SOLUTIO CHLOROFORMII 0,5%

Rp. Chloroformium ....................0,5g (în picături)

Aqua destillata ......q.s.ad 100,0g
Forma farmaceutică: Soluție apoasă, simplă, de uz intern și extern –
Considerații de formulare:
•Cloroformul – lichid limpede , incolor , volatil , neinflamabil, cu miros caracteristic si gust
dulceag arzător; mai greu decât apa;
•Foarte puțin solubil in apă, respectiv (1ml:150 ml apă) – miscibilitatea cu apa se îngreunează
din cauza diferenței de densitate (densitatea cloroformului fiind 1.473 - 1.478, mai mare ca a
apei) și de aceea la începutul preparării se va agita puternic cu o parte din apă aproximativ a
10-a parte din cantitatea de solvent. Nu se recomandă încălzirea, pentru a crește viteza de
dizolvare a cloroformului deoarece punctul de fierbere al cloroformului este foarte scăzut
(61˚C).
• Substanță puternic activă – Separanda
• Doze maxime : pentru o data 0,5 g și pentru 24 ore 1,5 g
Obsevații: Sub acțiunea luminii și a oxigenului din aer, soluția poate suferi alterări, pH-ul
soluției fiind unul dintre factorii care indică degradarea. Au loc mai întâi reacția de oxidare a
cloroformului cu formare de fosgen – toxic, puternic iritant al mucoaselor si HCl
Fosgenul se poate oxida mai departe:
soluția de cloroform, fosgenul se descompune prin hidroliză
Acțiunea fosgenului, eventual format, este anihilată prin adăugarea de alcool in proporție de
1-2% când se formează carbonat de etil – netoxic
Preparare : cloroformul (in picături, 1g = 55pic) se agită puternic cu 10 g apă (când are loc
dispersarea foarte fină în particule foarte mici, mărind suprafața de contact între cloroform și
apă), se adaugă treptat restul de apă și se filtrează .
Condiționare: se condiționează în flacoane de sticlă brune, întotdeauna pline, bine închise și
se prepară în cantități mici.
Păstrare: la loc răcoros si ferit de lumină. Soluția care își modifică aspectul nu se mai folosește.
Caracteristici și controlul calității:soluție limpede incoloră cu miros de cloroform si gust
dulceag.
Întrebuințări: anestezic al mucoasei gastrice, contra durerilor, grețurilor – antivomitiv,
carminativ, aromatizant, antiseptic, si în fenomene spastice gastro-intestinale, hepatice și renale, se poate asocia cu
soluții de ulei de menta, de melisa, cu substanțe analgezice, anestezice (novocaină , anestezină) .

• Nu se asociază cu substanțe oxidante, sau soluții alkaline

 SOLUȚIA DE CLORURA DE CALCIU 50%
Rp Calcii chloridum ............. 50g
Aqua destillata q.s.ad .. 100g
Forma farmaceutică: soluție apoasă oficinală, utilizată pentru formele farmaceutice pentru uz
intern.
Considerații de formulare:
Clorura de calciu = substanță cristalină : CaCl2* 6H2O , sub formă de cristale incolore ,
delicvescente, făra miros, gust amar, sărat si arzător; peste 30 ˚C se dizolvă in apa de
cristalizare (delicvescență), foarte ușor solubilă în apă (1g:0,2ml), ușor solubilă în alcool(1g: în
6ml)
• Nu se păstrează în farmacie sub formă de substanță solidă – se transformă în soluție
concentrată 1:1 din care se va folosi o cantitate dublă celei prescrise în rețetă
•CaCl2 se cântarește foarte repede pentru a limita absorbția apei din atmosferă. Dacă se
lucrează cu cantități mici, cântărirea se va face pe hârtie cerată sau pergaminată, iar cantități
mai mari se cântăresc pe sticla de ceas sau pahare Berzelius în care apoi se prepară soluția
Preparare: Clorura de calciu se cântărește pe sticla de ceas, pe hârtie pergamentată sau întrun
pahar Berzelius uscat, se dizolvă într-o cantitate mică de apă (40g) și se completează la 100 g și
se filtrează dacă este cazul.
Condiționare: în flacoane de sticlă incolore, bine închise.
Păstrare: la loc răcoros.
Caracteristici și controlul calității: Soluție limpede, incoloră cu gust sărat si amar, arzător, fără
miros.
Întrebuințări: intră în compoziția formulelor magistrale si industriale de uz intern folosită în: -
terapia cu calciu, hemostatic uterin, alergii, prurit, intoxicații. Este iritantă pentru mucoasa
gastrică și are gust neplăcut, dificil de mascat.
Interacțiuni: carbonați, fosfați, sulfați, citrați, oxalați, tartrați solubili, borați.
 Soluția diluată de peroxid de hidrogen 3%
Rp Perhidrol ........................... 10 g
Apa distilată ......pâna la 100g
Sinonim: Apa oxigenată FR. X oficinalizează monografia : ”Solutio hidrogenii peroxydi
concentrata” = perhidrol care contine 30 % peroxid de hidrogen. Prin descompunere totală,
1ml soluție concentrată de peroxid de hidrogen degajă aproximativ 100 ml oxigen- i se mai
spune apă oxigenată de 100 volume. Preparare: – prin simpla amestecare a 10 g soluție
concentrată de peroxid de hidrogen cu apa distilată. Calculul se poate face prin regula de trei
simple :
30.........…….........100 g
3…………………..x g → x= 3∗100/ 30 = 10 g perhidrol
Se folosește doar apa distilată: -pentru a evita descompunerea în apă și oxigen atomic:
2H2O2 → 2H2O +2[O] -apa potabilă prin urmele de fier ce le conține catalizează
descompunerea apei oxigenate.
➢ Prin descompunere totală a 1ml apă oxigenată se degajă aprox.10ml oxigen (apă oxigenată
de 10 volume)
➢ Asociată cu alte substanțe, la preparare se adaugă mai întâi apa în care se dizolvă
substanțele medicamentoase și la final perhidrolul, pentru a evita descompunerea datorită
agitării în procesul de dizolvare
Descriere : solutie limpede, incoloră, caustică, fără miros cu gust slab metalic și reacție slab
acidă.
Conservare : se păstrează la Separanda- în sticle colorate mici, la loc răcoros. Perhidrolul nu se
păstrează în vase pline până la dop și închise deoarece există pericolul de explozie!!!!
Se transportă foarte atent, fără agitare în vase de material plastic.
Utilizări :
➢ Dezinfectant și decolorant- datorită oxigenului eliberat în contact cu țesuturile; bun
antiseptic, în concentrație de 3% are acțiune bactericidă.
➢ Se folosește pentru curățarea rănilor datorită efervescenței oxigenului care înlătură
țesuturile moarte și bacteriile.
➢ Dezinfectant al cavității bucale mai ales asociată cu infuzii de mușețel în abcese dentare,
stomatite. ➢ Acțiune de distrugere a sângelui coagulat – dezlipirea pansamentelor
➢ Prin diluare cu apă sau alcool etilic se pot prepara picaturi pentru ureche cu peroxid de
hidrogen.
SOLUȚIA DE BORAT FENILMERCURIC 0.2% ”SOLITIO PHENYLHYDRARGYRI BORATIS 0,2%”-
FR.X
Rp Phenylhydrargyri boratis .....0,2 g
Aqua destillata q s ad ......100 g
Sinonim: Soluția Fenosept 0,2%
Forma farmaceutică: produs industrial și oficinal ( FR X), sub formă de soluție apoasă folosită
drept conservant pentru formele farmaceutice de uz extern.
Preparare : se dizolvă la cald în 90 g apă distilată încălzită la 50˚C; după dizolvare se
completează cu apă la 100g și se filtrează.
Observații : Boratul de fenil mercur este un amestec echimolecular de borat fenilmercuric și
hidroxid de fenil mercuric
În soluție apoasă boratul de fenilmercur disociază, fără a elibera ioni de Hg2+ , formând ionul
fenilmercuric activ:
Pulbere cristalină, albă sau alb-gălbuie, făra miros, cu gust astringent metalic; -foarte puțin
solubil în apă(1:500), dar la cald creste solubilitatea (1:100), în alcool (1:50). FR X prevede
prepararea la cald (50˚C) solubilitatea= (1:100). Se obține o soluție care devine saturată la
temperatura camerei.
Pentru a mări viteza de dizolvare in apă se iau următoarele măsuri: -se va folosi borat fenilmercuric pulverizat
anterior la mojar -prepararea se va face la cald (50˚C) -se va agita soluția cu o baghetă Sol.de borat
fenilmercuric 0.2% este o soluție cu o concentrație mai > decât cele folosite in practică, fiind folosită și ca
soluție stoc.
Acționează ca antimicrobian, bactericid, bacteriostatic în concentrație de 1:10.000 și ca antifungic în
concentrație de 1:100.000 între limite de pH = 3,2 - 9 .
-Acțiunea bacteriostatică și antifungică se datorează eliberarii în soluție a ionului fenilmercuric care blochează
grupările tiolice ale enzimelor bacteriene.

Descriere : soluție limpede, oficinală, simplă, de uz extern; incoloră, fără miros cu reacție
neutră sau slab acidă pH=6-8.
Conservare : la loc uscat, răcoros, ferit de lumină, în flacoane colorate
Utilizări : pentru conservarea soluțiilor medicamentoase de uz extern, și a unguentelor- (în concentrație de 1 g / 100 g
soluție medicamentoasă)
• Pentru sterilizarea mâinilor, plăgilor, dezinfecția mobilierului și intrumentarului cu excepția celui de aluminiu.
• Industrie – Fenosept sau Mercasept- diluat cu apă distilată de 5-40 de ori.
• Intră în compoziția picăturilor pentru ochi, nas și ureche.
• Se folosește cu atenție, deoarece poate produce dermatite alergice după aplicații repetate pe piele.
 SOLUȚIA CONSERVANTĂ
Rp Propylis parahydroxybenzoas (nipasol) ... 0,25g
Methylis parahydroxybenzoas ( nipagin)….0,75g
Aqua destillata..................................q.s. ad 1000g
Preparare : se pulverizează la mojar nipaginul și nipasolul; se dizolvă substanțele în cantitatea
de apă prescrisă la cald (95˚C), agitându-se cu o baghetă continuu; după răcire se filtrează și se
completează la 1000 g.
➢ Nipagin = pulbere cristalină albă, cu miros caracteristic, persistent, gust slab arzător,
producând pe limbă o ușoară anestezie. Greu solubil în apă la rece (1: 600), ușor solubil în
alcool (1:2), mai solubil în apă la cald.
➢ Nipasol = pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar, arzător și are o solubilitate
mult mai scăzută în apă decât nipaginul (1: 2500), mai solubil la cald sau în alcool (1:2).
Observații:
✓ -Dizolvarea se face la cald, sub temperatura de fierbere a acestora, deoarece la 100˚C
nipasolul(p.t.=95-98˚C) se transformă în picături uleioase, antrenabile cu vaporii de apă.
✓ -Activitatea antimicrobiană a soluției este optimă la un pH = 4 – 8
✓ -Raportul dintre cei doi nipaesteri este1:3, raport impus de solubilitatea diferită a celor doi,
pe de o parte si pe de cealaltă parte în acest raport cei doi își potențează reciproc acțiunea
conservantă, ducând la un efect bactericid mai bun.
Descriere: lichid limpede sau slab opalescent cu gust slab amar, fără miros.
Conservare : se prepară în cantități potrivite cu consumul.
Utilizări: acțiunea bacteriostatică (bacterii gram+) și fungistatică pentru preparatele
farmaceutice de uz intern si extern. -Se folosește ca vehicul pentru preparatele de uz intern:
ape aromatice, siropuri, cărora le crește conservabilitatea, sau de uz extern: colire, unguente,
preparate cosmetice.
Interacțiuni: -Este incompatibilă cu săruri de Fe3+ , substanțe alcaline, interacționează cu
unele substanțe tensioactive (polisorbații), substanțe macromoleculare (polioxietilenglicoli,
PVP=polivinilpirolidona, MC=metilceluloza, gelatina) și cu unele medicamente (sulfamide,
fenobarbital sodic, cu formare de complecși) care conduc la micșorarea sau anularea activității
antimicrobiene.
Soluția de hidroxid de calciu 0.15% (reactie de hidratare)
Sinonime: Apă de calciu, apă de var.
Rp: Calcii oxydum ................ 2g
Aqua destillata ............q.s.
•CaO =”var nestins”= bucați amorfe, fără miros cu gust arzător ; umectat cu o cantitate egală
de apă se transformă în Ca( OH )2 cu degajare mare de caldură. La aer se carbonatează .
Preparare : într-o capsulă de porțelan se aduc 2g de CaO care se umectează cu o cantitate
egală de apă adusă sub formă de picături (pentru a se realiza hidratarea) care este o reacție
exotermă.
Hidroxidul de calciu care se formează se aduce cantitativ într-un pahar Berzelius și se adaugă
treptat 100 g apă: suspensia se agită, se lasă în repaus câteva ore, după sedimentare lichidul
limpede (supernatantul) se decantează și se înlătură.
• Peste sediment se adaugă 100 g apă, se închide bine flaconul, se agită și se lasă în repaus.
•În momentul folosirii se decantează lichidul limpede și se filtrează.
Descriere: soluția filtrată este limpede, incoloră, fără miros cu reacție alcalină.
• La aer sau prin încălzire se tulbură.
Observații: - la umectarea CaO cu apă are loc o reacție puternică de hidratare, exotermă
rezultând Ca(OH)2-substanța activă a acestei formule.
La preparare prima solutie obținută se îndepărtează pentru eliminarea unor impurități solubile(cloruri, sulfați) provenite din CaO.
Operația se poate repeta deoarece se pierde o cantitate mică de hidroxid de calciu.

Operatia se repeta până la consumarea întregii cantități de Ca(OH)2. După un anumit număr de adăugari de solvent trebuie să se
dozeze conținutul în subst.activă și dacă este sub limita prevăzută în F.R. să nu se mai folosească.  Prezintă numeroase
incompatibilități, precipitând cu carbonații solubili, săruri ale metalelor grele, ichtiol.

La prepararea soluției de Ca(OH)2 trebuie să se folosească CaO necarbonatat.

Pentru hidratarea CaO trebuie să se folosească o cantitate mică de apă; nu se folosește o cantitate mare de apă la inceput.

Deoarece, la adaosul unei cantități mari, reacția fiind exotermă caldura degajată necesară reacței va fi absorbită de apă, iar CaO nu
se va hidrata ușor.

Condiții generale : soluția de Ca(OH)2 trebuie să fie un lichid incolor, fără miros, cu gust
leșietic și să conțină 0,15 % Ca(OH)2 .
Conservare : se păstrează pe sediment, în flacoane bine închise, pline, ferite de acțiunea aerului (care
conține CO2 și apă) deoarece Ca(OH)2 se carbonatează formand CaCO3, ce se poate îndepărta cu HCl.
Se păstrează la maxim 25˚C.  Crusta de Ca(OH)2 de pe gâtul sticlei și dopului se poate curața cu HCl

Utilizări : Intern- în cazuri de hiperaciditate gastrică, antidiaretic. Extern -la prepararea

linimentului oleo–calcar, care are acțiune cicatrizantă în arsuri.
 Soluția de acetat de amoniu15% (spiritus Mindereri)-reacție de neutralizare
Solutio amonii acetatis 15%
Rp: Solutio amonii hydroxydi diluta 100g/l ................ 35,7g
Acidum aceticum dilutum 300g/l ........................ 41,4g 
Aqua destillata q.s. ad.......................................... 100,0g
Preparare: Într-un pahar Berzelius, se cântarește amoniacul diluat, acidul acetic diluat și 20 g
apă -vas acoperit cu o pâlnie așezată invers și se încălzesc la fierbere, pe sită la foc mic, timp
de câteva minute(max.3minute). După răcire, soluția obținută se neutralizează cu hidroxid de
amoniu diluat. În prezența hârtiei de turnesol și se completează cu apă la 100 g.
Descriere: soluție limpede, incoloră cu miros slab de acid acetic sufocant și gust sărat. La aer și
la temperaturi ridicate soluția pierde amoniac.
Observatii : această soluție figurează în unele formulare și sub denumirea de SPIRITUS
MINDERERI.
• Este necesar să se folosească amoniac 10% și acid acetic 30%.
• La preparare are loc o reacție de neutralizare .  CH3COOH + NH4OH → CH3 COONH4 + H2O
• Încălzirea la fierbere se face până ce soluția ajunge la pH neutru.
• O fierbere îndelungată (mai mult de 3 minute) va duce la volatilizarea amoniacului și a
acetatului de amoniu.
•Cantitațile indicate în rețetă pot conduce la o soluție mai concenterată decât 15% acetat de
amoniu, de aceea se determină concentrația și se diluează cu apă până la obținerea
concentrației cerute de F.R
•FR. X menționează că soluția de acetat de amoniu se poate prepara și direct prin
neutralizarea acidului acetic diluat cu carbonat de amoniu.
•Conservare : se păstrează în sticle bine închise; în timp și mai ales în contact cu aerul, soluția
poate pierde amoniac și devine acidă , în astfel de cazuri, soluția poate fi neutralizată cu
hidroxid de amoniu diluat în prezența hârtiei de turnesol (pH =7 – 8).
Utilizări: afecțiuni ale aparatulu respirator ca – fluidifiant al secreției bronșice, dezinfectant,
antipiretic, diuretic.
•Se folosește în rețete magistrale sub formă de infuzii, decocturi, cu acțiune asupra aparatului
respirator.
• Se adaugă la sfârșit deoarece conține principii volatile.
•Este antidot în intoxicațiile cu formaldehidă.
SOLUȚIA EFERVESCENTĂ  Sinonime: Limonadă gazoasă, poțiune Rivièri
Sol.I Natrii hydrogenocarbonas....................4g
Sirupus simplex ..................................15g 
Aqua destillata.......... ...........q.s. ad 100g
Sol.II Acidum citricum ............................3,5g
Sirupus citrii ....................................15g 
Aqua destillata.................... q.s. ad 100g
Soluție oficinală care se prepară separat. Este o limonadă gazoasă.
Preparare: soluția se prepară în 2 flacoane etichetate I și II ; se filtrează dacă este cazul.
Sol.I: într-un flacon tarat se cântărește siropul simplu și se adaugă soluția de carbonat acid de sodiu obținută prin
dizolvarea acestuia in 70g de apă. Se completează apoi cu apă la 100g. Flacoanele vor avea etichetă albastră pe care se
notează sol. I.
Sol.II: într-un flacon tarat se cântărește siropul de lamâie și se adaugă soluția de acid citric obținută prin dizolvarea
acestuia într-o cantitate de apă corespunzătoare (aprox.70g). Soluția obținută se completează cu apă la 100g. Pe
etichetă se notează sol.II.Se poate prepara și într-un singur flacon: limonada gazoasă după formula :
Acidum citricum ................................1,5g
Natrii hydrogenocarbonas ................ 2g
Sirupus citrii.......................................... 15g
Aqua destilatta ......................q.s. ad 100g
Preparare : acidul citric se dizolvă în cantitatea de apă prescrisă, se adaugă siropul, se agită și se filtrează; se adaugă
bicarbonatul în mici porțiuni, iar după dizolvare se închide flaconul etanș – capacitatea sticlei trebuie să fie ceva mai
mare decât volumul soluției și să aibă pereții rezistenți.
Descriere: soluții limpezi, cu gust dulce, care prin amestecare produc efervescență.
Soluția I – gust dulce sărat și fără miros .
Soluția II - gust dulce acru și miros de lămâie.
Observații :
Bicarbonatul de sodiu este o pulbere cristalină albă, fără miros cu gust sărat leșietic, solubilă în apă(1:12).
Dizolvarea se face la rece, prin agitare, deoarece la temperaturi ridicate și prin agitare puternică carbonatul acid de
sodiu se poate descompune formând Na2CO3 si CO2. Descompunerea poate merge până la obținerea de NaOH.
• Siropul simplu (64%zahăr) are rol de edulcorant.
• Acidul citric se prezintă sub formă de pulbere cristalină albă, sau cristale incolore, cu gust acru, foarte ușor solubil în
apă (1 : 0,7).
Conservare : se prepară la nevoie (mediu favorabil dezvoltării microorganismelor), se păstrează 1-2 zile
Utilizări : antiemetic, răcoritor.
•Se administrează prima dată soluția alcalină(sol1) cu rol de a neutraliza aciditatea gastrică, apoi sol.2.
• Se poate administra cu ajutorul unui pahar cu perete desparțitor, având două compartimente, cele două soluții se
amestecă în cavitatea bucală, producând un efect puternic răcoritor.
SOLUȚIA DE CITRAT DE MAGNEZIU (SOLUTIO MAGNESII CITRATIS-F.R.X)
Sinonim: Limonada Rogé
Acidum citricum ..................................25,5 g
Magnesii subcarbonas ............................15 g
Sirupus simplex ........................................50 g
Citri aetheroleum .................................. 0,1 g
Talcum ......................................................... 5 g
Aqua destillata ..........................q.s. ad 350 g
Limonadă oficinală, negazoasă, în care citratul de magneziu rezultă în urma reacțiilor dintre
componente.
Preparare : într-un pahar Berzelius, care are o capacitate mai mare decât a soluției de
preparat, se dizolvă acidul citric în 200g apă încălzită la aproximativ 70 ˚C; se adaugă
carbonatul bazic de magneziu în porțiuni mici, sub agitare cu o baghetă până la dizolvare, care
se observă prin încetarea degajării de CO2 și obținerea unei soluții limpezi.
•Separat într-un mojar se triturează talcul și se adaugă uleiul volatil sub formă de picături.
Peste amestecul obținut se adaugă 20g de apă și dispersia obținută se adaugă peste soluția de
citrat de magneziu preparată anterior, dar a cărei temperaturi nu trebuie să depășească 35-
40˚C .  Se agită amestecul foarte bine pentru dispersarea uleiului volatil și suspensia obținută
se filtrează prin hârtie de filtru.
•Se aduce în flaconul de expediție siropul simplu și apoi se adaugă soluția de citrat de
magneziu obținută după filtrare. Se completează cu apă la 350g. SOLUȚIA DE CITRAT DE
MAGNEZIU
Observații: Reacția dintre acidul citric și carbonatul bazic de Mg se desfășoară cu degajare
violentă de CO2 și de aceea prepararea ei se va efectua în vase cu volum mare adăugând în
porțiuni mici carbonatul și agitând.
•Din reacția dintre acidul citric și carbonatul bazic de magneziu rezultă 3 săruri : citrat de Mg
monoacid, biacid și neutru.
•Temperatura optimă de dizolvare este 70 ˚C – peste această temperatură se formează citrat
de Mg hidratat cu 13 molecule de apă insolubil.
•pH-ul acid al soluției finale(3,5 – 5,5) -în exces, se opune formării citratului bazic cât și
trecerea în citrat neutru hidratat cu 13 molecule de apă.  F.R.X prevede –că atunci când se
prescriu alte cantități de citrat de Mg proporțiile componentelor se calculează multiplicând
cantitatea prescrisă cu 0,375g pentru carbonatul bazic de Mg și cu 0,625g pentru acid citric.
• Se poate prepara și limonada gazoasă de citrat de Mg conform formulei, unde 2g de
carbonat bazic de Mg sunt înlocuite cu 4g de carbonat acid de sodiu.
Rp : Acid citric................................................25g
Carbonat bazic de magneziu............13g
Carbonat acid de sodiu.....................4g
Sirop de lămâie........................................50g
Apă distilată .............. q.s. ad 350g
•Pentru obținerea acestui preparat trebuie să avem un flacon cu pereții mai groși care are un
volum mai mare decât cel al soluției de preparat. SOLUȚIA DE CITRAT DE MAGNEZIU  În acest
flacon tarat, se introduce bicarbonatul de sodiu și peste el se aduce siropul de lamâie după
care se aduce soluția de citrat de Mg preparată. Se completează la 350g cu apă distilată, se
închide flaconul etanș și pe etichetă se menționează “Soluție de citrat de magneziu gazoasă”
Descriere : soluție limpede sau slab opalescentă, incoloră sau slab gălbuie cu gust dulce
acrișor și miros de lămâie.
Soluția are reacție acidă. SOLUȚIA DE CITRAT DE MAGNEZIU
Conservare : se prepară la nevoie.
Este ușor invadată de microorganisme, fermentează; în timp se depune un precipitat cristalin
de citrat de Mg •13H2O.
Unii autori recomandă fierberea soluției 30 minute în sticlele de expediție închise etanș.
Utilizari : laxativ sau purgativ, se administrează dimineața pe nemâncate “in dosis
plena“(adică toată cantitatea deodată) sau în 2 porții la interval de o jumătate de oră cu
cantități mari de lichid.
•Bine tolerată de copii în doze de 2 g citrat de Mg / pe an de vârstă, începând cu vârsta de 3
ani.
• Se utilizează pentru acțiunea laxativă/purgativă, antiemetică și răcoritoare.
Apa de mentă (Aqua Menthae)
Rp Aetheroleum menthae ............................... 1g.=52 pic
Talcum .................................................... 10g.
Solutio conservans (35-40˚C).. .. q.s. ad 1000g.
Preparare: Uleiul volatil de mentă se triturează bine cu talcul într-un mojar. Se adaugă soluția
conservantă încălzită la 35-40˚C; se transvazează într-o sticlă cu capacitate mai mare și se agită
puternic 3 min. apoi din 5 în 5 min. timp de o oră, după care se lasă în repaus la întuneric.
După 24 ore se filtrează până se obține o soluție limpede sau slab opalescentă și dacă este
necesar se completează la volumul prescris.
Proprietăți: Apa aromatică trebuie să fie limpede sau slab opalescentă cu miros și gust specific
de mentă, cu reacție neutră sau slab acidă.
Observații: cantitatea de ulei volatil este de 1g%ₒ; este în exces având în vedere că, uleiurilor
esențiale au coeficientul de solubilitate de 0,3-0,5g/litru.
• Aceasta se explică prin faptul că apa reține numai produșii cu caracter hidrofil nu și
hidrocarburile terpenice care sunt greu solubile în apă, iar talcul mai reține și el prin adsorbție
o cantitate de ulei esențial.
• Fierberea apei este absolut necesară pentru a se distruge microorganismele și pentru a se
îndepărta gazele dizolvate în apă, deoarece O2 poate reacționa cu unele componente ale
uleiurilor esențiale.
• Dizolvarea uleiului volatil se face la 35-40˚C deoarece la această temperatură solubilitatea lui
este maximă, fără să apară fenomenul de volatilizare.
• Talcul are rol de agent de dispersie, mărind suprafața de contact cu apa, respectiv viteza de
dizolvare; are de asemeni și rol de agent de clarificare. Tot la clarificare se mai poate folosi
pasta de hârtie de filtru sau Kiselgur.
Conditii generale: apa de menta este o soluție opalescentă datorită particulelor de ulei volatil
sau datorită particulelor foarte fine de talc care trec prin hârtia de filtru. În acest ultim caz
operația de filtrare se repetă.
Conservare: în sticle brune de capacitate mică, bine umplute, la loc răcoros, ferit de lumină.
Se prepară în cantități mici. Se indică repaus pentru sedimentarea talcului. Apele aromatice
invadate de micoorganisme sau cu miros modificat nu se întrebuințează.
•Are valabilitate maxim 6 luni.
Întrebuințări: uleiul de mentă este un antiseptic, anestezic și antispastic ușor, ceea ce face ca
apa de mentă să fie utilizată ca aromatizant și carminativ. Se utilizează în gastrite acute, în
vărsături ca antiemetic.
 SIRUPUS SIMPLEX – siropul simplu
Rp Zahăr .................64g
Apa q.s. ad.......100g
Preparare :
• -la rece -prin metoda agitării sau per descensum - pentru substanțele care se inactivează la
cald sau sunt volatile
. • -la cald: într-un pahar Berzelius tarat, se cântăresc 64g de zahăr și 36g de apă. Se dizolvă la
cald în apă și se încălzește pe sită, la 50-60˚C, agitând continuu cu o baghetă până la dizolvarea
completă; siropul se fierbe apoi 1-2 minute și se completează cu apă încălzită (70˚C), la 100 g și
se filtrează.
Observații: zahărul folosit trebuie să îndeplinească condițiile conform FR.X. Pentru evitarea
caramelizării zahărului si a hidrolizei mai accentuate a acestuia se recomandă ca dizolvarea să
se facă în apa în prealabil încălzită, reducându-se timpul de încălzire și respectiv acțiunea
căldurii. Fierberea siropului timp de 1-2 minute se recomandă pentru a-l clarifica; impuritățile
de natură albuminoidă coagulează prin fierbere și se ridică la suprafață. Spuma formată se
îndepărtează. În timpul fierberii se poate evapora o parte din apă; în acest caz se completează
cu apă fierbinte, se omogenizează și apoi se filtrează. Siropuri obt prin dizolvarea zaharului
• Filtrarea trebuie făcută rapid cu filtre acoperite, deoarece prin răcire, siropul devine mai
dens și se filtrează mai greu.
• Pentru a grăbi dizolvarea se recomandă folosirea zahărului anterior pulverizat și a apei la 60-
70˚C.
• Decolorarea siropului: se poate face prin fierbere cu carbonat de magnesiu sau cu hârtie sau
pasta de hârtie de filtru1-5g la 1000g sirop, urmată de filtrare. Siropuri obt prin dizolvarea
zaharului
• Prin acoperirea filtrului se reduce contaminarea cu microorganisme ca si alterarea sub
acțiunea oxigenului.
Condiții generale:– siropul simplu trebuie să fie incolor,
• trebuie să conțină 62-65 % zahăr, cantitate care se verifică prin determinarea densității și
indicelui de refracție.
Conservare: în flacoane bine închise în cantități până la 1000 g, la loc răcoros.
• Siropul preparat la cald se toarnă fierbinte, și se agită pentru ca vaporii de apă condensați pe
gâtul flaconului să se includă în sirop.
Utilizări : edulcorant, și ca vehicul la prepararea diferitelor siropuri medicamentoase.
Siropul pentru diabetici
Rp CMC sodică ...............1g
Nipagin.....................0,2g
Zaharină ..................0,2g
Alcool......................... 2ml
Apă.......... q.s. ad 100g
Preparare : într-un flacon tarat peste aprox.80g de apă încălzită la 70˚C se adaugă continuu și
sub agitare CMC Na. Separat se dizolvă nipaginul și zaharina în alcool . Carboximetilceluloza
sodică se agită cu apa pâna la completa dispersare, apoi se adaugă soluția alcoolică, se
amestecă și se aduce la greutatea indicată în formulă. Proprietăți: lichid dens, incolor, cu gust
asemănător siropului simplu. Observații : Siropul pentru diabetici nu poate conține zahăr; de
aceea se folosește zaharină sodică sau ciclamatul de sodiu pentru îndulcire. CMC Na se dizolvă
atât în apă caldă cât și în apă rece. Cantitatea de carboximetilceluloză sodică din formula poate
varia dependent de vâscozitatea tipului de carboximetilceluloză utilizată; de aceea soluția se
va dilua dacă prezintă o vâscozitate prea mare; de asemenea prezența microorganismelor sau
a temperaturii scazute determină scăderea vâscozității. Siropul pentru diabetici
• CMC sodică prezintă tendința de a forma complecși cu multe substanțe medicamentoase pe
care le floculează sau le precipită din soluții (adrenalina, novocaina, antibiotice).
• Alcoolul în concentrație de peste 40-50% provoacă precipitarea soluțiilor de CMC Na
Condiții generale: siropul trebuie să fie incolor cu vâscozitate corespunzătoare.
Conservare: se prepară în cantitate corespunzătoare consumului; se păstrează în flacoane bine
închise, la loc răcoros. • Păstrat la temperatura camerei, vâscozitatea siropului scade foarte
puțin.
Utilizări:ca edulcorant, pentru soluții folosite de diabetici
 Siropul de Balsam de Tolu
Rp T-ra balsami tolutani ...................4,5 g
Magnezii subcarbonas.......................1g
Saccharum ......................................64 g
Aqua destillata.............. q.s. ad 100 g
Preparare: se pulverizează într-un mojar o parte din zahăr(20g) cu carbonatul bazic de
magnesiu. T-ra de balsam de Tolu se adaugă treptat și sub formă de picături pe capătul
pistilului triturând după fiecare adăugare. Se aduc 30g de apă și se triturează până la completa
dizolvare a zahărului și soluția obținută se filtrează prin hârtie de filtru plisat într-un vas
anterior tarat. În filtrat se dizolvă încălzind ușor restul de zahăr pe sită la foc mic la cca 40˚C.
Siropul cald se completează cu apă la greutatea de 100g.
Proprietăți: lichid limpede, galben, cu miros de balsam de Tolu, cu pH 6,5 – 7,5. Siropul de
Balsam de Tolu
Observații: T-ra de balsam Tolu se prepară prin dizolvarea în timp a 20g Balsam Tolu în 80g
alcool (10 zile).
• Carbonatul bazic de magneziu se adaugă în scopul de a favoriza transformarea acizilor
aromatici din balsamul de Tolu în săruri solubile
• Nu se adaugă o cantitate mai mare de zahăr deoarece ar rezulta o soluție prea densă, care s-
ar filtra mai greu.
• În filtrat se adaugă restul de zahăr, încălzit ușor spre a evita volatilizarea principiilor
aromatice. Siropul de Balsam de Tolu
Condiții generale: trebuie să fie limpede, cu miros specific și să aibă densitatea și indicele de
refracție indicate în monografie: densitatea = 1,28 – 1,30.
• Indice de refracție = 1.4410 - 1.4490; pH=6,5-7,5.
Conservare: în sticle de capacitate mică, pline, bine închise la loc răcoros, ferit de lumină.
O conservare necorespunzatoare poate duce la descompunerea unor componente din sirop
cu formare de cinamen sau stirolen, rezultat din decarboxilarea acidului cinamic sub influența
mucegaiurilor (Aspergillus niger, Penicillium glaucum).
• Siropul capătă miros neplăcut de petrol ; această alterare nu apare dacă siropul se
sterilizează.
Întrebuințări: Siropul se utilizează pentru diferite preparate magistrale și industriale, asociat
cu alte substanțe medicamentoase pentru rolul dezinfectant la nivelul căilor respiratorii ca
antitusiv, fluidificant al secrețiilor bronșice, calmant și corector de gust.
Sirupus citri (SIROP de LĂMÂIE)
Rp: Acidum citricum................ 1,0g
Aqua ....................................1,0g
Alcoholum ..........................1,0g
Citri aetheroleum................0,1g
Sirupus simplex................97,0g
• Forma farmaceutică: sirop oficinalizat în F.R. IX. Ac.citric
Preparare : într-un vas tarat se dizolvă acidul citric în apă, peste care se aduce o parte din
siropul simplu. Separat, într-o capsula de porțelan se dizolvă 0.1g ulei volatil de lamâie în
alcool (63pic). Peste soluția alcoolică se adaugă în porțiuni și sub agitare amestecul de sirop
simplu și acid citric. Se completează la masa prescrisă cu restul de sirop simplu. Se agită pentru
omogenizare.
Proprietăți : lichid limpede, incolor sau alb-gălbui, cu gust dulce-acrișor, miros de lămâie și
reacție acidă.
Observații : se poate prepara și cu t-ra lămâie în proporție de 15 % prin simpla amestecare – îi conferă
siropului o aromă mai fină decât o soluție alcoolică de ulei volatil de lămâie. Sirupus citri (SIROP de LĂMÂIE) ➢
Acidul citric este o substantă cristalină albă eflorescentă în aer cald (pierde singura moleculă de apă de
cristalizare pe care o conține- de aceea se păstreaza in flacoane bine închise); fără miros, cu gust acru. Este
foarte ușor solubil în apă (1:0,7) și ușor solubil în alcool (1:2).
➢ Uleiul de lămâie este foarte greu solubil în apă, dar ușor solubil în alcool (1:3).
➢ Cantitatea de apă din formulă folosește pentru dizolvarea acidului citric.
➢ Alcoolul are rolul de a dizolva uleiul volatil de lămâie, dar și de conservant.
➢ Soluția apoasă de acid citric nu se amestecă direct cu soluția alcoolică de ulei volatil de lămâie, pentru a nu
favoriza scoaterea din soluție a componentelor din uleiul volatil. Sirupus citri
• S-a constat că siropul aromatizat cu ulei volatil de lămâie, se alterează mai repede și capătă miros de
terebentină, datorită rezenificării acestuia.
• Siropul având o reacție acidă, prin conservare pH-ul acid favorizează hidroliza zaharozei în glucoză și
fructoză, adică o cantitate de zahar se transformă în zahar invertit care favorizează fenomenul de fermentație.
După 3 săptămâni conține 20% zahăr invertit, iar după 2 luni – 30%-zahăr invertit.

Conservare: în vase bine închise, pline, ferite de lumină și la loc răcoros. Conservarea siropului
de lămâie este limitată datorită acidității care favorizează hidroliza zaharozei. Preferabil să se
prepare în cantități mici și la nevoie.
Utilizari: Siropul de lămâie, prin gustul lui aromat și acrișor se utilizează ca edulcorant,
răcoritor, aromatizant și corector de gust și miros.
SIROP DE GUAIACOLSULFONAT DE POTASIU 6% Sirupus kaliiguajacolsulfonatis 6%
Rp: Kalii guajacolsulfonas............ 6g Tinctura Aurantiorum.............10g
Aqua destillata........................10g
Sirupus simplex .......q.s. ad 100g
Forma farmaceutică: sirop oficinalizat de F.R. IX, sinonim: Sirop de tiocol.
Preparare: se dizolvă guaiacolsulfonatul de potasiu (tiocol) într-un amestec de 10 g apă și 50 g
sirop prin încălzire la 60-70˚C. După răcire se adaugă t-ra de coajă de portocale și se
completează cu sirop la 100g.
Proprietăti: lichid limpede, sau slab opalescent, gălbui, cu miros de coajă de portocale, gust
amărui si reacție slab alcalină.
Observații: tiocolul este solubil în apă (1:8) la 20˚C iar la 100 ˚C (1:2) și foarte greu solubil în
alcool. Sirupus kaliiguajacolsulfonas 6%
• Pentru dizolvarea sa la rece (6g) ar fi necesar 48 g apă, ceea ce înseamnă să se reducă mult
cantitatea de sirop simplu, iar siropul de tiocol obținut să fie foarte diluat și ușor alterabil.
• Dizolvarea tiocolului la 100˚C NU este posibilă, deoarece la această temperatură fiind o
substanță termolabilă se descompune în guaiacol cu miros specific.
• La temperatura de 60-70˚C, solubilitatea este maximă.
• Trebuie să se evite folosirea vaselor de fier, deaorece tiocolul prin gruparea sa fenolică poate
reacționa cu Fe, colorând siropul în albastru.
• T-ra de portocale – are rol de corector al mirosului și gustului neplăcut al tiocolului. Sirupus
kaliiguiacolsulfonas 6%
• Siropul de tiocol este unul din cele mai diluate siropuri având un conținut de 48% zahăr.
Conservare: se prepară la nevoie având o conservare limitată datorită conținutului scăzut de
zahăr.
Utilizări: în afecțiuni ale aparatului respirator, ca dezinfectant și fluidifiant al secreției
bronșice, calmant al tusei.
• Este contraindicat pacienților cu probleme renale grave, circulatorii sau cu tulburări gastro-
intestinale cronice și copiilor sub 2 ani.
 Sirupus codeini 0,2 % F.R.X
Rp: Codeina ...... ................ 0,2 g
Alcoholum ...................1,8 g
Sirupus simplex ........98,0 g
Preparare: într-un flacon tarat, codeina se dizolvă în alcool și se amestecă cu siropul simplu.
Proprietăți: lichid limpede, incolor, sau slab gălbui, cu gust dulce amarui, fără miros.
Observatii : codeina bază este foarte puțin solubilă în apă (1:125), și ușor solubilă în alcool
(1:2), este o pulbere cristalină, albă, toxică-venena.
• Dizolavarea în apă necesită o cantitate foarte mare de apă conducând la diluarea siropului și
alterarea sa rapidă. Sirupus codeini 0,2 % FRX
• F.R.X admite și fosfatul de codeină solubil (1:4) calculat stoechiometric:
• 317,4 g codeină….. 424,38 g codeină fosfat
• 0,2 g………………...x = 0,266 g
• În F.R.X se prevede dizolvarea codeinei bază în alcool;
• -nu se folosește clorhidratul de codeină (solubil 1:25) deoarece ar fi necesar o cantitate prea
mare de apă și pH-ul soluției care se obține este acid (4-5), favorizând invertirea zaharozei.
Sirupus codeini 0,2 % FRX
• La asocierea siropului de codeină (folosind fosfatul de codeină), cu bromuri și /sau ioduri,
solubile în apă poate să apară fenomenul de salefiere.
Conservare: în flacoane bine închise, la loc răcoros, la Venena.
Utilizări : în afecțiuni traheo – bronșice acute și cronice , ca antitusiv sub formă de infuzii,
decocturi, poțiuni. Nu se admite folosirea la copii sub 3 ani, la bolnavii cu insuficiență renală,
hepatică, cardiacă gravă, insuficiență respiratorie cronică.
Soluții magistrale cu substanțe toxice, stupefiante și puternic active
Rp. Atropini sulfatis 0,05g modif.la 0.04g
Ethylmorphini hydrochloridi 0,20g semnătura farmacistului
Aqua destillatae q.s. ad 20,00g
M.f. sol. D.s. intern, câte 20 de picături de 2 ori pe zi.
Forma farmaceutică: preparat magistral sub formă de soluție apoasă pentru administrare
orală.
• Verificarea dozelor: sulfatul de atropină(Venena);

• Ptr. o dată 0,002 g

• Ptr. 24 h 0,004 g

• 1g ( 20 pic. ) sol----------- 0.002g sulfat de atropină

• 20 g sol -------------------x = 0,o4g sulfat de atropine

• Ptr 24 ore :

• 2g sol(40 pic.) -------------- o,oo4 g

• 20 g ------------------------x = o.o4g Soluții magistrale cu substanțe toxice, stupefiante și puternic active

• Se va corecta pe rețetă în loc de o,o5g sulfat de atropină-se trece o,o4g sulfat de atropină.

• Pentru o,o4g sulfat de atropină se va lua dintr-o soluție titrată 1:100- 4 g- adică 80 picături.

• 1g sulfat de atropină --------100 g sol.titrată

• 0,o4 g ----------x = 4 g care se măsoară în picături adică 80 picături

• (1g = 20 picături x 4g = 80picături).

• Verificarea dozelor pentru dionină:

• Ptr. o data = o,1g

• Ptr. 24 ore = o,3g Soluții magistrale cu substanțe toxice, stupefiante și puternic active

• 20 pic = 1g soluție------------o,1 g dionină

• 20 g soluție---------------------x = 2 g dionină

• Cantitatea prescrisă în rețetă nu este depășită

Dionina = stupefiant – nu este depășită cantitatea maximă pentru 3 zile adică o,9 g .
Preparare: într-un vas tarat se dizolvă dionina în 15 ml apă, se adaugă 4g (80pic) de sulfat
atropină soluție tritrată 1:100, se completează la 20 g cu apă distilată. Se agită pentru
omogenizare și se filtrează în flaconul de expediție; se etichetează – uz intern cu mențiunea:
Atenție otravă!
Utilizări: în afecțiuni ale aparatului respirator, calmant al tusei. Se administrează numărul de
picături prescris într-un pahar cu circa 20ml apă.
Soluții magistrale cu substanțetoxice,stupefiante și puternic active
Rp/ Strychnini sulfatis ..... 0,1g modif.la 0,048g
Syrupi simplex .............10,0g
Aqua destillata ..............90,0g
M.f. Solutio
D.S. 2lgt. pe zi pentru un copil de 8 ani
Verificarea dozelor maxime admise :
Stricnina: -pentru o data doza maximă admisă este 0,006g
-pentru 24 de ore doza maximă admisă este 0,015g
Se stabilesc mai întâi dozele maxim admise în funcție de vârsta din rețetă după
formula lui YOUNG:
d= (A/A+12) * D
Ptr. O data doza maxim admisă va fi:
d= (8/8+12)*0,006=0,0024g stricnină sulfat
Ptr. 24 de ore doza maxim admisă va fi:
D= (8/8+12)*0,015g=0,006g stricnină sulfat

•5g sol.(1lgt)----------------0,0024g
•100g sol.-------------------x= 0,048g
•Pentru24 ore:
•(2x lgt)10 g sol --------------0,006 g
•100 g --------------x = 0,06 g
•Cantitateamaximăde sulfat de stricninăce poate fi introdusăîn soluțieeste cea
rezultatăși din calculul dozei pentroo datăadică0,048g și nu cantitatearezultatădin
calculul pentru24 ore.
•Dacă100g soluțiear conține 0,06g
•5 g -------------x = o.oo3 g doza ce depășește doza maximăpentruo dată0,00248g.
•Cantitateade sulfat de stricnină0,o48gnu se poate cântări exact și se vorfolosi 4,8 ml
soluțietitrată1:100.

Preparare:siropul simplu se cântărește în sticla de expediție, se adaugă4,8 ml sulfat

de stricninăși restul de apă.Soluțiase agităpentruomogenizare, se filtrează și se
etichetează.

Utilizări: stimulent al sistemuluinervos

Soluții magistrale cu substanțe toxice, stupefiante și puternic active
Rp. Fenobarbital sodic ..........1,50 g modif.la 1.11g
Citrat de sodiu ................1,50 g
T-ra de beladonă............xx gtte
Zaharină ........................ 0,02 g
Apă q.s. ad ..............150,00 g
M.f. soluție
D.s. intern 1 lgt. la 4 ore ptr un copil de 2 ani si 9 luni
Forma farmaceutică: preparat magistral sub formă de soluție apoasă pentru administrare
orală.
• Fenobarbitalul sodic :
• Doza ptr. o data 0,3 g
• Doza ptr. 24 ore 0,6 g
• Se calculează dozele ptr copil după formula lui YOUNG:
• Doza ptr o dată: ( 2,75/14.75) x 0,3 = 0,05g
• 2,75/12+2.75 x 0,6 = 0,111g ptr 24 ore Soluții magistrale cu substanțe toxice, stupefiante și puternic active
• 1 an---------12 luni
• X--------------9 luni x = 0,75
• Se consideră ca soluția se administrează numai ziua
• O,111g----------------------3x5(3*5g.-o lgt)
• X------------------------------150 g sol
• X= 1,11 g fenobarbital sodic se corecteaza doza de fenobarbital
• La fel se procedează și ptr t-ra de beladonă.
• Doza ptr o dată 2g
• Ptr. 24 ore 6g

Preparare : fenobarbitalul sodic și citratul de Na se dizolvă în 20g apă, se filtrează soluția și se

aduce în sticla de expediție. Soluții magistrale cu substanțe toxice, stupefiante și puternic
active • Separat se dizolvă zaharina în 100 g apă caldă și se amestecă cu soluția de
fenobarbital.
• Se aduc 20 picături de t-ra beladona și se completează la 150g
.Utilizări: antiemetic, pentru calmarea colicilor abdominale la copii, sedativ.
Rp : Extract de opiu 0.8g
Sirop simplu 10g
Apa q.s.ad 100g
M.f.sol
D.s.intern 2lgt/zi
Extractul de opiu este un extract uscat care se obtine din pulberea de opiu
prinmacerareconform monografiei Extracta,cuapăacidulatăcu acid fosforic
10%. Se prezintăca o pulbere brun-roșiatică, cu miros caracteristic de opiu,gust amar.
Se dizolvăîn apă,obținându-se soluții opalescente.
Conține 20%morfinăanhidră.Este o substanțăstupefiantăși se păstrează la
VENENA în flacoane închise la culoare. Are dozele maxime 0.1g pt.o data si 0.2g
pt.24 ore. Se elibereazăpe rețetăspecialăpt.lista II și doza maximăadmisăva fi
pt.3 zile.Deci cantitatea maximăce poate fi prelucratăva fi 0.2g x 3zile=0.6g

Rp: Extract opiu 0.8g 0.6g

Sirop simplu 10g
Apa q.s. ad 100g
M.f. sol
D.s. int.2 lgt/zi
Pt. a nu fi modificata concentratia in extractul de opiu prevazuta de medic se va putea
micsora cantitatea de vehicul
0.8g extract de opiu ……………..100g.solutie
0.6g………………………………..x=75g solutie
Se vor verifica dozele maxime terapeutice pt.extractul de opiu
5gsol………………0.1g extract opiu
75g sol…………….x=1.5g extract opiu

2x5g………………..0.2gextractopiu
75g sol………………y=1.5g extract opiu
Se constatăca dozele terapeutice nu sunt depășite.
Preparare:într-un mojar uscat se pulverizeazăbine extractul de opiu si se
disperseazăcu o cantitate mica de apă.Dispersia se aduce peste siropul cântărit intr-un
flacon tarat.Se agităpentru omogenizare si se completeazăcu apăla 75g.
Observații:Cantitatea de solvent necesarădispersării extractului de opiupoate fi
apa sau solventul folosit la extracție (apa acidulatăcu acid fosforic 10%)sau o cantitate
micăde cosolvenți(apă:glicerină:alcool6:3:1)se va adnota pe rețetă.
Conservare:-în flacoane de capacitete mai mare pentru a permite agitarea.
Pe etichetă: se menționează: Ase agita inainte de utilizare!si “atentie otrava” sau eticheta cu cap de mort.
Rp: Natrii benzoas 3g
T-ra beladonna 2g
T-ra aconit 2g…..-se modificăla 1.33g
Sirop simplu 10g
Apa q.s. ad.100g
M.f.sol
D.s.int.3lgt/zi pentruun copil de 6 ani
Benzoatul de sodiu este o substanță ușor solubilăîn apa(1:6).
T-ra de beladona se preparădin frunzele de beladona conf.monografiei tincturae
cualcool diluat acidulat cu 1%gacid clorhidric diluat.Trebuie saconțină0.03g%
alcaloizi totaliexprimati prin hiosciamina.Se pastreazăla separanda .Doza
max.2gpentru odatărespectiv5gpentru 24 de ore.
T-ra de aconit se obține din tuberculii de Aconitum prinpercolare cu alcool diluat
acidulat cu 1g% acid clorhidric. Are un pH acid=2,5-3. Se pastreaza la Separanda,
1g=60pic. Doze maxime 0.3grespectiv 0.6g.
Se vor verifica dozele terapeutice maxime la copil
Dc=(A/A+12)xDa
Dc=(6/18 )x2=0.66-pt.o data
Dc=(6/18)x5=1.66-pt.24h
Pt. t-ra de aconit d=0.1-pt.o data si0.2 pt.24h-pentru un copil de 6 ani.
Se prevad 3 lgt/zi;deci:
5g…………..0.66g t-ra beladona
100g………..x=13.2g tinctura de beladona

3x5g sol…………………1.66g t-ra de beladona

100g………………………x=11.06g t-ra de beladona-pt.24h
Deci dozele ptr.t-ra de beladonă nu sunt depășite.
5g sol…………………………..0.1gt-ra aconit
100gsol.……………………………y=2gt-ra aconit
3x5g sol………………….0.2gt-ra de aconit
100gsol.…………………..y2=1.33g t-ra de aconit
Cantitatea de tinctura de aconit din formula este mai mare decât cantitatea
rezultatădin verificarea dozei max.pt.24h.
Se va reduce cantitatea de tincturăde aconit din formulăla valoarea de
1.33gcu care se va adnota rețeta.

Preparare :intr-un flacon tarat se cântărește siropul simplu si se adaugăcele

douătincturi sub formăde picături.Se adaugăapoi benzoatul de sodiu dizolvat într-o
cantitate corespunzătoare de apăși se completeazăla 100g cu apă.
Observații:
Dacăîn farmacienu avem t-ra de beladona (o.o3%g alcaloizi exprimati in
hiosciamina) dar avem extract de beladona (1,5%g alcaloizi),se poate înlocui
tinctura cu o cantitate corespunzătoare de extract ținând cont de conținutul în principii
active (alcaloizi):
0.03galcaloizi…………………….100g tinctura beladona
x g alcaloizi………………………… 2gtinctura x=0.0006g alcaloizi
1.5g alcaloizi ……………………..100g extract de beladona
0.0006g alcaloizi ……………….y=0.04g extract de beladona

Conservare
În flacoane colorate de capacitate mai mare,pentru a permite agitarea.Pe etichetăse
scrie “Ase agita înainte de întrebuințare!”
Întrebuințări :
Afecțiuni ale căilor respiratoriidatorităacțiunii expectorante a benzoatului de
sodiu, antispastic datoritătincturii de beladonași antitusiv datoritătincturii
de aconit.
 Extract beladona0.8gse modif. la 0.5g
Procaină hidroclorică 0.5g
Sirupicitri 10g
Apa menta
Apa de melis aaa30g
Apa cloroformata
D.s.int2lg.pe zi

Extractul uscat de matraguna se obtine din frunze de

matraguna,prinpercolareconform monografiei extracta:contine cel putin 1.35g% si
cel mult 1.65%alcaloizi totaliexprimati in hiosciamina(cca 1,5%).Este o pulbere
galben-brună,nehigroscopicăcu miros caracteristic si gust amar. Se conserva la
Separanda.
Procaina hidroclorică(novocaina) se prezintăsub formăde cristale incolore sau
pulbere cristalinăalba, farămiros cu gust amar producând pe limbăo anestezie
trecătoare. La luminăse colorează.Este foarte ușor solubilăîn apă.Se păstreazăîn
recipiente bine închise,ferit de lumină, la Separanda.
Se vor verifica dozele terapeutice maxime pt. ambele componente
Se știe căextractul de beladona conform FR.X are dozele maxime:0.075gpt.o data si
0.2g pt. 24h; iar clorhidratul de procaina are dozele:0.5g pt odata si 1-2g pt.24h.

15g sol…………..0.075g extract de beladona

100g………………x=0.5gextract de beladona
2x15gsolutie……….0.2g extr.de beladona
100g………………..x=0.66gextr.de beladona
Se va reduce cantitatea de extract de beladona la valoarea cea mai mică, respectiv0.5g.
15g solutie………………0.5gclorhidrat de procaina
100g solutie……………..y1=3.33gclorhidrat de procaină
2x15g solutie…………….1g………….2gclorhidrat de procaină
100g solutie……………..y2………………y3g clorhidrat de procaină
y2=3.33g ;y3=6.66gclorhidrat de procaină.
Deoarece în întreaga cantitate de soluție se aflănumai 0.5gsubstanțăactivă,
rezultăcădozele maxime nu sunt depășite
Se înlocuiește 0.8g extract de beladonăcu 0.5g
Preparare : 1. într-un mojar uscat se tritureazăextractul de beladonăși se
disperseazăcu o cantitate micăde apăde mentă. Dispersia obținutăse trece cantitativ, cu
restul de apăde mentă,peste siropul de lămâie cântărit anterior într-un flacon tarat. Se
agităamestecul pentruomogenizare. Se adaugăapoi, procaina dizolvatăîn apa de
melisă,apa cloroformatăși amestecul se agităpentru omogenizare.
2.Într-un pahar berzelius se realizeazăvehiculul soluției magistrale prin
amestecarea celor trei apearomatice prescrise în formulă. Separat,într-un mojar uscat
se pulverizeazăextractul de beladona și se disperseazăcu o cantitate micădin vehiculul
preparat anterior. Dispersia coloidalăse aduce cantitativ cu mici porțiuni din vehicul,
peste siropul cântărit.

Se adaugăla final procaina solubilizatăîn restul de vehicul.Se agităpentru

omogenizare.
Descriere:soluție galbenă, slab opalescentă, cu miros aromat si gust amărui-acrișor.
Observații:
Pentru dispersia extractului de beladona se poate folosi alcool diluat deoarece el se
folosește la obținerea extractului. Se mai poate folosi amestecul de
apă:glicerină:alcool (6:3:1). Se va adnota pe rețetănatura și cantitatea solventului
adăugat.
Siropul de lamâie se preparăprin amestecarea siropului simplu cu soluția alcoolicăde
ulei volatil de lamâie și cu soluția apoasăde acid citric.

Apa de mentăși de melisăsunt obținute prin dizolvarea a 1g de ulei volatil prin

intermediul a 10g talc în 1000g de solutie conservantăla 35-40 ˚C.
Apa cloroformată0.5% se obține din 0.5g cloroform prin agitare puternicăcu o
cantitate micăde apă, adăugând apoi restul cantității de apăsub agitare.
Conservare : în flacoane colorate de capacitate mai mare pentru a se putea agita.Pe
etichetăse va scrie: Ase agita înainte de întrebuințare!
Întrebuințări
În afecțiuni gastrice datorităacțiunii antispastice a extractului de
beladonă,acțiunii anestezice locale a procainei și acțiunii antispastice
carminative a celor trei ape aromatice.
Soluția alcoolică de iod – iodurat (solutio iodi spirituosa) (FR.X)
Rp : Iodum. ........................... 2g
Kalii iodidum ................ 3g
Alcoholum 50՞ q.s. ad 100g
• D.s. extern
Preparare : iodul și KI se dizolvă într-o cantitate mică (30g) de alcool de 50 ՞ și se completează
la 100 g.
Observații : soluția alcoolică de iod – iodurat denumită impropriu
• t-ră de iod – denumire intrată în uz și prevăzută în majoritatea farmacopeelor (denumirea
era folosită în trecut pentru a desemna soluțiile colorate, indiferent de metoda folosită)
• Concentrația în iod a soluției alcoolice de iod – iodurat variază între 2-10 % după diferite
farmacopei.
• Iodura de potasiu – stabilizant deoarece în absența sa iodul poate reacționa cu apa din
alcoolul de 50 ՞ cu formare de acid iodhidric caustic și acid hipoiodos . Sol. alcoolică de iod –
iodurat
• KI împiedică formarea acestora.
• I2 + HOH → HI + HOI
• HI rezultat este parțial descompus de către alcool prin formare de iodură de etil :
• C2H5OH + HI → I- C2H5 + HOH
• HOI poate oxida alcoolul la aldehidă acetică și pe aceasta mai departe la acid acetic:
C2H5OH + HOI → CH3CHO + HOH + HI • CH3CHO + HOI → CH3COOH + HI Sol. alcoolică de iod
– iodurat
• Acidul acetic poate reacționa, lent la temperatura camerei cu alcoolul etilic formând acetatul
de etil: CH3COOH + CH3CH2OH →CH3COOC2H5 + H2O
• Aceste alterări se remarcă prin schimbarea de culoare (scade concentrația de iod),
miros(apare acid acetic și acetat de etil), scaderea conținutului de iod liber și creșterea
acidității soluției.
• Cea mai nocivă alterare este formarea acidului iodhidric care face preparatul caustic și
iritant, mai ales la nivelul plăgilor deschise.
• In prezența KI, formarea acidului iodhidric și acidului hipoiodos este împiedicată. Sol.
alcoolică de iod – iodurat
• HOI + HI +KI = KI3 + HOH (stabilizant)
• Ca urmare, în prezența KI conținutul de iod rămâne staționar, descompunerea este minimă,
acțiunea oxidantă a complexului iod–iodurat față de alcool fiind redusă:
• I2 + KI → KI 3 ↔ I 3 - + K+
• KI deplasează echilibrul reacției spre stânga.
• Când se prescrie t-ra de iod sau soluția alcoolică de iod iodurat fără altă specificație se va
elibera solutio iodi spirituosa. Sol. alcoolică de iod – iodurat

• Nu se folosesc la preparare ustensile din metal care ar reacționa cu iodul: cântărirea se va

face rapid, cu lingurițe din plastic, pe hârtie cerată, sau celofan, deoarece iodul este volatil și
toxic. Iodul va fi pulverizat prin intermediu volatil (cloroform, eter, alcool).
Descriere: soluție limpede, brună, cu miros caracteristic de iod și de alcool.
Conservare: în flacoane incolore bine închise deoarece lumina descompune compușii de
alterare ai iodului cu punerea sa în libertate, la SEPARANDA.
Utilizări: Extern: dezinfectant, antiseptic și antimicotic al pielii și ranilor, (și plăgi deschise) în
tratamentul dermatomicozelor.
• Se prescrie frecvent alcool iodat în diferite concentrații (1%; 2%; 3%).
Sol. alcoolică de camfor 10 % (spirt camforat) Solutio camphorae spirituosa 10%-F.R.X
Rp : Camfor ...........10 g
Alcool .............70 g
Apa q s ad 100 g
Preparare: camforul se dizolvă în alcool; se adaugă apa în mici porțiuni și sub agitare.
Descriere: soluție limpede, incoloră cu miros de camfor.
Observații:
• Camforul este cetona borneolului și se prezintă ca o masă cristalină albă, cu miros
caracteristic, care la temperatura camerei se volatilizează.
• Are solubilitatea în apă de (1:850), iar în alcool (1:1).
• Se păstrează ferit de lumină, în recipiente închise etanș. În funcție de proveniență poate fi
natural sau de sinteză. Sol.alcoolică de camfor 10 %
• Prepararea alcoolui camforat nu prezintă nici un fel de dificultate dacă se respectă ordinea
de amestecare indicată .
• Dacă apa se amestecă cu alcoolul și apoi se adaugă camforul, dizolvarea se face mai încet
deoarece coeficientul de solubilitate al camforului va fi schimbat.
Conservare: – în flacoane bine închise la loc răcoros.
Utilizări:– extern în frecții ca revulsiv în dureri reumastismale, gripe, răceli. Se mai utilizează și
în unele dermatoze sau erupții cutanate pruriginoase.
 Soluția Sabouraud
Rp : Acid salicilic ...................1,5g
Acid benzoic................. 1,5g
Iod .................................1,5g
Benzoat de sodiu .............3g
Alcool dilut 70՞...............100g
Preparare: Acidul benzoic, acidul salicilic și iodul se dizolvă în • 67,5 g alcool, iar benzoatul de
sodiu în 32,5 g apă.
• Soluția apoasă se adaugă treptat peste soluția alcoolică sub amestecare continuă. •
Descriere: soluție limpede, de culoare brună, cu miros de iod.
Observatii: în această rețetă sunt prescrise substanțe ușor solubile în alcool (ac.salicilic,
ac.benzoic și iod ) alături de benzoatul de Na solubil în apă și puțin solubil în alcool (1:75).
• Pentru a asigura o dizolvare rapidă a compușilor, nu se va fololosi alcool dilut de 70 ՞
preparat în prealabil ci acesta se va prepara extempore conform tabelei din anexa – F.R.X.
Soluția Sabouraud
• Deoarece volumul pe care îl ocupă alcoolul este mai mare decât greutatea, pentru
condiționarea soluției se va alege o sticlă de capacitate mai mare.
• Dacă în rețetă se prevede alcool de 50՞ , se va înlocui cu alcool de 70 ՞. Condiții generale:
soluția obținută trebuie să fie de culoare brună și cu miros de iod.
Conservare: se prepară la cerere și se condiționează în recipiente de sticlă colorată, bine
închise.
Utilizări: extern în dermatologie, având acțiune antipruriginoasă.
Soluție de clorură de amoniu anisată (Solutio amonii chloridi anisata)
Rp : Aetheroleum anisi ...................... 2g
Ammonii chloridum .................... 6g
Alcoholum ................................ 52g
Aqua destillata q.s. ad ..... 100g
Preparare: într-un pahar Berzelius tarat se cântărește alcoolul și în el se dizolvă uleiul de
anason; separat, se dizolvă clorura de amoniu în 40 g apă și soluția se amestecă. Soluția de
colură de amoniu se aduce în mici porțiuni și sub agitare, peste soluția alcoolică de ulei de
anason. Se completează cu apă la masa prevazută. Dupa 24 ore se filtrează.
Proprietăți: spirtul de clorură de amoniu anisat este limpede sau slab opalescent.
Observatii: uleiul de anason este un ulei volatil obținut prin distilare cu vapori de apă din
fructele mature ale plantei Pimpinella anisum (Umbelifere); prin răcire sub 20˚C se transformă
într-o masă cristalină albă care se omogenizează prin încălzire ușoară, înainte de întrebuințare.
Sol de clorura de amoniu anisata ▪ Soluția de clorură de amoniu anisată este un exemplu tipic
de soluție hidroalcoolică, în care componenetele au un coeficient de solubilitate diferit: -uleiul
de anason este solubil în alcool, -clorura de amoniu este ușor solubilă în apă și foarte puțin
solubilă în alcool, dizolvarea facându-se în solventul preferențial.
▪ Se adaugă soluția apoasă în mici porțiuni și sub agitare, peste soluția alcoolică, pentru a nu
favoriza scoaterea uleiului volatil din soluție.
▪ F.R. mentionează că atunci când se prescrie spirt de amoniac anisat să se elibereze solutio
amonii chloridi anisata. Sol. de clorura de amoniu anisata
• Cantitatea de 6g clorura de amoniu corespunde la 2 % amoniac, concentrație practic egala
celei din spirtul de amoniac anisat.
• Solubilitatea clorurii de amoniu în apă este de 1:3 , deci pentru 6g clorură de amoniu ar fi
necesar 18 g apă .
• În prezența alcoolului solubilitatea clorurii de amoniu scade, o parte din clorura de amoniu s-ar separa din soluție și de aceea se folosește o
cantitate mai mare de apă, cantitatea de alcool fiind redusă la 52g.

• Nu se adaugă niciodată la final într-o solutie, deși conține compuși volatili, deoarece ar favoriza precipitarea uleiului volatil. Sol. de clorură de
amoniu anisata

• Pentru a evita scoaterea din soluție a uleiului (salefiere), dată fiind concentrația mică a alcoolului, trebuie respectată ordinea de amestecare
indicată.

Conservare: în sticle bine închise, ferit de lumină. Sub influența luminii soluția se îngălbenește
(datorită oxidării anetolului din uleiul volatil în acid anisic) .
• Păstrat la temperatura de 8-10˚C apare în soluție un precipitat care la 20-25˚C se redizolvă.
Utilizări: ca expectorant datorită ionului NH4 + și uleiului de anason, care are și rol de
aromatizant.
Soluții uleioase
Rp. Anestezina .............. 0,5g
Aetheroleum Eucalipti ......0.2g
Camphora ................... 0.2g
Mentol .............. 0,2g
Oleum Helianti q.s.ad ..30g
Preparare : anestezina pulverizată la mojar se dizolvă în 20 g ulei de floarea soarelui pe baie
de apă la cald până la dizolvarea anestezinei. În restul de ulei răcit se adaugă mentolul și
camforul după ce în prealabil au fost dizolvate în eucaliptol . La final preparatul se
completează cu ulei de floarea soarelui la masa prevazută.
Proprietăți: lichid uleios, gălbui cu miros caracteristic de mentol și camfor.
Observații: Se va folosi ulei de floarea soarelui neutralizat, cu un indice de aciditate de 0.2 si
sterilizat la 140 ˚C timp de 3 ore –pentru prepararea soluțiilor injectabile –la prepararea
picăturilor pentru nas NU se va folosi niciodată uleiul de parafină ca vehicul (parafinoame
pulmonare). Soluții uleioase
Observatii: camforul, mentolul și eucaliptolul fiind solubile în ulei, dizolvarea se face la rece.
• Uleiul de eucalipt se măsoară în picături 1g = 53 picături
•Camforul și mentolul deși formează un amestec eutectic fluid , acesta este miscibil cu uleiul.
•Când aceste substanțe vor fi prescrise în cantități mari, folosirea amestecului eutectic
scurtează timpul de dizolvare și deci este de preferat
• Anestezina se pulverizează la mojar prin intermediul volatil (alcool etilic) și se va dizolva la
cald pe baie de apă la fierbere în uleiul de floarea soarelui pentru a crește viteza de dizolvare .
Când anestezina este prescrisă în cantitate mai mare de:
 - 2g% - ptr dizolvare se va folosi acid oleic luat în cantitate egală cu substanța de solubilizat;
se adnotează pe rețetă; - peste 5% , - se folosește alcool benzilic ( luat în cantitate dublă ) în
care se dizolvă anestezina la cald și soluția obținută se amestecă cu uleiul încălzit la 80 -90˚C ,
 -peste 10% anestezină , dizolvarea în ulei nu se mai poate realiza, deoarece prin răcire
anestezina cristalizează în afară de cazul că s-ar folosi cantități mai mare de alcool benzilic; în
acest caz se suspendă în vehiculul prescris.
Conservare: se prepară la nevoie și se conditionează în flacoane colorate, bine închise.
Utilizări: afecțiuni cronice rino-faringiene ca dezinfectant, anestezic și emolient împiedicând
uscarea mucoaselor. SOLUȚII ÎN GLICERI
 Soluții în glicerină
Rp: Anestezina 1g/alcool 6g
Natrii tetraborici 2g
Glicerina 20g 14g
M.f. sol.
Boraxul este o pulbere cristalină albă, ușor solubilă în apă la fierbere, solubilă în glicerol, la
cald.
Preparare: se cântarește într-o capsulă de porțelan,14g de glicerină, se adaugă boraxul în
prealabil pulverizat și se încălzește ușor pe baia de apă agitând până la obținerea soluției.
După răcire se adaugă soluția de anestezină dizolvată în 6părți de alcool.
Proprietăți: lichid limpede cu gust dulceag, pH ușor acid.
Observații: boraxul este o substanță efluorescentă care se dizolvă în glicerină la cald; pe
parcursul încălzirii poate pierde o parte din cele 10 molecule de apă de cristalizare, și dă o
reacție neutră care devine acidă prin adaos de apă. Se formează acidul gliceroboric (pH acid) și
gliceroboratul de sodiu neutru.
În soluții hidro-glicerinate de borax pH-ul este variabil in fct.de proportia componentelor - cu
2 mol de glicerina si una de borax rezulta acid boric liber. - cu 4 mol.de glicerina si una de
borax rezulta gliceroborat de sodiu neutru si acid gliceroboric cu reactie
 Odata cu dilutia creste si hidroliza iar sol. devine alcalina (NaOH).
 pH-ul alcalin apare prin adaugare de NaHCO3(in formulele care prevad NaHCO3) care
reactioneaza cu acidul gliceroboric si pune in libertate CO2.
 In astfel de situatii bicarbonatul de sodiu se aduga in mici portiuni peste sol de borax sau
glicerina si numai dupa incetarea degajarii de CO2 si racire, se dizolva celelalte componente
care pot fi asociate in formula. Soluții în glicerină
 Anestezina este insolubila in glicerina, greu solubila in apa 1:2500, usor solubila in alcool 1:6.
Aciditatea rezultată din reactie nu este suficientă pentru solubilizare. De aceea se solubilizeaza
in alcool 1:6 (deci va fi nevoie de 6g) sau 1:20 in amestec de alcool cu glicerina
Intrebuintari :in afectiuni ale urechii, tratamentul gingivitelor, stomatitelor,afte sau micoze
bucale
Formula va deveni: Rp: Bicarbonat de sodiu 0.5g +alcool 6g

Anestezină 1g

Natrii teraboras 2g

Glyceroli 18g 12g

M.f.sol D.s.ex

Intrebuintari : badijonaj in gingivite, afte bucale, candidoze bucale ,dacase asociaza cu nystatin
 Soluții în glicerină
Rp: Mentol 0.25g
Iod 1g
Kalii iodidi 2g
Na tetraboras 2g
Apa 2g
Alcool 3g
Glicerina q.s. ad 20g
M.f.sol. D.s ext pentru badijonaj
• Solutie magistrala cu vehicul compus.
• Mentolul este foarte greu solubil in apa, foarte usor solubil in alcool, greu solubil in
glicerina.
• Iodul este solubil in apa 1:3000, in alcool 1:10,in glicerina 1:100 Soluții în glicerină  Iodura
de potasiu este f.usor solubila in apa 1:0.7, solubila in alcool 1:25, solubila in glicerina 1:1,5.
• Boraxul este solubil in apa 1:20,insolubil in alcool, solubil in glicerina 1:1.5.
Preparare :intr-o capsula de portelan se cântareste glicerina,(9.75g) se adauga boraxul,
pulverizat in prealabil la mojar si amestecul se incalzeste pe baia de apa agitând cu o bagheta
pâna la dizolvarea boraxului. Dupa racire amestecul se cântareste, si daca este cazul se
compleaza cu apa la 11.75g. Ulterior se incorporeaza solutia alcoolica de mentol si la sfârsit
solutia apoasa de iod iodurat. Amestecul obtinut se omogenizeaza cu o bagheta. Soluții în
glicerină
Observatii
• iodul se va pulveriza la mojar prin intermediu volatil (cloroform,eter etilic) si se va cântari cu
lingurita din plastic.
Descriere :lichid siropos, cu mirosul si gustul caracteristic componentelor.
Conservare : in flacoane colorate ,bine inchise, pentru a evita volatilizarea alcoolului,iodului
sau mentolului.
Intrebuintari –badijonaj in gingivite,si afte bucale,datorita actiunii
antipruriginoase,antiseptice, si antimicotice.