1.

Contabilitatea este știința care se ocupă cu „măsurarea,

evaluarea,cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și
juridice”

13.Documentelor financiar-contabile le sunt atribuite și câteva funcții specifice:

− funcția de consemnare, cantitativă și valorică, în litere și cifre a operațiilor
economice care au avut loc în cadrul entității;
− funcția de document justificativ ce stă la baza înregistrării în contabilitate;
− funcția de control, indiferent de forma în care se realizează acesta și de scopul
propus;
− funcția de asigurare a integrității patrimoniale atât din punct de vedere al existenței
bunurile economice cât si din punct de vedere al responsabilității administrării
patrimoniului;
− funcția de calculație ce permite calcularea costurilor și a rezultatelor;
− funcția juridică, reflectă momentul nașterii unor drepturi și obligații.

14. Circuitul documentelor financiar-contabile în cadrul activității

desfășurate de către entitate:
1) întocmirea documentelor justificative;
2) prelucrarea documentelor justificative și sortarea documentelor justificative în
cadrul departamentului financiar-contabil;
3) arhivarea documentelor timp de 5 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului
financiar în cursul căruia au fost întocmite.

15. Un aspect important în ceea ce privește documentele financiar-contabile îl

constituie verificarea documentelor justificative, operațiune ce constă în
următoarele aspecte:
− verificarea formei - urmărește dacă s-a utilizat documentul corespunzător
operațiunii realizate de către entitate;
− verificarea aritmetică - urmărește dacă s-au realizat corect calculele matematice între
diferitele rubrici al documentului justificativ, dar și în interiorul acestora;
− verificarea de fond - urmărește respectarea dispozițiilor legale referitoare la
întocmirea și conținutul tranzacțiilor pe care le reflectă;
− verificarea realității -urmărește dacă operațiile economico-financiare consemnate în
documentele justificative sunt reale și dacă au avut loc în condițiile consemnate în
document;
− verificarea necesității - urmărește dacă operația efectuată este utilă și necesară
întreprinderii;
− verificarea oportunității - urmărește dacă operația economico-financiară consemnată
în documentul justificativ s-a efectuat la momentul potrivit;
− verificarea legalității - urmărește dacă operația economică economico-financiară s-a
efectuat cu respectarea dispozițiilor și actelor normative în vigoare

16. Un alt aspect semnificativ în legătură cu documentele financiar-contabile îl

reprezintă tratamentul erorilor constatate cu ocazia verificării acestora. Erorile
constatate cu ocazia acestor etape die verificării lor sunt corectate prin mai multe
modalități:
− prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite;
− prin scrierea (deasupra datelor eronate) textului sau a cifrei corecte.
Persoana care a efectuat corecția în cadrul unui document trebuie să semneze și să
menționeze data la care s-a realizat corecția. In cadrul acestui aspect nu sunt admise
ștersături. Înregistrarea în contabilitate a documentelor justificative se realizează
cronologic respectându-se succesiunea acestora conform datei la care acestea au fost
întocmite. După contabilizarea acestora, ele sunt supuse operațiunii de arhivare.

17. Cadrul legislativ național prevede următoarele registre obligatorii

pentru agentul economic:
- Registru-jurnal;
- Registru-inventar;
- Registru Cartea Mare

Registru-jurnal, conform nomenclatorului documentelor financiar- contabile, servește

ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică și sistematică a modificării
elementelor de activ și de pasiv ale unității. Registru-jurnal se întocmește de către
societățile comerciale/ societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele
naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice,
conform legii contabilității nr. 82/1991, republicată, într-un singur exemplar. Acest
registru contabil obligatoriu se întocmește lunar, prin înregistrarea cronologică a
documentelor în care se reflectă mișcarea elementelor de activ și de pasiv ale unității.
Registru-jurnal se editează la cererea organelor de control sau în funcție de necesitățile
unității. In cazul în care o imitate are subunități dispersate teritorial care conduc
contabilitatea până la balanța de verificare, Registru- jurnal se poate conduce de către
subunități, cu condiția înregistrării acestuia la nivelul subunității. Acest document, nu
circulă fiind document de înregistrare contabilă și se arhivează la compartimentul
financiar-contabil.
Registru-inventar, este documentul obligatoriu ce servește la înregistrarea
rezultatelor inventarierii elementelor de activ și de pasiv. Se completează pe baza
inventarierii faptice a elementelor de activ și de pasiv grupate după natura lor, conform
posturilor din bilanț. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele
rezultate din operațiunea de inventariere se actualizează cu intrările și ieșirile din
perioada cuprinsă între data inventarierii și data încheierii exercițiului financiar, datele
actualizate fiind apoi cuprinse în registru-inventar. În cazul încetării activității
documentul se completează cu valoarea elementelor de activ și de pasiv inventariate
faptic la acea dată. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu
documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.
Registru Cartea mare servește - la stabilirea rulajelor lunare și a soldurilor pe
conturi sintetice, la unitățile care aplică forma de înregistrare „pe jurnale”; - la verificarea
înregistrărilor contabile efectuate; - la întocmirea balanței de verificare. Registru Cartea
mare se întocmește într-un exemplar, în cadrul compartimentului financiar-contabil,
lunar, pentru debitul și respectiv pentru creditul fiecărui cont sintetic, pe măsura
înregistrării operațiunilor. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

18. După natura operațiilor înscrise în documente acestea se clasifică în:

  documente privind mijloacele fixe, care se referă la existența și la mișcarea
acestora (exemplu: proces-verbal de recepție, fișa mijlocului fix etc);
 documente de evidență privind valorile materiale, care atestă existența
materialelor, mărfurilor și ambalajelor, intrările și ieșirile (exemplu: factură, aviz de
expediție, bon de consum, bon de vânzare etc.);
 documente de evidență privind mijloacele bănești, care se referă la încasările și
plățile în numerar sau prin bancă (exemplu: chitanțe, dispoziții de plată etc.);
 documente privind evidența muncii și a salariilor, care se referă la timpul de
muncă efectuat, drepturile ce se cuvin pentru munca efectuată, plata salariilor (exemplu:
foaie colectivă de prezență, listă de avans chenzinal, stat de plată al salariilor etc.)

19. După caracterul și funcția pe care o îndeplinesc documentele se clasifică

în:
 documente care cuprind dispoziția dată unei persoane sau unități pentru executarea
unei anumite operații economico-financiare/ intitulate documente de dispoziție (exemplu:
dispoziție de plată, dispoziție de încasare);
 documente de execuție sunt documentele care consemnează operațiile
economicofinanciare efectuate (exemplu: chitanțe, raport de gestiune etc.);
 documente mixte sunt documentele care cuprind atât dispoziția pentru executarea
unei operații, cât și confirmarea executării operației înscrise în document (exemplu:
dispoziție de plată).

20. După locul de întocmire și circulație documentele financiar-contabile se

grupează astfel:
 documente interne, care se întocmesc și circulă în cadrul aceleiași unități
(exemplu: bon de consum, bon de marcaj);
 documente externe, care se întocmesc de către o imitate și se trimit altor unități
(exemplu: factură, dispoziție de plată).

21. După regimul de tipărire, păstrare și folosire se împart în:

 cu regim special, care sunt înseriate, numerotate cu mențiunea „cu regim special”,
aici incluzându-se cu deosebire cele referitoare la gestionarea valorilor materiale și
bănești;
 documente fără regim special, care se întocmesc respectând normele generale
privind întocmirea și circuitul documentelor.

22.După sfera de aplicare documentele se grupează în:

 documente generale sau comune, care simt folosite de către toate unitățile
(exemplu: factură, chitanță, bon de consum);
 documente specifice unor activități (exemplu: bon de vânzare, nota de plată
pentru ospătari).

A. După modul de întocmire documentele financiar-contabile se împart în:

 documente primare, care cuprind o singură operație economică (exemplu: bon de
vânzare, bon de consum, chitanță);
 documente centralizatoare, care însumează mai multe documente singulare
(exemplu: borderoul bonurilor de vânzare, borderoul încasări-vânzări).
 B. După rolul pe care îl au în cadrul sistemului informațional contabil:
 documente justificative;
 registre contabile;
 documente de sinteză și raportare

23. Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente

principale:
 denumirea documentului;
 denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul persoanei juridice/adresa
persoanei fizice care întocmește documentul;
 numărul documentului și data întocmirii acestuia;
 menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare
(când este cazul);
 conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul
legal al efectuării acesteia;
 datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate,
după caz;
 numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de
efectuarea operațiunii economico-financiare.

24. Sancțiuni pentru neemiterea corectă a documentelor

Potrivit prevederilor art. 41 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu
amendă de la 300 lei la 4.000 lei, nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul
Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și
contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a
acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și
reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse.
De asemenea, deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor și
datoriilor, precum și efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie
înregistrate în contabilitate constituie contravenție și se sancționează cu amendă de
la 1.000 lei la 10.000 lei.

25. Factura cuprinde următoarele informații:

 numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în
mod unic;
 data emiterii facturii;
 data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui
avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;
 denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după
caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a
prestat serviciile;
 denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România
și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și
codul de înregistrare în scopuri de TVA, ale reprezentantului fiscal;
 denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și
codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al
beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică
neimpozabilă;
 denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a
desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de
înregistrare ale reprezentantului fiscal;
 denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
 baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate,
pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa,
precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, în cazul în care
acestea nu sunt incluse în prețul unitar;
 indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în
funcție de cotele taxei;
 în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul
furnizorului, mențiunea „autofactură”;
 în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispozițiile
aplicabile;
 în cazul în care clientul este persoană obligată la plata TVA, mențiunea
„taxare inversă”;
 în cazul în care se aplică regimul special pentru agențiile de turism, mențiunea
„regimul marjei - agenții de turism”;
 dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand,
opere de artă, obiecte de colecție și antichități, una dintre mențiunile „regimul marjei -
bunuri secondhand”, „regimul marjei - opere de artă” sau „regimul marjei - obiecte de
colecție și antichități”, după caz;
 în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii
integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea „TVA la
încasare”;
 referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai
multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune

26. Societățile emit proceduri proprii privind documentele justificative care

trebuie să prevadă:
 modalitățile de identificare a persoanelor care au dreptul de a iniția, dispune și
aproba, emiterea documentelor în format electronic;
 numărul de exemplare în care se emit documentele financiar-contabile;
 modalitatea de întocmire a documentelor financiar-contabile;
 circuitul documentelor financiar-contabile;
 regimul intern de numerotare a documentelor financiar-contabile, prin:
desemnarea de către persoanele care răspund de organizarea și conducerea, prin decizie
internă scrisă, a unei persoane sau mai multe, după caz, cu atribuții privind alocarea și
gestionarea numerelor aferente; alocarea unei serii și a unei plaje de numere
secvențiale.

27.Fișa mijlocului fix

o Se întocmește de către compartimentul financiar-contabil.
o Se întocmește într-un exemplar pentru fiecare mijloc fix sau Se întocmește într-un
exemplar pentru mai multe mijloace fixe de același fel și de aceeași valoare, care au
aceleași cote de amortizare și sunt puse în funcțiune în aceeași lună.
 o Se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea mijloacelor
fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora.
o Se păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea
imobilizărilor corporale și conform locurilor de utilizare.
o Fișele mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau transferate se evidențiază separat

28. Proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a

unor bunuri materiale
o Se întocmește în unul/două exemplare.
o Se emite de către compartimentul care deține bunurile ce urmează a fi scoase din
funcțiune:
 administrator sau persoana autorizată să aprobe scoaterea din funcțiune a
mijloacelor fixe, scoaterea din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar sau
declasarea bunurilor materiale pentru semnare;
 secția, subunitatea care deține mijloacele fixe pentru înregistrarea mijloacelor
fixe scoase din funcțiune;
 magazia/depozitul de materiale, pentru descărcarea gestiunii, respectiv
înregistrarea în evidență a bunurilor materiale declasate;
 magazia primitoare, pentru semnare de către gestionar a primirii în gestiune a
ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din
scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe și materialelor recuperabile și
refolosibile,
 compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea operațiunilor privind
scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe/obiectelor de inventar și pentru arhivare.

29. Nota de recepție și constatare de diferențe

o Se întocmește în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu
amănuntul, pe măsura efectuării recepției.
o În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular
pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.
o Se întocmește și se semnează de către gestionar.
o Se predă la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind
reglementarea diferențelor constatate și pentru înregistrarea în contabilitate.
o Un exemplar se predă furnizorului pentru comunicarea lipsurilor stabilite.
o Se arhivează la compartimentul financiar-contabil

30. Aviz de însoțire a mărfii

o Se întocmește de către compartimentul care dispune livrarea în două exemplare în
următoarele situații:
 nu există posibilitatea emiterii facturii;
 factura se emite ulterior la montarea, instalarea, punerea în funcțiune;
 se transferă bunul între gestiuni dispersate teritorial ale aceleiași entități;
 bunul este transferat la terți pentru prelucrare, reparare;
 bunul este cedat gratuit și nu se facturează.
o Se înregistrează la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților
livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii.
 o Se înregistrează la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea
bunurilor livrate în contabilitate și pentru arhivare.
o Un exemplar se remite beneficiarului.
o Avizele de însoțire a mărfii primite - Se înregistrează un exemplar la magazie,
pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite,
după efectuarea recepției de către comisia de recepție și după consemnarea rezultatelor.
Se înregistrează la magazie pentru înregistrarea cantităților aprovizionate în evidența
acestuia. Se înregistrează la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în
contabilitate și se arhivează.
31.Lista de inventariere
o Se întocmește într-un exemplar, la locurile de depozitare, anual sau în situațiile
prevăzute de dispozițiile legale, de către comisia de inventariere.
o Se semnează de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.
o În cazul bunurilor primite în custodie și/sau consignație, pentru prelucrare etc., se
întocmește în două exemplare, iar copia se înaintează unității în a cărei evidență se află
bunurile respective.
o Se completează de către comisia de inventariere, cu stabilirea minusurilor,
plusurilor și a deprecierilor constatate la inventar
o Se semnează de către gestionar, menționând pe ultima filă a listei de inventariere
că toate cantitățile au fost stabilite în prezența sa, că bunurile respective se află în
păstrarea și răspunderea sa.
o Se predă compartimentului financiar-contabil, pentru calcularea diferențelor
valorice și se semnează pentru exactitatea soldului scriptic, precum și pentru verificarea
calculelor efectuate.
o Se predă la compartimentul juridic, împreună cu procesele-verbale cuprinzând
cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, inclusiv persoanele vinovate, precum și cu
procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de către
comisia de inventariere.
o Se predă conducătorului unității, împreună cu procesul-verbal al rezultatelor
inventarierii, pentru a decide asupra soluționării propunerilor făcute.
o Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

C. Registrul numerelor de inventar - Se întocmește de către compartimentul

financiarcontabil, câte un registru pentru fiecare grupă de mijloace fixe. Fiecărui mijloc
fix i se atribuie un număr de inventar în momentul intrării în unitate prin achiziționare,
construire, confecționare, transfer etc. Numerotarea mijloacelor fixe se face în ordinea
succesivă a numerelor. Nu circulă, se păstrează la compartimentul financiar-contabil
D. Bonul de mișcare a mijloacelor fixe - Se întocmește în unul/două exemplare de
către persoana care dispune mișcarea mijloacelor fixe. Este întocmit de persoana care
aprobă mișcarea mijlocului fix. Este semnat la secția predătoare de către responsabilul cu
mijloacele fixe. Se înregistrează la secția primitoare pentru înregistrarea în evidență la
locul de folosință. La compartimentul financiar-contabil se înregistrează mișcarea
mijlocului fix. Se arhivează:  un exemplar la compartimentul financiar-contabil,  la
secția predătoare, dacă se întocmesc două exemplare
E. Proces-verbal de recepție - Se întocmește în două/trei exemplare, la data punerii
în funcțiune a mijlocului fix, de către comisia de recepție. Se semnează de către membrii
comisiei, toate exemplarele. Se predă și se înregistrează la compartimentul financiar-
contabil. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. Un exemplar se predă
furnizorului.
F. Bon de predare, transfer, restituire - Se întocmește pe măsura predării la
magazie a produselor, de către secția producătoare/secția care dispune predarea/persoana
care dispune transferul, care semnează de predare. Se semnează de către gestionar la
magazia de produse/materiale refolosibile/magazia predătoare pentru primire în gestiune.
Se predă la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în
contabilitate și pentru arhivare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil sau de
către persoana care conduce evidența.
G. Bon de consum - Se întocmește într-un exemplar pe măsura eliberării materialelor
din magazie pentru consum, de către compartimentul care solicită materiale pentru a fi
consumate. Se semnează de predare de către gestionar la magazia de materiale, pentru
eliberarea cantităților prevăzute. Se depune la compartimentul financiar-contabil, pentru
efectuarea înregistrărilor în contabilitate. Se arhivează la compartimentul financiar-
contabil.
H. Dispoziție de livrare - Se întocmește în două exemplare de către serviciul
desfacere. Se semnează de către gestionarul magaziei pentru eliberarea produselor,
mărfurilor și pentru înregistrarea livrării în evidența magaziei; un exemplar se arhivează
la magazie. Se predă la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea bunurilor livrate în
evidențele acestuia și pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau facturii. Un
exemplar se arhivează la compartimentul desfacere.
I. Fișa de magazie - Se întocmește într-un exemplar pentru fiecare fel de material și
se completează de către:  compartimentul financiar-contabil, la deschiderea fișei, 
gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieșiri
și stoc. Se țin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale. Se întocmesc fișe distincte
pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terți sau în custodie. Se arhivează la
compartimentul financiar-contabil.
J. Fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință -
Se întocmește într-un exemplar, pe măsura dării în folosință a bunurilor, pe fiecare
persoană, de către gestionarul care eliberează obiectele respective sau de către persoana
care ține evidența acestora. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
K. Chitanța - Se întocmește în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de
către casier sau persoana desemnată să îndeplinească această funcție și se semnează de
acesta pentru primirea sumei. Se predă depunătorului un exemplar. Un exemplar rămâne
în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operațiunilor efectuate în registrul de
casă. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a
carnetului.
L. Chitanța pentru operațiuni în valută - Se întocmește în două exemplare, pentru
fiecare sumă în valută, de către casierul unității și se semnează de către acesta. Se predă
depunătorului un exemplar. Un exemplar rămâne în carnet, fiind folosit ca document de
verificare a operațiunilor efectuate în registrul de casă. Se arhivează la compartimentul
financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului.
M. Borderou de achiziție - Se întocmește în două exemplare de către persoana care
efectuează aprovizionarea cu bunuri de la producătorii individuali sau de la alte persoane
fizice, în momentul achiziției. Se semnează de către persoana care face achizițiile și de
către gestionarul care primește bunul. Se prezintă la gestiune, pentru semnarea de primire
a bunurilor și întocmirea Notei de recepție și constatare de diferențe. Un exemplar se
predă la compartimentul financiar-contabil. Un exemplar rămâne în carnet.
 32.Dispoziție de plată/încasare către casierie
o Se întocmește în două exemplare de către compartimentul financiar-contabil.
o Se semnează de întocmire la compartimentul financiar-contabil.
o Se aprobă de către persoana autorizată să efectueze încasarea sau plata sumelor.
o Se prezintă la casierie, pentru efectuarea operațiunii de încasare sau plată și se
semnează de casier și de către persoana care a primit suma.
o Se depune un exemplar la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea
înregistrărilor în contabilitate. Un exemplar se reține la plătitor.

33.Registrul de casă
o Se întocmește în două exemplare zilnic, de către persoanele care au calitatea de
casier, pe baza actelor justificative de încasări și plăți.
o Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operațiunilor
efectuate și de către o persoană din compartimentul financiar-contabil.
o Se verifică la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactității
sumelor înscrise.
o Un exemplar se arhivează la casierie.
o Un exemplar se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

34.Statul de salarii
o Se întocmește într-un exemplar lunar, pe baza documentelor de evidență a
timpului lucrat efectiv, a documentelor de centralizare a salariilor individuale pentru
muncitorii salarizați în acord etc., a evidenței și a documentelor privind reținerile legale, a
listelor de avans chenzinal, concediilor de odihnă, certificatelor medicale, documentelor
ce atesta primirea altor drepturi impozabile.
o Se semnează, pentru confirmarea exactității calculelor, de către persoana care
determină salariul și întocmește statul de salarii.
o Se depune la casierie sau la departamentul financiar-contabil pentru efectuarea
plății sumelor cuvenite, numerar sau prin ordine de plată.
o Se depune la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în
contabilitate.
o Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

35.Ordin de deplasare
o Se întocmește într-un exemplar, pentru fiecare deplasare, de către persoana care
urmează a efectua deplasarea, precum și pentru justificarea avansurilor acordate în
vederea procurării de valori materiale cu plata în numerar.
o Se semnează de către persoana împuternicită să dispună deplasarea.
o Se păstrează de către persoana care efectuează deplasarea.
o Se semnează la unitatea la care s-a efectuat deplasarea, pentru confirmarea sosirii
și plecării persoanei delegate.
o Se depune la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea decontului, pe
baza actelor justificative anexate la acesta de către titular, la întoarcerea din deplasare sau
cu ocazia procurării materialelor, stabilindu-se diferența de primit sau de restituit, cu
luarea în considerare a eventualelor penalizări și semnătura pentru verificare.
 o În cazul în care la decontarea avansului suma cheltuielilor efectuate este mai mare
decât avansul primit, pentru diferența de primit de către titularul de avans se întocmește
Dispoziție de plată către casierie.
o În cazul în care, la decontare, sumele privind cheltuielile efective sunt mai mici
decât avansul primit, diferența de restituit de către titularul de avans se depune la casierie
pe bază de Dispoziție de încasare către casierie.
o Se arhivează la compartimentul financiar-contabil

36. Erorile (documente în format hârtie) se corectează prin tăierea cu o linie a

textului sau a cifrei greșite, concomitent înscriindu-se alături textul sau cifra corectă.
Corectarea se face în toate exemplarele documentului și se confirmă prin semnătura
persoanei care a întocmit/corectat documentul, menționându-se și data efectuării
corecturii.
La documentele financiar-contabile la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe
baza cărora se primește, se eliberează sau se justifică numerarul (chitanțe, dispoziții de
plată și încasare, deconturi de cheltuieli) ori al altor documente unde se prevăd asemenea
restricții, documentul întocmit greșit se anulează și se păstrează sau rămâne în carnetul
respectiv.
La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operații de predare-
primire a valorilor materiale și a mijloacelor fixe este necesară confirmarea, prin
semnătură, atât a predătorului, cât și a primitorului. Este cazul Bonurilor de consum,
bonurilor de predare-primire, avizului de însoțire a mărfurilor, notelor de recepție și
constatare diferențe

37. În cazul completării documentelor prin utilizarea sistemelor informatice de

prelucrare automată a datelor, corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea
acestora.
Documentele prezentate în listele de erori, anulări sau completări (pe baza cărora se
fac modificări în fișiere sau în baza de date a entității) trebuie să fie semnate de
persoanele împuternicite de conducerea entității.
În cazul în care prelucrarea documentelor financiar-contabile se face de către un terț
este necesar ca pentru efectuarea corespunzătoare a înregistrărilor în contabilitate să se
respecte următoarele reguli:  documentele justificative să fie întocmite corect și la timp
de către entitățile beneficiare, acestea răspunzând de realitatea datelor înscrise în
documentele respective;  documentele contabile, întocmite de terți pe baza
documentelor justificative, trebuie predate entităților beneficiare, împreună cu
documentele justificative, la termenele stabilite prin contractele sau convențiile civile
încheiate, terții răspunzând de corectitudinea prelucrării datelor. În contractele încheiate
cu terții este necesară precizarea termenelor de predare a documentelor justificative,
precum și a documentelor întocmite de terți pe baza acestora.

38.Reconstituirea documentelor (etape)

În contabilitate, operațiunile economico-financiare se înregistrează pe baza
documentelor justificative originale. În lipsa documentelor justificative originale se vor
utiliza documentele justificative reconstituite.
Reconstituirea documentelor justificative înseamnă parcurgerea următoarelor etape:
 Constatarea pierderii, sustragerii sau distrugerii unor documente justificative sau
contabile;
  Întocmirea de către persoana care constată lipsa documentelor a unei înștiințări
scrise în termen de 24 de ore de la constatare către conducătorul entității
(administrator, ordonator de credite sau altă persoană care are obligația gestionării
entității respective);
 Încheierea de către conducătorul entității în termen de cel mult 3 zile lucrătoare
de la primirea sesizării, a unui proces-verbal care să cuprindă:
- datele de identificare a documentelor dispărute;
- numele și prenumele persoanei responsabile cu păstrarea documentelor;
- data și împrejurările în care s-a constatat lipsa documentelor respective.

39.Arhivarea pe suport hârtie

Păstrarea documentelor justificative, a registrelor de contabilitate și a celorlalte
documente financiar-contabile se face, după caz, la domiciliul fiscal, la sediul social
sau la sediile secundare, pe hârtie sau pe suport electronic.
Arhivarea documentelor financiar-contabile în format hârtie presupune respectarea
următoarelor reguli generale:
 documentele se grupează în dosare, numerotate și șnuruite;
 gruparea documentelor în dosare se face cronologic și sistematic, în
cadrul fiecărui exercițiu financiar la care se referă acestea.
Dosarele astfel arhivate se păstrează în spații amenajate în acest scop, asigurate
împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii, dotate cu mijloace de prevenire a
incendiilor.
Termene de arhivare Termen 50 ani:  Statele de salarii Termen 10 ani: 
Registrul-jurnal  Registrul-inventar  Cartea mare  Alte documente financiar-
contabile care nu au termen de păstrare de 5 ani Termen 5 ani:  Nota de recepție și
constatare de diferențe  Bon de predare, transfer, restituire  Bon de consum  Lista
zilnică de alimente  Dispoziția de livrare  Fișa de magazie  Listele de inventariere 
Chitanța în lei și pentru operațiuni în valută  Dispoziție de plată/încasare către casierie
 Borderourile de achiziție  Decontul pentru operațiuni în participație  Ordin de
deplasare (delegație) intern și în străinătate  Decont de cheltuieli (pentru deplasări
externe)  Decont de cheltuieli valutare (transporturi internaționale)  Notă de debitare-
creditare  Fișă de cont pentru operațiuni diverse  Decizie de imputare  Angajament
de plată

40. Pentru contabilitate, evidența mărimii și mișcării capitalurilor constituie un

obiectiv fundamental. Pe temeiul acestui obiectiv se desprind obiective operaționale
pentru organizarea contabilității în acest domeniu, cum ar fi:
 dimensionarea corectă a mărimii capitalului social al entității (pe baza unor
înscrisuri);
 protecția și creșterea mărimii capitalului social;
 delimitarea obligațiilor entității , a aportului la capitalul social pe titularii
respectivi, pe persoane fizice sau juridice aportatoare;
 valorificarea capitalului prin plasamente rentabile;
 asigurarea realizării autonomiei financiare a întreprinderii prin conservarea și
dezvoltarea capitalurilor proprii;
  urmărirea decontărilor la termen a obligațiilor decurgând din împrumuturile
obligatare, credite bancare pe termen lung și a altor datorii pe termen mai mare de un
an;
 urmărirea și controlul modului de constituire și valorificare a provizioanelor din
sfera capitalurilor

41. Un sistem de documente judicios organizat și care să răspundă obiectivelor vizate

de contabilitatea capitalurilor va fi capabil să asigure exactitatea și operativitatea în
sistemul de informare. Baza juridică a organizării contabilității capitalurilor o
reprezintă documentația de înființare a societății și de atestare a ei ca persoană
juridică pe baza CERTIFICATULUI DE ÎNMATRICULARE la Oficiul Național al
Registrului Comerțului. Documentul prin care se stabilește modul de organizare și
funcționare a societății este Actul constitutiv, care conține informații privind: forma
juridică, obiectul de activitate, denumirea și sediul societății, capitalul social
subscris, structura acestuia și modalitatea de constituire; organele de conducere și
administrare; dizolvarea și lichidarea societății. Actul constitutiv, semnat de
asociați, și autentificat, se depune cu o cerere de autorizare la instanța
judecătorească în vederea obținerii actului de autorizare a constituirii societății.
SENTINŢA DE AUTORIZARE emisă de Judecătorie, cu actul constitutiv al
societății se depun la Camera de comerț și industrie - Oficiul Național al Registrului
Comerțului, în vederea înmatriculării. Pentru eliberarea Certificatului de
înmatriculare trebuie făcută dovada publicării m Monitorul Oficial prin chitanța
emisă pentru taxa publicării. După eliberarea certificatului de înmatriculare,
societatea este considerată legal constituită devenind persoană juridică, urmând și
înscrierea la organul fiscal din teritoriu - Direcția Generală a Finanțelor Publice -
care îi comunică pentru luarea în evidență CODUL UNIC DE ÎNREGISTRARE
FISCALĂ. Documentația de înființare a societății asigură înregistrarea în
contabilitate a relației juridice de drept de creanță care ia naștere între societatea
constituită și asociați pentru promisiunile de aport la capitalul social subscris de
aceștia. Pentru depunerea (vărsarea) efectivă a aporturilor, documentele diferă
după natura aporturilor, astfel: în cazul aporturilor în bani - chitanța - pentru
depunerea aportului în numerar la casierie sau foaie de vărsământ și extras de cont
pentru depunerea aportului direct în contul de disponibil la bancă; în cazul
aporturilor în bunuri - proces-verbal de predare preluare în care se precizează
caracteristicile bunului aportat și valoarea lui, după ce în prealabil a fost stabilită de
o comisie de evaluare sau de un expert evaluator. Evidența operativă se organizează
cu ajutorul Registrului asociaților (respectiv acționarilor) în care se ține evidența
nominală a capitalului social pe fiecare asociat/acționar, cuprinzând numărul de
părți sociale/acțiuni subscrise și valoarea nominală a acestora, vărsămintele
efectuate la capitalul social subscris, mențiuni speciale privind cesionarea
(vânzarea) părților sociale sau a acțiunilor.

42. Pentru satisfacerea acestei cerințe, la organizarea contabilității activelor

imobilizate trebuie avute în vedere următoarele obiective:
 delimitarea fiecărei categorii, a fiecărui obiect de imobilizări și determinarea
valorilor, pentru a pune la dispoziția conducerii informațiile privind valoarea de intrare,
modificările survenite în structura și deprecierea acestora etc;
  asigurarea controlului gestionar al imobilizării pe toată durata existenței sale
urmărindu-se păstrarea integrității prin reflectarea corectă, la timp, completă a existenței
și mișcării imobilizărilor pe categorii și feluri, precum și deprecierea suferită;
 asigurarea informațiilor și a metodologiei de evaluare a deprecierii în timp a
imobilizărilor și recuperării valorii acestora prin amortizare și ajustări pentru depreciere;
 stabilirea aportului activelor imobilizate la venituri și rezultate, urmare a
gestionării și valorificării prin cesiune, concesionare, locație de gestiune, închiriere etc.
La organizarea contabilității imobilizărilor, pe lângă factorii generali, este necesar să
fie luați în considerare și factorii specifici, cum ar fi:
 caracteristicile diferitelor categorii de imobilizări (necorporale, corporale,
financiare) influențează tipul documentelor primare în care se consemnează operațiile
privind intrarea și ieșirea din gestiune precum și deprecierea valorilor;
 modul de depreciere a valorii imobilizărilor influențează sistemul de amortizare a
imobilizărilor corporale și necorporale și a ajustărilor pentru depreciere constituite în
cazul deprecierilor;
 poziția activelor imobilizate existente în întreprindere față de patrimoniul acesteia
influențează modul de organizare a contabilității prin folosirea unor conturi distincte
pentru activele proprii ce fac parte din gestiunea entității, iar cele provenite prin
concesiune, locație de gestiune, închiriere se evidențiază separat

43. Organizarea documentelor primare necesită elaborarea nomenclatorului și a

circuitului rațional al acestora pentru toate operațiile care antrenează imobilizări,
indiferent de natura lor

44. La sosirea stocurilor de la furnizor se execută următoarele operațiuni de

recepționare:
 recepția transportului efectuată de delegatul serviciului aprovizionării al
întreprinderii cumpărătoare. Aceasta se execută în momentul preluării transportului de la
cărăuș (organizația de transport) și constă în verificarea stării ambalajelor. În cazul în
care se constată deteriorări ale ambalajului se procedează pe loc la desfacerea coletului și
se inventariază conținutul. Pentru lipsurile constate se întocmește un proces-verbal de
constatare, care se semnează de delegatul unității de transport și de cel al întreprinderii
destinatare;
 recepția cantitativă efectuată de către persoana care preia în gestiune materialele
sosite. Prin recepție se confruntă datele din comandă cu avizul de însoțire sau factura
fiscală primită de la furnizor și cu materialele efectiv sosite, concordanța între
sortimentele și cantitățile de materiale înscrise în factură cu cele primite;
 recepția calitativă se efectuează de către un specialist (tehnolog sau merceolog).
Pentru anumite materiale stabilite prin instrucțiuni sau dispoziții interne se iau probe de
materiale, care se trimit la laborator pentru analiza chimică, tehnică etc. Materialele din
această categorie nu sunt trimise la consum sau comercializate înainte de cunoașterea
rezultatului analizei de laborator, consemnat într-un buletin de analiză. Dacă la recepția
stocurilor se constată deteriorarea sau lipsa coletelor, nepotriviri calitative față de datele
indicate în documentele însoțitoare, se întocmește Nota de recepție și constatare de
diferențe.

45.Metoda cantitativ-valorică (pe fișe de conturi analitice)

 În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ține evidența cantitativă
pe categorii de stocuri, iar în contabilitatea generală se ține o evidență cantitativ-
valorică pe fișe de cont analitice.
Prezintă următoarele caracteristici:
 documentele de intrare și ieșire se înregistrează mai întâi cantitativ în fișele de
magazie, care se țin la locurile de depozitare;
 aceleași documente, grupate pe operații de intrare și ieșire, se îmborderează
separat și împreună cu acesta se predau la contabilitate;
 la contabilitate aceste documente se prelucrează conform necesităților, pe grupe
sau subgrupe de stocuri și pe locuri de consum, sunt evaluate cantitățile la prețul de
înregistrare și se stabilesc conturile în care urmează să se înscrie operațiile respective;
 după prelucrarea datelor din documente, stocurile materialele se înregistrează
cantitativ și valoric în fișele de conturi analitice, deschise pe feluri de stocuri materiale și
pe locuri de depozitare;
 o dată cu consemnarea în fișele contabile a intrărilor și ieșirilor se obține și
centralizatorul de stocuri materiale, zilnic pentru intrări și lunar pentru ieșiri.
Verificarea concordanței dintre datele înregistrate în conturilor sintetice și cele
analitice de materii și materiale se realizează la sfârșitul lunii prin punctările dintre
cantitățile înregistrate în fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitic din
contabilitate și întocmirea balanțelor de verificare ale conturilor analitice

46. Metoda operativ-contabilă (pe solduri) contribuie la reducerea lucrărilor de

evidență analitică a stocurilor, deoarece nu se mai folosesc fișele contabile analitice pe
feluri de materiale și se întărește controlul exercitat de către serviciul contabilității asupra
gestionarilor prin punctajul cu fișele de magazie a tuturor documentelor înregistrate. În
cadrul acestei metode la locul de depozitare se ține evidența cantitativă a stocurilor
materiale pe categorii, în contabilitatea generală se ține evidența valorică pe gestiuni,
iar în cadrul gestiunilor pe grupe și subgrupe de stocuri. Verificarea exactității și
concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitatea generală se
face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fișele de magazie în registrul
stocurilor.
Tehnica de lucru este următoarea: documentele justificative sunt înregistrate de
gestionar în fișele de magazie (care sunt vizate de conducătorul compartimentului
contabilitate), stabilind stocul după fiecare operație.
Periodic (la două-trei zile), serviciul contabilitate verifică înregistrările făcute în fișele
de magazie (corectitudinea stocurilor) și preia documentele respective, împreună cu
borderourile întocmite de către gestionar, separat pentru materialele intrate și respectiv,
cele ieșite, înscriind prețul și calculând valoarea aferentă documentelor.
În continuare, serviciul contabilitate centralizează documentele preluate de la magazie
și le însumează în cadrul fiecărui borderou pe grupe de stocuri materiale și pe conturi
corespondente (debitoare sau creditoare).
Totalurile stabilite sunt înscrise în „Situația de mișcări lunare“, întocmită separat
pentru intrări și pentru ieșiri. În cadrul ei sunt stabilite coloanele pentru fiecare gestionar
și rânduri pentru grupe de materiale, valoric.
La sfârșitul fiecărei luni se totalizează situațiile și se stabilesc două categorii de
totaluri, pe gestionari și pe grupe de materiale, atât la intrări, cât și la ieșiri, care servesc
pentru determinarea valorii stocurilor existente la sfârșit de lună, pe grupe de materiale și
pe gestionari. În acest scop, la existențele de la începutul lunii se adaugă intrările și se
scad eliberările din depozit (atât pe grupe cât și pe gestionari).
La sfârșit de lună, stocurile din fișele de magazie se înscriu în Registrul stocurilor și se
înmulțesc cu prețul lor.
Soldurile stabilite se înscriu în Registrul stocurilor, care se întocmește pe grupe de
materiale, cu coloane pentru cele 12 luni ale anului. Existențele fizice înscrise în acest
registru trebuie să concorde cu stocul stabilit prin fișele de magazie, iar soldurile pe grupe
și gestiuni cu valorile din Situația de mișcări lunare. În caz de neconcordanță, se verifică
operațiile la grupa respectivă de materiale.
Suma soldurilor pe grupe din „Situația mișcării lunare“ și „Registrul de stocuri“
trebuie să concorde cu contabilitatea sintetică.

47. Metoda global-valorică constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la

nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. Și în acest caz, periodic, se face controlul
concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii cu cele din contabilitate.
Potrivit acestei metode, la evidența operativă a fiecărei gestiuni nu se mai înregistrează
mișcările de stocuri în fișa de magazie, cantitativ pe fiecare fel și sort de materiale sau
mărfuri. Fișele de magazie sunt înlocuite cu Registrul de gestiune, în care zilnic sunt
înregistrate valoric intrările și ieșirile, pe baza documentelor justificative și se stabilește
soldul la sfârșitul zilei. Raportul de gestiune zilnic se întocmește în două exemplare, din
care exemplarul 1, împreună cu documentele justificative, este transmis la
compartimentul de contabilitate. La serviciul de contabilitate se verifică legalitatea
documentelor înscrise în raportul de gestiune, prețurile, precum și evaluarea împreună cu
celelalte calcule, astfel că după ce se constată corecta și legala lor alcătuire le vizează și
le înregistrează în Fișa contabilă analitică ținută pentru fiecare gestiune în parte.
Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii, cu cea din contabilitate se
face periodic, în principal, prin confruntarea soldurilor din Raportul de gestiune cu
soldurile din fișa contabilă analitică. Această metodă se aplică, cu precădere, pentru
evidența mărfurilor aflate în unități comerciale cu amănuntul și pentru alte bunuri.

48. Metoda inventarului permanent presupune înregistrarea în contabilitatea

generală a fiecărei mișcări de stoc (intrări și ieșiri) și stabilirea soldului scriptic după
fiecare mișcare de stoc.
Ca atare, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta:
 stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care
nu poate fi decât debitor,
 intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocurilor, ce se vor
înregistra în debitul conturilor corespunzătoare;
 ieșirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieșire a stocurilor care vor forma
rulajul creditor al conturilor de stocuri;
 în baza elementelor menționate: stoc inițial, intrări, ieșiri - se va stabili în
permanență stocul scriptic al bunurilor materiale. Ele vor putea fi comparate la perioadele
de inventariere cu stocurile faptice din a căror comparare se pot stabili plusuri sau
minusuri de inventar. Cu acestea vor fi corectate stocurile scriptice pentru a se pune de
acord situația scriptică din contabilitate cu situația faptică, determinată prin inventariere.
Folosirea acestei metode presupune:
 utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor menționate la
paragrafele precedente;
  folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor;
 conducerea unei contabilități analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre
metodele de contabilitate analitică descrise. Metoda inventarului permanent, deși
presupune un volum mai mare de muncă, asigură o mai riguroasă cunoaștere, în orice
moment, a mărimii stocurilor și un mai bun control al integrității lor

49. Metoda inventarului intermitent presupune stabilirea ieșirilor și, deci,

înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele fiecărei luni.
În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocurilor inițiale plus
valoarea intrărilor, pe de o parte, și valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe
de altă parte.
În cazul utilizării acestei metode s-a renunțat la utilizarea în cursul lunii a conturilor de
stocuri pentru evidența intrărilor și, respectiv, a recalculării stocurilor scriptice după
fiecare intrare.

50. Contabilitatea terților are ca obiective:

1. cunoașterea în orice moment a nivelului creanțelor și datoriilor entității economice
ce derivă din relațiile comerciale cu alte entități, precum și din relațiile financiare cu
bugetul statului, asigurările sociale etc.;
2. urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienți și debitori precum și
achitarea în termen a datoriilor față de furnizori, creditori, personalul unității, bugetul
statului etc.;
3. cunoașterea creanțelor și datoriilor față de asociați sau acționari și urmărirea
decontării în termen a acestora;
4. cunoașterea creanțelor și datoriilor față de entitățile din cadrul grupului și care
derivă din operațiunile efectuate cu acestea;
5. soluționarea corectă și în termen legal a decontărilor din operații în curs de
clarificare;
6. soluționarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanțelor sau datoriilor,
precum și a creșterilor de valoare a acestora.

51. Recunoașterea datoriilor și creanțelor curente se realizează potrivit

criteriilor generale de recunoaștere a elementelor în structurile situațiilor
financiare, și anume:
 datoriile curente sunt recunoscute în situațiile financiare când este probabil că
o ieșire de resurse purtătoare de beneficii ulterioare, va rezulta din decontarea
obligațiilor curente și când acestea pot fi evaluate credibil;
 creanțele curente sunt recunoscute în situațiile financiare când este probabilă
realizarea de beneficii economice viitoare către entitate și când acestea au o valoare
care poate fi evaluată credibil.

52. Evaluarea datoriilor și creanțelor curente se face utilizând una dintre bazele
de evaluare prevăzute de Cadrul general conceptual IASB: costul istoric, costul curent,
valoarea realizabilă/de decontare, valoarea actualizată.
Cea mai utilizată bază de evaluare este costul istoric, conform căreia:
  datoriile simt contabilizate la nivelul valorii echivalentelor obținute în schimbul
obligației sau, în anumite împrejurări la valoarea ce se așteaptă să fie plătită în numerar
sau echivalente de numerar pentru a stinge datoriile;
 creanțele sunt contabilizate la suma în numerar sau echivalente de numerar care se
așteaptă să fie încasată în momentul vânzării bunurilor și serviciilor sau la valoarea justă
a sumei încasate în momentul vânzării bunurilor și serviciilor.
Cu alte cuvinte evaluarea creanțelor și datoriilor se face în momentul apariției lor la
valoarea nominală, astfel:
 la data apariției datoriilor, cu sumele în lei, datorate;
 la data apariției creanțelor, cu sumele în lei, de încasat ori de decontat.
Valoarea nominală a datoriilor și creanțelor este dată de suma înscrisă în documentele
care consemnează apariția lor

53. La organizarea contabilității trezoreriei se au în vedere următoarele

obiective principale:
 evidența și controlul operativ a operațiilor bănești în numerar;
 gestiunea și valorificarea disponibilităților bănești din conturile de la bănci și a
efectelor de primit depuse la bancă;
 efectuarea plăților la termenele scadente;
 respectarea legislației financiar-bancare și fiscale;
 valorificarea disponibilităților bănești prin plasamente de trezorerie;
 alegerea și utilizarea celor mai eficiente instrumente de trezorerie și forme de
decontare;
 fundamentarea bugetului de trezorerie, urmărirea și explicarea fluxului net de
trezorerie din operații de. exploatare, de investiții și financiare, prin tablourile de flux și
de finanțare;
 utilizarea pe baza unei tactici financiare judicioase a creditelor bancare pe termen
scurt pentru reglarea lichidităților și menținerea capacităților de plată continuă.

54. Operațiile de încasări/plăți fără numerar constau în lichidarea drepturilor

bănești prin utilizarea unor instrumente și mijloace de plată, fără mișcare efectivă a
sumelor bănești.
Din categoria acestor instrumente de plată adoptate de sistemul de plăți din România
fac parte: cecul, cambia, biletul la ordin și ordinul de piață.
Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil
corespunzător în aceste conturi. Circuitul său se derulează între trei persoane, trăgător-
trasbeneficiar. Instrumentul este creat de trăgător care, în baza disponibilului constituit în
prealabil la o societate bancară, dă ordin acesteia, în calitatea sa de tras, să plătească la
prezentare, o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului, aflat în poziție
de beneficiar.
Cambia este simultan un instrument de plată și un titlu de credit prin care trăgătorul,
creator de titlu, plătește o datorie față de o anumită persoană (beneficiar) prin intermediul
altei persoane (tras) care era datoare trăgătorului. Plata se face la ordinul trăgătorului sau
al beneficiarului, după caz.
Biletul la ordin este un instrument de plată prin care emitentul își ia angajamentul de a
plăti, la o anumită dată, o sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul
legitim al instrumentului. Ca titlu de credit este creat de emitent în calitatea de debitor
care se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau la prezentarea unui
beneficiar aflat în calitatea de creditor.

55.Principalele obiective ale organizării contabilității cheltuielilor sunt:

 fundamentarea cheltuielilor în bugetul de venituri și cheltuieli pe baza
informațiilor din exercițiul anterior și a obiectivelor perioadei viitoare;
 delimitarea riguroasă a cheltuielilor în timp, pentru a separa strict cheltuielile care
aparțin exercițiului curent;
 încadrarea cheltuielilor, după natura lor economică, pe grupe de cheltuieli și
activități pentru a asigura comparabilitatea acestora cu veniturile obținute și stabilirea
rezultatului financiar pe structura activităților care le-au generat.

56. Documentele primare necesare pentru înregistrarea cheltuielilor sunt

corespunzătoare naturii sau felului cheltuielii. În ele se consemnează consumul de
factori de producție (materiale, salarii, consumul de imobilizări etc.) sau modalitatea de
plată a obligației față de terți.
Dintre documentele în care se consemnează cheltuielile entității prezentăm pe cele
mai importante:
a) documente privind cheltuielile cu activele imobilizate:
 situația de calcul și repartizare a amortizării;
 proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe de declasare a unor
bunuri materiale;
 facturi și situații de lucrări.
b) documente privind cheltuielile cu materiile prime, materiale și mărfuri:
 bon de consum (colectiv);
 fișa limită de consum (colectivă);
 lista zilnică de alimente;
 fișa de calcul a uzurii obiectelor de inventar;
 centralizatorul vânzărilor zilnice (mărfuri);
 foaia de parcurs;
c) documente privind cheltuieli cu mijloace bănești și din decontări:
 chitanța - pentru operații în valută;
 chitanța;
 proces-verbal de plăți;
 dispoziție de plată-încasare către casierie;
 deconturi de cheltuieli;
d) documente privind cheltuielile cu salariile și alte drepturi de personal:
 stat de salarii;
 situații de calcul, decontare și repartizare a contribuției la asigurări sociale și la
constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj;
 decont de cheltuieli (pentru deplasări externe);
 decont de cheltuieli valutare (transporturi internaționale) etc.

57. Principalele obiective ale organizării contabilității veniturilor sunt:

a. evidența și controlul îndeplinirii planului de livrări, de produse și clienți, potrivit
condițiilor stabilite prin contractele economice ca premisă fundamentală a realizării
veniturilor;
 b. fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli pe baza formațiilor din exercițiul
anterior și a programelor exercițiului curent;
c. urmărirea și controlul executării bugetului de venituri și cheltuieli în scopul
realizării prevederilor acestuia;
d. delimitarea în timp a veniturilor, astfel încât să se separe riguros elementele care
aparțin strict exercițiului curent conform principiului independenței exercițiilor;
e. încadrarea veniturilor pe feluri și pe grupe de activități pentru a se asigura
compatibilitatea și comparabilitatea cu cheltuielile ocazionate pentru obținerea veniturilor
și stabilirea pe această bază a rezultatelor financiare pe structura activităților care le-au
generat;
f. determinarea nivelului de realizare a acoperii de venituri a cheltuielilor de producție
și desfacere;
g. calculul cifrei de afaceri, prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri,
prestările de servicii și alte venituri din activitatea de exploatare, mai puțin rabaturile,
remizele și alte reduceri acordate clienților.

58. Organizarea contabilității veniturilor este influențată de o serie de

factori, și anume:
a. Natura veniturilor corespunzător specificului activității entității patrimoniale. În
condițiile economiei de piață sunt considerate venituri generate de activitatea de bază atât
veniturile obținute din. vânzarea produselor fabricate, serviciilor prestate care fac obiectul
principal de activitate al unei entități, cât și veniturile obținute din diferite activități
anexe, legate indirect de profilul principal de activitate. Pe lângă aceste venituri din
activitatea de exploatare, entitatea mai realizează venituri din activitatea financiară și din
ajustări pentru depreciere și pierdere de valoare.
b. Regimul juridic și financiar al impozitelor și taxelor care afectează veniturile.
c. Criteriile unitare de structurare și clasificare a veniturilor adoptate de
reglementările contabile în vigoare.
d. Prețurile și tarifele pentru vânzări și prestări de servicii utilizate pentru
valorificarea bunurilor constituie un factor important al organizării, de care depind
conturile care evidențiază elementele clin structura acestuia și obligațiile ce trebuie
decontate. În general, în relațiile dintre entitatea producătoare și entitățile beneficiare se
practică prețurile de vânzare, care exprimă echivalentul bănesc al sumelor încasate sau de
încasat ca urmare a vânzării bunurilor

59. Documentele primare utilizate pentru consemnarea operațiilor

procesului de desfacere se creează începând cu faza de planificare și continuă cu
angajarea livrării, expedierea și încasarea valorii produselor.
Desfășurarea procesului de desfacere a produselor are loc în conformitate cu planul de
desfacere, corelat cu celelalte secțiuni ale planului economic și financiar al entității.
Angajarea livrărilor se face prin comenzile beneficiarilor și contractele economice
încheiate cu aceștia. La termenele de livrare, prin grija compartimentului de desfacere, se
întocmește dispoziția de livrare în baza căreia depozitul pregătește expedierea produselor
finite la beneficiari și înregistrează cantitățile livrate în Fișa de magazie. Avizul de
însoțire a mărfii constituie un document însoțitor al transportului în cazul când factura se
întocmește ulterior. Factura este întocmită în trei exemplare, având următoarele destinații:
exemplarul 1 constituie documentul de decontare cu beneficiarul, exemplarul 2 este
utilizat ca document justificativ al înregistrărilor în contabilitatea analitică și sintetică a
produselor livrate, iar exemplarul 3 este utilizat de compartimentul desfacere pentru
înregistrare în evidența operativă și pentru urmărirea eventualelor reclamații de la clienți.
De menționat că factura emisă se înregistrează în Jurnalul pentru vânzări, pentru
stabilirea TVA colectată în perioada respectivă, în Registrul-jurnal ca document
obligatoriu de înregistrare cronologică a mișcării elementelor și în Jurnalul pentru
vânzarea produselor (sau mărfurilor) și alte ieșiri.
Registrul pentru evidența veniturilor reprezintă documentul contabil utilizat de
entitățile care practică forma de contabilitate pe jurnale, care au un volum mare de
operațiuni, unde veniturile sunt înregistrate pe activități după natura lor.
Ca document de transport a produselor se utilizează, după caz, buletinul de mesageri,
scrisoarea de trăsură, scrisoarea de transport sau conosamentul, iar pentru garantarea
calității produselor livrate certificatul de calitate și certificatul de garanție.

60. Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exercițiului ,

fiind structurate astfel:
1. Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere.
2. Inventarierea generală a activelor și datoriilor.
3. Contabilitatea operațiilor de regularizare a inventarului privind: a. diferențele de
inventar; b. amortizările; c. ajustările pentru deprecieri și pierdere de valoare; d.
provizioanele; e. diferențele de curs valutar; f. delimitarea în timp a cheltuielilor și
veniturilor.
4. Stabilirea balanței conturilor după inventariere.
5. Determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea
pierderii.
6. Redactarea situațiilor financiare.

61.Inventarierea generală a activelor și datoriilor

 Reprezintă lucrarea preliminară prin care se stabilește situația reală a activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii. Determinarea reală se referă atât la constatarea mărimii
faptice a elementelor, cât și la evaluarea lor la nivelul valorii actuale a bunurilor.
 Constatarea existenței elementelor inventariate se face prin observarea directă
(numărare, cântărire, măsurare, cubare și calcule tehnice, după caz) pentru bunurile
corporale (materiale), pe bază de registre sau documente (extrase de cont confirmate de
terți), pentru bunurile necorporale (nemateriale), creanțe și datorii. În ceea ce privește
evaluarea elementelor inventariate, aceasta se face la nivelul valorii actuale denumită
valoare de inventar.
 Valoarea de inventar, ca expresie a valorii actuale, este estimată în funcție de
prețul pieței, utilitatea bunului pentru economia întreprinderii, starea și amplasarea
bunurilor. De aceea, în mai multe lucrări de specialitate, se apreciază că valoarea de
inventar este egală cu valoarea de întrebuințare

62. Înventarierea anuală - este obligatorie de efectuat înainte de întocmirea

situațiilor financiare.Este o lucrare complexă care necesită un volum mare de muncă, ea
neputându-se efectua concomitent asupra tuturor gestiunilor și elementelor dintr-o
entitate. Din această cauză inventarierea stocurilor și imobilizărilor începe înainte de
sfârșitul anului calendaristic, urmând ca la inventarele întocmite la o anumită dată să se
adauge intrările și să se scadă ieșirile care au avut loc în perioada cuprinsă între data
inventarierii și sfârșitul anului.
 63. Din punct de vedere contabil, pentru a stabili rezultatul exercițiului, se
procedează la închiderea conturilor de cheltuieli și de venituri.
Rezultatul = Venitul din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare
pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate și lucrări
executate inclusiv din câștigurile de orice natură - Cheltuielile contabile
angajate pentru realizarea veniturilor