Intrebari din subiecte

1. Tipuri de conturi utilizate in organizarea contabilitatii institutiilor publice.

În vederea organizării contabilităţii, în instituţiile publice se folosesc două tipuri de
conturi, şi anume :
 conturi bugetare care au ca rol:
• de a reglementa încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor;
• determinarea rezultatului execuţiei bugetare - respectiv determinarea excedentului
sau deficitului bugetar;
 conturi generale sau contabile care au rolul:
 care au rolul de a ţine evidenţa activelor, capitalurilor şi datoriilor instituţiei;
 a veniturilor şi cheltuielilor efectuate de aceasta în timpul exerciţiului financiar,
indiferent dacă cheltuielile au fost plătite sau veniturile încasate;
 determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial).
Conturile bugetare - sunt conturi care sunt descrise pe structura clasificaţiei bugetare,
asigurând evidenţa cheltuielilor plătite şi a veniturilor încasate, pe subdiviziunea clasificaţiei
bugetare, potrivit bugetului aprobat. Acestea au rolul de a furniza informaţii pentru întocmirea
contului de execuţie (situaţia fluxurilor de numerar – cash-flow).
Conturi generale sau contabile – sunt folosite pentru ţinerea contabilităţii patrimoniale
bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, pentru stabilirea rezultatului
patrimonial şi sunt acele conturi care fac obiectul Planului de conturi general pentru instituţii
publice care cuprinde următoarele clase de conturi :

 clasa 1 – Conturi de capitaluri

 clasa 2 – Conturi de active fixe
 clasa 3 – Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
 clasa 4 – Conturi de terţi
 clasa 5 – Conturi la trezorerii şi instituţii de credit
 clasa 6 – Conturi de cheltuieli
 clasa 7 – Conturi de venituri şi finanţări
2. Definiti procesul bugetar si prezentati executia partii de venituri bugetare.
Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor
întreprinse de instituţiile competente ale statului în scopul concretizării politicii financiare
aplicate de autoritatea guvernamentală
I . Execuţia părţii de venituri bugetare (încasarea impozitelor) implică mai multe sub
etape eşalonate în timp.0
EXECUŢIA PĂRŢII DE VENITURI BUGETARE:
- asezarea veniturilor bugetare
- lichidarea veniturilor bugetare
- emiterea titlurilor de incasare
- perceperea veniturilor bugetare

3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare.

Instituțiile publice, în conformitate cu legislația în domeniu, trebuie să reevalueze
activele fixe cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de
cea care ar fi determina0tă folosind valoarea justă la data bilanţului.
Dacă rezultatul reevaluării este o creştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează astfel :
- ca o creştere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat
o descreştere anterioară, recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ;
- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel
activ.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează astfel :
- ca o scădere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, cu valoarea
minimă dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii; eventual diferenţă rămasă
neacoperită din rezervele din reevaluare existente se înregistrează ca o cheltuială;
- ca o cheltuială cu întreaga valoare a descreşterii, dacă în rezerva din reevaluare nu este
înregistrată o sumă aferentă acelui activ.
Dintre activele fixe sunt supuse reevaluării amintim1:
a) activele fixe corporale aflate în patrimoniu: terenuri și amenajări la terenuri,
construcții, instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații, mobilier, aparatură
birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active fixe corporale;
b) activele fixe corporale date în concesiune, cu chirie, în folosință gratuită persoanelor
juridice fără scop patrimonial, precum și cele date în administrarea regiilor autonome;
c) capacitățile puse în funcțiune parțial, de natura activelor fixe corporale pentru care încă
nu s-au întocmit formele de înregistrare ca active fixe corporale;
d) activele fixe corporale la care s-au efectuat lucrări de investiții (modernizări, reparații
capitale, reabilitări, consolidări etc.) care au majorat valoarea de înregistrare în contabilitate a
acestora, indiferent de sursa de finanțare a investițiilor.
4. Componentele trezorariei institutiei publice.
1
idem
 5. Contul de executie bugetara.
6. Enumerati situatiile financiare ale institutiilor publice conform reglementarilor
nationale si internationale si prezentati situatia fluxurilor de trezorarie.
Situațiile financiare ale instituțiilor publice sunt formate din:
- situația poziției financiare (bilanțul).
- situația performanței financiare (contul de profit și pierdere).
- situația modificărilor activelor nete/capitalurilor proprii;
- situația fluxurilor de trezorerie;
- politici contabile și note la situațiile financiare.
7. Definiti notiunea de ordonatori de credite si prezentati tipologia acestora.
Principala sursă de finanţare a instituţiilor publice o reprezintă sursele provenite de la
diversele bugete. Răspunderea pentru modul în care au fost utilizate aceste fonduri revine
conducătorilor instituţiilor care poartă numele de ordonatori de credite.
După drepturile şi atribuţiile pe care le au în procesul execuţiei bugetare, ordonatorii de credite
bugetare se împart în trei categorii:
a) ordonatori principali de credite; se înţelege persoana fizică împuternicită să
îndeplinească o funcţie de conducere într-un organ de stat, într-o instituţie investită de legiuitor
cu dreptul de a dispune de creditele bugetare aprobate prin bugetul propriu de venituri şi
cheltuieli al instituţiei respective.

b) ordonatori secundari de credite; sunt reprezentați de miniştrii, conducătorii celorlalte

organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducă
c) Ordonatorii terţiari de credite sunt conducători ai instituţiilor publice împuterniciţi de
către ordonatorii principali sau secundari (în funcţie de poziţia instituţiei în ierarhie) să
folosească creditele bugetare numai pentru nevoile proprii ale unităţilor pe care le conduc.
Ordonatorii terţiari de credite nu au în subordine alte instituţii publice cu personalitate juridică.
8. Definiti notiunea de buget public si prezentati veniturile si cheltuielile publice.
Bugetul public - este un instrument complex folosit de către stat prin care se proiectează
şi se desfăşoară activitatea privind finanţele publice, fiind instrumentul de programare, de
executare şi de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului
de repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice.
 Veniturile publice provin din impozite şi taxe. Impozitele reprezintă o formă -de prelevare
a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului, în
vederea acoperirii cheltuielilor sale. Structura veniturilor publice poate fi repreyentată ca în
figura de mai jos:
- Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor special
- Veniturile bugetului de stat
- Veniturile extrabugetare ale instituţiilor publice
- Veniturile bugetelor locale
Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituţiilor
publice care se acoperă fie de la buget, pe plan central sau local, fie din fondurile extrabugetare
sau de la bugetele proprii ale instituţiilor, pe seama veniturilor obţinute de acestea.
Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat,
din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale sau din bugetele instituţiilor publice
autonome.
Cheltuielile publice:
- Cheltuieli bugetare
- Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinaţie special
- Cheltuieli extrabugetare
- Cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice.
9. Metode de evidenta sintetica a stocurilor a institutiilor publice.
Contabilitatea stocurilor din instituţiile publice face obiectul IPSAS 12 „Stocuri”.
Obiectivele acestui standard constau în stabilirea tratamentelor contabile ale stocurilor la
nivelul sistemului costului istoric. IPSAS 12 defineşte stocurile ca fiind:
a) „active în formă materială, destinate consumului în cadrul procesului de
producţie;
b) active în formă materială, destinate a fi consumate pentru efectuarea de
servicii;
c) destinate vânzării sau distribuite în cursul normal al operaţiilor.”
Stocurile participă la un singur ciclu de exploatare, consumându-se în totalitate, în cadrul unui
proces de transformare şi până în momermtul în care acestea se transformă în numerar sau
echivalente de numerar.
 10. Definirea, evaluarea, clasificarea creantelor si datoriilor institutiilor publice.
11. Clasificarea cheltuielilor institutiilor publice dupa natura acestora.
12. Enumerati situatiile financiare ale institutiilor publice conform reglementarilor
international si prezentati contul de rezultat patrimonial.

CAPITOLUL I
1. Definiţi instituţiile publice şi prezentaţi un criteriu de clasificare al instituţiilor publice.

Instituţiile publice pot fi definite ca “entităţi patrimoniale ce desfăşoară activităţi, de

regulă, sociale, în folosul comunităţii, activităţi care nu produc venituri sau produc venituri
evaluate la preţul factorilor”. ”Veniturile încasate de instituţii publice nu sunt suficiente
acoperirii cheltuielilor proprii, fiind necesară alocarea de la buget de surse pentru acoperirea
acestor cheltuieli”.

Instituţiile publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administraţia

Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte
autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora,
indiferent de modul de finanţare al acestora.

Instituţiile publice pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel:

1. In raport de modul de subordonare, instituţiile publice pot fi:
a) Instituţiile administraţiei publice centrale
b) Instituţii ale administraţiei publice locale
2. După statutul juridic, instituţiile publice se clasifică în:
a) Instituţii publice cu personalitate juridică
b) Instituţii publice fără personalitate juridică
3. După nivelul ierarhic, instituţiile publice se grupează în:
a) Instituţii publice superioare
b) Instituţii publice subordonate
4. După modul de finanţare, instituţiile publice pot fi :
a) Instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, după caz.
b) Instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate din bugetul de stat
din bugetele fondurilor speciale, sau din bugetele locale.
c) Instituţii publice autojinanţate (finanţate integral din venituri proprii).
Instituţii publice finanţate din credite externe sau fonduri nerambursabile.

2. Definiţi ordonatorii de credite şi precizaţi pe scurt atribuţiile acestora în procesul

execuţiei bugetare

După drepturile şi atribuţiile pe care le au în procesul execuţiei bugetare, ordonatorii de

credite bugetare se împart în trei categorii:

a) ordonatori principali de credite;

b) ordonatori secundari de credite;
c) ordonatori terţiari de credite

Prin ordonator de credite se înţelege persoana fizică împuternicită să îndeplinească o

funcţie de conducere într-un organ de stat, într-o instituţie investită de legiuitor cu dreptul de a
dispune de creditele bugetare aprobate prin bugetul propriu de venituri şi cheltuieli al instituţiei
respective.
Ordonatorii principali de credite sunt reprezentați de miniştrii, conducătorii celorlalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducătorii instituţiilor publice autonome.
Ordonatorii secundari de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu personalitate
juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite care primesc credite atât pentru
acoperirea cheltuielilor proprii, cât şi pentru repartizarea creditelor ordonatorilor terţiari aflaţi în
subordine. Ordonatorii secundari de credite aprobă efectuarea de cheltuieli din creditele bugetare
aprobate pentru unităţile pe care le conduc şi repartizează creditele bugetare aprobate unităţilor
subordonate, ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari.
Ordonatorii terţiari de credite sunt conducători ai instituţiilor publice împuterniciţi de
către ordonatorii principali sau secundari (în funcţie de poziţia instituţiei în ierarhie) să
folosească creditele bugetare numai pentru nevoile proprii ale unităţilor pe care le conduc.
Ordonatorii terţiari de credite nu au în subordine alte instituţii publice cu personalitate juridică.
Ordonatorii de credite bugetare au următoarele atribuţii:
- elaborarea şi aprobarea proiectului de buget propriu;
 - angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate şi aprobate prin bugetul propriu;
- urmărirea modului în care se realizează încasarea veniturilor;
- angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
- asigurarea integrităţii bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
- organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţi;
- organizarea activităţii de inventariere anuală a patrimoniului instituţiei;
- organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de investiţii publice;
- întocmirea şi prezentarea în termene legale a situaţiilor financiare, asupra situaţiei
patrimoniului aflat în administrare şi asupra execuţiei bugetare;
- organizarea auditului intern şi controlului financiar preventiv.
- organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora.

3. Definiţi obiectul contabilităţii instituţiilor publice

Obiectul contabilităţii instituţiilor publice conform O.M.F.P. nr.1917/2005 este de a
asigura „informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi
cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum şi pentru întocmirea contului general
anual de execuţie a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor
sociale de stat, fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de execuţie a bugetelor
locale”. Sfera de cuprindere a contabilităţii instituţiilor publice, conform reglementărilor
existente în domeniul finanţelor publice şi a contabilităţii vizează:
- contabilitatea veniturilor bugetare;
- contabilitatea cheltuielilor bugetare;
- contabilitatea trezoreriei statului;
- contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor,
cu ajutorul căreia se vor reflecta evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, respectiv
excedentul sau deficitul patrimonial;
- contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate, ce va fi
dezvoltată din punct de vedere metodologic după implementarea contabilităţii generale.
4. Definiţi contabilitatea de angajamente.
Contabilitatea de angajamente presupune ca efectele evenimentelor şi tranzacţiilor trebuie
recunoscute atunci cân acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul de
numerar este încasat sau plătit. “Astfel, tranzacţiile şi evenimentele sunt înregistrate în
rapoartele contabile şi în declaraţiile financiare ale perioadei pe care o reprezintă. Elementele
recunoscute ca făcând parte din contabilitatea de angajament sunt activele, activele nete /
capitalul propriu, veniturile şi cheltuielile“.
5. Enunţaţi atribuţiile persoanelor care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii
la nivelul instituţiilor publice.
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice revine ordonatorului de
credite sau altei persoane care au obligaţia să gestioneze instituţia respectivă.
Contabilitatea instituţiilor publice asigură:
 „informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri
şi cheltuieli;
 informaţii despre patrimoniul aflat în administrare;
 precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat,
a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor
speciale, precum şi a conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale”.
6. Precizaţi care sunt registrele contabile obligatorii pentru instituţiile publice următoarele
şi realizaţi o scurtă prezentare a acestora
Registrul-jurnal - este un document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi
sistematică a modificării elementelor de activ şi de pasiv ale instituţiei. Registrul-jurnal se
întocmeşte de fiecare instituţie publică într-un singur exemplar,după ce a fost numerotat,
şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa instituţiei
Registrul – inventar - este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate
elementele de activ şi de pasiv grupate în functie de natura lor, inventariate potrivit legii.
Registrul-inventar se intocmeşte de fiecare instituţie publică într-un singur exemplar, după ce
a fost numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa instituţiei.
Registrul “Cartea mare“- este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează
lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, existenţa şi mişcarea elementelor de activ şi de
pasiv, la un moment dat. Registrul Cartea mare (şah) se întocmeşte într-un exemplar, lunar,
separat pentru debitul şi separat pentru creditul fiecarui cont sintetic, pe masura înregistrarii
operaţiunilor..
Test de evaluare/autoevaluare

1. În raport de modul de subordonare, instituţiile publice pot fi:

a) instituţii publice cu personalitate şi fără personalitate juridică;
b) instituţii ale Administraţiei Publice Centrale şi instituţii ale Administraţiei Publice
Locale;
c) instituţii publice finanţate parţial sau integral de la buget.
2. După statutul juridic instituţiile publice pot fi:
a) instituţii publice superioare;
b) instituţii publice autofinanţate;
c) instituţii publice cu personalitate şi fără personalitate juridică.
3. După nivelul ierarhic instituţiile publice se grupează în:
a) instituţii publice superioare si subordonate;
b) instituţii publice cu sau fară personalitate juridică;
c) instituţii publice ale Administraţiei Centrale şi Locale.
4. Între atribuţiile ordonatorilor de credite bugetare nu se cuprind :
a) organizarea şi tinerea la zi a contabilităţii;
b) asigurarea integrităţii bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
c) asigurarea permanentă cu stocuri aferente procesului productiv.
5. După drepturile şi atribuţiile pe care le au în procesul execuţiei bugetare,
ordonatorii de credite bugetare se împart în:
a) ordonatori principali, secundari şi terţiari de credite;
b) ordonatori superiori şi inferiori de credite;
c) ordonatori principali şi secundari de credite.
6. Toate instituţiile publice au obligaţia să organizeze contabilitatea:
a) în partidă simplă;
b) în partidă dublă;
c) în paridă dublă sau simplă la alegere în raport de specificul activităţii.
7. Sistemul contabil al instituţiilor publice are la bază:
a) contabilitatea de angajamente;
 b) contabilitatea de casă;
c) contabilitatea mixtă.
8. Sfera de cuprindere a contabilităţii instituţiilor publice nu vizează:
a) contabilitatea generala bazata pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor cu
ajutorul căreia se va reflecta evoluţia situaţiei financiare si patrimoniale, respectiv
excedentul sau deficitul patrimonial;
b) contabilitatea destinata analizării costurilor programelor aprobate;
c) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor de exploatare.
9. Persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii la nivelul
instituţiei publice au o serie de atribuţii. Care din atribuţiile enunţate mai jos nu-i
sunt proprii:
a) organizarea şi conducerea corecta şi la zi a contabilităţii;
b) organizarea activităţii de încasare a veniturilor si de plata a cheltuielilor;
c) asigurarea continua cu stocuri necesare procesului productiv.
10. În vederea organizării contabilităţii la nivelul instituţiilor publice se folosesc
următoarele categorii de conturi:
a) conturi curente;
b) conturi bugetare şi generale;
c) conturi curente, bugetare şi generale.
11. Instituţiile publice au obligaţia completării şi tinerii la zi a registrelor de
contabilitate. Care din registrele de mai jos sunt obligatorii:
a) Registrul de Inventar şi Registrul Jurnal;
b) Registrul Cartea Mare şi Registrul Stocurilor;
c) Registrul Jurnal, Registrul Inventar şi Registrul Cartea Mare.

CAPITOLUL II

1. Definiţi bugetul public şi prezentaţi componenţa acestuia.

Bugetul public este un instrument complex folosit de către stat prin care se proiectează
şi se desfăşoară activitatea privind finanţele publice, fiind instrumentul de programare, de
executare şi de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului
de repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice.
 Bugetul public este documentul care cuprinde nu numai execuţia resurselor băneşti, ci şi
modul de repartizare şi utilizare a acestora, prin cheltuieli publice. Conţinutul economic al
cheltuielilor publice se află în strânsă legătură cu destinaţia lor.
2. Enunţaţi principiile de delimitare a cheltuielilor bugetare în cadrul celor publice.
3. Definiţi clasificaţia bugetară şi precizaţi importanţa acesteia.

Bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public, care împreună
formează sistemul de bugete, format din:
1. Bugetul de stat
2. Bugetul asigurărilor sociale de stat,
3. Bugetele locale;
4. Bugetele fondurilor speciale;
5. Bugetul trezoreriei generale a statului;
6. Bugetul instituţiilor publice autonome',
7. Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial clin bugetul de stat. bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale-,
8. Bugetele instituţiilor publice finanţate integraI din venituri proprii;
9. Bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de star,
10. Bugetele fondurilor externe nerambursabile;

4. Definiţi procesul bugetar şi enumeraţi etapele procesului bugetar.

Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor
întreprinse de instituţiile competente ale statului în scopul concretizării politicii financiare
aplicate de autoritatea guvernamentală.
Procesul bugetar presupune parcurgerea consecutivă a şase etap:
1.Elaborarea proiectului de buget, ca primă fază a procesului bugetar, aceasta constă în
formularea propunerilor privind veniturile şi cheltuielile bugetare de către ordonatorii de credite
bugetare, comunicarea acestora Ministerului Finanţelor Publice la nivelul căruia are loc
centralizarea într-un document numit proiect al legii bugetului de stat.
2.Aprobarea bugetului - Parlamentul este instituţia publică împuternicită prin
Constituţie să aprobe proiectul de buget.
 3.Execuţia bugetului constă în încasarea veniturilor bugetare şi efectuarea cheltuielilor
aprobate prin buget
4.Încheierea execuției bugetului presupune lucrări caracteristice care urmăresc să
stabilească rezultatul activităţii de execuţie bugetară, respectiv, cheltuielile efectuate, veniturile
încasate şi soldul înregistrat la finele fiecărui an bugetar.
5.Controlul execuţiei bugetului - întregul proces bugetar şi cu deosebire execuţia
bugetului implică exercitarea controlului, începând cu verificarea realităţii informaţiilor folosite
în fundamentarea prevederilor înscrise în proiectul de buget şi încheind cu asigurarea
veridicităţii contului de execuţie bugetară.
6.Aprobarea execuţiei bugetului - Guvernul analizează şi definitivează contul general
anual de execuţie a bugetului de stat şi îl prezintă spre aprobare Parlamentului, până la data de 1
iulie a anului următor celui de execuţie.

5. Enunţaţi etapele procesului bugetar şi prezentaţi pe scurt o etapă la alegere.

Controlul execuţiei bugetului - întregul proces bugetar şi cu deosebire execuţia
bugetului implică exercitarea controlului, începând cu verificarea realităţii informaţiilor folosite
în fundamentarea prevederilor înscrise în proiectul de buget şi încheind cu asigurarea
veridicităţii contului de execuţie bugetară. Curtea de Conturi efectuează controlul jurisdicţional
şi elaborează Raportul Public Anual cuprinzând observaţiile asupra conturilor de execuţie a
bugetelor supuse controlului său, abaterile financiare şi neregulile constatate, măsurile de tragere
la răspundere luate şi alte aspecte pe care le consideră necesare.
Test de evaluare/autoevaluare
1. Bugetul de Stat are o triplă semnificaţie:
a) este un sistem de finanţare a activităţilor statului, sistem de redistribuire a veniturilor şi
sistem de stabilizare conjuncturală şi de restructurare economică;
b) este un sistem de finanţare, de autorizare şi de stabilizare conjuncturală;
c) este un sistem previzional, de redistribuire şi de finanţare a activităţilor statului.
1. Bugetul Public se caracterizează prin următoarele trăsături:
a) este un act de previziuni, autorizare şi anual;
b) este un act de previziuni şi se realizează trimestrial;
c) este un act de autorizare şi de alocare a resurselor publice.
2. Conform clasificaţiei economice, cheltuielile publice se împart în:
a) cheltuieli curente si cheltuieli de capital;
b) cheltuieli definitive si cheltuieli temporare;
c) cheltuieli reale si cheltuieli economice.
3. Conform clasificaţiei financiare, cheltuielile publice se grupează în:
a) cheltuieli curente şi cheltuieli de capital;
b) cheltuieli curente şi cheltuieli definitive;
c) cheltuieli definitive, cheltuieli temporare şi cheltuieli posibile(virtuale).
4. In raport de rolul cheltuielile publice, în procesul reproducţiei sociale, acestea se
împart în:
a) cheltuieli curente şi cheltuieli de capital;
b) cheltuieli reale şi cheltuieli economice;
c) cheltuieli care reprezintă consumul final şi formarea brută de capital.
5. Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici. Care din caracteristicile enunţate
mai jos nu este proprie acestuia ?
a) este un proces decizional;
b) este un proces previzional;
c) este un proces democratic.
6. În România, cuprinderea în buget a cheltuielilor publice se realizează folosind
următoarele grupări:
a) clasificaţia economică, funcţională şi administrativă;
b) clasificaţia economică, funcţională şi financiară;
c) clasificaţia funcţională, financiară şi administrativă.
7. Execuţia părţii de venituri bugetare implică următoarele subetape:
a) aşezarea şi angajarea veniturilor bugetare;
b) aşezarea, angajarea şi lichidarea veniturilor bugetare;
c) aşezarea şi lichidarea veniturilor bugetare, emiterea titlurilor de încasare şi perceperea
veniturilor bugetare
8. Execuţia părţii de cheltuieli bugetare, presupune parcurgerea următoarelor subetape
distinctive:
a) aşezarea, angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor bugetare;
 b) angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor bugetare;
c) angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi perceperea cheltuielilor bugetare.

CAPITOLUL III
1. Definiţi capitalurile proprii ale unei instituţii publice.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituţii publice după deducerea
datoriilor.
2. Care sunt fondurile cu destinaţie specială ale unei instituţii publice?
Fondurile cu destinaţie specială sunt fonduri ce se constituie la nivelul instituţiilor
publice în scopul asigurării de surse de finanţare pentru situaţii speciale.
3. Care sunt elementele ce compun datoria publică guvernamentală?

Împrumuturile interne şi externe contractate/garantate de stat (datoria publică

guvernamentală) reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului,
provenite din contractarea/ garantarea de împrumuturi doar de Guvern prin intermediul
Ministerului Finanțelor Publice, pentru:
- finanțarea deficitului bugetului de stat, finanțarea temporară a deficitelor din anii
precedenți ale bugetului asigurărilor sociale de stat, până la alocarea de sume cu
această destinație, finanțarea deficitelor temporare ale bugetului de stat și ale
bugetului asigurărilor sociale de stat din exercițiul curent;
- refinanțarea și rambursarea anticipată a datoriei publice guvernamentale;
- menținerea în permanență a unui sold corespunzător în contul curent general al
Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerului Finanțelor Publice;
- finanțarea pe bază de lege a unor programe/proiecte sau a altor necesități prioritare
pentru economie.
4. Care sunt condiţiile de recunoaştere a provizioanelor?
5.Prin ce diferă capitalurile proprii ale unei instituţii publice de cele ale unui agent
economic?
Test de evaluare/autoevaluare
 1. Să se înregistreze constituirea unui provizion, în valoare de 8000 de lei, pentru
despăgubiri datorate de instituţia publică unor foşti salariaţi.
2. Să se înregistreze în contabilitatea unui minister primirea de la o societate bancară
românească a unui împrumut în valoare de 500.000 lei, scadent în exerciţiile
următoare, împrumut contractat de către stat în beneficiul unei regii autonome.

CAPITOLUL IV
1. Definiţi activele fixe din perspectiva legislaţiei româneşti.
Activele reprezintă resurse controlate de către instituţia publică ca rezultat a unor evenimente
trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru instituţie şi al cărui
cost poate fi evaluat în mod credibil.
Activele fixe necorporale sunt bunuri fară substanţă fizică (care nu au componneţă
materială, de aceea ele se mai numesc active fixe nemateriale), deţinute pentru o perioadă mai
mare de un an în scop productive (adică pentru producerea de noi valori) sau pentru furnizare de
bunuri şi de servicii, pentru a fi închiriat altora sau sunt deţinute din motive administrative.
Conform ordinului 1917/2005, activele fixe corporale reprezintă obiectul sau complexul
de obiecte ce se utilizează ca atare şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au valoare
de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului şi o durată normală de
utilizare mai mare de un an.
2. Definiţi activele fixe din perspectiva IPSAS
În accepțiunea IPSAS 31, o imobilizare necorporală reprezintă un activ nemonetar
identificabil fără substanță fizică.
3. Prezentaţi categoriile de active fixe.
Activele fixe pe care o instituţie publică le poate deţine se grupează în: active fixe
necorporale; active fixe corporale; active fixe financiare.
În categoria activelor fixe necorporale se cuprind:
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, cu excepţia
celor create intern de instituţie;
 - înregistrările reprezentaţiilor teatrale, programele de radio sau televiziune, lucrările
muzicale, evenimentele sportive, lucrările literare, artistice ori recreative efectuate pe
pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi;
- alte active fixe necorporale;
- avansuri şi active fixe necorporale în curs de execuţie
Deprecierea unui activ fix corporal poate apare in situaţiile:
- deteriorării fizice a activului;
- încetării sau apropierii încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ;
- bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat;
- există o decizie de oprire a construcţiei unui activ inainte de terminare sau punere in
funcţiune;
- performanţa sa în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate;
- modificări de tehnologie sau legislaţie în domeniu.
Test de evaluare/autoevaluare
1. O instituţie publică, prin departamentul propriu de cercetare-dezvoltare elaborează un
proiect necesar creşterii productivităţii muncii, efectuând în acest scop următoarele cheltuieli:
- cheltuieli cu materiile prime - 2000
- cheltuieli cu materiale consumabile – 1000
- cheltuielile cu salariile muncitorilor – 3000.
Proiectul a prins contur şi a fost recunoscut ca şi cheltuială de dezvoltare în valoare de 1500, în
anul următor (N+1) proiectul este continuat, cheltuielile ridicându-se la 1800.
2. O grădiniţă primeşte prin donaţie un program informatic de la un institut de cercetări
informatice, evaluat la valoarea de 3000. După 3 ani de utilizare, timp în care se amortizează
liniar, programul informatic este scos din evidenţă complet amortizat.
3. O instituţie publică realizează o construcţie în regie proprie, pentru care face următoarele
cheltuieli în cursul anului N:
- consumuri de materii prime – 100.000 lei
- manoperă – 300.000 lei
- lucrări şi servicii achiziţionate de la terţi – 400.000 lei
La finele anului, investiţia nu este terminată, urmând a se finaliza în cursul anului N+1. În anul
N+1, instituţia mai face următoarele cheltuieli:
- consum de materii prime – 200.000 lei
- consum de materiale auxiliare – 100.000 lei
- manoperă – 500.000 lei
- lucrări şi servicii provenite de la terţi – 200.000 lei
Plata datoriei către furnizori se face din venituri proprii.
CAPITOLUL V
1.Definiţi stocurile conform legilaţiei naţionale.
Conform reglementărilor contabile româneşti pentru sectorul public, stocurile sunt active
circulante:
a) “deţinute pentru a fi vandute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii:
sau
c) sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează să fie folosite în
desfăşurarea activităţii curente a instituţiei, în procesul de producţie sau pentru
prestarea de servicii”.

2. Definiţi stocurile din perspectiva normelor internaţionale.

Contabilitatea stocurilor din instituţiile publice face obiectul IPSAS 12 „Stocuri”.
Obiectivele acestui standard constau în stabilirea tratamentelor contabile ale stocurilor la nivelul
sistemului costului istoric. IPSAS 12 defineşte stocurile ca fiind:
d) „active în formă materială, destinate consumului în cadrul procesului de
producţie;
e) active în formă materială, destinate a fi consumate pentru efectuarea de
servicii;
f) destinate vânzării sau distribuite în cursul normal al operaţiilor.”
3. Cum se evaluează stocurile cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare?

4. Ce categorii de stocuri sunt specifice instituţiilor publice, nu şi agenţilor economici?

Stocurile pot fi structurate în 3 categorii:
- stocuri utilizate în activitatea de producţie adică: materiile prime, materialele
consumabile, obiectele de inventar, materialele rezervă de stat etc.;
 - stocuri obţinute din activitatea de producţie adică: produsele finite, semifabricatele,
produsele reziduale;producţia în curs de execuţie.
- stocuri destinate vânzării (mărfurile) sau păstrării lor în unitate (ambalajele).

5.Cum se evaluează stocurile la ieşirea din gestiune?

Evaluarea stocurilor se poate realiza:
- la intrarea în patrimoniu
- la inventar
- la sfârşitul exerciţiului financiar ( bilanţ)
- la ieşirea din patrimoniu
CAPITOLUL VI
1.Definiţi noţiunea de creanţă.
O creanţă reprezintă dreptul instituţiei publice asupra unui terţ (numit debitor), rezultat
în urma relaţiilor acesteia cu mediul socio-economic, relaţii în urma cărora instituţia a avansat
un bun, o lucrare sau a prestat un serviciu şi în schimbul cărora este îndreptăţită să primească
numerar sau echivalente de numerar sau o contraprestaţie.
2.Definiţi noţiunea de datorie.
O datorie reprezintă dreptul terţilor (numiţi creditori) asupra instituţiei publice, rezultat în
urma relaţiilor acesteia cu mediul socio-economic, relaţii în urma cărora instituţia publică a
beneficiat de resurse externe de finanţare puse la dispoziţie de către terţi şi pentru care instituţia
publică trebuie să asigure o prestaţie, numerar sau echivalente de numerar.
Raportarea creanţelor şi datoriilor în bilanţul intituţiei publice se realizează în raport de:
 natura şi lichiditatea creanţelor,
 respectiv de natura şi exigibilitatea datoriilor.

3.Prezentaţi clasificarea datoriilor conform normelor internaţionale.

Tot potrivit IPSAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”, o datorie trebuie clasificată ca
datorie curentă în următoarele situaţii:
- se aşteaptă ca datoria să fie decontată în cursul ciclul operaţional al unei entităţi;
- datoria este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
 4. Prezentaţi componenţa salariului brut efectiv realizat.
Salari = Salariu + Sporuri + Alte + Avanta + Alte - Reţine
u brut tarifat permane sporu je în dreptu ri
efecti (contractu nte ri natură ri
v al)
realiz
at

Test de evaluare/autoevaluare
1. La o instituţie publică, la 31 decembrie, pe baza statelor de plată a ajutoarelor materiale,
se înregistrează datoria instituţiei faţă de salariaţi în valoare de 600 lei suportată din
contribuţia la asigurări sociale şi de 400 lei suportată de instituţie pe seama cheltuielilor
privind protecţia socială.
Salariul brut – reprezintă suma primită de angajat, care cuprinde toate drepturile salariale
neafectate de impozite, contribuţii sau alte reţineri de acest gen;
CAPITOLUL VII
1. Definiţi noţiunea de activ financiar.
Conform reglementărilor naţionale, un activ financiar este orice activ care reprezintă:
depozite, un instrument de capitaluri proprii al unei alte entitati, un drept contractual.

Activele financiare cuprind:

a) titluri de participare;
b) alte titluri imobilizate;
c) creanţe imobilizate
2. Definiţi noţiunea de datorie financiară;
3. Prezentaţi operaţiile care vizează trezoreria instituţiei publice.
Operaţiile care vizează trezoreria instituţiei publice sunt reprezentate de ansamblul
operaţiilor de încasare sau plată, realizate cu ajutorul:
- mijloacelor băneşti din conturile curente ale instituţiei în lei sau valută;
- mijloacelor băneşti din împrumuturi externe şi interne garantate sau contractate;
- acreditivele în lei sau valută;
- efectele comerciale depuse spre încasare sau scontare,inclusiv cecurile;
- investiţiile financiare pe termen scurt realizate de instituţia publică;
- disponibilităţile obţinute din fonduri speciale; împrumuturi contractate de instituţia publică pe
termen scurt;
- alte valori de trezorerie .
Test de evaluare/autoevaluare
1.Se acordǎ unui salariat un avans de trezorerie in suma de 2000 lei. Ulterior se deconteazǎ
1950 lei astfel :1450 lei pentru plata transportului si 500 lei pentru materialele procurate. Se
depune la casierie suma de 50 lei ramasǎ nefolositǎ.
2.Se achiziţionează cu plata în numerar timbre fiscale de 50 lei şi bonuri cantităţi fixe de
motorină 150 lei. Se dau în consum timbre fiscale de 20 lei şi motorină în valoare de 120 lei, din
stocul existent. Se acordă unui salariat un bilet de odihnă şi valoare de 250 lei.
3. Se înregistrează împrumutul pe termen scurt primit de o instituţie publică de la trezoreria
statului în sumă de 15.000 lei cu dobândă de 750 lei.

CAPITOLUL VIII
1.Definiţi principalele grupe de cheltuieli.
Principalele grupe de cheltuieli sunt:
- cheltuieli privind stocurile;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi;
- cheltuieli cu alte servicii executate de terţi;
- cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- cheltuieli cu personalul;
- alte cheltuieli operaţionale;
- cheltuieli financiare;
- alte cheltuieli finanţate din buget;
- cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierderile
de valoare;
- cheltuieli extraordinare
2. Prezentaţi modul de recunoaştere a cheltuielilor unei instituţii publice.
În ceea ce privește momentul recunoașterii cheltuielilor unei instituții publice, legislația
românească prevede ca:
 - cheltuielile de personal, fie că este vorba de salarii în bani şi în natură, prime, fie de al
13-lea salariu, contribuţiile aferente acestora, se recunosc în perioada în care munca a
fost prestată. Drepturile cuvenite şi neachitate aferente exerciţiului bugetar, sunt
incluse de asemenea în costurile de personal ale exerciţiului.
- cheltuielile cu stocurile se recunosc atunci când acestea au fost consumate, cu
excepţia materialelor de natura obiectelor de inventar care se înregistrează la
scoaterea din folosinţă a acestora.
- cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada când serviciile au fost prestate şi
lucrările executate, indiferent de momentul când a fost efectuată plata acestora.
- dobânzile datorate şi calculate în baza dreptului constatat aferente perioadei de
raportare reprezintă dobânda aferentă perioadei de raportare care se calculează prin
aplicarea ratei de dobândă la soldul zilnic a datoriei în fiecare zi din perioada de
raportare.
- cheltuielile de capital se recunosc lunar, sub forma amortizării care se înregistrează în
mod sistematic, pe parcursul duratei de viaţă utile a activului fix. Valoarea rămasă
neamortizată a activelor fixe scoase din funcţiune înainte de expirarea duratei
normale de funcţionare a acestora, se recunoaşte drept cost al perioadei când acest
eveniment a avut loc. Cheltuielile efectuate cu activele fixe în curs nu reprezintă
uncost al perioadei. Costul acestora va fi recunoscut după finalizarea şi punerea în
funcţiune a activelor fixe şi calculul amortizării.
- transferurile între unităţi ale administraţiei publice, curente şi de capital, se recunosc
ca şi costuri la beneficiarii finali ai fondurilor.
- alte transferuri, interne şi în străinătate, se recunosc ca şi costuri la instituţia care
transferă fondurile
Test de evaluare/autoevaluare

La finele anului, în urma inventarierii anuale se constată o depreciere a valorii stocurilor de materii
prime în valoare de 800 lei. În anul următor se constată că deprecierea de valoare este definitivă şi
ajustarea constituită în acest sens se reia la venituri.