Sunteți pe pagina 1din 5

TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

CURS NR 7

I. Soluţia diluată de peroxid de hidrogen (apă oxigenată)


3%.
Este o soluţie oficinală de uz extern. Se numeşte apă oxigenată deoarece
prin descompunerea totală a unui mililitru de soluţie se degajă 10 mililitri de
oxigen. Farmacopeea Română IX oficializează 2 monografii:
1. Soluţia concentrată de perhidrol (apă oxigenată concentrată) –
este o soluţie care conţine 33 grame la 100 de perhidrol, prin
descompunerea unui mililitru de soluţie se degajă 100 mililitri de
oxigen.
2. Soluţia de apă oxigenată – se prepară prin diluarea perhidrolului cu
apă distilată (nu se utilizează apă potabilă deoarece conţine mici
cantităţi de fier, cantităţi ce catalizează descompunerea apei
oxigenate).
Preparare:
Se cântăresc 10 grame de perhidrol care se diluează cu 90 grame de apă
distilată. Se amestecă uşor (se clatină recipientul).
Precauţii la preparare:
Prepararea nu se face la temperaturi ridicate, în prezenţa luminii
puternice, în prezenţa substanţelor oxidante sau reducătoare. Se condiţionează
în flacoane de sticlă neutră.
Buşonul – nu se înfiletează până la capacitatea maximă deoarece există
pericolul explodării.
Aspectul soluţiei – soluţie limpede, incoloră, cu gust slab metalic şi cu
reacţie slab acidă.
Conservarea – se păstrează în sticle de 100 mililitri, la loc răcoros şi cu
capacul nefixat total. Soluţia concentrată (perhidrolul) nu se păstrează în
recipiente pline şi închise deoarece pericolul de explozie este mult mai mare.
Se transportă fără agitare, de regulă în vase de material plastic. Nu se
utilizează dopuri din plută sau cauciuc deoarece perhidrolul le distruge.
Acţiune şi întrebuinţări:
Apa oxigenată este un antiseptic şi un bactericid. Apa oxigenată în
prezenţa sângelui se descompune în apă obişnuită şi oxigen datorită unei
enzime din sânge numită catalază. Ca urmare în prezenţa sângelui sau a
puroiului din răni deschise se formează o spumă abundentă, spumă cu acţiune
bactericidă. Se utilizează ca dezinfectant al cavităţii bucale în asociaţie cu
infuzie de muşeţel, folosită ca atare este cariogenă. Ajută la dezlipirea
pansamentelor prin efervescenţă pe care o produce. Dizlocă puroiul şi curăţă
ţesuturile. Este bine tolerată şi nu are acţiune iritantă.
Incompatibilităţi:
Nu se asociază cu soluţii acide bazice, apă de var, glicerină, iod, taninuri
şi substanţe organice. Când pe o reţetă se prescrie apă oxigenată fără nici o
altă specificaţie se v-a elibera apă oxigenată 3%.

1
II. Soluţia de lactat de etacridină 1 gram ‰ sau 2 grame ‰
(soluţie de rivanol sau de acriflavină).
Rivanolul este o pulbere cristalină, galbenă, inodoră, cu gust amar şi
fotosensibilă. Este solubilă în apă în proporţia de 1 : 9 şi se foloseşte în
concentraţie de 1‰ sau mai rar 2‰.
Preparare:
Se cântăreşte substanţa, se dizolvă într-o mică cantitate de apă distilată
fierbinte, după care se completează cu apă rece până la 1000 grame. Soluţia
se poate prepara şi cu ajutorul apei reci, dar după un timp soluţia devine
portocalie deoarece se formează precipitate.
Conservare:
În vase de culoare brună, ferită de lumină. Soluţia se prepară la nevoie.
Acţiune şi întrebuinţări:
Dezinfectant mai ales în ginecologie. Se mai utilizează în răni şi arsuri.
Dezavantaje:
Soluţia produce cruste (usucă plăgile sub care nu mai pătrunde o altă
soluţie, sub aceste cruste se formează colecţii purulente care întârzie
vindecarea). Pătează lenjeria (petele se pot scoate cu acid acetic diluat,
fierbinte sau cu pergament de potasiu care se decolorează cu meta – bisulfit de
sodiu).
Incompatibilităţi:
Nu se asociază cu cloruri, cloramina B, iod, taninuri şi săruri de argint.
III. Soluţia de clorură de calciu 50%.
Clorura de calciu este o substanţă cristalizată (CaCl2 * 6H2O) sub formă
de cristale, incolore, fără miros, gust amar → sărat → arzător. Este o substanţă
delicvescentă (absoarbe puternic apă). La temperaturi mai mari de 300 C se
dizolvă în apă de cristalizare. Industria condiţionează substanţe în borcane de
sticlă de capacitate de 250 – 500 grame, bine închise şi obligatoriu parafinate.
Clorura de calciu nu se păstrează în farmacie sub formă de substanţă solidă.
Ea se transformă în soluţie concentrată 1 : 1 din care se va folosi o cantitate
dublă celei prescrisă în reţetă.
Preparare:
Clorura de calciu se dizolvă în apă, se completează la 100 grame şi se
filtrează.
Conservare:
Flacoane bine închise, ferite de lumină.
Acţiune şi întrebuinţări:
Se foloseşte în terapia cu calciu, alergii, în prurit şi intoxicaţii (indiferent de
natura intoxicaţiei). Se mai utilizează ca hemostatic uterin (reduce sau chiar
stopează hemoragia la nivelul mucoasei uterine). Se utilizează şi în compoziţia
preparatelor magistrale. Datorită gustului se asociază cu corectori de gust şi
aromatizanţi (de preferinţă citrice). În alergii şi intoxicaţii se asociază cu
vitamina C indiferent de formă şi cu un histaminic (clorfeniramin, cloritine,
ciptroheptadină, nilfan, aerius). Pentru acţiunea hemostatică clorocalcinul se
asociază cu ergometul (sub formă de fiole), 3 – 4 fiole de ergomet şi o fiolă de
clorocalcin se agită pentru uz oral, se administrează 2 linguriţe de 4 – 5 ori / zi
înainte de masă.
2
Incompatibilităţi:
Tamponaţi, borax, citraţi, oxalaţi.
IV. Soluţia de borat fenil mercuric 0.2%.
Se mai numeşte soluţie de fenosept sau mercasept.
Boratul de fenil mercur este o substanţă formată dintr-un amestec de
borat şi hidroxid fenil mercuric. Este o substanţă cristalină, albă, greu solubilă în
apă rece, uşor solubilă în apă caldă (1 : 100) şi uşor solubilă în alcool (1 : 50).
Preparare:
Substanţa se dizolvă în apă caldă şi se completează cu apă până la 100.
Se obţine o soluţie limpede, incoloră, inodoră, cu reacţie neutră sau slab acidă.
Conservare:
La loc uscat, ferită de lumină. Soluţia se prepară în industrie, nu are
specificat termenul de valabilitate. După deschiderea flaconului soluţia trebuie
păstrată în condiţii aseptice fiind valabilă 5 zile.
Acţiune şi întrebuinţări:
Se utilizează ca substanţă dezinfectantă pentru plăgi superficiale,
mucoase, gargarisme, soluţii oftalmologice. Se utilizează pentru dezinfecţia
instrumentarului cu excepţia acului din aluminiu. Se mai utilizează pentru
conservarea soluţiilor medicamentoase de uz extern şi a unguentelor în
concentraţie de 1%.
Mecanism de acţiune:
Boratul de fenil mercuric acţionează ca dezinfectant datorită blocărilor
grupărilor –SH (grupări triolice) a enzimelor bacteriene. Este bacteriostatic şi
fungicid.
Incompatibilităţi:
Bromuri şi ioduri alcaline – reacţionează cu puţine substanţe, este folosit
des pentru proprietăţile conservante.
V. Soluţia de clorhidrat de bromhexin.
Se prepară în concentraţie de 0.2%. Clorhidratul de bromhexin se dizolvă
prin încălzire într-o cantitate de apă. Se completează cu apă până la 100.
Soluţia obţinută este limpede, incoloră, fără miros, cu gust amar.
Conservare:
Ferită de lumină.
Acţiune şi întrebuinţări:
Este un expectorant.
Mecanismul de acţiune:
Fluidifică secreţiile traheeo – bronşice.
VI. Soluţia de cloroform 0.5% (apa cloroformică).
Cloroformul este un lichid limpede, incolor, volatil, cu miros caracteristic şi
gust dulceag arzător.
Este mai greu decât apa. Este solubil în 150 părţi de apă. Soluţia obţinută
este o soluţie saturată, cantitatea de 0.5 grame fiind limita coeficientului de
solubilitate.
Dificultatea de a amesteca apa cu cloroformul se datorează diferenţei
mari de densitate. Ca urmare la începutul preparării cloroformul se agită
puternic cu o cantitate de apă (are loc dispersarea cloroformului în apă şi se
împiedică aglomerarea sub formă de picături care atingându-se ar forma o
3
picătură mare, sar depune pe fundul flaconului care ar duce la separarea
fazelor).
Prepararea:
Cântăresc cloroformul cu picurătorul normal. Se agită puternic cu 10
grame de apă după care se adaugă treptat sub agitare restul de apă. Soluţia
obţinută este o soluţie limpede care se lasă în repaus timp de 1 – 2 ore. Sub
acţiunea luminii şi a oxigenului din aer soluţia poate suferi alterări. Ca urmare
se conservă în sticle brune de capacitate mică, întotdeauna pline şi ferite de
lumină. Nu se păstrează la temperaturi mai joase de 40 C deoarece cloroformul
se descompune.
Acţiune şi întrebuinţări:
Este un bun antiseptic, se foloseşte ca anestezic al mucoasei gastrice în
doză de o lingură la o oră sau 3 – 4 linguri / zi. Se foloseşte contra durerilor,
greţurilor şi cu proprietăţi antivomitive. Pentru mascarea gustului se asociază cu
ulei de mentă sau ulei de melisă (roiniţă). Datorită acţiunii antiseptice se
regăseşte în formula multor ape de gură.
VII. Soluţia conservantă.
Este un amestec de nipa – esteri în proporţie de 3 : 1 (nipagin : nipasol).
Nipagin = para hidroxi benzoat de metil.
Nipasol = para hidroxi benzoat de propil.
Nipagin – este o pulbere cristalină, albă, cu miros caracteristic,
persistent, gust slab arzător ce produce pe limbă o slabă anestezie. Este greu
solubil în apă rece, mai solubil în apă caldă.
Nipasol – este o pulbere cristalină, albă, fără miros, cu gust slab amar şi
cu o solubilitate în apă mai mică decât nipaginul.
Soluţia conservantă are următoarea formulă:
Nipasol 0.25 grame
Nipagin 0.75 grame
Apă distilată până la 100 grame
Preparare:
Se dizolvă substanţele prin încălzire în cantitatea de apă. După răcire se
filtrează şi se completează la 1000 grame.
Acţiune şi întrebuinţări:
Acţiune bacteriostatică (mai ales bacterii Gram pozitive) şi fungistatică.
Se utilizează la conservarea:
- formelor farmaceutice de uz intern: soluţii, siropuri, ape aromatice,
mucilagii, soluţii extractive;
- formelor farmaceutice de uz extern: alimente, colire, unguente;
- cosmetice;
- conservarea alimentelor.
Incompatibilităţi:
Săruri de Fe+3, substanţe tensio – active, medicamente (micşorarea sau
anularea activităţii antimicrobiene).
VIII. Soluţia Burow (acetotartrat de aluminiu 10%).
Acetotartratul de aluminiu – se obţine în 2 etape:
1. Se prepară acetatul bazic de aluminiu.
2. Acetatul bazic de aluminiu trece în acetotartratul de aluminiu.
4
Reacţiile se produc în timp cu o viteză mică.
Sulfatul de aluminiu se dizolvă la rece în 100 grame de apă şi se filtrează.
În soluţie se adaugă acidul acetic diluat şi o soluţie de carbonat de calciu (sub
agitare continuă). Se lasă în repaus la temperatura camerei cel puţin 24 ore
agitând din când în când pentru degajarea de bioxid de carbon. Se filtrează şi
se adaugă la fiecare 100 grame soluţie 3.5 grame de acid tartric.
Conservare:
În vase bine închise, la loc răcoros.
Acţiune şi întrebuinţări:
Decongestionant şi antiseptic în tratamentul inflamaţiilor tegumentare,
lipsite de exudaţie, plăgi închise, contuzii.
Soluţia se aplică sub forme de comprese. Acţiunea decongestionantă se
explică prin precipitarea albuminei din ţesuturi.
Industria condiţionează preparatul sub forma a 2 comprimate (2 plicuri cu
pulbere care se dizolvă fiecare într-o cantitate de apă, iar apoi se unesc
soluţiile).
Primul comprimat conţine componentele necesare formării acetatului
bazic de aluminiu, iar cel de-al doilea comprimat conţine acid tartric. Pliculeţele
sunt colorate diferit: unul roşu şi unul albastru.