Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTESTINULUI SUBŢIRE
Intestinul subţire:
● este segmentul de tub digestiv
delimitat:
♦ cranial- de pilor;
♦ caudal- valvula ileocecală;
● are o dispoziţie intraperitoneală;
● se descriu trei segmente:
♦ duoden;
♦ jejun;
♦ ileon;
● jejuno-ileonul are o lungime de 4-7m din
care:
♦ jejunul:
¤ reprezintă 2/5;
¤ cu dispoziţie orizontală a anselor;
♦ ileonul:
¤ reprezintă 3/5;
¤ cu o dispoziţie verticală a anselor;
● jejuno-ileonul ocupă spaţiul visceral
submezocolic şi retroepiploic:
● este fixat la peretele posterior
printr-un mezenter care:
♦ are o bază de implantare =
margine fixă = rădăcină;
♦ lungă de 15-18 cm;
♦ se întinde de la stânga
vertebrei L2 până la nivelul valvulei
ileocecale;
● marginea liberă este cea pe care
se inseră intestinul;
♦ este mai lungă decât cea
fixă;
♦ dă aspectul de evantai larg
deschis;
● peritoneul înveleşte mezenterul prin
reflexia celui parietal;
● acoperă intestinul pe toată suprafaţa
lui;
● mai puţin pe cea pe care se face
inserţia pe mezenter= margine
mezostenică;
● mezenterul = purtătorul vaselor de
sânge reprezentate de:
♦ artera mezenterică superioară-
ramură a aortei;
♦ vena mezenterică superioară-
se varsă în vena portă;
● în interiorul mezenterului vasele
sunt:
♦ dispuse sub formă de arcade
(1-5 serii de arcade);
♦ sunt paralele cu:
▫ baza mezenterului;
▫ intestinul subţire;
♦ sunt legate între ele prin
vasele drepte ale lui Dwight;
● aceste vase drepte ajung în final la
intestin;
● realizează o irigaţie de tip terminal.
● există un singur rând de arcade la
nivelul extremităţilor:
♦ în apropierea valvulei
iliocecale;
♦ a unghiului duodeno-jejunal;
●în apropierea valvulei iliocecale =
zona avasculară Treves;
MIJLOACE DE EXPLORARE PARACLINICE
Diverticulii sunt:
● mici pungi rotunde sau ovalare;
● formate din prelungiri ale peretelui
intestinal;
● pediculate sau sesile;
● în comunicare cu lumenul intestinal;
● se pot întâlni la orice nivel al tubului
digestiv;
● se pot clasifica în:
■ Diverticuli congenitali
● se întâlnesc mai des la tineri;
● sunt de obicei solitari;
● sunt situaţi în orice punct al
circumferinţei intestinale;
● peretele este alcătuit din toate
straturile peretelui:
¤ mucoasă;
¤ submucoasă;
¤ musculară;
¤ seroasă;
● mai poartă denumirea de diverticuli
adevăraţi;
■ Diverticulii dobândiţi:
● sunt mai rar întâlniţi la tineri,
● frecvenţa lor creşte cu înaintarea în
vârstă;
● situaţi preponderent pe marginea
antimezostenică;
● de obicei multipli;
● cu peretele format numai din:
¤ mucoasă;
¤ seroasă;
Fiziopatologie
● simptomatologia-absentă în majoritatea
cazurilor;
● diagnosticul se pune de obicei incidental:
▪ radiologic- pentru altă suferinţă
intestinală;
▪ chirurgical-intraoperator;|q
● suferinţa clinică devine manifestă
când apar complicaţiile:
♦ inflamatorii = diverticulită
▫ se produce prin exacerbarea
florei intestinale stagnante la nivelul
diverticulului;
▫ evoluţia este spre:
abcedare =» perforaţie în cavitatea
peritoneală =►peritonită acută generalizată;
♦ hemoragia diverticulară caracterizată
printr-o sângerare masivă;
♦ ocluzia care poate fi:
▫ adevărată;
▫ psudoocluzie;
♦ tulburări de absorbţie intestinală;
Tratament
Boala Crohn
● este o boală granulomatoasă a
tractului intestinal;
● are cauze necunoscute;
● este caracterizată prin inflamaţia:
▪ predominantă a submucoasei;
▪ cu extindere spre mucoasă şi
seroasă;
▪ prezentând caracter transmural;
● ulceraţia mucoasei este însoţită de:
▪ o reacţie conjunctivă disproporţionată;
▪ =>> stenoza lumenului intestinal;
▪ asociată cu formarea de fistule;
● au fost folosiţi diferiţi termeni pentru
descrierea bolii:
▪ enterită granulomatoasă;
▪ enterită transmurală;
▪ ileită regională;
Epidemiologie
hiperplazia foliculilor;
în stadiul final:
● stadiul de apariţie a granulomului
giganto-celular;
▪ cunoscut şi ca granulomul
crohnian;
▪ reprezintă elemntul
caracteristic al acestei boli;
▪ apare agregat nodular de celule:
epiteliale;
celule gigante polinucleare de tip
Langhans;
înconjurat de o coroană de limfo-
plasmocite;
având un centru hialin;
▪ se diferenţiază de cel tuberculos
prin:
-lipsa cazeificării centrale;
Simptomatologie
● Clinic
suprafaţă neregulată;
favorizând extirparea sa
chirurgicală;
3.■ forma ulcero-hipertrofică
▪ specifică acestei forme este:
o reacţie peritoneală care
formează un plastron;
având aspectul unui bloc
fibrocazeos neregulat;
care poate abceda;
surdă;
jenantă;
aspect dizenteriform;
în cazurile severe:
■ tratamentul tuberculostatic:
● constă în asocierea de trei
antibiotice:
▪ izoniazida;
▪ etambutol;
▪ rifampicină;
■ tratamentul chirurgical:
● sunt rare;
● reprezentă 1%-5% din totalul
tumorilor tubului digestiv;
pH alcalin
● este necunoscutã;
● pot apare în cadrul unor boli cu caracter
genetic:
▫ polipoza intestinalã;
▫ sindromul Gardner;
■ Anatomie patologicã
● se pot intâlni:
-adenoame,
-leiomioame,
-fibroame,
-lipoame,
-hamartomul (sindromul Peutz-
Jeghers), e.t.c.
♦I. adenomul cuprinde trei forme :
- adenomul polipoid;
-adenomul glandelor Brünner;
-adenomul insular;
▫ adenomul polipoid- cu 2 forme:
1.- adenomul tubular = polip
adenomatos;
▪ este varianta cea mai des
intâlnitã
▪ unic:
▪ multiplu
▪ are potenţial de
malignizare
2.- adenomul vilos = polipul
vilos.
▫ adenomul glandelor Brünner:
▪ localizate in special în duoden;
▪ fără potenţial de malignizare;
▪ nu necesitã rezecţii largi
intestinale;
▫ adenomul insular reprezintã:
1. Schwanoame
● se dezvoltã din teaca lui Schwan a
fibrelor nervoase ale intestinului;
2. Ganglioneurinoame
-se dezvoltã din ganglionii simpatici
intestinali;
3. Neurofibroame
-se dezvoltã din fibrele nervoase ale
peretelui intestinal;
● se pot dezvolta:
▪ endoluminal - au dimensiuni mai
mici;
▪ exoluminal - pot ajunge la
dimensiuni mai mari care uneori pot
deveni palpabile;
VII. tumori vasculare benigne
♦1. hemangiomul
● este determinat de proliferarea vaselor
sanguine;
● este cea mai frecventã tumorã
vascularã benignã;
● dezvoltarea acestuia este intraluminalã;
● are aspect polipoid;
● se poate ulcera;
● determină hemoragii sau tulburãri de
tranzit;
♦2. limfangiomul
Obstrucţiile intestinale
▫ prezenţa tumorii favorizeazã
invaginaţiile intestinului mai ales la nivelul
ileonului terminal şi al cecului;
▫ apar accidente de subocluzie repetate
care:
cedeazã de la sine sau
impun intervenţia chirurgicalã;
Hemoragia intestinalã
▫ se produce prin necrozã;
▫ când se ajunge la sângerarea unui
vas important => pot apãrea sângerãri
masive;
NB.▫ hemoragiile intestinale repetate
care nu pot fi explicate prin cauzele
obişnuite (ulcer, cirozã hepaticã, e.t.c.)
permit suspectarea unui proces tumoral
intestinal;
▫ cel mai des sângerează leiomiomul;
Perforaţiile intestinale
▫ sunt cazuri excepţionale;
▫ se impun prin semnele
peritonitei acute;
Degenerarea malignã
▫ este un aspect teoretic, totuşi
posibil;
Diagnostic
● pot fi:
primitive;
secundare;
după aspectul histologic pot fi:
epiteliale = epiteliomatoase;
de origine conjunctivă =
sarcomatoase;
Aspectul clinic
suprainfecţii;
– Scăderea ponderală:
▫ atrage atenţia asupra bolnavului;
– Hemoragiile oculte
▫ duc la stări de anemie,
▫ pot avea caracter destul de sever;
Ocluzia intestinală
▫ se poate instala:
► brusc - prin invaginaţie intestinală;
► cu fenomene premergătoare de
stenoză:
▫ se dezvoltă lent, progresiv;
▫ cu alternanţă constipaţiei/diaree;
► însoţite de:
▫ balonări;
▫ meteorism localizat;
▫ zgomote hidroaerice;
Perforaţiile
▫ sunt rare;
▫ se produc mai puţin brusc;
■semne specifice:
sunt variabile în raport cu:
▫ natura;
▫ volumul;
▫ localizarea;
▫ modalitatea de evoluţie;
Diagnosticul clinic
– curativ
- intervenţia chirurgicală = rezecţia
tumorii + staţiile ganglionare:
▫ când tumora are un stadiu de evoluţie
locală:
-fără a depăşi seroasa
intestinală;
-fără invazie ganglionară şi
metastaze la distanţă;
– paliativ :
►radioterapia şi chimioterapia:
▫ nu sunt folosite ca tratamente
primare în tumorile intestinale;
▫ pot fi folosite ca tratament adjuvant
la intervenţia chirurgicală, mai ales
în cazul sarcoamelor;
I.Adenocarcinomul
melena;
mobilă;
1.Hemangioendoteliomul – este
format din mase celulare endoteliale.
Metastazează timpuriu astfel încât se
impune intervenţia chirurgicală;
2.Hemangiomul benign metastazant
– deşi este histologic benign este
încadrat în categoria tumorilor
vasculare maligne , având potenţial
de metastazare ganglionară;
3.Angiosarcomul – se caracterizează
prin mase de celule endoteliale cu
atipii şi caracter anaplazic.
4.Sarcomul Kaposi
- un limfom multiplu
– este boală cu manifestări
predominat cutanate, afectând şi
intestinul în aprox. 10% din cazuri;
5.Hemangiopericitomul
– este o tumoare formată din
numeroase canale capilare, care
înconjoară sau includ mase de
celule epiteliale.
-poate apare si la nivelul
intestinului
VI. Limfomul malign
♦ se bazează pe chirurgie:
●rezecţia segmentului afectat cu
limfadenectomie regională
♦ radioterapie,
♦ chimioterapie= tratamentul de
elecţie.
Carcinoidul intestinului subţire
♦Macroscopic
●tumorile sunt de dimensiuni
mici,
●cu diametrul sub 2 cm,
●au originea în celulele
glandelor Lieberkühn
♦Microscopic
●sunt formate din:
▪celule mici,
▪monomorfe,
▪rareori observându-se mitoze în
nucleele celulor tumorale.
●în funcţie de capacitatea de a reduce
sărurile de argint, ele se împart în:
▫argentafine=argentafinoame – reduc
sărurile de argint;
▫argirofile=argirofinoame – nu reduc
sărurile de argint.
♦peritumoral se observă:
●o reacţie de fibroză care se extinde:
▫către lumenul intestinal,
▫spre seroasă,
●invadează:
▫peritoneul,
▪mezenterul,
●consecinţa= plicaturarea intestinală=»
subolcuzie sau ocluzie totală
●flush-ul cutanat,
▪considerat cel mai caracteristic
simptom,
▪se manifestă prin:
▫coloraţie roşu aprins a pileii,
▫localizată la nivelul:
-feţei,
-gâtului,
-toracelui anterior;
●afectarea bronşică;
●tulburări cardio-vasculare, constau
în:
▫ modificări tensionale
(hipotensiune),
▫extrasistole;
●instabilitate psihică, tradusă prin:
anxietate,
nevroză;
●hepatomegalia.
Diagnostic.
♦examenul ragiologic baritat standard al
intestinului – poate vizualiza:
●defectele de umplere
datorate:
▪ fie formaţiunilor tumorale,
▪ fie fibrozei intestinului.
♦irigografia poate
●pune în evidenţă retrograd
tumorile de la nivelul ileonului
terminal;
♦examenul ecografic
●poate detecta formaţiunea cu un
diametru mai mare de 1.5 cm,
●poate aprecia gradul de infiltraţie al
tumorii,
●este utilă în determinarea
proceselor metastatice:
▪hepatice,
▪peritoneale,
▪adenopatii;
♦examenul computer tomografic şi
rezonanţă magnetica (RMN)