Medicamente. Droguri.

Vitamine

MEDICAMENTE

Sunt cuvinte pe care le folosim zi de zi și al cãror sens pare a fi știut de când lumea. Și uneori
chiar așa este! Cu toate acestea puțini știu cã medicament și drog înseamnau pânã nu demult același
lucru: substanțe folosite pentru a ameliora și a trata o boalã. Ele se preparau și se vindeau în
drogherii, sinonim al denumirii folosite azi farmacii.
În prezent este unanim acceptat cã:
– medicament este orice compus sau amestec de compușichimici (naturali sau de sintezã) ,
administrat sub formã de comprimate,capsule sau soluție cu scopul de a ameliora sau vindeca;
– drog este asociat substanþelor nocive care creeazã dependențã, boalã și moarte.
Pragul de la care un medicament devine drog este greu de precizat; important este ca
administrarea de medicamente sã fie fãcutã cu avizul medicului sau al farmacistului. Primele
sistematizãri în domeniul medicamentului au fost fãcute de preoții egipteni (2000 î. Hr.) și s-au bazat
pe rezultate experimentale precum: folosirea pâinii mucegãite pentru tratarea rãnilor (mucegaiul fiind
materia primã din care Alexander Fleming a obținut în anul 1928 penicilina, primul antibiotic), a
esenței de mac pentru calmarea durerilor (opiul, unul dintre primele anestezice, se extrage din
sãmânța de mac) sau a uleiului de ricin, astãzi component important în industria famaceuticã.
Acțiunea medicamentului se bazeazã pe același mecanism de recunoaștere molecularã , despre
care ai aflat la subcapitolul Arome.

ASPIRINA

Aspirina este primul medicament de sintezã, este cel mai vândut din toate timpurile și are acțiune
antipireticã, analgezicã (calmeazã durerea) și antiinflamatoare. Compusul natural existã în coaja de
salcie.
În cantitãți mari este nocivã: provoacã ulcere stomacale, boli ale ficatului și reduce concentrația în
vitamina A din organism.
 MEDICAMENTE ANTIBACTERIENE

Prin descoperirea microbilor, de cãtre Luis Pasteur și a bacilului care provoacã tuberculoza (numit
bacilul Koch, dupã numele descoperitorului sãu, Robert Koch) s-a deschis o nouã direcție
de cercetare: omorârea microbilor prin orice mijloace.

SULFAMIDE

Primul medicament din aceastã clasã, sulfamida aibã a fost descoperitã de un biolog, care a studiat
efectul coloranților asupra microorganismelor. Sulfamidele au acțiune bacteriostaticã (împiedicã
dezvoltarea bacteriilor).

În practica medicală se foloseşte un număr mare de sulfamide care sunt obţinute prin sinteză şi sunt
derivaţi ai sulfamidei albe. Un astfel de produs este sulfatiazolul, utilizat mai ales în tratarea unor
infecţii ale tubului digestiv.
 ANTIBIOTICE

Penicilina a fost descoperită de A. Fleming În anul 1929 din întâmplare: el a uitat descoperite

în atmosfera de laborator culturi de bacterii pe care s-a dezvoltat mucegai. Examinând la microscop
cultura mucegăită a constatat că în vecinătatea zonelor cu mucegai toate bacteriile erau moarte.
Faptul a sugerat ideea că mucegaiul secretă substanţe cu puterinc efect antimicrobian.
Acestea au fost denumite anitbiotice (anti – împotriva, bios – viaţă, cu referire la viaţa bacteriilor).
Penicilina se obţine industrial prin creşterea unor mucegaiuri de tip Penicillium natatum şi
Penicillium chisogenum pe medii nutritive.
Orice infecţie de origine microbiană se tratează astăzi prin .. administrarea de antibiotice. În functie
de natura infecției se administrează un anumit tip de antibiotic: cu o anumită structură, astfel încât
recunoaşterea moleculară să fie eficientă şi boala să fie
tratată. Abuzul de antibiotice are ca efect diminuarea eficacității lor prin creşterea rezistenţei
bacteriilor la acţiunea acestora.

DROGURI

În urmă cu 6000 de ani, sumerienii foloseau pentru calmarea durerii extractul de mac, care
conţinea opiu. Grecii beau lethe, băutură pe bază de mandragora, plantă care conţine
scopolamină, substanţă care induce stări de uitare de sine şi ameţeală. De la greci a rămas cuvântul
narkotikos (care induce ameţeală), folosit atât pentru extractul de mac cât şi pentru băutura lethe.
În limbajul contemporan cuvintele drog şi narcotic sunt sinonime.
Între aliment, medicament  şi otravă diferenţa constă doar în concentraţie.
Alcaloizii sunt un exemplu: pot fi esenţe alimentare, medicamente (administrate sub formă de
tincturi, extracte şi substanţe pure) sau pot fi droguri.

Morfina al cărei nume derivă din numele Morpheus (zeul roman al viselor) este principalul
constituent al extractului de mac, numit opiu (care în limba greacă înseamnă suc de mac); a fost
izolată pentru prima dată în anul 1803 de farmacistul german Friederich SertDrner. Este calmantul
durerii profunde cu cea mai puternică acţiune . În concentraţii mari devine drog: induce stări de
apatie, de euforie, comă şi deces.
Tot în extractul de mac există codeină , folosită pentru calmarea tusei, precum şi papaverină , folosită
pentru relaxarea musculară , alcalozi care nu sunt droguri.

Canabisul afectează memoria de scurtă durată, logica, abilitatea de mişcare, abilitatea de a

efectua efort fizic complex. Canabisul este şi mai periculos când este combinat cu alcoolul. Efectele
pe termen lung sunt creşterea riscului de apariţie a bronşitei şi a cancerului pulmonar precum şi
apariţia perturbărilor psihice.
 Heroina este cel mai periculos drog; starea de euforie indusă de drog durează în mod obişnuit
4-6 ore. Sub influenţa heroinei pupilele sunt contractate, pleoapele sunt căzute, apare depresie, apatie
şi descreşte activitatea fizică. Doze mai mari de heroină pot induce somn, vomă şi
respiraţie superficială. O supradoză poate cauza convulsii, comă şi moarte.

Barbituricele sunt cele mai folosite medicamente prescrise pentru inducerea relaxării şi a

somnului. Administrate fără discernământ şi în concentraţie mare afectează sistemul nervos central:
apar stări de pierdere a echilibrului, vomă, puls accelerat. O supradoză induce coma profundă
şi moarte.

Cocaina este un compus natural care se extrage din frunzele unei plante originare din
America de Sud, numit arborele de coca. Cocaina
este o pulbere albă. Este folosită în medicină ca anestezic puternic. În concentraţii mari devine drog!
O supradoză poate cauza agitaţie extremă, stop respirator, stop cardiac şi moarte.

Ecstazy, numit şi Adam, MDMA sau X-TC este un drog sintetic, psihoactiv şi halucinogen.
Ecstazy este un aşa-numit „designer drug” (drog proiectat). Efectele asociate consumului de Ecstazy
sunt: probleme psihice, tulburări ale somnului, anxietate severă, nevoia irezistibilă de a
consuma drogul şi paranoia. În doze mari este mortal.

LSD (dietilamida acidului lisergic) este unul dintre cele mai puternice și mai bine studiate
halucinogene. Efectele fizice includ: dilatarea pupilelor, scăderea temperaturii corpului, greaţă, „piele
de găină”, creşterea glicemiei şi a ritmului cardiac. În faza halucinatorie, drogatul are modificări în
percepţia spaţiului şi a timpului, însoţite de percepţia distorsionată a mărimii şi formei obiectelor, a
mişcărilor, culorilor, sunetelor, atingerii şi în abilitatea consumatorului de a percepe obiecte prin
intermediul simţurilor.

VITAMINE

În anul 1912 Casimir Funk, biochimist american de origine poloneză descoperea compuşii

organici esenţiali pentru viaţă şi sănătate.
Deoarece a crezut iniţial că aceştia fac toţi parte din clasa aminelor i-a numit vital amine, nume care,
în timp, prin transformări
specifice limbii vorbite şi apoi scrise, a devenit vitamine. Timpul i-a dat dreptate lui C. Funk şi
anume că vitaminele sunt vitale (dar l-a infirmat în privinţa faptul că toate sunt amine).
Vitaminele sunt compuşi organici pe care organismul nu-i poate sintetiza pe măsura nevoilor sale, de
aceea asigurarea necesarului de vitamine este posibil numai printr-o alimentaţie corectă şi variată. O
alimentaţie monotonă, bazată pe alimente semipreparate şi lipsa legumelor şi a fructelor din dieta
zilnică fac imposibilă asigurarea minimului de vitamine în organism.
Scăderea conţinutului de vitamine din organism determină instalarea bolii cunoscute sub numele de
avitaminoză.

Carența în vitamine se regleazã printr-o alimentație echilibratã și printr-o administrare, sub control
medical, a vitaminelor obținute în laborator, prin sintezã ; acestea sunt condiționate ca
și medicamentele și sunt comercializate sub formã de comprimate, comprimate efervescente, capsule
sau fiole.

Luate fără discernământ , unele vitamine nu se elimină din organism şi produc hipervitaminoze, boli
cu efecte grave la nivelul sistemului nervos.
Clasificarea vitaminelor se face după solubilitatea lor, determinată de structura moleculei. Există
vitamine care sunt solubile în apă , numite hidrosolubile  şi vitamine care sunt solubile în grăsimi şi
solvenţi organici, numite liposolubile.

Vitaminele hidrosolubile se pot pierde uşor în timpul spălării, păstrării, fierberii etc. produselor
alimentare datorită solubilităţii
lor în apă; se absorb uşor în tubul digestiv mai ales în medii acide; excesul se elimină prin urină şi nu
dau decât rar hipervitaminoze;
organismul nu face rezerve importante pentru aceste vitamine; avitaminozele apar imediat.

Vitaminele liposolubile se pierd prin îndepărtarea lipidelor din alimentaţie , dar nu se pierd la

prelucrarea alimentelor; la depăşirea necesarului zilnic excesul se depozitează în lipidele din ţesuturi
şi mai ales în cele din ficat, ceea ce face ca avitaminozele să apară târziu; pot provoca
hipervitaminoze.

arența în vitamine se regleazã printr-o alimentație echilibratã și printr-o administrare, sub control
medical, a vitaminelor obținute în laborator, prin sintezã ; acestea sunt condiționate ca
și medicamentele și sunt comercializate sub formã de comprimate, comprimate efervescente, capsule
sau fiole.

Luate fără discernământ , unele vitamine nu se elimină din organism şi produc hipervitaminoze, boli
cu efecte grave la nivelul sistemului nervos.
Clasificarea vitaminelor se face după solubilitatea lor, determinată de structura moleculei. Există
vitamine care sunt solubile în apă , numite hidrosolubile  şi vitamine care sunt solubile în grăsimi şi
solvenţi organici, numite liposolubile.

Vitaminele hidrosolubile se pot pierde uşor în timpul spălării, păstrării, fierberii etc. produselor
alimentare datorită solubilităţii
lor în apă; se absorb uşor în tubul digestiv mai ales în medii acide; excesul se elimină prin urină şi nu
dau decât rar hipervitaminoze;
organismul nu face rezerve importante pentru aceste vitamine; avitaminozele apar imediat.

Vitaminele liposolubile se pierd prin îndepărtarea lipidelor din alimentaţie , dar nu se pierd la

prelucrarea alimentelor; la depăşirea necesarului zilnic excesul se depozitează în lipidele din ţesuturi
şi mai ales în cele din ficat, ceea ce face ca avitaminozele să apară târziu; pot provoca
hipervitaminoze.