Medicamente.

Droguri
Medicamente

• Sunt cuvinte pe care le folosim zi de zi și al cãror sens pare a fi știut de când lumea. Și uneori chiar așa
este! Cu toate acestea puțini știu cã medicament și drog înseamnau pânã nu demult același lucru:
substanțe folosite pentru a ameliora și a trata o boalã. Ele se preparau și se vindeau în drogherii, sinonim
al denumirii folosite azi farmacii.În prezent este unanim acceptat cã:– medicament este orice compus sau
amestec de compușichimici (naturali sau de sintezã) , administrat sub formã de comprimate,capsule sau
soluție cu scopul de a ameliora sau vindeca;– drog este asociat substanþelor nocive care creeazã
dependențã, boalã și moarte.Pragul de la care un medicament devine drog este greu de
precizat; important este ca administrarea de medicamente sã fie fãcutã cu avizul medicului sau al
farmacistului. Primele sistematizãri în domeniul medicamentului au fost fãcute de preoții egipteni (2000
î. Hr.) și s-au bazat pe rezultate experimentale precum: folosirea pâinii mucegãite pentru tratarea rãnilor
(mucegaiul fiind materia primã din care Alexander Fleming a obținut în anul 1928 penicilina, primul
antibiotic), a esenței de mac pentru calmarea durerilor (opiul, unul dintre primele anestezice, se extrage
din sãmânța de mac) sau a uleiului de ricin, astãzi component important în industria
famaceuticã.Acțiunea medicamentului se bazeazã pe același mecanism de recunoaștere molecularã ,
despre care ai aflat la subcapitolul Arome.
 Aspirina

Aspirina este primul medicament de sintezã, este cel mai vândut din toate timpurile și are
acțiune antipireticã, analgezicã (calmeazã durerea) și antiinflamatoare. Compusul natural existã
în coaja de salcie.În cantitãți mari este nocivã: provoacã ulcere stomacale, boli ale ficatului și
reduce concentrația în vitamina A din organism.
Medicamente antibacteriene

• Prin descoperirea microbilor, de cãtre Luis Pasteur și a bacilului care provoacã tuberculoza (numit
bacilul Koch, dupã numele descoperitorului sãu, Robert Koch) s-a deschis o nouã direcție
de cercetare: omorârea microbilor prin orice mijloace.
Suflamide

• Primul medicament din aceastã clasã, sulfamida aibã a fost descoperitã de un biolog, care a studiat
efectul coloranților asupramicroorganismelor. Sulfamidele au acțiune bacteriostaticã (împiedicã
dezvoltarea bacteriilor).În practica medicală se foloseşte un număr mare de sulfamide care sunt
obţinute prin sinteză şi sunt derivaţi ai sulfamidei albe. Un astfel de produs este sulfatiazolul,
utilizat mai ales în tratarea unor infecţii ale tubului digestiv.
Antibiotice

• Penicilina a fost descoperită de A. Fleming În anul 1929 din întâmplare: el a uitat descoperite în
atmosfera de laborator culturi de bacterii pe care s-a dezvoltat mucegai. Examinând la microscop
cultura mucegăită a constatat că în vecinătatea zonelor cu mucegai toate bacteriile erau moarte.
Faptul a sugerat ideea că mucegaiul secretă substanţe cu puterinc efect antimicrobian.Acestea au
fost denumite anitbiotice (anti – împotriva, bios – viaţă, cu referire la viaţa bacteriilor).Penicilina se
obţine industrial prin creşterea unor mucegaiuri de tip Penicillium natatum şi Penicillium
chisogenum pe medii nutritive.Orice infecţie de origine microbiană se tratează astăzi prin ..
administrarea de antibiotice. În functie de natura infecției se administrează un anumit tip de
antibiotic: cu o anumită structură, astfel încât recunoaşterea moleculară să fie eficientă şi boala să
fietratată. Abuzul de antibiotice are ca efect diminuarea eficacității lor prin creşterea rezistenţei
bacteriilor la acţiunea acestora.
 Droguri

În urmă cu 6000 de ani, sumerienii foloseau pentru calmarea durerii extractul de mac,
care conţinea opiu. Grecii beau lethe, băutură pe bază de mandragora, plantă care
conţine scopolamină, substanţă care induce stări de uitare de sine şi ameţeală. De la
greci a rămas cuvântul narkotikos (care induce ameţeală), folosit atât pentru extractul
de mac cât şi pentru băutura lethe. În limbajul contemporan cuvintele drog şi narcotic
sunt sinonime.Între aliment, medicament şi otravă diferenţa constă doar în
concentraţie.Alcaloizii sunt un exemplu: pot fi esenţe alimentare,
medicamente (administrate sub formă de tincturi, extracte şi substanţe pure) sau pot
fi droguri.
Morfina

• al cărei nume derivă din numele Morpheus (zeul roman al viselor) este principalul constituent
al extractului de mac, numit opiu (care în limba greacă înseamnă suc de mac); a fost izolată pentru
prima dată în anul 1803 de farmacistul german Friederich SertDrner. Este calmantul durerii
profunde cu cea mai puternică acţiune . În concentraţii mari devine drog: induce stări de apatie, de
euforie, comă şi deces.Tot în extractul de mac există codeină , folosită pentru calmarea tusei,
precum şi papaverină , folosită pentru relaxarea musculară , alcalozi care nu sunt droguri.
Canabisul

• afectează memoria de scurtă durată, logica, abilitatea de mişcare, abilitatea de a efectua efort fizic
complex. Canabisul este şi mai periculos când este combinat cu alcoolul. Efectele pe termen lung
sunt creşterea riscului de apariţie a bronşitei şi a cancerului pulmonar precum şi apariţia
perturbărilor psihice.
Heroina

• este cel mai periculos drog; starea de euforie indusă de drog durează în mod obişnuit 4-6 ore. Sub
influenţa heroinei pupilele sunt contractate, pleoapele sunt căzute, apare depresie, apatie şi
descreşte activitatea fizică. Doze mai mari de heroină pot induce somn, vomă şi
respiraţie superficială. O supradoză poate cauza convulsii, comă şi moarte.
Cocaina

• este un compus natural care se extrage din frunzele unei plante originare din America de Sud,
numit arborele de coca. Cocainaeste o pulbere albă. Este folosită în medicină ca anestezic puternic.
În concentraţii mari devine drog! O supradoză poate cauza agitaţie extremă, stop respirator, stop
cardiac şi moarte.
LSD

• este unul dintre cele mai puternice și mai bine studiate halucinogene. Efectele fizice includ:
dilatarea pupilelor, scăderea temperaturii corpului, greaţă, „piele de găină”, creşterea glicemiei şi a
ritmului cardiac. În faza halucinatorie, drogatul are modificări în percepţia spaţiului şi a timpului,
însoţite de percepţia distorsionată a mărimii şi formei obiectelor, a mişcărilor, culorilor, sunetelor,
atingerii şi în abilitatea consumatorului de a percepe obiecte prin intermediul simțurilor.