Licenta Postliceala

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI SPORTULUI
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ FOCȘANI
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE
COORDONATORI:
PROF. ANGHEL LIDIA ABSOLVENT:
POPA MIHAI
FOCȘANI
2012
2
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI SPORTULUI
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ FOCȘANI
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
INFARCT MIOCARDIC ACUT
FOCȘANI
2012
3
CUPRINS
Argument.........................................................................................................3
CAP. I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVAS-
CULAR.............................................................................................................5
CAP. II. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT..............................................9
2.1. DEFINIȚIE.................................................................................................9
2.2. ETIOPATOGENIE....................................................................................9
2.3. FIZIOPATOLOGIE.................................................................................11
2.4. DIAGNOSTIC ȘI SIMPTOMATOLOGIE..............................................12
2.4.1. Diagnostic clinic.................................................................................12
2.4.2. Diagnostic paraclinic..........................................................................15
2.4.3. Diagnostic diferențial.........................................................................16
2.5. COMPLICAȚII ȘI EVOLUȚIE...............................................................18
2.5.1. Evoluție..............................................................................................18
2.5.2. Complicații.........................................................................................19
2.6. TRATAMENT.........................................................................................22
2.6.1. Tratament profilactic..........................................................................22
2.6.2. Tratament medical..............................................................................22
2.6.3. Tratament chirurgical.........................................................................24
2.6.4. Tratamentul complicațiilor.................................................................24
2.7. PROGNOSTIC.........................................................................................25
CAP. III. PROCESELE DE ÎNGRIJIRE...................................................26
CAP. IV. ANEXE..........................................................................................57
Bibliografia.....................................................................................................63
4
ARGUMENT
În această lucrare am vrut să fac o prezentare succintă, dar completă a unor noțiuni ce
fac referire la infarctul de miocard acut, respectiv la etapele îngrijirii unui pacient cu
infarct miocardic acut (IMA), datorită dorinței de a cunoaște mai multe lucruri despre
această boală care este destul de frecventă și care cere de multe ori acordarea primului
ajutor în diferite situații de viață.
În condiții normale de adaptare, între organism și mediu se stabilește o stare de
echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv și obiectiv prin starea de sănătate. Unii
factori de mediu pot perturba această stare de echilibru, astfel ajungându-se la starea de
boală. Identificând boala la un organism uman, vom trata nu boala, ci bolnavul cu
particularitățile sale.
Un bolnav suferind de o anumită boală are psihicul sau, felul său de manifestare, de a
reacționa la o boală. Înțelegându-l în complexitatea manifestărilor sale, se realizează și
acea legătură sufletească între bolnav și cei cel îngrijesc, premisă hotărâtoare pentru
obținerea unor rezultate pozitive când tratăm bolnavul. Prezenta lucrare de diplomă
reprezintă și o aplicație de ordin practic a cunoștințelor obținute pe parcursul anilor de
studiu.
Consultând bibliografia, s-au identificat noțiuni de anatomie și fiziologie
cardiovasculară, de patologie medicală și de îngrijiri de nursing specifice îngrijirii
bolnavului cu infarct de miocard acut. Acestea sunt:
1. organizarea activității în serviciul de cardiologie;
2. respectarea legislației sanitare în asistența bolnavului cu afecțiuni cardiovasculare;
3. asigurarea și acordarea îngrijirilor specifice bolnavilor cu afecțiuni cardiovasculare;
4. acordarea primului ajutor de urgență în secția de terapie intensivă coronariană
(UTIC);
5. aplicarea și supravegherea tratamentului cât și regimului igienico-dietetic aplicat;
6. descrierea și interpretarea diferitelor forme de comportment al bolnavului în mediul
spitalicesc;
7. asigurarea unui climat fizic și psihic corespunzător evoluției pozitive a bolii;
8. educarea bolnavului cu afecțiune cardiovasculară cu privire la prevenirea și tratarea
diferitelor complicații care apar în cursul bolii;
5
9. aplicarea normelor de tehnica securității muncii și P.S.I.
Pe lângă toate aceste aspecte, trebuie subliniat faptul că infarctul miocardic acut a
început să fie extrem de răspândit și în rândul tinerilor care trebuie să cunoască anumite
repercursiuni ale IMA pentru a renunța la factorii nocivi care sporesc riscul de infarct.
Fumatul, alcoolul și consumul de droguri sunt printre cauzele de top în producerea de
infarct de miocard pe lângă celelalte cauze și numărul cazurilor cu această afecțiune sunt
în creștere.
În concluzie, tema aleasă este de actualitate, prezintă un interes general și de ce nu,
poate fi un mic imbold pentru a fi asigurată o informare și o mediatizare profilactică a celor
care sunt abilitați să facă acest lucru în rândul cetățenilor. Ținând cont că inima este
organul vital cel mai important al corpului uman trebuie să fim precauți cu bolile care o
afectează, iar în această lucrare se prezintă cea mai deasă dintre ele: infarctul miocardic
acut.
6
CAP. I NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE CARDIOVASCULARĂ
NOȚIUNI DE ANATOMIE
Inima – este un organ situat în mediastin, orientat cu vârful la stânga în jos şi înainte, cu
baza în sus la dreapta şi înapoi. Din punct de vedere anatomic şi fiziologic se deosebeşte inima
dreaptă (atriul şi ventricul drept) şi inima stângă (atriul şi ventricul stâng).
Inima stângă este alcătuită din atriul şi ventriculul stâng, separate prin orificiul atrioventricular.
Atriul stâng primeşte sânge arterial, care vine din plămân prin cele patru vene pulmonare. Orificiul
atrioventricular stâng sau mitral este prevăzut cu doua valve care îl închid în timpul sistolei şi îl lasă
deschis în timpul diastolei. Vetriculul stâng primeşte în diastolă sângele care vine din atriul stâng iar
în sistolă îl evacuează în artera aortă prin orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar
(valvula sigmoidă aortică). Orificiul mitral şi cel aortic constituie sediul de elecţie al cardiopatiilor
reumatismale (stenoza mitrală şi insuficienţa aortică).
Inima dreaptă este alcătuită din atriul şi ventriculul drept, separate prin orificiul atrioventricular
drept. Atriul drept primeşte sânge venos din marea circulaţie, prin orificiile venei cave superioare şi
ale venei cave inferioare.
Orificiul atrio-ventricular drept – sau orificiul tricuspid este prevăzut cu trei valve care închid
orificiul în sistolă şi îl deschid în diastolă. Ventriculul drept primeşte sângele din atriul drept în timpul
diastolei şi îl evacuează în timpul sistolei în artera pulmonară, prin orificiul pulmonar, prevăzut – ca şi
orificiul aortic – cu trei valve de aspect semilunar.
Inima dreaptă este motorul micii circulaţii. Există deci o mare circulaţie sau circulaţie sistemică şi
o mică circulaţie sau circulaţie pulmonară. Pereţii atriilor şi ai ventriculilor se contractă ritmic: mai
întâi cele două atrii, apoi cei doi ventriculi, sincron, expulzând aceaşi cantitate de sânge pe care o
primesc. Atriul drept primeşte sângele venos din întreg organismul prin venele cave şi îl împinge în
ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare, ajunge în atriul stâng, de unde trece în ventriculul
stâng şi de aici – prin artera aortă – este distribuit în toate ţesuturile şi organele.
Inima este alcatuită din trei tunici:
1. Endocardul
7
2. Miocardul
3. Pericardul
Endocardul – sau tunica internă căptuşeşte interiorul inimii, iar pliurile sale formează aparatele
valvulare.
Miocardul – sau muschiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcătuit din miocardul propriu-zis sau
miocardul contractil şi din ţesutul specific sau excitoconductor. Miocardul contractil are o grosime
diferită în cei doi ventriculi. Astfel, ventriculul stâng, cu rolul de a propulsa sângele în tot organismul,
are un perete mult mai gros decât cel drept, care împinge sângele numai spre cei doi plămâni. Atriile
au un perete mult mai subţire decât al ventriculilor.
Ţesutul specific este alcătuit dintr-un muşchi cu aspect embrionar foarte bogat în celule nervoase şi
cuprinde:
- Nodulul sino-atrial Keith Flack – situat în peretele atriului drept aproape de orificiul de vărsare a
venei cave superioare;
Sistemul de conducere atrio-ventricular alcătuit din:
- Nodulul atrio-ventricular Aschoff-Tawara;
- Fasciculul His – care ia naştere din nodulul Aschoff-Tawara, coboară în peretele interventricular, şi
se împarte în două ramuri, dreaptă şi stângă, care se termină prin reţeaua anastomotică Purkinje în
miocardul ventricular.
Pericardul – este tunica externă a inimii şi are două foi: viscerala care acoperă miocadul şi
parietala care vine în contact cu organele din vecinătate. Între cele două foi se află cavitatea
pericardiacă.
În stare patologică, cele trei tunici pot fi afectate separat (miocardită, endocardită sau pericardită)
sau simultan (pancardită).
Vascularizaţia inimii este realizată prin cele două artere coronare: artera coronară stângă care irigă
atriul drept, două treimi din septul interventricular, cea mai mare parte a ventriculului stâng şi o
porţiune mică a ventricului drept şi de artera coronară dreaptă, al cărei teritoriu este atriul drept, o
treime din septul interventricular şi o porţiune mică din ventriculul stâng. Obstrucţia uneia din
ramurile arterelor coronare determină ischemia şi necroza teritoriului irigat de aceasta (infarct
miocardic acut).
8
Sângele venos al inimii este colectat de venele coronare ce urmează traiectul arterelor şi se varsă în
atriul drept prin sinusul coronar.
Circulaţia coronariana asigură oxigenul şi substanţele nutritive şi îndepartează produşii metabolici
rezultaţi. Dintre aceste funcţii, aportul de oxigen eclipsează prin importanţă pe celelalte, adaptarea
extrem de promtă a acestui aport la necesităţile variabile impuse de activitatea cardiacă constituind o
particularitate de bază a fiziologiei coronariene.
Inima este singurul organ care îşi asigură propria perfuzie, un deficit de irigaţie producând un
deficit de contracţie, acesta accentuând deficitul de irigaţie. Perfuzia miocardică se produce
predominant în diastolă, invers decât la toate celelalte organe.
Cordul are o capacitate limitată de adaptare la hipoxie, care se realizează exclusiv prin creşterea
debitului coronarian, miocardul neputând contracta datorie la oxigen. În anoxie orice activitate
cardiacă încetează în maximum 2 minute.
Necesarul de oxigen miocardic reprezintă aproximativ 11% din consumul total de oxigen al
organismului, inima asigurându-şi suplimentul de oxigen printr-o extracţie mult mai mare din sângele
arterial, comparativ cu alte organe.
9
Dezechilibrul cronic dintre necesarul de oxigen si debitul coronarian, duce la apariţia cardiopatiilor
ischemice, care se manifestă în formele uşoare prin ischemie miocardică (angina pectorală), iar în
formele grave prin necroză miocardică (infarct miocardic acut) sau aritmii fatale (moarte subită).
Inervaţia inimii se face prin firişoare nervoase primite de la sistemul simpatic şi parasimpatic.
NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE
Revoluţia cardiacă: reprezintă trecerea sângelui din atrii în ventriculi şi apoi în arborele vascular
împreună cu fenomenele care determină şi însoţesc această deplasare de sânge.
Revoluţia cardiacă durează 0.8 secunde şi cuprinde:
- contracţia atriilor sau sistola atrială ce durează 0.1s
- contracţia ventriculilor sau sistola ventriculară ce durează 0.3s
- relaxarea întregii inimi sau diastola ce durează 0.4s.
Inima lucrează ca o pompă aspiro-respingătoare, circulaţia sângelui fiind posibilă datorită
contracţiilor ei ritmice. Revoluţia cardiaca începe cu umplerea atriilor în timpul diastolei atriale,
sângele venos din venele cave pătrunzând în atriul drept, iar sângele din venele pulmonare, în cel
stâng.
Acumularea sângelui în ventriculi duce la creşterea presiunii intraventriculare şi începerea sistolei
ventriculare (contracţia ventriculilor). În timpul sistolei ventriculare, datorită presiunii ridicate din
ventriculi, care depăşeşte presiunea din artera pulmonară şi aortă, se închid valvele sigmoide. După
expulzarea sângelui din ventriculi, pereţii acestora se relaxează şi începe diastola ventriculară, când,
datorită presiunii scăzute din ventriculi, se închid valvele sigmoide şi se deschid cele atrio-
ventriculare.
La începutul diastolei ventriculare, sângele este aspirat din atrii de către ventriculi. La sfârşitul
diastolei ventriculare, contracţia atrială (sistola atrială) contribuie la vărsarea în ventriculi a restului de
sânge din atrii.
Rezultă că, în timpul revoluţiei cardiace, atriile şi ventriculii prezintă sistole (contracţii) şi diastole
(relaxări) succesive, care se efectuează în acelasi timp în cavitaţile drepte şi cele stângi. Diastola
generală, adică relaxarea întregii inimi, se suprapune pe diastola ventriculară, dar durează mai putin
decât aceasta, din cauza sistolei atriale care începe în ultima perioada a diastolei ventriculare.
La individul normal au loc 70-80 de revoluţii cardiace-minut, care reprezintă de fapt bătăile inimii.
Acţiunea de pompă a inimii este suficientă pentru a asigura întoarcerea sângelui.
10
CAP.II. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
2.1. DEFINIȚIE
Infarctul miocardic este o necroză ischemică a unei porțiuni din mușchiul cardiac,
consecință de cele mai multe ori a ocluziei complete a unei artere coronare, urmată de
formarea unei cicatrici fibroase în cazurile cu evoluție favorabilă.
Ischemia miocardică acută și extensivă are ca rezultate instabilitatea electrică
generatoare de aritmii ventriculare maligne, adeseori letale, reducerea cantității de miocard
contractil urmată de disfuncția sistolică a ventriculilor și remodelarea cavității ventriculare
stângi, care se poate termina cu ruptură cardiacă.
2.2. ETIOPATOGENIE
Infarctul miocardic acut (IMA) este una din cele mai frecvente și în orice caz cea mai
gravă boală cardiacă. Peste 25% din totalul deceselor cardiovasculare sunt datorate
infarctului de miocard.
Infarctul miocardic acut se produce datorită unor cauze:
I. Cauza de departe cea mai frecventă care determină IMA este ateroscleroza coronariană
stenozantă și obliterantă (aprox. 90% din cazuri). De regulă, leziunile ateroscleroase
coronariene sunt localizate pe coronarele mari epicardice, stenozele fiind semnificative sau
critice și adesea oclusive.
II. Cauzele non-ateroscleroase de IMA, deși extrem de numeroase, sunt foarte rare în
raport cu tromboza coronară pe ateroscleroză coronară stenozantă. Dintre cauzele non-
ateroscleroase de IM acut mai importante sunt: arteritele, traumatisme ale arterei coronare,
îngustarea luminală prin alte mecanisme, embolii ale arterei coronare, anomalii congenitale
de arteră coronară, afecțiuni hematologice etc.
Pe lângă aceste cauze mai sunt și anumiți factori clasificați pe diferite categorii care pot
predispune pacienții acestui tip de boală și aceștia sunt:
11
Factori predispozanți
- vârsta: este în general o afecțiune a adultului, având o incidență maximă la bărbați
în jurul vârstei de 65 de ani, deși, în ultimele decenii, există o tendință de deplasare
spre vârste mai tinere;
- sexul: ca orice cardiopatie ischemică se produce mai frecvent la bărbați într-un
raport B-F de 3/1;
- profesia: profesiile care se desfășoară în condiții de stres și suprasolicitare fizică și
psihică genereză un număr mare de pacienți cu infarct miocardic acut;
- ereditatea: în unele familii există o tendință mai mare de apariție a infarctului
miocardic acut datorită antecedentelor ereditare existente în familiile respective.
Factori favorizanți
- hipertensiunea arterială: aceasta este o boală ce cuprinde 14-16% din populație,
tensiunea arterială având valori mai mari de 140/90 mmHg. Boala este adeseori
fără simptome și pe lângă faptul că solicită inima să muncească mai greu, crește
riscul accidentelor vasculare. Vârsta, consumul de alcool, contraceptivele orale și
bolile de rinichi sunt factori asociați hipertensiunii, cum de altfel reducerea sării în
alimentație poate duce la reducerea valorii tensiunii arteriale;
- diabetul zaharat: împreună cu bolile articulare și litiaza biliară, diabetul zaharat
este asociat supragreutății;
- hiperlipoproteinemia: colesterolul este format din grăsimi saturate și nesaturate,
valoarea normală a colesterolului fiind între 140-240 mg% sau 3,9-7,8 nmoli/l.
Valorile sub 200 mg% sunt cele dorite, iar cele peste 240 mg% semnifică faptul că
pacientul aparține categoriei cu risc mare de a face o boală cardiovasculară;
- obezitatea: dacă o persoană are cu 30% mai mult peste greutatea ideală este
considerată obeză. Obezitatea crește riscul bolilor de inimă pe mai multe căi,
inclusiv creșterea valorii tensiunii arteriale și a nivelului colesterolului în sânge.
Consumul redus de calorii și efectuarea de efort fizic reprezintă „rețeta” cea mai
bună contra obezității;
- sedentarismul: lipsa de mișcare, activitățile zilnice statice duc la încetinirea
metabolismului, obezitate și scăderea rezistenței organismului;
- fumatul: persoanele care fumează prezintă un risc dublu față de nefumători să facă
un infarct miocardic;
- stresul: numeroase studii arată că stresul psihosocial reprezintă un factor de risc
pentru bolile cardiovasculare. Stresul psihic poate determina reducerea circulației
12
sanguine la nivelul inimii pacienților cu boală coronariană și poate duce la
complicații cardiace fatale.
Factori declanșatori
- efortul fizic;
- mesele copioase;
- tensiunea nervoasă;
- intervențiile chirurgicale;
- șocul hipovolemic;
- infecțiile acute ale tractului respirator.
2.3. FIZIOPATOGENIE
Fiziopatologia IMA are foarte multe elemente contingente cu etiopatogenia și
morfopatologia sa. Ea nu se deosebește decât parțial de fiziopatologia ischemiei
miocardice acute, cu precizarea că necroza miocardică specifică infarctului este precedată
de tulburări biochimice și metabolice ischemice cu ritm de desfășurare rapid, progresiv și
grav.
Leziunea de infarct devine vizibilă macroscopic după 8-12 ore de la instalarea ischemiei
miocardice acute. Evoluția necrozei are loc în mod progresiv, în timpul primelor 6-12 ore
de la debutul ocluziei coranare, expresia sa clinică fiind durerea persistentă sau recurentă.
Cam după o săptămână de la debut infarctul apare net conturat. Faza de cicatrizare începe
din săptămâna a treia și se perfectează în circa 6 săptămâni în locul zonei de necroză fiind
acum cicatricea fibroasă și contractilă.
Din punct de vedere didactic, elementele cele mai importante de fiziopatologie a IMA
cuprind:
1.Efectele biochimice și metabolice ale ischemiei. În termeni generali, ischemia are cel
puțin două rezultate la nivel celular: producerea inadecvată de ATP (fosfați macroergici) și
acumularea de cataboliți potențial nocivi.
2.În ischemia miocardică acută au loc complexe fenomene electrice, care succed celor
biochimice și metabolice, și parțial celor mecanice. Evenimentele electrofiziologice
principale sunt constituite din modificările morfologice ale complexului QRS și ale fazei
terminale și din tulburările de ritm și de conducere; primele sunt în corelație cu gradul
ischemiei și eventual al necrozei consecutive, cu localizarea și amploarea acestor procese
(de unde importanța lor pentru diagnosticul IMA), iar cel de-al doilea mai degrabă cu
caracterul neomogen al ischemiei care determină instabilitatea electrică a inimii.
13
3.Tulburările hemodinamice. Urmarea modificărilor metabolice induse de ischemia
miocardică sunt disfuncția miocardică segmentară, sistolică și diastolică, tulburările
performanței ventriculare și eventual – dacă necroza miocardică este întinsă – ale
parametrilor hemodinamici generali. Amploarea acestor tulburări este dependentă de
mărimea zonei necrozate, de starea miocardului restant, de amplitudinea reacțiilor
compensatorii, de timpul scurs de la instalarea infarctului, precum și de prezența
complicațiilor.
2.4. DIAGNOSTIC ȘI SIMPTOMATOLOGIE

Diagnosticul infarctului acut tipic, în forma sa completă se bazează pe asocierea:
1.durere anginoasă evocatoare, violentă și prelungită, care deschide scena clinică;
2.anomalii definite ale electrocardiogramei;
3.modificări umorale, bioenzimatice, adică pe identificarea și evaluarea acestoe trei grupe
de semne fundamentale – clinice, electrice, umorale – care constituie trepiedul diagnostic
al infarctului miocardic.
Semnele trepiedului diagnostic nu sunt simultane (dar dominată este durerea, în peste
3/4 a cazurilor) și nici obligatorii (situații în care apar dificultăți în elaborarea
diagnosticului). Forma hiperalgică este cea mai caracteristică.
2.4.1. DIAGNOSTIC CLINIC
În aproape 1/2 din cazurile de IMA, manifestările clinice și tabloul patologic apar la
persoane aparent sănătoase, fără nici o manifestare anterioară, care ar putea fi încadrate
într-o formă de cardiopatie ischemică, sau fără un factor declanșator definitiv. În schimb, la
aproximativ 1/3 din cazuri apariția IMA este semnalată printr-o serie de manifestări, care
în general sunt etichetate ca manifestări premonitorii infarctului sau ca angină instabilă sau
iminență de infarct (B. Theodorescu). Unii autori definesc aceste elemente ca
„prodroamele infarctului miocardic”, termen relativ impropriu, întrucât prin definiție
prodroamele se referă la toate modificările stării de sănătate cuprinse în intervalul de 1-3
luni, până la momentul când boala devine evidentă, apariția bolii fiind obligatorie.
Diagnosticul clinic evidențiază următoarele manifestări:
1.Durerea este simptomul principal care sugerează posibilitatea sau probabilitatea
dezvoltării unui IMA. Este o durere de tip anginos care de obicei este intensă, prelungită și
nu cedează la nitroglicerină.
14
Intensitatea durerii este variabilă, de la o simplă jenă până la insuportabilă, fiind
descrisă „ca zdrobitoare”, „sfâșietoare”, „presantă”, sau având caracterul de „înjunghiere”.
Sediul durerii este retosternal, precordial, mai rar în ambii umeri sau numai într-unul dintre
ei (predominant în umărul stâng), sau în spate, în zona interscapulo-vertebrală. Uneori
durerea are sediu în epigastru, în partea superioară a acestuia sau retroxifoidian. Iradierile
durerii sunt cele din angina de piept: bibrahial, umărul stâng, membrul superior stâng,
maxilarul stâng, regiunea cervicală stângă, mai rar retro-occipital sau în dreapta. Ocazional
durerea este resimțită în articulația pumnului sau a cotului, mai ales pe partea stângă,
concomitent sau nu cu durerea toracică. Durerea poate dura de la mai puțin de jumătate de
oră la câteva ore, mai rar 24-36 ore și foarte rar să se prelungească până la 72 ore.
2.Alături de durere, o manifestare frecventă a IMA este scăderea tensiunii arteriale.
Scăderea variază de la o hipotensiune ușoară până la șoc. Scăderea tensională este expresia
insuficienței de pompă, însoțită de scăderea debitului cardiac. În unele cazuri la debutul
IMA durerea poate fi însoțită de o creștere tensională. Creșterea tensională fiind de obicei
pasageră, un tratament antihipertensiv agresiv poate fi periculos.
3.Creșterea temperaturii este a treia manifestare frecventă a IMA și apare la 12-24 ore
de la debutul lui. De regulă creșterea este moderată, în jur de 38°C, dar poate exista uneori
o stare subfebrilă sau o febră pronunțată de peste 39°C.
4.În unele situații tabloul clinic al IMA este dominat de fenomenele de insuficiență
ventriculară stângă. În spatele oricărui edem pulmonar acut fără cauză evidentă poate sta
un IMA. Chiar atunci când există o explicație etiologică imediată, aparent satisfăcătoare,
nu trebuie trecut cu vederea un IMA. Insuficiența ventriculară stângă acută din cursul IMA
se poate manifesta ca dispnee nocturnă sau ca astm cardiac ori edem pulmonar acut.
5.În cazuri mai aparte, debutul clinic al IMA se face prin apariția unei insuficiențe
cardiace insolite sau prin agravarea bruscă a unei insuficiențe cardiace care era corectă
tratată.
6.Uneori debutul infarctului se face prin manifestări interpretate ca având origine
digestivă. Durerea epigastrică poate fi considerată de natură ulceroasă, colecistică sau
pancreatică, mai ales că la durere se pot asocia greață, vărsături cu caracter bilio-
alimentar , sughiț, balonare epigastrică, meteorism abdominal, uneori diaree, care pot fi
însă prezente și fără durere.
7.Palpitațiile pot constitui primele manifestări ale unui IMA și aritmiile amenințătoare
din cursul IMA sunt totdeauna percepute de bolnavi.
15
8.Manifestările neurologice pot constitui de asemenea primele semne ale unui IMA
sau să survină ulterior. Convulsiile și stările sincopale pot fi expresia unui IMA complicat
cu bloc AV complet sau cu o tulburare de ritm cardiac.
9.În unele cazuri infarctul poate fi asimptomatic. Se definește în general ca infarct
asimptomatic dispariția undei R sau prezența unei unde Q patologice pe
electrocardiogramă, descoperite întâmplător fără nici o expresie clinică sesizată de bolnav.
Bolnavul care e de regulă anxios poate sta liniștit în pat, respirând superficial, sau
dimpotrivă poate fi agitat în permanență în căutarea unei poziții care să-i ușureze durerea.
Examenul aparatului respirator poate fi normal, poate exista un grad de tahipnee sau
pot exista semne de stază venoasă pulmonară însoțite sau nu de bronhospasm.
Examenul aparatului cardiovascular. Modificările pulsului și tensiunii arteriale au
fost menționate. Cordul poate fi în limite normale sau poate să existe un grad de dilatație
sau hipertrofie, în raport cu o complicație a IMA (perforație de sept, insuficiență
atrioventriculară) sau cu o afecțiune preexistentă.
Pot exista semne de insuficiență ventriculară acută stângă sau/și dreaptă sau o stare de
șoc cu oligurie, prostrație și diverse tulburări de ritm și conducere. Bradicardia se asociază
cu hipotensiunea arterială, constituind sindromul hipotensiune-bradicardie de natură
reflexă.
Zgomotele cardiace sunt frecvent asurzite, zgomotul I putând fi extrem de slab. Se pot
auzi sufluri sistolice, se poate auzi, palpa sau chiar vedea un galop protodiastolic. Se mai
pot percepe dedublări regulate sau paradoxale ale zgomotelor cardiace în raport cu
existența unor blocuri de ramură. Frecătura pericardică se întâlnește cel puțin în 1/5 din
cazuri.
Aparatul digestiv în mod obișnuit dă relații normale. Poate exista un oarecare grad de
meteorism abdominal. Dacă infarctul se însoțește de insuficiență ventriculară dreaptă,
bolnavul poate avea dureri în hipocondrul drept însoțite adesea de o hepatomegalie
sensibilă la palpare. Uneori pot exista sau chiar domina scena tulburării ca eructații,
vărsături, dureri abdominale, diaree.
Aparatul uro-genital, cu excepția formelor de infarct însoțite de șoc când se produce
oligoanurie, este în restul cazurilor normal.
Sistemul nervos poate fi și el afectat în IMA, putând avea loc manifestări ca apatia sau
subcoma, agitații psihomotorii sau senzoriu mai obtuz.
16
2.4.2. DIAGNOSTIC PARACLINIC
Explorări biologice
Semnele biologice se corelează în general cu întinderea necrozei.
-hiperleucocitoza este moderată, în jur de 8-10 mii/mmc;
-accelerarea vitezei de sedimentare a eritrocitelor poate atinge valori în jur de 80-100
mm/oră;
-hiperfibrinemia atinge valori de 8-10 g/l și chiar 12 g/l;
-hiperglicemii tranzitorii moderate în jur de 1,20-1,50 g/l la normoglicemici;
-hipercoagulabilitate sanguină;
-necroza celulelor miocardice pune în libertate o serie de enzime a căror activitate serică
crescută constituie un criteriu biologic important pentru diagnosticul IMA;
Electrocardiograma
Examenul electrocardiografic reprezintă unul din mijloacele de bază pentru diagnosticul
IM actual sau vindecat. Numai într-un procent foarte mic din cazurile de IMA,
electrocardiograma (ECG) convențională rămâne absolut normală (infarcte mici, situate în
zone electric mute). În rest, chiar când nu sunt specifice, modificările evolutive de ECG,
survenind într-o situație clinică care sugerează probabilitatea sau posibilitatea unui IMA
întăresc acest diagnostic. Detectarea modificărilor electrice evolutive necesită înregistrări
repetate, eventual o ECG de referință și derivații suficiente. În majoritatea cazurilor
modificările ECG survin concomitent cu durerea, dar există cazuri în care un aspect
caracteristic sau sugestiv nu apare decât într-un interval de timp de până la două săptămâni
de la debutul clinic al IMA. ECG permite în plus un diagnostic topografic și al întinderii
IMA, oferă elemente de prognostic și este indispensabilă pentru diagnosticul exact al
tulburărilor de ritm și de conducere care însoțesc frecvent IMA și de stăpânirea cărora
poate depinde evoluția IMA și chiar viața bolnavului.
Radiografia toracică
Radiografia toracică contribuie puțin, în mod direct la diagnosticul de IMA, dar este
extrem de folositoare pentru diagnosticul unor complicații, pentru excluderea altor
afecțiuni care pot simula IMA și nu în ultimul rând pentru tratamentul fazei acute și a
formulării unor indicatori prognostici. Este recomandabil ca în urgență, în prima zi sau în
primele 3 zile, să se efectueze la pat cu un aparat Roentgen portabil, radiografii toracice,
care pot fi utile atât prin absența sau prezența unor semne cardio-pulmonare, cât și pentru
comparație cu imagini radiologice cardiace, în perioada postinfarct.
17
Ecocardiografia
Ecocardiografia a devenit o metodă curentă de evaluare a bolnavilor cu IMA: ea este
utilă pentru diagnosticul pozitiv, pentru diagnosticul unor complicații în special mecanice,
pentru aprecierea funcției VS regionale sau globale în perioada acută sau postinfarct.
Informațiile obținute prin ECO-M sunt relativ limitate – dar uneori esențiale – prin
însăși limitele tehnicii, în schimb cele realizate prin ECO-2D pot fi extrem de valoroase,
atât pentru diagnostic, cât și pentru conduita terapeutică.
Explorarea radioizotopică
Acestă metodă de explorare este în prezent foarte diversificată în evaluarea
cardiovasculară și este folositoare pentru explorarea IM și chiar indispensabilă în anumite
situații, cu condiția existenței tehnologiei corespunzătoare în vecinătatea unităților de
îngijire a coronarienilor acuți. Tehnicile radionuclidice pot contribui la diagnosticul pozitiv
și diferențial al IMA și complicațiilor acestuia, la estimarea efectelor tratamentelor active
moderne de reperfuzie, precum și la evaluarea precoce postinfarct a stării întregului pat
coronarian și a funcției de pompă a inimii.
Coronarografia
Coronarografia poate fi indicată, în scop diagnostic, în prezența unor semne evocatoare
pentru insuficiența coronariană, dar insuficiente pentru afirmarea unui diagnostic: dureri
toracice atipice și tenace cu modificări ECG deasemenea atipice; precordialgii evocatoare
pentru cardiopatia ischemică dar însoțite de ECG de repaus și de efort normale; aspecte
electrocardiografice anormale în absența manifestărilor clinice.
2.4.3. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
Există o serie de afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare cu cea din infarctul
miocardic acut, uneori fiind greu de precizat diagnosticul cert.
Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni:
Angina pectorală
Problema mai delicată este aceea a diagnosticului diferențial între ceea ce s-a descris ca
insuficiență coronariană acută și IMA. Problema este numai aparent dificilă, deoarece
ambele aceste eventualități impun o atitudine comună: internarea bolnavului în unitatea de
îngrijire a coronarienilor. În insuficiența coronariană acută tabloul clinic este dominat de
un acces dureros retrosternal sau precordial care are aproape aceleași caracteristici cu cel
din IMA. Durerea este intensă, violentă, persistentă, puțin influențată de nitroglicerină și
durează 30 minute sau mai mult. Ceea ce deosebește această formă de insuficiență
18
coronariană acută de IMA este absența semnelor ECG și biologice (enzimele serice)
caracteristice IMA.
Pericardita acută
Într-o pericardită acută, durerea precordială, starea febrilă-subfebrilă și modificările
ECG, pot sugera existența unui IMA. Durerea de pericardită acută, care poate simula pe
cea din IMA, are câteva particularități: este accentuată de respirație și de decubitusul dorsal
(în special cel stâng) și este ameliorată de poziția șezând și de flexia anterioară a
trunchiului. Modificările ECG sunt diferite însă în pericardita acută și IMA, și tranșează
cel mai deseori diagnosticul.
Anevrismul disecant de aortă
Acesta poate pune problema unui diagnostic diferențial cu IMA prin debutul brutal al
durerii care poate fi precordială, dar care rapid, păstrându-și intensitatea de la început
(maximă), iradiază în spate, în regiunea interscapulo-vertebrală, spre regiunea cefei, în
epigastru, dar și în regiunea lombară. Ca și în IMA, bolnavul poate avea aspect de șocat, cu
tahicardie, tahipnee, dar, fapt deosebit de important, TA nu este prăbușită. În marea
majoritate a cazurilor, electrocardiograma, prin absența modificărilor și prin aspectul său
nespecific, exclude IMA.
Tahiaritmiile
Dificultăți de diagnostic pot apare și în cursul unor tahiaritmii, de obicei brutal instalate
și care se însoțesc de dureri precordiale cu caracter anginos, uneori severe. În aceste situații
ECG nu este evocatoare de IMA ți la fel enzimele serice, iar tratamentul eficient al
tahiaritmiei duce rapid la dispariția simptomatologiei.
Alte afecțiuni
În unele circumstanțe se impune un diagnostic diferențial cu o serie de suferințe ale
aparatului respirator, cum ar fi pneumonia, pleurezia stângă, pneumotoraxul spontan
stâng, tromboembolia pulmonară stângă sau chiar cu pneumodiastinul. În toate aceste
situații examenul clinic atent, radiografia toracică și ECG-ul ajută la elucidarea
diagnosticului.
În alte circumstanțe diagnosticul diferențial se face cu o serie de suferințe digestive,
cum ar fi: ruptură spontană a esofagului, ulcerul perforat, colecistita acută, pancreatita
acută și chiar cu o simplă indigestie.
În fine unele suferințe ale peretelui toracal stâng pot ridica probleme de diagnostic
diferențial: sindromul Tietze, fractura de coastă, herpesul Zoster, suferințe ale coloanei
vertebrale sau ale articulațiilor scapulo-humerale. Anamneza corectă, examenul clinic și
19
radiologic al coloanei cervico-dorsale și articulațiilor scapulo-humerale, investigațiile ECG
și enzimatice, permit precizarea diagnosticului în aceste circumstanțe.
2.5. EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII

2.5.1. EVOLUȚIE
În urma cercetărilor epidemiologice ca și a bogatei experiențe clinice acumulate în
ultimele decenii, s-a constatat că peste jumătate din decesele imputate IMA survin din
prima oră de la declanșarea simptomatologiei prin aritmii fatale, de cele mai multe ori FV
sau bradiaritmii însoțite de hipotensiune marcată. Aproximativ 2/3 din acești bolnavi nu
ajung la spital, decesul producăndu-se înafara instituției spitalicești și de cele mai multe ori
fără a primi un ajutor medical.
Evoluția bolnavilor cu IMA urmăriți în Unitatea de terapie a coronarienilor, poate fi
extrem de variabilă, de la relativ simplă - și absența complicațiilor – până la extrem de
gravă și deces. Astfel în primele 24 de ore a IMA sau eventual 48 de ore, există o perioadă
critică, dominată de sindromul dureros de natură ischemică, de scăderea tensională, care
uneori este brutală, până la șoc cardiogen, de starea de anxietate și de agitație, de dispnee,
care uneori este marcată luând aspectul astmului cardiac sau chiar a EPA și îndeosebi de
apariția sau nu a tulburărilor de ritm și de conducere. Toate aceste manifestări clinice se cer
atent urmărite prin supravegherea clinică a bolnavului, prin monitorizarea convențională
sau prin monitorizare hemodinamică. În raport cu evoluția IMA se creează condițiile unei
intervenții terapeutice prompte și eficiente. În această etapă, după necesități se corectează
volemia, se administrează medicația antiaritmică și eventual agenții inotropi activi, se
corectează dezechilibrele hidroelectrolitice etc.
Dacă primele 48-72 de ore trec fără repercusiuni hemodinamice și tulburări de ritm și
de conducere și fără apariția semnelor de insuficiență ventriculară stângă, atunci este
posibil ca evoluția IMA să nu fie perturbată de apariția vreunei complicații tardive.
În prima săptămână de evoluție a IMA, la mai mult de 50% din bolnavi, evoluția este
progresiv favorabilă, fără incidente semnificative; în cca. 40% din cazuri însă apar
tulburări de ritm și/sau de conducere și mai ales simptome și semne de insuficienșă
cardiacă.
În cazurile cu evoluție favorabilă procesul de ameliorare – vindecare continuă. În
săptămâna a doua subfebrilitatea și tahicardia dispar, TA se stabilizează, starea generală
tinde să se normalizeze, astfel încât o parte din bolnavi consideră supravegherea și
precauțiile medicale, într-un fel exagerate.
20
După câteva zile de evoluție favorabilă (necomplicată) a IMA – după unii cercetători,
sau mai bine în a 2-a săptămână, se ridică problema mobilizării bolnavului. În ceea ce ne
privește, recomandăm mobilizarea activă a bolnavului cu IMA din ziua 10-14-a. În aceste
condiții se poate realiza o adaptare mai rapidă, pentru activități comune în interiorul
locuinței. Dacă adaptarea la efort nu ridică nici un fel de problemă (nu apare tahicardie,
dispnee, TA se menține stabilizată, nu apare oboseală sau astenie fizică), după 3 săptămâni
de la debutul IM, se efectuează externarea bolnavului.
Dacă evoluția nu este cea dorită și apar unele din complicațiile precoce ale IM și în
special tulburări de ritm și de conducere persistente și cu semnificație prognostică, sau
manifestări de insuficiență ventriculară stângă, sau dacă la încercările de mobilizare reapar
durerea anginoasă și tahicardia sau ES ventriculare semnificative, atunci în funcție de
evoluție, repausul la pat este necesar să fie prelungit 3-4 săptămâni.
În final, un bolnav cu IMA, în funcție de evoluția sa, complicată sau necomplicată,
părăsește spitalul la 3 până la 5 săptămâni de la internare.
2.5.2.COMPLICAȚII
Complicațiile pot apărea atât în perioada de debut, cât și în perioada de stare sau de
convalescență. Sunt atât de frecvente încât unii cardiologi nu le mai consideră complicații
și pentru că de multe ori IMA debutează sub forma unei complicații.
Complicații precoce
Insuficiența cardiacă reprezintă principala complicație precoce sau tardivă a IMA și
totodată și cea mai frecventă cauză de deces, corelându-se în principal cu întinderea zonei
de necroză, cu existența tulburărilor de ritm și de conducere, sau a altor complicații, cum ar
fi disfuncția de pilier, ruptura de sept etc. La apariția insuficienței cardiace mai pot
contribui suferințele asociate, spre exemplu: bronhopneumopatia cronică obstructivă,
HTA, precum și antecedentele de cardiopatie ischemică, și mai ales existența IM în
antecedente.
Incidența tulburărilor de ritm în cursul IMA s-a modificat mult, odată cu apariția
Unităților de îngrijire a coronarienilor și cu posibilitățile de monitorizare a celor internați
în aceste unități.
Urmărirea bolnavilor în aceste unități a permis să se constate apariția lor foarte precoce,
diversitatea lor, gravitatea diferită, în special pentru aritmiile ventriculare și tulburările de
conducere, necesitatea unui diagnostic precoce și a unui tratament prompt, eventual
profilactic. Ca urmare a indentificării rapide a aritmiilor din IMA și a tratamentului
21
eficient, s-a reușit să se realizeze o reducere a mortalității îm IMA, în cursul spitalizării, de
la 25-30% la aproximativ 10% în unele unități coronariene.
Din categoria tulburărilor de ritm fac parte:
- bradicardia sinusală și pauzele sinusale cel mai frecvent produse de un bloc sino-atrial
sau printr-o paralizie sinusală, acest tip de aritmii fiind relativ frecvente în IMA (în 15-
30%);
- blocul atrio-ventricular, a cărui incidență în cursul IMA variază între 12-26%, este mai
frecvent în cursul infarctelor posterioare, care de multe ori sunt însoțite de sincope și de
moarte subită (variază între 27-57%);
- tahicardiile supraventriculare care pot fi consecințe ale ischemiei sau a necrozei nodului
sinusal, a infarcizării atriale, sau a unei distensii a AS, (de ex. În IVS), sau a AD, ca în TE
pulmonară sau insuficiență cardiacă dreaptă (tahicardia sinusală, extrasistolele atriale,
fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardia atrială, ritmurile joncționale accelerate,
tahicardia paroxistă joncțională);
- tulburările de ritm ventriculare, din cursul IMA se caracterizează prin faptul că survin
precoce și au o incidență destul de mare; majoritatea sunt severe, unele din ele amenințând
viața, iar altele au o semnificație prognostică deosebită (extrasistolele ventriculare, ritmul
idioventricular accelerat, tahicardiile ventriculare, fibrilația ventriculară).
Șocul cardiogen reprezintă o complicație gravă, întâlnită la 10-20% din cazurile de
IMA, mortalitatea în aceste situații depășind 80-90% cu toate posibilitățile terapeutice
moderne. În IMA, șocul cardiogen, apare atunci când necroza miocardică depășește 40%
din masa ventriculară stângă și consecutiv acesteia se instalează tulburări hemodinamice
severe.
Ruptura inimii reprezintă o complicație gravă de regulă fatală, care survine în cursul
evoluției IM. Ruptura septului interventricular în cursul IMA are o incidență în jur de 1-2%
și apare în primele 7-10 zile de la instalarea IMA. Rupturile de pilier sunt mai rare
incidența fiind de cca. 1%.
Complicațiile tromboembolice au o incidență care variază în diferite statistici și mai ales
după modalitatea de diagnostic – pe date clinice și/sau anatomopatologice. Incidența
acestora în trecut era de 20-30% dar ulterior a scăzut sub 10% (complicații
tromboembolice sistemice, trombozele intracavitare).
Moartea subită poate surveni instantaneu sau în primele 4-6 ore de la apariția
simptomatologiei, iar după alții chiar în primele 24 ore.
22
Majoritatea deceselor subite recunosc o cauză cardiovasculară, mai frecvent fiind boala
ischemică coronariană. La examenul necropsic se întâlnesc cicatrice de infarcte vechi,
ateroscleroză coronariană stenozantă și obliterantă interesând cele 3 vase coronariene și
mai rar, sub 10%, IMA.
Decesul subit de obicei survine în primele zile ale evoluției IMA, când și incidența FV
este foarte ridicată; el poate surveni și mai tardiv, după transferul bolnavului în salonul
comun de cardiaci (la 3-20% din cazurile de deces). Moartea subită în spital a bolnavilor
cu IMA se produce cel mai adesea prin FA și mai rar prin disociere electromecanică a
cordului și asistolă cardiacă. Uneori decesul este precedat de un sindrom de bradi-aritmie
cu hipotensiune arterială severă.
Complicații tardive
Anevrismul ventricular stâng din punct de vedere al incidenței este extrem de variat
conform unor diferite studii. Dacă se are în vedere datele clinice, incidența este sub 10%,
dar foarte probabil că este ceva mai mare, deoarece anevrismele de talie mică, adesea fără
consecințe hemodinamice importante, scapă atât examenului clinic cât și celui radiologic.
Incidența crește dacă se corelează datele clinice cu cele radiologice, angiografice,
scintigrafice și ecografice. Incidența se dublează dacă se iau în considerare datele
anatomopatologice, atingând 22-38%.
Sindromul post-infarct de miocard (sindromul Dressler) apare secundar unui IMA la 2-
4-6 săptămâni de la debutul acestuia și cu o frecvență de 2-4%.
Diagnosticul este sugerat de contextul clinic: IMA în evoluție, reapariția unei dureri cu
caracter pleuropericardic, cu sediul retrosternal sau precordial și iradieri similare cu a
durerii coronariene.
Auscultația evidențiază frecătură pericardică, frecături pleurale, cel mai adesea de
partea stângă, uneori raluri-frecături sau subcrepitante și semne de revărsat mic pleural
stâng.
Radiologic se poate constata lărgirea umbrei cardiace ce poate sugera un revărsat
pericardic, o opacifiere a sinusului costo-diafragmatic stâng, nu rareori imagini de
condensare în 1/2 inferioară a câmpului pulmonar stâng. Diagnosticul de certitudine de
revărsat pericardic se face ecografic.
Sindromul umăr-mână este cunoscut și sub denumirea de sindrom neuro-algodistrofic al
membrului superior; el pare a fi consecința unei imobilizări mai prelungite a membrului
superior, ce ar favoriza intervenția unui reflex neuro-simpatic.
23
Se întâlnește ca o complicație a IMA în aproximativ 10% din cazuri. Frecvența sa este
în scădere, poate ca o consecință a mobilizării precoce a bolnavului. Sindromul neuro-
algodistrofic al membrului superior stâng se caracterizează prin interesarea articulației
umărului – periartrită scapulo-umerală și interesarea mâinii, prin afectarea trofică a
extremității distale a membrului superior.
2.6. TRATAMENT
Infarctul miocardic acut reprezintă o urgență medicală, ce trebuie privită cu toată
seriozitatea, având în vedere mortalitatea pe care o generează. Intervenția rapidă încă din
primele momente ale debutului durerii precordiale permite limitarea zonei de infarct și
recuperarea unei cantități cât mai mari de miocard.
2.6.1. TRATAMENT PROFILACTIC
Tratamentul sindromului premonitor, larg discutat din punct de vedere clinic și
evolutiv, dar enunțat și din punct de vedere al atitudinii, este în esență:
- repaus în condiții de cameră, cu supraveghere medicală;
- alimentație sobră, fără adaus de sare;
- sedative ale durerii și ale anxietății (de la antalgice majore: morfina, petidina etc. – până
la antiinflamatoare: fenilbutazonă, acid acetisalicilic - și medicația convențională (de
exemplu: eufilină, papaverină, barbiturice);
- în sfârșit și mai ales – după concepția discutată și discutabilă – medicația anticoagulantă
(care are cel puțin meritul de a preveni complicațiile tromboembolice dacă nu se opune
expansiunii trombozei coronariene).
Supravegherea clinică și electrocardiografia atentă, în timpul primelor 2-5 zile, este
indispensabilă pentru a confirma un infarct miocardic (căruia în acest mod i s-au luat
măsuri de profilaxie a complicațiilor majore) și a imprima evoluției acestuia, imediate și de
la distanță, un curs fără „istorii clinice”.
2.6.2. TRATAMENT MEDICAL
Unica terapie etiologică raţională a infarctului miocardic acut este restabilirea urgentă a
permeabilităţii arterei coronare afectate, cu ajutorul trombolizei sau al angioplastiei
primare cu balon şi în fereastra de timp a primelor 6-12 ore, perioadă în care necroza
miocardului nu a devenit completă.
Tratamentul medical constă în administrarea de antialgice, sedative, oxigen,
antiaritmice preventiv, anticoagulante, nitriţi, beta-blocante, soluţie repolorizantă,
trombolitice. De asemenea se practică metode de cardiologie intervenţională (angioplastie
24
transluminală) şi metode chirurgicale de revascularizare (by-pass). Analgeticele folosite
sunt din clasa opiaceelor: morfina i.v., mialgin i.v. sau fortral i.m. pot da efecte adverse,
mai importante la morfină: depresie respiratorie, hipotensiune arterială, bradicardie, greţuri
şi vărsături, constipaţie. Sedative care se pot folosi sunt: diazepam i.v sau i.m. Bolnavii
trebuie sedaţi şi au nevoie de suficiente ore de somn, acesta influenţând favorabil evoluţia
bolii.
Oxigenoterapia pe sondă nazală sau pe mască este utilă în primele 24 ore. Se face cu un
debit de 6-8 litri/minut şi oferă protecţie antiischemică miocardică.
Tratamentul cu anticoagulante are ca obiective: să prevină extinderea trobozei
coronariene şi să evite formarea trombilor murali intraventriculari şi a celor venoşi
periferici. În urma acestui tratament scad mult complicaţiile tromboembolitice ale
infarctului miocardic acut. Tratamentul cu anticoagulante se începe cu heparină, care se
administrează intravenos timp de 2-3 zile. După 24 de ore de la începutul tratamentului cu
heparină, începe administrarea de anticoagulante orale, cum ar fi Trombostop. Controlul
tratamentului cu heparină se face prin determinarea timpului de coagulare (care în cazul
unor doze eficace, dar nepericuloase, este dublu faţă de timpul de coagulare normal), iar
tratamentul cu anticoagulantele orale prin determinarea constantei protrombinei. Durata
tratamentului anticoagulant este de 3-4 săptămâni. În asociere cu anticoagulantele se
administreaza şi antiagregante plachetare, cum ar fi de exemplu acidul acetil salicilic.
Tratamentul cu nitraţi (nitroglicerină) este foarte eficient, protejând miocardul, aflat în
ischemie acută. Dintre aceste preparate, nitroglicerina administrată în perfuzie
intravenoasă, este cea mai activă. Se face timp de 48-72 ore, după care se continuă cu
nitriţi administraţi pe cale orală. Efectul benefic al nitriţilor se bazează pe reducerea muncii
inimii, prin aceasta reducând consumul miocardic de oxigen.
Betablocantele adrenergice reduc consumul de oxigen miocardic prin efectul lor
bradicardizant, de reducere a tensiunii arteriale şi de deprimare a contractilităţii. Cele mai
folosite sunt cele beta-1-selective. (metoprolol i.v., atenolol i.v.), precum şi propanolol i.v..
Soluţia repolarizată (GIK = glucoză, insulină, potasiu) poate reduce zona de necroză şi
preveni aritmiile. Soluţia conţine 100g glucoză, 80mEq clorură de potasiu si 20ui insulină
la 1000 ml apă şi se administrează prin perfuzie intravenoasă.
Tratamentul cu trombolitice (fibrinolitice) produce liza trombusului coronarian şi
repermeabilizarea arterei coronare afectate. Cele mai folosite substanţe sunt streptokinaza
(acţiune trombolitică şi anticoagulantă cu efecte antiplachetare şi diminuă vâscozitatea
25
sanguină) şi urokinaza. Pentru prevenirea retrombozării se practică angioplastia sau by-
pass-ul aorto-coronarian după ce s-a efectuat coronarografia.
2.6.3. TRATAMENT CHIRURGICAL
Angioplastia coronariană transluminală percutană (ACTP) este o metodă de
cardiologie intervenţională introdusă în 1982. Poate fi aplicată ca măsură primară de
reperfuzie sau consecutivă trombolizei. Nu este o metodă de rutină, fiind rezervată
pacienţilor cu risc crescut (infarct întinse, şoc cardiogen, etc.).
Definiţie: este o metodă paleativă de dilatare a arterei coronare afectată de ateromatoză,
prin fisurarea plăcii ateromatoase, cu ajutorul unui dispozitiv cateter introdus percutanat
prin artera brahială sau artera femurală.
Este o metodă mai eficientă decât tromboliza, dar nu poate fi aplicată la toţi bolnavii
datorită complexităţii. Este însă mai simplă, mai ieftină şi mai puţin traumatizantă pentru
bolnav decât intervenţia chirurgicală (operaţia de by-pass). În IMA în 90-95% din cazuri se
obține succes.
Avantaje:
- spitalizare pe timp scurt 2-4 zile;
- reluarea activităţii profesionale la 2 săptămâni după intervenţie.
Contraindicaţii:
-obstrucţia arterei coronare stangi;
- IRC severă;
- pacient incapabil de a coopera;
- restenozări anterioare după altă angioplastie;
- by-pass-ul aorto-coronarian (BPAC).
Reperfuzia chirurgicală prin by-pass aorto-coronarian se poate realiza cu caracter de
urgenţă sau după o temporizare de 4-5 zile de la debutul IMA, cu bolnavul stabilizat
hemodinamic şi fără durere precordială. Avantajul metodei este că asigură o
revascularizare miocardică aproape completă, iar dezavantajele ţin de faptul că se poate
aplica unui număr relativ limitat de bolnavi, necesitând condiţii tehnice deosebite şi
prezintă riscul oricărei intervenţii chirurgicale.
2.6.4. TRATAMENTUL COMPLICAȚIILOR
Tratamentul complicațiilor depinde de boala care complică IMA în așa fel încât acesta
diferă de la caz la caz:
- în insuficiența cardiacă: repausul la pat obligatoriu, va fi mai prelungit. Un tratament cu
anticoagulante, de lungă durată este recomandabil la acești bolnavi cu risc crescut de
26
complicații tromboembolice. Tratamentul se începe cu heparină și se continuă cu
antivitamine K. Oxigenoterapia își găsește justificarea, dat fiind rolul negativ al
hipoxemiei în insuficiența cardiacă. Oxigenul se va administra prin sondă intranazală cu un
debit de 6 l/min. Se pot administra și glicozizii digitalici, dar în funcție de indicația
medicului, fiind bine știu faptul că aceștia pot ridicat numeroase probleme în administrare.
Reducerea presarcinii reprezintă una din metodele terapeutice larg utilizată și în
tratamentul insuficienței cardiace din IMA. Acest lucru este realizat prin administrare de
diuretice i.v., Furosemidul, în doză de 40 mg, fiind cel mai utilizat. Reglarea post-sarcinii
deoarece se știe că există o relație inversă între volumul ejectat de cord și rezistența la
ejecție, prin administrare de vasodilatatoare (nitroprusiatul de sodiu, drogurile, prazosinul).
- în șocul cardiogen: inserarea unui cateter Swan-Ganz, oxigenoterapie, inițial cu mască
apoi cu sondă intranazală, perfuzarea în caz de hipotensiune marcată, a unei soluții de ser
fiziologic sau dextran cu greutate moleculară mică, combaterea durerii prin administrare
de morfină (2-4 mg, 4 ori/zi), digitalice, dacă este prezentă și tahiaritmia severă
ventriculară, ori în unele cazuri putându-se ajunge chiar la o intervenție chirurgicală.
- în aritmii: depinde de tipul de aritmie prezent tratamentul fiind foarte complex începând
de la administrarea de atropină din bradicardia sinusală, până la șocul electric cu o
intensitate de 200-300 wați, administrat în fibrilația ventriculară.
2.7. PROGNOSTIC
Prognosticul IMA are la bază și în prezent observația clinică privind modul cum
evoluează bolnavul în timpul spitalizării, în timpul perioadei acute de evoluție a bolii, dar
și în timpul perioadei de convalescență și a reluării unei activități socio-profesionale.
Explorările paraclinice privind întinderea IMA și a consecințelor sale hemodinamice,
gradul ischemiei miocardice reziduale, iritabilitatea miocardului și aritmogeneza în condiții
de ischemie, aduc elemente suplimentare în estimarea prognosticului IMA.
Prognosticul imediat se bazează, în principal, pe elemente clinice. Datele statistice
publicate înainte de înființarea unităților coronariene, indicau procente de mortalitate în
perioada acută ce variau între 30 și 50%. Se acceptau în medie că 1/3 din bolnavii cu IMA
decedau. Datele statistice publicate după înființarea serviciilor speciale de îngrijire a
coronarienilor arată o scădere impresionantă a ratei de deces prin IMA, cu cel puțin 50%.
Se știe că prognosticul îndepărtat al IMA este variabil, riscul diminuând în timp. În
primul an mortalitatea este în medie de 10%, dar prognosticul este foarte variabil de la un
27
bolnav la altul. În general se apreciază că la 5 ani supraviețuiesc 50-70% din bolnavi, la 10
ani 30-40%, la 15 ani 15-20%, iar la 20 ani 5-10%. Sunt însă și numeroase cazuri de
supraviețuire depășind 25 de ani sau chiar 40 de ani.
Decesul de cele mai multe ori, survine prin insuficiență cardiacă congestivă, recidiva
IM, moarte subită sau printr-o afecțiune intercurentă (AVC, insuficiență renală, neoplasm).
În ceea ce privește prognosticul bolnavilor cu infarct asimptomatic (infarct ECG) el este
rezervat, aceștia având în perspectivă un risc cardiovascular ridicat.
În final trebuie subliniat că ateroscleroza coronariană nefiind un proces staționar, ci de
obicei cronic progresiv, este necesar ca bolnavul care a suferit un IMA să fie urmărit
periodic de medic și în caz că apar manifestări de ischemie să se practice o angiografie
coronariană, iar dacă lipsesc manifestările subiective să fie supus la un an interval unui test
de efort maximal.
28
CAP. III PREZENTAREA CAZURILOR
PREZENTARE CAZ 1
Pacientul P. A. de 70 de ani, mediul rural, comuna Milcovul, pensionar se internează în

secția Cardiologie în data de 13.05.2012 ora 10.15 pentru următoarele motive: dureri
retrosternale, anxietate, cefalee, febră moderată cauzate de infarct miocardic acut, diabet
zaharat tip II.
a. Antecedente heredo-colaterale: nesemnificative.
b. Antecedente personale, fiziologice și patologice:
- angor instabil agravat (din 2004)
- diabet zaharat tip II-dislipidemie (din 2001).
c. Condiții de viață și muncă: pensionar.
d. Comportamente: nefumător, nu consuma alcool.
Bolnavul în vârstă de 70 de ani, vechi coronarian prezintă dureri retrosternale, motiv
pentru care se internează în secția Cardiologie.
I. CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație
- torace emfizematos, murmur respirator înăsprit bilateral, nu prezintă: durere toracică, tuse
productivă și dispnee.
- tensiune arterială: 125/60 mmHg -120/65 mm Hg - seara.
- puls: 66 b/minut.
- respirația: 22r/minut D - 23 r/minut S.
- pacientul prezintă durere precordială , retrosternal cu iradiere în umărul și brațul stâng.
- prezintă șoc apexian în spațiul intercostal V, zgomote aritmice: suflu sistolic. gr.I-II
apexian; tegumentele sunt normal colorate.
2. Nevoia de a mânca și a bea
- înălțimea: 1,80 și greutatea de 70 kg.
- consumă 1000 ml lichid/zi.
29
- țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat.
- dentiție completă (proteză), masticație eficientă, nu prezintă grețuri și vărsături; urmează
regim cardio-vascular: 3 mese/zi.
-are apetit bun, abdomen suplu, moale, nedureros și tranzit intestinal normal.
3. Nevoia de a elimina
-pacientul prezintă loje renale libere, 1 scaun la 2 zile și micțiuni fiziologice prin captare la
pat cu ajutorul bazinetului și urinarului.
-nu prezintă transpirație excesivă, vărsături și expectorație.
4. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură
- sistem osteo-articular: aparent integru, mobil.
- sistem muscular: normoton, normotrofic.
- nu se deplasează la toaletă și servește masa la pat (în urma repaosului absolut la pat impus).
- nu își schimbă poziția în pat datorită necesității repaosului absolut.
5. Nevoia de a dormi și a se odihni
- pacientul este conștient, orientat temporo-spațial.
- doarme în jur de 6 ore noaptea cu treziri frecvente datorate durerii.
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
- pacientul se îmbracă și se dezbracă cu ajutor.
- are o ținută ordonată, adecvată și curată.
7. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
- pacientul prezintă T0: 38,6° C – hipertermie cu cefalee.
- nu prezintă frisoane și semne de deshidratare.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit și a proteja tegumentele și mucoasele
- prezintă mucoase și tegumente normal colorate.
- fanere integre; părul, unghiile, dantura îngrijite și curate parțial el fiind preocupat de
îngrijirile igienice pentru care necesită ajutor.
- nu prezintă semne de iritație fesieră sau pe coapse.
9. Nevoia de a comunica
-pacientul are integritatea tuturor reacțiilor senzoriale: văz, auz, gust, miros, pipăit; are un
limbaj adecvat și coerent, concentrarea și memoria nefiindu-i alterate.
-expresiile faciale și gesturile sunt în concordanță cu mesajul verbal.
10 . Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica
religia
- pacientul prezintă independență în satisfacerea nevoii, el fiind creștin-ortodox.
30
- acceptă ajutorul asistentei medicale și a unor proceduri.
11. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

-pacientul încearcă să-și îndeplinească cât mai bine rolul asumat în familie și societate, el
fiind pensionar.
12. Nevoia de a se recrea
-pacientul se destinde prin odihnă, el prezentând interes pentru citit dintre activitățile
recreative.
13. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea
-pacientul prezintă deficit de cunoștințe, dar totodată și voință de a învăța.
14 . Nevoia de a evita pericolele
- vulnerabilitatea față de pericole.
- disconfort manifestat prin anxietate.
- durere retrosternală; posibile complicații.
II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Pacientul este dependent de intervențiile asistentei medicale pentru următoarele nevoi:
-circulație inadecvată din cauza leziunii de ischemie coronariană manifestată prin dureri
precordiale și tulburări de ritm cardiac.
2. Nevoia de a evita pericolele
-vulnerabilitate față de pericole.
- disconfort manifestat prin anxietate și durere retrosternală.
- risc de complicații.
-hipertermie din cauza infarctului miocardic manifestată prin febră moderată și cefalee.
-alimentație inadecvată prin deficit din cauza regimului alimentar impus.
-imobilitate din cauza infarctului miocardic manifestată prin repaos absolut la pat.
6. Nevoia de a dormi și de a se odihni
-dificultate de a se odihni din cauza durerii și anxietății manifestată prin treziri frecvente
nocturne.
31
-deficit de auto-îngrijire din cauza repaosului impus la pat manifestat prin incapacitatea de a
se spăla.
8. Nevoia de a învăta cum să-ți păstrezi sănătatea
-deficit de cunoștințe privind afecțiunea sa.
32
Plan de îngrijire – pacient P.A 13-05-2012 prima zi de îngrijire
DIAGNOSTIC
NURSING OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE INTERVENŢII
1.Vulnerabilitate față de -se primește pacientul, se asigură climat de lin

pericole un salon mic;
-se aşează în decubit dorsal;
- durere retrosternală din -combaterea durerii -se informează asupra efortului minim pe care
cauza I.M.A. -reducerea anxietății să-l facă;
- se recoltează sânge venos pentru analize
- posibile complicații -prevenirea complicaţiilor hematologice şi biochimice;
(tulburări de ritm, imediate și tardive - se pregăteşte pacientul şi se conectează la
complicaţii - limitarea extinderii necrozei electrocardiograf, se efectuează EKG la pat;
tromboembolice) - se monitorizează activitatea electrică a inimi
pulsul;
- se menţine abordul venos şi se administrează
*Heparina 1 ml bolus, perfuzie cu Glucozat
*250 ml si Heparină pentru injectomat( rata 2
*Mialgin 1fi. dizolvat în 10 ml ser şi se admi
1 ml repetat la 15 min.
- anxietate majoră -reducerea anxietății -se administrează Diazepam 1 fi. i.m;

(senzaţie de” moarte -se asigură confortul fizic şi psihic al pacientu
iminentă”)
33
2.Circulație inadecvată -
favorizarea circulației și - monitorizez funcțiile vitale;
manifestată prin corectarea parametrilor vitali - la indicația medicului administrez:
alterarea perfuziei *perfuzie cu Dextran 70, 250ml;
tisulare miocardice *Nitroglicerină ! tb. Sublingual, Moduxin 3 tb
(prezenţa zonelor de - se urmăresc efectele medicamentelor;
necroză)
-scăderea debitului cardiac

(obstrucţie coronariană)
-dispnee manifestată prin - pacientul să aibă o respiraţie - administrez oxigen pe sondă 4 l/min.;
tahipnee R=22 r/min., eficientă - supraveghez colorația tegumentelor;
senzație de sufocare
3.Alimentație inadecvată -pacientul să fie echilibrat - se alimentează şi se hidratează pasiv pacien

prin deficit manifestată hidric și nutrițional regim hiposodat, hipocaloric, bazat pe lichide
prin regim impus ( dietă trate cu linguriţa;
lichidă, hiposodată) - se notează ingesta-excreta;
4.Deficit de autoîngrijire - pacientul să prezinte - se explică pacientului necesitatea repausului

din cauza intoleranţei la tegumentele curate și îngrijite impus;
efort (repaus la pat - pacientul să beneficieze de -se efectuează igiena tegumentelor şi mucoase
impus) confort fizic şi psihic - se serveşte pacientul cu ploscă şi urinar la pa
- prevenirea complicațiilor
legate de imobilizare
34
14-05-2012 a II-a zi de îngrijire
DIAGNOSTIC
1.Vulnerabilitate față de - se asigură climat de linişte şi calm;

pericole: - se recoltează probe de sânge pentru analize
- durere retrosternală din -combaterea durerii hematologice şi biochimice;
cauza I.M.A. - la indicația medicului administrez:
- anxietate majoră din -diminuarea anxietății *Heparina, prin injectomat cu 1,5 ml/h, în per
cauza necunoașterii -instalarea stării de confort ser glucozat 250 ml – ora 10.00;
prognosticului, fizic și psihic *TNT 1 fi , în perfuzia de S.G.;
*Algocalmin 1 fi. i.v.;
- risc de complicatii -prevenirea complicațiilor *Diazepam 1 tb.;
*Moduxin 20, 3 tb.;
*Orexane, 60 mg, 2 fi. sc/12 ore;
2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientului un climat de liniste;

manifestată prin dureri - monitorizez funcţiile vitale, EKG;
precordiale (leziuni de -
prevenirea tulburărilor de ritm - la indicația medicului administrez:
ischemie coronariană): *Algocalmin 1 fi.;
- dispnee manifestată prin - pacientul să prezinte o *Nitroglicerină 1 tb. sublingual;
tahipnee R=23r/min. respiraţie adecvată. *Aspenter 75mg 1 tb.;
3.Alimentaţie inadecvată - pacientul să fie echilibrat -

se alimentează pacientul la pat cu linguriţa (
prin deficit din cauza nutriţional şi hidric -
se administrează lichide pe cale orală (1000
regimului alimentar - pacientul să cunoască şi să supă, compot, apă);
impus înţeleagă necesitatea regimului - se notează ingesta – excreta;
dietetic cardiac -
se învaţă pacientul alimentele permise;
4.Deficit de autoîngrijire - pacientul să prezinte - se face toaleta pe regiuni la pat;

din cauza repaosului tegumente și mucoase curate
total la pat impus
35
5.Hipertermie -
pacientul să prezinte -
se administrează tratamentul prescris;
manifestată prin temperatura corpului în limite -
se asigură necesarul de lichide;
subfebrilitate (37,4ºC) normale -
se măsoară şi se notează temperatura corpoa
din cauza infarctului -
pacientulsă fie echilibrat -
se îngrijesc tegumentele;
miocardic hidroelectrolitic;
-
pacientul să aibă o stare de
bine fizic şi psihic
36
15-05-2012 a III-a zi de îngrijire
DIAGNOSTIC

-durere retrosternală din -combaterea durerii hematologice şi biochimice;
cauza IMA - la indicația medicului administrez:
-anxietate majoră din -diminuarea anxietății *Heparina, prin injectomat cu 1,5 ml/h, în per
prognosticului, fizic și psihic *TNT 1 fi. , în perfuzia de S.G.;
*Algocalmin 1 fi i.v.;
-risc de complicații -prevenirea complicațiilor *Diazepam 1 tb.;
*Moduxin 20, 3 tb.;
*Furosemid 1 fi. i.v.;
*Crestor 10 mg, 1 tb. seara;
- se urmăreşte efectul medicamentelor;
2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientului un climat de liniște;

manifestată prin dureri - prevenirea tulburărilor de ritm - monitorizez funcţiile vitale, EKG;
pacientul să prezinte o - la indicația medicului administrez:
ischemie coronariană): respiraţie adecvată *Algocalmin 1 fi.;
- dispnee manifestată prin *Nitroglicerină tb 1 sublingual;
tahipnee R=23r/min. *Aspenter 75mg - 1 tb;
3.Alimentaţie inadecvată -pacientul să fie echilibrat -

regimului alimentar - pacientul să cunoască şi să supă, compot, apă)
impus înţeleagă necesitatea regimului - se notează ingesta – excreta,
dietetic cardiac -
se învaţă pacientul alimentele permise
4. Intoleranţă la -pacientul sa prezinte tonus şi -se face toaleta pe regiuni la pat şi se mobilize
activitate fizică din forţă musculară în limite minim bolnavul;
cauza repaosului total la normale - se cercetează starea tegumentelor la nivelul
pat impus - prevenirea complicaţiilor de de presiune
decubit. - se fricţionează tegumentele, se fac mişcri pa
37
5.Hipertermie -
pacientul să prezinte -
se administrează tratamentul prescris;
manifestată prin temperatura corpului în limite -
se asigură necesarul de lichide;
subfebrilitate (38,4ºC) normale -
se măsoară şi se notează temperatura corpoa
din cauza resorbţiei -
pacientul să fie echilibrat se îngrijesc tegumentele
produșilor de necroză hidroelectrolitic;
-
pacientul să aibă o stare de
bine fizic şi psihic
38
PREZENTARE CAZ 2
Bolnava M.F., în vârstă de 49 de ani, salariată, se internează în secția de Cardiologie în
data de 22.03.2012 pentru următoarele motive: durere violentă în regiunea precordială cu
caracter constrictiv, dispnee, dureri abdominale difuze, grețuri, anxietate, inapetență,
transpirații.
Antecedente personale: ulcer gastro-duodenal în 2007, HTA
Antecedente heredo-colaterale: mama are HTA, iar tata diabet zaharat.
Istoricul bolii: Pacienta s-a prezentat la UPU după ce, din relatările sale, în urmă cu 2
ore au apărut brusc dureri în regiunea precordială cu caracter de presiune sternală însoțită
de dispnee, cefalee.
CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

- frecvența respiratorie 29r/min;
- P= 90 bătăi/min;
- T.A.= 230/130 mmHg;
- consumă tutun, alcool, cafea;
- prezintă dispnee (tahipnee).
2. Nevoia de a bea și a mânca
- pacienta are o greutate de 79 Kg la o înălțime de 167 cm;
- dentiție completă;
- prezintă inapetență, hipersalivație și vărsături.
- are un tranzit intestinal normal;
- prezintă transpirații abundente și vărsături;
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
- prezintă imobilitate datorită durerilor specifice;
- tonus muscular adecvat.
- pacienta este conștientă, orientată temporo-spațial;
- prezintă insomnie și disconfort datorită durerilor.

- are o ținută curată și ordonată;
39
- dificultate în îmbrăcare și dezbrăcare.
7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale
- pacienta are temperatura 36, 8 ºC.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoaselor
- pacienta prezintă tegumente și mucoase normal colorate;
- dificultate în întreținerea igienei datorită imobilizării la pat.
- vulnerabilitate față de pericole din cauza imobilizării;
- pacienta prezintă durere retrosternală, anxietate.
- pacienta are o atitudine receptivă, sociabilă;
- are integritatea tuturor reacțiilor senzoriale;
- limbaj coerent, conștient, adecvat.
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori și de a practica religia
- prezintă dificultate în participarea la activități religioase datorită imobilizării;
- nu se opune procedurilor și intervențiilor asistentei medicale.
- incapacitate de a-și îndeplini rolul social.
- prezintă dificultate în desfășurarea unor activități recreative datorită imobilizarii;
14. Nevoia de a învăța cum sa-ți păstrerzi sănătatea
- pacienta are cunoștințe insuficiente, dar a fost instruită să-și respecte tratamentul,
regimul, să evite stresul, emoțiile și prezintă voință în a învăța acestea.
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
- dispnee accentuată la efort
2. Nevoia de a bea și a mânca
- alimentație inadecvată prin deficit datorită regimului impus
3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
- imobilitate din cauza durerilo retrosternale
- insomnie;
- dificultate de a se odihni manifestată prin disconfort.
40
- dificultate de a se îmbrăca și dezbrăca datorită durerilor precordiale
- vulnerabilitate față de pericole
- disconfort manifestat prin anxietate și durere
41
Plan de îngrijire – pacient M.F 22-03-2012 prima zi de îngrijire
DIAGNOSTIC
1.Vulnerabilitate față de -se primește pacienta, se asigură climat de lin

pericole un salon mic;
(tulburări de ritm) imediate și tardive - se pregăteşte pacientul şi se conectează la
-limitarea extinderii necrozei electrocardiograf, se efectuează EKG la pat;
- se monitorizează activitatea electrică a inimi
pulsul;
*Heparina 1 ml bolus, perfuzie cu Glucozat
*250 ml si Heparină pentru injectomat( rata 2
*Mialgin 1fi. dizolvat în 10 ml ser şi se admi
1 ml repetat la 15 min.
- anxietate majoră -reducerea anxietății -se administrează Diazepam 1 fi. i.m;

-se asigură confortul fizic şi psihic al pacientu
necroză)
-dispnee manifestată prin - pacienta să aibă o respiraţie - administrez oxigen pe sondă 4 l/min.;
42
3.Alimentație inadecvată -pacienta să fie echilibrată - se alimentează şi se hidratează pasiv pacien
4.Deficit de autoîngrijire - pacienta să prezinte - se explică pacientei necesitatea repausului a

efort (repaus la pat - pacienta să beneficieze de -se efectuează igiena tegumentelor şi mucoase
impus) confort fizic şi psihic - se serveşte pacienta cu ploscă şi urinar la pa
43
DIAGNOSTIC

- durere precordială din -combaterea durerii hematologice şi biochimice;
prognosticului, fizic și psihic *TNT 1 fi , în perfuzia de S.G.;
- risc de complicații -prevenirea complicațiilor *Diazepam 1 tb.;
*Moduxin 20, 3 tb.;

tahipnee R=22 r/min. respiraţie adecvată. *Aspenter 75mg 1 tb.;
3.Alimentaţie inadecvată - pacienta să fie echilibrată -

se alimentează pacienta la pat cu linguriţa (p
regimului alimentar - pacienta să cunoască şi să supă, compot, apă);
dietetic cardiac -
se învaţă pacienta alimentele permise;
4.Deficit de autoîngrijire - pacienta să prezinte - se face toaleta pe regiuni la pat;

total la pat impus
44
DIAGNOSTIC

-diminuarea anxietății *Heparina, prin injectomat cu 1,5 ml/h, în per
ser glucozat 250 ml – ora 10.00;
-risc de complicații -prevenirea complicațiilor *TNT 1 fi. , în perfuzia de S.G.;
*Algocalmin 1 fi i.v.;
*Moduxin 20, 3 tb.;
*Furosemid 1 fi. i.v.;
*Crestor 10 mg, 1 tb. seara;
2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientei un climat de liniște;

pacienta să prezinte o - la indicația medicului administrez:
tahipnee R=20 r/min. *Aspenter 75mg - 1 tb;
3.Alimentaţie inadecvată -pacientul să fie echilibrat -

regimului alimentar - pacientul să cunoască şi să supă, compot, apă)
impus înţeleagă necesitatea regimului - se notează ingesta – excreta,
dietetic cardiac -
se învaţă pacientul alimentele permise
4. Intoleranţă la -pacientul sa prezinte tonus şi -se face toaleta pe regiuni la pat şi se mobilize
activitate fizică din forţă musculară în limite minim bolnavul;
cauza repaosului total la normale - se cercetează starea tegumentelor la nivelul
pat impus - prevenirea complicaţiilor de de presiune
decubit. - se fricţionează tegumentele, se fac mişcări p
PREZENTARE CAZ 3
45
Pacientul D. I. de 77 de ani, pensionar se internează în secția Cardiologie în data de
11.04.2012 ora 8.00 pentru următoarele motive: durere retrosternale, anxietate, cefalee.
a. Antecedente heredo-colaterale: nesemnificative.
b. Antecedente personale, fiziologice și patologice: nemenționate.
c. Condiții de viață și muncă: pensionar.
d. Comportamente: nefumător, nu consuma alcool.
Bolnavul în vârstă de 77 de ani, vechi coronarian se prezintă la U.P.U. cu acuze
diminuate, stare conștientă ulterior fiind internat în secția Cardiologie. El a mai fost
internat și în secția Boli Interne cu dureri epigastrice, dispnee, dar durerile s-au accentuat.
I. CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

- torace emfizematos, murmur respirator înăsprit bilateral, nu prezintă: durere toracică, tuse
productivă și dispnee.
- tensiune arterială: 145/65 mmHg
- puls: 70 b/minut.
- respirația: 22 r/minut
- tegumentele sunt normal colorate.
- înălțimea: 1,75 și greutatea de 70 kg.
- consumă 1000 ml lichid/zi.
- țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat.
-are apetit bun, abdomen suplu, moale, nedureros și tranzit intestinal normal.
-pacientul prezintă loje renale libere, tranzit intestinal prezent, micțiuni fiziologice.
-nu prezintă transpirație excesivă, vărsături și expectorație.
- sistem osteo-articular: aparent integru, mobil.
- sistem muscular: normoton, normotrofic.
46
- pacientul este conștient, orientat temporo-spațial.
- doarme în jur de 7 ore noaptea.
- pacientul se îmbracă și se dezbracă cu ajutor.
- are o ținută ordonată, adecvată și curată.
- nu prezintă frisoane și semne de deshidratare.
- prezintă mucoase și tegumente normal colorate.
- fanere integre; părul, unghiile, dantura îngrijite și curate parțial el fiind preocupat de
îngrijirile igienice pentru care necesită ajutor.
- nu prezintă semne de iritație fesieră sau pe coapse.
-pacientul are integritatea tuturor reacțiilor senzoriale: văz, auz, gust, miros, pipăit; are un
limbaj adecvat și coerent, concentrarea și memoria nefiindu-i alterate.
-expresiile faciale și gesturile sunt în concordanță cu mesajul verbal.
10 . Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica
religia
- pacientul prezintă independență în satisfacerea nevoii, el fiind creștin-ortodox.
- acceptă ajutorul asistentei medicale și a unor proceduri.
-pacientul încearcă să-și îndeplinească cât mai bine rolul asumat în familie și societate, el
fiind pensionar.
-pacientul se destinde prin odihnă, el prezentând interes pentru citit dintre activitățile
recreative.
13. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea
-pacientul prezintă deficit de cunoștințe, dar totodată și voință de a învăța.
14 . Nevoia de a evita pericolele
- vulnerabilitatea față de pericole.
- posibile complicații.
II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
47
Pacientul este dependent de intervențiile asistentei medicale pentru următoarele nevoi:
-circulație inadecvată din cauza leziunii de ischemie coronariană manifestată tulburări de
ritm cardiac.
-vulnerabilitate față de pericole.
- risc de complicații.
-alimentație inadecvată prin deficit din cauza regimului alimentar impus.
-imobilitate din cauza infarctului miocardic manifestată prin repaos absolut la pat.
6. Nevoia de a dormi și de a se odihni
-dificultate de a se odihni din cauza anxietății manifestată prin treziri frecvente nocturne.
Plan de îngrijire – pacient D.I. 11-04-2012 prima zi de îngrijire
48
DIAGNOSTIC
1.Vulnerabilitate față de -se primește pacientul la U.P.U., se asigură cl

pericole liniște;
(tulburări de ritm) imediate și tardive - se pregăteşte pacientul şi se conectează la
-limitarea extinderii necrozei electrocardiograf, se efectuează EKG la pat;
- se monitorizează activitatea electrică a inimi
pulsul;
*Heparina 2,2 ml/ora ml bolus, perfuzie cu
Glucozat 5%
*Prestarium 10 mg, 1 tb.;
*Nitropector 5 tb.;
*Diazepam 1 tb.;
- anxietate majoră -reducerea anxietății -se asigură confortul fizic şi psihic al pacientu
necroză)
-dispnee manifestată prin - pacientul să aibă o respiraţie - administrez oxigen pe sondă 6 l/min.;
49
3.Alimentație inadecvată -pacientul să fie echilibrat - se alimentează şi se hidratează pasiv pacien
4.Deficit de autoîngrijire - pacientul să prezinte - se explică pacientului necesitatea repausului

efort (repaus la pat - pacientul să beneficieze de -se efectuează igiena tegumentelor şi mucoase
impus) confort fizic şi psihic - se serveşte pacientul cu ploscă şi urinar la pa
50
DIAGNOSTIC

- durere precordială din -combaterea durerii hematologice şi biochimice;
cauza necunoașterii -instalarea stării de confort ser glucozat 250 ml;
prognosticului, fizic și psihic *Plavit 75 mg, 1 tb.;
- risc de complicații -prevenirea complicațiilor *Diazepam 1 tb.;

tahipnee R=23 r/min. respiraţie adecvată. *Aspenter 75mg 1 tb.;
3.Alimentaţie inadecvată - pacientul să fie echilibrat -

regimului alimentar - pacientul să cunoască şi să supă, compot, apă);
dietetic cardiac -
se învaţă pacienta alimentele permise;
4.Deficit de autoîngrijire - pacientul să prezinte - se face toaleta pe regiuni la pat;

total la pat impus
51
DIAGNOSTIC

-diminuarea anxietății *Heparina, prin injectomat cu 1,5 ml/h, în per
ser glucozat 250 ml;
-risc de complicații -prevenirea complicațiilor *Algocalmin 1 fi i.v.;
*Prestarium 10 mg, 1 tb.;
*Mialgin 1 fi. În diluție de 2 ml;
Ora 10:00
*Hidrocortizon 25 mg, 4 fi. i.v.;
*Dopamină 4 fi. În 250 ml ser fiziologic;
Ora 12:00
- stop cardio-respirator *EKG cu linie izoelectrică;
*oxigenoterapie, ventilație artificială;
*masaj cardiac extern;
Ora 14:00
*ventilație cu balonul;
*se administrează Andrenalină 2g;
*Atropină 2 fi.;
Ora 14:30
*EKG cu linie izoelectrică, midriază fixă;
*manevre de resuscitare insuficiente;
2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientului un climat de liniște;

pacienta să prezinte o - la indicația medicului administrez:
tahipnee R=29 r/min. *Aspenter 75mg - 1 tb;
52
CAP. IV ANEXE
1)Tehnica înregistrării EKG (figura 3)

Definiție: Electrocardiograma este înregistrarea grafică a rezultantei bioelectrice din
cursul unui ciclu cardiac, cu ajutorul unor aparate numite electrocardiografe.
Pregătirea pacientului
a) psihică: -se explică pacientului modul de desfășurare al examinării, vom căuta să-l
liniștim pentru a îndepărta frica sau tensiunea nervoasă.
b) fizică: -înainte de examne pacientul va trebui să fie în repaus total, să se odihnească
10-20 de minute, temperatura optimă a camerei 20-21ºC;
-poziția pacientului va fi în decubit dorsal, comod pe canapeaua de
examinare;
-pacientul trebuie să fie relaxat fără să-și încordeze musculatura, membrele
superioare sunt așezate de-a lungul corpului, semiflectate de la cot, ușor în pronație, iar
membrele inferioare sunt ușor îndepărtate.
Legarea pacientului în circuitul aparatului se face cu ajutorul unor cabluri
(conducto-electrice) fiecare având la extremitate o banană prin care se face legătura cu
electrozii care se fixează pe tegumentul bolnavului. Cablul are conducte prevăzute special
pentru fiecare membru cu culori diferite pentru identificare.
Astfel pentru:
- brațul drept: cablu de culoare roșie;
- brațul stâng: cablu de culoare galbenă;
- gamba stângă: cablu de culoare verde;
- gamba dreptă: cablu de culoare neagră sau albastră.
Montarea electrozilor precordiali
V1 (roșu) - spațiul IV intercostal, parasternal drept;
V2 (galben) - spațiul IV intercostal, parasternal stâng;
V3 (verde) - la jumătatea distanței dintre V2 și V4;
V4 (maro) - spațiul V intercostal stâng pe linia medio claviculară;
V5 (negru) - spațiul V intercostal pe linia axilară anterioară;
V6 (violet) - spațiul V intercostal pe linia axilară medie.
53
Sunt utilizate trei derivații bipolare standard ale membrelor:
D1 – antebraț drept – antebraț stâng;
D2 – antebraț drept – gamba dreaptă;
D3 – antebraț stâng – gamba stângă.
După încheierea înregistrării se îndepărtează electrozii de pe bolnav care apoi este
însoțit în salon. Electrocardiograma se înscrie grafic pe o bandă de hârtie sub forma unor
succesiuni de unde, care corespund fazelor unui ciclu cardiac. Undele sunt notate
convențional cu litere (P, Q, R, S, T). Analiza sensului, amplitudinii, formei, duratei
precum și a intervalelor dintre ele furnizează date importante pentru stabilirea
diagnosticului și a tratamentului.
Pe EKG se va nota numele și prenumele pacientului, data efectuării procedurii, vârsta,
tensiunea arterială dacă pacientul a luat medicamente ce pot influența înregistrarea.
2)Măsurarea tensiunii arteriale (figura 5)

Are drept scop evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa
determinată de elesticitatea şi calibrul vaselor). Elementele de evaluat sunt: tensiune arterială sistolică
(maxima) şi tensiune arterială diastolică (minima).
Materiale necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva-Rocci, cu
manometru), stetoscop biauricular, tampon de vată, alcool, creion roşu.
Metoda de determinare poate fi ascultatorie sau palpatorie.
Intervenţiile asistentei pentru metoda ascultatorie sunt:
54
- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi;
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc, până la dispariţia zgomotelor
pulsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe primul;
zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime);
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în momentul în care
zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiune arteriala minimă;
- se notează în foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie, socotindu-
se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat; în alte documente
medicale se înregistrează cifric;
- se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool.
La indicaţia medicului, se pot face măsurători comparative la ambele braţe.
3) Proba de efort (figura 4)

Indicația principală e diagnosticarea cardiopatiei ischemice, atunci când lipsesc semnele EKG
caracteristice în stare de repaus, precum și testarea capacității de efort a bolnavilor care au avut infarct
miocardic și evaluarea unui tratament medicamentos sau chirurgical.
Pregătirea bolnavului
a) psihică: se explică pacientului în ce constă procedura, că este o metodă neinvazivă de
diagnosticare.
b) fizică:
- pacientul nu trebuie să fumeze 2 ore înainte de probă;
- proba se efectuează la cel puțin 3 ore după masă;
- se întrerupe tratamentul medicamentos care influențează EKG-ul (barbiturice, tonice cardiace,
nitriți, medicamente antiritmice).
55
Tehnica
- efortul trebuie standardizat în funcție de vârstă, sex, înălțime;
- efortul se efectuează la bicicleta ergometrică sau covor rulant;
- la bicicleta ergometrică se recomandă începerea efortului cu 25W la fiecare 2-3 minute, până se
obține frecvența cardiacă la valori submaximale;
- valoarea maximă a frecvenței cardiace este de 220 minus vârsta în ani a bolnavului;
- valorile submaximale sunt 75-90% din valoarea maximă.
În timpul probei de efort este bine să nu se depășească valoarea submaximală.
Proba de efort trebuie oprită atunci când apar simptomele:
- durei precordiale;
- dispneea, cianoza, transpirație;
-creșterea T.A. cu mai mult de 25 mmHg peste valoarea maximă sau hipotensiune;
- modificări EKG cu tulburări de conducere atrio-ventriculare și intraventriculare;
- modificări ale segmentului S.T.
Asistenta medicală care efectuează proba de efort trebuie să aibă pregătite sursa de oxigen,
aparatura și medicație pentru corectarea rapidă a eventualelor complicații care pot apărea.
Înscrierea EKG se practică:
- la începutul probei de efort;
- la fiecare minut în timpul efortului;
- la următoarele intervale după efort: 1-2-3-4-6 minute.
Interpretarea EKG după efort:
- se consideră aspect normal o subdiviziune oblică, rapidă și ascendentă a segmentului ST;
- subdenivelările oblic descendente sau orizontale ale undei ST sunt considerate patologice;
- QT alungit are semnificația patologică;
- unda T ascuțită și simetrică cu amplitudine mare sau turtită și negativă are semnificație patologică;
- apariția tulburărilor de ritm este patologică;
- unda U negativă este patologică.
După efectuarea probei pacientul este însoțit în salon și ținut sub observație pentru evitarea
apariției eventualelor reacții în urma procedurii.
56
Fig. 1 Cordul uman
Fig. 2 Ischemia cardiacă
57
Fig. 3 EKG
Fig. 4 Testul de efort Fig. 5 Măsurarea tensiunii arteriale
58
BIBLIOGRAFIA
 ALEXA. I., (2004), „Medicină internă – noțiuni de bază”, Editura Junimea,

București;
 GHINGHINA, C., (2008), „Infarctul miocardic acut – îndreptar de diagnostic și
tratament”, Editura InfoMedica, București;
 IONESCU, D., (1989), „Urgențe cardiace – diagnostic și tratament”, Editura
Militară, București;
 MOZES, C., (2001), „Tehnica îngrijirii bolnavului (ediția a VII-a)”, Editura
Medicală, București;
 TITIRCĂ, L., (2003), „Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de către
asistenții medicali”, Editura Viața Medicală Românească, București;
 TITIRCĂ, L., (2001), „Urgențe medico-chirurgicale – sinteze”, Editura Medicală,
București;
 SCORȚANU, E., (2005), „Îngrijiri în boli interne și specialități înrudite”, Editura
Spiru Haret, București.
59

Licenta Postliceala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Postliceala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII,

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ FOCȘANI

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

2.4. DIAGNOSTIC ȘI SIMPTOMATOLOGIE

2.5. EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII

Pacientul P. A. de 70 de ani, mediul rural, comuna Milcovul, pensionar se internează în

I. CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

11. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

1.Vulnerabilitate față de -se primește pacientul, se asigură climat de lin

- anxietate majoră -reducerea anxietății -se administrează Diazepam 1 fi. i.m;

-scăderea debitului cardiac

3.Alimentație inadecvată -pacientul să fie echilibrat - se alimentează şi se hidratează pasiv pacien

4.Deficit de autoîngrijire - pacientul să prezinte - se explică pacientului necesitatea repausului

1.Vulnerabilitate față de - se asigură climat de linişte şi calm;

2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientului un climat de liniste;

3.Alimentaţie inadecvată - pacientul să fie echilibrat -

4.Deficit de autoîngrijire - pacientul să prezinte - se face toaleta pe regiuni la pat;

1.Vulnerabilitate față de - se asigură climat de linişte şi calm;

- se urmăreşte efectul medicamentelor;

2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientului un climat de liniște;

3.Alimentaţie inadecvată -pacientul să fie echilibrat -

CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

1.Vulnerabilitate față de -se primește pacienta, se asigură climat de lin

- anxietate majoră -reducerea anxietății -se administrează Diazepam 1 fi. i.m;

4.Deficit de autoîngrijire - pacienta să prezinte - se explică pacientei necesitatea repausului a

1.Vulnerabilitate față de - se asigură climat de linişte şi calm;

2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientului un climat de liniste;

3.Alimentaţie inadecvată - pacienta să fie echilibrată -

4.Deficit de autoîngrijire - pacienta să prezinte - se face toaleta pe regiuni la pat;

24-03-2012 a III-a zi de îngrijire

1.Vulnerabilitate față de - se asigură climat de linişte şi calm;

- se urmăreşte efectul medicamentelor;

2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientei un climat de liniște;

3.Alimentaţie inadecvată -pacientul să fie echilibrat -

I. CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Plan de îngrijire – pacient D.I. 11-04-2012 prima zi de îngrijire

1.Vulnerabilitate față de -se primește pacientul la U.P.U., se asigură cl

4.Deficit de autoîngrijire - pacientul să prezinte - se explică pacientului necesitatea repausului

1.Vulnerabilitate față de - se asigură climat de linişte şi calm;

2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientului un climat de liniste;

3.Alimentaţie inadecvată - pacientul să fie echilibrat -

4.Deficit de autoîngrijire - pacientul să prezinte - se face toaleta pe regiuni la pat;

13-04-2012 a III-a zi de îngrijire

1.Vulnerabilitate față de - se asigură climat de linişte şi calm;

2. Circulație inadecvată - să prezinte circulaţie adecvată - se asigură pacientului un climat de liniște;

1)Tehnica înregistrării EKG (figura 3)

2)Măsurarea tensiunii arteriale (figura 5)

3) Proba de efort (figura 4)

Fig. 2 Ischemia cardiacă

Fig. 4 Testul de efort Fig. 5 Măsurarea tensiunii arteriale

 ALEXA. I., (2004), „Medicină internă – noțiuni de bază”, Editura Junimea,

S-ar putea să vă placă și