Rp: Decoct specii pectorale 100g

Clorhidrat de efedrină 1g modif 0.48g (solub.1:36 efedrina baza)

Benzoat de sodiu 3g
Sirop de tiocol q.s. ad 120g
M.f soluție d.s intern 2 lg/zi

Solutie magistrala de uz intern la prepararea careia se urmareste:

-studierea asocierilor din formula
-verificarea dozelor maxim admise
-prepararea decoctului
-prepararea solutiei magistrale
Efedrina clohidrica este solubila in apa (1:4) imprimind solutiei un pH
acid; are dozele maxim admise: 0.06g pt.o data si 0.15 pt.24
ore

Benzoatul de sodiu e solubil (1:2) in apa si are un pH neutru sau usor alcalin
Siropul de tiocol imprima solutiei un pH alcalin
pH-ul alcalin imprimat solutiei nu conduce la aparitia unui precipitat de efedrina
baza, deoarece aceasta este in limita de solubilitate de (1:36)

2) se verifica dozele maxime

-pt. o data rezulta din calcul 0.48g si pt. 24 ore 0.6g; se modifica doza la 0.48g
3) se prepara decoctul

4)in decoct se dizolva benzoatul de sodiu . In solutia apoasa obtinuta se dizolva

efedrina clorhidrica, si solutia obtinuta se aduce peste siropul de tiocol cântarit
intr-un flacon tarat. Se completeaza la masa cu sirop de tiocol.

Intrebuintari: afectiunile cailor respiratorii.

Conservare: se prepara in cantitati mici necesare consumului; se conserva in

recipiente inchise la culoare.
Decoct ipecacuanhae(0.25g produs vegetal)

Rp: Decocot ipeca 100g (2% alcaloizi-emetina)

Codeina fosforica 0.3g
Sol.amonii anisi 1g
T ra de belladona 2g
T-ra aconiti 2g modif 1.6g
Sirop q.s. Ad 120g
M.f.sol D.s.int 3lg/zi

 Se urmareste:
 -studierea asocierii din formula
 -verificarea dozelor maxime
 -prepararea decoctului
 -prepararea sol. Magistrale

 1) fosfatul de codeina –solubil in apa 1:4; doze:0.1g-pt.o data si

0.3gpt. 24 ore
 Sol amonii anisi se inlocuieste conf. FRX cu sol. de clorura de amoniu
anisata si se adnoteaza pe rp; imprima un pH alcalin si determina
precipitarea alcaloizilor continuti in cele doua tincturi si in decoctul de
radacina de ipeca(1g=50pic)
 Tra de beladona si de aconit sunt sol.hidroalcoolice obtinute prin
percolare

 Au doze :2g pt. o data si 5g pt.24 ore pentru tinctura de beladona si

0.3g respectiv 0.6g pentru t-ra aconit
 2) verificarea dozelor: nu sunt depasite;mai putin T-ra de aconit la
care doza pt. 24 ore este de 1.6g deci e depasita ;se modifica
cantitatea pe rp
 3) prepararea decoctului: radacina de ipeca ar trebui sa aiba un
continut de 2g% alcaloizi totali exprimati in emetina. Pentru a favoriza
extractia alcaloizilor se umecteaza cu apa acidulata cu acid clorhidric in
 proportie de de 3 parti apa :I parte de produs vegetal iar acidul
clorhidric 1:1acid:alcaloizi
 2g alcaloizi…………………………….100gprodus vegetal
 xg……………………………………….0.25g pr.veg
 x=0.005alcaloizi=0.005g HCl conc=0.05gHCl 10%
 Maruntirea =sita V
 Mod de lucru: din produsul vegetal maruntit(sitaV) se cintaresc
0.25g care se umecteaza cu 0.75gapa (15pic) in care se adauga
0.05g HCl10%(1pic). Se lasa in repaus in vas acoperit la
temp.camerei 5min.si apoi se trateaza cu 100g apa la fierbere si se
mentine 30 min. in vas acoperit in baia de apa la fierbere.
 Actiune: expectoranta
 4)intr-un flacon tarat se cintaresc 15g sirop in care se incorporeaza
prin adaugare in picaturi tinctura de beladona ,t-ra de aconit si sol.de
clorura de amoniu anisata.Amestecul se agita pt.dispersarea
componentelor si se dauga decoctul de ipeca in care s-a dizolvat
fosfatul de codeina
 Pe eticheta de pe recipient se va mentiona “ä se agita inainte de
folosire”

 Observatii:sol de tincturi nu se filtreaza; se vor incorpora in siropul

simplu pentru a evita precipitarea componentelor dizolvate in faza
alcoolica si acesta se dilueaza treptat cu vehicolul apos
 Sol de clorura de amoniu anisata se va incorpora in siropul simplu ;nu
se incorporeaza la sfirsit(ulei volatil) pt a evita precipitarea uleiului
volatil)
 Decoctul se adauga dupa racire pentru a nu favoriza volatilizarea
componentelor din sol de clorura de amoniu anisata.
 Intrebuintari:-actiune expectoranta ,antitusiva(codeina fosforica si a
tincturilor)
 Conservare: se prepara in cantitati mici ;se conserva in recipiente
inchise la culoare
 Rp: Decoct primula 100g
Bromoform 0.2g
Efedrina clohidrica 0.5g modif 0.4g
Fenobarbital 0.8g 0.88g.fenob. Na
Sirop 20g
M.f.sol D.s int. 3lg/zi
Solutie magistrală de uz intern la care se urmărește:
-studierea asocierilor din formula
-verificarea dozelor
-prepararea decoctului
-prepararea solutiei magistrale

 1. Bromoformul –lichid volatil cu miros caracteristic, care in prezenta luminii si a

aerului se descompune.Se pastrează in flacoane colorate , de capacitate mica,bine
umplute si inchise; are densitate mai mare ca a apei si solubilitate in apa (1:250)
(in această rețetă se afla in limita coeficientului de solubilitate); daca se depaseste
aceasta limita se incorporeaza prin emulsionare. Are doza maxim admisă 0.5g pt.o
data si 1.5g pt. 24 ore
 Efedrina hidroclorică –solubila in apa (1:4); dozele: 0.06 pt.o data si 0.15g pt. 24
ore –separanda

Fenobarbitalul –solubil (1:1100) in apa are dozele; 0.3g pt.o data si 0.6g pt. 24 ore-separanda.
Nu se afla in limita coeficientului de solubilitate in apa si se va inlocui cu cantitate
corespunzatoare de fenobarbital sodic in apa si se adnotează pe rețetă.

15g sol…………………………..0.5g bromoform

120g sol……………………….x=4g bromoform
45g sol…………………………1.5g bromoform
120g sol………………………..y=4g bromoform

15g sol………………….. 0.06g efedrina hidroclorica

120g…………………………x=0.48g
45gsol…………………….0.15g efedrina hidroclorica
120gsol……………………..y=0.4g.efedrină hidroclorică
15g sol…………………………0.3g fenobarbital
120g……………………………x=2.4g fenobarbital
45g sol…………………………..0.6g fenobarbarbital
120g…………………………….y=2.4g fenobarbital

 Se modifică dozele la efedrina

 Se inlocuieste stoechiometric fenobarbitalul acid cu fenobarbital sodic.
 3) Se prepara decoctul
 4)Se prepara solutia: in 50g decocot se dizolva fenobarbitalul sodic, iar in restul de
efedrina clorhidrica;se cintareste siropul intr-un flacon tarat si in el se incorporeaza
bromoformul (se aduce in picaturi). Amestecul se agita energic si se adauga treptat
si sub agitare cele doua solutii reci obtinuta anterior.
 Observatii : bromoformul se incorporeaza direct in sirop si se agita pentru a
usura solubilizarea.
 Decoctul se va adauga dupa racire pentru a nu favoriza volatilizarea
bromoformului
 Intrebuintari: expectorant, usor sedativ
 Conservare: se prepara in cantitati mici; se conserva in recipiente inchise la
culoare
 • Rp: Infuzie de mușetel 100g
Cloral hidrat 3g modif 2g
Extract opiu 0.2g modif 0.1g
Natrii tetraboratis 0.5g modif acid boric 0.32g
M.f.sol D.s. ext pentru o clisma
Solutie magistrală de uz extern la care se urmărește:
-studierea asocierilor din formula
-verificarea dozelor maxime
-prepararea infuziei
-prepararea solutiei magistrale
1. Studierea asocierilor din formulă
Cloralul hidrat are solubilitatea (1:0,5) in apa; dozele maxim
admise: 2g pt. odată și 6g pt. 24 ore; se pastreaza in flacoane
colorate.

Datorită unui pH alcalin sau temperaturii ridicate se descompune in formiat de sodiu si

cloroform care apare sub forma de picături la baza flaconului, dacă nu se află în limita
coeficientului de solubilitate (1:150).
• Extractul de opiu este un extract uscat si conține 20% morfina
anhidră; face parte din categoria stupefiantelor; se pastrează la
Venena; si are dozele maxim admise: 0.1g pentru o data si 0.2g
pentru 24 ore. Se obtine prin macerarea pulberii de opiu cu apă
acidulată cu acid fosforic, soluția obținută se concentrează până la
sicitate.
• Boraxul este solubil in apă la cald (1:20) si imprima solutiei un pH
alcalin care favorizează descompunerea cloral hidratului; de aceea se va înlocui cu o cantitate
corespunzatoare de acid boric.
• 381,1g borax……………4 x 61,83g acid boric
• 0,5g borax………………x=0,32g acid boric

2. Toata soluția se administrează o singură dată; se pot administra maxim 2g cloral hidrat și
0.1g extract de opiu.
3. Se prepară infuzia de flori de mușețel.
- 4. In infuzia de flori de mușețel se dizolvă acidul boric la cald;
- Soluția se răcește si in ea se dizolvă cloral hidratul.
- Separat în mojar se pulverizează extractul de opiu și se dispersează prin triturare
cu o mică cantitate de soluție obținută anterior. Se aduce această dispersie
cantitativ cu restul soluției în sticla de expediție.

-Solutia care contine extractul nu se filtreaza, deoarece substantele

active din extract sunt dispersate coloidal. Pe eticheta se va preciza “A

se agita înainte de intrebuințare!”. Dizolvarea cloral hidratului in

Infuzie se va face dupa racire pentru a evita descompunerea acestuia la

cald.

• Intrebuintari : acțiune sedativă, analgezică, antiseptică, și ușor antispastică.

• Conservare: se prepară în cantități mici necesare consumului; se conservă în
recipiente închise la culoare.
Rp: infuzie de valeriana (pH=H+) 100g
100g
natrii bromidum 2g
2g
kalii bromidum 2g
2g
fenobarbital se inloc.cu sodic 0.2g 0.22g -
papaverina hidroclorică -
0.2g
sirop q.s. ad 120g
120g
M.f. Solutio; D.s. int. 3lg./zi se adauga NH4OH
10% X pic
Solutie magistrală de uz intern la care se urmarește:
-studierea asocierilor din formulă;
-verificarea dozelor maxime;
-prepararea infuziei;
-prepararea solutiei magistrale.

-1. Studierea asocierilor din formulă

 • -Bromura de sodiu si de potasiu- usor solubile in
apa;
• -Fenobarbitalul acid –solubil (1:1100) cu doze
maxime 0.3g pt.

o data respectiv 0.6g pentru 24 ore. Se pastreaza la

separanda. In aceasta formula nu se afla in limita
coeficientului de solubilitate si va fi inlocuit cu
cantitate echivalenta de fenobarbital sodic (1:1.1)
adnotând pe rețetă. La pH-ul acid imprimat de infuzia
de valeriana precipita fenobarbitalul sodic, si pentru a
evita aceasta incompatibilitate se va aduce pH-ul
infuziei la o valoare cât mai apropiată de neutralitate
cu ajutorul solutiei de hidroxid de amoniu 10%
adnotând pe rețetă modificările făcute.
• -Papaverina clorhidrică- ușor solubilă în apă. Are
doze maxime de 0.2g pentru o dată și 0.6g pentru 24
ore. Se păstrează la Separanda.
• 2. Calcul de doze – nu sunt depasite.
• 3. Adnotarea pe rețetă si efectuarea infuziei.
• 4. I. Infuzia de valeriana se aduce cu NH4OH la
pH neutru si in ea se dizolva fenobarbitalul sodic,
bromura de sodiu si de potasiu. Intr-un flacon
tarat se cântarește siropul simplu, se adauga
solutiile preparate anterior si daca este cazul se
completeaza cu sirop la masa prevazuta.
• II. In infuzia de valeriană se dizolvă separat
papaverina clorhidrică, bromura de sodiu si de
potasiu. Intr-un flacon tarat se cântareste siropul
simplu, se adauga solutiile preparate anterior si
daca este cazul se completeaza cu sirop la masa
prevazuta.
• Intrebuințări:
• I-actiunea sedativa imprimata de infuzia de
valeriana, fenobarbitalul sodic, bromura de sodiu
si potasiu.
• II- sedativ datorita infuziei de valeriană, KBr, NaBr
și antispastic datorita papaverinei.
Rp: Infusionis Digitalis folii 0,5/100g desc. glicozidele cardiotonice
Caffeini citricum 0.6g- modif cafeină-0.3g
Phenazoni 2g
Sirupi aurantii 20g- sirop simplu
M.f.sol. D.s int.2lg/zi
Solutie magistrala de uz intern la care se urmareste:
-studierea asocierilor din formula
-verificarea dozelor maxime
-prepararea infuziei
-prepararea soluției magistrale
-1. Studierea asocierilor din formula
Cofeina citrica se pastreaza la separanda; are dozele max:
-1g pt.o data si 3g pt 24ore; imprima solutiei un pH acid, ce favorizeaza
descompunerea glicozidelor cardiotonice; de aceea se va inlocui cafeina citrica cu
cafeina si se adnota reteta.
Fenazona sau antipirina este solubila in apa (1:5) si are dozele maxim admise: 1g-
pt.odata si 3g pt.24ore.
• Siropul de portocale imprima solutiei un pH acid nefavorabil; de aceea se
inlocuieste cu sirop simplu in cantitate egala si se adnoteaza pe reteta.
• 2) se verifica dozele maxime.
• 3) se prepara infuzia: se folosesc frunzele de Digitalis purpurea care prezinta o
activitate cardiotonica de cel putin 10UI/g(FRX). La preparare nu se indică
umectarea prealabilă cu apă pentru a evita degradările prin acțiune enzimatică.
• Frunzele de digitala conțin glicozide cardiotonice primare ca de ex:
purpureeaglicozida A, purpureeaglicozida B, glucogitaloxozida, care in mediu apos,
in prezenta enzimei digipurpidaza pierd o molecula de glucoza si se transforma in
glucozide secundare care au o actiune cardiotonica mai scazuta si pot hidroliza in
continuare aparând 3 molecule de digitoxoza si agliconii respectivi (acțiunea
cardiotonică scade sau devine nulă).
• Pentru a evita aceasta descompunere hidrolitică, frunzele de digitală nu se
umectează ci se tratează direct apa necesară încălzită la fierbere, temperatura
distrugând enzima digipurpidaza care favorizează descompunerea.
-4. Prepararea soluției magistrale
• Mod de lucru: În infuzia de digitală filtrată se dizolvă prin ușoară agitare cafeina și
fenazona, apoi într-un flacon tarat se adaugă soluția obținută și siropul simplu și se
omogenizează, dacă este nevoie se completează la masa prescrisă cu sirop.
 • Daca medicul prescrie decoct, farmacistul trebuie sa prepare infuzie de frunze de
digitala.
• Intrebuintari: cardiotonic –in insuficienta cardiaca.
• Conservare: in recipiente inchise la culoare.

• Rp: Macerat de altheea 100g

• Codeina fosforica 0.5g modif 0.24g (codeina baza 1:125 solub)
• Fenobarbital 0.6g modif 0.66g fenob.Na
• Natrii benzoas 2g
• Sol.amonii acetatis 3g
• Sirop tiocol q.s. ad 120g
• M.f. sol D.S int 2lg/zi pt copil de 6 ani
• 1) Fosfatul de codeina –substanta stupefianta; se pastreaza la venena. Este
solubila în apă 1:4.
• Dozele: 0.1g pt. o data
• 0.3g pt 24 ore

• Fenobarbitalul se pastreaza la separanda Este solubil 1:1100 in apa.

• Se va înlocui cu fenobarbital sodic adnotând pe rețetă.
• 1g fenobarbital……………1.1g fenobarbital sodic
• 0.6g fenobarbital………x=0.66g fenobarbital sodic
• Dozele: 0.3g. pentru o dată
• 0.6g pentru 24 ore
• Benzoatul de sodiu –ușor solubil in apa.
• Soluția de acetat de amoniu =pH neutru.
• Siropul de tiocol =pH alcalin.
• Codeina fosforica in mediu alcalin creat de benzoatul de sodiu, siropul de tiocol si
fenobarbitalul sodic, precipita codeina baza (dacă nu se află în limita
coeficientului de solubilitate 1:125); este deci in limita de solubilitate si nu apare
precipitat.
• 

• Preparare : se cântaresc 14g sirop într-un flacon tarat; se adauga solutia de fosfat
de codeina obtinuta prin dizolvarea in 50g macerat si apoi solutia de fenobarbital
sodic si de benzoat de sodiu obtinuta prin dizolvarea in restul de macerat. La final
in solutie se adauga sub forma de picături soluția de acetat de amoniu (1g=27
picături).
• Observatii: soluția de acetat de amoniu are o componentă volatila si se adaugă la
sfârșit.
• Intrebuintari : in tratamentul afectiunilor căilor respiratorii datorită maceratului
(actiune emolienta); antitusiv datorita codeinei; ușor sedativ datorită
fenobarbitalului; expectorant datorita benzoatului de sodiu si acetatului de
amoniu și a siropului de tiocol.
Rp: Teofilina 1,25g
Clorhidrat de efedrina 0,25g
Cofeina 1g
Apa distilata 100g
 M.f. solutie, D.S. Intern 2 l-ri /zi
Preparare: după verificarea dozelor maxime, se trece la
prepararea rețetei. Teofilina, fiind o substanta greu
solubilă în apă (1:180) – coeficientul de dizolvare este
depățit.
Pentru solubilizare se folosește:
1. Dizolvarea teofilinei în mediu de NaOH: 0,25 g NaOH
în prealabil spălat, se dizolva 10 ml apa fiartă și răcita, se
adauga teofilina agitând până la solubilizare. Solutia de
teofilina se aduce peste solutia obtinuta din celelalte
componente (pH = 10).
2. Dizolvarea cu ajutorul salicilatului de Na - în 10 ml
de apa se dizolva 0,25 g salicilat de Na si in aceasta
solutie se adauga teofilina .
3. Dizolvarea teofilinei cu ajutorul KI – se introduce
teofilina, KI și cafeina intr-un flacon Erlenmeyer cu 30 ml
apa și se încălzește. La soluția obținută, se adauga restul
de apă.
Proprietăți: soluție incoloră, cu gust slab amar.
Observații: dozele maxime atât pentru teofilină, cât și
pentru cafeină nu sunt depășite. Cafeina este substanță
puțin solubilă (1:60), deci cantitatea de vehicul prescrisă
asigura solubilitatea. În schimb, teofilina avand o
solubilitate de 1:180, nu se încadreaza in limita
coeficientului de solubilitate.
 1g teofilina …………………..180 g apa
1,25 g teofilina......................x = 216 g apa
F.R. X menționeaza ca teofilina se dizolva în acizi,
hidroxizi alcalini si amoniac.
198 g teofilina (1 mol)..................40 g NaOH
1,25 g teofilina…………………….x = 0,25 g NaOH
Dacă se folosește o soluție 30% NaOH vom avea :
30 g NaOH ................................100 g sol NaOH
0,25g NaOH................................x = 0,83 g sol.NaOH
30%, se aduce în picături.
1 g sol NaOH 30%………………….20 picaturi
0,83 g sol. NaOH 30%.................. x= 16,6 pic.cca. 17
picaturi
Salicilatul de Na actioneaza ca substanta hidrotropă,
mărind solubilitatea atât a cafeinei, cât și a teofilinei
(1:1) .
În cazul folosirii KI, teofilina rămâne în soluție datorita unui
complex solubil, la fel se comportă și cafeina.