SIROPURI

Definitie. Istoric. Forme farmaceutice tip sirop. Avantaje, dezavantaje

Siropurile sint preparate farmaceutice lichide cu un continut crescut in zahar, de consistenta viscoasa,
destinate administrarii interne. (FR X - Sirupi)
FR X supl. 2004 si Ph. Eur. 6 th includ siropurile in cadrul Preparatelor lichide pentru uz oral , cu
urmatoarea definitie:
Siropurile sint preparate apoase caracterizate prin gust dulce si consistenta viscoasa. Ele pot contine
zaharoza intr-o concentratie de cel putin 45% m/m. Gustul dulce poate fi de asemenea obtinut prin folosirea
altor polioli sau edulcoranti. Siropurile contin, in general, agenti aromatizanti sau alti corectori de gust.
Fiecare doza a unui preparat multidoza este administrat cu ajutorul unui dispozitiv, care permite masurarea
volumului prevazut. Acest dispozitiv este, in general, o lingurita dozatoare sau un capac dozator, pentru
volume de 5 ml sau multipli de 5 ml.
In general, sint preparate cu zaharoza in concentratie de 65% si densitate 1,32, care le asigura protectia
antimicrobiana. Siropurile industriale au cel putin 40% zahar.
Prin conventie, o solutie cu o concentratie de 45% zaharoza este numita sirop.
In categoria siropurilor sint incluse toate preparatele lichide cu gust dulce, dense, sub forma de solutii de
uz intern, care au ca vehicul siropul.
Zaharoza poate fi inlocuita cu

glucoza, fructoza, zahar invertit, alte zaharuri

polioli - glicerol, sorbitol, xilitol
edulcoranti sintetici asociati cu agenti viscozifianti

Denumirea de sirop are origine araba

scarab, schirab = potiune

shiraph = bautura,

in limba latina, sirupus = a atrage, siropurile fiind cunoscute din cele mai vechi timpuri si aveau ca edulcorant
mierea de albine.
Zaharul era utilizat inca din antichitate de chinezi, fiind adus in Europa de Alexandru cel Mare (secolul IV
i.C.); multa vreme zaharul a fost considerat ca medicament si era eliberat numai prin farmacii.
Dupa descoperirea zaharului din trestia de zahar si apoi fabricarea din sfecla de zahar, in 1746 (A.
MARKGRAF) nu s-a mai utilizat mierea de albine.
Siropurile au fost oficializate de FR I printr-un numar mare de exemple; monografia de generalitati Sirupi
este introdusa in FR III. FR X prevede doar patru monografii de siropuri oficinale: siropul simplu, siropul de
codeina, siropul de matraguna si siropul de balsam de Tolu.
Industria de medicamente prepara un numar variat de forme farmaceutice destinate realizarii de siropuri
(tabel 1)
1

Tabel 1 Forme farmaceutice destinate realizarii de siropuri

Forma farmaceutica
Pulberi pentru siropuri

Caracteristici
Prezentare utilizata de industrie pentru unele specialitati cu stabilitate foarte
limitata, care nu pot fi stocate sub forma lichida
Granule pentru siropuri
Forma farmaceutica solida, prezentata in flacoane, care contine granule
bogate in zahar si substante medicamentoase, solubile sau insolubile.
In momentul utilizarii, pacientul adauga o cantitate determinata de apa si
prin agitare se obtine ex tempore o solutie sau o suspensie zaharata, care se
administreaza cu lingurita dozatoare, ce insoteste flaconul in ambalajul
industrial.
Siropul obtinut se poate pastra o saptamina la temperatura obisnuita.
Doze unitare de pulberi sau Conditionate in plicuri termosudabile, care se dizolva in apa, in momentul
granule
intrebuintarii.
Concentrate pentru siropuri Preparate extractive cu volum redus, obtinute prin diferite procedee de
dizolvare, extractie si concentrare a unor produse vegetale. Aceste solutii sint
diluate cu sirop si alcool, pentru a obtine o concentratie alcoolica finala de
20c , care faciliteaza conservarea.
Ca orice forma farmaceutica siropul prezinta o serie de avantaje si dezavantaje (tabel 2)
Tabel 2 Avantajele si dezavantajele siropurilor
Avantaje
Atractive d.p.d.v. organoleptic (gust dulce,
aromat, miros placut) fiind preferate in pediatrie
Corecteaza gustul si mirosul neplacut al unor
substante, crescindu-le acceptabilitatea
Concentratia mare in zahar asigura si
conservarea siropului si are valoare nutritiva
Rezolva problemele de instabilitate a unor
substante, in mediu apos, (granulate, concentrate
care sint transformate in forma lichida ex tempore de
catre pacient)
Biodisponibilitate mare
Asigura protectia mucoasei gastrice fata de
actiunea iritanta a unor componente asociate in sirop

Dezavantaje
Stabilitate redusa a substantelor
medicamentoase in solutie
Stabilitate mai mica decit solutiile la
contaminarea cu microorganism
Pot fermenta usor
Ocupa volum mare si au masa mai mare ceea
ce impune spatii mari de depozitare, transport dificil
Sint contraindicate siropurile cu zahar la
diabetici si in obezitate

Clasificare
Continut

simple ( o singura substanta medicamentoasa)

compuse (cu mai multe substante active)

Modul de formulare industriale

2

oficinale
siropuri
Forma farmaceutica

pulberi
granulate

pentru siropuri

concentrate

Modul de fabricare

siropuri obtinute prin dizolvarea la cald/ la rece a zaharului in apa/solutii extractive

siropuri obtinute prin amestecarea siropului simplu cu alte forme lichide

Agentul edulcorant

siropuri preparate cu zahar, glicogenetice

siropuri preparate cu agenti de indulcire neglicogenetici ( utilizabile la diabetici)

Actiunea terapeutica - expectorante, sedative, tonice, purgative, antiemetice, etc

Modul de utilizare
siropuri medicamentoase
siropuri aromatizante (se utilizeaza ca edulcorante pentru acoperirea gustului neplacut al unor substante)
siropuri cu rol de vehicul (in medicatia pediatrica)
siropuri cu rol protector contra actiunii iritante a unor substante medicamentoase (cloralhidrat)

Formularea siropurilor
Obiective
1) Realizarea solubilitatii substantelor medicamentoase
2) Asigurarea stabilitatii siropurilor
3) Asigurarea carateristicilor subiective (organoleptice) in scopul marii acceptabilitatii de catre
bolnav
4) Eficienta terapeutica
In general, fata de forma farmaceutica de solutie, siropurile prezinta o stabilitate buna datorita continutului
ridicat in zahar, iar fabricarea la cald, prin sterilizare, asigura protectia contra microorganismelor.
In timp si pastrate in conditii necorespunzatoare, sub actiunea factorilor interni si externi, siropurile sufera
modificari importante urmate de alterarea calitatii lor.
cristalizarea zaharului, hidroliza, fermentatia, aparitia filamentelor de mucegaiuri, schimbarea culorii, etc.

Prezenta alcoolului in unele siropuri faciliteaza conservarea lor, dar sint contraindicate la copii, diabetici,
soferi, etc.

Materii prime
Substante medicamentoase
Expectorante si inhibitoare ale centrului tusei (acetilcisteina, carbocisteina, ambroxol, bromhexin, butamirat,
extracte vegetale de patlagina, iedera, oxeladina, dextrometorfan, etc)
Antihistaminice (loratadina, ketotifen, peritol)
Bronhodilatatoare (salbutamol)
Antiinflamaroare (fenspiridum)
Antianemice (complexul hidroxid de fier-polimaltoza)
Vitamine, minerale
Antibiotice (fenoximetilpenicilina)

Substante auxiliare
Tabel 3 Substante auxiliare utilizate la prepararea siropurilor
Substante auxiliare
Edulcoranti

Solventi
Conservanti
Clarifianti/decoloranti
Altii

Caracteristici
Zahar oficinal ( cristalizat/bucati)
contine 98-99,5% zaharoza si 0,25-0,5% apa
solubil pina la o concentratie de 85%, in apa fiind stabil la pH 4-8
se poate asocia cu sorbitolul, glicerolul sau alte substante care reduc
tendinta zaharozei la cristalizare
cap-looking - blocarea deschiderii recipientului
Glucoza lichida (este viscoasa, imprima miros si gust placut)
Edulcoranti artificiali (zaharina, acesulfam de potasiu, ciclamat de sodiu,
etc)
Apa, solutii apoase concentrate, ape aromatice, solutii extractive, sucuri
de fructe, compusi macromoleculari
Nipagin-nipasol (1:9) 1,5, acid benzoic, clorura de benzalconiu, clorura de
decualiniu
Carbune, caolin
Agenti de marire a solubilitatii, stabilizanti, aromatizanti, corectori de gust si
miros, coloranti

Tehnologia siropurilor
FR X
dispersarea substantelor medicamentoase sau a extractelor vegetale in solutii concentrate de
zahar sau in sirop simplu si completarea la masa prevazuta (m/m).
Prepararea siropurilor in farmacie
In farmacie se pot prepara
1) siropurile oficinale - siropul simplu, siropul de codeina, siropul de matraguna si siropul de
balsam de Tolu.
2) formele magistrale in compozitia carora intra aceste siropuri oficinale
Fazele prepararii siropurilor
1)
2)
3)
4)
5)
6)

cintarirea materiilor prime

dizolvarea
completarea la masa prevazuta (m/m)
filtrarea siropului, clarificare/decolorare
conditionare
depozitare

Siropurile oficinale se prepara, toate, prin dizolvarea zaharului la cald si amestecarea siropului simplu
obtinut cu solutia medicamentoasa sau sau extractiva.
Prepararea siropului simplu cuprinde urmatoarele faze:
1)
2)
3)
4)
5)

cintarirea zaharului si a apei distilate (64 g zahar pentru 100 g sirop)

dizolvarea zaharului la rece, la cald (tabel 4)
completarea la masa prevazuta (m/m)
filtrarea siropului - fierbinte are loc imediat, prin hirtie de filtru sau vata
conditionare - recipiente de sticla incolora sau bruna, bine inchise; se aplica eticheta albastra de
uz intern
6) depozitare - in recipiente cu o capacitate de cel mult 1000 ml, bine inchise, umplute complet, la
8-15C

Tabel 4 Dizolvarea zaharului

Avantaje

Dizolvarea la rece a zaharului

se evita alterarea substantelor medicamentoase
se evita hidroliza si caramelizarea zaharozei

Dizolvarea la cald a zaharului

operatiile de dizolvare si filtrare decurg rapid
posibilitatea de contaminare cu microorganisme si fermentarea
siropului sint mai reduse
prin incalzire la fierbere are loc si sterilizarea siropului
se obtin preparate clare si limpezi, prin coagularea substantelor
albuminoase sau, eventual, a unor substante balast prezente in zahar,
sucuri, solutii extractive.
aparitia de cristale, datorata hidrolizei zaharozei, sub actiunea
caldurii, in glucoza si fructoza, zaharuri reducatoare, cu solubilitate
mai redusa decit zaharoza si care separa; glucoza si fructoza pot
favoriza alterarea siropului, prin fermentare
posibilitatea caramelizarii zaharului.

Dezavantaje timp lung de dizolvare al zaharului

filtrarea siropului decurge cu viteza mica
posibilitatea contaminarii cu microorganisme
fermentarea siropului determinate de eventualele
enzime existente in vehicul (solutii extractive din plante)
in cazul in care concentratia in zahar este mai mica de 60 %.
o usoara hidroliza a zaharului, care este mai
pronuntata la siropurile acide
nu rezulta siropuri limpezi in toate cazurile
Metode de per descensum (dizolvarea circulanta) - zaharul se
Zaharul se aduce impreuna cu apa distilata/ alt vehicul intr-un
dizolvare
introduce intr-un saculet de pinza care se suspenda la
recipient; amestecul se incalzeste in baia de apa sau direct pe o sursa
suprafata apei distillate (sau a unui vehicul); apa dizolva
de foc . se agita continuu, pina la dizolvarea completa a zaharului.
treptat zaharul si in final se formeaza un strat de sirop dens, Se prefera ca incalzirea sa aiba loc moderat; eventual spuma care se
saturat, in jurul particulelor solide de zahar. Datorita fortei formeaza in timpul fierberii este indepartata.
gravitationale, acest strat de sirop dens se deplaseaza la
O parte din apa se poate evapora - se adauga apa distilata fierbinte
partea inferioara a recipientului, antrenind in miscare o alta pina la masa prevazuta.
cantitate de apa in sus. Dupa dizolvarea intregii cantitati de In continuare se determina concentratia siropului:
zahar, saculetul se scoate si siropul se omogenizeaza prin
1. introducerea unui termometru intr-un sirop care fierbe si are
agitare; se filtreaza prin hirtie de filtru.
concentratia corespunzatoare - 105C; siropurile mai concentrate se
6

Dizolvarea prin agitare - consta in agitarea energica a

dilueaza cu apa distilata fierbinte, omogenizind si urmarind scala
amestecului de zahar si apa distilata /alt vehicul, pina la
termometrului
dizolvarea completa, intr-un recipient inchis, care are o
2. prin cintarirea la balanta a siropului si compararea cu masa
capacitate de doua ori mai mare decit volumul siropului.
initiala; se completeaza tot cu apa distilata fierbinte.
Dizolvarea prin percolare - se utilizeaza un vas de sticla
cilindro-conic, terminat cu un tub efilat si robinet, numit
percolator. La partea inferioara a percolatorului se plaseaza
un strat de vata, umectata cu apa distilata, deasupra se
introduce zaharul sub forma de cristale sau bucati (nu
pulverizat deoarece formeaza o masa compacta, pe care apa
sau alt lichid o strabat greu). Peste zahar se adauga apa
distilata/alt vehicul; acesta trece repede prin coloana de
zahar, robinetul fiind deschis. Lichidul astfel obtinut este
adus din nou in percolator; se regleaza robinetul astfel incit
debitul de curgere al siropului sa fie constant. In final, dupa
dizolvarea totala a zaharului, percolatorul se spala cu apa
distilata (si filtrul). Siropul se completeaza cu apa distilata
la masa indicata si se omogenizeaza prin agitare (nu este
necesara filtrarea)
Tehnologia de fabricare si conditionare industriala
Tabel 5

Fazele procesului tehnologic

Fazele de fabricare
Livrarea si cintarirea materiilor
prime
Dizolvarea zaharului

Caracteristici
Conform fisei de fabricatie, la balante de precizie
Se poate face la rece sau la cald dependent de termostabilitatea componentelor; dizolvarea la cald este cea
mai frecvent utilizata in industrie
7

Determinarea concentratiei in zahar

si aducerea siropului la densitatea
prevazuta

Clarificarea, decolorarea si filtrarea

siropului

Dispersarea substantelor
medicamentoase si auxiliare
Completarea la masa prevazuta
Stocarea intermediara
Conditionarea siropului

Concentratia optima in zahar a siropului simplu este 64% , respectiv 55-65% zaharoza si corespunde
densitatii de 1,2614-1,3207 si un indice de refractie de 1,4464-1,4532. Controlul acestor parametric se
efectueaza cu ajutorul densimetrului, zaharimetrului sau areometrului Baum.
Aparatele industriale sint prevazute cu zaharimetre, areometre, cu scala gradate, care indica direct
concentratia in zahar a siropului, in tot timpul procesului de dizolvare, astfel incit operatia de dizolvare,
respective incalzirea, se poate opri la concentratia prevazuta.
Operatia de clarificare se efectueaza numai daca este necesara si pentru a facilita o filtrare ulterioara.
Clarificarea siropurilor se poate face prin metode:
fizice - permite separarea mecanica a impuritatilor din sirop, utilizind ca agenti de clarificare:
hirtia de filtru, carbunele activ (se realizeaza si decolorarea), caolinul, talcul, carbonatul de magneziu,
oxidul de magneziu
biochimice - prin reactii enzimatice (fermentare).
In general o simpla filtrare este suficienta pentru a se obtine un sirop limpede. Materialele filtrante utilizate
sint: hirtia de filtru, placi filtrante din tesaturi diverse (bumbac, lina, fibre sintetice), adaptate la viscozitatea
siropului

Necesita recipiente de stocare adecvate, bine inchise, pentru a evita o posibila contaminare microbiana.
Se controleaza: pH-ul, densitatea, concentratia in substante medicamentoase.
Nu se recomanda conditionarea in flacoane a siropurilor fierbinti deoarece se favorizeaza condensarea
vaporilor de apa pe peretii recipientelor ceea ce determina formarea unui strat de sirop diluat la suprafata
preparatului, in care se dezvolta mai rapid microorganismele din aer (care eventual au contaminat produsul)

Marcare, grupare, ambalare

Depozitarea. Transportul
In timpul pastrarii, siropurile pot suferi o serie de modificari, sub influenta factorilor externi si interni:
1) cristalizarea zaharului - la temperaturi mai mari de 15C, prin evaporarea apei si la temperature
mai mici de 8 C prin scaderea coeficientului de solubilitate a zaharului;
2) invertirea zaharului - lumina accelereaza hidroliza; reactia este catalizata si enzimatic:
glucozidaza, actioneaza la pH neutru si zaharaza actioneaza la pH acid. In urma invertirii
zaharului siropul devine mai dulce ( datorita fructozei rezultate in urma hidrolizei), glucoza are
tendinta de cristalizare, presiunea osmotic scade ceea ce permite dezvoltarea
microorganismelor. Chiar la o pastrare adecvata, in timp se produce invertirea zaharului
(siropul simplu preparat la cald, dupa 10 saptamini, are 4,16% zahar invertit).
Transportul se efectueaza numai cu mijloace de transport acoperite, in containere prevazute cu mentiunea
FRAGIL!.

Caracterele si controlul calitatii siropurilor

Siropurile sint solutii limpezi sau slab opalescente cu gust si miros caracteristic componentelor.
In designul unui sirop alegerea culorii se face in legatura cu aroma - culoarea verde, albastra pentru menta,
culoarea rosie pentru visine sau cirese, utilizind aromatizanti admisi de Ministerul Sanatatii.
Controlul consta in identificarea si determinarea substantelor medicamentoase, determinarea zaharului, a
indicelui de refractie, a densitatii relative, pH-ului, masei totale pe recipient, determinarea conservantilor si
edulcorantilor.