PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE HIGROSCOPICE ŞI

DELICVESCENTE

•Substanţele higroscopice şi delicvescente dacă sunt păstrate în condiţii

necorespunzătoare reţin apa din atmosferă.
Diferenţa între cele două tipuri de substanţe constă în cantitatea de apă reţinută:

–substanţele higroscopice absorb apă şi se umezesc,

–pe când cele delicvescente se dizolvă în apa absorbită.

•Exemple de substanţe higroscopice: iodura de sodiu, bromura de sodiu, bromura de
amoniu, azotit de sodiu, nistatin,

•Exemple de substanţe delicvescente: bromura de calciu cristalizată cu 2 molecule de

apă, clorura de calciu cristalizată cu 6 molecule de apă, cloralhidrat, piperazina
cristalizată cu 6 molecule de apă.

•Reguli ce trebuie respectate la prepararea pulberilor compuse care conţin

substanţe higroscopice şi delicvescente

•Cântărirea se realizează pe tectură de hârtie cerată, pentru a evita murdărirea

platanului balanţei.

•Cântărirea, pulverizarea, amestecarea se realizează cât mai repede pentru a limita

contactul substanţei cu umiditatea atmosferică.

•Substanţele higroscopice şi delicvescente nu trebuie aduse la un grad de pulverizare

foarte avansat, pentru a nu oferi o suprafaţă foarte mare de contact cu aerul.
Pulverizarea trebuie realizată într-un mojar uscat pentru a evita contactul cu
umiditatea.
•Substanţele termostabile se încorporează în pulberi după o prealabilă uscare la etuvă.
•Substanţele termolabile se încorporează în pulberi alături de substanţe
adsorbante:lactoză, amidon, caolin, aerosil, oxid de magneziu, carbonat bazic de
magneziu

•Ambalarea acestui tip de pulberi compuse se face în capsule de hârtie cerată.

•Se mai recomandă utilizarea unui ambalaj dublu de hârtie, la care ambalajul interior
este obţinut din hârtie cerată, parafinată sau staniol, şi păstrarea capsulelor de hârtie
care conţin astfel de pulberi în borcane de sticlă bine închise.
Rp.Phenobarbitali 0,02 g
Natrii nitritis 0,03 g
Papaverini hydrochloride 0,04 g
Aminophylini 0,10 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. X
D. s. intern 3 pe zi

•Azotitul de sodiu este o substanţă higroscopică, termolabilă, motiv pentru care nu se

poate usca la etuvă.

•Pentru a împiedica umezirea lui şi implicit a pulberii compuse care se obţine, se

foloseşte o pulbere cu capacitate adsorbantă, de tipul carbonatului bazic de magneziu
în cantitate dublă faţă de azotitul de sodiu. Se va adnota reţeta cu modificările
efectuate.

•Fiind un preparat de uz intern trebuie verificate dozele terapeutice maxime pentru

toate componentele.
Carbonat bazic de magneziu0,06 g
Rp. Phenobarbitali 0,02 g
Natrii nitritis 0,03 g
Papaverini hydrochloride 0,04 g
Aminophylini 0,10 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. X
D. s. intern 3 pe zi
•PREPARARE

•Se aduce la mojar şi se triturează jumătate din cantitatea de carbonat bazic de

magneziu.

•Se adaugă azotitul de sodiu şi restul de carbonat bazic de magneziu triturând pentru
omogenizare.

•Celelalte componente se aduc la mojar în ordinea crescătoare a maselor:

fenobarbitalul, papaverina clorhidrică şi aminofilina.

•După obţinerea unui amestec omogen, pulberea se divide prin cântărirea fiecărei doze
şi se eliberează în capsule de hârtie cerată.

•OBSERVAŢII

•Azotitul de sodiu se prezintă sub forma unor cristale sau bastonaşe albe sau slab-
gălbui, fără miros, cu gust slab sărat. Este o substanţă higroscopică şi termolabilă care
se păstrează la SEPARANDA, în recipiente bine închise, ferite de lumină.

•Este sensibil la pH-ul acid creat în preparat de papaverina clorhidrică şi fenobarbital.

Azotitul de sodiu se descompune, în prezenţa apei precum şi la pH acid, cu formare de
oxizi de azot (monoxid şi dioxid de azot).

•Pentru a limita umiditatea atrasă în preparat de azotitul de sodiu se foloseşte o

pulbere cu caracter adsorbant. Pentru a tampona pH-ul acid creat de celelalte
componente pulberea adsorbantă utilizată trebuie să aibă caracter bazic: oxid de
magneziu, carbonat bazic de magneziu. Acestea se pot folosi în cantitate egală sau
dublă faţă de cantitatea de nitrit de sodiu.

•Nitritul de sodiu nu se aduce primul la mojar deoarece este o substanţă puternic

activă şi higroscopică.
•ACŢIUNE

•Preparatul are acţiune sedativă datorată fenobarbitalului şi vasodilatatoare datorită

celorlalte componente.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE CARE DAU AMESTECURI

EUTECTICE

•O serie de substanţe organice, majoritatea cu grupări fenolice, cetonice sau

aldehidice, duc la obţinerea de amestecuri eutectice dacă sunt asociate între ele. Un
amestec eutectic prezintă un punct de topire mai scăzut decât al fiecărui component în
parte.
•Din această categorie de substanţe fac parte: acidul acetilsalicilic, antipirina, β-
naftolul, camforul, cloralul hidrat, mentolul, fenacetina, fenolul, salolul, timolul, etc..
•Cele mai frecvente asocieri, întâlnite în reţetele magistrale şi care dau amestecuri
eutectice sunt: camfor –mentol, camfor –fenol, aspirină –metenamină, aspirină –
fenazonă.
•Încorporarea într-o pulbere compusă a unui amestec eutectic nu ridică probleme în
sensul modificării consistenţei acesteia, dacă amestecul eutectic este în proporţie mică
faţă de masa pulberii. În cazul în care amestecul eutectic format este în proporţie mare
pulberea obţinută are tendinţă de aglomerare şi se înmoaie.

METODE DE EVITARE A FORMĂRII UNUI AMESTEC EUTECTIC

O metodă de preparare, utilizată pentru evitarea formării unui amestec eutectic,

este reprezentată de separarea componentelor condiţionate în capsule amilacee cu
ajutorul unui disc de Hostia.
Se utilizează de asemenea amestecarea uneia dintre componentele care dau
amestec eutectic şi care se află în cantitate mai mare cu o pulbere adsorbantă, în
cantitate egală.
Atunci când este posibil se recurge la înlocuirea substanţelor care formează
amestecul eutectic cu alte substanţe, de exemplu înlocuirea aspirinei şi a fenazonei cu
salicilatul de fenazonă(salipirina).

Rp.Methenamini
Acidi acetylsalicylici ǀ aa0,30 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi
Pentru a prepara această reţetă magistrală se vor separa metenamina şi aspirina,
componente care dau amestec eutectic, cele mai bune rezultate se obţin folosind o
pulbere adsorbantă de tipul oxidului de magneziu sau carbonatului bazic de magneziu,
în cantitate egală cu aspirina. Se adnotează reţeta cu modificarea efectuată.
 Carbonat bazic de magneziu 0,30 g
Rp.Methenamini
Acidi acetylsalicylici ǀaa0,30 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi

•PREPARARE
•Se pulverizează aspirina la mojar şi se adaugă carbonatul bazic de magneziu,
triturând pentru omogenizare. Se adaugă apoi metenamina pulverizată în prealabil şi
se triturează cu restul componentelor. Se eliberează în capsule de hârtie cerată.
•O altă metodă de preparare constă în condiţionarea pulberilor în caşete. Se
pulverizează aspirina la mojar şi se divide în capsule amilacee, unde, în fiecare
capsulă peste aspirină se aduce un disc de Hostia. Peste discul de Hostia se divide apoi
metenamina pulverizată în prealabil. Prin separarea celor două componente în
interiorul aceleaşi capsule cu ajutorul discului de Hostia se evită formarea amestecului
eutectic.
•OBSERVAŢII
•Folosirea lactozei, amidonului sau caolinului cu rol de pulbere adsorbantă duce la
obţinerea unei pulberi aglomerate care imediat după preparare se înmoaie.
•ACŢIUNE
•Preparatul are acţiune antiinflamatoare datorită prezenţei aspirinei şi antiseptic urinar
datorită metenaminei.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE VOLATILE

•Numeroase pulberi compuse, întâlnite în practica farmaceutică ca reţete magistrale
conţin substanţe volatile: mentol, camfor, timol, uleiuri volatile. Ca metodă generală
de preparare se amestecă substanţa vo latilă cu una din celelalte componente ale
pulberii, după care se adaugă treptat restul componentelor.
•De obicei, majoritatea substanţelor volatile care se încorporează într-o pulbere
compusă sunt reprezentate de uleiurile volatile. Aceste uleiuri volatile se pot încorpora
fie în componenta cu reactivitatea chimică cea mai mică fie în pulberea compusă
obţinută anterior.

Rp. Caolini
Magnesii oxydi aa2 g
Elaeosacchari Menthae4 g
Bismuthi subnitratis8 g
M. f. pulvis
D. S. intern după aviz
•PREPARARE
•După pulverizarea zahărului la mojar, se aduc peste acesta 2 picături de ulei volatil de
mentă triturând pentru dispersarea omogenă a acestuia. Peste oleozaharul format se
aduc celelalte componente în ordinea descrescătoare a densităţilor: bismut subnitric,
caolin, oxid de magneziu. Pulberea obţinută se trece prin sita VI, iar după cernere se
reomogenizează la mojar. Se eliberează în capsule de hârtie cerată.

•OBSERVAŢII
•Oleozaharurile se obţin din zahăr şi uleiuri volatile folosind raportul o picătură de
ulei volatil : 2 g de zahăr. Picăturile de ulei volatil se aduc pe rând, cu ajutorul
picătorului normal sau a unui picător etalonat în prealabil, pe capul pistilului ţinut în
poziţie verticală, se triturează după adăugarea fiecărei picături de ulei volatil.
•Pentru cernere se foloseşte sita VI deoarece urmărim acţiunea adsorbantă a pulberii.
•Pentru că aceste componente ale pulberii compuse au densităţi diferite apare tendinţa
de a se separa după cernere, motiv pentru care trebuie să reomogenizăm pulberea.
•ACŢIUNE
•Preparatul are acţiune antiacidă şi adsorbantă. Oleozaharul are rol aromatizant şi
edulcorant.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE FLORESCENTE

•Anumite substanţe care conţin apă de cristalizare au tendinţa de a pierde o parte din
aceasta în anumite condiţii:
–conservare necorespunzătoare,
–triturare
–sau în cazul variaţiilor de temperatură.
•Aceste substanţe se numesc eflorescenteşi ridică probleme la încorporare în pulberile
compuse, deoarece
–pot duce la modificarea dozajului pulberii,
–La apariţia unor reacţii chimice nedorite între componente,
–alterarea preparatului în timpul conservării.

•Exemple de substanţe eflorescente:

ZnSO4 . 7 H2O,
CuSO4 . 5 H2O,
KAl(SO4)2 . 12 H2O,
MgSO4 . 7 H2O
PULVIS EFFERVESCENS LAXANS (FR X)
PULBEREA LAXATIVĂ EFERVESCENTĂ
Sinonim: Pulvis aerophorus laxans.
I Natrii sulfas anhydricus (V)2,0 g
Natrii hydrogenocarbonas (V)6,5 g
II Acidum tartricum (V)6,0 g

•PREPARARE

•I –se aduc componentele la mojar în ordinea crescătoare a maselor şi se triturează

pentru omogenizare. Pulberea obţinută se trece prin sita V. Se ambalează şi se
eliberează în capsulă de hârtie albastră.

•II –se pulverizează acidul tartric la mojar şi se trece prin sita V. Se ambalează şi se
eliberează în capsulă de hârtie albă.

•ACŢIUNE

•Preparatul are acţiune laxativă, acţiune datorată sulfatului de sodiu şi tartratului de

sodiu.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE OXIDANTE

•Dacă într-o pulbere compusă sunt asociate substanţe oxidante (cloraţi, nitraţi,
peroxizi, permanganaţi) cu substanţe reducătoare prepararea are loc cu foarte multă
grijă deoarece acestea pot reacţiona şi reacţiile pot fi însoţite de mici explozii.
•exemple de substanţe oxidante: clorat de potasiu, bicromat de potasiu, nitrat de
argint, peroxid de sodiu, permanganat de potasiu, nitrat de potasiu, etc.;
•exemple de substanţe reducătoare: sulf, sulfiţi, hiposulfiţi, acid tanic, cărbune, pulberi
vegetale, etc.
•Ca o regulă generală, pulverizarea se va face pentru fiecare substanţă în parte
triturând uşor pentru a nu exploda.
•Rp.Kalii chlorici0,60 g
Acidi tanici0,50 g
Sacchari 0,50 g
M. f. pulvis
•D. t. d. nr. V
•D. S. extern pentru gargară.

•PREPARARE
•Cloratul de potasiu se triturează uşor la mojar. În alt mojar se prepară o pulbere
compusă din zahărul şi acidul tanic prevăzut în formulă, pulbere care se amestecă cu
cloratul de potasiu pulverizat (amestecarea se realizează cu o spatulă sau cu o
linguriţă).
•Pulberea obţinută se trece prin sita V şi se supune din nou omogenizării cu ajutorul
spatulei sau al linguriţei.
•Se condiţionează şi se eliberează în capsule de hârtie.
•OBSERVAŢII
•Cloratul de potasiu este o pulbere cristalină albă sau cristale incolore, transparente,
lucioase, fără miros, cu gust răcoritor şi slab sărat. Se păstrează în flacoane bine
închise, ferit de foc. Manipularea şi pulverizarea trebuie făcute cu atenţie în absenţa
totală a substanţelor organice şi uşor oxidabile.
•Reţetele magistrale trebuie scrise citeţ de către medici pentru a se evita confuzia între
Kalii chloridum, care este clorura de potasiu, şi Kalii chloricum care este cloratul de
potasiu substanţă oxidantă).
•Acidul tanic este o pulbere de culoare galben-închis, uşor solubilă în apă, alcool şi
glicerină la cald. Este o substanţă reducătoare, incompatibilă cu masa gelatinoasă,
acidul nitric, acidul cromic, clorul şi bromul.
•Reţeta magistrală reprezintă o pulbere compusă care conţine o substanţă reducătoare
şi una oxidantă, substanţe care nu se vor tritura împreună (cele două substanţe se
pulverizează separat).
•Pentru a evita descompunerea cloratului de potasiu, acesta nu se va tritura energic la
mojar.
•Amestecarea lor nu se realizează cu ajutorul pistilului ci cu ajutorul unei linguriţe sau
spatule; pentru a asigura omogenitatea pulberii aceasta se va trece de 2-3 ori prin sita
V, pulberea obţinută amestecându-se după fiecare cernere.
•Pentru a se evita reacţiile între diferite componente ale acestor tipuri de pulberi,
componentele care interacţionează se pot condiţiona şi elibera în capsule de hârtie
separate.
•ACŢIUNE
•Fiecare pliculeţ se dizolvă într-un pahar cu apă şi se foloseşte pentru gargară datorită
acţiunii sale antiseptice.

•PULBERI COMPUSE CU EXTRACTE USCATE

•Conform F.R. X extractele vegetale sunt preparate farmaceutice fluide, moi sau
uscate obţinute prin extracţia produselor vegetale cu diferiţi solvenţi, urmată de
evaporarea parţială sau totală a solventului şi aducerea masei reziduale sau a pulberii
la concentraţia sau consistenţa prevăzută.
•Dependent de consistenţă acestea pot fi:
•extracte fluide;
•extracte moi care conţin cel mult 20% materii volatile;
•extracte uscate care conţin cel mult 5% materii volatile.
•Încorporarea extractelor uscateîn pulberi nu ridică probleme. Extractele uscate pot fi
încorporate în orice proporţieîn pulberi fără a modifica consistenţa acestora.
 •Rp.Extracti Belladonnae0,80 g
Natrii hydrogenocarbonatis
Magnesii oxydiaa3,00 g
Aluminii hydroxydi
Bismuthi subnitratis aa 10,00 g
M. f. pulvis
D. S. intern o linguriţă rasă de 3 ori pe zi

•Preparatul obţinut este o pulbere compusă de uz intern, nedivizată care conţine o

substanţă puternic activă. Se administrează cu linguriţa, o linguriţă rasă de trei ori pe
zi; deci aproximativ 2 grame (pulberea conţine două substanţe cu densităţi mari şi
două substanţe cu densităţi mici).
•Fiind un preparat de uz intern care conţine o substanţă puternic activă se verifică dacă
dozele maxime sunt depăşite sau nu. Dozele maxime pentru extractul uscat de
beladonă sunt de 0,075 grame, respectiv de 0,200 grame.

Fiind o pulbere de uz intern se cerne prin sita V sau VI; în timpul cernerii substanţele
care au densitate mare prezintă tendinţa de separare motiv pentru care este necesară
reomogenizarea pulberii la mojar după cernere.
•Oxidul de magneziu prezintă tendinţă de aglomerare şi se va pulveriza prin frecare pe
sita IV.
•Hidroxidul de aluminiu, în reţetele magistrale se mai întâlneşte sub denumirea de
alucol.

•ACŢIUNE

•Preparatul are acţiune antispastică datorită extractului de Belladonna şi acţiune

antiacidă datorită celorlalte componente.

PULBERI CU SUBSTANŢE TOXICE

În cazul acestor pulberi substanţele active sunt prescrise în cantităţi foarte mici de
ordinul miligramelor sau zecimilor de miligram pe doză
În cazul pulberilor care conţin substanţe toxice în cantităţi mai mici de 50 mg, care nu
pot fi cântărite cu exactitate la balanţa electronică, se folosesc pulberi titrate 1:10 sau
1:100, care sunt obţinute prin diluare cu lactoză uscată. Lactoza este o substanţă inertă
din punct de vedere chimic şi terapeutic, care are avantajul de a avea o densitate foarte
apropiată de a majorităţii substanţelor active. Sunt şi unele substanţe toxice care au
densitate mai mare decât a lactozei şi au tendinţa de a se stratifica (acidul arsenios,
unele săruri de mercur), cazuri în care pulberea trebuie reomogenizată înainte de
utilizare.

PULBERE TITRATĂ 1:100 DE SULFAT DE ATROPINĂ

Rp.Sulfat de atropină 1g
Lactoză uscată 99 g

PREPARARE
Se pulverizează 1 gram de lactoză la mojar, după care se adaugă sulfatul de atropină,
triturând pentru omogenizarea amestecului. Se aduce treptat restul de lactoză triturând
după fiecare adăugare. Pulberea obţinută se trece prin sita VI şi apoi este supusă din
nou triturării.
DESCRIERE
Se obţine o pulbere albă, omogenă, fără miros cu gust dulce-amar.
OBSERVAŢII
Sulfatul de atropină, (C17H23NO3)2.H2SO4.H2O, se prezintă sub formă de cristale
incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (toxic). Este o substanţă
eflorescentă.
Sulfatul de atropină se păstrează la VENENA şi se cântăreşte pe o tectură de hârtie
cerată care se distruge după folosire.
Iniţial la mojar se aduce lactoza cu scopul de a astupa porii mojarului şi de a evita
reţinerea unei părţi din sulfatul de atropină de către aceştia.
Restul de lactoză se aduce peste pulberea din mojar în cantităţi crescânde ( 2 -4 -8 -10
-. . .).

Triturarea amestecului durează cel puţin 15 minute pentru a obţine o pulbere

omogenă.
Vesela şi ustensilele cu care se lucrează se păstrează la VENENA şi se spală separat
de restul veselei .
Este indicat să se lucreze în mojar acoperit.
Pulberea se păstrează în flacoane de sticlă, bine închise, pe eticheta cărora se
menţionează denumirea produsului, concentraţia preparatului şi proporţia de substanţă
activă şi excipient, precum şi data preparării.
Pulbere titrată 1:100 de sulfat de atropină
10,00 g pulbere titrată . . . . . . . . . . . . . . . . 0,10 g sulfat de atropină
1,00 g pulbere titrată . . . . . . . . . . . . . . . . 0,01 g sulfat de atropină
0,10 g pulbere titrată . . . . . . . . . . . . . . . . 0,001 g sulfat de atropină
0,01 g pulbere titrată . . . . . . . . . . . . . . . . 0,0001 g sulfat de atropină
Flaconul ce conţine pulberea titrată de sulfat de atropină se păstrează la VENENA în
faţa flaconului cu sulfat de atropină.
La prepararea pulberilor titrate 1:10 sau 1:100 se indică uneori adăugarea unei mici
cantităţi de carmin, care permite, datorită culorii, observarea omogenităţii
amestecului.

Rp.Atropinii sulfatis0,003 g
Calcii glicerophosfatis0,100 g
Sacchari lacticis0,500 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi.

Această reţetă magistrală reprezintă o pulbere de uz intern care conţine o substanţă

toxică -sulfat de atropină. Deoarece cantitatea de sulfat de atropină din formulă este
foarte mică, pentru a preveni erorile ce pot să apară la cântărire, în locul acesteia se va
folosi pulberea titrată de sulfat de atropină 1:100.
Dozele maxime pentru sulfatul de atropină sunt, conform F.R. X, 2 mg pentru o dată
şi 4 mg pentru 24 de ore. Conform reţetei magistrale cantitatea administrată o dată
pacientului este de 3 mg, iar în 24 de ore acesta primeşte 6 mg sulfat de atropină.
Deci, cele două doze maxime sunt depăşite şi se va face corectarea acestora reducând
cantitatea de sulfat de atropină din reţetă de la 0,003 g la 0,002 g. Pe reţetă se va
adnota modificarea făcută.

Rp.Strychnini sulfatis 0,006 g

Phenobarbitali 0,100 g
Sacchari lacticis 0,500 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 3 pe zi.

Reţeta magistrală de mai sus este o pulbere de uz intern care conţine o

substanţă toxică -sulfatul de stricnină şi o substanţă puternic activă -fenobarbitalul. În
locul sulfatului de stricnină se va folosi la preparare pulberea titrată de sulfat de
stricnină 10:100.
Se verifică dozele terapeutice maxime, pentru o dată şi pentru 24 de ore, pentru
fenobarbital şi sulfat de stricnină. Dozele maxime, conform F.R. X, pentru sulfatul de
stricnină sunt 0,006 g pentru o dată şi 0,015 g pentru 24 de ore iar pentru fenobarbital
0,3 g respectiv 0,6 g.
Cantităţile de sulfat de stricnină administrate o dată şi în 24 de ore, conform reţetei
magistrale de mai sus, sunt de 0,006 g respectiv 0,018g. se observă că doza maximă
pentru o zi este depăşită şi se va reduce cantitatea de sulfat de stricnină din formulă la
valoarea de 0,005 g. Reţeta se va adnota cu modificarea făcută.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE PUTERNIC ACTIVE

Rp. Amylocaini hydrochloridi0,50 g

Phenobarbitali 0,80 g
Bismuthi subnitratis5,00 g
Calcii carbonatis
Magnesii oxydiaa4,00 g
M. f. pulvis
D. S. intern câte o linguriţă plină de trei ori pe zi
Reţeta magistrală de mai sus este o pulbere de uz intern care conţine substanţe
puternic active, cu următoarele doze maxime:
pentru amilocaina clorhidrică 0,08 g pentru o dată, respectiv 0,15 g pentru 24 de ore;
pentru fenobarbital 0,3 g pentru o dată, respectiv 0,6 g pentru 24 de ore.
Se verifică dacă dozele maxime pentru cele două substanţe sunt depăşite sau nu şi se
adnotează reţeta.
PREPARARE
Se pulverizează o cantitate mică de bismut subnitric la mojar. Se adaugă amilocaina
clorhidrică şi apoi fenobarbitalul, triturând după fiecare adăugare. Restul substanţelor
se aduc în ordinea descrescătoare a densităţilor: bismutul subnitric, carbonatul de
calciu, oxidul de magneziu.
Pulberea obţinută se cerne prin sita V sau VI, după care se amestecă cu o cartelă şi se
ambalează în pungi de hârtie

OBSERVAŢII
Substanţele puternic active se aduc primele la mojar şi pentru a evita pierderea unei
părţi din substanţa activă în porii mojarului se va pulveriza iniţial o substanţă inertă
pentru acoperirea acestora.
Oxidul de magneziu prezintă tendinţă de aglomerare şi se pulverizează prin frecare pe
sita IV.
Substanţele cu densităţi diferite se aduc la mojar în ordinea descrescătoare a
densităţilor (cele cu densităţi mari au tendinţa de a separa şi de aceea se aduc la mojar
înaintea celor cu densitate mică).
Pulberile cu densitate mică ocupă un volum mare şi îngreunează amestecarea motiv
pentru care se aduc ultimele la mojar.
În funcţie de modul de administrare valoarea dozelor este:
un vârf de cuţit conţine 0,5–1 g pulbere;
o linguriţă rasă conţine 1,25–2,5 g pulbere;
o linguriţă plină conţine 2,5–5 g pulbere.
Pentru fiecare măsură corespunde un interval de greutate, în funcţie de densitatea
pulberii sau amestecului de pulberi. Dacă peste 50% din amestec este reprezentat de
pulberi uşoare, se ia în considerare valoarea cea mai mică, iar dacă peste 50% din
amestec este reprezentat de pulberi cu densitate mare, se ia în considerare valoarea cea
mai mare.
pulberi cu densitate mare: bismut subnitric, bismut subcarbonic, bicarbonat de sodiu;
pulberi cu densitate medie: caolin, carbonat de calciu;
pulberi cu densitate mică: oxid de magneziu, hidroxid de aluminiu.

Rp. Amylocaini hydrochloridi0,50 g 0,26 g

Phenobarbitali 0,80 g
Bismuthi subnitratis5,00 g
Calcii carbonatis
Magnesii oxydiaa4,00 g
M. f. pulvis
D. S. intern câte o linguriţă plină de trei ori pe zi

PREPARARE
Se pulverizează o cantitate mică de bismut subnitric la mojar. Se adaugă amilocaina
clorhidrică şi apoi fenobarbitalul, triturând după fiecare adăugare. Restul substanţelor
se aduc în ordinea descrescătoare a densităţilor: bismutul subnitric, carbonatul de
calciu, oxidul de magneziu.
Pulberea obţinută se cerne prin sita V sau VI, după care se amestecă cu o cartelă şi se
ambalează în pungi de hârtie
ACŢIUNE
Preparatul are acţiune anestezică locală datorită amilocainei clorhidrice (stovaină),
sedativă datorită fenobarbitalului, şi antiacidă datorită celorlalte componente.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE

COLORATE ŞI COLORANTE
•La prepararea acestor pulberi, substanţele colorate şi colorante creează probleme în
timpul triturării, cernerii şi chiar în timpul conservării.
•Exemple de substanţe colorate şi colorante întâlnite în practica farmaceutică: albastru
de metilen –Methylthioninii chloridum, violet de genţiana –Methylrosanilinum
chloratum, rivanol –Ethacridini lactas, cărbune medicinal –Carbo medicinalis, etc..

•Pulverizarea substanţelor colorate şi colorante se realizează numai în mojare cu pereţi

lucioşi şi niciodată acestea nu vor fi aduse primele la mojar, pentru evitarea
pătrunderii substanţei în porii acestuia, ceea ce duce la colorarea părţii interioare a
mojarului.

•Întotdeauna în farmacie la prepararea formulelor cu astfel de substanţe se folosesc

numai mojarele, sitele şi linguriţele destinate acestui scop.
Rp. Methylthioninii chloridi0,02 g
Methenamini0,50 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi.

PREPARARE

•După pulverizarea metenaminei la mojar, se adaugă albastrul de metilen şi amestecul

se triturează pentru omogenizare. Pulberea obţinută se divide în cinci, prin cântărirea
primei doze şi aprecierea vizuală a celorlalte şi se condiţionează în caşete. Acestea se

vor elibera pacientului ambalate într-o cutie de material plastic.

•OBSERVAŢII

•Albastrul de metilen se prezintă sub formă de pulbere cristalină de culoare albastru-

închis cu reflexe verzui şi luciu de bronz, fără miros, cu gust slab amar.

•Urotropina (formină, hexamină) este o pulbere albă, fără miros, cu gust iniţial dulce-
arzător, apoi slab amar. Se păstrează în vase bine închise, ferite de umiditate.
•Substanţa colorantă se adaugă de regulă ultima la mojar. Din metenamină şi albastru
de metilen se obţine o pulbere omogenă care nu este iritantă şi prezintă o absorbţie
digestivă uniformă.

•Dezavantajul acestei metode este că prepararea este dificilă din cauza capacităţii mari
de colorare a albastrului de metilen.

•Pe perioada conservării acestui preparat există posibilitatea colorării în albastru a

caşetelor datorită umidităţii.

•Pentru a înlătura acest inconvenient modul de preparare poate fi următorul: doar

jumătate din cantitatea de metenamină, pulverizată în prealabil se divide în cele cinci
caşete şi peste aceasta se adaugă albastrul de metilen iar în final se divide şi restul de
metenamină. Această metodă de preparare are avantajul că se realizează mai uşor iar
caşetele nu se vor mai colora în albastru în prezenţa umidităţii. Dezavantajul este că se
obţine o pulbere neomogenă care este iritantă la nivel digestiv şi prezintă o absorbţie
neuniformă.

•În cazul în care, în reţeta magistrală, albastrul de metilen este prescris singur, se va
folosi la preparare o substanţă inertă pentru diluarea lui (de regulă lactoză sau
amidon), farmacistul va adnota pe reţetă diluantul folosit şi cantitatea.

•ACŢIUNE

•Preparatul are acţiune antiseptică urinară, fiind folosit în tratamentul infecţiilor căilor
urinare.
Rp. Caolini
Carbo medicinalis aa4 g
Natrii hydrogenocarbonatis6 g
Magnesii oxydi8 g
•M. f. pulvis
•D. S. intern o linguriţă rasă de 3 ori pe zi.
 PREPARARE
•Se aduc pe rând la mojar carbonatul acid de sodiu, caolinul, oxidul de magneziu
triturându-se pentru obţinerea unei pulberi omogene. În final se adaugă cărbunele
medicinal iar pulberea obţinută se trece prin sita VI. După cernere pulberea se
reomogenizează la mojar şi se eliberează într-o pungă de hârtie care se etichetează
corespunzător precizând modul de administrare.

•OBSERVAŢII

•Substanţele prescrise în formulă au densităţi diferite: carbonatul acid de sodiu are

densitate mare, caolinul are densitate medie iar oxidul de magneziu are densitate mică.
Conform F.R. X densitatea substanţelor care intră în compoziţia unei pulberi compuse
determină ordinea în care acestea vor fi aduse la mojar.

•Oxidul de magneziu este o substanţă care prezintă tendinţă de aglomerare şi dacă este
necesar se pulverizează prin frecare pe sita IV.

•Cărbunele medicinal este o pulbere neagră, fină, uşoară, fără miros şi fără gust, care
se păstrează în recipiente bine închise, ferit de umiditate. Fiind o substanţă colorată nu
se aduce niciodată prima la mojar pentru pulverizare, aducându-se ultima, pentru a
putea observa şi omogenitatea pulberii.

•Deoarece la administrarea acestui preparat magistral se urmăreşte acţiunea

adsorbantă a unor componente, pulberea se va cerne prin sita VI.

•ACŢIUNE

•Preparatul are acţiune antiacidă datorată carbonatului acid de sodiu şi oxidului de

magneziu şi acţiune adsorbantă (pentru toxine şi microbi) care se datorează prezenţei
în preparat a caolinului, şi cărbunelui medicinal.

•ÎNTREBUINŢĂRI

•Se foloseşte în tratamentul stărilor de hiperaciditate, stărilor inflamatorii ale mucoasei

intestinale, flatulenţă.
PULVIS OPII ET IPECACUANHAE (F.R. X)
PULBERE DE OPIU ŞI IPECA

•Sinonim: Pulbere Dover

Opium pulveratum (VII)10 g
Ipecacuanhae radix (VII)10 g
Saccharum lactis80 g

•PREPARARE
•Se aduce la mojar o cantitate mică de lactoză (aproximativ 15-20 g) şi apoi se adaugă
treptat pulberea de ipeca şi de opiu. Se triturează pentru omogenizare, după care se
adaugă restul cantităţii de lactoză. Se triturează până când se obţine o pulbere
omogenă.
•DESCRIERE
•Pulbere brun-cenuşie, cu miros de opiu şi gust amar (toxic).

•OBSERVAŢII
•Ipecacuanhae radix este rădăcina cu sau fără rizom a plantelor Cephaelis ipecacuanha
(Brot.) A. Rich. şi/sau Cephaelis acuminata Karsten (Rubiaceae), uscată după
recoltare. Conţine cel puţin 2,0% alcaloizi totali exprimaţi în emetină (C29H40N2O4).
Se păstrează la SEPARANDA, în recipiente ferite de lumină şi umiditate.
•Pulberea de rădăcină de ipeca se obţine prin pulverizarea cu reziduu a produsului
vegetal Ipecacuanhae radix, deoarece alcaloizii din rădăcină se găsesc în parenchimul
cortical şi liberian, ţesuturi uşor pulverizabile, lipsind în totalitate din ţesutul lemnos,
dur. În acest caz pulverizarea se întrerupe când 75% din cantitatea luată în lucru a
ajuns la fineţea sitei VII, restul de 25% care a rămas pe sită se aruncă (ţesut lemnos,
fără alcaloizi).

•Puberea de opiu reprezintă opiul uscat la o temperatură de cel mult 600C, pulverizat
şi diluat cu lactoză. Conţine cel puţin 9,8% şi cel mult 10,2% morfină (C17H19NO3)
raportat la substanţa uscată. Este o pulbere de culoare galben-brună sau brună, cu
miros puternic, caracteristic şi gust amar (toxic). Se păstrează la VENENA, în
recipiente bine închise, ferit de lumină.
•Pulberea de opiu şi ipeca se mai numeşte şi pulbere Dover, Are doze maxime 1 şi 4 g.
•Din farmacie se eliberează numai sub formă divizată, deoarece conţine 1% morfină
face parte dintre substanţele stupefiante, dar are un regim exceptat de manipulare,
putându-se elibera pe reţetă obişnuită, fără timbru sec, într-o cantitate până la 3 g,
asociată cu alte substanţe medicamentoase. Peste 3g, asociată, sau indiferent de
cantitate, neasociată, se eliberează numai pe reţetă cu timbru sec, într-o cantitate
maximă egală cu doza pe 3 zile.
•CONSERVARE
•Se păstrează la VENENA, în vase bine închise, ferit de lumină.
•ACŢIUNE
•Antitusiv, expectorant.
•ÎNTREBUINŢĂRI
•Se utilizează în afecţiuni ale căilor respiratorii ca expectorant şi calmant al tusei.

Rp. Papaverinihydrochloridi0,04 g
Aminophyllini0,10 g
Pulvis Doveri
Terpini hydratis aa0,15 g
Natrii benzoatis0,30 g
•M. f. pulvis
•D. t. d. nr. VI
•D. S. intern 3 pe zi

•PREPARARE
•Se pulverizează o cantitate mică de benzoat de sodiu la mojar şi se adaugă pe rând
papaverina clorhidrică, aminofilina, terpin hidratul şi la final restul de benzoat de
sodiu. După obţinerea unei pulberi omogene prin triturarea amestecului se adaugă şi
pulberea Dover. Amestecul se triturează pentru omogenizare şi pulberea obţinută se
divide în 6 doze prin cântărirea fiecăreia în parte. Se ambalează şi se eliberează în
capsule de hârtie.

•OBSERVAŢII
•Ordinea de amestecare a substanţelor din această reţetă magistrală respectă
recomandările F.R. X , conform căreia componentele unei pulberi compuse se aduc la
mojar în ordinea crescătoare a maselor.
•Benzoatul de sodiu se aduce la mojar primul şi într-o cantitate mai mică decât cea
prevăzută în formulă pentru a acoperi porii mojarului.
•Pulberea Dover fiind colorată, brun-cenuşiu, se adaugă ultima la mojar pentru a
putea observa omogenitatea preparatului.
•Pulberea compusă obţinută de divide prin cântărirea fiecărei doze în parte deoarece
conţine substanţe puternic active şi toxice.
•ACŢIUNE
•Preparatul are acţiune bronchodilatatoare (aminofilina, papaverina clorhidrică),
antitusivă (pulberea de opiu), expectorantă (pulberea de ipeca, terpin hidrat, benzoat
de sodiu), antiseptică la nivelul căilor respiratorii superioare (terpin hidrat).
•ÎNTREBUINŢARE
•Se foloseşte în tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii.