Educația neîngrădită

Prof. Învățământul preșcolar Puia Octavia Iuliana

Lumea de azi este în continuă schimbare. Totul evoluează într-un ritm alert , de la
știință la medicină, de la tehnologie de ce nu la educație. Este necesară această evoluție a
educație, întrucât copiii sunt din ce în ce mai schimbați și mai orientați spre ceea ce este nou.
O educaţie modernă ar trebui să se organizeze pornind de la o serie de obiective ce
răspund la chemarea societăţii sau se concretizează în cazul nostru în aspecte precum: dreptul
la educaţie, fiecare are dreptul să acceadă urmându-şi talentul său, şi niveluri înalte de calitate
a şcolii, axate pe un profesionalism al cadrelor didactice şi pe o relaţie bazată pe respect între
profesori şi copii.
Ideea e că o instituţie şcolară care pune învăţământul în serviciul educaţie se bazează
pe dezvoltarea tuturor capacităţilor elevilor. Educaţia este mereu un produs care se utilizează
pe viitor. Important este de a profita de tot ceea ce este bogat în investigaţii şi cunoştinţe, de a
fi uman, de a învăţa şi cunoaşte pentru a învăţa cât mai eficace.
Universul cunoscut al copilului preșcolar este extrem de restrâns. Dacă e să vorbim
despre copiii ce ajung în mediul unei grădinițe aceștia dețin foarte puține cunoștințe și cunosc
foarte puține lucruri despre ceea ce îi înconjoară.
Dacă e să vorbim despre modernizarea sistemului de învățământ , există pe rol o
mulțime de proiecte educaționale internaționale, parteneri internaționale și schimburi de
experiență la nivel internașionale , din care putem prelua, învăța și adapta la nevoile
sistemului nostru de învățământ. De ce să nu le oferim copiilor noștri un alt fel de învățământ?
De ce să nu schimbăm ceva în grupa sau în unitatea noastră școlară? Întotdeauna schimbarea
începe de la un om. Puterea exemplului a funcționat mult mai bine decât orice explicație
oferită. Ar trebui să le oferim copiilor noștri, cei de la grupa sau clasa la care lucrăm mai
multă libertate. Libertate de a alege. Așa cum spunea și Johann Heinrich Pestalozzi: ” Lăsaţi
copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte
când acţiunea, faptul însuşi, sunt posibile.” Faptele sunt mereu mai importante și au mai mult
succes decât o mie de cuvinte la un loc.
Chiar dacă activitățile sau ora ta erau pentru o anuită categorie de activitate,
oferăi copilului să exploreze ceea ce el are nevoie. Ajutați copilul să își găsescă încă de la cea
mai fragedă vârstă să își descopere talentul, pasiunea, înclinarea spre a-și face un rost în
viață. Sprijiniți ceea ce este bun și folositor , anulând ”bulinele negre” ale aceluaiași copil.
Încurajând faptele bune și valorificând potențialul fiecăruia va contura viitoarea personalitate
și comportament al adultului ce acum e copil.
Noi , cadrele didactice, avem această menire: de a ghida prin cunoștințe, de a asocia
capacități și deprinderi unui anumit copil , pentru a-l ajuta să se dezvolte și să devună un adult
responsabil, care să ajungă să se realizeze în viață.
Dacă pui ”gard” între copil și ceea ce dorește el să afle, folosind sintagme cum ar fi: ”
o să poți afla mai târziu”, ” nu ești suficient de mare”, ”vei afla când vei fi mare” ș.a., nu vei
face altceva decât de a zdorbi curiozitatea copilului, vei cultiva teama de a pune întrebări sau
îi vei trezi emoțiile negative. Nu vei reuși cu acesta decât să descurajezi copilul în a cunoaște
alte lucruri noi, doar ceea ce îi este spus. Ar trebui să avem răbdare să explicâm pe înțelesul
copilului, să întrebăm alți copii din grupă, căci poate știu ei să explice sau să descrie. Așa vei
încuraja copiii să vină la tine pentru a obține răspunsuri, nu le vor căuta ăn altă parte și în mod
sigur nu vor pune zid în fața evoluției.
Maria Montessori spunea :” Un test al corectitudinii procedurii de învăţământ este
fericirea copilului.” Cu siguranță dacă am face acest test sistemului actual de învățământ ,
corectitudinea procesului de învățământ se află la limita de jos. Este important încotro ne
îndreptăm și consider că începând de la învățământul preșcolar putem să începem să ”
corectăm procesul de învățământ”.
Fericirea și bunăstarea copilului ar trebui să primeze în detrimentul ”gardurilor!
ridicate de programe sau planificări.