baza un complex organ senzorial,compus din urechea externa,cea medie
si ureche interna

Partea sensibila la sunete e constituita din melcul membranos aflat in interiorul

melcului osos al urechii interne.Peretele melcului membranos formeaza
membrana bazilara,care se compune din 50.000 fibre de lungime descrescanda
si e in relatie cu organul lui Corti,ce contine celulele senzoriale auditive.

Pentru a percepe un sunet e nevoie ca vibratia lui sa aiba o frecventa intre 16 si

20.000 perioade pe secunde.Maximum de sensibilitate auditiva corespunde
frecventei de 1.000 vibratii pe secunda.

Se po deosebi sunetele muzicale, produse prin vibratii periodice,regulate,de

zgomote,cu vibratii aperiodice,neregulate.Sunetele muzicale au trei calitati:

-inaltimea-depinzand de frecventa perioadelor

-intensitatea-depinzand de amplitudinea,marimea oscilatiilor

-timbrul,prin care recunoastem intstrumentul ce produce un anumit
sunet;Timbrul se bazeaza pe faptul ca un sunet muzical,pe langa tonul
dominant,este insotit si de altele mai slabe,suplimentare.Acestea modifica forma
vibratiei undei sonore.

Cand sunetele produse impreuna produc o impresie placuta,se vorbeste

despre ,,consonanta,,,cand,dimpotriva,impresia e neplavuta,avem ,,disonanta,,.

Localizarea directiei(dreaota-stanga) de unde provin sunetele se datoreaza

faptului ca avem doua urechi.

Vazul
Receptorul luminii este ochiul,organ cu o structura foarte complexa.Partea
sensibila la lumina este retina,in care exista doua tipuri de celule fotosensibile:6
milioane de celule cu conuri si 115 milioane celule cu bastonase.Conurile
asigura vederea culorilor,iar bastonasele sunt mai sensibile,reactioanand si la
lumina slaba.Cainii,de exemplu,au doar bastonase.

Ochiul uman recepteaza radiatiile luminoase cu o lungime de unda intre 390 si

760 milicroni.Cele mai scurte lungimi de unda corespund culorii violet,si cele
mai lungi culorii rosu.

Calitatile luminii sunt trei:

a)tonul –felul culorii in raport cu lungimea de unda

b)luminozitatea,intensitatea radiatei

c)puritatea(saturatia) in raport cu cantitatea de alb amestecata in culoarea

dominanta

Culorile se influenteaza reciproc cand sunt alaturate.O culoare radiaza in jurul

culorii complementare ei:rosul pe un fond verde-albastrui,devine purpurie,iar
verdele albastrui capata o nuanta galbuie.

Sensibilitatea
Nu orice stimul provoaca o senzatie.Daca este foarte slab,el nu e sesizat,nu
excita organul senzorial corespunzator.Cu cat un receptor reactioneaza la un
stimul mai slab,cu atat spunem ca este mai sensibil.In legatura cu
sensibilitatea,se descriu doua categorii de limite,de praguri:pragul absolut si
pragul diferential.
Pragul absolut de intensitate este cea mai mica intensitate a unei excitatii
capabile sa provoace o senzatie.Cu cat pragul e mai mic,cu atat sensibilitatea e
mai mare.Un fir de par cazut pe piele nu il simtim,dar o musculita,da.

In afara pragurilor de intensitate,sunt si alte praguri,numite calitative.

Praguri de discriminare:-distanta minima la care am simtit doua puncte de

contact pe piele ca fiind distincte constutuie un prag de dicriminare
tactila(foarte mic pe varful degetelor,dar foarte mare pe spinare.

Pragul de discrimanare vizuala se refera la distingerea a doua puncte apropiate.

Pragul diferential constituie acea marime minima cu care trebuie sa se

modifice intensitatea unui stimul pentru a se percepe o diferenta.Au fost facute
studii si cercetari,au fost formulate legi si formule carea arata exact care este
pragul diferential pentru anumiti stimuli.

Adapatrea si interactiunea senzatiilor

Sensibilitatea unui organ senzorial nu ramane constanta.Majoritatea organelor
senzoriale isi modifica sensibilitatea in raport cu intensitatea stimulilor ce
actioneaza asupra lor.Aceasta modificare este numita adaptare.Cand stimulii
sunt puternici,sensibilitatea scade si,invers,cand sunt slabi,sensibilitatea creste.

Sensibilitatea unui organ senzorial se modifica nu numai datorita unei stimulari

specifice lui,ci si prin excitarea altui organ senzorial,fenomen dovedind
existenta unei interactiuni intre diversele simturi.

Interactiunea nu are drept efect numai cresterea sensibilitatii,ci si scaderea

ei,daca excitantii au o mare intensitate.Sunetele slabe produc o crestere a
sensibilitatii vizuale,dar cele puternice cauzeaza o scaderea a ei.

Bibliografie: ,,Psihologie generala,, de Andrei Cosmovici