COMPLICAȚIILE

STOMELOR DIGESTIVE

Autor: Silvia Mitroi

❖ Indiferent de tipul de stomă, cu o tehnică de construcție adecvată, cu
o îngrijire atentă a stomei și consiliere psihoemoțională susținută,
stomele ar trebui să îmbunătățească calitatea vieții pacientului.
❖ Tipul exact de stomă și localizarea anatomică a acesteia în tractul
gastro-intestinal și pe peretele abdominal pot avea implicații în ceea
ce privește tipul de complicație asociat și strategiile de management
care urmează.
❖ Complicațiile legate de stomă pot fi minore și gestionate eficient cu
ajutorul stomaterapeutului sau pot fi grave, necesitând o
reintervenție chirurgicală, împovărând bunăstarea mentală și fizică a
pacientului și sistemul de sănătate.
DATE STATISTICE

❖ Incidența raportată a complicațiilor stomelor variază de la 21% la

70%.
❖ În timp ce riscul de a dezvolta o complicație a stomei rămâne pe tot
parcursul vieții, incidența cea mai mare este în primii 5 ani după
formarea stomei.
❖ Stomele terminale sunt asociate cu rate mai mici de complicații
decât stomele în continuitate, iar colostomiile în continuitate sunt
asociate cu cele mai mari rate de complicații.
CLASIFICAREA COMPLICAȚIILOR STOMELOR
❖ Complicațiile pot fi împărțite temporal în:
o Complicații precoce:
❑ Cele care apar în câteva zile de la operație (imediat
postoperator) și sunt cel mai adesea de natură tehnică;
❑ Cele care apar în prima lună de la intervenția chirurgicală și
sunt de obicei legate de poziționarea incorectă a stomei.
o Complicații tardive:
❑ Cele care apar târziu și sunt întâlnite în mod obișnuit la
stomele permanente.
COMPLICAȚII PRECOCE ALE STOMELOR

❖ Sângerarea stomei;
❖ Ischemia și necroza stomei;
❖ Retracția stomei;
❖ Dezinserția stomei;
❖ Dermatita peristomală.
COMPLICAȚII TARDIVE ALE STOMELOR

❖ Stenoza;
❖ Prolapsul;
❖ Eventrația parastomală;
❖ Complicații ale pielii peristomale.
SÂNGERAREA STOMEI
sângerare stomă dezinserată
❖ Sângerarea se poate produce:
❑ La nivelul tesutului peristomal;
❑ La suprafața stomei;
❑ Din lumenul intestinului.

hematom la sutura de fixare a stomei

SÂNGERAREA STOMEI
❖ Sângerare la nivelul țesutului peristomal
❖ Cauze:
❑ Decuparea incorectă a pungii de colectare (prea mult) și
contactul materiilor fecale cu țesutul peristomal;
❑ Îndepărtarea traumatică a pungii colectoare.
❖ Intervenții:
❑ Folosirea ghidului de măsurare a stomei;
❑ Decuparea corectă a pungii;
❑ Protejarea țesutului peristomal cu inele protectoare, pastă, etc.
SÂNGERAREA STOMEI
❖ Sângerare la suprafața stomei apare, de obicei, imediat postoperator.
❖ Cauze:
❑ Hemostază necorespunzătoare în timpul construcției stomei;
❑ Comorbidități pacient;
❑ Decuparea incorectă a pungii (prea puțin).
❖ Intervenții:
❑ Hemostază prin presiune directă, cauterizarea mucoasei, sutura
vaselor identificale;
❑ Decuparea corectă a pungii.
SÂNGERAREA STOMEI
❖ Sângerarea din lumenul intestinului
❖ Cauze:
❑ Tratament anticoagulant;
❑ Tratament antiinflamator;
❑ Hipertensiune portală;
❑ Boli hematologice;
❑ Chimioterapie;
❑ Recurența bolilor inițiale.
❖ Intervenții:
❑ Depistarea și tratarea problemei care a determinat sângerarea.
SÂNGERAREA STOMEI

!!!!ATENȚIE!!!!
Este necesar să folosim o pungă
transparentă care să permită
observarea directă a stomei și a
eliminărilor!!!!
ISCHEMIA ȘI NECROZA STOMEI

❖ Necroză=fluxul sanguin către sau de la stomă este afectat sau

întrerupt=>ischemie tisulară severă cu afectarea viabilității stomei.

necroză parțială necroză extensivă

ISCHEMIA ȘI NECROZA STOMEI
❖ Cauze:
❑ Mobilizarea inadecvată a intestinului;
❑ Mezenterul este în tensiune;
❑ Rezecția mezenterică excesivă care duce la alimentarea
inadecvată cu sânge arterial sau drenaj venos din intestine;
❑ Orificiul parietal de exteriorizare a stomei prea strâmt;
❑ Tracţiunea baghetei;
❑ Suturi prea strânse;
❑ O rată mai mare de necroză a fost raportată la pacienții obezi
(de 7 ori mai mare decât la ceilalți pacienți) și la pacienții
operați în urgență.
ISCHEMIA ȘI NECROZA STOMEI
❖ Intervenții:
❑ Monitorizarea frecventă în cazurile de necroză superficială sau
parțială (mai puțin 1/3 din circumferință);
❑ Observare cu o sursă de lumină;
❑ Ciupirea mucoasei cu o pensă pentru a verifica dacă
sângerează – manevra nedureroasă;
❑ Debridarea zonei necrotice = extensia și adâncimea necrozei;
❑ Reconstrucţie chirurgicală dacă necroza compromite peretele
intestinal sau se extinde dincolo de planul aponevrotic;
❑ Utilizarea pungii din două piese facilitează observarea zilnică a
stomei fără a fi nevoie să îndepărtăm flanșa!!!
MELANOSIS COLI

!!!Stoma prezinta un aspect

necrotic, dar este datorat
consumului excesiv de
laxative!!!
RETRACȚIA STOMEI

❖ Retracția stomei apare atunci când stoma se află in

același plan cu pielea sau sub nivelul suprafeței
pielii.
❖ Retracția apare până la 10-24% din pacienții
retracția ușoară a stomei
stomizați, poate fi parțială care implică pielea și
țesutul subcutanat sau completă atunci când stoma
este sub nivelul fasciei.
❖ Retracția poate să apară devreme sau târziu după
intervenția chirurgicală soldată cu o stomă.

retracția stomei cu reacție

inflamatorie severă
RETRACȚIA STOMEI
❖ Cauze:
❑ Tehnică chirurgicală defectuoasă;
❑ Exteriorizarea intestinului sub tensiune;
❑ Lungimea insuficientă a intestinului exteriorizat la piele;
❑ Fixarea slabă a intestinului pe peretele abdominal;
❑ Desprinderea accidentală sau îndepartarea prematură a baghetei;
❑ Factori de risc suplimentari includ obezitatea, creșterea în
greutate după operație, recurența bolilor inițiale, înălțimea
inițială a stomei < 1 cm, malnutriția sau imunosupresia.
RETRACȚIA STOMEI
❖ Retracția stomei afectează protezarea stomei și poate provoca scurgeri, ceea ce poate duce
la iritații peristomale.
❖ Intervenții:
❑ Monitorizarea stomei și a zonei peristomale pentru a preveni agravarea retracției;
❑ Utilizarea pungilor convexe pentru a umple adancimea de retragere, a centurii de
fixare pentru a ajuta la susținerea stomei și / sau inele și pastă protectoare;
❑ Scopul gestionării unei stome retractate este de a menține o etanșare sigură între
pungă și piele;
❑ Reinterventia chirurgicală se indică atunci când nu se poate realiza apareierea
stomei și iritatia peristomală persistă.
❖ !!!!Trebuie reamintit faptul că dezinserția circumferențială completă însoțită de retracția
stomei sub fascie este urgență chirurgicală, deoarece poate duce la peritonită!!!!
DEZINSERȚIA STOMEI dezinserție cu aspect obișnuit

❖ Dezinserția stomei=separarea stomei de pielea

peristomală (incidența este până la 28% dintre
pacienți în perioada postoperatorie imediată).
❖ Poate fi:
❑ Parțială cu zona de separare superficială
sau profundă;
❑ Circumferențială.

dezinserție datorată infecției

parastomale
DEZINSERȚIA STOMEI
❖ Cauze:
❑ Secundar retracției sau necrozei;
❑ Comorbidități: pacienți imunosupresați, în tratament cu
corticosteroizi, pacienți diabetici, obezi, malnutriți, post
radioterapie;
❑ Iatrogenă: orificiu de exteriorizare a stomei prea larg,
sutură strânsă a stomei la piele.
DEZINSERȚIA STOMEI
❖ Intervenții:
❑ Monitorizare frecventă;
❑ Utilizarea protectorilor cutanați (pudră, pastă);
❑ Pansamente cu alginat de calciu si hidrofibră (dacă există o
cantitate usoară până la moderată de exudat);
❑ Dehiscența mai mare sau circumferențială poate necesita
reintervenție chirurgicală pentru a preveni complicațiile pe
termen lung (retracția sau stenoza stomei)
❑ În cazurile de separare mucocutanată care se extinde până
sub fascie poate fi necesară o intervenție chirurgicală
pentru a evita peritonita.
 DERMATITA PERISTOMALĂ
❖ Dermatita peristomală
❑ Cea mai frecventă complicație a stomei;
❑ Iritarea pielii în jurul stomei;
❑ Complicațiile cutanate peristomale apar cu o decuparea incorectă a pungii-contact
prelungit piele-materii fecale
incidență raportată de până la 43%;
❑ Apar mai frecvent la pacienții cu ileostomie.

schimbarea pungii la interval scurt

DERMATITĂ PERISTOMALĂ
❖ Cauze:
❑ Contactul pielii peristomale cu materii fecale;
❑ Contactul pielii peristomale cu produse utilizate în îngrijirea stomei
care pot fi corozive;
❑ Dermatită de contact; dermatită de contact
❑ Îndepărtarea traumatică a pungii;
❑ Compresia corsetului abdominal sau a centurii de fixare;
❑ Complicațiile stomei, cum ar fi dezinserția, prolapsul, retracția și
eventrația parastomală;
❑ Infecții bacteriene/fungice ale pielii cauzate de umiditate și emisii
(pielea peristomală devine vulnerabilă la proliferarea
microorganismelor)
contact prelungit piele-
❑ Comorbidități preexistente: diabet, tratament cu imunosupresoare; materii fecale
❑ Utilizarea pe termen lung a antibioticelor.
 DERMATITĂ PERISTOMALĂ
❖ Simptome:
❑ Prurit peristomal;
❑ Senzația de arsură;
❑ Durerea.

dermatită de contact dermatită fungică

DERMATITĂ PERISTOMALĂ
❖ Intervenții:
❑ Trebuie depistată cauza dermatitei peristomale;
❑ Adaptarea sistemului de colectare;
❑ Utilizarea materialelor protectoare pentru a îmbunătăți etanșarea
sistemului colector;
❑ Terapia topică pentru a proteja pielea și a promova vindecarea;
❑ Utilizarea sistemelor convexe pentru a spori proeminența stomală
și pentru a îmbunătăți sigiliul;
❑ Când complicațiile cutanate peristomale persistă datorită
amplasării incorecte sau a construcției necorespunzătoare a
stomei trebuie să se ia în considerare reintegrarea in tranzit a
stomelor temporare și relocarea/reconstrucția pentru stomele
permanente.
DERMATITĂ PERISTOMALĂ

❖ Cel mai important lucru pe care îl poate face chirurgul pentru a

minimiza aceste complicații este de a crea o ileostomie protuberantă de
2 până la 3 cm care minimizează contactul direct al efluentului cu
pielea.

❖ Chiar și colostomiile ar trebui să fie protuberante, deoarece cele care au

o înălțime mai mică de 1 cm în perioada postoperatorie imediată sunt
asociate cu o incidență de 35% a complicațiilor peristomale.
CANDIDOZĂ
❖ Semne și simptome:
❑ Iritație maculo-papulară cu sau fără leziuni satelite;
❑ Pacientul se poate plânge de prurit.
❖ Cauze:
❑ Tratament prelungit cu antibiotice sau corticosteroizi;
❑ Efluent în contact cu pielea – sistemul colector oferă condiții
prielnice (umiditate, căldură)
❖ Intervenții:
❑ Asigurarea unui sistem adecvat de colectare;
❑ Tratament local cu antifungice luând în considerare faptul că
unguentele antifungice pot afecta aderarea pungii;
❑ Se pot utiliza protectori cutanați.
PYODERMA GANGRENOSUM

❖ Semne și simptome:
❑ Leziuni indurate și ulcerate;
❑ Culoare roșie sau violacee;
❑ Formă neregulată;
❑ Leziuni dureroase;

❑ Exudat în cantitate mare.

PYODERMA GANGRENOSUM
❖ Cauze:
❑ Boli autoimune sau procese inflamatorii;
❑ Boli inflamatorii intestinale;
❑ Leucemie;
❑ Mielom multiplu;
❑ Policitemia vera
❑ Artrită reumatoidă;
❖ Intervenții:
❑ Controlul exudatului folosind pansamente cu alginat sau hidrofibre;
❑ Obținerea etanșeizării sistemului colector;
❑ Evitarea traumatizării zonelor afectate.
STENOZA
❖ Stenoza stomei apare cu o incidență de 2 până la 15%, este cel mai
frecvent întâlnită la pacienti cu colostomie terminala.
❖ Cauze:
❑ Necroza parțială și dezinserția stomei;
❑ Tehnică chirurgicală inadecvată (orificiu de exteriorizare a
stomei prea ingust, intestin prea scurt si in tensiune); stenoză datorată retracției

❑ Radioterapie;
❑ Creșterea în greutate după operație;
❑ Boli inflamatorii intestinale;
❑ Procese inflamatorii recurente;
❑ Dilatarea frecventă a stomei care determină formarea
țesuturilor cicatriceale.
stenoză cronică cu țesut cicatriceal
STENOZA

❖ Simptome:
❑ Meteorism abdominal;
❑ Crampe frecvente;
❑ Diaree;
❑ Eliminare materii fecale subțiri.
 STENOZA
❖ Intervenții:
❑ Pierdere în greutate;
❑ Hidratare adecvată;
❑ Evitarea constipației;
❑ Adaptarea sistemului colector pentru a evita problemele
peristomale;
❑ Stenoza ușoară poate fi adesea gestionată cu dilatare cutanată
blândă;
❑ Reintervenție chirurgicală cu crearea unei noi stome fără
tensiune pentru stenoze severe, cele asociate cu boala
inflamatorie intestinală sau ischemie.
 PROLAPSUL
❖ Prolapsul stomei= intestinul iese prin orificiul stomal prea mult.
prolaps-intestinul expus este
Lungimea intestinului prolabat poate varia de la 2-3 cm la mai mult de 10 susceptibil la abraziuni si infecții
cm. Un prolaps poate să apară în orice tip de stomă, dar este mai frecvent
la stomele în continuitate.
❖ Cauze:
❑ Dificultăți de construcție a stomei, inclusiv un perete abdominal slab,
cu suport fascial slab dezvoltat (sugari);
❑ Crearea unui orificiu mare de exteriorizare a stomei în peretele
abdominal;
❑ Fixare inadecvată a intestinului pe peretele abdominal;
❑ Poziționarea stomei (nu trece prin mușchiul drept abdominal);
❑ Creșterea presiunii abdominale din cauza obezitații, tusei, sarcinii;
❑ Efort excesiv (de exemplu, ridicarea obiectelor grele);
❑ Edemul intestinului.
 PROLAPSUL
❖ Semne și simptome:
❑ Prolapsul crește dimensiunea și lungimea stomei și face dificilă
capacitatea pacientului de a ascunde stoma sub îmbrăcăminte;
❑ Stoma edematoasă sângerează și este mai predispusă la trauma;
❑O stomă prolabată s-ar putea obstrua, ceea ce face imposibilă
trecerea fecalelor;
❑ Obstrucția poate duce la ischemie și modificarea culorii (violet
sau cianotic);
❑ Iritația peristomală,sângerarea, necroza și gangrena capătului
distal al stomei prolabate pot fi observate în prolapsul cronic.
 PROLAPSUL
❖ Intervenții:
❑ Reducerea manuală a prolapsului;
❑ Corset abdominal pentru a exercita o compresie ușoară;
❑ Pansament rece pentru a induce vasoconstricția;
❑ Poziție în clinostatism;
❑ Adaptarea pungii colectoare și folosirea de materiale protectoare;
❑ Corecția chirurgicală a prolapsului este indicată pentru stomele
definitive și implică rezecția prolapsului și reconstrucția stomei;
❑ Prolapsul la stomiile în continuitate se rezolvă odată cu
reîncadrarea în tranzit.
EVENTRAȚIA PARASTOMALĂ
❖ Eventrația parastomală =eventrație care se dezvoltă prin defectul
peretelui abdominal la locul stomei.
❖ Incidența eventrației parastomale cu simptomatologie este raportată
până la 39%, în timp ce incidența eventrației parastomale
asimptomatice detectate imagistic întâmplător este de aproape 80%.
❖ Colostomiile terminale pe colonul descendent și colonul sigmoid au cea
mai mare rată de incidență a eventrației parastomale.
❖ Eventrațiile parastomale sunt mai puțin frecvente în perioada
postoperatorie imediata.
❖ Majoritatea eventrațiilor parastomale apar de obicei în primii 2 ani după
crearea stomei, dar pot să apară până la 10 ani după formarea stomei.
EVENTRAȚIA PARASTOMALĂ
❖ Cauze:
❑ Poziționarea incorectă a stomei (nu trece prin mușchiul drept
abdominal);
❑ Fascia nu se închide corespunzător in jurul stomei;
❑ Creșterea presiunii intraabdominale;

❑ Obezitate sau creștere în greutate;

❑ Vârsta înaintată;
❑ Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor.
EVENTRAȚIA PARASTOMALĂ
❖ Prevenire:
❑ Marcarea preoperatorie a locului viitoarei stome;
❑ Evitarea ridicării obiectelor grele cel puțin 8 săptămâni
postoperator;
❑ Evitarea creșterii în greutate.
eventrație parastomală si eventrație parastomală uriașă
prolaps
EVENTRAȚIA PARASTOMALĂ
❖ Intervenții:
❑ Adaptarea sacului colector și a materialelor de protecție pentru stomă (se
măsoară și se aplică când eventrația este redusă);
❑ Purtarea centurii de contenție;
❑ Se recomandă întreruperea irigațiilor colice pentru pacienții cu colostomie
permanentă;
❑ Prevenirea constipației cu hidratare corespunzătoare, modificarea dietei și
laxativ ușor;
❑ Dacă sunt prezente semne de obstrucție, încarcerare, perforație sau dificultăți
majore in aplicarea sistemului stomic, pacientul trebuie trimis la chirurg;
❑ Repararea chirurgicală a eventrației parastomale se poate face prin reparații
fasciale, plasă protetică sau relocarea stomei; cu toate acestea, ratele de
recurență după tratamentul chirurgical variază de la 33 la 76%.
CONCLUZII
❖ S-a demonstrat că pregatirea preoperatorie și, mai ales, poziționarea
corectă a stomei reduc complicațiile postoperatorii.

❖ Atenția orientată spre detalii în momentul creării stomei, în special

în cazul stomelor permanente, poate ajuta la minimizarea
complicațiilor asociate cu această procedură.

❖ Postoperator, implicarea specialiștilor în stomaterapie si ingrijirea

plăgilor este foarte valoroasă, iar punerea în aplicare a protocoalelor
standardizate a contribuit la atenuarea incidenței complicațiilor
stomelor și reducerea perioadelor de spitalizare.