Sunteți pe pagina 1din 26

Metaboliti secundari

Antibiotice Grupa de medicamente AMINOGLICOZIDE

Introducere

1955-1959 - In luna decembrie 1955 lua fiinta prima companie farmaceutica din Romania si din sud-estul Europei care producea penicilina descoperita de Alexander Fleming. La acea data, compania purta numele de Fabrica Chimica nr. 2 Iasi. Patru ani mai tarziu, intra in functiune sectia de fabricatie a streptomicinei si incepea productia de unguente, creme si supozitoare.

1960-1977 - Sunt dezvoltate fluxurile tehnologice de fabricare a substantelor active (eritromicina, oxitetraciclina, tetraciclina, grizeofulvina, sinerdol, lizina). Antibiotice devine in aceasta perioada singurul producator de produse sterile pentru uz parenteral (injectabile) din Romania. Obtinerea in anul 1977 a autorizarii acordate de organismul regulator american Food and Drug Administration pentru fluxul de Streptomicina deschide portile pietei internationale. 1977-1989 - In anii '80 Antibiotice exporta deja 50% din productia realizata. Substantele active fabricate la Iasi deveneau astfel componenta de baza pentru o gama larga de medicamente fabricate de producatori atat din tara cat si de producatori din intreaga lume. In aceeasi perioada au fost inregistrate 44 de brevete de inventii in domeniul farmaceutic si au fost aplicate in procesul de fabricatie circa 600 de inovatii tehnologice.

Ce inseamna sa folosesti antibioticele cu intelepciune?

Nu lua antibiotice de fiecare data cand esti bolnava. Ele nu pot trata toate infectiile si uneori nu poti face decat sa astepti ca boala sa treaca. Cand este nevoie, foloseste medicamente care usureaza simptomele. De exemplu, un antitermic te poate ajuta sa scazi febra, un spray nazal te va face sa respiri mai usor, iar un calmant va alunga durerea de cap. Ia antibioticul asa cum ti-a fost prescris. Urmeaza intocmai instructiunile medicului , inclusiv numarul de pastile care trebuie luate zilnic, intervalul la care trebuie luate si numarul de zile. Este interzis sa scurtezi tratamentul , chiar daca te simti mai bine. Scurtand tratamentul, nu faci decat sa elimini bacteriile mai slabe, permitand supravietuirea celor mai puternice, care vor deveni si rezistente la antibiotic. Nu lua niciodata antibiotice fara reteta pentru ca este foarte posibil sa le iei degeaba. Fiecare antibiotic actioneaza asupra anumitor bacterii, deci este posibil ca medicamentul pe care il iei sa nu aiba niciun efect asupra bolii tale. Este adevarat ca exista si medicamente cu spectru mai larg, insa niciodata nu poti fi sigura ca ai tratamentul adecvat. Se poate ca boala ta sa nu fie nici macar provocata de o bacterie. Protejeaza-te impotriva infectiilor. Evident, este mai simplu sa previi decat sa tratezi, iar asta e valabil si in cazul infectiilor. Punctul de pornire este igiena: spala-ti bine mainile cu apa si sapun, in special dupa ce folosesti toaleta si dupa ce atingi carnea cruda pentru mancare. Desi exista substante antibacteriene pentru curatat, banalul sapun este de ajuns pentru a elimina germenii. Dictionarele de specialitate definesc efectul placebo ca fiind ansamblul manifestarilor clinice care apar la un bolnav sau la o persoana sanatoasa careia i s-a administrat, in scop terapeutic sau experimental, o substanta neutra din punct de vedere farmaceutic. Prin administrarea substantei neutre dispar atat durerile, care de multe ori sunt manifestari subiective ale unei boli, cat si unele eruptii cutanate, unele simptome ale bolilor reumatice.

Caracterele generale ale efectului placebo - substanta administrata este inerta farmacodinamic; - efectul este simptomatic; - durata efectului este, de regula, scurta. - instalarea efectului este mai rapida decat a unei substante farmacodinamice active; - actiunea este nespecifica. Efectul placebo a fost descoperit intr-o clinica in care se incerca un nou medicament pentru banala raceala.Unor pacienti li se administra noul medicament, iar altora pilule din zahar. Al doilea grup reprezenta grupul de control. Se urmarea eficacitatea medicamentului. Rezultatul a fost unul surprinzator: dupa cateva zile de tratament, pacientii din ambele grupuri s-au vindecat aproape in egala masura.

Substantele folosite pe post de placebo ( amidon, zahar, sare, vitamina C, calciu carbonic sau orice alta substanta neutra ) sunt folosite in testarea medicamentelor noi. Studiile facute in acest sens includ trei grupuri de control: primul grup primeste un medicament deja cunoscut, al doilea grup produsul nou, iar al treilea o substanta placebo.

Istoric
Antibioticul a fost pentru prima oar izolat la data de 19 octobrie 1943 de Albert Schatz din Rutgers UniversityThe State

University of New Jersey. Totui premiul Nobel l va primi Professor Selman Abraham Waksman, care pretinde c aceast descoperire ar aparine lui. Antibioticul este deosebit important mai ales n combaterea tuberculozei. Este activa fata de M.tuberculosis, micobacterii atipice (M. kansasii, M. avium) cat si fata de unii bacili Gram-negativ, coci Gram-pozitiv si Gram-neativ. Deoarece nu penetreaza intracelular, este activa in principal pe micobacteriile extracelulare. Ea actioneaza bactericid prin inhibarea sintezei proteice la nivelul subunitatii ribozomale 30S. Datorita dezvoltarii rapide a rezistentei, in caz de utilizare ca medicatie unica, se foloseste totdeauna in scheme polichimioterapice. Patrunde greu in lihidul cefalorahidian, meningele inflamat fiind mai greu permeabil, dar realizeaza concentratii terapeutice in llichidul pleural. Se elimina in majoritate (75%) pe cale renala. Se administreaza doar injectabil, frecvent pe cale intramusculara, in doze de 1g/zi. Streptomicina se foloseste, asociata altor chimioterapice majore, in schemele de terapie initiala a tuberculozei si este considerata ca o alternativa pentru etambutol in cadrul polichimioterapiei. Este indicata mai ales la bolnavii cu forme severe de tuberculoza (meningita tuberculoasa sau boala diseminata) precum si in tratamentul infectiilor rezistente la alte tuberculoase. Prezinta un risc mare de producere a unor reactii toxice, in special in conditiile administrarii prelungite, motiv pentru care in prezent este indicata ca medicatie de rezerva, doar in tratamentul tuberculozei. Se stie ca poate produce ototoxicitate, cu tulburari vestibulare si acustice, nefrotoxicitate, cu risc, in special in caz de insuficienta renala, fenomene alergice, cu eruptii cutanate si fenomene iritative, radiculare si medulare, dupa introducerea intrarahidiana.

ANTIBIOTICELE

Antibioticele sunt substante naturale produse de unele microorganisme sau obtinute prin procese de semisinteza, plecand de la compuii naturali. Exista nsai antibiotice de sinteza. Cele mai multe se extrag din diverse specii de mucegaiuri precum Penicillium sau Streptomyces. Structura chimica este variabila. Unele sunt aminoacizi condensati sau polipeptide, altele sisteme inelare, iar altele sunt aminoglicozide. Principalele clase de antibiotice, dupa structura chimica, sunt: 1.Antibiotice beta-lactamice: monobactamii i carbapenemele; penicilinele, cefalosporinele,

2.Aminoglicozide:gentamicina,streptomicina,neomicina, kanamicina etc;

Clasificare
AMINOGLICOZIDE STREPTOMICINA DIHIDROSTREPTOMICINA NEOMICINE (Negamicine) GENTAMICINE KANAMICINE TOBRAMICINE (Brulamicina) PAROMOMICINA AMIKACINA NETILMICINA VANCOMICINA

Aminoglicozidele

n grupa aminoglicozidelor ntr antibioticele de natura oligozaharidelor cu structura chimic i aciunea terapeutic apropiatstreptomicinele, neomicinele, canamicinele, monomicinele etc. Agliconul aminoglicozidelor prezint inelul ciclohexanic cu gruprile bazice la C1 i C3 i grupe hidroxile la C4, C5 i C6:
HO
5 4 3 1 2

OH
6

NH R
1

H, - C NH2 H, -OH

HO

NH - R1 R R
2 2

R 1 -NH

Aminoglicozidele se utilizeaz n medicin n form de sulfai. Ca exemplu vom studia dou substane din grupul aminoglicozidelor: sulfat de streptomicin i monosulfat de canamicin. Tabela 5 Substane medicamentoase din grupa aminoglicozideloror Denumirea romn, latin i chimic. Formula de structur

Descrierea, solubilitatea

Kanamycinumsulfas Sulfat de kanamycin

Pulbere alb uor solubil n ap, fr miros i gust.

CH2OH O HO O HO OH O OH NH2 NH2 NH2 OH O

H2N-H2C

H2SO4

O-3-amino-3-deoxi--D-glucopiranozil(16)-o-[6-amino-6-dezoxi]- -Dglucopiranozil-(14)-2-dezoxi-D-streptamin

Gentamycini sulfas Sulfat de gentamicin

Este o pulbere alb sau glbuie, fr miros, solubil n ap, formeaz sruri stabile cu acizii minerali.

HO H3C H3C-NH O

R -HN
1

R-HC

OH O

. 5 H2SO4
Gentamicina1: R= R1= 3

O H2N OH NH2 NH2


2

Gentamicina2: R= 3; R1= Gentamicina1: R= R1=

mikacini sulfas Sulfat de amikacin


H2N-H2C OH O HO OH NH-C-CH-CH2-CH2-NH2 NH2 O HO O HO CH2OH O NH2 OH O . 2 H SO 2 4

Pulbere alb ori cu nuan glbuie. Uor solubil n ap, higroscopic.

Proprietile fizice
Aminoglicozidele-pulberi albe sau cu nuane galbuie. Srurile sunt bine solubile n ap, dar greu sau insolibile n majoritatea solvenilor organici. Aminoglicozidele nu au maximuri caracteristice de absorbie n regiunea 200-400 nm a spectrului UV. Pentru identificarea aminoglicozidelor se utilizeaz spectroscopia n IR, rezonana magnetic nuclear (RMN), CSS, HPLC etc.

Proprietile chimice
Toate substane din grupa dat se supun hidrolizei n mediu acid cu formarea agliconului i glucidei.

Sulfat de kanamicin
Kanamicin-baz prezint o aminoglicozid, agliconul crei este 2dezoxistrepamin (1,3-diamino-4,5,6-trihidroxiciclohexan). Cu agliconul sunt legai dou zaharide: prin hidroxil la 4 se unete 6-glucozamina (6-dezoxi-6-amno- D-glucoza), iar prin hidroxil la C6- 3-glucozamin (3dezoxi-3-amino-D-glucoza). Ca glicozid monosulfat de kanamicin se supune hidrolizei n mediu acid; la fierbere cu acizi se supune descompunerii hidrolitice cu pierderea complet a activitii. Spre deosebire de streptomicin, kanamicina este stabil n soluiile alcaline. Dup hidroliza acid kanamicina d reacii pentru zaharide (cu reactivul Fehling, Nessler, cu soluie amoniacal de azotat de argint etc.). La nclzirea kanamicinei cu acizi minerali concentrai zaharidele se transform n furfurol, care se detecteaz dup reacie de culoar e cu orcin, -naftol sau antron.

Reacia cu orcin. La interaciunea zaharidelor kanamicinei (ex., 6-glucozamina) cu acid clorhidric concentrat se formeaz 5 aminofurfurol, care poate fi pus n eviden dup reacia cu orcin n prezena clorurei de fier (III). Se presupune, c reacia decurge n felul urmtor:
H HO H H2N - H2C C OH HO H OH C C H H O HCl (conc.) H2N - H2C C O H
O

6-dezoxi-6-amino-D-glucoza
CH3 H HO OH + H2N - H2C O C

5-aminometilfurfurol
CH3 O H + H HO OH HCl conc. - H2O

Orcin
CH3 H C OH HO O CH3 [O] OH FeCl3 HCl conc. O CH2NH2 HO OH CH3 H C HO CH3

HO

coloraie verde

CH2NH2

Not: n loc de soluie de orcin poate fi utilizat soluia alcoolic de -naftol 20% (0,8-1ml.).

Sulfat de gentamicin
Pentru identificarea sulfatului de gentamicin, care prezint amestec de sulfai a gentamicinei C1,C2 i C1A, sunt utilizate metodeCSS (se reveleaz cu vapori de iod), RMP-spectroscopie, HPLC.

Sulfat de amicacin
Ca glicozid sulfatul de amicacin se supune descompunerii hidrolitice cu pierderea complet a activitii. Dup hidroliza n mediu acid amicacin d reacii pozitive pentruzaharide (cu reactivul Fehling, Nessler, cu soluie amoniacal de azotat de argint etc.). La fel, ca i monosulfat de canamicin, amicacina la fierbere cu acizi minerali concentrai formeaz 5-aminometilfurfurol, care se determin dup reacia colorat cu antronol:
O H2N - H2C C O H H H +

- H2O

5-aminometilfurfurol

antronol

CH O

CH2 - NH2

produsul reaciei de culoare albastr

Spre deosebire de kanamicin, amicacina, datorit grupei imide, formeaz compui colorai cu srurile metalelor grele. Pentru identificarea amicacinei se utilizeaz reacia cu nitrat de cobalt dup neutralizarea cu soluia de hidroxid de sodiu (coloraie violet). Reacia pentru sulfai. Deoarece aminoglicozidele se

condiioneaz sub forma de sulfai, obinem reacia pozitiv pentru sulfat-ioni.

Metodele de dozare
Dozarea antibioticelor aminoglicozide se efectueaz prin metoda microbiologic - difuzie n agar cu microorganism-test. Kanamicina poate fi determinat dup reacia de culoare cu orcin. Pentru antibiotice-aminoglicozide este elaborat metoda de dozare spectrofotometric unificat, bazat pe formarea compuilor colorai cu azocolorantul crom-albastru-ntunecat acid (calconul). Metoda este selectiv i comparabil cu rezultatele determinrii microbiologice. Pentru determinarea cantitativ prin metoda extractiv-fotometric a kanamicinei i gentamicinei n forme farmaceutice i lichide biologice sunt pe larg utilizate coloranii: albastru de bromtimol, negru acid C etc. Pentru substanele susnumite la fel sunt elaborate metode CGL, HPLC, metoda polarografic etc. Dozarea aminoglicozidelor poate fi efectuat i dup coninutul sulfailor- prin metoda gravimetric (forma gravimetric-sulfatul de bariu) sau metoda complexonometric indirect (indicatormetalftaleina). Pentru sulfatul de kanamicin DAN recomand ambele metode.

Antibioticele aminoglicozide
Sunt antibiotice semisintetice, bactericide cu spectu larg de actiune dar relativ toxice Ototoxicitate - afectarea auzului este de obicei ireversibila si bilaterala . Nefrotoxice- produce afectarea rinichilor.Sunt rezistente la penicilinaza stafilococilor i la unele enzime ale bacililor gram-negativi.

Sunt inactive fa de piocianic (este o bacterie gramnegativa)i proteus (bacterie poliforma foarte mobile, care contine elemente baciliare), dar active pe cocii gram-pozitivi. Si unele tulpini de germenigram-negativi. StreptomicinaNu se absoarbe pe cale digestive si nici nu este distrusa bine in tesuturi.

Streptomicina

Administrat parenteral, se absoarbe i difuzeaz bine n esuturi. Este unantibiotic relativ toxic, mai ales pt. nervul acusticovestibular, producndsurditate. In caz de insuficien renal, streptomicina este foarte periculoas. Actiune terapeutica: Antibiotic bactericid fata de M. tuberculosis si o seriede bacterii grampozitive si gramnegative: Streptococcus viridans, enterococi(sinergic cu penicilina). Pasteurella tularensis si

estis.Brucella; rezistentase instaleaza, de regula, daca tratamentul este prelungit. Indicatii: Tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evitadezvoltarea rezistentei); septicemie si endocardite cu streptococ viridans sauenterococ (in asociatie cu tetraciclina), pesta. Reactii adverse: Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee,greata, voma, vertij , ataxie, mai putin asupra nervului cohlear, cu tinitus sisurditate (tulburarile, de obicei reversibile, sunt favorizate de dozele mari,tratamentul indelungat, varsta inaintata, insuficienta renala si injectareaintrarahidiana a antibioticului); dozele mari sunt hepatotoxice si nefrotoxice;ocazional parestezie periorala, cefalee, oboseala, rareori scotoame, fenomenenevritice, eruptii alergice, febra, adenopatii, foarte rar dermatita exfoliativa,soc anafilactic, neutropenie, trombocitopenie , anemie aplastica. Injectata incantitati mari in pleura sau in peritoneu poate paraliza musculatura striata(mai ales in conditii de insuficienta renala, stari hipoxice si in asociatie cumiorelaxante, curarizante sau anestezice generale). Injectarea intrarahidiana poate fi cauza de dureri radiculare si fenomene de mielita (nu esterecomandabila). Poate interfera determinarea glucozei urinare si aurobilinogenului. Contraindicatii: Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburarilabirintice, miastenie grava, alergie la streptomicina; prudenta la dozare ininsuficienta hepatica, renala (in conditii de anurie doza recomandata la adulteste de 0,5 g o data la 4-6 zile). In insuficienta circulatorie si la batrani; prudenta mare sau se evita asocierea cu cefalosporine (nefrotoxicitate),furosemid si acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice (oto- sinefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran, curarizante (paralizierespiratorie).

Administrare:adulti 1-2 g/zi, in injectii i.m.; 0,500-1 g/zi in injectii


i.v.(perfuzii lente); 0,01 g intrarahidian; 0,500 g intrapleural; 2-4 g/zi pe cale bucala; copii - in tuberculoza: 0,02-0,04 g/kilocorp/zi, in 1-2 injectii i.m.; inalte afectiuni : 0,02-0,05 g/kilocorp/zi in 2-4 injectii i.m.; per os 0,04-0,05g/kilocorp/zi in 4-6 prize la sugari.

Gentamicina

Actiune terapeutica:Gentamicina este un antibiotic bactericid cu


spectrularg de actiune din grupa aminoglicozidelor. Actioneaza asupra germenilor gram pozitivi si gram negativi. Importanta este actiunea asupraPseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter, Serratia,Escherichia coli, tulpini pozitive si indol negative de Proteus si mai putinactiv asupra Salmonella, Shigella, Neisseria gonorrhaeae si a stafilococilor, printre care si Staphylococcus aureus. Indicatii:Gentamicina este indicata in tratamentul unor infectii severe cumar fi: septicemia (inclusiv sepsisul neonatal), infectii renale severecomplicate si recurente, infectii de tract respirator inferior, infectii de tractgastrointestinal (inclusiv peritonitele), infectii ale pielii, oaselor, tesuturilor moi (inclusiv arsurile), infectii ale sistemului nervos central (inclusivmeningitele), alte infectii sistemice cauzate de germeni sensibili.Gentamicina este medicamentul de electie intratamentul infectiilor bacterienesevere cauzate de agenti infectiosi micsti necunoscuti sauneidentificati (ca terapie initiala inaintea obtinerii rezultatelor testelor desusceptibilitate); infectii insotitoare ale bolilor ce afecteaza rezistenta umana(leucemia, diabetul, terapia cu corticosteroizi etc.). Reactii adverse:ca si alte aminoglicozide, gentamicina, injectabil este potential nefrotoxica. Riscul nefrotoxicitatii este mai mare la pacientii care primesc doze mari sau terapie prelungita (toxicitatea

este asociata cu prelungirea concentratiei serice maxime mai mare de 10 g/ml si/sauconcentratia serica minima mai mare 2 g/ml). Contraindicatii:hipersensibilitate, miastenia gravis. Gentamicina estecontraindicata la indivizii cu istoric de hipersensibilitate cunoscuta lagentamicina sau alt component din formula sa. Reactiile toxice severe lagentamicina sau alte aminoglicozide pot contraindica folosirea gentamicineidatorita sensibilitatiiincrucisate a pacientilor la medicamentele din aceastaclasa. Administrare:Administrare intramuscular sau intravenoas. Pentru prevenirea pneumoniei, gentamicina se aplic prin instilaii endotraheale. ninfecii oculare severe administrarea se face subconjunctival. Se vor folosinumai soluii limpezi i necolorate.

KANAMICINA

Actiune terapeutica:Kanamicina, antibiotic din grupa


aminoglucozidelor, are un larg spectru de actiune. hidrocortizonul esteglucocorticoid cu actiune antiinflamatoare si antialergica. Prin asocierea kanamicinei cu hidrocortizon este inlaturatpericolul mascarii unei eventuale infectii microbiene, dupa cum se intampla in cazul folosirii unguentelor oftalmice care contin numai hidrocortizon. In componenta unguentului oftalmic, atat

kanamicina cat si hidrocortizonul alcool,actioneaza strict local, fara efecte sistemice. In aplicarea locala la nivelul ochiului, hidrocortizonul determina disparitia rapida a durerii si a fotofobiei, mai ales la leziunile corneene. Substanta inlatura si alte aspecte ale procesului inflamator ca hiperemia, infiltratia celulara, vascularizatia corneei si proliferarea fibroblastica (combatand-o pe aceasta din urma, previne simblefaronul in arsurile oculare termice si chimice).

Indicatii:Procese inflamatorii acute ale polului ocular anterior (in cele


cronice unguentul este mai putin eficace); blefarite ulceroscuamoase si ulcerocrustoase, conjunctivite alergice, kerato-conjunctivite flictenulare, keratite superficiale nespecifice, keratite traumatice, sclero-keratite, episclerite.

Mod de administrare:La inceputul tratamentului, in formele


severe ale inflamatiilor oculare, se introduce in sacul conjunctival cu ajutorul spatulei, o cantitate mica de unguent, repetand procedura la 1 ora in timpul zilei si la 2 ore noaptea. De indata ce acuitatea fenomenelor inflamatorii se atenueaza, se poate trece la 3-4 aplicatii pe zi (eventual sub pansament, care se mentine timp de 30 de minute).

Contraindicatii:Unguentul este contraindicat in afectiunile


tuberculoase si fungice ale ochiului, de asemenea, in supuratiile acute ale acestuia. Alte contraindicatii anumite infectii virotice (herpes corneean, leziuni provocate de vaccina sau varicela), ulcere corneene simple sau supurate, glaucom, antecedente de hipersensibilitate la vreuna din componentele unguentului.

Reactii adverse:Desi toleranta unguentului este in general buna, pot


aparea fenomene iritative sau de sensibilizare, necesitand intreruperea tratamentului. In cazul utilizarii prelungite, se poate inregistra (rar) formarea unei cataracte subcapsulare posterioare sau cresterea presiunii intraoculare in unele cazuri.

Netilmicina

Actiune terapeutica:sulfatul de netilmicina este un antibiotic


semisinteticdin clasa aminoglicozidelor, care este bactericide in concentratii scazuteasupra unui mare numar de bacterii gram-negative si stafilococi, inclusiveasupra tulpinilor rezistente la alte aminoglicozide. Indicatii:septicemia, bacteriemie, stari septice neo-natale, peritonita,infectii renale si ale tractului urinar, infectii genitale, infectii grave aletractului respirator, infectii perioperatorii si infectii ale tractului gastro-intestinal. Reactii adverse:vestibulare si cohleare apar mai ales la pacientii cu functierenala alterata si la cei tratati cu doze mari si/sau perioade lungi

de timp. Incazul administrarii de netilmicina au fost raportate rar reactii adverse renale.Ele au fost in general moderate, au aparut mai ales la varstnici si la pacientiitratati pentru o perioada lunga de timp cu doze mai mari decat celerecomandate si au fost de cele mai multe ori reversibile. Contraindicatii:hipersensibilitate sau reactiile toxice severe la netilmicinasau alte aminoglicozide. Administrare:injectii intravenoase, perfuzii.

Vacomicina

Actiune terapeutica: Antibiotic cu actiune bactericida, care se


realizeaza prin alterarea permeabilitatii peretelui celular si a sintezei ARN bacterian. Produsul este activ fata de cocii gram-pozitivi inclusiv cei secretori de beta-lactamaza (stafilococi si streptococi), fata de tulpini de Clostridium, Listeria, Lacttobacillus, Actinomyces, Bacillus. Dupa

administrarea i.v. -perfuzie a 15 mg/kilocorp n 60 min, se realizeaza imediat o concentratie de 63 mg/l, care scade la 20 mg/l la 2 ore si la 8 mg/l dupa 11 ore. Timpul de njumatatire plasmatic este de 4-6 ore la persoanele cu functie renala normala. Substanta circula n proportie de 55% legata de proteinele plasmatice, patrunde n lichidul pleural, pericardic, sinovial, trece n lichidul pentru dializa peritoneala, nu strabate prin meninge dect daca acesta este inflamat. Eliminarea se face predominant renal. Clearance-ul vancomicinei creste prin hemoperfuzie si hemofiltrare.

Indicatii: Infectii severe cu germeni sensibili la vancomicina, inclusiv


colita pseudomembranoasa, infectii cu tulpini de stafilococi rezisteti la meticilina (beta-lactamo-rezistenti) sau la pacienti cu alergie la penicilina.

Mod de administrare: Tratamentul este individualizat. In general


se administreaza i.v. sub forma de perfuzie 5 mg/ml cel mult 10 mg/min putnd creste doza cel mult pna la 10 mg/ml. La pacientii cu functie renala normala: adulti - doza zilnica i.v. este de 2 g, cte 500 mg la 6 ore sau 1 g la 12 ore; copii - se administreaza i.v. 10 mg/kilocorp la 6 or n timp de 60 min; nou-nascuti si copii mici - doza initiala este de 15 mg/kilocorp, cte 10 mg/kilocorp la 12 ore la copii n prima saptamana de viata si la 8 ore la cei cu vrsta de 1 luna. La pacientii cu afectarea functiei renale, dozele sunt mai mici, n functie de clearance-ul la creatinina. Pregatirea solutiei pentru administrare se face prin introducerea n flacon a 10 ml apa distilata si agitare pana la omogenizare. Solutia obtinuta poate fi pastrata la frigider 14 zile, iar pentru utilizare se dilueaza cu clorur de sodiu 0,9%, dextroza 5%, solutie Ringer. Produsul se poate administra per os n tratamentul colitei pseudomembranoase cauzate de Clostridium difficile sau Staphilococcus enterocolitis. Doza zilnica pentru adulti este de 500 mg-2 g n 3-4 doze, pentru 7-10 zile. Doza trebuie diluata n 400 g apa, la care se poate

adauga un sirop pentru corectarea gustului, sau care se poate administra prin tub naso-gastric.

Reactii adverse: Reactii alergice, nrosirea partii superioare a


corpului cu contractura musculara. In cazul administrarii rapide afectarea functiei renale (n special n cazul asocierii cu aminoglicozide), hipoacuzie prin ototoxicitate. (La pacientii cu afectarea functiei renale, neutropenie reversibila, flebita la locul administrarii.)

Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la produs.

Trobamicina

Actiune terapeutica:
este o solutie oftalmica sterila, recomandata ininfectiile oculare. Tobramicina este un antibiotic aminoglicozidic solubil inapa, cu spectru larg de actiune asupra diferitilor agenti patogeni grampozitivisi gramnegativi. Indicatii:tratamentul infectiilor oculare si anexelor ochiului, cauzate de bacterii sensibile la tobramicina. Este sigur si eficace si in tratamentulinfectiilor oculare la copii.

Reactii adverse: apar secundar administrarii combinatiei steroidagentantiinfectios, pot fi atribuite componentei steroidice, componenteiantiinfectioase sau combinatiei acestora. Nu pot fi stabilite cifrele exacte aleincidentei reactiilor adverse. Cele mai frecvente reactii adverse secundareadministrarii oculare de tobramicina (Tobrex) sunt toxicitatea ocularalocalizata si hipersensibilitatea, incluznd pruritul si edemul palpebral, precum si eritemul conjunctival. Aceste reactii apar la mai putin de 3%dintre pacientii tratati cu tobramicina. Reactii similare pot aparea si secundar utilizarii topice a altor antibiotice aminoglicozidice. Nu au fost raportate altereactii adverse; totusi, n cazul n care se administreaza ocular tobramicinaconcomitent cu antibiotice aminoglicozidice pe cale sistemica, concentratiaserica totala va fi monitorizata. Reactiile adverse datorate componenteisteroidice sunt: cresterea presiunii intraoculare cu posibila dezvoltare a unuiglaucom si, uneori, afectarea nervului optic; formarea unei cataracte posterioare subcapsulare; ntrzierea vindecarii leziunilor. Dupa folosireacombinatiilor de steroizi cu agenti antimicrobieni, s-a semnalat dezvoltareaunor infectii secundare. Infectiile fungice ale corneei sunt, n mod special,susceptibile de a se dezvolta concomitent cu aplicarea pe termen lung asteroizilor. Posibilitatea invaziei fungice trebuie luata n considerare n cazuloricarei ulceratii corneene persistente, pentru care a fost utilizat tratamentsteroidic. Pot aparea infectii bacteriene oculare secundare, ca urmare adeprimarii raspunsului imun al gazdei. Contraindicatii: keratita epiteliala produsa de Herpes simplex (keratitadendritica), vaccina, varicela si multe alte afectiuni ale corneei siconjunctivei. Infectiile mycobacteriene ale ochiului. Afectiuni fungice alestructurilor oculare. Hipersensibilitate fata de oricare component al acestui preparat. Folosirea acestei combinatii este ntotdeauna contraindicata dupanlaturarea fara complicatii a unui corp strain cornean. Atentie! A nu seinjecta n ochi. La unii pacienti poate aparea sensibilitate la aplicarea localaa aminoglicozidelor. n cazul n care apare reactia de sensibilizare , se vantrerupe administrarea. Utilizarea prelungita a steroizilor poate produceglaucom, cu afectarea

nervului optic, defecte ale acuitatii vizuale sicmpului vizual si formarea unei cataracte posterioare subcapsulare. Seimpune monitorizarea de rutina a presiunii intraoculare, chiar daca acestlucru este mai dificil n cazul copiilor si pacientilor necooperanti. Utilizareade lunga durata poate deprima raspunsul imun al gazdei, crescnd astfelriscul infectiilor oculare secundare. n acele afectiuni care produc subtiereacorneei si a sclerei, pot aparea perforatii dupa folosirea topica a steroizilor. n afectiunile acute purulente ale ochiului, steroizii pot masca infectia sau o pot exacerba. Administrare: Tobramicina sulfat poate fi administrata intramuscular sauintravenos. Dozajele recomandate sunt aceleasi in ambele cazuri. Trebuiecunoscuta greutatea pacientului inainte de initierea tratamentului, pentrucalcularea corespunzatoare a dozei. Este de dorit sa se masoareconcentratiile maxime si minime ale concentratiei serice.

Amikacina

Indicatii:Amikacin este indicat in tratamentul infectiilor:


- ale sistemului central nervos, - ale sistemului urogenital, - ale tractului biliar si intestinal, - a pielii si ale tesutului subcutanat, - infectii intraabdominale, pneumonie, - provocate de microorganisme, - ale oaselor si articulatiilor.

Contraindicatii:Este contraindicat persoanelor hipersensibile la


compozitia Amikacinului, sarcina si alaptare. Administrare:La adulti si la copii cu functie renala normala se va administra intramuscular sau prin perfuzie intravenoasa lenta intr-o doza de 5 mg/kg greutate corporala; administrarea se va face la fiecare 8 ore sau de 7,5 mg/kg greutate corporala la fiecare 12 ore pe o perioada de 710 zile. Doza zilnica administrata nu trebuie sa depaseasca 15 mg/kg, iar doza totala pentru o cura de tratament nu ar trebuie sa fie mai mica de 15 g. La sugari si la nou-nascuti prematuri se va administra initial o singura doza de amikacin de 10 mg/kg greutate corporala. Dupa aceasta doza, tratamentul va continua cu o alta doza de 7,5 mg/kg masa corporala la fiecare 12 ore, pe parcursul a 7-10 zile. Compozitie:O fiola de 2 ml contine 100 mg sulfat de amikacin (50 mg/ml) echivalentul a 100 mg amikacin; 250 mg sulfat amikacin (125 mg/ml) echivalentul a 250 g amikacin sau 500 mg sulfat de amikacin (250 mg/ml) echivalent a 500 mg amikacin.

Bibliografie:

1. Conspectul prelegerilor. 2. Babilev F.V. Chimie farmaceutic, Chiinu: Universitas, 2005.- 675 . 3. Farmacopea romn. Ediia X-a Bucureti: Editura medical, 2007.1315 p. 4. Matcovschi C., Safta V. Ghid farmacoterapeutic. Ch.: Vector VN SRL, (F.E.-P. Tipografia central), 2010. 1296 p. 5.Chiotan M - Boli Infectioase 1998, Ed. National, 70-76. 6.Angelescu M - Terapia cu antibiotice, 2002, Ed. Medicala 64-68.

VA MULTUMESC!!