Pulberi compuse cu substanțe oxidante, cu

extracte.
Pulberi cu tincturi
• Într-o pulbere se pot asocia substanțe oxidante (clorați, nitrați,
peroxizi, permanganați) cu substanțe reducătoare (sulf, sulfiți,
hiposulfiți, acid tanic, etc), când pot avea loc reacții între
componente, reactii insoțite de mici explozii.
• Regula generală: pulverizarea se va face pentru fiecare
substanță în parte, triturând ușor pentru a nu exploda.
• Rp: kalii chlorici 0,6g
• acidi tanici 0,5g
• sachari 0,5g
M.f. pulvis
D.t.d. nr. V
D.s ext.pentru gargara
• Observații: cloratul de potasiu este o pulbere cristalină albă sau
cristale incolore, transparente, lucioase, fără miros, cu gust răcoritor
și slab sarat.
• Se păstreaza în flacoane bine închise, ferit de foc.
• Observație: Rețetele trebuie scrise citeț pentru a nu se
confunda clorura de potasiu cu cloratul de potasiu.
• Acidul tanic este o pulbere de culoare galben închis, ușor
solubilă în apă, alcool și glicerină la cald.
• Pentru a evita descompunerea cloratului de potasiu acesta
nu se va tritura energic la mojar. Amestecarea pulberilor se
face cu o linguriță sau o spatulă.
 Pulberi compuse cu extracte uscate și tincturi
Conform FRX extractele vegetale sunt preparate farmaceutice fluide, moi sau uscate
obținute prin extracția produselor vegetale cu diferiți solvenți, urmată de evaporarea
parțiala sau totală a solventului și aducerea masei reziduale sau a pulberii la concentrația
sau consistența prevăzută.
Încorporarea extractelor uscate în pulberi nu ridică probleme. Ele pot fi încorporate în
orice proporție.
Rp: extract de beladona 0.8g
natrii hidrogencarbonas 3g
magnesii oxidi 3g 26g
aluminii hidroxidi 10g
bismuthi subnitras 10g
M.f. pulvis D.s. int. 1lgt rasa x3/zi

1 lgt rasa =aprox 2 grame (densități egale)

Un vârf de cutit= 0.5-1g pulbere
O lgt rasa =1.25-2.5g pulbere
O lgt plina = 2.5-5g pulbere

Pulberea contine doua substanțe cu densități mari și două cu densități mici

Fiind un preparat de uz intern care conține o substanță puternic activă se verifică

dozele.

2g pulbere…………………………….0.075g extract de beladona

26g pulbere…………………………x=0.975g extract

3x2g pulbere………………………………0.2g extract

26g pulbere……………………………….. y=0.866g extract

Concluzie: dozele nu sunt depășite!

Preparare: Se pulverizeaza o cantitate mică de bismut subnitric la mojar (1g)

peste care se adauga extractul uscat de beladona și se continua triturarea pentru

omogenizare. Se aduc pe rând în mojar celelalte componente în ordinea

descrescătoare a densității: restul de bismut subnitric, bicarbonatul de sodiu, oxidul

de magneziu și oxidul de aluminiu.

Pulberea obtinuta se cerne prin sita V și apoi se reomogenizeaza la mojar.

Se condiționeaza și se eliberează într-o pungă de hârtie.

• Observații: extractul de beladona se obține prin percolare (folosind alcool
diluat) din frunzele de mătrăgună, cu un conținut de cel puțin 1.35% și cel
mult 1.65% alcaloizi totali exprimați în hiosciamina. Se păstreaza la
Separanda.
• Extractul nu se va adăuga niciodată primul, pentru a evita reținerea unei părți
pe pereții mojarului.
Pulberea conține două substanțe cu densități mari (bismut și bicarbonat) și două
substanțe cu densități mici (oxidul de magnesiu și hidroxidul de aluminiu=alucol).
Fiind o pulbere de uz intern se cerne prin sita V sau VI; în timpul cernerii există
tendința de separare a substantelor cu densitate mare, de aceea trebuie
reomogenizata.
Oxidul de magneziu are tendința de aglomerare, de aceea se va pulveriza
prin frecare pe sita IV.
• Acțiune: antispastică - datorită extractului de belladonna; antiacidă - datorită
celorlalte componenete
 Pulberi compuse cu extracte moi (30%)
• Extractele moi sunt preparate vâscoase, colorate, cu aspect uniform. Culoarea,

gustul și mirosul acestora sunt caracteristice ingredientelor, constituind criteriul

organoleptic utilizat pentru identificarea acestora.

• Extractele moi se pot încorpora ca atare în pulberea compusă în proporție de

maxim 30% din masa totală a pulberii.

• Dacă extractele sunt prescrise în cantități mai mari de 30% din masa totala a

pulberii, acestea se vor transforma de obicei în extracte uscate.

• Posibilități de încorporare a extractelor moi:

• dispersarea în pulberea obținută anterior

• dispersarea în componente cu capacitate adsorbantă maximă

• dizolvarea într-o cantitate mică de alcool, urmată de dispersarea în pulberea

compusa; prin încălzirea ușoara a mojarului se realizează evaporarea alcoolului.

Dezavantajul acestei metode este acela că se încorporeaza o cantitate

suplimentară de apă (din alcoolul conc).

• Dacă extractul este în proporție mai mare de 30%, se încorporeaza
astfel:
• transformarea în extract uscat cu ajutorul unei pulberi inerte
(lactoza, amidon, pulbere de liquiritie) în raport de 1:3 față de
extractul moale.
• Uscarea se realizează într-o capsulă de portelan, pe baie de apa; dacă
extractele conțin substanțe termolabile, se concentreaza prin încălzire sub
vid la 50 - max. 60 grade.
• înlocuirea extractului moale cu extract uscat în funcție de conținutul
în principii active

• Rp: papaverina hydroclorica 0.04g

extract de valeriana 0.05g
sachari lactis 0.2g
M.f.pulvis
Div nr VI D.s int 3/zi
• Este o pulbere magistrală, divizată, de uz intern, care conține o substanță puternic activă-
papaverine = substanță sub formă de cristale, alba, fără miros, cu gust slab amar și
arzător; se păstreaza în recipiente bine închise, ferit de lumina, la Separanda.

• Doza p.o.d = 0,2 g și p.o.z = 0,6 g. Se vor verifica dozele.

• Se va calcula proporția de extract față de masa totală de pulbere, pentru a vedea care este
metoda de încorporare a acestuia în masa de pulberi
0,05 g extract………………………………0,29 g pulbere compusă
x………………………………………………..100 g pulbere
x= 17,24%

• Preparare: se pulverizează o cantitate mică de lactoză la mojar, peste care se aduce

papaverina și se triturează pentru omogenizare. Restul de lactoza se aduce treptat în
porțiuni crescătoare triturând după fiecare adăugare pentru omogenizare. Se adaugă apoi
extractul moale de valeriana, care se aduce pe capătul pistilului, triturând ușor, pentru a
evita aderarea extractului moale de mojar. Pulberea se divide în șase doze, prin
cântărirea fiecarei doze.
• Observații: extractul de valeriană siccum sau moale se prepară prin percolare
cu alcool dilut a rădăcinii și rizomului de valeriană (odolean). Conf. FRX,
pierderea prin uscare este permisă cel mult 20%.

• Are concentrația mai mica de 30%.

• Cântărirea extractului se face pe hârtie cerată sau de filtru; extractul se va

aduce cu o spatulă la capătul pistilului; ulterior prin ușoara presare, pe capul
pistilului, a hârtiei de filtru are loc aderarea extractului moale, iar prin umezirea
cu apă a hârtiei la exterior este facilitată detașarea acesteia de extract, care
rămâne atașat pe pistil.

• Triturarea extractului moale se face ușor si un timp îndelungat pentru

obținerea unei pulberi omogene. Deoarece există o substanță puternic activa
în formulă, divizarea se va face prin cântărirea individuală a fiecărei doze.

• Conservare; se prepară la cerere și se păstrează în capsule de hârtie cerata

sau pergaminată.

• Acțiune: antispastică (papaverina) și sedativă (extractul moale de valeriana).

Pulberi compuse cu extracte fluide și tincturi (10%)
• Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide, sub forma de soluții alcoolice,

hidroalcoolice, eteroalcoolice obținute prin extracția produselor vegetale, în

general, cu alcool dilut, uneori acidulat.

• Prepararea se face prin macerare, macerare repetată sau prin percolare.

• Tincturile care au o stabilitate redusă se prepară prin dizolvarea

extractelor uscate sau diluarea extractelor fluide.

• Extractele fluide și tincturile se pot încorpora ca atare în pulberile compuse.

Încorporarea se face prin triturare ușoara cu pulberea compusa obținută

anterior la mojar.

• Daca acestea sunt prescrise în cantități mai mari de 10% se pot încorpora

după transformarea în extracte uscate, folosind o pulbere inertă în raport

de 1:1 față de extractul fluid sau prin înlocuirea cu extracte uscate în funcție de

conținutul în principii active.

Rp: fenobarbital 0.05g

kalii bromidum 0.2g

natrii bromidum 0.2g

t-ra de valeriana II gttae

M.F. pulvis
D.td nr V

D.s.int.: 3/zi

Este o pulbere compusa de uz intern divizată.

Fenobarbitalul este o substanță puternic activă (Separanda);

Doze: p.o.d. = 0,3 g; p.o.z. = 0,6 g.

Se vor verifica dozele maxime.

Se calculeaza procentul de tinctură din total masă de pulbere.

Conf FRX, 1g de tinctura la 20 grade are 57 picături.

57 pic…………………….1g

2 pic……………………x=0,035g

0,48 g pulbere……………0,035 g

100 g………………………y=7.22%
• Preparare: Se pulverizează o cantitate mică de bromură de potasiu la mojar, se
adaugă apoi fenobarbitalul, restul de bromura de potasiu, bromura de sodiu,
triturând după fiecare adăugare. La final, se adaugă t-ra de valeriană, picătură
cu picătură pe capătul pistilului, care se ține în poziție verticală, triturând
amestecul după fiecare adăugare.

• Se divizează prin cântărirea individuală a fiecărei doze. Se condiționează

și se eliberează în capsule de hârtie cerată sau pergaminată.

• Observații :

• Cantitatea de tinctură care se adaugă într-o pulbere compusa care contine

substante higroscopice (bromura de potasiu) scade sub 10%, deoarece
umiditatea imprimată influențeaza negativ stabilitatea pulberii. Fiind în proporție
de 7%, tinctura se poate încorpora fără probleme.

• Dacă pulberea are o umiditate ridicată, pentru corectarea acestui neajuns se

poate adăuga o substanță inerta, de regula lactoza, adnotând pe rețetă.

• Acțiune: sedativa.