Comunicarea educațională

Comunicarea educationala/pedagogica este relatia prin care

interlocutorii se pot intelege si influenta reciproc prin intermediul
schimbului continuu de informatii divers codificate.
Actul comunicarii este vazut ca o unitate a informatiei cu dimensiunea
relationala.
Comunicarea educationala este de mai multe tipuri in functie de
anumite criterii de ramificare.Exista sapte criterii:partenerii,statutul
interlocutorilor,gradul de activare al continuturilor,finalitatea actului
comunicativ,codul folosit,capacitatea autoreglarii si natura
continutului.
In functie de parteneri,comunicarea poate fi intrapersonala (se refera
la ganduri , sentimente,modul in care ne vedem pe noi insine) ;
interpersonala (stabileste cadrul exterior propice interrelationarii);in
grup sau publica.
Statutul interlocutorilor, de asemenea ,imparte comunicarea pe
verticala (sef-angajat,profesor-elev-statut diferit) si pe orizontala,
laterala, transversala (intre parteneri cu acelasi statut).
Statusul este pozitia sociala a unui individ (elev,doctor,
mama).Exista statusuri inascute(fiica,nepoata,femeie) si statusuri
dobandite (mama,sotie,medic).
Comunicarea pedagogica,dupa gradul de activare al continuturilor, se
imparte in comunicare: operanta(cuprinde informatiile care se
ruleaza implicit sau explicit in actul comunicarii) si latenta(informatii
potentiale care pot fi activate).
In functie de finalitatea actului comunicativ, comunicarea poate fi:
accidentala(transmiterea intamplatoare de informatii); subiectiva
(exprima direct starea afectiva a locutorilor din necesitatea descarcarii
si reechilibrarii,in urma acumularii unei tensiuni psihice-suvita de par
rasucita,exclamatia, jocul ochelarilor ) si comunicare instrumentala
(reunirea unei serii de particularitati-focalizarea intentionata si vadita
pe un scop precis ,comunicat mai mult sau mai putin partenerilor,
atingerea lui printr-un efect anumit urmarit la nivelul
comportamentului receptorului si capacitatea de a se modifica,in
functie de reactia partenerilor,pentru a-si atinge obiectivul).
Comunicarea instrumentala este cea care domina in actul didactic.
Codul folosit este un criteriu prin care comunicarea se ramifica in
comunicare verbala (informatia este transmisa prin
cuvinte,aspect fonetic,lexical,morfo-sintactic;este cea mai
studiata forma); comuunicare paraverbala(informatia este
transmisa prin elementele prozodice si vocale care insotesc
cuvantul: caracteristicile vocii-tanar sau batran,energic-epuizat-;
particularitati de pronuntie-urban,rural-;gradul de
instructie;intensitatea rostirii;ritmul si debitul
vorbirii;intonatia;pauza); comunicarea non-verbala (informatia
este transmisa prin semne legate de
postura,miscarea,gesturile,mimica,infatisarea partenerilor-se
realizeaza in sincron cu comunicarea verbala si cea paraverbala-
contribuie la stabilirea dimensiunii relationale a actului
comunicativ) ;comunicare de sine statatoare (dans,sport) si
comunicare mixta.Continuturile afectiv-atitudinale se transmit
in proportii hotaratoare: non-verbal-55%; paraverbal-38% si
verbal-7%.
Capacitatea autoreglarii imparte comunicarea in: lateralizata /
unidirectionala (fara feedback-receptorul nu are posibilitatea de
a fi si emitator-televizorul,de exemplu) si nelateralizata (cu
feedback determinat de prezenta interactiunii emitator-receptor)
.Comunicarea nelateralizata poate fi bidirectionala si
multideractionala.
In functie de natura continutului, comunicarea poate fi:
referentiala(vizeaza un adevar anumit-stiintific sau de alta
natura);operationala/metodologica(vizeaza intelegerea acelui
adevar –felul in care trebuie operat pentru ca adevarul transmis
sa fie admis sau respins) si atitudinala(valorizeaza cele
transmise).
Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea mesajului
faciliteaza retinerea unei mai mari cantitati de informatii.

Bibliografie: ,,Comunicare eficienta,, de Ion Ovidiu Panisoara