MEDICAMENTE

Medicament este orice compus sau amestec de compui chimici (naturali sau de sintez),
administrat sub form de comprimate, capsule sau soluie cu scopul de a ameliora sau vindeca;
Drog este asociat substantelor nocive care creeaz dependent, boal i moarte. Pragul de
la care un medicament devine drog este greu de precizat; important este ca administrarea de
medicamente s fie fcut cu avizul medicului sau al farmacistului.
Comprimatele sunt obinute prin compresie, este o compoziie farmaceutic solid care
conine o cantitate predeterminat de ingredient activ. Medicamentul cel mai utilizat pe scar
larg este sub form de tablete, comprimate. Pacientul nu are nevoie de cunotine aprofundate
se administreaz cu un pahar mare de ap. Administrarea este n condiii de siguran: conin un
compus activ bine definit, astfel permite o dozare exact n condiii de siguran.
Primele sistematizri n domeniul medicamentului au fost fcute de preoii egipteni (2000
. Hr.) i s-au bazat pe rezultate experimentale precum: folosirea pinii mucegite pentru tratarea
rnilor (mucegaiul fiind materia prim din care Alexander Fleming a obinut n anul 1928
penicilina, primul antibiotic), a esenei de mac pentru calmarea durerilor (opiul, unul dintre
primele anestezice, se extrage din smna de mac) sau a uleiului de ricin, astzi component
important n industria famaceutic.
A. TRATAMENTUL AFECTIUNILOR DIGESTIVE
I. HIDROXIDUL DE ALUMINIU (Al(OH)3 x H2O)
Are un caracter amfoter (se poate comporta ca acid sau alcali). Este un antiacid
nesistemic, cu actiune slaba si lenta. Are o capacitate crscuta de a lega acizi biliari, agresivi
pentru mucoasa gastrica si esofagiana.
In medicina hidroxidul de aluminiu este folosit in: tratamentul bolii
ulceroase, tratamentele de dializa ca fixatoare de fosfati. Utilizarea lui este limitata la un timp de
4 saptamani, din cauza efectelor secundare toxice asupra creierului producand cazuri de dementa,
sau avand un efect toxic asupra oaselor. O alta utilizare in medicina, este folosirea lui ca adjuvant
(potentator) al vaccinului.
II. HIDROXIDUL DE MAGNEZIU (Mg(OH)2 )
Este un antiacid cu actiune relativ rapida, intensa si de durata medie. Administrat in
exces, creste pH-ul gastric. La persoanele normale nu se produce alcaloza, dar urina poate deveni
alcalina.

Ionii de magneziu au proprietati laxative; de aceea preparatele de magneziu se asociaza

obisnuit cu antiacide constipante. O mica parte din magneziu se absaorbe in intestin. In prezenta
insuficientei renale, magneziul se poate acumula in cantitati toxice, provocand fenomene de
deprimare centrala.
III. OXIDUL DE MAGNEZIU (MgO)
Formeaza in apa hidroxid de magneziu. Poate fi folosit ce antiacid si ca laxativ.
IV. CARBONATUL DE MAGNEZIU (MgCO3)
n medicia este folosit drept mediu filtrant. Are efect antiacid mai slab, mai lent si mai
durabil
V. CARBONATUL DE CALCIU (CaCO3)
Carbonatul de calciu este o substanta solida de culoare alba. Are actiune antiacida relativ
rapida, intensa si de durata medie.In stomac, ionii de calciu stimuleaza secretia de gastrina.
Calciul precipita in intestin, cu consecinte constipante. Tratamentul prelungit cu doze
mari provoaca hipercalcemie cronica, ce poate fi periculoasa in prezenta insuficientei renale.
Hipercalciuria favorizeaza formarea calculilor renali.
VI. BICARBONATUL DE SODIU (Na2CO3)
Bicarbonatul de sodiu este o sare alcalina, solubila. Este un antiacid sistemic cu actiune
rapida, intensa si de scurta durata. Bioxidul de carbon, care se elibereaza in reactia cu acidul
clorhidric, provoaca distensie, uneori neplacuta, dar eructatia care urmeaza poate da o senzatie de
bine. Prin continutul mare de sodiu, poate fi daunator la bolnavii cu insuficienta cardiaca,
hipertensiune arteriala si insuficienta renala.
B. ANTIBIOTICELE SI CHIMIOTERAPICELE
Reprezinta un grup de medicamente capabile sa distruga sau sa opreasca multiplicarea
diferitelor microorganisme patogene: bacterii, rickettsii, fungi, protozoare si helminti. O
substanta antimicrobiana ideala trebuie sa prezinte o toxicitate selectiva si specifica asupra
germenilor patogeni, fara a leza celulele organismului-gazda. Pot fi separate, in functie de
provenienta, in doua grupe mari: antibiotice si chimioterapice de sinteza.
Antibioticele sunt produse de microorganisme sau sunt sintetizate dupa modelul
compusilor naturali. Unul dintre cele mai cunoscute antibiotice este penicilina.

Penicilina a fost descoperit de A. Fleming n anul 1929 din ntrnplare: el a uitat

descoperite n atmosfera de laborator cul-turi de bacterii pe care s-a dezvoltat mucegai.
Examinnd la microscop cultura mucegit a constatat c n vecintatea zonelor cu mucegai
toate bacteriile erau moarte. Faptul a sugerat ideea c mucegaiul secret substane cu puterinc
efect antimi-crobian. Acestea au fost denumite anitbiotice (anti - mpotriva. bios - via, cu
referire la viaa bacteriilor).
Penicilina se obine industrial prin creterea unor mucegaiuri de tip Penicillium natatum
i Penicillium chisogenum pe medii nutritive.
Orice infecie de origine microbian se trateaz astzi prin administrarea de antibiotice.
n functie de natura infeciei se admi-nistreaz un anumit tip de antibiotic, cu o anumit
structur, astfel nct recunoaterea molecular s fie eficient i boala s fie tratat. Abuzul de
antibiotice are ca efect diminuarea eficacitii lor prin creterea rezistenei bacteriilor la aciunea
acestora.
Chimioterapicele de sinteza sunt preparate prin sinteza chimica si au o activitate
similara antibioticelor asupra microorganismelor patogene. Cele mai folosite chimioterapice de
sintez sunt sulfamidele.
Primul medicament din aceast clas, sulfamida alb a fost descoperit de un biolog, care
a studiat efectul coloranilor asupra microorganismelor. Sulfamidele au aciune bacteriostatic
(mpiedic dezvoltarea bacteriilor).
Descoperirea sulfamidei albe
Paul Ehrlich, asistentul lui Robert Koch i laureat al Premiului Nobel n anul 1908, a fost
un biolog cu interesante realizri in domeniul sintezei orga-nice. El este autorul dictonului "o
culoare omoar un microb" bazat pe experimentele pe care le-a fcut i prin care a observat c un
colorant numit Rou Tripan atac unele microorganisme (din clasa Tripanosoma); se vindeca
astfel boala somnului i se anihi-lau manifestrile sifilisului. n anul 1932 Gerhardt Domagk a
propus utilizarea colorantului numit Prontosil Rou ca agent bacteriostatic. Aceasta este prima
sulfonamid introdus n practica terapeutic. S-a descoperit c Prontosilul Rou este activ n
organis-mele vii deoarece se decompune sub aciunea enzimelor i for-meaz Prontosil Alb sau
Sulfamida alb, adevratul com-pus cu actiune antibacterian.
n practica medical se folosete un numr mare de sulfamice care sunt obinute prin
sintez i sunt derivai ai sulfamidei albe. Un astfel de produs este sulfatiazolul, utilizat mai ales
n tratarea unor infecii ale tubului digestiv.
Grupele chimice de antibiotice
- antibioticele beta-lactamice: penicilinele, cefalosporinele, monobactamii si carbapenemii;

- aminoglicozidele: streptomicina, gentamicina, tobramicina, kanamicina, amikacina;

- tetraciclinele;
- macrolidele: antibacteriene (eritromicina), antifungice (amfotericina B, nistatina);
- lincosamidele: clindamicina, lincomicina;
- ansamicinele: rifampicina;
- glicopeptidele: vancomicina, teicoplasmina;
- polipeptidele: polimixinele, bacitracina;
- clormafenicolul;
- griseofulvina.
Principalele chimioterapice de sinteza
Antibacteriene
- sulfamidele si sulfonele;
- trimetoprimul;
- acidul aminosalicilic;
- etambutolul;
- nitrofurantoina;
- izoniazida;
- chinolonele.
Antifungice
- derivatii imidazolici;
- tolnaftatul.
Antiprotozoare

- metronidazolul, albendazolul, mebendazolul etc.

C. TRATAMENTUL ANEMIILOR
I. FIERUL
Fierul este indispensabil pentru organism. La animalele superioare intra in constitutia
hemoglobinei si a unor enzime ale oxidoreducerilor celulare.
In caz de hemoragii semnificative, deficitul de fier devine manifest si se traduce prin
anemie. In aceste situatii, este nevoie de suplimentarea medicamentoasa a fierului.
Administrarea orala de preparate de fier este urmata de o absorbtie limitata. Preparatele
complexe de fier, injectate intravenos, ajung in sange ca atare, crescand mult sideremia.
Reactiile adverse sunt frecvente, uneori grave: congestia fetei, cefalee, greata, voma,
sudoratie, febra, polialgii, poliadenopatii, rareori reactii anafilactice.
Intoxicatia acuta cu fier survine accidental, mai ales la copii si principalele ei manifestari
constau in: gastroenterita acuta, soc, afectarea ficatului, acidoza, coma.
Preparatele pentru administrare orala cele mai utilizate sunt: sulfatul feros (ferrum
Haussmann), glutamatul feros (glubifer).
II. COBALTUL SI CUPRUL
Cobaltul si cuprul, in doze mici, stimuleaza eritropoieza.
III. VITAMINA B12 (COBALAMINA)
Vitamina B12 are o structura asemanatoare hemoglobinei. Se administreaza in diferite
tipuri de anemii (anemia Biermer). Lipsa acesteia se manifesta prin anemie megaloblastica si
leziuni neurologice caracteristice.
Se injecteaza intramuscular sau subcutanat, administrarea ei fiind obligatoriu insotita de
administrarea de fier.
Dozele mari au dezavantajul eliminarii urinare in proportie sporita.
IV. ACIDUL FOLIC

Acidul folic este o alta vitamina antianemica. Se gaseste in alimente sub forma de
complecsi poliglutamici. Carenta de acid folic se manifesta prin anemie megaloblastica, cu
scaderea folatilor serici si eritrocitari.
Acidul folic se administreaza oral. Tratamentul se face pana la disparitia cauzei, sau
indefinit, daca aceasta persista.
D. ALTE MEDICAMENTE
I. ASPIRINA
Aspirina este primul medicament de sintez, este cel mai vndut din toate timpurile i are
aciune antipiretic, analgezic (calmeaz durerea) i antiinflamatoare. Compusul natural exist
n coaja de salcie. n cantiti mari este nociv: provoac ulcere stomacale, boli ale ficatului i
reduce concentraia n vitamina A din organism.
Descoperirea aspirinei
n anul 1763 doctorul Stone a prezentat la Londra o conferin n care prezenta efectele
antipiretice (scdere a febrei) ale extractului din coaj de sal-cie. Acesta conine salicilin, un
derivat ala acidului salicilic (compus organic care are un nucleu aromatic, o grup car-boxil,
-COOH i n poziia orto fa de aceasta o grup -OH) dup cum avea s se descoperea abia n
anul 1838. in anul 1853 J. Gerhardt sintetizeaz n labo-rator acidul acetil salicilic, pe care Felix
Hoffinann. chimist la uzinele Baver, n Germania, l lanseaz in anul 1899 pe pia sub numele
de aspirin.