INTREBARI

1. Ce este dubla impunere si care sunt formele acesteia?

Dubla impunere constă în impunerea aceleiași materii impozabile, aparținând

aceluiași subiect pentru aceeași perioada de timp.

Formele dublei impuneri:

 dublă impunere economică constă în impunerea în cadrul unui stat a aceluiași

obiect impozabil la mai multe impozite. Exemple: impunerea aceluiași venit de
două ori; impunerea aceluiași capital de două ori; impunerea concomitentă a
profitului rămas la societățile comerciale și a dividendelor repartizate. In România
si aplică ultima situație. si
 dublă impunere juridică internațională reprezintă supunerea la impozit a aceleiași
materii impozabile, aparținând aceluiași contribuabil, pentru aceeași perioadă de
timp, de două autorități fiscale diferite.
2. La care categorie de impozite se aplică dubla impunere juridică?

Dublă impunere juridică internațională reprezintă supunerea la impozit a aceleiași

materii impozabile, aparținând aceluiași contribuabil, pentru aceeași perioadă de timp, de
două autorități fiscale diferite

3. Ce este dubla impunere internațională?

Dubla impunere juridică internaţională reprezintă impozitarea aceleiaşi mase

impozabile în aceiaşi perioadă de timp de către două autorităţi fiscale diferite. Apariția
dublei impuneri internaționale se datorează modului în care sunt aplicate criteriile
impunerii.

4. Cum se poate evita dubla impunere internațională?

Cea mai potrivită soluţie pentru evitarea dublei impuneri internaţionale este încheierea
de convenţii bilaterale sau multilaterale între state

5. Explicati criteriile impunerii.

Criteriile impunerii

 Criteriul originii veniturilor- impunerea se realizează de către ţara pe al cărui

teritoriu s-au obţinut veniturile sau averile, făcîndu-se abstracţie de naţionalitatea
beneficiarilor de venituri;
 Criteriul domiciliului fiscal sau rezidenței – impunerea se efectuează de către
autoritatea fiscală căreia îi aparţine rezidentul, fără a ţine seama de locul unde s-au
obţinut veniturile şi averile;
  Criteriul naţionalităţii – presupune ca statul să supună la impozit pe toţi rezidenţii
săi care posedă o avere sau realizează un venit în țara respectivă, indiferent dacă
locuiesc sau nu în acel stat.
6. Care sunt metodele de evitare a dublei impuneri juridice internaționale? Prezentatile.

Principalele modalităţi de evitare a dublei impuneri juridice internaţionale sunt :

 Metoda scutirii totale (integrale sau metoda exonerării) presupune ca

autoritatea fiscală din ţara de rezidenţă să nu ia în considerare veniturile
realizate în străinătate dacă pentru acestea s-a plătit impozit. Statul de
reședință nu pretinde impozit pentru venituile obținute în străinate.
 Metoda scutirii progresive presupune impozitarea doar a veniturilor realizate
în țara de rezidență (origine), dar cota de impozitarea aplicată este cea aferentă
tuturor veniturilor realizate indiferent de locul de obținere a acestora. Organul
fiscal din ţara de rezidenţă însumează veniturile realizate în ţară şi străinătate,
identifică cota de impunere aferentă venitului cumulat şi o aplică numai asupra
venitului realizat în ţara de rezidenţă. Impozitul plătit în cadrul acestei metode
este mai mare comparativ cu cel plătit în cazul aplicării primei metode.
 Metoda creditării obişnuite (ordinare) constă în deducerea impozitului plătit
în străinătate (înn țara de origine a venitului) din impozitul datorat pentru toate
veniturile realizate din orice sursă, dar numai in limita impozitului de
rezindență determinat pentru un venit egal cu cel din țara de origine (din
străinătate). Suma dedusă poartă denumirea de credit fiscal sau degrevare
fiscală. Acesta reprezintă o diminuare a impozitului achitat în străinătate
conform convențiilor de evitatre a dublei impuneri internaționale.
 Metoda creditării totale această este oarecum asemănătoare cu precedenta
singura deosebire constă în faptul că impozitul achitat în străinătate se deduce
în totalitate. Deducerea integrală se face inclusiv în situaţiile în care impozitul
plătit în străinătate este mai mare decît impozitul aferent aceluiaşi venit în
statul de rezidenţă.