Proba Practica Tehnica

Rp.
Acidi salicylici 0,30 g

Amyli tritici 2,00 g
Talci 7,70 g
M.f.pulvis subtilissimus D.s.extern pentru sugari
Formulă magistrală cu pudră sicativă, de uz extern cu rolul de a reține secrețiile pielii împiedicând frecarea și
macerarea pielii. Substanța activă este reprezentată de acidul salicilic, iar amidonul și talcul au rol de excipienți, bază de
pudră. De asemenea amidonul și talcul prezintă și acțiune adsorbantă, sicativă.
Definitie: pudrele sunt preparate farmaceutice care conțin una sau mai multe substanțe medicamentoase asociate cu
diverse substanțe auxiliare și care se aplică pe piele sau pe mucoase. Au un grad avansat de finețe corespunzător sitei
VIII sau IX. Pudrele care se aplică pe plăgi, pielea sugarilor și cele cu antibiotice trebuie să fie sterile.
Preparare: peste acidul salicilic pulverizat la mojar se adaugă amidonul și apoi talcul, triturând după fiecare adăugare.
Pulberea compusă obținută se trece prin sita VIII.
Observatii: Acidul salicilic se prezintă sub formă de cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros,
cu gust caracteristic dulceag, apoi acru. Încălzit cu precauție sublimează iar prin încălzire bruscă se descompune
prezentând miros de fenol. Este solubil in 3 ml alcool, 3 ml eter, 15 ml apă la fierbere, 50 ml cloroform, 100 ml glicerol si
500 ml apă. Solubil in soluții de hidroxizi și carbonați alcalini, în soluții de fosfați alcalini și de săruri alcaline ale acizilor
organici. Deoarece reacționează cu metalele nu se vor folosi lingurițe metalice pentru manipularea acestuia și nici site cu
fir metalic pentru cernerea pudrei obținute. Pentru cernere se utilizează site cu fir de mătase sau nylon.
Amidonul de grâu este o pulbere fină, albă, fără miros și fără gust. Este practic insolubil în alcool și apă la o
temperatură între 8 si 150° C. Are două componente: amilaza cu structură filiformă, solubilă în apă și amilopectina cu
structura ramificată care formează o rețea tridimensională.
Conform FR X se păstrează în recipiente închise etanș, pe etichetă specificându-se natura amidonului (Amylum tritici,
Amylum maydis sau Amylum solani). Este un excipient de natură organică.
Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte fină, albă, onctuoasă la pipăit,
aderentă, fără miros, fără gust, lipsită de granulații nisipoase. Este practic insolubil in alcool și apă, practic insolubil în
acizi, parțial solubil in soluții de hidroxizi alcalini.
Conform FR X talcul nu trebuie să conțină mai mult de 500 microorganisme aerobe pe gram si talcul folosit pentru
pudrarea mânușilor chirurgicale sau pentru aplicare pe pielea sugarilor trebuie sa fie steril. Este un excipient de natură
anorganică.
Conform indicațiilor din formulă, “ M.F pulvis subtillissimus”, rețeta magistrală prezentată este o pudră. Se aplică pe
piele sau pe mucoase. Pudrele sunt caracterizate de un grad avansat de finețe corespunzător sitelor VIII sau IX. Prin
urmare se va cerne cu ajutorul sitei VIII. Particulele substanțelor trebuie să aibă dimensiune mai mică sau egală cu 120
µm.
Pudrele trebuie să fie omogene, să adere pe piele, să fie onctuoase și să alunece ușor, sa nu astupe porii pielii, să nu
fie toxice si iritante, să aibă pH aproximativ neutru pentru a nu influența negativ echilibrul de la nivelul epidermei, să nu fie
higroscopice, să aibă densitate mică, putere mare de acoperire și să nu se șteargă repede, să aibă bună absorbție pentru
grăsimi și să fie ușor astringente.
Pudra destinată toaletei sugarilor trebuie să fie sterilă și se prepară astfel: în mojar se obține o pulbere compusă din
talc și amidon care se cerne prin sita VIII și se supune sterilizării la etuvă, o oră la 170°C. Se pulverizează acidul salicilic
într-un mojar sterilizat și peste acesta se adaugă excipienții sterilizați în prealabil. Se triturează amestecul pentru
omogenizare. Pudra obținută se condiționează în flacoane închise etanș.
În cazul in care se folosește pentru aplicare pe pielea copiilor nu se va folosi o concentrație de acid salicilic mai mare
de 5% datorită acțiunii caustice a acestuia pe pielea delicată a copiilor.
Operațiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cântărire, pulverizare, amestecare, omogenizare, cernere,
condiționare. Cântărirea se face la balanța electronică. Pulverizarea se face în mojar prin triturare cu ajutorul pistilului.
Operațiile de amestecare și omogenizare se efectuează în mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor pulberii.
Descriere: pulbere omogenă, albă, fără miros.
Conservare: pudra obținută se condiționează în cutii din plastic, închise etanș.
Întrebuintari: preparatul are acțiune antiseptică (acidul salicilic) și sicativă (talcul si amidonul).
Rp. Acidi salicylici 0,4 g Sinonim: pasta Lassar
Zinci oxydi 5g
Amylii tritici 5g
Vaselini q.s. ad 20 g
M.f. ung. D.S. extern
Definitie: unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide, destinate aplicatii pe piele sau pe mucoase, in scop
terapeutic sau de protectie. Sunt constituite din excipienti (baze de unguent) in care se pot incorpora substante active.
Bazele de unguent pot fi baze liposolubile (grase), baze emulsii (apa in ulei si ulei in apa) si baze hidrosolubile.
Preparare: acidul salicilic se pulverizeaza cu oxidul de zinc si amidonul. Pulberea compusa se trece prin sita VII. Intr-
un mojar incalzit se aduce amestecul de pulbere si se adauga in portiuni vaselina topita , si se tritureaza si
omogenizeaza pana la solidificare.
Observatii: continutul in pulberi este de 52% substante solide suspendate, este deci o pasta.
Nu se foloseste la prepare ung. simplu, datorita continutului in lanolina care i-ar creste consistenta; se foloseste
vaselina pt. o consistenta corespunzatoare. Se foloseste un mojar incalzit, si excipientul topit, deoarece vaselina se poate
solidifica și formează grunji. La preparare se vor evita folosirea spatulelor de fier ptr ca acidul salicilic cu fierul formeaza o
coloratie violeta.
In timpul conservarii ac salicilic cu ZnO = saliciliatul de Zn care are aceeasi act asupra tegumentelor ca si ZnO, dar
lipseste act. cheratolitica si bactericida a acidului salicilic. Acest lucru se poate evita prin inlocuirea ZnO cu oxid de titan.
Atunci cand se va prescrie pasta cu ZnO se va elibera unguent cu urmatoarea formula: Rp: ZnO 25g; Amidon 25g;
Vaselina 50 g.
Descriere: unguent alb, omogen, de consistenta tare,miros slab caracteristic.
Conservare: se conditioneaza in recipeinte bine inchise, ferit de lumina la loc racoros.
Intrebuintari: se utilizeaza ca astringent si antiinflamator, are actiune:absorbanta, antiseptica, astringent.
Rp. Acidi stearici 15 g

Natrii hydroxydatis 1g
Glyceroli 50 g
Aquae 150 g M.f.ung. D.s.extern
Definitie: Sunt preparate farmaceutice de consistenta semisolida, constituite din substante medicamentoase
dispersate in excipienti, care se aplica prin intindere pe piele sau pe mucoase in scop terapeutic sau de protectie. Sunt
constituite din excipienti (baze de unguent) in care se pot incorpora substante active . Bazele de unguent pot fi baze
liposolubile (grase), baze emulsii (apa in ulei si ulei in apa) si baze hidrosolubile.
Preparare: acidul stearic, glicerina si o parte din apa prescrisa (cca100 g) se incalzesc in patena pe baia de apa la
temperatura de 80-90⁰C. In amestecul lichid mentinut pe baia de apa se adauga in fir subtire agitand continuu cu pistilul
, 10 g solutia de hidroxid de sodiu 10% diluata cu restul de apa incalzita la aceeasi temperatura . Se continua
triturareaenergic la cald inca cateva minute pana cand saponificarea s-a terminat (masa nu mai spumifica). Se retrage
vasul de pe baia de apa si se continua pana la racire.
Observatii: stearina este un amestec de acizi grasi solizi mai ales acid stearic si acid palmitic alaturi de cantitati mici
de alti acizi grasi, care saponifică în prezența NaOH. Rezulta un sapun monovalent care este un emulgator de tip U/A.
Reacția de saponificare are loc pe baia de apă, la mai mult de 70º, temperatură superioară temp. de topire a acidului
stearic. Cantitatea de hidroxid de sodiu necesara pt neutralizare se calculeaza stoechiometric si este de 0,4 g.
Nu se neutralizeaza in totalitate acidul stearic deoarece se pierde consistenta de unguent. În practica se recomanda
sa se saponifice numai un sfert, a treia parte sau jumatate din cantitatea de acid stearic cand rezulta unguente cu
consistenta corespunzatoare, emolient și bine tolerat. Unguentele nu trebuie sa contina un exces de hidroxid de sodiu pt
ca este iritant pt tegumente. Raportul de ½ mol substanta alcalina fata de 1 mol acid stearic da rezultate satisfacatoare.
284,49 g acid stearic (1mol)………20,05g NaOH (1/2mol) 15g acid stearic………x=1,05 g hidroxid de sodiu
Se foloseste solutia hidroxid de sodiu 10% din care se iau 10 g.
Alaturi de acidul stearic formulele mai pot contine ceara, cetaceu, alool cetilic.
In loc de hidroxid de sodiu se pot folosi hidroxid de potasiu, de amoniu, carbonat de sodiu, trietanolamina.
Descriere: unguent omogen, alb, spumos, cu pH neutru, cu miros de sapun, cremă hidrofilă (are mai mult de 10% apă
în compoziție), emulsie U/A.
Conservare: se conditionaza in flacoane bine inchise la loc racoros.
Intrebuintari: unguent cosmetic cu actiune emolienta, se fol si ca ung de protectie hidrofil si ca baza de unguent pt
incorporarea unor substante medicamentoase.
Rp: Argenti nitratis 0,2 g 0,1 g (a doua varianta de gramaje)
Natrii nitratis 0,2 g 0,1 g
Aquae destillatae q.s.ad 20 g 10 g
M.f.collyrium D.s.extern.
Definitie: picaturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile sub forma de solutii sau suspensii, folosite in
tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot prezenta si sub forma de pulberi sterile care se dizolva sau se
suspenda inainte de folosire intr-un vehicul steril.
Preparare: in 10 g de apa distilata proaspat fiarta si racita se dizolva azotatul de sodiu si azotatul de argint. Solutia
obtinuta se completeaza cu apa la 20 g si se filtreaza prin filtru de sticla; se conditioneaza in flacoane sterile, colorate
prevazute cu picurator. Se prepara pe cale aseptica.
Observatii: Azotatul de argint este o substanta puternic activa care se pastreaza la Separanda. Are solubilitatea in
apa de 1:6. Este fotosensibila in prezenta luminii, a ionilor metalici, a substantelor organice si a unui pH>6,5 se reduce la
argint metalic. In urma dizolvarii in apa imprima solutiei un pH acid (aproximativ 5) care este iritant pentru ochi. De aceea
se adaugă azotatul de sodiu cu dublu rol in acest preparat:
1. de izotonizant;
2. de aducere a pH-uluisolutiei in jurul valorii de 6 pentru crestereatolerabilitatii preparatului.
Azotatul de argint in concentratie 1% este o solutie hipotonica; aceasta concentratie nu poate fi crescuta deoarece
concentratii mai mari de 1% sunt caustice. Fiind o substanta termolabila prepararea se face pe cale aseptica.
Pentru izotonizare nu se foloseste clorura de sodiu deoarece in sistem s-ar forma clorura de argint-un precipitat iritant
pentru ochi. In acest colir nu se adauga nici un conservant pentru ca ionul de argint are actiune antiseptica.
Pentru a evita descompunerea azotatului de argint se vor lua masurile: conditionarea se va face in flacoane colorate;
cantarirea se face cu lingurite de material plastic; solutia se filtreaza prin filtre de sticla (hartia de filtru poate descompune
azotatul de argint din cauza substantelor organice pe care le contine).
Descriere: solutie limpede, incolora, pH: 5,5 – 6,5. Forma farmaceutica sterila,sub forma de solutie ce contine o
substanta puternic activa ,destinata administrarii prin instilare la nivelul ochiului.
Conservare: in recipiente inchiseetans, prevazute cu sistem de picurare.
Intrebuintari: se foloseste pentru actiunea antiseptica. Se administreaza in oftalmia nou-nascutilor (congestia
conjuctivei si a corneei) cate o picatura in fiecare ochi. Se mai numeste si colir pentru nou nascuti (Collirum pro neo
natis). Actiunea antiseptica se datoreaza ionului de Ag care precipita proteinele plasmatice ale microorganismelor.
Rp: Atropini sulfatis 0,20 g + 0,2 g sol fenosept 0,2% (4 picaturi) 0,12 g
Acidi borici 0,30 g 0,15 g
Natrii tetraboratis 0,03 g 0,03 g
Aquae destillatae q.s.ad 20 g 10 g
M.f.collyrium D.s.extern. (a doua varianta de gramaje)
Colir cu sulfat de atropină 1% (FR X).Forma farmaceutica sterila, sub forma de solutie ce contine o substanta
toxica,destinata administrarii prin instilare la nivelul ochiului.
Definitie: Picaturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile, sub forma de solutii sau suspensii folosite in
Preparare: acidul boric si boraxul se dizolva in 10 g apa la fierbere si duparacire se adauga sulfatul de atropina; dupa
dizolvare se adaugasolutia de fenosept in picaturi, se completeaza cu apa la 20 g si se filtreaza. Se eticheteaza cu
eticheta cap de mort sau se scrie “atentie otrava”.
Observatii: atropina este o substanta toxica, se pastreaza la Venena. Este o pulbere albă, cristalina, eflorescenta,
solubila 1:1 in apa. In solutia apoasa hidrolizeaza cu formare de acid tropic si tropanol, produsifaraactiune midriatica,
reactie accelerata de cresterea temperaturii, pH alcalin. Lumina si radiatiile UV descompun atropina ducand la pierderea
activitatii.
PH – ul favorabil stabilitatii sulfatului de atropina este de 3,2 – 4,5, de aceea se izotonizeazăfolosind sistemul acid
boric/borax. Sistemul tampon acid boric/borax are rol de a aduce valoarea pH-uluisolutiei in jurul valorii de 7, care este un
pH mai bine tolerat de ochi. De asemenea acest sistem tampon are si rol izotonizant. La acest pH are loc transformarea
sulfatului de atropina in atropina baza fara ca in solutie sa apara un precipitat de atropina baza pentru ca aceasta are
limita de solubilitate in apa (1:40).
Actiunea colirului este mai buna deoarece atropina baza este o substanta liofila care penetreaza mai bine la nivelul
epiteliului cornean lipofil comparativ cu sulfatul de atropina. Se mai poate folosi metilceluloza 0.5% sau alcoolul polivinilic
1.5% vehicule coloidale care vor creste timpul de contact cu mucoasa oculara.
Sterilitatea colirului este asigurata prin adaugare de 0,1 g solutiefenosept 0,2 %; Colirul se prepara pe cale aseptica.
Acidul boric e o pulb cristalină alba, fără miros, gust acru, solubil în apă la cald.
Boraxul e pulb. cristalină albă, fără miros, gust sărat și leșietic, solubil în apă la fierbere.
Conservare: in recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml, inchiseetans, prevazute cu sisteme de picurare. Pe eticheta
preparatului se mentioneaza “ atentie otrava”, cel mult 12 zile.
Intrebuintari: midriatic. In scop de diagnostic pentru examinarea fundului de ochi. In scop terapeutic pentru tratarea
unor cheratite. Nu se administreaza la pacientii cu galucom.
Rp: Camphora 2g Sol.oflcinala de uz extern-sol alcoolica de camfor (spirt camforat)

Alcoholum 14g
Aqua destillata q.s.ad. 20g
M.f.sol D.s.ext.
Definitie: Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide care contin una sau mai multe substante
active dizolvate intr.un solvent sau intr.un amestec de solventi; sunt destinate administrarii interne/externe.
Preparare: camforul se dizolva in 14g alcool. Se adaugă apoi apa in mici porţiuni si sub agitare pana la 20g. Soluţia
se filtreaza.
Observatii: camforul se prezintă ca o masa cristalina alba cu miros caracteristic care la temp camerei se volatilizează;
are o solubilitate in apa de 1:850 si in alcool de 1:1. Se păstrează ferit de lumina, in recipient inchise etanş.
În funcţie de provenienţa poate fi natural (obţinând /canforul levogir din partea cristalizabila a uleiului extras prin
distilare din lemnul si frunzele sp.Cinnamomum camphora - Lauraceae) sau de sinteza (camfor/dextrogir sau racemic).
Daca amestecarea s-ar face invers, se va obtine un precipitat greu solubil datorita fenomenului de salefiere al
camforului.
În cazul in care concentratia alcoolului scade sub valoarea de 70° in soluţie apar precipitate foarte voluminoase de
camfor (se trece peste limita de solubilitate a camforului in amestecul hidroalcoolic).
Descriere: soluţie limpede, cu miros caracteristic de camfor.
Intrebuintari: extern sub forma de frectii in dureri reumatismale, gripa datorita acţiunii revulsive. Se fol. in unele
afectiuni dermatologice, degeraturi, in cosmetica datorita acţiunii antipruriginoase si antiseptice a camforului.
Rp. Caolini
Carbo medicinalis aa 1g
Magnesii oxydi 1,5 g
Natrii hydrogencarbonatis 2g
Mf pulvis DS int. o lingurita rasa de 3 ori pe zi
Formula reprezintă o pulbere compusă, cu substanțe colorate (cărbunele medicinal), nedivizată.
Definitie: Pulberile sunt preparate farmaceutice solide alcătuite din particule uniforme ale uneia sau mai multor
substanțe active, asociate sau nu cu substanță auxiliară; se pot folosi ca atare sau împărțite în doze unitare. Se pot
administra pe cale orală sau se pot aplica pe piele sau pe mucoase (pudre).
Preparare: se aduc pe rând la mojar bicarbonatul de sodiu (NaHCO3), caolinul, oxidul de magneziu (MgO) triturându-
se pentru obținerea unei pulberi omogene. În final se adaugă cărbunele medicinal, iar pulberea se trece prin sita VI. După
cernere, pulberea se reomogenizează la mojar și se eliberează într-o pungă de hârtie care se etichetează corespunzător
precizând modul de administrare.
Observatii: substanțele prescrise în formulă au densități diferite: NaHCO3 cu densitate mare,caolinul are densitate
medie, iar MgO are densitate mică. Conform FR X se adaugă pulberile în ordinea descrescătoare a densităților.
Oxidul de magneziu este o subst fără miros, gust leșietic care prezintă tendință de aglomerare și dacă este necesar se
pulverizează prin frecare pe sita IV.
Cărbunele medicinal este o pulbere neagră, fină, ușoară, fără miros și fără gust, care se păstrează în recipiente bine
închise, ferit de umiditate. Fiind o subst colorată nu se aduce niciodată prima la mojar pt pulverizare, aducând-se ultima,
pt a putea observa si omogenitatea pulberii.
Bicarbonatul este o pulb. cristalină albă, fără miros, gust sărat, cu densitate mare.
Caolin este silicat de Al natural, hidratat, pulb fină, alb-murdar, fără gust și miros, densitate medie.
Deoarece la administrarea acestui preparat magistral se urmărește acțiunea adsorbantă aunor componente, pulberea
se va cerne prin sita VI.
Pulverizarea substanțelor colorate se face numai în mojare cu pereți lucioși-substanțele colorate nu vor fi aduse
primele la mojar pentru a evita colorarea acestuia și pătrunderea substanței în porii mojarului.
Actiune: preparatul are acțiune antiacidă datorată NaHCO3 și MgO, și acțiune adsorbantă datorită caolinului și
cărbunelui medicinal.
Intrebuintari: tratamentul stărilor de hiperaciditate, stărilor inflamatorii ale mucoasei intestinale, flatulent.
1 lgț plină = 2,5 – 5 g 1 lgț rasă = 1,25 – 2,5 g 1 vf cuțit = 0,5 – 1 g
Rp: Chloramphenicoli 0,1 g 0,05 g Picaturi pentru ochi cu cloramfenicol 0.5%.

Natrii tetraboratis (borax) 0,10 g 0,05 g
Sol phenilhydragyri boratis 0,2% 0,5 g
Aquae distillatae q.s. ad 20 g 10 g
Mf collyrium D.S. extern
tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi.
Prepararea sol. de borat de fenilmercur (fenosept): Rp: Phenylhydrargy boratis 0.2g; Aqua destillata q.s.ad. 100g
Se tritureaza fenoseptul la mojar, se ia tara unui flacon, se aduce pulberea de fenosept, peste pulbere se aduc aprox.
90 g apa incalzita la 50 ºC, se agita, se completeaza cu apa la 100 g si se filtreaza.
Preparare: acidul boric si boraxul se dizolva in 80 g apa incalzita la fierbere, se adauga cloramfenicolul si la sfarsit se
aduce solutia de fenosept. Se completeaza la 100 g si se filtreaza.
Observatii: cloramfenicolul este o pulbere cristalina alb-galbuie, fara miros, cu gust amar. Cloramfenicolul este putin
solubil in apa (1:400). Pentru a favoriza solubilizarea cloramfenicolului in concentratie de 0,5 % (in aceasta concentratie
are actiune bactericida), se foloseste solutia tampon acid boric – borax (de la 1:400 la rece la 1:200 la cald) cu ph 7.
Deasemenea solubilitatea este marita la cald si de aceea se foloseste apa distilata incalzita la fierbere.
In solutie apoasa la pH acid sau alcalin cloramfenicolul se poate descompune hidrolitic si apoi se oxideaza.
Cloramfenicolul hidrolizeaza in sol apoasa , pierzand 50 % din activitatea sa in 290 zile. In prezenta sol tampon ac
boric – borax cu ph =7 , pierderea este de numai 14 %.
Nu se inlocuieste cu cloramfenicol hemisuccinat de sodiu ,deoarece acest compus trebuie descompus hidrolitic pentru
a-si manifesta actiunea bactericida.Lizozima l-ar putea descompune, daca timpul de contact ar fi mai mare si deci
actiunea antiseptica nu se manifesta.Pentru cresterea timpului de contact nu se pot folosi solutii coloidale deoarece
acestea sunt incompatibile cu cloramfenicolul.
Solutia este valabila 12 zile.
Acidul boric se prezinta sub forma de lamele cristaline lucioase, cu aspect sidefat sau pulbere cristalina alba, fara
miros si cu gust slab acru; este solubil in apa la cald (1:4) si apa la rece (1:25), solubil in alcool; se conserva in recipient
bine inchise; asigura un pH usor acid (5-6), pH necesar pentru o buna stabilitate a cloramfenicolului.
Boraxul (tetraboratul de sodiu) se prezinta sub forma de cristale incolore, transparente, fara miros, cu gust sarat si slab
amar; este solubil in 3 ml apa, practice insolubil in alcool; se conserva in recipient bine inchise; cu acidul boric formeaza
sistemul tampon.
Descriere: se obtine o solutie limpede, incolora, cu gust foarte amar.
Conservare: in recipient colorate, prevazute cu dop picurator.
Intrebuintari: se foloseste pentru actiunea antiseptica si usor astringent in tratamentul unor blefarite si conjunctivite.
Rp. Chloramphenicoli 0,20 g Pudră cu antibiotic, sterilă, de uz extern.

Zinci oxydi 2,00 g
Talc
Acidi borici aa 4,00 g
M.f.pulvis subtillissimus. D.s.ext
diverse substanțe auxiliare și care se aplică pe piele sau mucoase. Au un grad avansat de finețe corespunzător sitei VIII
sau IX. Pudrele sunt cele mai fine pulberi.
Preparare: intr-un mojar se triturează acidul boric,cu ajutorul alcoolului și după evaporare se adaugă oxidul de zinc și
talcul triturând după fiecare adăugare. Pulberea obținută se trece prin sita VIII și se supune sterilizării la etuvă la 170
grade. Intr-un mojar sterilizat se pulverizează cloramfenicolul si peste acesta se adaugă trepatat amestecul de excipienți
sterilizat și răcit.
Observatii: cloramfenicolul (sin: levomicetina) este o pulbere cristalină albă sau alb gălbui, fara miros, cu gust amar.
Deși este rezistent la 100⁰, nu se poate steriliza la 170 ⁰ pentru că este inactivat la 160 ⁰, motiv pentru care pudra se
prepară aseptic.
Dacă nu avem pulbere de cloramfenicol se pot folosi drajeuri sau capsule de cloramfenicol.In cazul folosirii drajeurilor
acestea se pot de drajefia, prin indepartarea stratului de drajefiere cu ajutorul unui tifon umed, iar samburele de
cloramfenicol se usuca la etuva la 100 grade celsius.
Acidul boric se prezintă sub formă de lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefos, grase la pipăit, sau pulbere
cristalină albă, fără miros, cu gust slab acru; pentru a obține o pulbere fină se prepară prin triturarea prin intermediu volatil
(alcool).
Se lucrează în mojar sterilizat; acolo unde este posibil se lucrează în boxe sterile.
FR X prevede ca pudrele care se aplică pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor trebuie sa se prepare prin metode
care sa le asigure sterilitatea si care sa permita evitarea unei contaminari ulterioare cu microorganisme.
Pudrele cu antibiotice trebuie sa fie sterile pentru a evita suprainfectarea ranilor sau diminuarea activitatii antibioticului.
Conservare: recipientele in care se condiționează pudra trebuie să fie inchise etanș pentru a evita contaminarea cu
microorganisme, pentru maxim 7 zile.
Întrebuintari: are actiune: antiseptica si sicativa.
Rp. Cholesteroli 0,25g

Adipis lanae 5,0g
Alcoholi cetylici 1,0g
Olei Helianthi 10,0g
Cerae 1,0g
Retinoli acetatis 300.000UI
Tocopheroli acetatis 0,30g
Natrii tetraboratis 0,25g
Aquae distillatae 10,0g
M.f ung. D.s ext
Preparatul reprezinta un unguent cosmetic sub forma de crema grasa (emulsie de tip A/U).
Definitie: Sunt preparate farmaceutice de consistenta semisolida, constituite din substante medicamentoase
dispersate in excipienti, care se aplica prin intindere pe piele sau pe mucoase in scop terapeutic sau de protectie. Sunt
constituite din excipienti (baze de unguent) in care se pot incorpora substante active . Bazele de unguent pot fi baze
liposolubile (grase), baze emulsii (apa in ulei si ulei in apa) si baze hidrosolubile.
Cremele grase sunt constituite in special din produse lipofile naturale:lanolina, ceara,cetaceu, uleiuri vegetale la care
se pot asocia uleiuri minerale, vitamine, antioxidanti, borax, acid boric.Contin o proportie mai mica sau mai mare de apa
emulsionata sub forma de emulsie de tip A/U.
Preparare: componentele lipofile au puncte de topire diferite (lanolina,alcoolul cetilic, ceara, uleiul de floarea –
soarelui, colesterolul) si se topesc pe baia de apa intr-o patena la temp de 60-70ºC. Se adauga treptat solutia apoasa de
borax incalzita la aceeasi temperatura triturand continuu. Dupa racirea bazei se incorporeaza continutul unei fiole de
vitamina A si al unei fiole de vitamina E.
Descriere: unguent omogen, alb galbui.
Observatii: faza apoasa se adăuga peste amestecul lipofil la o temperatura aproximativ egală cu a acestuia, triturand
pana la răcirea amestecului evitând separarea fazelor. Lanolina, ceara şi alcoolul cetilic sunt lipofili, emulgatori de tip
A/U. Boraxul reacţionează cu acizii graşi liberi din ceara şi din uleiul de floarea-soarelui rezultând săpunuri monovalente
ale acestora care sunt emulgatori de tip U/A.
Se formează concomitent ambele tipuri de emulgatori, dar emulsia obţinută este de tip A/U, datorita proporţiei mai
mare de substanţe cu proprietati emulsive de acest tip și datorită temperaturii la care se prepară.
Vitaminele A şi E se folosesc sub forma de solutii uleioase care sunt miscibile cu baza de unguent lipofil; se adaugă
după răcirea unguentului deoarece sunt termolabile.
Nu se folosesc soluţiile diluate ale acestor vitamine pentru ca ar diminua foarte mult consistenţa acestui unguent.
Conservare: recipiente bine închise, la loc racoros.
Intrebuintari: ingrijirea mâinilor şi a tenului uscat.
Rp: Codeini 0,1 g / codeina fosfat 0,133g Sirop de codeina 0,2% - FR X
Alcoholi 0,9 g
Sirupi simplicis q.s.ad 50 g
M.f.sirupus D.s.intern cate o linguriţa de 3 ori pe zi
Definitie: Siropurile sunt preparate farmaceutice lichide cu un continut crescut in zahar, de consistenta vascoasa,
destinate administrarii interne.
Preparare: intr-un flacon tarat se dizolva codeina in cantitatea corespunzatoare de alcool. Preparatul se completeaza
cu sirop simplu pana la 50g.
Preparare sirop simplu: Rp: Saccharum 64 g; Aqua destillata q.s.ad. 100 g. Zaharul se dizolva la cald in apa, se
fierbe 1-2 minute, se completeaza la masa si se filtreaza.
Observatii: se calculează dozele maxime pentru codeină:
1 dată 5g sirop.................0,06g codeină
50g sirop................x g codeină = 0,6g
24 h 15g sirop.................0,2g codeină
50g sirop..................y g codeină = 0,66g Dozele nu sunt depășite
Pentru evitarea caramelizarii si a hidrolizei mai avansate a zaharului, se recomanda ca dizolvarea sa se faca cu apa
incalzita, reducand astfel timpul de expunere la caldura.
Fierberea siropului simplu 1-2 min se recomanda pentru clarificare, cand impuritatile de natura albuminoida
coaguleaza si se ridica la suprafata asa-numita “spuma” care se indeparteaza.
Dizolvarea se poate face si la rece prin metoda perdescensum –in flaconul cu lichid, zaharul introdus intr-un saculet de
tifon este adus in contact cu solventul si se dizolva treptat.
Filtrarea se face rapid folosind filtre acoperite pentru ca, dupa racire, siropul devine dens si se filtreaza greu, iar prin
acoperirea filtrului se reduce contaminarea cu microorganisme.
Codeina baza se prezintă sub forma de cristale incolore sau pulbere cristlina alba, fara miros, cu gust amar (toxic).
Este foarte puţin solubila in apa si uşor solubila in alcool.
Dizolvarea codeinei baza in apa ar necesita o cantitate prea mare de vehicul si s-ar obţine un sirop diluat, uşor alterabil.
In FR X este prevăzut ca siropul de codeina sa se prepare prin dizolvarea codeinei baza in alcool. Nu se recomanda
folosirea clorhidratului de codeina deoarece, desi este solubil in apa 1:25, necesita o cantitate prea mare de apa si pH-ul
soluţiei care se obţine este acid (4-5,6) favorizând invertirea zaharozei.
FR X precizează ca la preparare se poate folosi fosfatul de codeina (solubil in apa 1:4) in cantitate calculata
stoechiometric in functie de masele moleculare ale celor doua substante:
317,4g codeina baza…………424,38 g codeina fosforica
0,1g codeina baza ………….x g codeina fosforica =0,133 g codeina fosforica
Codeina fosfat se dizolva intr-un gde apa si se completează cu sirop simplu la 50g. La asocierea siropului de codeina,
la prepararea căruia s-a folosit fosfat de codeina, poate sa apara fenomenul de salefiere, cand se asociază cu bromuri
si/sau ioduri solubile in apa.
Descriere: lichid vascos, limpede, incolor, fara miros, cu gust dulce-amarui.
Conservare: in flacoane bine inchise, la loc racoros, ferit de lumina. Venena.
Intrebuintari: in afectiuni ale aparatului respirator, actiune antitusiva. Nu se administreaza la copiii sub 3 ani, la
bolnavii cu insuficienta renala, hepatica, cardiaca grava si insuficienta respiratorie cronica.
Rp: Decocti speciae pectoralis 50 g (6g produs vegetal, 18g apa) 100,00 g
Ephedrini hydrochloridi 0,50 g → 0,22g 1,00 g
Natrii benzoatis 1,00 g 3,00 g
Sirupi simplicis 5,00 g 120 g
M.f. sol. D.S. intern cate o lingura de 2 ori pe zi
Solutie magistrala de uz intern in care vehicolul este o solutie extractiva apoasa.
Definitie: Soluţiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obţinute prin macerarea, infuzarea sau
decocţia produselor vegetale cu apă obţinându-se: macerate, infuzii sau decocturi. Decocția se folosește pentru extracția
produselor vegetale care conțin țesuturi lemnoase (rădăcini, rizomi,scoarțe).
Speciile pectorale reprezinta un amestec de produse vegetale maruntite diferit: flori nalbă de pădure (Malvae)- sita I,
flori lumânărică (Verbasci) – sita I, frunze si radacini de nalbă mare (Althea)-sita I, radacina de licviritie (lemn dulce)-sita II,
fructe de anason-sita I. Pentru uniformizare produsul se trece prin sita I.
Urmarim extragerea mucilagiilor si pectinelor, umectarea produsului vegetal facandu-se cu apa.
Decoctul trebuie să fie omogen, de culoare verde cenuție, cu elemente alb-gălbui și rare fragmente albastre.
1.Studierea asocierilor din formula
2.Verificarea dozelor maxime
3.Prepararea decoctului
4.Prepararea solutiei magistrale
1. Studierea asocierilor
Efedrina clorhidrica se prezinta sub forma de cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust
amar. Este usor solubila in apa (1:4), solubila in alcool; se pastreaza in recipient bine inchise, ferit de lumina, la
Separanda. Efedrina clorhidrica imprima solutiei un pH acid; doza maxima pentru o data este 0.06 iar pentru 24 de ore
este 0.15.
Benzoatul de sodiu este o pulbere cristalina alba, cu aspect granulos, fara miros, cu gust dulceag-sarat; este usor
solubil in apa (1:2), putin solubil in alcool; se pastreaza in recipient bine inchise. Benzoatul de sodiu imprima solutiei un
pH neutru sau usor alcalin.
Datorită pH-ului către neutru a soluției obținute, nu va precipita efedrina bază deoarece se află în limita sa de
solubilitate 1:36.
201,7g efedrina Hcl............165,25g efedrină bază
0,22g......................................x = 0,18g efedrină bază
1g efedrină bază e solubilă în .....36g apă
0,18g............................................y = 6,48g apă
2. Verificare doze maxime:
1 lg (15 g solutie)…………….0.06 g efedrina clorhidrica
56,5g…………………………x = 0,226g efedrină pentru o dată
2 lg (30 g solutie)……………0.15 g efedrina clorhidrica
56,5 g solutie………………y = 0,28g efedrina pt. 24h Se adnoteaza pe Rp 0.22 g efedrina clorhidrica.
3. Prepararea decoctului:din produsul vegetal uniformizat se cantaresc 6 g si se umecteaza cu 18 g apa, se lasa in
repaus 5 min intr-un vas acoperit la temperatura camerei dupa care se adauga 100g apa incalzita la fierbere si amestecul
se mentine in baia de apa in fierbere 30 minute intr-un vas acoperit. Solutia fierbinte se filtreaza prin tifon sau vata și se
completeaza, daca e nevoie, la greutatea prescrisa prin presarea si spalarea cu apa distilata incalzita la fierbere a
produsului vegetal.
4. Preparare soluție magistrală-benzoatul de sodiu se dizolva in decoctul obtinut, apoi se dizolva efedrina clorhidrica.
În flaconul de expeditie in care se afla siropul se aduce solutia astfel obtinuta. Se completeaza cu sirop la masa
prevazuta, daca este cazul.
Conservare: se prepara in cantitati mici, necesare consumului, se conserva in recipiente inchise la culoare.
Intrebuintari: in tratamentul afectiunilor cailor respiratorii.
Rp. Extracti Belladonnae 0,02 g

Bismuthi subgalatis 0,20 g
Epinephrini sol. 1 %0 V gttae
Excipiens q.s. 2g
Mf supp DTD Nr V (prin modelare) DS extern 1x3ori/zi
Definiție: supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, care contin doze unitare din una sau mai mult substante
active; destinate administrarii pe cale rectala pentru efect terapeutic sistemic sau local.
Preparare: prin modelare manuala folosind masa estarina. Se pulverizeaza extractul de beladona la mojar. Peste
aceasta se adauga solutia de epinefrina si bismutul subgalic (dermatol) omogenizand dupa fiecare adaugare.
Masa estarina maruntita in prealabil se amesteca cu restul componentelor la mojar si se omogenizeaza pana la
obtinerea unei mase plastice, care se ruleaza in magdaleon si se divide in 5 fragmente; fiecăruia i se va da forma dorita.
Dacă se folosește unt de cacao, după adăugarea epinefrinei, se adaugă 0,27g x 5=1,35g lanolină, care se adnotează
pe rețetă.
Observatii: supozitoarele pentru adulți au masa de 2-3g, cantitatea de excipient pe supozitor luată în lucru este de 2g
(10g în total).
Soluția de epinefrină e lichidă și trebuie amestecată cu bază liposolubilă, rezultă deci o emulsie și e nevoie de
emulgator (lanolină), dacă folosim unt de cacao ca bază. Dacă folosim masă estarină, nu folosim emulgator deoarece
estarina are proprietăți emulgatoare.
Dermatolul e o pulbere insolubilă în grăsimi, deci va rezulta un supozitor-suspensie.
Supozitorul nostru va fi polifazic (emulsie-suspensie).
Se vor verifica dozele maxime admisepentru extractul de beladona.
Supozitoarele se conspergă cu amidon și se adnotează pe rețetă cantitatea folosită.
Descriere: supozitoarele rectale au formă cilindro-conică, de torpilă, diametrul bazei de 10 mm, lungimea de 20-30
mm, masa adult: 2-3g, masa copii: 1-2g.
Conservare: recipiente bine închise, la temperatura camerei.
Întrebuintari: antispastic (beladona), vasoconstrictor (adrenalina), antiseptic (dermatol).
Rp. Extracti Belladonnae 0,8 g se modif la 0,35g
Procaini hydrochloridi 0,5 g
Sirupi simplicis 10 g
Aquae Menthae
Aquae Mellissae aa 30 g
M.f.sol. D.s.int. 2 linguri/zi
Definitie: Formele farmaceutice obținute prin extracție sunt medicamente preparate din plante și din țesutri animale,
cu ajutorul solvenților și a unor procedee de extracție standardizate. Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice
fluide, moi (conțin cel mult 20% materii volatile) sau uscate (conțin cel mult 5% materii volatile). Funcție de modul de
obținere pot fi macerate., infuzii sau tincturi.
Extractul uscat de matraguna se obtine din frunze de matraguna ,prin percolare conform monografiei “extracta”:contine
cel putin 1.35g% si cel mult 1.65%alcaloizi totali exprimati in hiosciamina. Este o pulbere galben-bruna ,nehigroscopica
cu miros caracteristic si gust amar. Se conserva la Separanda.
Procaina hidroclorica (novocaina) se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros cu
gust amar producind pe limba o anestezie trecatoare. La lumina se coloreaza. Este f.usor solubila in apa. Se pastreaza in
recipiente bine inchise ,ferit de lumina , la separanda.
Se vor verifica dozele terapeutice maxime pt. ambele componente.
Se stie ca extractul de beladona conf FRX are dozele maxime: 0.075g pt o data si 0.2g pt 24h; iar clorhidratul de
procaina are dozele:0.5g pt odata si 1-2g pt.24h
15g sol…………..0.075g extract de beladona
70g………………x=0.35gextract de beladona
2x15gsolutie……….0.2g extr.de beladona
70g………………..x=0.466gextr.de beladona
Se va reduce cant.de extract de beladona la valoarea cea mai mica ,respectiv 0.35g
15g solutie………………0.5gclorhidrat de procaina
70g solutie……………..y=2.33gprocaina hidroclorica
2x15g solutie…………….1g………….2gprocaina
70g solutie……………..y2………………y3
y2=1,55g ;y3=4.66gprocaina
Deoarece in intreaga cantitate de solutie se afla numai 0.5gsubstanta activa, rezulta ca dozele maxime nu sunt
depasite. Se inlocuieste 0.8g extract de beladona cu 0.35g
Preparare: intr-un mojar uscat se tritureaza extractul de beladona si se disperseaza cu o cantitate mica de apa de
menta. Dispersia obtinuta se trece cantitativ , cu restul de apa de menta ,peste siropul de lamaie cantarit anterior intr-un
flacon tarat. Se agita amestecul pt. omogenizare. Se adauga apoi, procaina dizolvata in apa de melisa ,apa cloroformata
si amestecul se agita pt.omogenizare.
Intr-un pahar berzelius se realizeaza vehicolul solutiei magistrale prin amestecarea celor trei apa aromatice prescrise
in formula. Separat ,intr-un mojar uscat se pulverizeaza extractul de beladona si se disperseaza cu o cantitate mica din
vehicolul preparat anterior. Dispersia coloidala se aduce cantitativ cu mici portiuni din vehicol, peste siropul cintarit.Se
adauga la final procaina solubilizata in in restul de vehicul. Se agita pt.omogenizare.
Observatii: Pentru dispersia extractului de beladona se poate folosi alcool diluat deoarece el se foloseste la obtinerea
extractului. Se mai poate folosi amestecul de apa glicerina si alcool 6:3:1. Se va adnota pe reteta natura si cantitatea
solventului adaugat.
Siropul de lamaie se prepara prin amestecarea siropului simplu cu solutia alcoolica de ulei volatil de lamaie si cu
soluia aposa de acid citric.
Apa de menta si de melisa sunt obtinute prin dizolvarea a 1g de ulei volatil prin intermediul a 10g talc in 1000g de
solutie conservanta la 35-40 grade.
Descriere: solutie galbena, slab opalescenta, cu miros aromat si gust amarui-acrisor.
Conservare: in flacoane colorate de capacitate mai mare pentru a se putea agita.Pe eticheta se va scrie “a se agita
inainte de intrebuintare”.
Intrebuintari: in afectiuni gastrice datorita actiunii antispastice a extractului de beladona, actiunii anestezice locale a
procainei si actiunii antispastice carminative a celor trei ape aromatice.
Rp. Extracti Belladonnae sicc. 0,1 g
Bismuthi subnitratis 2g
Calcii carbonatis 2g
Caolini 2g
Aquae Menthae q.s.ad 45 g
M.f.suspensio. D.s.intern cate o lingura de 3 ori pe zi.
Preparatul reprezinta o suspensie de uz intern.
Definitie: Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide care contin un system dispers, în care faza dispersată este
reprezentată de una sau mai multe substante active insolubile, suspendate intr-un mediu de dispersie lichid (apă sau
ulei), destinate administrarii externe sau interne.
Preparare: Bismutul subnitric, CaC0₃ si caolinul se trec prin sita VII, se omogenizează și se tritureaza cu 10-15 ml apa
de menta adăugată în porțiuni mici. Suspensia obţinută se trece cantitativ in flaconul de expediţie. Extractul uscat de
belladonna se triturează cu 2g apa aromatic si sol obţinută se aduce cantitativ peste suspensia din flacon. Se
completează cu apa de menta la masa prevăzuta.
Observatii: Extractul de beladona se obţine din frunzele de mătrăguna prin percolare conform prevederilor de la
monografia "Extracta" si următoarele prevederi: conţine cel puţin 1,35% si cel mult 1,65% alcaloizi exprimaţi in
hiosciamina. Este o pulbere galben-bruna, nehidroscopica, cu miros characteristic si gust amar. Se conserva la
Separanda.
Extractul de beladona are doze max: ptr o data = 0,075g și ptr 24 ore = 0,20g -se verifica dozele maxime
Ptr o data
15 g suspensie ……………..0,075g extract de beladona
45 g suspensie ………………x g extract de beladona= 0,22g
Ptr 24 ore
45 g suspensie ……………..0,20g extract de beladona
45 g suspensie ………………Yg extract de beladona= 0,2g
Doza max de extract de beladona nu este depasita .
Carbonatul de calciu – pulbere fina, microcristalina alba, fara miros si gust. Este practice insolubil in apa si alcool.
Bismutul subnitric - pulbere-fina alba, fara miros si fara gust. Este practice insolubil in alcool si apa.
Bismutul subnitric si carbonatul de calciu au particule hidrofile nu necesita umectare .
Aceasta suspensie concentrata, contine 25% substante active insolubile, deci nu mai necesita agenti de ingrosare.
Cele doua subtante active se adaugă in mojar in ordinea descrescătoare a densităţilor: densitatea bismutul subnitric
este mare decat a CaC0₃ si a caolinului (densitate medie).
Nu se vor asocial sărurile de bismut cu mucilag de tragacanta deoarece se produce gelifierea acestuia.
Apa de mentă : 1g ulei mentă + 10g talc se triturează pt omogenizare, se adaugă solu și e conservantă pană la 1000g.
Descriere: suspensie lichida, cu sediment voluminos si miros caracteristic de menta.
Conservare: recipiente bine inchise de capacitate mai mare decât volumul suspensiei. Pe eticheta se menţionează" A
se agita inainte de administrare!".
Intrebuintari: se foloseşte in tratamentul afectiunilor digestive pentru acţiunea antiacida (Bi subnitric si CaC0₃),
antispastica (extractul de beladona si apa de menta), antiemetica si carminativa (apa de menta), adsorbanta (caolin).
Rp. Extracti Belladonnae sicc. 0,8g 0,36g

Natrii hydrogencarbonatis
Magnesii oxydi aa 2g
Aluminii hydroxydi
Bismuthi subnitratis aa 3g
M.f.pulvis D.s.int. cate o lingurita rasa de 3 ori pe zi
Preparat magistral sub formă de pulbere compusă, nedivizată de uz intern. Pulberea conține o substanță puternic
activă (extractul uscat de beladona) și substante cu densități diferite.
Preparare: inițial se pulverizează o cantitate mică de bismut subnitric la mojar (aproximativ 1 gram) peste care se
adaugă extractul uscat de beladona și amestecul obținut se triturează pentru omogenizare. Se aduc pe rând la mojar
celelalte componente în ordinea descrescătoare a densităților: restul de bismut subnitric, bicarbonatul de sodiu, hidroxidul
de aluminiu si oxidul de magneziu prin pulverizare deasupra sitei IV. Pulberea obținută se cerne prin sita VI si apoi se
reomogenizează la mojar.
Observatii: Hidroxidul de aluminiu (alucol) este o pulbere albă, amorfă, fină, fără miros și fără gust. Este practic
insolubil în apăși alcool, are densitate mică.
Nitratul bazic de bismut este o pulbere fină, albă, fără miros și fără gust, practic insolubilăîn apăși alcool. Se dizolvăîn
acizi minerali. Are densitate mare.
Hidrogenocarbonatul de sodiu (bicarbonatul de sodiu) este o pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat și
leșietic. Este solubil în 12 ml apă, practic insolubil în alcool. Are densitate mare.
Oxidul de magneziu este o pulbere ușoară, amorfă, albă, fără miros, cu gust slab leșietic.. Se dizolvăîn acizi diluați.
Are tendința de a se aglomera și se va pulveriza prin frecare pe sita IV.
Extractul uscat de beladona (FRX) se obține prin percolare și concentrare din frunzele de Belladonna folosind ca
solvent alcool diluat. Conține aproximativ 1,5% alcaloizi exprimați în hiosciamină. Se prezintă sub formă de pulbere
galben-brună, nehigroscopică, cu miros caracteristic și gust amar (toxic). Este o substanță puternic activăși se conservă
la Separanda. Prezintă doze maxime pentru o dată (0,075 g) și pentru 24 h (0,20 g). Se verifică dacă sunt depășite
dozele.
2 g pulbere....................0,075 g extract
10,8 g pulbere..................x x= 0.40g extract
3x2 g pulbere.......................0,2 g extract
10,8 g pulbere......................y y= 0.36g extract Dozele maxime sunt depășite. Se adnotează pe rețetă
În funcție de modul de administrare gramajul dozelor este: Un vârf de cuțit conține 0,5-1 g pulbere; O linguriță rasă
conține 1,25-2,5 g pulbere; O linguriță plină conține 2,5-5 g pulbere.
Pentru fiecare măsură corespunde un interval de greutate, în funcție de densitatea pulberii sau amestecului de pulberi.
Dacă peste 50% din amestec este reprezentat de pulberi ușoare se ia în considerare valoarea cea mai mică, iar dacă
peste 50% din amestec este reprezentat de pulberi cu densitate mare se ia în considerare valoarea cea mai mare. În
preparat sunt prezente substanțe cu densități diferite: bismut subnitric-cu densitate mare, bicarbonat de sodiu-cu
densitate mare, hidroxidul de aluminiu si oxidul de magneziu-cu densitate mică. Cantitatea de pulberi cu densitate mică
este egală cu cantitatea de pulberi cu densitate mare și se va lua o valoare intermediară (2 g).
Încorporarea extractelor uscate se face prin simpla pulverizare a extractului la mojar si adăugarea treptată a celorlalte
componente. Extractul de beladona, fiind o substanță puternic activă se aduce primul la mojar și pentru a evita reținerea
unei prțiă din acesta de către porii mojarului se adaugă o cantitate mică din substanța care are densitatea cea mai mare
cu scopul de a astupa porii.
În formulă sunt asociate substanțe cu densități diferite. FR X menționează că ordinea de amestecare este cea
descrescătoare densităților. La început se adaugă cele cu densități mai mari (bismutul subnitric și bicarbonatul de sodiu)
și apoi cele cu densități mici (oxidul de magneziu și hidroxidul de aluminiu). Pulberile cu densitate mică ocupă un volum
mare și îngreunează amestecarea. motiv pentru care se aduc ultimele la mojar.
Conform FR X operația de cernere este obligatorie când masa pulberii este mai mare de 20 g. Fiind o pulbere de uz
intern se cerne prin sita V sau VI. În timpul cernerii substanțele care au densitate mare prezintă tendința de separare
motiv pentru care este necesară reomogenizarea pulberii la mojar după cernere.
Operațiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cântărire, pulverizare, amestecare, omogenizare, cernere,
condiționare. Cântărirea se face la balanța electronică. Pulverizarea se face în mojar prin triturare cu ajutorul pistilului.
Operațiile de amestecare și omogenizare se efectueazăîn mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor
pulberii.Cernerea se face cu ajutorul sitei VI. Condiționarea se face într-o pungă de hârtie.
Conservare: se condiționeazăși se elibereazăîntr-o pungă de hârtie. Se păstrează ferit de lumină.
Întrebuințări: preparatul are acțiune antispastică datorită extractului de beladona și acțiune antiacidă datorită
celorlalte componente.
Rp: Hydrocortisoni acetas 0,20g
Cholesterolum 0,70g
Adeps lanae anhydricus 1,60g
Vaselinum 16,10g
Paraffinum 1,40g
Mf ung. DS ext
Preparare: bazele (componentele grase)se topesc pe baie de apa la 70 grade si se amesteca pana la
semisolidificare. Intr-un mojar se pulverizeaza hidrocortizonul acetat si se adauga o portiune aprox.egala de excipient
topit. Se tritureaza pina la omogenizare si se adauga treptat sub triturare restul bazei semifluidificate. Se tritureaza pina la
omogenizare si racire.
Observatii: FRX prevede la obt unguentului cu acetat de hidrocortizon 1% folosirea unei baze potrivite.
Colesterolul este o substanta cristalina ,alba, sau slab galbuie sau foi sidefii, fara miros,fara gust. S.a. au p.t.diferite.
Colesterolul nu se poate topi pe baie de apa si de aceea se va dizolva la aprox70ºC in restul componentelor topite.
Dispersarea uniforma a acetatului de hidrocortizon se realizaeaza prin triturarea cu o portiune egala de excipient topit.
Pt.dispersarea sa se mai poate folosi 1g de parafina lichida care se va scadea din cantitate de vaselina.
Preparatul industrial are compozitie asemnatoare, dar nu contine parafina solida si este usor hidratat, continand 1% apa.
Descriere: ung.omogen ,semisolid, alb-galbui, cu miros caracteristic de lanolina.
Conservare: se conditioneaza in recipiente bine inchise, la loc racoros si la Separanda.
Intrebuintari: are actiune calmanta, antipruriginoasa și actiune antiinflamatoare, acetatul de hidrocortizon fiind un
antiinflamator steroidian.
Rp. Infusionis Tiliae floris 50 g

Natrii benzoatis 1g
Ephedrini hydrocloridi 0,20 g
Sol.ammonii chloridi anisati 1g
Sirupi Balsami Tolutani 10 g
M.f.sol. D.s.intern 2 linguri pe zi.
Soluţie magistrala de uz intern unde vehiculul este o sol extractiva apoasa.
Definitie: Sol. extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obținute prin macerarea, infuzarea sau decocția
produselor vegetale cu apă.
Preparare: La prepararea acestei sol se urmareste: studierea asocierilor din formula, verificarea dozelor maxime,
prepararea infuziei si prepararea sol magistrale.
Studierea asocierilor din formula: benzoatul de Na - uşor sol in apa; efedrina clorhidrica - solubila in apa 1:4,
imprima un pH acid; sol de NH₄CI anisata imprima sol un pH uşor acid (cca 5); siropul balsam Tolu are acţiune
expectoranta.
Verificarea dozelor maxime - Pentru efedrina hidroclorhidrica: doze max: 0.06 ptr o data si 0.15 ptr 24 ore.
15 g sol ……………………..0.06g efedrina hidroclorica
62.2gsol…………………………Xg efedrina hidroclorica X=62.2x0.06/15 X=0.24
30 g sol ………………………….0.15g efedrina hidroclorica
62.2g sol………………Y Y=62.2x0.15/30 Y= 0.31g efedrina hidroclorica – cantitatea din reteta nu este depasita
Prepararea infuziei: pt prepararea infuziei se folosesc inflorescenţele de tei cu sau fara bractee a arborilor T.
tomentosa, cordata si plathyphylos; produsul vegetal conţine mucilagii, ulei volatil in cant mica (0,05%), tanin, flavone si
cel puţin 17% subst solubile (FR X). Pt ca se urmăreşte extragerea mucilagului umectarea se face cu apa.
Mod de lucru: se cântăresc 6 gr produs vegetal si se trec prin sita I; se umecteaza cu 18 g apa si amestecul se lasa in
vas acoperit 5 min la temp camerei; se adaugă 100 gr apa încălzita la fierbere si se lasa in vas acoperit la temp camerei
30 min. Sol obţinută se filtrează prin vata sau tifon si se completează prin stoarcerea, presarea prod. vegetal/ spălare cu
apa.
Descriere: sol limpede, gălbuie, plăcut mirositoare datorita farnesolului din uleiul volatil.
Prepararea sol magistrale: se dizolva efedrina in 25 ml infuzie de tei, apoi benzoatul de sodiu in restul de infuzie. In
flaconul de expediţie tarat se cântăreşte siropul peste care se adaugă sol de clorura de amoniu anisata. Se aduc cele
doua sol preparate anterior peste sirop in flaconul de expediţie si daca este cazul se completează cu sirop la masa
prevăzuta.
Observatii: sol de NH₄CI anisata, cu toate ca are in compozitie ulei volatil, se adaugă peste siropul cântărit in flacon pt
a nu favoriza precipitarea uleiului volatil in contact direct cu sol apoasa (excepţie).
Clorura de amoniu anisată se prepară prin dizolvarea uleiului de anason intr-o cantitate corespunzătoare de alcool și a
clorurii de amoniu in apă. Se amestecă, se omogenizează și după 24h se filtrează.
Efedrina clorhidrică imprimă sol pH acid. PH-ul neutru obținut în soluție nu va precipita efedrina bază deoarece se află
în limita de solubilitate1:36.
Siropul de Balsam de Tolu se obține din tinct de Balsam de Tolu, carbonat bazic de magneziu, zahăr și apă.
Se pulverizeaza intr-un mojar o parte din zahar (10g) cu carbonatul bazic de magneziu. T-ra de balsam de Tolu se
adauga treptat si sub forma de picaturi pe capatul pistilului triturand dupa fiecare adaugare. Se aduc 15 g de apa si se
tritureaza pana la completa dizolvare a zaharului si solutia obtinuta se filtreaza prin hartie de filtru plisata intr-un vas
anterior tarat. In filtrat se dizolva incalzind usor restul de zahar pe sita la foc mic la cca 40 grade. Siropul cald se
completeaza cu apa la greutatea de 50 g.
Utilizari: in tratamentul afecţiunilor cailor respiratorii datorita activitatii: emoliente, diaforetice, uşor sedative imprimata
de infuzia de tei; expectorante a benzoatului de Na, soluţiei de NH₄CI anisata si siropului de Balsam Tolu;
vasoconstrictoare datorita efedrinei.
Rp. Infusionis Valerianae radicis 50,00 g + 5 pic NH4OH 10%

Phenobarbitali natrici 0,50 g
Natrii bromidi 1,00 g
Sirupi simplicis 10,00 g
M.f.sol. D.s.intern cate o lingura de 3 ori pe zi.
Soluţie magistrala de uz intern unde vehiculul este o sol extractiva apoasa.
Definitie: Sol. extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obținute prin macerarea, infuzarea sau decocția
produselor vegetale cu apă.
Preparare: La prepararea acestei solutii se urmareste: studierea asocierilor din formula, verificarea dozelor maxime,
prepararea infuziei si prepararea sol magistrale.
a. Studierea asocierilor
Bromura de sodiu este uşor solubilă in apa.
Fenob sodic - solubil in apa 1:1,5, cu doze maxime de 0,3 si 0,6 gr. Se păstrează la Separanda. La pH acid imprimat
de infuzia de valeriana precipita fenob acid si pt a evita aceasta incompatibilitate se va aduce pH-ul infuziei la o valoare
cat mai apropiata de neutralitate cu ajutorula 5 pic. sol de NH₄OH 10% . Se adnotează pe rețetă.
b. Verificarea dozelor maxime
15 g sol ……………..0,3g fenob sodic
61,2g sol ……………….X = 1,22 g fenob. pt. o dată
45g sol …………………………0,6g fenob sodic
61,2g sol ……………………..Y = 0,81g fenob pt. 24h Doza de fenob sodic din formula nu este depasita
c. Prepararea infuziei: rădăcina de valeriana sau de odolean reprezintă rizomul si rădăcina pl.Valeriana officinalis.
Produsul vegetal conţine cel puţin 25% subst solubile si cel puţin 0,3% V/m ulei volatile. Se umecteaza cu 0,75 gr alcool
diluat (1g = 56pic), adica 42 picaturi.
Datorita faptului ca produsul vegetal contine cel putin 3%ulei volatil umectarea se face cu alcool diluat, 0,5g alcool
diluat la 1 g produs vegetal. Noi folosim 1,5 g produs vegetal deci vom folosi 1,5g produs vegetal x0,5g alcool diluat =
0,75g alcool.
1g =56 picaturi deci 0,75 g = 42 pic
Mod de lucru: din produsul vegetal maruntit corespunzător (S II) se cântăresc 1,5gr si se umecteaza cu 0,75 gr alcool
diluat(42 picaturi) si se lasa in repaus in vas acoperit 5 minute dupa care se adaugă 50gr apa distilata incalzita la fierbere
si se menţine in vas acoperit la temp camerei 30 min. Soluţia obţinută se filtrează prin amestec de vata si tifon si se
completează la 100 gr prin spălarea cu apa distilata a produsului vegetal.
d. Prepararea sol magistrale: infuzia de valeriana se aduce la un pH cat mai apropiat de neutralitate cu ajutorul sol
de NH₄OH adăugata sub forma de picaturi (2pic). Se dizolva fenobarbitalul Na si NaBr in infuzia de valeriana . Intr-un
flacon tarat se cântăreşte siropul simplu, se adaugă sol preparata anterior si se completează cu sirop la masa prevăzuta
daca este cazul.
Observatii: acest pH acid este imprimat de acizii valerianici si izovaleroanici din uleiul volatile si de valeriana. De
acest pH se tine seama la asocierea infuziei cu subst instabile in mediu acid.
Descriere: lichid limpede, roşcat, cu pH acid (cca 5).
Conservare: se prepara la nevoie in flacoane colorate.
Intrebuintari: actiune sedativa imprimata de infuzia de valeriana, fenobarbitalul sodic, bromura de sodiu.
Rp: Iodi 0,4 g 0,2 g (a doua varianta de gramaje)
Kalii iodidi 0,6 g 0,3 g
Alcoholi 500 q.s. ad 20 g 10 g
M.f.sol. D.s.ext
Solutie alcoolica de iod iodurat – FR X, de uz extern care conţine cel puţin 97% si cel mult 103% iod fata de valoare
declarata.
Definitie: Solutiile alcoolice sunt preparate farmaceutice lichide, care contin una sau mai multe substante active
dizolvate in alcool concentrat sau diluat, destinate administrarii interne sau externe. Atunci cand nu se precizeaza
concentratia alcoolului se va folosi alcool concentrate, iar cand se face precizarea “alcool diluat” se va folosi alcoolul de
70º. Pentru prepararea alcoolului de diferite concentrații se folosesc tabelele alcoolmetrice din FR X.
Preparare: intr-un flacon tarat se dizolva iodul, anterior pulverizat la mojar si iodura de potasiu in 10g alcool de 50° si
se completează cu acelaşi solvent la 20g.
Observatii: Soluţia alcoolica de iod-iodurat este denumita impropriu tinctura de iod, denumirea de tinctura era folosita
in trecut pt a desemna soluţiile colorate, indiferent de metoda de preparare. Concentrația de iod poate varia intre 2-10%,
după diferite Farmacopei.
lodul se prezintă sub forma de lamele cristaline friabile, cu luciu metalic sau fragmente de culoare cenusiu-violacee, cu
miros caracteristic. La aer se volatilizează. Se păstrează in recipiente bine inchise ferit de lumina la Separanda. Este
solubil in apa 1:3000, alcool 1:10. Se solubilizeaza in soluţii concentrate de ioduri alcaline.
Iodura de potasiu este o substanta cristalina sau granulară alba, fara miros cu gust sărat si slab amar. Este foarte
uşor solubila in apa, uşor solubila in glicerol. Se pastreza in recipiente bine inchise, ferite de lumina.
KI are, in acest caz, rol de stabilizare a iodului si nu rol de solubilizant al lui in soluţia hidroalcoolica. In timpul
conservării in absenta KI, iodul poate reacționa cu apa din alcoolul de 50º, ducând la apariţia HI caustic. și acid hipoiodos
( HOI).
HI este descompus de alcool, cu formare de iodura de etil, iar HOI poate oxida alcoolul la aldehidă acetică și pe
aceasta la acid acetic.
Acidul acetic poate reacţiona, lent la temp camerei, cu alcoolul etilic formând acetatul de etil:
CH3COOH+CH3CH2OH--CH3COOC2H5+H20
Aceste reacţii sunt vizibile in timp deoarece se obs modificarea mirosului soluţiei (apare acetatul de etil si acidul
acetic), schimbarea culorii (scade concentratia in iod) si creşterea acidităţii.
Principala si cea mai nociva alterare este formareaacidului iodhidric (HI) care face preparatul caustic si iritant mai ales
la nivelul plăgilor deschise.
Prezenta iodurii de potasiu (KI) impiedica formarea de acid iodhidric (HI) si acid hipoiodos, conţinutul in iod ramane
constant si descompunerea este minima.
HI+HIO+KI----KI₃+H₂0 I₂+KI---KI₃ KI₃+K+I₃
La preparare nu se vor folosi ustensile de metal, care sa reacţioneze cu iodul; cântărirea se va face rapid, cu linguriţe
de plastic, pe hârtie cerata sau celofan, deoarece iodul este toxic si volatil.
Iodul va fi pulverizat in prealabil prin intermediul volatil (cloroform, eter etilic, alcool).
Alcoolul de 50° folosit ca vehicul este bine tolerat de piele si are acţiune antiseptica penetrând pielea datorita
conţinutului in apa.
Descriere: soluţie limpede, bruna, cu miros caracteristic de iod si alcool.
Conservare: se conserva in flaconae incolore, bine inchise deoarece lumina descompune compusii de alterare ai
iodului cu punerea sa in libertate.
Intrebuintari: se utilizeaza extern ca antiseptic, dezinfectant al ranilor, antimicotic in tratarea dermatomicozelor.
Rp. Iodii 0,2g

Kalii iodidi 0,4g
Aquae distillatae 19,4g
M.f.sol D.s.ext.
Solutia Lugol
active dizolvate intr-un solvent sau intr-un amestec de solventi; sunt destinate administrarii interne/externe.
Preparare: intr-un flacon tarat se dizolva iodura de potasiu intr-o cantitate dubla fata de apa distilata, fata de masa lui
(0,8g). Peste soluţia concentrata de KI obţinută se adaugă iodul anterior pulverizat la mojar. Amestecul se agita pana la
dizolvarea completa a iodului si soluţia se completează cu apa, adăugata treptat si sub agitare la masa prevăzuta.
Descriere: soluţie limpede, de culoare brun-rosietica cu miros caracteristic de iod.
Observatii: iodul se prezintă sub forma de lamele cristaline friabile, cu luciu metalic sau fragmente de culoare
cenusiu-violacee, cu miros caracteristic. La aer se volatilizează. Se păstrează in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la
Separanda. Este solubil in apa 1:3000, alcool 1:10 se solubilizeaza in soluţii concentrate se ioduri alcaline.
KI este o subst cristalina sau granulara alba, fara miros, cu gust sărat si slab amar. Este foarte uşor solubila in apa,
uşor solubila in glicerol. Se păstrează in recipiente bine inchise, ferite de lumina.
In acest caz se formează intre iod si KI un complex solubil de iod-iodurat.
I₂+K->K[I₃]
Pentru a grăbi formarea complexului, iodul se poate pulveriza in prealabil prin intermediul cloroformului sau eterului
care se adaugă peste cristalele de iod din mojar triturand pana se obţine o soluţie concentrata si apoi se continua
triturarea pana la evaporarea solventului, iodul rămânând sub forma de pulbere fina (pulverizare prin intermediu efemer
sau volatil).
Iodura de potasiu are rol de solubilizant, în absența ei iodul poate reacționa cu apa, când se obține acid iodhidric
caustic și acid hipoiodos.
I2 + H2O → HI + HOI
La manipularea iodului se iau o serie de precauţii având in vedere ca subst pătează uşor si poate intra in reacţie cu
diferite substanţe sau materiale. Cântărirea se face numai pe hârtie cerata cu mare atenţie folosind lgt din material plastic
(iodul reactioneaza cu metalele).
Conservare: in flacoane bine inchise, ferit de lumina.
Utilizari: se foloseşte extern - caustic, antiseptic si micostatic cu actiune topica, folosita in tratamentul micozelor
cutanate, sub forma de badijonari. Intern -antitiroidian, antisclerozant - sub forma de picaturi.
Rp. Mentholi
Benzocaini aa 0,50 g
Zinci oxydi
Talci
Glyceroli aa 5,00 g
Aquae 20,00 g
M.f.suspensio. D.s extern.
Suspensie de uz extern, obținutăprinprecipitare
Preparatul conţine doua substante hidrofobe, solubile in alcool. De aceea se vor inlocui 5 gr apa cu alcool si 0,2 gr apa
cu tween 80 pt a asigura dispersarea uniforma a celor doua subst, scade tensiunea interfacială, permite umectarea și
previne fenomenul de flotare. Se adnoteaza pe rp. Aceasta devine:
Rp: Mentholi 0,50g
Benzocaina 0,50g
Zincioxidy
Talc aa5,00g
Glicerol
Alcool aa 5,0g
Tween80 0,2g
Aqua 14,8g
Preparare: se tritureaza mentolul si anestezina la mojar, se adaugă alcoolul in care s-au adăugat cele 0,2 gr tween
80. Se adaugă pulberea compusa din talc, si ZnO, pulverizate inițial și trecute prin sita VII. Se omogenizează si se
tritureaza apoi cu glicerina si apa. Se aduce in sticla de expediţie si pe eticheta se va menţiona „ A se agita inainte de
utilizare!".
Observatii: mentolul se obţine din uleiul volatil de izma buna (mentolul natural) sau prin sinteza (mentolul sintetic). Se
prezintă sub forma de cristale aciculare, casante, incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros puternic de menta si gust
arzător la inceput, apoi racoritor. La temp camerei se volatilizează! Este f uşor solubil in alcool, chloroform si eter, uşor
solubil in ulei de parafina, uleiuri grase si uleiuri volatile, foarte greu solubil in apa.
Iniţial se dizolva in alcool dar la adăugarea glicerinei si a apei, mentolul va precipita; suspensia este obtinuta PRIN
PRECIPITARE. Pt a asigura buna dispersare a mentolului se poate adauga la sol alcoolica de mentol 0,2-0,5% tween 80
(acesta scade tensiunea de interfaţa solid-Ichid si permite umectarea mentolului prevenind fenomenul de flotare). Se
poate folosi de asemenea pt stabilizarea sistemului, mucilagul de MC care scade tensiunea de interfaţa, măreşte
vascoziatea preparatului si aderenta pe piele, dar scade viteza de evaporare a vehiculului dupa administrare micsorandu-
se efectul răcoritor.
Tween-ul 80 este un agent tensioactiv hidrofil care previne flotarea si asigura menţinerea celor doua subst in stare de
diviziune foarte fina, neinfluentand vascozitatea finala a preparatului.
Oxidul de zinc este o pulbere ce se lasă umectată de apă, cu care formează hidroxidul de Zn, pp ce are proprietăți
coloidale, care se depune greu în suspensie.
Talcul este o pulbere hidrofobă, umectată cu ajutorul glicerinei.
Glicerina stabilizează sistemul și asigură o bună aderență pe piele.
Descriere: suspensie alba, defloculată, consistenta cu miros de mentol; sedimentează uşor dar la agitare se
reomogenizeaza.
Conservare: se prepara la nevoie, în recipiente bine închise (protejează conținutul de contaminarea cu produse solide
și lichide), de capacitate mai mare decât volumul preparatului. Pe etichetă se notează ,,a se agita înainte de utilizare".
Valabilitate 5-10 zile.
Intrebuintari: pensulatii externe cu effect calmant, astringent, antipruriginos, antialergic, anestezic, in tratamentul
diverselor afecţiuni dermatologice.
Rp. Mentholi 0,2 g

Camforae 0,2 g
Talci 20 g
M.f. pulvis subtilissimus (foarte fina) D.s extern
Pudră sicativă ce are rolul de a reține secrețiile pielii împiedicând frecarea și macerarea pielii.
diverse substanțe auxiliare și care se aplică pe piele sau pe mucoase. Au un grad avansat de finețe corespunzător sitei
VIII sau IX.
Este o pulbere cu amestec eutectic (amestecul are p.t. mai mic decât al substanțelor luate separat). În urma triturării la
mojar, amestecul își schimbă consistența din solid în lichid, datorită scăderii p.t. a celor două substanțe asociate.
Schimbarea consistenței este uneori însoțită și de schimbarea culorii, cu degajare de gaz, ca urmare a unor reacții
chimice între componente.
Lichefierea amestecului se poate evita prin : asocierea de substanțe inerte absorbante (MgO), prin separarea
componentelor care interacționează, prin eliberarea sub o altă formă farmaceutică.
Preparare:
I. se triturează la mojar camforul și mentolul. Peste amestecul eutectic format se adaugă talcul în mici porţiuni și triturând
după fiecare adăugare până la omogenizarea preparatului. Pulberea obt. se trece prin sita VIII.
II. se lucrează in două mojare, astfel: în primul se pulverizează mentolul și se amestecă cu jumătatea de talc; în celălalt
mojar se pulverizează camforul și se amestecă cu restul de talc. La final cele două porţiuni se reunesc și se triturează pt
omogenizare, iar pudra obţinută se trece prin sita VIII.
Observatii: mentolul se prezintă sub formă de cristale aciculare casante, incolore, sau pulbere albă, cristalină, cu
miros puternic de mentă și gust arzător la inceput, apoi răcoritor.
Camforul se prezintă ca o masă cristalină albă cu miros caracteristic care la temperatura camerei se volatilizează. Se
păstrează ferit de lumină, în recipiente închise etanș. În funcție de proveniență poate fi natural sau de sinteză (camfor
dextrogir sau racemic).
În cazul în care camforul și mentolul sunt prevăzute în formulă în cantități mici și nu pot influența negativ pulberea
compusă care se obține datorită amestecului eutectic pe care îl formează se recurge la metoda de preparare I.
Dacă amestecul eutectic care se formează prin triturarea împreună la mojar a mentolului și a camforului este în
proporție mare față de masa pudrei și poate influența negativ umiditatea acesteia, se recurge la metoda de preparare II.
În cazul în care pulverizarea camforului și a mentolului se face prin intermediu volatil, adăugarea talcului se face
înainte de volatilizarea completă a solventului volatil, pentru a evita pierderea unei părți din camfor sau metol prin
volatilizare.
Cernerea se face prin site destinate special cernerii produselor care conțin substanțe volatile.
Pudrele trebuie să îndeplinească anumite condiții de calitate:
-să aibă un grad foarte avansat de finețe, particulele trebuie să aibă o dimensiune mai mică sau egală cu 120 micrometri;
-să fie preparate omogene, care să adere pe piele;
- să nu fie toxice și iritante;
- să aibă densitate mică, putere mare de acoperire și să nu se șteargă repede;
- sa aibă bună aderență penru grăsimi și să fie ușor astringente
-să nu astupe porii de la nivelul pielii
-să nu fie higroscopice (să nu absoarbă umezeala din aer)
-să aibă un pH aproximativ neutru, pentru a nu influența negativ echilibrul de la nivelul epidermei
-pudrele colorate trebuie să prezinte o culoare omogenă; pentru pudrele cosmetice se folosesc coloranți insolubili în apă.
Actiune: antipruriginos și sicativ. Dacă se administrează pe pielea sugarilor, se sterilizează la etuvă la 170 grade, timp
de o oră, iar mentolul care este termolabil se încorporează aseptic.
Conditionare: se condiționează în pungi de hârtie cerată sau în flacoane de sticlă pentru a evita pierderea unei părți
de mentol, camfor prin volatilizare.
Rp. Mentholi 0,1 g

Ephedrini hydrochloridi 0,2 g
Solutio epinefrinii 1%0 VI gttae
Helianthi olei q.s.ad. 20 g
M.f.emulsio. D.s.extern pt. nas.
Definitie: emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai putin vascoase, constituite dintr-un system
dispers ce contine doua sau mai multe faze nemiscibile, stabilizate cu ajutorul emulgatorului, destinate administrarii
interne sau externe.
Cele doua faze pot forma emulsii U/A – apa este faza externa
emulsii A/U – uleiul este faza externa
Pentru administrarea interna se folosesc doar emulsiile U/A. Emulsiile cosmetice sunt folosite ptr curatirea pielii, pt act
lor emolienta, hidratanta, protectoare. Emulsiile U/A- folosite ptr prep dermatocosmetice lavabile si cele A/U ptr preparate
emoliente si de curatire - nu se indeparteaza cu apa.
Picăturile pt. nas sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de emulsii, soluții sau suspensii, destinate
administrării pe mucoasa nazală
Preparare: intr-o capsulă de porțelan se cântărește uleiul de fl. soarelui, în care se dizolvă mentolul prin agitare cu o
baghetă. Clorhidratul de efedrină adus în mojar se dizolvă în soluția de epinefrină și 14 picături de apă, apoi se
emulsionează cu 1g lanolină, prin triturare. Peste emulsia obținută se adaugă soluția uleioasă în porțiuni mici și se
omogenizează. Se aduce cantitativ în sticla de expediție și se completează la masă cu ulei. →Metoda gumei umede
Observatii: efedrina este solubilă în apă 1:4 și insolubilă în ulei. Pentru a evita recristalizarea efedrinei se va folosi o
cantitate mai mare de apă, de aceea se folosesc pentru dizolvarea ei 6 pic. soluție epinefrină și 14 pic apă.
Lanolina se va emulsiona cu soluția apoasă și fiind solubilă în ulei va da emulsii A/U.
Mentolul este solubil în ulei 1:0,4.
Uleiul de floarea soarelui va fi neutralizat cu Na2CO3, în cantitate dublă.
Când este prescris ca vehicul ulei de parafină, se va înlocui cu ulei de fl. soarelui, deoarece uleiul de parafină
provoacă parafinoame pulmonare.
Epinefrina este foarte greu solubilă în apă.
Descriere: emulsie A/U, galbenă, omogenă la agitare, miros aromat.
Utilizari: inflamații ale mucoasei nazale, cu acțiune vasoconstrictoare, antiseptică, antipruriginoasă; în tratamentul
catarului nazal. Administrare 4-6 pic. in fiecare nară.
Conservare: se prepară la nevoie, se păstrează la loc răcoros, ferit de lumină, în flacoane prevăzute cu dop picurător.
Pe etichetă se va menționa ,, a se agita înainte de întrebuințare".
Rp. Mentholi 0,2 g

Iodi 0,2 g
Kalii iodidi 0,5 g
Natrii tetraboratis
Aquae aa 2,0 g
Alcoholi 3,0g
Glyceroli qsad 18,0 g
M.f.sol. D.s.ext pentru badijonaj
Solutie magistrala cu vehicol compus-hidroglicerinat alcoolic.
active dizolvate intr.un solvent sau intr.un amestec de solventi; sunt destinate administrarii interne/externe.
Preparare: intr-o capsula de portelan se cantareste glicerina,(9.75g) se adauga boraxul, pulverizat in prealabil la mojar
si amestecul se incalzeste pe baia de apa agitand cu o bagheta pana la dizolvarea boraxului. Dupa racire amestecul se
cantareste si daca este cazul se compleaza cu apa la 11.75g. Ulterior se incorporeaza solutia alcoolica de mentol
(mentolul se amestecă cu alcool) si la sfarsit solutia apoasa de iod iodurat (iod +Iodură de potasiu + apă). Amestecul
obtinut se omogenizeaza cu o bagheta.
Observatii: iodul se va pulveriza la mojar prin intermediu volatil (cloroform, eter etilic) si se va cantari cu lingurita din
plastic. Iodul este solubil in apa 1:3000, in alcool 1:10,in glicerina 1:100 si foarte solubil in solutia saturata de KI.
Mentolul este foarte greu solubil in apa, foarte usor solubil in alcool, greu solubil in glicerina, cristale albe, miros de
menta, gust astringent initial si apoi racoritor.
Iodura de potasiu este foarte usor solubila in apa 1:0.7, solubila in alcool 1:25, solubila in glicerina 1:1.5.
Boraxul este solubil in apa 1:20,insolubil in alcool,solubil in glicerina1:1.5. Este o pulbere cristalină albă, fără miros,
gust sărat-lețietic
Glicerina este lichid limpede, incolor, vâscos, la 130º se transformă în acroleină.
Descriere: lichid siropos, cu mirosul si gustul caracteristic componentelor.
Conservare: in flacoane colorate, bine inchise, pentru a evita volatilizarea alcoolului, iodului sau mentolului.
Intrebuintari: badijonaj in gingivite si afte bucale datorita actiunii antipruriginoase, antiseptice si antimicotice.
Rp. Mentholi 0,20 g

Procaini hydrochloridi 0,30 g
Ephedrini hydrochloridi 0,30 g
Sol. aluminii acetico-tartarici 1,00 g
Unguenti simplicis 20,00 g
M.f.ung. D.s extern.
Preparatul reprezinta un unguent emulsie A/U.
Definitie: Uguentele sunt preparate farmaceutice semisolide ,destinate aplicarii pe piele si mucoase in scop
terapeutic sau de protectie ,care au inglobate una sau mai multe substante active in baza de unguent.
Preparare: mentolul se pulverizeaza fin la mojar. Intr-o capsula de portelan se topeste usor, pe baie de apă unguentul
simplu (semisolid - ptr a nu exista pericolul volatilizarii) si se adauga in portiuni peste mentol. In alt mojar cele doua saruri
(procaina si efedrina) se tritureaza, se dizolva în 1,5g de apa. Peste aceasta solutie se adauga solutia de acetotartrat de
aluminiu in picaturi si apoi unguentul mentolat in portiuni, triturand pentru emulsionare.
Observatii: mentolul este o substanta liposolubila.
Procaina si efedrina clorhidrica sunt solubile in apa. Se pastreaza la SEPARANDA.
Baza de unguent folosita trebuie sa asigure dizolvarea mentolului si emulsionarea solutiei de acetotartrat de aluminiu
si a solutiei apoase preparate. Se adaugă răcită pentru a nu volatiliza mentolul.
Lanolina are capacitatea de emulsionare a apei ca faza interna a unei emulsii de tip A/U.
Pentru a favoriza dizolvarea mentolului acesta se pulverizeaza si se utilizeaza unguentul simplu usor incalzit.
In acest caz solutia apoasa este in cantitate mica si se adauga unguentul simplu peste solutia apoasa din mojar si
nu invers cum se procedeaza de obicei; cele doua saruri pot fi dizolvate si in sol de acetotartrat de Al, insa se prefera
prima metoda ptr ca exista pericolul ca subst sa recristalizeze in timp.
Ung simplu se prepară prin topirea a 10g lanolină și 90 g vaselină, care mai apoi se truturează până la răcire.
Sol de acetotartrat de de Al se prepară: sulfatul de aluminiu se dizolvă în 100g apă și se filtrează. Se adaugă ac acetic
diluat și carbonatul de calciu suspendat în 20g apă, treptat și sub agitare continuă. După 24h, când încetează degajarea
de CO2, se filtrează și la 100g filtrat se adaugă 3,5 g acid tartric.
Descriere: unguent alb galbui omogen,cu miros cartacteristic de mentol.
Conservare: recipiente bine inchise, ferit de lumina, loc racoros.
Intrebuintari: dermatite.
Actiune: antipruriginoasa – mentol; anestezic – procaine; vasoconstrictor – efedrina; antiinflamator – solutia
acetotartrat de aluminiu.
Rp. Metronidazoli 0,25 g

Nystatini 0,10 g
Excipiens (masa gelatinoasa) q.s.
M.f. globuli Ass. nr.VI D.s extern 1 pe zi, seara
Definitie: preparate solide, unidoză, de formă sferică (globule) sau ovoidală (ovule), destinate administrării vaginale.
Conțin una sau mai multe substanțe active dizolvate sau dispersate într-un excipient simplu/compus, cu efect local/
sistemic.
Preparare: aceasta formula este un exemplu de Prescriptio divisa –cantitatile sunt prescrise pentru toate cele sase
ovule. Se foloseste masa gelatinoasa care se preteaza la metoda de topire si turnare in forme. Se topeste intr-o capsulă
de portelan pe baia de apa masa gelatinoasa (se fluidifica). Peste aceasta se adauga nistatinul si metronidazolul
pulverizate in prealabil , omogenizand amestecul cu o bagheta. Se lasa amestecul sa se raceasca putin si se toarna in
forme unse in prealabil cu ulei de parafina. Se racesc la frigider si apoi se scot din forme si se taie prelungirile acestora;se
ambaleaza separat.
Observatii: prepararea masei gelatinoase se face după rețeta: gelatină 2g/ glicerină 10g/ apă distilată 4g.
Se cântărește gelatina și se îmbibă cu apă distilată încălzită la 35-40ºC, timp de 30 min. Se adaugă glicerina încălzită
la 60ºC și se ține pe baia de apă, la 70º până la completa dizolvare a gelatinei. Se completează cu apă la masa
prevăzută. Rezultă o masă alb-gălbuie, translucidă, elastică.
La prep masei gelatinoase , daca imbibarea se face la rece , operatia dureaza foarte multsi de aceea se utilizeaza apa
incalzita la 35 – 40 grade.
Ovulele cu masa gelatinoasa pot avea o greutate de 5-12g in functie de tipul matritei (este mentionata pe aceasta)
La prepararea sup prin topire si turnare tb sa se cunoasca capacitatea formelor care se utilizeaza. Se determina
practic prin cantarirea unui sup obt dupa turnarea de excipient ca atare in formă
Se ia in calcul factorul de dislocuire (f= raportul dintre densitatea excipientului si cea a subst active) al subst active
care este diferit in functie de excipientul utilizat
In cazul in care prin amestecare se incorporeaza bule de aer , care fac masa opaca , se continua incalzirea , fara a
agita si spuma formata se indeparteaza cu ajutorul hirtiei de filtru
Turnarea in forme se face cand amestecul este suficient de vascos dar totusi fluid , pentru a asigura o solidificare
rapida care sa nu permita sedimentarea nistatinei in varful supozitorului
Calcularea cant de excipient necesara ptr un anumit nr de sup se face aplicand relatia
M=F–fxs M = cant necesara de excipient ptr nr de sup de preparat
F = capac matritelor , exprimata in grame de excipient, adica capacitatea unui lacas x nr de supozitoare
f = factorul de dislocuire al subst medicamentoase – tabele
Pentru subst al caror fact de dislocuire nu este trecut in tabel se poate utiliza o valoare medie de 0.7; valorile din tabele
sunt date pentru untul de cacao; daca se foloseste masa gelatinoasa f se va inmulti cu 0.826 pentru a face transformarea
pentru acest excipient
s = cant in grame de subst activa prescrisa ptr obținerea nr de supoz. indicat
M=6x6- (0.6x0.7x0.826 + 1,5x0,7x0,826) = 34,786g masă gelatinoasă
Deoarece exista pierderi pe parcursul fabricatiei se va lua un exces de 20% pentru masa gelatinoasa si substante
auxiliare folosite
Nistatina = 0,6 + 20% = 0,72g Metronidazol = 1,5 +20% = 1,8g Masa gelatinoasă = 34,786 +20% = 41,74g
Descriere: supozitoare de forma ovoidala,culoare galbena,elastice.
Conservare: se coditioneaza in recipiente bine inchise, la loc racoros , fiecare se ambaleaza in celofan sau hirtie
pergaminata.
Întrebuintari: au actiune antimicotica și antitricomonazică.
Rp. Metronidazoli 0,25 g + lactoza

Retinoli acetatis 30.000 U.I. = 6 ml
Nystatini 0,10 g
Olei cacao q.s.
M.f. globuli Ass. nr. VI D.s extern 1 pe zi, seara.
Rp magistrala destinata adiministrarii vaginale.
Aceasta formula este un exemplu de PRESCRIPTIO MULTIPLICATA - cantităţile sunt prescrise pt un singur ovul.
Pentru a afla cantităţile care trebuie luate in lucru se multiplica valorile date in formula cu nr.de ovule care trebuie
preparat. Acest tip de prescripţie este indicat in instrucţiunile: Assemenea nr sau Detur tales doses (da asemenea doze).
Definitie: Preparate solide, unidoză, de formă sferică (globule) sau ovoidală (ovule), destinate administrării vaginale.
Conțin una sau mai multe substanțe active dizolvate sau dispersate într-un excipient simplu/compus, cu efect local/
sistemic.
Preparare: se pulverizează la mojar metronidazolul, peste care se adaugă nistatinul si se tritureaza pt omogenizare.
Se adaugă apoi untul de cacao maruntit, se tritureaza uşor șa inceput, pt omogenizare si apoi energic, adăugând puțin
câte puțin vit. A, pana la obţinerea unei mase plastice ce poate fi rulata sub forma unui magdaleon. Se imparte
magdaleonul in sase fragmente si se modelează manual (forma sferica).Se consperga cu lactoza, iar cantitatea se
determină la fel ca amidonul de la supozitoare și se adnotează pe rețetă.
Observatii: la prepararea acestei formule se foloseşte untul de cacao, un excipient ce se poate prelucra manual. Prin
modelare manuala se obţin globule iar prin turnare in forme se obţin ovule. Cantitatea necesara de unt de cacao necesara
pentru un globul este de 2-4 gr; deci pt 6 supozitoare se folosesc 12gr.
Daca nu se poate transforma in masa plastica amestecul din mojar (care ramane tot sfarmicios) se adaugă ca
plasticizant ulei de ricin (nu se poate folosi lanolina deoarece este incompatibila cu nistatinul).
Drept conspergant se foloseşte lactoza pt supozitoarele vaginale si uretrale. Lactoza menține pH-ul vaginal acid și
reface flora vaginală, prin acidul lactic.
Nu se foloseşte talcul drept conspergant deoarece este iritant pentru mucoase.
Descriere: sfere mici alb-galbuie, cu masa de 2-4 g.
Conservare: recipiente bine inchise, in prezenta unor mici cant de conspergant.
Întrebuintari: antimicotica, antitricomonazic, trofic al mucoasei. Se foloseşte in tratamentul candidozelor vaginale.
Rp. Natrii benzoatis 1g

Tincturae Belladonnae 1g
Sirupi simplicis 5g
Aquae q.s.ad 50g
M.f.sol. D.s.int. 3 lingurite pe zi pt.copil de 6 ani.
Definitie: Formele farmaceutice obținute prin extracție sunt medicamente preparate din plante și din țesutri animale,
cu ajutorul solvenților și a unor procedee de extracție standardizate. Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice
fluide, moi (conțin cel mult 20% materii volatile) sau uscate (conțin cel mult 5% materii volatile) . Funcție de modul de
obținere pot fi macerate., infuzii sau tincturi.
Preparare sirop simplu: Rp Saccharum 64 g; Aqua destillata q.s.ad. 100 g - zaharul se dizolva la cald in apa, se
fierbe 1-2 minute, se completeaza la masa si se filtreaza.
Preparare: intr-un flacon tarat se cântăreşte siropul simplu peste care se aduce t-ra sub forma de picaturi. Separat se
dizolva benzoatul de sodiu intr-o cantitate corespunzătoare de apa si se aduce peste siropul din flacon. Se completează
cu apa la masa prevăzuta.
Observatii: daca in farmacie nu avem tinctura de beladona dar avem extract de beladona, se poate inlocui tinctura cu
cantitatea corespunzătoare de extract tinand cont de conţinutul in principii active.
100g tinctura-beladona..................0,03gr alcaloizi
1g tinctura-beladona.......................x g alcaloizi = 0,0003 g alcaloizi
1,5 gr alcaloizi………...............100g extract de beladona
0,0003gr alcaloizi……................y=0,02g extract de beladona
Benzoatul de Na - pulbere cristalina alba, solubila in apa 1:6.
Tinctura de Beladona - se prepara din frunzele de beladona prin percolare conform prevederilor din monografia
"Tincturae" cu alcool diluat acidulat cu 1 gr la 100 HC1 diluat. Trebuie sa aiba un conţinut de 0,03gr% alcaloizi totali
exprimaţi in hiosciamina. Este de 50 de ori mai săraca in alcaloizi decât extractul uscat de beladona. Se păstrează la
Separanda in flacoane colorate.
1 lgt are 57 picaturi. Are doze maxime 2gr, respectiv 5 gr.
Se vor verifica dozele terapeutice maxime in fct de vârsta copilului folosind formula lui Young:
d=A/A+12x D; A-varsta in ani D-Doza maxima a adultului
pt. o dată d₁=6/18x2=0,66g pt. 24 h d₂=6/18x5=1,66g
pt o dată 5gsol …….....0,66g tinctura de belladona
50g sol ……...x g tinctura de belladona =6,6g
pt. 24h 15 g solutie …..1,66 g tinctura de beladona
50g solutie ……………….y = 5,53g tinctura de beladona
Cantitatea de tinctura de beladona este mult mai mica decit cantitatea rezultata din calcul,deci dozele maxime in acest
caz nu sunt depasite .
Conservare: in flacoane colorate de capacitate mai mare decât cantitatea de soluţie pt a se putea agita. Pe eticheta
se menţionează "A se agita".
Utilizari: afecţiuni ale cailor respiratorii datorita acţiunii expectorante a benzoatului de Na si antispastica a tincturii de
beladona.
Limonada gazoasa, potiunea Rivieri, Solutia efervescenta

I Natrii hydrogenocarbonas 0,8g II. Acidum citricum 0,73g
Sirupus simplex 3g Sirupus simplex 3g
Aqua destillata q.s.ad. 20g Aqua destillata q.s.ad. 20g
M.f.sol. D.s.intern după aviz
Soluţie oficinala care se prepara separat in doua flacoane separate. Este o limonada gazoasa. (Solutia efervescenta,
limonada gazoasa, potiunea Rivierri).
Definitie: Limonadele sunt solutii apoasede diferiți acizi minerali (acid fosforic, acid clorhidric) sau organici (acid citric,
acid lactic, acic tartric) sau de anumite saruri (bicarbonat de sodiu, citrat de magneziu, tartrat de sodiu), indulcite si
aromatizate. Sunt destinate administrarii interne pentru actiunea racoritoare, antiemetica sau purgativă. Soluțiile care
conțin dizolvate în ele CO2 rezultat dintr-o reacție dintre carbonatul acid de sodiu și un acid se numesc soluții
efervescente.
Preparare:
SOL I - intr-un flacon tarat se cântăreşte siropul si se adaugă soluţia de carbonat acid de sodiu obţinută prin
dizolvarea acestuia in 10 gr apa. Se completează apoi cu apa la 20gr. Flaconul va avea eticheta albastra pe care se
aoteaza "Soluţia I".
SOL II - intr-un flacon tarat se cântăreşte siropul simplu si se adaugă soluţia de acid citric obţinută prin dizolvarea
acestuia intr-o cantitate corespunzătoare de apa ( 70gr). Soluţia obţinută se completează cu apa la 100gr. Pe eticheta
flaconului se notează "Soluţia II".
Solutia se poate prepara si intr-un singur flacon dupa formula: Rp: Acidum citricum 1,5g; Natrii hydrogenocarbonas
2g; Sirupus simplex 15g; Aquae distillatae q.s.ad. 100g.
Pentru obtinerea unei solutii cu un continut mai scazut in dioxid de carbon, metoda de prepare este urmatoarea:
- intr-un flacon tarat se aduce solutia de acid citric (obtinuta prin dizolvarea acestuia in aproximativ 70g apa) apoi se
adauga hidrogenocarbonatul de sodiu in portiuni mici si sub agitare usoara, iar dupa completa dizolvare si degajare a
dioxidului de carbon format in urma reactiei chimice, se aduce peste siropul cantarit in prealabil si se completeaza cu apa
la 100g. La nevoie solutia obtinuta se filtreaza.
- dupa dizolvare se inchide flaconul care trebuie sa aiba capacitatea mai mare decat volumul solutiei.
- in cazul in care se doreste obtinerea unei solutii saturate in dioxid de carbon, vom proceda astfel: in flaconul de expeditie
se cantareste bicarbonatul de sodiu, se adauga siropul si fara agitare solutia apoasa de acid citric (acid citric +70g apa);
flaconul se inchide imediat si se agita doar in momentul utilizarii; la nevoie, solutia obtinuta se filtreaza. Pe eticheta se
mentioneaza “a se agita inaite de intrebuintare”. In acest caz component alcalina este separata de cea acida prin siropul
simplu care datorita vascozitatii crescute, incetineste reactia dintre cele doua componente.
Observatii: Bicarbonatul de sodiu este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat lesietic; este solubil in apa
(1:2), dizolvarea se face la rece deoarece la temperatura ridicata si prin agitare puternica, carbonatul acid de sodiu se
poate descompune formand carbonat de sodiu si dioxid de carbon; descompunerea poate sa mearga pana la obtinerea
de hidroxid de sodiu.
Siropul simplu este o solutie apoasa concentrate de zahar (64 g%) si are rol de edulcorant.
Acidul citric se prezinta sub forma de pulbere cristalina alba sau cristale incolore cu gust acru; este o substanta
efluorescenta in aer cald si se pastreaza in flacoane bine inchise.
Solutia efervescenta se administreaza cu lingura sau lingurita, initial solutia I apoi solutia II.
Descriere: soluţia I este limpede, incolora, fara miros, cu gust dulce-sarat; soluţia II este limpede, incolora, fara miros,
cu gust dulce –acrişor; prin amestecarea celor doua soluţii se produce efervescenta.
Conservare: se prepara la nevoie deoarece se altereaza foarte usor, fiind mediu prielnic de dezvoltare a
microorganismelor.
Intrebuintari: are actiune antiemetica, racoritoare; se poate administra cu ajutorul unui pahar cu perete despartitor
avand doua compartimente cele doua solutii se amesteca in cavitatea bucala, producind un efect racoritor. Se va
administra sol I cu rol neutralizant și apoi sol. II.
Rp: Natrii sulfatis anhydricus 1g

Dinatrii hydrogenophosphatis 2g
Natrii hydrogenocarbonatis 3g
Mf pulvis DS int. dupa aviz.
Pulberea alcalină/pulberea alcalină pentru soluția Bourget. Pulbere oficinală, compusă, nedivizată, cu substanțe
eflorescente.
Substanțele eflorescente sunt substanțe care în anumite condiții (conservarenecorespunzătoare, temperatură,
triturare) pierd apa de cristalizare, ridicând problemedeîncorporare în amestecul de pulberi.
Definitie: pulberile sunt preparate farmaceutice solide alcătuite din particule uniforme ale uneia sau mai multor
Preparare: componentele se pulverizează separat apoi se aduc la mojar în ordinea crescătoare amaselor triturând
după fiecare adăugare. Pulberea compusăgândită setrece prin sita V.Se eliberează în punga de hârtie de dimensiuni
potrivite.
Observatii: Na2S04x 10H2O si Na2HP0₄ x 12H20 sunt substanțe eflorescente. FR X prevedefolosirea substanțelor
uscate în prealabil,astfel:
Sulfatul de sodiu cristalizat cu 10 molecule de H2O se prezintă sub formă decristale incolore, transparente, fără miros,
cu gust sărat și slab amar. Prin uscare înetuvă la 30°Ctimp de 60min, apoi la130°C până la masă constantă se obține
sulfatul de sodiu anhidru, careeste o substanță albă, opacă, pulverulentă.
Fosfatul disodic cristalizat cu 12 molecule de H2O se usucă la etuvă la 50°C pânăla masă constantă când se obține
Na2HP04x2H2O (eflorescent).
Hidrogenocarbonatul de sodiu (bicarbonat de sodiu) nu este o substanțăeflorescentă.
Conform FR X când se prescrie Na2S0₄ în amestec cu alte pulberi se elibereazăNa2S04 anhidru în cantitatea în
cauză.
Deoarece cele trei substanțe au densități apropiate, pregătirea pulberii se face prinadăugarea substanțelor în mojar în
ordinea crescătoare a maselor.
Pulberea se folosește numai după dizolvare în apă. Gradul de finețe al pulberiieste cel corespunzător sitei V.
Descriere: pulbere albă, cu gust sărat amărui, solubilăîn apă, cu reacție slab alcalină.
Conservare: în recipiente bine închise.
Întrebuintari: coleretic (stimulează formarea bilei)– colagog (stimulează eliberarea bilei).
Administrare: nu se folosește ca atare, ci după dizolvare în apă. Cele 12 gr de pulbere se dizolva într-unlitru de apă
fiartăși răcită. Se administrează 150-200ml sol. înainte de masă cu aproximativ ooră. Soluția preparată cu apă distilată
este limpede, pe când cea preparată cu apă comună esteopalescentă datorită precipitării sărurilor de Ca si Mg.
(SA FACA BINE = sulfat, fosfat,bicarbonat 2-4-6).
Rp: Natrii sulfatis anhydricus 1g

Natrii hydrogenocarbonatis 3,25 g
Acidi tartarici 3g
M.f.pulvis D.s.intern dupa aviz
Pulbere compusă cu o substanță efluorescentă (sulfatul de sodiu)-pulberea laxativa efervescentă (pulberea
SEIDLITZ).
Substanțele efluorescente sunt substanțele care în anumite condiții (conservare necorespunzătoare;temperatura,
triturare) pierd apa de cristalizare, ridicând probleme de încorporare în amestecul de pulberi.
Preparare: se aduc componentele la mojar în ordinea crescătoare a maselor (sulfatul de sodiu, apoi bicarbonatul) și
se triturează până la obținerea unei pulberi omogene Se trece prin sita V.Se ambaleazăși se elibereazăîn pungi de hârtie
albastră.Se pulverizează acidul tartric la mojar și se trece prin sita V. Se ambaleazăși se elibereazăîn capsula de hârtie
albă.
Observații: Sulfatul de sodiu cristalizat cu 10 molecule de apă se usucă la etuvă la 30º timp de 60 min, apoi la 130º
până la masă constantă când se obține sulfatul de sodiu anhidru.
Bicarbonatul de sodiu nu este o substanță efluorescentă, se prezintă sub formă de pulbere cristalină albă, fără miros,
cu gust sărat și leșietic; este solubil în 12 ml apă, practic insolubil țn alcool.
Acidul tartric este o pulbere cristalină albă sau cristale incolore, fără miros, cu gust acru; este solubil în 1 ml apă, 4 ml
alcool; este greu solubil în eter, practic insolubil în cloroform și benzen. Acidul tartric este în exces față de cantitatea
necesară pentru reacția cu bicarbonatul de sodiu; excesul este necesar pentru mascarea gustului preparatului.
Cele două componente se eliberează separat pentru a preveni reacția dintre acestea, în timpul conservării. Se poate
prepara această pulbere și la un loc, dar umiditatea amestecului în acest caz nu trebuie să depășească 1%, iar
conservarea să se facăîn recipiente bine închise și în prezența unei substanțe deshidratante. Conform FRX când se
prescrie pulbere SEIDLITZ se eliberează pulberea laxativă efervescentă.
Întrebuintari: laxativă.
Administrare: conținutul fiecărui plic se dizolvăîn aprox 100ml apă fiartăși răcită. Cele două soluții se pot administra
succesiv sau se pot amesteca și administra dupăîncetarea efervescenței ; se mai poate folosi un pahar cu două
compartimente.
Rp. Natrii tetraboratis 0,20 g

Cerae 1,00 g
Adipis lanae anh. 3,00 g
Paraffini liquidi 20,00 g
Aquae 20,00 g
M.f.emulsio. D.s.extern
Emulsie de uz extern, emulsie cosmetica de tip A/U ptr curatarea pielii
Definitie: emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai putin vascoase, constituite dintr-un system
dispers ce contine doua sau mai multe faze nemiscibile, stabilizate cu ajutorul emulgatorului, destinate administrarii
interne sau externe.
Cele doua faze pot forma emulsii U/A – apa este faza externa
emulsii A/U – uleiul este faza externa
Pentru administrarea interna se folosesc doar emulsiile U/A. Emulsiile cosmetice sunt folosite ptr curatirea pielii, pt act
lor emolienta, hidratanta, protectoare. Emulsiile U/A- folosite ptr prep dermatocosmetice lavabile si cele A/U ptr preparate
emoliente si de curatire - nu se indeparteaza cu apa.
Preparare: intr-o capsula pe baie de apa topim amestecul format din ceara, lanolina si uleiul de parafina. Separat se
dizolva boraxul in apa calda. Peste amestecul uleios se aduce in fir subtire si sub triturare sol apoasa de borax incalzita
la aceeasi temp. Se tritureaza pana la racire; se obtine o em alba, laptoasa, consistenta dar care totusi curge; se poate
intinde usor pe piele.
Observatii: prepararea se face la cald fiind imperios necesar sa se respecte temp de preparare si de incalzire a celor
doua lichide nemiscibile la aceeasi temp inainte de emulsionare.
Faza uleioasa este reprezentata de parafina lichida, ceara, lanolina anhidra, iar cea apoasa de solutia de borax.
La amestecarea componentelor prin reactia dintre acizii grasi continuti in ceara (contine 14 % aciziliberi) si borax se
formeaza saruri alcaline ale ac grasi (sapunuri monovalente) care stabilizeaza emulsia.
În acest sistem sunt prezenti urmatorii emulgatori: lanolina anhidra-emulgator A/U; ceara- emulgator A/U mai slab ca
lanolina; sapunul de sodiu (obt prin reactia dintre borax cu acizii grasi liberi continuti in ceara si lanolina)-emulgator U/A.
Tipul de emulsie este dat de: proportia dintre emulgatori-in acest caz predomina emulgatorul de tip A/U; temp.de lucru
(la temp.ridicata se obtin emulsii A/U); proportia de apa:sub 45% apa se obt.em de tip A/U
Ceara galbena (cera flava) se obt prin topirea fagurilor de albina si contine esteri ai alcoolilor superiori cu acizi
palmitic,hidroxipalmitic,cerotic, precum si o proportie mare de acizi grasi liberi comparativ cu lanolina; este insolubila in
apa si alcool; actioneaza ca emulgator de tip A/U slab; contribuie la stabilizarea fizica a emulsiei prin consistenta marita
pe care o confera acesteia-----nu am
Încalzirea pe baie de apa este necesara din cauza cerei.
Faza apoasa se aduce peste faza uleioasa incalzita la aceeasi temp.sau la o temp. putin superioara acesteia, altfel se
formeaza grunji.
Descriere: emulsie alb-gălbuie, de tip A/U, omogenă la agitare.
Conservare: in recipiente bine inchise, la loc racoros, pe eticheta se mentioneaza,,a se agita inainte de utilizare".
Întrebuintari: emulsie demachianta pt ten uscat. Lanolina și ceara conferă acțiune emolientă și de protejare a pielii
uscate. Uleiul de parafină are efect de curățare prin dizolvarea impurităților de pe piele. Săpunul de sodiu format are efect
de curățare.
Rp. Neomicini sulfatis 0,10g

Nystatini 1.500.000 UI (0,34g)
Hydrocortisoni acetatis 0,20g
Adipis lanae 5,00g
Vaselini 15,00g + 5g
M.f. ung. D.s ext
Preparatul reprezinta un unguent cu antibiotic, antimicotic si antiinflamator.
Unguentele cu antibiotice, cele care se aplică pe plăgi, arsuri, pe pielea sugarului și cele oftalmice se prepara in
conditii aseptice, cu baze de unguent sterilzate, evitand inactivarea antibioticului. Se prepara in cantitati mici,se conserva
in recipiente sterile, bine inchise.
Preparare: Vaselina se topeste intr-o capsula de portelan pe baia de apa, se strecoara prin tifon si se sterilizeaza la
etuva la 160ºC timp de doua ore.Intr-un mojar sterilizat se prepara o pulbere compusa din neomicina sulfat, nistatin și
hidrocortizonul. Peste aceasta se adauga o portiune din baza de unguent semifluidificata si se tritureaza pentru
omogenizare, adaugand treptat restul de baza.
Observatii: neomicina sulfat ete un amestec de sulfati din diferite substante obtinute din tulpini selectionate de
Streptomyces fradiae. Este o pulbere alba sau alb –galbuie, fara miros, higroscopica (absoarbe umiditatea din aer). Este
usor solubila in apa,greu solubila in alcool. In concentratie de -0,5 -3 % se foloseste cu foarte bune rezultate in
tratamentul unor dermatoze. In bazele de unguent anhidre, neomicina prezinta o stabilitate mai buna decat in bazele
hidratate.
Pentru a asigura actiunea antifungica a nistatinului, se inlocuieste lanolina cu vaselina. Se adnoteaza pe reteta.
Nistatinul-este un amestec de poliene antifungice din diferite tulpini de Steptomyces noursei. Este o pulbere galbena
pana la galben-cafeniu ,cu miros slab de cereale, higroscopica. Este foarte greu solubil in apa si alcool, greu solubila in
metanol.
Se vor lua in lucru 0,34g nistatin ,corespunzator a 1.500.000 UI.Activitatea microbiologica este de 4400 UI raportată la
1 mg subst. uscată.
Sterolii continuti in lanolina antagonizeaza actiunea nistatinului,din aceasta cauza se folosesc baze de unguent care
nu contin lanolina .
Hidrocortizonul acetat-este insolubil in baza de unguent si va ramane in suspensie
Baza de unguent folosita la prepararea acestei retete magistrale este lipofila, anhidra capabila sa incorporeze apa
sub forma de emulsie A/U. Baza anhidra asigura totodata si stabilitatea nistatinului.
Descriere: unguent omogen, galbui, cu miros caracteristic.
Conservare: se conserva in flacoane bine inchise, la loc racoros, ferit de lumina.
Intrebuintari: datorita asocierii antibioticului cu antimicotic unguentul se foloseste in tratamentul infectiilor micotice si
bacteriene , rol antiinflamator, datorita hidrocortizonului acetat.
Rp: Oxid galben de mercur 0,40g

Parafina lichida 0,80g
Lanolina 1,00g
Vaselina 17,80g
Mf unguent D.S extern
Unguent suspensie oftalmic cu oxid galben de mercur 2%.
Definitie: Uguentele sunt preparate farmaceutice semisolide,destinate aplicarii pe piele si mucoase in scop terapeutic
sau de protectie,care au inglobate una sau mai multe substante active in baza de unguent.
Unguentele oftalmice sunt preparate farmaceutice semisolide, sterile,care se aplica pe mucoasa conjunctivala.
Preparare: vaselina si lanolina se topesc intr-o capsula de portelan pe baia de apa, se strecoara prin tifon si se
sterilizeaza in etuva la 160º timp de 2 ore. Uleiul de parafina se sterilizeaza separat in acleași conditii. Intr-un mojar
sterilizat se pulverizează fin oxidul gaben cu uleiul de parafina si apoi se aduce treptat amestecul de vaselina-lanolina
racit triturand pana la omogenizare.
Observatii: baza de unguent este lipofila, anhidra si capabila sa incorporeze apa sub forma de emulsie A/U.Daca
unguentul se foloseste in uz oftalmologic, baza se sterilizeaza , iar prepararea se face in conditii aseptice.
Oxidul galben de mercur este o pulbere amorfa,fina, grea,de culoare galbena sau galben-portocalie,fara miros. La
lumina se descompune. La incalzire se coloreaza in rosu,la calcinare se descompune si volatilizeaza. Este practic
insolubila in apa si alcool. Se pastreaza in flacoane bine inchise,ferit de lumina la SEPARANDA .
Pulverizarea oxidului fara adaos de ulei parafina poate duce la descompunerea partiala a acestuia. Prin triturare cu
ulei de parafina, se realizeaza o dispersie fina si uniforma. Pentru a se obtine un grad de finete avansat, se recomanda
folosirea oxidului galben de mercur proaspat preparat prin reactia dintre NaOH si diclorura de Hg
HgCl₂ + 2 NaOH = HgO + 2 NaCl+ H₂O
La prepararea acestui unguent se interzice folosirea spatulelor metalice.Metalele reactioneaza cu oxidul de mercur
conducând la formarea de mercur metalic.
Lanolina este o subst. semisolidă, galbenă, onctuoasă, fără miros. În stare topită este limpede, galbenă, fără sediment,
cu miros caracteristic. Are capacitate mare de emulsionare a apei.
Vaselina este semisolidă, albă, onctuoasă, fără miros. În stare topită este lichid limpede, fără sediment, miscibilă cu
parafina lichidă și uleiuri gase.
Descriere: unguent omogen, de consistenta semisolida, galben portocaliu, cu miros slab de lanolina.
Conservare: se prepara la nevoie, se ambaleaza in recipiente de portelan opace pt, că la lumina se coloreaza in
cenusiu.
Intrebuintari: se foloseste ca antiseptic si astringent in blefarite si conjuctivite.
Rp. Papaverini hydrochloridi 0,10 g 0,10 g (a doua varianta de gramaje)

Kalii bromidi
Ammonii bromidi aa 1,50 g 3g
Sirupi simplicis 5g 20 g
Aquae q.s.ad 50 g 100 g
M.f.sol. D.s.intern 1 linguriţa de 3 ori pe zi
Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide care contin una sau mai multe substante active dizolvate
intr-un solvent sau intr-un amestec de solventi; sunt destinate administrarii interne/externe.
Preparare: se dizolva clorhidratul de papaverina intr-o parte din apa; separat se vor dizolva cele doua bromuri in restul
de apa. Intr-un flacon tarat se cantareste siropul simplu si se adauga solutia de papaverina ;se adauga apoi solutia diluata
de bromuri treptat si sub agitare. Se completeaza cu apa la 50 g.
Observatii: Papaverina este o substanta puternic activa, solubilitatea in apa este de 1:40 (putin solubila) si are
dozele:pentru o data 0.2g si pentru 24 ore 0.6g; se vor calcula dozele:
5g…………………………….0.2g
100g…………………………x=4g
3x5g……………………………..0.6g
100g…………………………….y=4g deci dozele nu sunt depasite
In aceasta formula avem papaverina pe de o parte si bromurile de amoniu si potasiu pe de alta parte. Daca se
depaseste concentratia de 5% bromuri, va precipita papaverina in solutie; de aceea se va calcula concentratia bromurilor
din cele doua formule pentru a vedea daca s-ar produce fenomenul de salefiere.
50g sirop..................3g bromuri
100g sirop.................x = 6% bromuri
Concentratia in bromuri fiind de 6%, fenomenul salefierii este inevitabil.
Rezolvarea acestei incompatibilitati se va efectua, dubland cantitatea de vehicol si modificand corespunzator
posologia (2 lgț de 3 ori/zi).
Bromura de potasiu are solubilitatea in apa 1:1.5g; bromura de amoniu are solubilitatea de 1:1.7g si imprima solutiei
un pH acid care este favorabil sarurilor de alcaloizi (au maximum de stabilitate la pH 4-5).
Intrebuintari: antispastic si sedativ în hiperexcitabilitate nervoasă, insomnia.
Rp. Papaverini hydrochloridi 0,2 g

Magnesii oxydi 2g
Aluminii hydroxidati 2g
Natrii hydrogenocarbonatis 4g
M.f.pulvis D.s.int. 1 lingurita rasa de 2 ori pe zi.
Formula reprezintă o pulbere magistrală de uz intern, care conține o subst puternic activă (papaverina).
Preparare: se pulverizează o cantitate mică de bicarbonat de sodiu (cantitate egală cu papaverina), pentru a astupa
porii mojarului, peste care se adaugă papaverina clorhidrică si se triturează pt omogenizare. Se aduce restul de
bicarbonat, oxidul de magneziu si apoi hidroxidul de aluminiu (alucol). Se omogenizează.
Observații: papaverina este o subst puternic activă ce se păstrează la Separanda și are doze maxime (0,2g pt o dată
și 0,6 g pt 24h). Se prezintă sub forma de cristale incolore sau pulb cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar si
arzător. Se păstrează in recipiente bine închise, ferit de lumină.
Se vor calcula dozele maxime admise pt. papaverină, considerând lingurița rasă = 2g.
1 dată 2g pulb.................0,2g papaverină
8g pulb.................x =0,32g
24 ore 4g pulb..................0,6g papaverină
8g pulb...................y = 1,2g
Dozele nu sunt depășite.
Papaverina nu se adaugă prima la mojar pt a evita reţinerea unei părți din aceasta în pereţii mojarului-de aceea se
adaugă iniţial o mică cant din substanța care are densitatea cea mai mare cu scopul de a astupa porii mojarului.
Pulberea conține o subst cu densitate mare(NaHCO3 = 4g) și două subst cu densitate mică (MgO si Al(OH)3 = 4g).
Pulberile se vor adăuga în ordinea descrescătoare a densităților.
MgO are densitate mică și prezintă tendința de aglomerare și de aceea se va trece prin sita IV. Este o pulb fină, fără
miros, gust leșietic.
Descriere: pulbere fină, albă, fără miros, gust sărat-amărui.
Conservare: se condiţionează în pungi de hârtie.
Acțiune: antispastică (papaverina) și antiacidă datorită celorlalte componente.
Condiționare: în pungi de hârtie, precizând modul de administrare.
Rp. Paracetamoli 0,20 g

Phenylbutazoni 0,30 g
Excipiens q.s.
M.f. suppositoria Dtd nr VI (prin topire si turnare) D.S. extern cate 1 de 2 ori pe zi.
Definiție: supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, care contin doze unitare din una sau mai mult substante
active; destinate administrarii pe cale rectala pentru efect terapeutic sistemic sau local.
Preparare: prin modelare manuală - cu unt de cacao sau masa estarina: se pulverizeaza 1,8 g fenilbutazona la
mojar,se adauga 1,2g paracetamolul si se tritureaza pana la omogenizare. Peste pulberea compusa din mojar se adauga
masa estarina sau untul de cacao -12g (maruntite in prealabil). Initial se tritureaza usor pentru omogenizare apoi energic
pentru obtinerea unei mase plastice usor de modelat. Aceasta se ruleaza in magdaleon si se divide in 6fragmente egale,
fiecaruia i se da forma dorita. Se consperga cu amidon.
Observatii:fenilbutazona si paracetamolul sunt substante insolubile in grasimi-obtinem supozitoare suspensii. Se
calculează dozele maxime admise pentru fenilbutazonă, ca cele pentru administrare per os 0,4g pentru o dată și 0,8g
pentru 24h, deci dozele nu sunt depașite).
La excipientul folosit se ia în lucru masa cea mai mică care va fi de 2g pentru un supozitor.
Cantitatea de amidon se va calcula astfel: se va cantari o cantitate mai mare initial (2-3g de amidon), dupa folosire se
va cantari cantitatea ramasa; diferenta reprezinta cantitatea de amidon folosita si se va trece aceasta valoare pe reteta.
prin topire și turnare cu unt de cacao: acesta se va topi pe baia de apa la maxim 35 gradeC, se adauga pulberea
compusa obtinuta anterior din fenilbutazona si paracetamol. Se tritureaza pentru omogenizare cu o baghetă si se toarna
in forme unse in prealabil cu alcool. După răcire se desface forma și se scot supozitoarele obținute, tăindu-se prelungirile
acestora.
Observatii: masa de unt de cacao se va calcula tinand cont de capacitatea formelor si de factorii de dislocuire ai
substantelor folosite dupa formula:
M=F-f xs F=capacitatea formei x nr. supozitoare
f=factorul de dislocuire (pentru unt cacao =0,7)
s=cantitatea de substanță folosită pt fiecare supozitor
M=2x6-(1.2x0.7+1.8x0.7)=9.9g unt cacao
Se va lua un exces (datorita pierderilor) de 10%pentru untul de cacao si substante auxiliare:
Unt de cacao 9.9+10%=10.89g Fenilbutazona 1,8+10%= 1,98g Paracetamolul 1,2+10%=1,32g
Pentru a evita acumularea substantelor la vârful supozitorului se poate adauga aerosil in concentratie de 2%.
În acest caz excipientul este lipofil, deci formele se vor lubrefia cu un lichid nemiscibil,de regulă alcool.
prin topire și turnare cu masa estarina: se obtine o pulbere din fenilbutazona si paracetamol care se amesteca cu
masa estarina topita într-un mojar încălzit, se omogenizează si se toarnă in formele de supozitoare. Calcularea cantitatii
de masa estarina necesara: se cantaresc 0.3g fenilbutazona si 0.2g paracetamol care se amesteca cu o cantitate mica
de masa estarina(1g).Amestecul se toarne in forma desupozitor si se completeaza cu masa estarina topita. Dupa racire
se scoate supozitorul ,se cantareste, se determina cantitatea de masa estarina necesara pentru un supozitor, scazand din
masa totala a supozitorului cantitatea de substanta activa adaugata. Valoarea obtinuta se va inmulti cu numarul de
supozitoare pe care trebuie sa-l preparam. se va lua un exces de 10% si pentru substanta activa si pentru excipient
pentru a compensa pierderile. Formele de supozitoare nu trebuiesc lubrifiate deoarece masa estarina are un coeficient de
contractie mare dupa racire.
Descriere: preparate solidede forma cilindro-conica,culoare alba, sau slab galbuie,masa 2-3g.
Conservare: recipiente bine inchise la cel mult 25 gradeC.
Intrebuintari: are actiune :analgezica, antipiretica,antiinflamatoare.
Rp. Phenobarbitali 0,4g → 0,44 g fenob.sodic

Sirupi simplicis 5,0g
Aquae q.s. ad 20,0g
Mf sol D.S. int. 3lg/zi
Preparatul este magistral si este formulat sub forma de solutie de uz intern. Substanta activa este reprezentata de
fenobarbital, siropul simplu este edulcorant, corector de gust iar vehicolul este apa.
Definitie: Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care contin una sau mai multe substante
active dizolvate intr-un solvent sau intr-un amestec de solventi; sunt destinate administrarii interne sau externe.
Observatii: Fenobarbitalul se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust
amar. Este usor solubil in alcool, putin solubil in cloroform, foarte greu solubil in apa. Are solubilitate de 1:1100 deci pt
0,4g fenob sunt necesare 440g apa.
Este o substanta puternic activa, se pastreaza la Separanda, are doze maxime pentru o data (0,3 g) si pentru 24 ore
(0,6 g).Se calculeaza dozele maxime:
pt o dată 1 lg (15 g sol)……………0.30g fenob
20g sol.................................x = 0,4g
pt. 24h 3 lg (45 g fenobarbital sodic)……....0,6g fenob.
20g sol................................................y = 0,133g fenob. -dozele nu sunt depasite
Deoarece cantitatea prescrisă depăşeşte mult coeficientul de solubilitate (pentru a dizolva 0,4 g fenobarbital acid sunt
necesare 440g apa)se poate prepara prin unul din următoarele procedee:
1.se va înlocui cu luminal (fenobarbital) sodic (solubil în apă 1:1,5), luat in cantitate stoechiometrică.
Calcul stoechiometric:
Conform FR X: masa relativa pt fenobarbitalul acid = 232.2 g
masa relativa pt fenobarbitalul sodic= 254.2 g
232.2 g fenobarbital acid……..254.2 g fenobarbital sodic
0.40 g fenobarbital acid……..x = 0,44g fenob. sodic
-se adnoteaza pe reteta modificarea efectuata
-fenobarbitalul sodic luat in cantitate de 0,44 g se dizolva in 10 ml apa, solutia se aduce peste siropul simplu cantarit in
flaconul de expeditie si se completeaza la masa cu apa.
-solutia se filtreaza la nevoie si se elibereaza in flacon de capacitate corespunzatoare, cu eticheta de uz intern pe care se
specifica modul de administrare.
2. Dizolvarea cu ajutorul cosolvenților 1g amestec cosolv. conține alcool:glicerină:apă = 1:1:2, iar coeficientul de
solubilitate al fenobarbitalului devine1:5.
1g fenobarbital necesită.....5g cosolvenți
0,4g fenobarbital.................x=2g cosolvenți
1g amestec cosolvenți conține.......0,25g alcool......0,25g glicerină.......0,5g apă
2g cosolvenți.................................x=0,5g...................y=0,5g.................z=1g apă
In amestecul de cosolvenți de mai sus se dizolvă fenobarbitalul pulverizat anterior. Soluția obținută se aduce peste
siropul simplu anterior cântărit în flacon tarat și se completează cu apă la masa prevăzută.
3. dizolvarea cu părți egale de piperazină, prin hidrotropie
0,4g piperazină se dizolvă în 1g apă, în aceasta se adaugă fenobarbitalul în porțiuni mici și agitând de fiecare dată.
Soluția se aduce peste siropul cântărit și se completează cu apă la masa prevăzută.
4. Solubilizarea cu ajutorul soluției alcoolice de 50% tween 80. Solubilitatea fenobarbitalului în alcool este de 1:10
1g fenob se dizolva în.......10g alcool
0,4g.....................................x=4g alcool
În soluția alcoolică de tween 80 50% (4g alcool + 4g tween80) se adaugă fenobarbitalul anterior pulverizat la mojar,
agitând pentru solubilizare. Soluția obținută se aduce peste siropul cântărit și se completează cu apă la masa prevazută.
5. Modificarea de pH cu ajutorul NaOH în cantitate stoechiometrică
232,22g fenobarbital..................40,05g NaOH
0,4g fenobarbital.........................x= 0,069g NaOH
Se dizolvă NaOH într-o cantitate corespunzătoare de apă, peste care se adaugă apoi fenobarbitalul pulverizat și se
agită până la solubilizare. Se aduce peste siropul cântărit și se completează cu apă la masa prevăzută.
Descriere: solutie limpede sau slab opalescenta cu gust amarui, cu pH alcalin sau acid. Solutia preparata cu tween
spumifica la agitare.
Conservare: solutia cu fenobarbital sodic se prepara la cerere si se pastreaza in recipiente bine inchise, la loc
racoros.
Intrebuintari: pentru acţiunea sedativa.
Rp. Phenobarbitali natrici 0,1 g + NH4OH 10% până la pH=7

Kalii bromidi 0,5 g
Ammonii bromidi 1g
Sirupi Citri 5 g + sirop simplu 5 g
Aquae q.s.ad 50 g
M.f.sol. D.s.intern cate 1 lingura de 3 ori pe zi.
Aceasta reţeta reprezintă o soluţie magistrala complexa de uz intern.
Preparare: bromura de amoniu se dizolva intr-o cantitate corespunzătoare de apa si se aduce pH-ul solutiei la o
valoare cat mai apropiata de neutralitate cu ajutorul solutiei de hidroxid de amoniu 10% adăugata sub forma de picaturi (5
pic) treptat in prezenta hârtiei indicator. In aceasta solutie se dizolva apoi bromura de potasiu. In sticla de expediţie se
cântăreşte siropul simplu si se adaugă solutia de bromuri obţinută anterior si solutia de fenobarbital sodic (obtinut prin
dizolvarea de 5 g apa).
Observatii: fenobarbitalul sodic este o subst puternic activa, se păstrează la Separanda; solubilitatea in apa este de
1:1,5 si imprima soluţiei un pH slab alcalin. Are doze maxime (0,3 pentru o data si 0,6 pentru 24 ore). Se verifica dozele
maxime.
pt. o dată 15g sol.............0,3g fenobarbital sodic
50g sol..............x = 1g
pt. 24h 45g sol...............0,6g fenobarbital sodic
50g sol................y = 0,66g Dozele nu sunt depășite
Bromura de potasiu este solubila in apa 1:1,5.
Bromura de NH4 este solubila in apa 1:1,7 si imprima soluţiei un pH acid.
Siropul de lamaie are rol de edulcorant si aromatizant imprimind soluţiei un pH acid.
pH-ul slab acid imprimat de bromura de amoniu si de siropul de lamaie favorizează apariţia in soluţie a unui precipitat
de fenobarbital acid daca acesta nu se afla in limita coeficientului de solubilitate in apa 1:1100.
1,1 g fenob. sodic………1 g fenob acid 232,22g fenob acid…………….254,23g
0,1 g fenob sodic……….x = 0,09g 1 g fenob acid…………x=1,1g fenob.sodic
1,00 g fenob acid solubil in………….1100g apa
0,09 fenob acid………………………y = 99g apa
Fenobarbitalul acid care apare in sistem va fi sub forma de precipitat deoarece nu se afla in limita coeficientului de
solubilitate in apa. Pt a rezolva aceasta incompatibilitate se va aduce pH-ul acid al componentelor din formula la valoarea
de neutralitate cu ajutorul unei soluţii de hidroxid de amoniu 10% sau de carbonat de amoniu 5% in prezenta hârtiei
indicator.
Pt a asigura stabilitatea fenobarbitalului sodic se înlocuieşte siropul de lamaie care are un pH acid necorespunzator cu
o cantitate echivalenta de sirop simplu; siropul de lamaie se poate adaugă soluţiei de bromura de amoniu si se aduce pH-
ul soluţiei la neutralitate cu ajutorul soluţiei de NH4OH 10%.
Conservare: in recipiente bine inchise, se prepara la nevoie.
Intrebuintari: actiune sedativa.
Rp: Phenylhydrargyri boras 0,20g

Aqua destillata q.s. ad 100,00g
Mf solutio
Preparare: fenoseptul se dizolva in 90g apa inclazita la 50⁰; se completeaza la masa prevazuta si se filtreaza.
Observatii: boratul de fenil mercur este un amestec echimolecular de hidroxid de fenilmercur si borat de fenilmercur.
Este o substanta foarte putin solubila in apa (1:500) si alcool.
FR X prevede prepararea la cald a solutiei deoarece solubilitatea fenoseptului in apa este crescuta prin incalzire la
50ºC (1:100). Se obtine o solutie care devine saturata la temperatura camerei.
Pentru a mari viteza de dizolvare a boratului de fenilmercur in apa se iau urmatoarele masuri: se va folosi borat de
finilmercur pulverizat anterior la mojar; prepararea solutiei se face la cald, la 50ºC; se va agita solutia cu o bagheta.
Solutia de borat de fenilmercur 0.2% este o solutie cu o concentratie mai mare decat cele folosite in practica pentru
actiunea bactericida si fungicida a substantei active. Aceasta solutie reprezinta un exemplu de solutie stoc, care se
prepara in farmacii in cantitati mai mari decat consumul imediat.
Descriere: solutie oficinala limpede, incolora, fara miros, gust astringent, pH 6-8.
Intrebuintari: solutia are efect antimicrobian, bactericid, bacteriostatic în conc de 1:10.000 și efect antifungic în conc.
de 1:100.000,efect imprimat de ionul fenilmercuric, care apare in solutia apoasa in urma hidrolizei. Ionul blochează
grupările tiolice ale enzimelor bacteriene.
Solutia preparata industrial se gaseste sub denumirea de “mercasept” sau “fenosept”, se intrebuinteaza extern, diluata
cu apa distilata de 5-40 de ori dupa necesitati, pentru dezinfectia mainilor, plagilor, mobilierului si instrumentarului
medical, cu exceptia celui de aluminiu.
Solutia de borat de fenilmercur se utilizeaza pentru conservarea preparatelor de uz extern, mai ales pentru
conservarea solutiilor. Intra in compozitia picaturilor pentru ochi, pentru nas si pentru ureche.
Se folosesta cu atentie deoarece poate prezenta reactii adverse (dermatite alergice) dupa aplicatii repetate pe piele.
Rp: Pilocarpini nitratis 0,40g + 1 g Solutio phenylhydrargyri boratis 0.2% (4 picaturi)

Acidi borici 0,30g 0,15 g
Natrii tetraboratis 0,03g 0,02 g
Aquae distillatae q.s. ad 20g 10 g
Mf collyrium D.S. extern (a doua varianta de gramaje)
Preparat oficinal in FR X-picaturi pentru ochi-colir cu nitrat de pilocarpina.
Substanta activa este reprezentata de nitratul de pilocarpina, sistemul acid boric/borax are rol de izotonizant si sistem
tampon, solutia de borat fenilmercuric are rol de conservant antimicrobian iar vehicolul este reprezentat de apa distilata.
Preparare: se prepara pe cale aseptica pentru a asigura sterilitatea si a evita contaminarea ulterioara cu
microorganisme. In 10 g apa distilata se dizolva prin incalzire, la fierbere acidul boric si boraxul. Solutia obtinuta se
raceste si in aceasta se dizolva nitratul de pilocarpina. Se adauga solutia de fenosept. Se completeaza cu apa la 20 g si
se filtreaza. Filtrarea este necesara deoarece colirele trebuie sa fie limpezi, lipsite de particule solide in suspensie (care
irita ochiul si favorizeaza o lacrimare abundenta, determinand eliminarea colirului). Inainte de a folosi hartia de filtru se
spala de mai multe ori cu apa distilata pentru indepartarea impuritatilor care pot fi cedate de aceasta, se sterilizeaza la
etuva si se pastreaza in flacoane sterile bine inchise, nu se umecteaza inainte de filtrarea solutiei pentru a nu dilua solutia
oftalmica. Se folosesc filtre de dimensiuni mici pentru a nu retine prin adsorbtie o cantitate prea mare din solutia oftalmica
(dupa filtrare nu se mai completeaza la masa).---- nu am asa cv!!!
Observatii: Nitratul de pilocarpina se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu
gust amar (toxic). Este solubil in 8 ml apa, 160 ml alcool, practic insolubil in cloroform si eter. Este o substanta toxica, se
pastreaza la Venena in recipiente colorate. Imprima solutiei un pH acid in jurul valorii de 4 care este iritant pentru ochi.
Temperatura crescuta si pH-ul alcalin favorizeaza descompunerea hidrolitica a nitratului de pilocarpina cu obtinerea unor
compusi inactivi din punct de vedere terapeutic. La pH mai mare de 6,8 are loc hidroliza pilocarpinei cand se obtin produsi
farmacodinamic inactivi.
Acidul boric se prezinta sub forma de lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefat, grase la pipait sau pulbere
cristalina alba, fara miros, cu gust slab acru. Este usor solubil in glicerol, alcool la fierbere si apa la fierbere (1:4), solubil in
alcool si apa (1:25). Se va dizolva in apa prin incalzire la fierbere. Asigura un pH usor acid (5-6) pentru stabilitatea
colirului.
Boraxul (tetraborat de sodiu) se prezinta sub forma de cristale incolore, transparente sau pulbere cristalina alba, fara
miros, cu gust sarat si lesietic, eflorescenta. Prin incalziresubstanta se dizolva in apa de cristalizare, apoi se umfla si
pierde apa. La temperatura mai inalta se topeste si duparacireformeaza o masa sticloasa, incolora. Este foarte usor
solubil in apa la fierbere, solubil in 1,5 ml glicerol si in 20 ml apa, practic insolubil in alcool. Se va dizolva in apa prin
incalzire la fierbere.
Sistemul acid boric/borax are rolul de a aduce valoarea pH-uluisolutiei in jurul valorii de 7 care este un pH mai bine
tolerat de ochi (are rol de sistem tampon). pH-ul lichidului lacrimal este 7,4-7,7. Ochiul suporta mai bine un pH alcalin
decat un pH acid. Prin sistemele tampon continute de lichidul lacrimal ochiul poseda o buna capacitate de tamponare a
solutiilor oftalmice administrate sub forma de picaturi. De asemenea acest sistem este folosit si cu rol de izotonizant.
Conform FR X picaturile pentru ochi trebuie sa fie izotonice. Solutiile hipotonice se izotonizeaza.
Solutia de borat de fenilmercur 0,2% (Solutia de fenosept) prezinta monografie in FR X. Este o solutie limpede,
incolora, fara miros, cu pH=6-8. Are efect antiseptic, dezinfectant imprimat de ionul fenilmercuric, care apare in solutia
apoasa in urma hidrolizei. Actiunea se datoreaza blocarii grupelor tiolice ale enzimelor bacteriene. Are rol de conservant
antimicrobian. Preparatul fiind sub forma de picaturi de ochi multidoza se admite prezenta conservantilor antimicrobieni.
Prepararea solutiei de borat de fenilmercur (fenosept)
Rp: Phenylhydrargyboratis 0.2 g
Se tritureaza fenoseptul la mojar. Se ia tara unui flacon, se aduce pulberea de fenosept. Peste pulbere se aduc aprox.
90 g apa incalzita la 50 ºC. Se agita, se completeaza cu apa la 100 g. Se filtreaza.
Nu se poate folosi la preparare clorhidratul de pilocarpina care este mai solubil in apa decat nitratul pentru ca este o
substanta higroscopica iritanta pentru ochi.
Descriere: se obtine o solutie limpede incolora, pH 5,5-6,5.
Conservare: in flacoane prevazute cu dop picator, închise etanș, pe eticheta se mentioneaza „Atentie otrava!” sau se
pune eticheta „cap de mort”. Se pastreaza la Venena.
Intrebuintari: actiune miotica in tratamentul glaucomului, scade tensiunea intraoculara. Actiunea apare la aprox. 15
min de la administrare si dureaza 6-8 ore.
Rp: Resorcinoli 1g 0,20 g

Sol phenylhydragyriborati 0,2 % 0,15 g 0,30 g
Aquae destillatae q.s.ad 100 g 20,00 g
M.f.collyrium D.s.extern. (a doua varianta de gramaje)
Colir cu rezorcina 1% (FR X). Forma farmaceutica sterila,sub forma de solutie ce contine o substanta puternic
activa,destinata administrarii prin instilare la nivelul ochiului. Se prepara pe cale aseptica.
Prepararea solutiei de borat de fenilmercur (fenosept):
Rp Phenylhydrargyboratis 0.2 g
Se tritureaza fenoseptul la mojar. Se ia tara unui flacon, se aduce pulberea de fenosept. Peste pulbere se aduc aprox.
90 g apa incalzita la 50 ºC. Se agita, se completeaza cu apa la 100 g. Se filtreaza.
Preparare: acidul boric se dizolva la fierbere in 80 g apa; dupa racire se adauga resorcina si sol de fenosept. Se
completeaza cu apa la 100 g si se filtreaza.
Observatii:Rezorcinolul este o substanta puternic activa care se pastreaza la SEPARANDA. Resorcina este subst
fotosensibila, solubila 1:1 in apa. In mediu neutru sau alcalin in prezenta aerului si luminii, temperaturii, se oxideaza, sol
colorandu-se galben-rosu brun (chinone)-se folosesc lgt din plastic, ionii metalici descompun resorcina .
Pentru a limita actiunea oxigenului se vor adaugaantioxidanti: acid ascorbic sau tiouree; nu se va adugapirosulfit de
sodiu deoarece imprima solutiei un pH alcalin. Oxidarea este mai atenuata in sol cu pH slab acid.
Actiunea nefavorabila a temperaturii se evita prin dizolvarea resorcinolului in solutia de acid boric numai duparacirea
acesteia. Pentru a evita descompunerea rezorcinolului datorita actiunii ionilor metalici cedati de sticla solutia se va
contitiona in flacoane de sticla tratate la interior cu EDTA cu rol in complexarea urmelor de metale grele, asigurand o
conservare de 28 zile, fara nici o modificare chimica sau farmacologica.
Acidul boric este solubil in apa rece 1:25 si in apa la cald 1:4. Daca in farmacie avem deja preparata o solutie stoc de
acid boric 3% ,vom lua din aceasta solutie o cantitate corespunzatoarecantitatii de acid boric din formula. Acidul boric
asigura un pH usor acid 5-6, necesar pentru o buna stabilitate a rezorcinolului.
Rezorcina, desi are actiune antibacteriana, nu poseda actiuneantifungica, de aceea FR X recomanda adaosul de 0,5 g
sol fenosept. Resorcina se poate asocia in colire cu diferite subst medicamentoase numai daca i se asigura pH-ul necesar
stabilitatii: riboflavina , efedrina, clorhidrat de procaina.
Conservare: in flacoane de culoare brune prevazute cu picator, închise etanș, de cel mult 10 ml, la Separanda, ferit
de lumina, loc uscat, racoros.
Intrebuintari: antiseptic in conjunctivite, blefarite (inflamatia pleoapei).
Rp. Resorcinoli 0,5 g +2 g apa
Acidi salicylici 0,25 g
Sulfuris praecipitati 1g
Unguenti simplicis 20 g
Preparat polifazic de tip emulsie-suspensie.
Definitie: unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide, destinate aplicării pe piele sau pe mucoase, in scop
Preparare: intr-un mojar se tritureaza ac salicilic si sulful; peste pulberea compusa se adauga in mici portiuni ung
simplu topit si semisolidificat triturand pana la racire si omogenizare. Se adauga restul de unguent semifluidificat triturand
pana la racire si omogenizare. Resorcina se dizolva in 2 g apa (cantitate egala cu rezorcina) si sol se incorporeaza prin
triturare in ung pana la emulsionare. Se va adnota rp-ul cu modificarile facute.
Observatii: acidul salicilic se prezinta sub forma de cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros
cu gust caracteristic dulceag, apoi acru. Se suspendă in baza de unguent.
Rezorcina se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba; la lumina se coloreaza in slab roz-
cenusiu. Este solubila in apa in raport de 1:1; se dizolva in 2 g apa si se obtin 4 g solutie apoasa care se va incorpora ca
faza interna in unguentul simplu datorita proprietatilor emulsive ale lanolinei.
Sulful precipitata este insolubil in baza de unguent; are tendinta de aglomerare si pt a preveni aglomerarea se va trece
prin sita VII și se suspendă în baza de unguent.
Pt a asigura dispersarea uniforma a substantelor insolubile in baza de unguent, acestea se vor tritura cu o portiune
egala de baza de unguent topit.
Se va evita fol ustensilelor metalice, din cauza colorării acidului salicylic.
Unguentul simplu se prepară din 10g lanolină și 90g vaselină.
Descriere: unguent omogen, slab galbui cu miros slab characteristic.
Conservare: se obtine un si se conditioneaza in recipiente bine inchise la loc racoros , ferit de lumina, la cel mult
25⁰C. Datorita resorcinei , in timpul conservarii ung se poate colora in roz.
Intrebuintari: are actiune cheratolitica, antiseptica fiind folosita in tratamentul eczemelor uscate.
Rp. Resorcinoli 0,5g + 0,5 g apa

Talci 1g
Zinci oxydi 1g
Retinoli acetatis 150 000 UI = 5 ml sol diluata
Adipis lanae 4g
Vaselini 10 g
Preparatul reprezinta un unguent polifazic.
Definitie: Uguentele sunt preparate farmaceutice semisolide, destinate aplicarii pe piele sau mucoase in scop
terapeutic sau de protectie,care au inglobate una sau mai multe substante active in baza de unguent.
Preparare: Se prepara la mojar o pulbere compusa alcatuita din talc si oxid de zinc. Se tritureaza cu 5 ml solutie
uleioasa de vitamin A. Se adauga amestecul topit și semifluidificat de lanolina si vaselina. Se tritureaza pana la racire si
omogenizare. In alt mojar se dizolva rezorcina intr-o cantitate egala de apa. Se adauga unguentul preparat anterior si se
tritureaza pana la emulsionare.
Observatii: talcul si oxidul de zinc sunt insolubile in baza de unguent, se dispersează sub formă de suspensie.
Rezorcina este solubila in apa in raport de 1:1 si se va incorpora sub forma de solutie apoasa ca faza interna a unei
emulsii de tip A/U, aceasta fiid posibila datorita prezentei lanolinei care este emulgator de tip A/U.
Vitamin A uleioasa este miscibila in baza de unguent, se prefera folosirea solutiei diluate pentru a asigura dispersarea
uniforma a substantelor insolubile in baza de unguent.
Descriere: ung omogen, alb gălbui, cu miros caracteristic.
Conservare: recipiente bine închise, ferite de lumina, maxim 25°C.
Intrebuintari: keratolitic, absorbant (ZnO), astringent, epitelizant (vit. A), folosit ca antiacneic.
Rp: Solutio hydrogenii peroxidi concentrata 5g

Aquae destillata q.s.ad. 50g
Mf sol DS ext
Solutie diluata de peroxid de hidrogen 3% (apa oxigenata) - solutie apoasa, simpla, de uz extern.
active dizolvate intr-un solvent sau intr-un amestec de solvent; sunt destinate administrarii interne sau externe.
Preparare: intr-un pahar Berzelius tarat se cântăreşte perhidrolul. Se adaugă apa distilata pana la 50gr. Soluţia
obţinută se amesteca uşor pana la omogenizare.
Observatii: soluţia concentrata de peroxid de hidrogen, conf FR X conţine cel puţin 95% si cel mult 105% peroxid de
hidrogen fata de valoarea declarata. Este o soluţie limpede, incolora, caustica, aproape fara miros. Se descompune
energic in contact cu subst organice oxidabile, cu unele metale, si in mediu alcalin.
Perhidrolul se păstrează in flacoane colorate, bine inchise, la loc răcoros, la SEPARANDA. Se transporta cu atenţie,
fara agitare.
Prin descompunere totala, 1 ml soluţie perhidrol degaja cea 100 ml oxigen. Din aceasta cauza se cunoaşte si sub
denumirea de apa oxigenata de 100 volume. Prepararea se face numai prin cântărirea componentelor.
Pt prepararea soluţiei diluate de peroxid de hidrogen se va folosi numai apa distilata, pt a evita descompunerea
acestuia in apa si oxigen atomic.
Reacţia este lenta la temperatura camerei si accelerate la temperature ridicate, sub acţiunea luminii, sau in prezenta
substanţelor oxidante sau reducatoare (in special materii organice)
Prin descompunerea totala, 1 ml soluţie diluata de peroxid de hidrogen degajează cca 10ml oxigen (de aceea se
numeşte apa oxigenata de 10 volume).
Descriere: soluţie limpede, incolora, fara miros, cu gust slab metalic, cu reacţie slab acida.
Conservare: se păstrează in flacoane colorate, cu dopul liber, nefixat (pericol de explozie), la loc răcoros. Se prepara
in cant mici, in functie de necesitaţi.
Intrebuintari: soluţia diluata de peroxid de hidrogen se foloseşte ca dezinfectant si decolorant. Acţiunea se datorează
oxigenului eliberat in contact cu ţesuturile. Se foloseşte pt curatarea rănilor datorita efervescentei oxigenului care inlatura
ţesuturile moarte si bacteriile. Se foloseşte la dezlipirea pansamentelor si la curăţirea ulceraţiilor si abceselor. Se
utilizează diluata cu apa sau infuzie de muşeţel ca dezinfectant al cavităţii bucale in tratamentul stomatitelor. Prin diluare
cu apa sau alcool etilic se pot prepara picaturi pt ureche cu peroxid de hidrogen.
Daca se prescrie apa oxigenata in reţete magistrale alături de subst solubile in apa acestea se vor dizolva in apa
inaintea adăugării soluţiei de peroxid de hidrogen, iar aceasta se va adaugă intotdeauna la sfârşit pt a evita
descompunerea sa datorita agitării in timpul procesului de dizolvare.
Rp. Sulfuris praecipitati 2g + 0,25g Tween80 (0,5%)

Acidi lactici 1g
Glyceroli 3g
Sol. camphorae spirituosa 10 g
Aquae q.s.ad 50 g
M.f.suspensio. D.s extern.
Definitie: Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide care contin un system dispers, în care faza dispersată este
reprezentată de una sau mai multe substante active insolubile, suspendate intr-un mediu de dispersie lichid (apă sau
ulei), destinate administrarii externe sau interne.
Preparare: se pulverizeaza sulful la mojar si se trece prin sita VII (pt susp. de uz extern). Se tritureaza cu glicerina si
tween 80. Se adauga in portiuni mici Solutia alcoolica de camfor. Se adduce totul in sticla de expeditie , se dilueaza sub
agitare cu restul de apa si la sfarsit se aduce ac lactic. Pe eticheta se scrie “a se agita inainte de intrebuintare”.
Observatii: sulful precipitat se prezinta ca o pulbere foarte fina amorfa, alb-galbuie, aproape fara miros si fara gust,
practice insolubil in apa și de aceea are tendința de flotare, iar glicerina și alcoolul nu sunt suficiente pentru umectarea lui.
Pt a asigura umectarea sulfului se folosește tween 80, in proporție de 0,2-0,5 %. Reduce tensiunea interfacială și ajuta la
dispersarea fina a camforului din spirtul camforat, care precipita la diluare cu apa.
Fiind un produsce se utilizeaza pe pielea capului, nu este indicate folosirea agenților de dispersie care maresc
vascozitatea vehiculului (mucilagii).
Dispersia se mentine omogena dupa agitare timp sufficient pt a putea fi prelevata si aplicata.
Se poate stabiliza si cu tinctura de saponaria 5%.
Glicerina favorizeaza aderenta fara a da un preparat lipicios.
Prepararea spirtului camforat se face prin dizolvarea a 10g camfor în 70g alcool, peste care se aduc în fir subțire, sub
agitare 20g apă distilată.
Descriere: suspensie alb-gălbuie, cu miros de camfor, sedimentează ușor, iar la agitare redispersează.
Conservare: suspensia se conditioneaza in sticle bine inchise, de capacitate mai mare pt a permite agitarea, se
prepara la nevoie,iar pe eticheta se va mentiona “a se agita inainte de intrebuintare”.
Intrebuintari: in tratamentul alopeciei seboreice.
Rp. Sulfuris praecipitati 0,70 g + 1 g apa

Resorcinoli 0,70 g
Zinci oxydi 1g
Retinoli acetatis 150.000 U.I.
Hydrocortisoni acetas 0,10 g
Adeps lanae 5g
Vaselini 15 g
M.f.ung. D.s.ext.
Unguent polifazic emulsie-suspensie.
terapeutic sau de protective. Sunt constituite din excipienti (baze de unguent) in care se pot incorpora substante active.
Preparare: intr-un mojar se face o pulbere compusa din hidrocortizon acetat, sulf, talc, zinc oxid . Se tritureaza cu 5
ml solutie uleioasa de vitamina A. Se adauga amestecul semifluidificat de lanolina si vaselina. Se tritureaza pana la racire
si omogenizare. Intr-o capsula de portelan se dizolva resorcina in aprox 1g apa(cantitate egala cu rezorcina) si apoi se
adauga unguentul preparat anterior si se amesteca pina la obtinerea unui preparat omogen.
Observatii: hidrocortizonul acetat,talcul, sulful precipitat si oxidul de zinc sunt insolubile in baza de unguent.
Resorcina este solubila in apa 1:1 si se va incorpora sub forma de solutie apoasa ca faza interna a unei emulsii de tip
A/U.
Vitamina A uleioasa este miscibila cu baza de unguent; se prefera solutia diluata pt.a asigura dispersarea uniforma a
substantelor insolubile in baza.
Conservare: se conditioneaza in recipiente bine inchise,ferit de lumina la max 25 gradeC.
Intrebuintari: se utilizeaza ca antiinflamator, antiseboreic, absorbant, antiseptic, epitelizant, cheratoplastic, antiacneic.
Rp: Tetracyclinum 0,20g

Hydrocortisonum acetas 0,10g
Lidocainum 0,10g
Cera 1,00g
Adeps lanae 4,00g
Vaselini q.s. ad 20,00g
Preparatul reprezinta un unguent cu antibiotice (unguent Hermorzon).
Definitie: Uguentele cu antibiotice sunt preparate farmaceutice semisolide,destinate aplicarii pe piele si mucoase in
scop terapeutic,care au inglobata ca substanta activa un antibiotic in baza de unguent. Baza de unguent este
lipofila ,anhidra si capabila sa formeze cu apa o emulsie de tip A/U.
Tetraciclina, hidrocortizonul acetat si lidocaina sunt insolubile si sunt incorporate in baza de unguent sub forma de
suspensie . Avem deci un ung polifazic emulsie-suspensie.
Preparare: ceara, lanolina si vaselina se topesc intr-o capsula de portelan pe baia de apa, se strecoara prin tifon si se
sterilizeaza la etuva la 160º timp de 2 ore. Intr-un mojar sterilizat se tritureaza lidocaina, hidrocortizonul acetat si
tetraciclina. Peste amestecul de pulberi se adauga treptat baza de unguent semisolidificata, triturandu-se pentru
omogenizare si racire.
Observatii: tetraciclina este o pulbere cristalina, galbena, fara miros cu gust amar, foarte greu solubila in apa,putin
solubila in alcool. Este stabila la aer, dar la lumina se brunifica. In bazele de unguent lipofile anhidre este stabila timp
indelungat pana la 2 ani. Hidrocortizonul este pulbere albă, cristalină, gust amar, insolubilă în baza de unguent.
Descriere: unguent cu aspect omogen, galbui, cu miros caracteristic componentelor.
Conservare: la loc uscat si racoros, este foarte sensibil la actiunea luminii.
Intrebuintari: antiinflamator, anestezic local, antibacterian in crize hemoroidale acute,fisuri perianale, prurit anal.
Rp: Tinctura balsami Tolutani 2, 25g

Magnesii subcarbonas 0, 50g
Saccharum 32,00g
Aqua destillata q.s. ad 50,00g
Mf solutio D.S. intern
Sirop de balsam de Tolu
Definitie: Siropurile sunt preparate farmaceutice lichide cu un continut crescut in zahar, de consistenta vascoasa,
destinate administrarii interne. Cantitatea cea mai mare de zahăr care intră in compoziția siropurilor este de 64%.
Preparare: se pulverizeaza intr-un mojar o parte din zahar (10g) cu carbonatul bazic de magneziu. T-ra de balsam de
Tolu se adauga treptat si sub forma de picaturi pe capatul pistilului triturand dupa fiecare adaugare. Se aduc 15 g de apa
si se tritureaza pana la completa dizolvare a zaharului si solutia obtinuta se filtreaza prin hartie de filtru plisata intr-un vas
anterior tarat. In filtrat se dizolva incalzind usor restul de zahar pe sita la foc mic la cca 40 grade. Siropul cald se
completeaza cu apa la greutatea de 50 g.
Descriere: lichid limpede, vascos, galben, cu miros de balsam de tolu, cu pH 6.5-7.5
Observatii: T-ra de balsam Tolu se prepara prin dizolvarea in timp a 20 g Balsam Tolu in 80 g alcool (10 zile).
Carbonatul de magneziu se adauga in scopul de a favoriza transformarea acizilor aromatici din balsamul de tolu in
saruri solubile; excesul de carbonat de magneziu care nu intra in reactie ajuta la clarificarea solutiei prin indepartarea
rezinelor pe care le contine balsamul de Tolu.
Nu se adauga o cantitate mai mare de zahar ptr ca ar rezulta o solutie prea densa, care s-ar filtra mai greu.
In filtrat se adauga restul zaharului, incalzit usor spre a evita volatilizarea principiilor aromatice.
Conservare: in sticle de capacitate mica, pline, bine inchise la loc racoros, ferit de lumina. O conservare
necorespunzatoare poate duce la descompunerea unor componente din sirop (acidul cinamic se transformă în cinamen),
acesta capatand miros neplacut de petrol; aceasta alterare nu apare daca siropul se sterilizeaza.
Intrebuintari: expectorant, edulcorant, asociat cu alte substante medicamentoase in afectiuni ale cailor respiratorii si
corector de gust.

Proba Practica Tehnica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proba Practica Tehnica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rp.

Acidi salicylici 0,30 g

Rp. Acidi stearici 15 g

Rp: Camphora 2g Sol.oflcinala de uz extern-sol alcoolica de camfor (spirt camforat)

Rp: Chloramphenicoli 0,1 g 0,05 g Picaturi pentru ochi cu cloramfenicol 0.5%.

Rp. Chloramphenicoli 0,20 g Pudră cu antibiotic, sterilă, de uz extern.

Rp. Cholesteroli 0,25g

Rp. Extracti Belladonnae 0,02 g

Rp. Extracti Belladonnae sicc. 0,8g 0,36g

Rp. Infusionis Tiliae floris 50 g

Rp. Infusionis Valerianae radicis 50,00 g + 5 pic NH4OH 10%

Rp. Iodii 0,2g

Rp. Mentholi 0,2 g

Rp. Mentholi 0,1 g

Rp. Mentholi 0,2 g

Rp. Mentholi 0,20 g

Rp. Metronidazoli 0,25 g

Rp. Metronidazoli 0,25 g + lactoza

Rp. Natrii benzoatis 1g

Limonada gazoasa, potiunea Rivieri, Solutia efervescenta

Rp: Natrii sulfatis anhydricus 1g

Rp: Natrii sulfatis anhydricus 1g

Rp. Natrii tetraboratis 0,20 g

Rp. Neomicini sulfatis 0,10g

Rp: Oxid galben de mercur 0,40g

Rp. Papaverini hydrochloridi 0,10 g 0,10 g (a doua varianta de gramaje)

Rp. Papaverini hydrochloridi 0,2 g

Rp. Paracetamoli 0,20 g

Rp. Phenobarbitali 0,4g → 0,44 g fenob.sodic

Rp. Phenobarbitali natrici 0,1 g + NH4OH 10% până la pH=7

Rp: Phenylhydrargyri boras 0,20g

Rp: Pilocarpini nitratis 0,40g + 1 g Solutio phenylhydrargyri boratis 0.2% (4 picaturi)

Rp: Resorcinoli 1g 0,20 g

Rp. Resorcinoli 0,5g + 0,5 g apa

Rp: Solutio hydrogenii peroxidi concentrata 5g

Rp. Sulfuris praecipitati 2g + 0,25g Tween80 (0,5%)

Rp. Sulfuris praecipitati 0,70 g + 1 g apa

Rp: Tetracyclinum 0,20g

Rp: Tinctura balsami Tolutani 2, 25g

S-ar putea să vă placă și