COORDONATORI :

PROF. FELICIA NEAGA MITROIU, PROF. RADUCA MAGDALENA

PROF. LAVINIA NIMARA

REFERENTI STIINTIFICI:PROF. UNIV. DR. SORIN CRISTEA

CONF. UNIV. DR. CHIRIMBU SEBASTIAN CRISTIAN
LECT. UNIV. DR. BARBU-CHIRIMBU ADINA MIHAELA

SI UNIVERSITAR

PITESTI,
IUNIE, 2021
 Revista cadrelor didactice
din învățământul preuniversitar și universitar

LOC PENTRU SCRIS

GHID METODOLOGIC
-WORKSHOP NATIONAL-

Tema:

”PROFESOR IN SALA
DE CLASA
SI IN MEDIUL ON-LINE”

Pitești, IUNIE, 2021

 COORDONATORI: 
 PROF. FELICIA NEAGA MITROIU(coord.)

 PROF. UNIV. DR. SORIN CRISTEA


 CONF. UNIV. DR. SEBASTIAN CRISTIAN CHIRIMBU

 LECT. UNIV. DR. ADINA MIHAELA BARBU CHIRIMBU

 PROF. DRD. DRAGOS DINCULESCU 

 PROF. RADUCA MAGDALENA 

 PROF. NIMARA LAVINIA





COLECTIVUL DE REDACȚIE:

 PROF. STEFAN SCHIOPU

 PROF. MADALINA BOGOI
 PROF. CONSTANTA DOBRESCU
 PROF. VLASCEANU MIHAELA



REDACTOR ȘEF:

 PROF. FELICIA NEAGA MITROIU 


TEHNOREDACTARE:
 PROF. NEAGA MITROIU FELICIA


ISSN 2285-7907 ISSN-L 2285-7907

„LOC PENTRU SCRIS”

 CUPRINS

1. ALBESCU EMILIA-MIHAELA, GPP „DUMBRAVA MINUNATĂ”-FIENI pag.1

2. ALEXANDRU FELICIA, COLEGIUL NAȚIONAL „RADU GRECEANU”
SLATINA, OLT pag.4
3. ANDEA ALEXANDRU, LICEUL TEHNOLOGIC “ION CREANGA”, CURTICI
pag.6
4. ANDONE VALENTINA CAMELIA, SCOALA GIMNAIALA NR 308, SECTOR 4,
BUCURESTI- NIVEL PRESCOLAR pag.8
5. ANDREI DANIELA MIHAELA, LICEUL TEHNOLOGIC ,,ALEXANDRU VLAHUȚĂ”
PODU TURCULUI pag. 10
6. ANDREI MARINELA CORINA, GRĂDINIȚA NR. 137, BUCUREȘTI pag. 11
7. ANDREICA DANIELA, G.P.N.”STEJĂRELUL”CAJVANA
,LOC.CAJVANA,JUD.SUCEAVA pag. 14
8. ANTONESCU DANIELA PAULA, SECRETAR LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ
ANGHEL SALIGNY FOCȘANI pag. 16
9. ARSENE CONSTANȚA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ „MIHAI EMINESCU”,
PITEŞTI pag. 19
10. BĂLĂNOIU GEORGIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ JUPÂNEȘTI, JUD. GORJ
pag. 22
11. BALOI LILIANA, LICEUL ENERGETIC TG-JIU pag. 24
12. BĂLTĂREŢU MARIA DIANA; LICEUL CU PROGRAM SPORTIV, TG.JIU pag.
26
13. BĂLȚĂȚEANU EMA-TAMARA, LICEUL TEORETIC ”CONSTANTIN
NOICA” ALEXANDRIA , JUD. TELEORMAN pag. 28
14. BARBU MARIA, ȘCOALA GIMNAZIALA TUDOR VLADIMIRESCU,
DRĂGĂȘANI, JUD VÂLCEA pag. 30

15. Bejerea Maria, Școala Gimnazială Știuca, Timiș pag. 32

16. BERCEA CAMELIA, GPP NORD 1- RM VALCEA pag. 34
17. BEREA DOINA SCOALA GIMNAZIALA CIPRIAN PORUMBESCU
COMANESTI, BACAU pag. 35
18. BIZAU RODICA pag. 38
19. BOGASIEVICI MARIANA, ȘC. GIMNAZIALĂ ,,ION HELIADE RĂDULESCU”
URZICENI pag. 42
20. BOGHEZ PAULA IRINA, GRĂDINIȚA ALICE pag. 44
21. BOGOI MADALINA, SCOALA GIMNAZIALA “RADU CEL MARE”, GAESTI
pag. 46
22. BORBELI LUCIA, SCOALA GIMNAZIALA GEO BOGZA BALAN HARGHITA
pag. 288
23. BOȘCOR MIHAELA-VIOLETA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 NEGOIEŞTI,
ȘTEFAN CEL MARE, BACĂU pag. 49
24. BRĂNIȘTEANU GEORGETA , LICEUL TEHNOLOGIC BÂLTENI , GORJ-
STUDIU DE SPECIALITATE pag. 53
25. BRIGLEZAN LOREDANA DIANA, LICEUL TEHNOLOGIC "OCTAVIAN
GOGA" pag. 55
26. BROICEA NORICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ DUMBRAVA, LOC.RACHITA,
TIMIȘ pag. 58
27. BUDIȘ NECHITA GEORGETA – CECILIA, SCOALA GIMNAZIALĂ NR. 5,
MUNICIPIUL PIATRA - NEAMȚ, JUD. NEAMȚ pag. 61
28. BUNEA ELENA, LICEUL TEHNOLOGIC "AL. IOAN CUZA", SLOBOZIA,
JUD. IALOMITA pag. 63
29. BUŞE ANNA-MARIA, COLEGIUL NAŢIONAL PEDAGOGIC “STEFAN
VELOVAN”, CRAIOVA pag. 64
30. BUZATU LILIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ANGHEL SALIGNY” FOCȘANI-
STUDIU DE SPECIALITATE pag. 67
31. CALOTĂ-CURELARU DANIELA-NICOLETA, LICEUL TEHNOLOGIC
PETRACHE POENARU BĂLCEȘTI-VÂLCEA pag. 70
32. CĂLUGĂREANU ADINA-LAURA ȘI PREDAU LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ
,,ACAD. H. MIHĂESCU" UDEȘTI, SUCEAVA pag. 72
33. CAMIL ALINA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ALECU RUSSO” BACĂU pag. 75
34. CASAPU MIRELA, GRĂDINIȚA CU PP NR.30, TIMIȘOARA pag. 78
35. CAZAN IOANA , ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 HUNEDOARA, HUNEDOARA
pag. 81
36. CHIRIAC FLORINELA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ȘIMIAN pag. 84
37. CHIRIȚĂ OANA - GRADINITA CU P.P. NR. 28 PLOIESTI pag. 86
38. CÎMPAN CARMEN ELISABETA, LICEUL TEHNOLOGIC „VASILE
GHERASIM” MARGINEA, SUCEAVA pag. 88
39. CIOLPAN MARIA RAMONA, SCOALA GIMNAZIALA GABRIEL
MARINESCU – TIGVENI, JUDETUL ARGES pag. 90
40. CIUCĂ DANIELA RALUCA, LICEUL DE ARTE „H. DARCLEE” BRAILA pag.
92
41. CIUCIUC ELENA, ȘCOALA GIMNAZALĂ ,, IANCU VĂCĂRESCU” –
VĂCĂREȘTI, JUDEȚUL DÂMBOVIȚA pag. 94
42. CLAUDIA PĂDUREANU, ȘCOALA GIMNAZIALĂ FÂNTÂNELE, JUD. ARAD
pag. 401
43. COJOCARU LACRAMIOARA, COLEGIUL TEHNOLOGIC ,,SPIRU HARET",
PIATRA NEAMT pag. 97
44. CONDUR LILIANA LUCIA , COLEGIUL ALEXANDRU CEL BUN GURA
HUMORULUI pag. 100
45. CORĂBIAN AURORA, CJRAE BISTRIȚA/C.N.’’PETRU-RAREȘ’’BECLEAN-
BN pag. 102
46. CORÂIU MARIA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR 3 POMPILIU DAN ZĂRNEȘTI
pag. 105
47. CORDUNEANU MARICICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂNR.5 PIATRA-NEAMȚ
pag. 108
48. CORNEA ILDIKO-EVA, G.P.P. FLOARE DE COLŢ pag. 110
49. COTOI ALINA RAMONA, COLEGIUL TEHNIC ,,ALESANDRU PAPIU
ILARIAN" ZALAU pag. 111
50. COVACI ANCA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ PALANCA, BACĂU pag. 114
51. CRISTE CRISTINA IOANA, LICEUL CU PROGRAM SPORTIV AVRAM
IANCU –ZALAU pag. 116
52. CROITORU MIHAELA-MARIA, LICEUL TEHNOLOGIC „DIMITRIE
LEONIDA” PETROȘANI pag. 118
53. CSATLOS SANDOR, LICEUL TEHNOLOGIC „OCTAVIAN GOGA” JIBOU,
JUDEȚUL SĂLAJ pag. 122
54. CUPSA CRISTINA DANA, CSEI NR.1 ORADEA, JUDETUL BIHOR pag. 125
55. CURELEA ANICA ADRIANA, ŞC.GIMN.SLIVILEŞTI, SURA pag. 128
56. DAMASCHIN CLAUDIA LOREDANA, GRĂDINIŢA CU PP, NR.2, FOCŞANI
pag. 129
57. DAMIAN ANDREEA MAGDALENA, CENTRUL ŞCOALAR PT. EDUCAŢIE
INCLUZIVĂ, TÂRGU NEAMŢ pag. 134
58. DAMIAN MONICA, COLEGIUL TEHNIC INFOEL, BISTRITA pag. 136
59. DARABAN VASILE-COSMIN, COLEGIUL NAȚIONAL ″GEORGE COȘBUC″,
MOTRU pag. 138
60. DASCĂLU ANCUȚA, LICEUL TEHNOLOGIC “VASILE GHERASIM”
MARGINEA, SUCEAVA PAG. 140
61. DEACONU VALENTIN, ȘCOALA GIMNAZIALĂ “GABRIEL MARINESCU”,
TIGVENI, ARGEȘ pag. 142
62. DESPA IONELA DOINITA, LICEUL TEORETIC NR.1 PERIS pag. 144
63. DINCU MONICA, G.P.P. COZIA, RM. VÂLCEA pag. 146
64. DINULESCU GEORGETA – LICEUL THNOLOGIC SPECIAL REGINA
ELISABETA BUCUREȘTI pag. 148
65. DOBRE MARIOARA / CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE INCLUZIVĂ
BRĂILA pag 150
66. DOBROVOLSCHI IONELA, SCOALA GIMNAZIALA MIHAI VITEAZUL, ,
FETESTI- IALOMITA pag. 152
67. DORCA LAURA, GRĂDINIȚA NR. 25, BAIA MARE pag. 155
68. DUMITRA GEORGIANA ROXANA,SCOALA GIMNAZIALA,,MIHAI
VITEAZUL'',ORAS BOLDESTI SCAENI ,JUDET PRAHOVA pag. 163
69. DUMITRACHE ALINA ELENA, GRADINITA VOINICEL, CHITILA, ILFOV
pag. 157
70. DUMITREANU RAMONA RODICA, COLEGIUL NAŢIONAL ,,ONISIFOR
GHIBU”, ORADEA (BAZA), ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,AUREL POP”,
OȘORHEI pag. 159
71. DUMITRESCU EMILIA-MIHAELA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ GABRIEL
MARINESCU, TIGVENI, ARGEȘ pag. 161
72. DUMITRU IOANA, SCOALA GIMNAZIALA ,,GABRIEL MARINESCU ″
TIGVENI pag. 165
73. ENACHE MIRELA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „DIMITRIE GUSTI”,
GRĂDINIȚA BRĂDĂCEȘTI pag. 167
74. ERIMIA IRINA LUMINITA, SCOALA GIMANZIALA "STEFAN CEL MARE"
ALEXANDRIA pag. 169
75. FĂRCĂȘANU ELENA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ SPECIALĂ CONSTANTIN
PĂUNESCU TECUCI pag. 171
76. FELICAN LEONTINA_G.P.P. CĂSUȚA CU POVEȘTI, BISTRIȚA pag. 172
77. FILIPOAIA CRISTINA-IOLANDA, COLEGIUL ECONOMIC ”ION GHICA”
BACAU- STUDIU DE SPECIALITATE pag. 174
78. FIȚ GABRIELA NICOLETA, CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE
INCLUZIVĂ ȘIMLEU SILVANIEI pag. 176
79. FUGACIU VICTORIA –TASI, LICEUL CU PROGRAM SPORTIV “PETRACHE
TRIŞCU”, CRAIOVA pag. 179
80. FULOP CARMEN-ANETA, GPN,,STEJĂRELUL” CAJVANA pag. 181
81. FURIEȘ MARIA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 NEGOIEȘTI, ȘTEFAN CEL
MARE, BACĂU pag. 183
82. GĂINĂ MARIA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ MILUTA, COMUNA BORĂSCU,
JUDEȚUL GORJ- STUDIU DE SPECIALITATE pag. 185
83. GĂLĂȚAN CRISTINA - ANDREEA , CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE
INCLUZIVA NR. 2, BISTRITA pag. 188
84. GAVRILĂ MIRELA GEORGIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,NICOLAE
IORGA" FOCȘANI pag. 191
85. GAVRILOAIE MARIANA, LICEUL TEHNOLOGIC,,G.G.LONGINESCU”/
GRĂDINIȚA NR. 15-STRUCTURĂ, FOCȘANI – VRANCEA- STUDIU DE
SPECIALITATE pag. 204
86. GHEORGHIU FLORIN,COLEGIUL ECONOMIC,,ION GHICA,, BACĂU pag.
207
87. GIURCĂ GEORGETA, C.J.R.A.E. DOLJ pag. 210
88. GORGAN LIA-MARIA; SCOALA GIMNAZIALA „GH. ȘINCAI” BOBOTA -
STRUCTURA: GRADINIȚA CU P.N BOBOTA pag. 215
89. GRIGORE ELENA OANA, GRADINITA CU PROGRAM PRELINGIT NR. 28
PLOIESTI pag. 217
90. GRIGORE MOCĂNIȚĂ GETA, GPP ” PRICHINDEL “AMARA pag. 219
91. GRIGORESCU CRISTINEL, LICEUL TEHNOLOGIC „DINU BRĂTIANU”
ȘTEFĂNEȘTI, JUD. ARGEȘ pag. 222
92. GUGIU VIORICA, GRĂDINIȚA NR.35 BUCUREȘTI pag. 225
93. GUT MIRELA, C. N. „O. GOGA” MARGHITA pag. 227
94. HÂRLEA ANA MARIA, GRĂDINIȚA NR 252, SECTOR 1 BUCURESTI pag. 229
95. HERNEST FILICA, SCOALA GIMNAZIALĂ ,,MIRCEA CEL BĂTRÂN,,-
CURTEA DE ARGEȘ pag. 230
96. HÎNZĂ VALERIA, COLEGIUL NAȚIONAL MILITAR ALEXANDRU IOAN
CUZA pag. 233
97. HONDRILĂ LĂCRĂMIOARA, GRĂDINIȚA NR. 56, GALAȚI , ROMÂNIA pag.
235
98. HUSARIU ANDREEA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 25, IAȘI
pag. 240
99. IACOBAN TRANDAFIRA ,G.P.N.”STEJĂRELUL” CAJVANA pag. 242
100. IANCU DANIELA- BIANCA, LICEUL TEORETIC "AL.I. CUZA"-
CORABIA, OLT pag. 244
101. ILIE IOANA-CRISTINA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ GURA ȘUȚII -
GRĂDINIȚA P.N. GURA ȘUȚII pag. 245
102. ILIESI JULIETA, G.P.N.” DUMBRAVA MINUNATĂ” DUMBRĂVENI
pag. 246
103. IONIŢĂ ELENA MARIANA, LICEUL TEHNOLOGIC,,TIU
DUMITRESCU" MIHĂILEŞTI pag. 250
104. IRIMIA ANCA, SCOALA GIMNAZIALA NR.2, HUNEDOARA, JUD.
HUNEDOARA pag. 252
105. IRIMIA MARILENA, SCOALA GIMNAZIALA ,,ION CREANGA,,
BUZAU pag. 255
106. KOLOZSVARI ANGELA, CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE
INCLUZIVĂ VIȘEU DE SUS pag. 257
107. LĂLUCIU GEANINA GABRIELA, SCOALA GIMNAZIALA GAGESTI
pag. 259
108. LAZAR ADRIANA-ELENA, LICEUL TEHNOLOGIC „VASILE
GHERASIM”, MARGINEA pag. 267
109. LAZĂR IONELA, GRADINITA CU PN CIOCARLIA DE SUS pag. 269
110. LAZARESCU CRISTINA, ŞCOALA GIMNAZIALA DUMBRAVA,
JUDEŢUL TIMIŞ pag. 271
111. LĂZĂROIU SIMONA NICULINA- ȘCOALA GIMNAZIALĂ CIPRIAN
PORUMBESCU COMANESTI, BACAU pag. 274
112. LEAHU MARIANA, SCOALA GIMNAZIALĂ NR. 5, MUNICIPIUL
PIATRA - NEAMȚ, JUD. NEAMȚ pag. 277
113. LELA CLAUDIA-DANIELA, GRĂDINIȚA P.P “GRĂDINIȚA
PRIETENIEI”,ARAD pag. 279
114. LIGIA BLEORTU, SCOALA GIMNAZIALA “ION CREANGA”,
SUCEAVA pag. 41
115. LOW DELIA SIMONA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ CRĂCIUNELU DE JOS,
JUD. ALBA pag. 281
116. LUCA COSMINA MAURA, CJRAE ALBA pag. 283
117. LUCA DIANA, GPN DIN CADRUL ȘCOLII GIMNAZIALE “LIVIU
REBREANU” COMĂNEȘTI, JUD. BACĂU pag. 286
118. LUP MONICA MARCELA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 PIETROASA,
JUDEȚUL BIHOR pag. 291
119. LUȚĂ CRISTINA, COLEGIUL TEHNIC MATASARI pag. 295
120. MAIEREAN MAGDALENA, GPN " STEJĂRELUL" CAJVANA, LOC.
CAJVANA, JUD. SUCEAVA pag. 297
121. MALITA MARIANA, GRADINITA PN 15, LICEUL TEORETIC ADAM
MULLER GUTTENBRUNN, ARAD pag. 299
122. MANOLACHE ELENA EMANUELA, LICEUL TEHNOLOGIC „PETRE
S. AURELIAN” SLATINA, OLT- STUDIU DE SPECIALITATE pag. 300
123. MARDAR IONELA, PALATUL COPIILOR TARGOVISTE pag. 302
124. MARE ADRIANA , GRADINITA CU PROGRAMA PRELUNGIT NR 4,
REGHIN, MURES pag. 305
125. MĂRUNȚELU MONICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ PARTICULARĂ
ETHOS pag. 307
126. MATEI ANDREEA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ MIHAI EMINESCU,
PITEȘTI pag. 311
127. MATEI CĂTĂLIN-ANDREI, ŞCOALA GIMNAZIALĂ „MATEI
BASARAB”, PITEŞTI pag. 311
128. MAZILU SIMONA, GRĂDINIȚA NR.35 BUCUREȘTI pag. 315
129. MICA-PRUNDEANU ANCA, COLEGIUL NAȚIONAL ”VASILE
GOLDIȘ” ARAD pag. 318
130. MICU ANDREEA/ BABA ANDREEA TEOFANA, GRADINITA CU P.P.
NR 12 HUSI, JUD. VASLUI pag. 320
131. MIGIU MARIA, L.T.BALTENI,GRADINITA COCORENI,JUDETUL
GORJ pag 323
132. MIHAELA MATACHE, COLEGIUL NAȚIONAL
MILITAR ALEXANDRU IOAN CUZA pag. 309
133. MIHAI ELISABETA-VICTORITA pag. 325
134. MIHAILESCU SILVIA, GPP.NR.3,BUZAU pag. 327
135. MILEA GRATIANA DELIA SCOALA GIMNAZIALA CIPRIAN
PORUMBESCU COMANESTI, BACAU pag. 331
136. MÎNZICU SIMONA VALENTINA, LICEUL TEORETIC,,ȘERBAN
VODĂ" SLĂNIC, PRAHOVA pag. 333
137. MIREA CIOROIANU SIMONA, G.P.N.NR.4 CARACAL, OLT pag. 335
138. MITEA MARIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „LUCIAN BLAGA”, SATU
MARE pag. 339
139. MOCANU JANETA GABRIELA, CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE
INCLUZIVĂ NR.2 MUNICIPIUL PLOIEȘTI pag. 341
140. MOLDOVAN CATALINA, GRADINITA NR.73, BUCURESTI pag. 346
141. MOLDOVAN LUCRETIA RODICA, CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE
INCLUZIVĂ NR.2 BISTRIȚA pag. 348
142. MOROIANU GEORGIANA, GRADINITA NR.273, BUCURESTI,
SECTOR 6 pag. 351
143. MOTOCA ANCA-ELENA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,NICOLAE
IORGA”,BACĂU pag. 353
144. NEAGA MITROIU FELICIA, SCOALA GIMNAZIALA “RADU CEL
MARE”, GAESTI-STUDIU DE SPECIALITATE pag. 358
145. NEAGU STELUTA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ VIZIRU, BRĂILA- STUDIU
DE SPECIALITATE pag. 368
146. NECULAE MARIANA, SCOALA GIMNAZIALA ''SANDA MOVILA'' ,
ALBOTA, ARGES pag. 371
147. NEGRU LUCIAN-RADU, CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE
INCLUZIVĂ MIHĂLCENI pag. 373
148. NEGRU NICOLETA, CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE
INCLUZIVĂ MIHĂLCENI pag. 376
149. NEGURĂ STELUȚA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT
”LUCIAN GRIGORESCU” MEDGIDIA pag. 265
150. NICOLAU LIA, SCOALA GIMNAZIALĂ NR. 5, MUNICIPIUL PIATRA -
NEAMȚ, JUD. NEAMȚ pag. 379
151. NIMARA LAVINIA, L.T.BALTENI,SCOALA PRIMARA
COCORENI,JUDETUL GORJ pag. 382
152. NISTOR MARIA DANA, ȘCOALA PRIMARĂ NR. 2 OȘAND pag. 384
153. NISTOR RAZVANA, COLEGIUL ECONOMIC "ION GHICA" BACAU
pag. 386
154. NISTOROIU CRISTINA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 MĂRĂȘEȘTI
pag. 388
155. NIȚIGUȘ ANA MARIA, COLEGIUL NAȚIONAL „NICOLAE
TITULESCU” PUCIOASA, DÂMBOVIȚA pag. 392
156. ONCEA MARIA, GRĂDINIȚA P. N. ȘTIUCA pag. 395
157. ONU ANA DORINA, LICEUL TEHNOLOGIC TELCIU pag. 398
158. OTESCU IOANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ DUMBRAVA,
LOC.RACHITA, TIMIȘ pag. 58
159. PADURARIU ANDREEA, CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE
INCLUZIVA NR. 2 COMANESTI pag. 400
160. PANĂ ANDREEA, LICEUL TEHNOLOGIC ANGHEL SALIGNY
BRĂILA pag. 405
161. PANICA LAVINIA, SCOALA GIMNAZIALA NR. 12 TIMISOARA pag.
407
162. PAPUC CARMEN CRISTINA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1- NOVACI,
JUD. GORJ pag. 410
163. PASCANU MIHAELA ELENA, LICEUL TEHNOLOGIC ,,VASILE
NETEA”-CERCETARE pag. 412
164. PASCUTE ANAMARIA, GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL NR. 3-
JIBOU pag. 415
165. PERIANU IRINA, COLEGIUL NAȚIONAL "ION MINULESCU",
SLATINA, OLT pag. 418
166. PERIȘAN SIMONA, SCOALA GIMNAZIALA GAGESTI, JUD VRANCEA
pag. 420
167. PETRESCU GABRIELA, C.S.E.I.”C-TIN PUFAN” DIN DR.TR.SEVERIN
pag. 423
168. PETRESCU MARIANA, COLEGIUL ECONOMIC " GHEORGHE
CHITU" CRAIOVApag. 426
169. PETRESCU MIRELA ELENA, COLEGIUL NATIONAL ION C.
BRATIANU PITESTI pag. 428
170. PETRESCU NICOLAE DANIEL, COLEGIUL ECONOMIC
"GHEORGHE CHITU" CRAIOVA pag. 430
171. PETRESCU NICOLETA GABRIELA, LICEUL TEHNOLOGIC "V.
MADGEARU", ROSIORI DE VEDE pag. 432
172. PINTI LENUȚA, LICEUL TEHNOLOGIC TELCIU, BISTRIȚA –
NĂSĂUD pag. 433
173. PÎRVULESCU CORNELIA, LICEUL TEHNOLOGIC BÂLTENI pag. 435
174. PLĂCINTAR ANGELA-CARMEN, COLEGIUL NAŢIONAL ,,VASILE
GOLDIŞ” ARAD pag. 436
175. PLEȘCA IOANA-ANDREEA, LICEUL TEHNOLOGIC “ALEXANDRU
VLAHUȚĂ”, PODU TURCULUI, JUD. BACĂU pag. 439
176. PLOSCA COSMINA, LICEUL TEHNOLOGIC VASILE SAV pag. 442
177. PODOREANU ANCA, GRĂDINIȚA PP „ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT”
DOROHOI pag. 445
178. POP ALINA MARIA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ GÂRDANI, JUDEȚUL
MARAMUREȘ pag. 448
179. POP VERONICA FLORENTINA, G.P.P,,PRICHINDEL ,,AMARA pag. 452
180. POP DANA, GRĂDINIŢA ,,CĂSUŢA FERMECATĂ" LUDUŞ, JUD.
MUREŞ pag. 450
181. POPA JIANINA GRADINITA PP PALATUL FERMECAT , ARAD pag.
455
182. POPA MARIA LILIANA, COLEGIUL NAŢIONAL ,,I. M. CLAIN”, BLAJ,
JUD. ALBA pag. 458
183. POPA MIHAI, ŞCOALA GIMNAZIALĂ GĂGEŞTI pag. 460
184. POPA ROXANA, GRĂDINIȚA STEP BY STEP CU PP ȘI PN ”RAZĂ DE
SOARE” PLOIEȘTI pag. 462
185. POPESCU ELENA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ION VÎLCEANU, COM.
DRĂGOTEȘTI, GORJ pag. 464
186. PRICOLICI MIHAELA, COLEGIUL NŢIONAL ,,ION C. BRĂTIANU”, PITEŞTI pag.
466
187. PRODAN CARMEN, GRADINITA PN NR. 3, JIBOU pag. 469
188. PURCĂRESCU OANA-ANGELA, COLEGIUL NAŢIONAL PEDAGOGIC
“ŞTEFAN VELOVAN”, CRAIOVA pag. 471
189. RADU IOANA, CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ
MIHĂLCENI pag. 474
190. RADUCA MAGDALENA, G.P.N.NOVACI- STUDIU DE SPECIALITATE-
COORDONATOR GHID pag. 476
191. RAICEA ALICE RENATE, LICEUL TEHNOLOGIC „DINU BRĂTIANU”
ȘTEFĂNEȘTI, JUD. ARGEȘ pag. 478
192. ROSESCU-BOBOC IONELA pag. 481
193. RUSU LILIANA, UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT-GRĂDINIȚA CU
PROGRAM NORMAL ”DUMBRAVA MINUNATĂ”DUMBRĂVENI pag. 483
194. SANDU ANGELICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”B.P. HAȘDEU”, IAȘI pag.
486
195. SÂRGHIUȚĂ FELICIA, CENTRUL JUDETEAN DE RESURSE ȘI
ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ, NEAMȚ pag. 134
196. SCHIOPU STEFAN, SCOALA GIMNAZIALA “RADU CEL MARE”,
GAESTI pag. 488
197. SCHIPOR NICOLETA ADRIANA, COLEGIUL ANDRONIC
MOTRESCU, RĂDĂUȚI pag. 491
198. SCURTU SPERANŢA-ELENA, LICEUL TEHNOLOGIC BÂLTENI-
SCOALA PRIMARĂ COCORENI,GORJ pag. 495
199. ȘERBĂNESCU ANA VICTORIA DE LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ
„REGINA MARIA” - CURTEA DE ARGEȘ- STUDIU DE SPECIALITATE pag.
497
200. ȘERDEAN LAVINIA CARMEN, GRĂDINIȚA CU PROGRAM
PRELUNGIT ALBINUȚA, LOC.CLUJ-NAPOCA pag. 500
201. SILEA FLORIN-CATALIN, SCOALA GIMNAZIALA NR.1, HARSOVA ,
JUD. CONSTANTA pag. 503
202. SIMIOANA MIHAELA , ȘCOALA GIMNAZIALĂ TUDOR
VLADIMIRESCU, DRĂGĂȘANI, JUDEȚUL VÂLCEA pag. 505
203. SIMION RUXANDRA, LICEUL TEHNOLOGIC «ȘTEFAN ODOBLEJA»,
CRAIOVA pag. 507
204. ȘIMON MARIA, CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE INCLUZIVĂ
VIȘEU DE SUS pag. 509
205. SOCIAN DIANA MONICA, GRADINITA PP PALATUL FERMECAT ,
ARAD pag. 511
206. SOFRONE SIMONA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,SPIRU HARET’’ BACĂU
pag. 513
207. ȘOLDAN ANUTA, G P N ,,STEJARELUL” CAJVANA pag. 181
208. SPIRIDON ANICUȚA, SCOALA GIMNAZIALĂ ,,MIRCEA CEL
BĂTRÂN,,-CURTEA DE ARGEȘ pag. 515
209. STANCIU CONSTANȚA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.178, SECTOR 1
pag. 518
210. STANESCU ELIDA SILVIA DANIELA LICEUL TEORETIC "AL.I.
CUZA" CORABIA pag. 520
211. ȘTEFAN GEORGIANA ALISA, COLEGIUL TEHNIC ,,HENRI
COANDĂ,, TÂRGU-JIU pag. 522
212. ȘTIRBU CONSTANTINA LĂCRĂMIOARA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ
NR.2, CARACAL pag. 524
213. SUCEAVA DANIELA, ȘC. GIMN. IULIU GRAMA, CHIHERU DE JOS,
MUREȘ pag. 527
214. SZABO SZEMIDA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ I.G. DUCA, PETROȘANI
pag. 531
215. SZALKAI ANCA, SCOALA GIMNAZIALA AUREL POP OSORHEI pag.
534
216. TACHE DORINA-ALEXANDRA, SCOALA GIMNAZIALA NR. 308,
BUCURETI pag. 536
217. TANASESCU RODICA MARIANA, SCOALA GIMNAZIALA NR 46,
BUCURESTI pag 537
218. TÂNJALĂ LENUŢA, LICEUL TEHNOLOGIC ,,COSTACHE CONACHI”
PECHEA pag. 539
219. ȚĂRANU ELENA, CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE INCLUZIVĂ
NR. 2 MUN. PLOIEȘTI pag. 541
220. TĂTULESCU MARIA ADRIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ RĂZVAD
pag. 544
221. ȚIFREA MARIA, COLEGIUL NAȚIONAL ,,MIHAI EMINESCU” +
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,MIRON CRISTEA”, TOPLIȚA, HARGHITA pag. 546
222. TINGHILI LAURA GEORGETA, SCOALA GIMNAZIALA TASNAD,
JUD. SATU MARE pag. 549
223. TIRCA LAURA-ELENA, SCOALA GIMNAZIALA "SPIRU HARET"
BACAU pag. 551
224. TODORUT DELIA, LICEUL TEORETIC ,,O.C.TASLAUANU”, TOPLITA
pag. 553
225. TUCULIA FLORIN ION, COLEGIUL NAȚIONAL ,,AVRAM IANCU"
ȘTEI, JUD. BIHOR pag. 556
226. TUCULIA SIMONA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 PIETROASA, JUD.
BIHOR pag. 558
227. TUȚĂ LIVIA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ CERĂT,DOLJ pag. 560
228. URECHE GEORGIANA, GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL NR. 3-JIBOU pag.
561
229. VARGA RENATA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.4,
TÂRNĂVENI pag. 564
230. VASILE DANIELA-CAMELIA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ LEOTEȘTI ,
COMUNA BOBICEȘTI; JUD: OLT pag. 566
231. VÎLCU-PUCHIU CORINA-ANDREEA, LICEUL TEHNOLOGIC
”CONSTANTIN FILIPESCU”, CARACAL, OLT pag. 568
232. VIORICA LASCU, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT ”LUCIAN
GRIGORESCU” MEDGIDIA pag. 265
233. VIȘAN NICULINA – IONICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,MIHAI
EMINESCU” PITEȘTI pag. 570
234. VIȘAN ROBERTO-CRISTIAN, LICEUL CU PROGRAM SPORTIV
,,VIITORUL” PITEȘTI pag. 573
235. VISAN VALERICA, CJRAE ALEXANDRIA, TELEORMAN pag. 574
236. VLAICA MARIANA, GRADINITA,,OTILIA CAZIMIR" BAIA MARE
pag. 575
237. VOICA GEORGIANA LIVIA, GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT
NR.14 TARGOVISTE pag. 577
238. VOȘLOBAN ELENA-ADRINA, GRĂDINIȚA NR. 137, BUCUREȘTI pag.
579
239. ZAMFIR GINA MARIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,ION CREANGĂ”
BUZĂU pag. 581
240. ZDRINCU ADELA, CJRAE HUNEDOARA/ ȘCOALA GIMNAZIALA
NR. 2 HUNEDOARA pag. 282
241. ZINVELIU MARIA SIMONA, LICEUL TEHNOLOGIC TELCIU
SCOALA GIMNAZIALĂ BICHIGIU pag. 583
242. ZMĂRĂNDESCU SOFIA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,MIHAI
EMINESCU|" PITEŞTI, ARGEŞ pag. 585
 UTILIZAREA METODEI CONVERSAȚIEI ATÂT ÎN SALA DE CLASĂ CÂT ȘI ÎN MEDIUL

ON-LINE

Prof. Albescu Emilia-Mihaela

În practica școlară actuală, există o reală tendință de amplificare a dialogului dintre profesori și
elevi, considerat ca unul dintre cele mai active și mai eficiente moduri de interacțiune. În acest mod se
poate explica de ce preocupările legate de perfecționarea conversației și a discuției cunosc tot mai mult
interes în ultimii ani.
Metoda conversației reprezintă metoda de învățământ care constă în valorificarea didactică a întrebărilor
și răspunsurilor.
În cadrul acestei metode de învățământ predomină acțiunea de comunicare orală dialogată,
inițiată de profesor cu scopul de a activa gândirea elevilor în cadrul procesului de descoperire a noilor
cunoștințe și de valorificare a capacităților conform obiectivelor specific stabilite prin programele școlare
și operaționalizate în cadrul lecției.
Metoda coversației este concepută ca o modalitate aparte de învățare prin descoperire propusă de
cadrul didactic, nu prin transmiterea sau prezentarea de noi cunoștințe, ci prin organizarea unei activități
didactice bazată pe procedee sau tehnici de:
 Chestionare a clasei de elevi
 „Investigație întreprinsă în sfera informațiilor existente deja în mintea elevilor”
 „Descoperire a unor noi adevăruri, a unor noi generalizări, pe baza valorificării experienței de
cunoaștere” a copiilor
Din punctul de vedere al structurii specifice pe care o are, de predare-învățare, metoda
conversației, dacă este bine dirijată, antrenează un sistem determinat de interacțiuni verbale dintre
profesori și elevi, î conformitate cu obiectivele instructiv-educative stabilite la începutul activității. Din
acest punct de vedere, metoda prezentată își asumă o multitudine de funcții, „lucru care îi conferă
valoarea unui prețios instrument didactic în mâna profesorului.”
Funcțiile metodei conversației:
 Funcția euristică-de descoperire a unor adevăruri și de asimilare de noi cunoștințe
 Funcția formativă-conversația de tip euristic
 Funcția de clarificare, de aprofundare a cunoștințelor și conceptelor cu care elevii au lucrat
anterior (conversația de aprofundare)
 Funcția de consolidare și sistematizare a cunoștințelor, de întărire a convingerilor științifice
(conversație de consolidare)
Funcția de verificare sau de control, de evaluare a noțiunilor dobândite
METODA CONVERSAȚIEI EURISTICE

Conversaţia euristică este cel mai des întrebuinţată şi cea mai importantă conversaţie. Atunci
când se recurge la această tehnică, profesorul instruieşte nu pentru a „a transmite” sau „a prezenta” noi
cunoştinţe, ci efectuând o activitate de gândire comună cu elevii săi, îi determină la un efort personal de
căutare, de investigaţie întreprinsă în sfera informaţiilor existente deja în mintea lor. Valorificând propria
lor experienţă de cunoaştere, elevii ajung la descoperirea unor noi adevăruri, a unor noi generalizări.
Cuvântul conversaţie provine din latinescul conversatio, compus din con, cum – cu şi versus –
întoarcere, adică este acţiune de întoarcere şi reîntoarcere (la cunoştinţe deja dobândite).
Acest tip de conversaţie se desfăşoară pe baza unei succesiuni de întrebări puse de profesor, în
alternanţă cu răspunsurile elevilor. Întrebările enunţate, au menirea:
 să succinte curiozitatea, necesitatea de cunoaştere;
 să incite la căutări, la sesizarea unor relaţii cauzale, la descoperirea notelor caracteristice şi
comune unui grup de obiecte sau categorii de fenomene;

1 / 586
  să conducă la însuşirea de noi generalizări, la formularea de noi concluzii;
 să imagineze şi să propună soluţii şi variante originale de rezolvare;
 să prelucreze propriile cunoştinţe şi să ajungă la noi structuri cognitive.
Această metodă nu poate fi aplicată la însuşirea unui material complet nou pentru elevi (studenţi),
despre care aceştia nu posedă nici un fel de informaţie anterioară.
Conversația euristică prezintă un dialog ce are loc între profesor și elev, trezind interesul elevului
printr-un set de întrebări, care în final duc la aflarea adevărului. Prin această metodă elevii sunt
determinați să facă propriile plimbări în universul cunoașterii, și să facă legăturie necesare între
cunoștințele găsite. Aceste conexiuni între informațiile primite ajută la aflarea de noi cunoștințe.
O concepţie a educaţiei, este faptul că, întrebarea este începutul cunoaşterii şi al dezvoltării, şi
adevărata cunoaştere nu se află în răspuns, ci în punerea întrebărilor şi urmărirea neîncetată a
răspunsurilor, care la rândul lor trezesc alte întrebări, ceea ce este o reacţie în lanţ.
În prezent, în sistemul educativ, există un dialog continuu între cei care fac parte la educare.
Acest tip de formă de predare cere o inteligenţă productivă, curiozitate, libertate şi independenţă în
gândire. Situaţia-problemă, cere după sine motivul apariţiei acestei probleme, iar rezolvarea ei este lăsată
pe seama elevilor, care dezvoltă idei proprii intelectuale. Acest tip de predare prin metodele utilizate,
determină elevii să-şi caute propria orientare şi cadrul în care se vor dezvolta.
Valoarea pe care o are conversația euristică este probată și argumentată în timp, în măsura
confirmării sensului initial conferit de Socrate „dialogului ca tehnică specială de instruire care are
capacitatea maieutică de a conduce discipolii și adepții la descoperirea unor lucruri de mare adâncime și
înțelepciune.
Funcția centrală a metodei conversației euristice are în vedere stimularea capacității copiilor de a
învăța prin descoperire, având la bază un dialog didactic, prin prelucarea propriilor cunoștințe pe care le
posedă, cu scopul de a dobândi noi structuri cognitive cu ajutorul cărora să poată rezolva diferite
probleme teoretice sau practice cu care se confruntă.
Conform teoriei că orice cercetare pleacă de la o situație problematică, se acordă atenție
momentului în care este inițiată conversația. Acest lucru presupune că este deosebit de important să fie
adusă în fața elevilor o problemă semnificativă, formulată clar, care să îi ajute pe acestia să anticipeze o
structură globală a temei de studiu pe care au primit-o.

AVANTAJE ȘI LIMITE ALE METODEI CONVERSAȚIEI ÎN MEDIUL ONLINE ȘI ÎN SALA

DE CLASĂ
Extrem de mult utilizată, metoda conversației constă în dialogul dintre professor și elevi, în care
profesorul este un partener care nu doar întreabă, ci și răspunde întrebărilor pe care elevii le adresează.
Avantajele conversației, cât și limitele pe acre aceasta le stabilește, vor fi prezentate în tabelul de mai jos,
după cum urmează:
AVANTAJE LIMITE

 expune logica disciplinei si asigura  Este e metodă consumatoare de timp

transmiterea ei, incurajand intelegerea  Face dificilă implicarea tuturor elevilor
si nu memorarea mecanica; dintr-un grup
 asigură că învățarea se bazează pe
învățarea anterioară într-o manieră
constructivistă
 produce învățatre tranferabilă
 oferă feed-back imediat dacă învățarea
s-a produs, atât profesorului cât și
elevului
 este o activitate dinamică și interesantă
pentru elevi

2 / 586
  oferă elevilor ocazia să exerseze
folosirea ideilor și vocabularului
predate și dobândit anterior
 descoperă ideile și presupunerile
greșite, favorizând corectarea
 este motivantă, dând elevilor sansa de
a-și demonstra succesul în învățare
 Oferă șansa profesorului de a
diagnostic problemele întâmpinate de
elevi.
 Permite profesorului să evalueze

Bazându-se în special pe comunicare verbală, metoda Conversației poate fi utilizată cu succes atât în
cadrul activităților desfășurate în sala de clasă, dar vine și în sprijinul desfășurării activităților instructiv-
educative în mediul on-line.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bocoș, m., (2002), Instruire interactivă, Cluj-Napoca: editura Presa Universitară

Clujeană
2. Neacșu, I., (1990), Metode și tehnici de învățare eficientă, București:Editura Militară.
3. Neacșu, I, (1990), Instruire și învățare, București: Editura Științifică.

3 / 586
 PROFESOR ÎN ȘCOALA ONLINE
Prof. FELICIA ALEXANDRU
Colegiul Național „Radu Greceanu” Slatina, Olt

Începând cu 11 martie 2020, ca urmare a deciziei Ministerului Educației și Cercetării de a

suspenda cursurile față-în-față, sistemul de învățământ se reorientează către practici noi de comunicare
și de cooperare prin care să asigure continuitatea învățării și funcționarea organizațională. Măsurile
instituite prin starea de urgență ne relevă maniere diferite, câteodată inedite, de a fi și a acționa. Adulți
și copii deopotrivă sunt în situația de a descoperi noi moduri de conectare socială și de continuare a
activităților profesionale, sociale, culturale, ludice și de petrecere a timpului liber; în acest sens,
utilizarea noilor tehnologii a luat o amploare de neimaginat în urmă cu câteva luni .Toate aceste
elemente au, cu siguranță, o zonă de evoluție și dezvoltare socială importantă, dar faptul că totul s-a
întâmplat brusc „peste noapte” a pus societatea în fața unei provocări de o magnitudine pe care nu am
mai întâlnit-o până în prezent.
În aceste circumstanțe au apărut, inevitabil, o serie de impedimente de natură logistică,
pedagogică, tehnică și de conținut în domeniul multor discipline școlare. Toate acestea pot să fie
văzute fie ca bariere fie drept provocări cărora profesorii, elevii, părinții și decidenții educației
încearcă să le facă față în ritmul rapid în care apar, manifestând, în proporții variabile, disponibilitate,
interes, măiestrie pedagogică, inventivitate.
În absența unei infrastructuri tehnologice decente la nivelul cadrelor didactice, dar mai ales la
nivelul elevilor, fără abilitare consistentă în zona competențelor digitale a profesorilor, fără acces la
platforme online dedicate, de tipul Virtual Learning Environment sau Virtual Classroom, cu resurse
didactice digitale și multimedia precare, fără un orizont de timp care să fie destinat activității online,
cadrele didactice au fost nevoite să susțină activități didactice într-un regim cu totul special.
Experiențele, pozitive sau negative, dobândite în acest răstimp reprezintă resurse valoroase nu doar
pentru cei direct implicați în activitate, ci mai cu seamă pentru specialiștii din științele educației,
pentru că decantarea acestor experiențe poate fi valorificată epistemologic prin sugestiile de
optimizare a politicilor educaționale, a conținuturilor curriculare, a formării inițiale și continue a
cadrelor didactice.
Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente limite în relaționarea cadru didactic –
elev. Are însă și limite, care au impact negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură a
activității didactice față-în-față nu se poate face virtual. În mod explicabil, sprijinul pe care în mod
tradițional îl ofereau elevilor cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare este greu de oferit online,
date fiind limitările tehnologice implicite. În realitate, în mediul online, fiecare elev poate să reprezinte
pentru cadrul didactic o posibilă situație de dificultate în învățare, făcând astfel dificilă identificarea
celor cu probleme reale. Chiar dacă profesorul își cunoaște bine clasa și elevii și știe cine are nevoie de
sprijin suplimentar, acest lucru s-ar putea realiza eventual ulterior activității de predare online, prin
consiliere individuală. Este foarte dificilă interacțiunea personalizată cu un elev anume în contextul în
care contactul nu este direct, profesorul este urmărit online de o clasă întreagă și fiecare elev îi solicită
atenția.
Platformele educaționale online, platformele de streaming, în general, facilitează comunicarea
în timp real între profesor și cursanții săi. Cu toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte
frecvent percepută ca fiind oarecum artificială, pe de parte din cauza imposibilității obținerii unui
feedback comunicațional real (ceea ce face comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza
contextului incomod al plasării în spațiul virtual. Faptul că poți fi înregistrat, faptul că poți fi auzit de
orice persoană (nu doar de elevii tăi), neavând un control real al publicului-țintă, îi determină pe
profesori să construiască un discurs corect, consistent, fluid. Comunicarea nonverbală și utilizarea
mediată a paralimbajului completează paradigma dificilă a comunicării în mediul online în cazul în
care comunicarea se realizează prin chat instant, iar unele indicii pe care o bună comunicare
nonverbală le putea produce pentru susținerea comunicării verbale sunt acum pierdute prin întreruperi
sau blocaje specifice acestor sesiuni in condiții de capacitate de banda limitata sau de trafic încărcat.

4 / 586
 Un element interesant reliefat de investigație este acela că profesorii apreciază monitorizarea
învățării în mediul online ca fiind dificil de realizat. Vorbim de lipsa unui dialog autentic cu clasa,
imposibilitatea urmăririi notițelor elevilor, dificila administrare a probelor evaluative, pentru care e
nevoie să se apeleze, de cele mai multe ori, la altă resursă digitală online. Lipsa posibilităților de
sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare este semnalată de cadrele didactice de la
toate ciclurile de învățământ, constituind o problemă semnificativ mai mare pentru profesorii din
învățământul primar.
Cadrele didactice recunosc că au dificultăți reale în derularea activităților didactice în mediul
online din cauza absenței unor instrumente tehnice corespondente variatelor activități pe care le
desfășoară în mod curent la clasă (integrate în platformele pe care le utilizează), destinate
managementului de ansamblu al clasei, obținerii feedback-ului și realizării activităților de evaluare.
Faptul că, în marea lor majoritate, nu folosesc platforme dedicate activităților didactice online (așa
numitele Virtual Learning Environment), ci mai degrabă platforme destinate întâlnirilor de lucru în
spațiul virtual sub forma videoconferințelor (de genul Skype, Meets, Zoom, Messenger), etc.

5 / 586
 FORMAREA DEPRINDERILOR MOTRICE ȘI DEZVOLTAREA
CALITĂȚILOR MOTRICE

Andea Alexandru

Liceul Tehnologic ,,Ion Creangă’’Curtici

Educația fizică trebuie să asigure elevilor formarea unui bagaj de deprinderi și calități mortice,în
scopul măririi capacității funcționale a organismului și a creșterii capacității de muncă.Deprinderile
mortice sunt actiunu de mișcare care pot să ajungă la stadiul de automatizare,ele fiind obținute în procesul
de învățare sau sunt rezultatul muncii practice.Deprinderile mortice se formează într-o perioada lungă de
timp,ele trecând prin mai multe faze fiziologice aceste faze corespunzând etapelor de învățare.În prima
faza de formare a deprinderilor mortice,primele mișcări executate de către elevi pe baza explicăției și
demonstrației profesorului sunt lipsite de coordonare și precizie,astfel apar mișcări inutile,iar consumul de
energie are un nivel crescut.Această are o explicație prin faptul că în această faza excitația apare în zone
întinse ale scoarței celebrale,în condițiile unor procese de inhibiție slabă.
De exemplu,mersul correct se formează în urmă repetarilor multiple,într-o perioada lungă de
timp.În prima faza de formare,la început mersul este greoi,rigid,datorită excitarii simultane a mai multor
centri nervosa.În faza a două dezvoltarea inhibiției face că iradierea proceselor deexcitatie să fie limitată
prin intervenția procesului de concentrare.
Drept urmare,încep să apară acte motorii mai potrivite scopului,deși mișcările sunt rigide,iar
unele sunt greșite.A treia faza este faza propriu zisă a formării deprinderilor mortice.Stereotipul dinamic
este fixat,,mișcările devin automatizate,că urmare a repetarilor multiple și sunt executate
corect.Continuitatea în formarea și perfecționarea deprinderilor mortice se asigura prin ciclurile de lecții
și prin repetarea execuției în fiecare lecție.
Baza fiziologică a formării deprinderilor mortice o constituie legăturile temporale stabilite sub
acțiunea excitantilor interni și externi,în vederea formării reflexelor condiționate motorii.Legăturile
temporale se stabilesc între zonele motorii și sensitive la care participa principalii
analizatori;auditiv,visual,tactil,vestibular,etc.
Pe lângă deprinderile mortice,în procesul instructive-educativ trebuie să fie dezvoltate și calitățile
mortice.Dezvoltarea calităților mortice este un proces care are că scop să dezvolte fizicul și psihicul
uman,să perfecționeze funcțiile și morfologia organismului,care se exprimă prin dezvoltarea
îndemânării,forței,vitezei și rezistenței,folosind metode și mijloace pedagogice.
Din punct de vedere fiziologic,calitățile motrice se explică prin înalta capacitate funcțională a
organelor și sistemelor organismului.Dezvoltarea calităților mortice se realizează atunci când se
acționează în mod special asupra fiecărei calitatti,folosind atât exercițiile fizice carte contribuie la
formarea deprinderilor motrice cât și exercițiile fizice special,care vizează direct dezvoltarea uneia dintre
calități.De exemplu,pentru viteză se folosesc exercițiile de alergări,accelerările în mod special,starturile
din diferite poziții,etc.Pentru îndemânare se folosesc exercițiile cu mingi,cu obiecte,executate în condiții
mereu schimbate.Pentru forță se folosesc exercițiile cu greutăți din ce în ce mai mari.Pentru rezistență se
folosesc exercițiile de alergare de durata.
Dezvoltarea calităților mortice în procesul instructive-educativ trebuie să se facă pe cai și cu
mijloace specifice.Obiectivizarea procesului de dezvoltare a caliatatilor motrice pretinde
profesorului;
-să cunoască nivelul de pregătire al elevilor,de la ce stadiu pornește
-să stabilească probe și norme specific fiecărei calități motrice sis a le aplice periodic în procesul
instructive-educativ

6 / 586
 -să elaboreze modelul final privind dezvoltarea calităților motrice și structurile de exerciții
utilizarte pentru realizarea acestuia
-să țînă o evidență precisă a tuturor datelor obținute sis a o utilizeze corespunzător pentru
aprecierea activității desfășurate
Obiectivizarea procesului de dezvoltare a calităților motrice determina o mai precisă ordonare a
activității profesorului,îl oblige să facă căutări continue pentru a găși cele mai eficiente mijloace și forme
de organizare a activității și asigura un randament mare în îndeplinirea obiectivelor propuse.Pentru a
putea să dezvolte eficient calitățile motrice,profesorul trebuie să țînă cont de unele aspecte și anume;
-posibilitățile pe care le are școală pentru a acționa pentru dezvoltarea calităților motrice
-varietatea mijloacelor folosite pentru dezvoltarea calităților motrice
După foarte multe analize,specialiștii au hotărât că în structura lecției de educație fizică să fie
inclusă într-o veriga de sine stătătoare și dezvoltarea calităților motrice.Unii profesori au adus argumente
că nu este necesară această veriga a lecției pentru dezvoltarea calităților motrice se realizează că urmare a
activității de formare și consolidare a deprinderilor motrice,că efortul necesar dezvoltării lor duce la
obosirea elevilor și le creează dificultăți în însușirea cunoștințelor de la celelalte obiecte de învățământ
care urmează după lecția de educație fizică.După structura clasică a lecției de educație fizică și după
dinamică efortului,cea mai mare intensitate a acestuia este la finalul lecției ,fie că este vorba de
dezvoltarea calităților motrice,fie de organizarea unor jocuri sportive sau ștafete.În această situație trebuie
luat în considerare argumentul că efectele efortului mare impus de dezvoltarea calităților motrice și timpul
scurt de revenire a organismului,pot să aducă o stare de oboseală mai accentuate pentru unii elevi,care nu
au o pregătire fizică foarte bună.
Bibliografie:
1.Gh. Mitra,Al. Mogoș ,,Dezvoltarea calităților motrice’’ Editura Sport-Turism,București 1977
2.Chirulescu Mariana,Lorenczi Francisc,Benga Ioan ,,Metodică predării educației fizice’’ Editura
Didactică și Pedagogică,București 1971

7 / 586
 PROFESOR ÎN GRĂDINIȚĂ ȘI ÎN MEDIUL ON-LINE

Prof. înv. Preșcolar: Andone Valentina Camelia

Școala Gimnazială Nr.308, București, sect.4

O sarcină ușoară pe care o poți controla ca educator este de a le da voie copiilor să își
exploreze lumea interioară și să o afișeze în propriul mod.
Perioada izolării a fost foarte provocatoare atât pentru părinți, cât și pentru copii: pe lângă
schimbările de rutină care apar, părinții trebuie sa gestioneze emoțiile lor, oboseala, sarcinile
casnice și cele de la muncă în același timp cu nevoile de conectare și joacă ale preșcolarului.
Pandemia de coronavirus a adus cu ea o criză care afectează și educația, aceasta fiind
pusă în fața unei noi provocări: cea digitală. Şcoala, cu toţi factorii implicaţi: copii, profesori,
autorități și părinți, încearcă să se adapteze la noua realitate, cea a distanțării sociale, în care
procesul educațional trebuie să continue în mediul online. Procesul a fost testat din mers,
profesorii s-au adaptat situației într-un timp foarte scurt, iar copii și-au folosit propriile telefoane,
tablete sau laptopuri, sau pe cele ale părinților, pentru a putea urma lecțiile online.
Personal, am început prin a studia tutoriale pe internet despre folosirea unei platforme de
învățare, apoi a trebuit să-i ajut pe părinții copiilor să-și creeze cont, să utilizeze platforma. Din
dorința de a evolua, de a transmite elevilor conținut informațional nou, am ales să particip la
programe de formare profesională, să mă documentez, să mă înscriu în forumuri de discuții pe
teme de interes școlar, să accesez materiale existente pe diverse medii de stocare
Așa, încet, împreună cu părinții, ne-am adaptat la învățământul online, încercând să fiu
cât mai creativă și mai ales flexibilă cu programul și cu nevoile copiilor și părinților lor. Având
în vedere faptul că lucrez cu copii mici, au avut nevoie de sprijinul permanent al părinților în
cadrul activităților de învățare. Am creat intervale flexibile de timp pentru copii și părinți, am
realizat înregistrări ale unor activități, am susținut lecții interactive pe platforma de învățare, le-
am dat foarte multe provocări practice și am învățat și eu, ca profesor, foarte multe lucruri noi.
Predarea online înseamnă interacțiune, mișcare, schimb de activități, joacă. Cred că provocarea
este să regândim învățarea și să ne punem întrebarea ce este învățarea și cum se poate întâmpla
atât în clasă, cât și în mediul de acasă.
Încă de la grădiniță, copiii descoperă jocurile online și ajung să fie utilizatori ai
internetului, dezvoltându-și deprinderi de utilizare a echipamentelor și softurilor care depășesc
uneori nivelul părinților și al profesorilor lor. Pe măsură ce cresc, tehnologia este din ce în ce mai
mult folosită pentru a se exprima, pentru a relaționa, a comunica etc. Pe de altă parte, școala
reprezintă o provocare atât pentru copii, cât și pentru părinți. În învățământul preșcolar ”școala
online” a fost o provocare foarte mare. Am încercat să folosim instrumente, platforme, softvere,
pagini web, etc. cu ajutorul cărora am încercat să desfășurăm activități interactive încât să
atingem obiectivele propuse pentru această perioadă. Copiii preșcolari nu se pot descurca singuri
în utilizarea telefonului, laptopului, etc. de fiecare dată a fost nevoie de prezența unui adult (care
să citească instrucțiunile pentru joc; să pornească prezentarea, videoul, jocul; să citească
povestea; să pună întrebările legate de poveste; etc.) Noi,profesorii din învățământul preșcolar,

8 / 586
am fost într-o situație dificilă și am încercat multe aplicații și platforme cu ajutorul cărora am
desfășurat activitățile instructiv-educative și cele de evaluare
În această perioadă fiecare cadru didactic și-a dobândit competențele digitale prin
experiențe personale. Părerea mea este că toate cadrele didactice trebuie să se acomodeze la
situația dată și să fim pregătiți pentru predarea online oricând. Avem foarte multe platforme și
instrumente din care putem să alegem și să experimentăm care este cea mai eficientă pentru
grupa noastră.
Deși nu toți copiii posedă instrumentele necesare pentru desfășurarea unei lecții online,
preșcolarii noștri, cu ajutorul părinților, s-au familiarizat cu micile sesiuni on-line desfășurate
prin cadrul platformei CLASSROM si ZOOM. Mai mult de atât, am descoperit pentru ei diferite
programe și site-uri de lucru cu ajutorul cărora încercăm să le creăm materiale interactive,
atractive, educative, stimulative și originale.
Unul dintre acestea este JINGSAW PLANET- o platformă foarte ușor de utilizat de către
cadrele didactice pentru a crea materiale pentru copii. Adresa web oficială este
www.JigsawPlanet.com.
Dând un click pe acestă adresă, cadrul didactic are posibilitatea de a selecta jocuri-puzzle
pentru copii după tema dorită sau poate crea propriul cont în vederea personalizării activității.
Contul se crează prin completarea câtorva informații (alegerea unui nume de utilizator, parolă,
adresă de email pentru confirmarea și finalizarea înscrierii/creării contului).
Educația online oferă posibilități nelimitate de a înfrumuseța actul educațional...dar
prezența copiilor și a cadrului didactic față în față în vederea realizării feed-back-ului permanent,
în timp real, într-un ambient potrivit/ instituționalizat, râmân factori esențiali în formarea
viitorului adult.

Bibliografie:
1. Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării noilor tehnologii în educaţie. EduTIC
2009. Raport de cercetare evaluativă. Bucuresti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2009;
2. http://www.şcoaladevară.eu/program/module/utilizarea-noilor-tehnologii-în-educaţie.
3. Internet – EduPedu.ro

9 / 586
 ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE - O NOUĂ PROVOCARE PENTRU
CADRELE DIDACTICE

Prof. Andrei Daniela Mihaela

Liceul Tehnologic ,,Alexandru Vlahuță” Podu Turcului

O sarcină grea în această perioadă este pusă pe umerii profesorilor și diriginților de clasă. Și
chiar dacă multe cadre didactice au bune abilități digitale, iar mulți copii au la dispoziție telefoane
smart, tablete și laptop-uri, sarcina de a realiza un proces educațional calitativ și eficient nu este deloc
ușoară.
Pregătirea pentru lecție, adaptarea mesajelor și conținuturilor în dependență de vârstă,
selectarea instrumentelor potrivite pentru clase, colaborarea cu părinții, pregătirea și încurajarea
copiilor pentru o altfel de lecție, toate acestea necesită timp, răbdare și devotament din partea
profesorilor.
Resurse digitale, tutoriale, webinare pentru cadre didatice, împărtășiri de experiențe, sugestii,
sfaturi, toate sunt binevenite și de un mare ajutor. Și este nemaipomenit de frumos și merită toate
laudele faptul că profesorii noștri, cu mult curaj, calm, bunăvoință și, cel mai impresionant, în termene
foarte scurte, se adaptează noilor condiții și încearcă să le reușească pe toate. Astfel, accesul la Internet
al profesorilor și elevilor este vital pentru a ține mâna pe puls și a asigura copiilor dreptul la educație.
Vitală este și implicarea părinților care au rolul de a facilita dialogul dintre copil și profesor, dat fiind
faptul că un dialog „altfel” nu a fost practicat până acum sau a fost practicat doar cu unii profesori sau
doar în unele instituții de învățământ.
Offline sau online, indiferent de distanța socială, copilul are nevoie în primul rând de:
 Încurajare
Incertitudinea adulților din jur, statul în fața ecranului mai multe ore în șir, titlurile de știri,
conținutul emisiunilor TV sau radio sunt o încărcătură emoțională prea grea pentru un copil. Mulți
pedagogi recunosc că dialogurile online cu elevii, chiar și din primele zile de învățare la distanță au
trecut dincolo de subiectele proriu-zise la istorie sau limba română, încercând să transmită regulat
emoții pozitive prin cuvinte calde sau zâmbete.
 Schimbarea regulilor
La școală copii sunt încurajați să stea mai puțin timp în fața ecranului și să comunice mai mult
cu prietenii din viața reală. Și brusc, li se cere să stea în casă, cât mai departe de prieteni și colegi și să
se ocupe de teme. Primirea sarcinilor, realizarea și transmiterea acestora către profesor, deseori sub
presiunea părinților, devin foarte obositoare. Ziua le este doar învățare și stat în fața laptopului sau
tabletei, chiar dacă orarul lecțiilor este mult mai scurt. De aceea o ajustare a regulilor vechi este
binevenită: copiii sunt încurajați să comunice online cu prieteni, să glumească, să se joace chiar și în
timpul orelor online. Distanțarea socială este necesară doar în spațiul fizic. În spațiul online ea trebuie
minimizată rațional. Ei au nevoie de emoții constructive din comunicarea ușoară și veselă cu oamenii
plăcuți lor: prieteni buni, colegi de școală, copii din gașcă și rude.
 Gândire critică în mediul online
În continuare, rămâne la fel de important procesul de educare a comportamentelor sigure în
mediul online. Acum, durata timpului petrecut online este mult mai mare decât în zilele când copiii
frecventau școala.

10 / 586
 IMPORTANȚA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ÎN PROCESUL
EDUCATIV
Prof. Andrei Marinela Corina
Grădinița nr. 137

Inteligența emoțională este un subiect tot mai dezbătut în ultima vreme în toate mediile
preocupate de calitatea și eficientizarea procesului educativ în mediile școlare și nu numai. Ea se
referă la capacitatea de autocontrol, la zelul, perseverența și capacitatea de automotivare pentru a
finaliza orice acțiune începută. Toate aceste lucruri, insuflate copiilor, le pot acorda acestora o șansă
mai mare de reușită în viață, independent de potențialul intelectual primit pe linie genetică. În mod
empiric, este dovedit faptul că elevii cu o inteligență emoțională dezvoltată au avut mai mult succes în
carieră, în viața profesională, în integrarea în diferite medii, decât copiii foarte dotați din punct de
vedere intelectual, dar inhibați, introvertiți.
Se poate vorbi despre un potențialul duhovnicesc al acestei inteligențe emoționale, deoarece ea
este un element esențial al legăturii dintre sentimente, caracter și instincte morale. Aptitudinile
fundamental etice își au originea în capacitățile emoționale pe care le au la bază. Toți oamenii care
sunt sclavii impulsurilor, cei care sunt lipsiți de autocontrol în acțiunile lor, au mai mult de suferit din
punct de vedere moral. Prin perseverența, prin capacitatea de control, prin gestionarea voinței, fiecare
individ poate influența în mod pozitiv datul IQ. Capacitatea de a controla emoțiile, impulsurile este
temeiul voinței și a caracterului.
Datele științifice neurobiologice sugerează că ar exista o serie de oportunități pentru formarea
obiceiurilor emoționale ale copiilor. Deși ne naștem cu anumite trăsături genetice care ne determină
nouă temperamentul1, totuși, studiile recente ale medicinei vorbesc despre o neuroplasticitate a
creierului, despre o maleabilitate a sa extraordinară, din care rezultă că de fapt, temperamentul nostru
nu este un destin. Toate lecțiile emoționale pe care copiii le învață în copilărie, acasă sau la școală, le
modelează circuitele emoționale, pregătindu-i pentru a face față situațiilor de viață cu care se vor
confrunta.
Această pregătire pentru viață a copilului, despre care se vorbește tot mai mult în ultima
vreme, presupune de fapt o atenție sporită pentru educarea minții și a sufletului deopotrivă. Cu
adevărat, în vremurile de astăzi, când moralitatea întregii societăți devine îndoielnică, trebuie cu
precădere educate în școli următoarele calități umane: conștiința de sine, autocontrolul, arta de a
asculta, de a fi empatic cu ceilalți.
Ceea ce face ca elevii să-și piardă autocontrolul tot mai mult este preamulta stimulare și
stresul. Copiii, încă din leagăn, sunt supuși tot mai mult la o suprastimulare senzitivă – muzica cu care
îi bombardăm tot mai mult, imaginile, jucăriile suspendate deasupra patului, culorile stridente cu care
impodobim pătuțul, toate pot avea efecte nu tocmai favorabile pe viitorul școlar, care va experimenta
tot mai des plictiseala în mediul școlar.
Inteligența spirituală este mult influențată de sensul pe care îl dăm lucrurilor pe care le trăim,
de viziunea filosofică despre lume, de felul în care mă raportez la bine, la rău, la viață, la moarte. Tot
ceea ce trăim primește un anumit înțeles în funcție de ce anume cred eu. Sensul lucrurilor pe care îl
dau eu este mai presus de imediatețea emoțiilor, nu depinde de starea trăirilor pasagere. Inteligența
spirituală valorizează fiecare experiență a vieții, exploatându-i la maximum întreg potențialul
semantic.
Este foarte important cum anume imprimăm în inimile copiilor noștri emoții pozitive, cum
anume le creionăm pe harta sensibilității lor lucruri care îi marchează pozitiv pentru toată viața. De
exemplu, fiecare gest, fiecare cuvânt pe care îl spune bunica, educatoarea de la vârsta timpurie rămân
în sufletul nostru și ne marchează emotiv. Cei implicați în actul educativ trebuie să fie mereu
preocupați să vadă lecții în orice întâmplare a vieții, să decodeze sensuri din orice context existențial.

Goleman, Daniel, Inteligența emoțională, trad. din engleză de Irina Margareta Nistor, Editura Curtea Veche,
1

București, 2017, p. 30.

11 / 586
 Emoționalitatea pozitivă facilitează efectele de neuroplasticitate. Specialiștii au dovedit că
există anumite activități prin care se poate mări insula: prin activități de învățare constante, prin
exerciții de memorare, prin practicarea unui sport, prin exerciții mentale de tot felul, prin rugăciune.
Există în om o putere înțelegătoare care poate fi influențată de emoție. De aceea este foarte important
de-a lungul unei zile cărei emoții mă livrez eu, pentru că acest lucru îmi poate influența întreaga viață.
Antonio Damasio consideră că emoțiile au un conținut cognitiv. De foarte multă vreme
specialiștii au așezat cognițiile într-o zonă a rațiunii și emoțiile în altă parte, izolându-le. Medicina din
ultima vreme dovedește că emoțiile au un caracter cognitiv.2 Eu dacă mă livrez în mod conștient unei
emoții, am efecte în modul în care văd lumea.
Ariile senzoriale decodifică stimulii exteriori. Când persoanele prelucrează date despre sine,
insula este activă. Ele nu sunt întrepătrunse, deși același eu prelucrează datele; cortical, ele sunt
complet diferite. Atunci când cineva prelucrează foarte multe date din exterior, inhibă posibilitatea
prelucrării datelor de sine (zona insulară). Emoțiile furnizate de relațiile din afară ne colorează mintea.
Orice meditație, reflexivitate asupra celor trăite, crește anumite zone din cortex în mod semnificativ.
Tot ceea ce fac eu cu creierul, îmi formează creierul într-un anumit fel. Este foarte important să fim
conștienți că stă în puterea fiecăruia dintre noi să monitorizăm tot ceea ce ni se întâmplă, că nu trăim o
viață la dispoziția circumstanțelor, la întâmplare. În mod paradoxal, deși lumea ne invită la tot felul de
experiențe (lumea modernă este o sărbătoare perpetuă a simțurilor) cât mai atractive, este dovedit
științific faptul că este important să ne reducem paleta de experiențe, să reducem stimulii pentru a ne
obișnui mintea să vadă contururi de alt fel. Trebuie să luăm distanță față de o anume realitate, pentru
a-i putea vedea cu adevărat întreaga adâncime.
Modul în care gândim ne influențează expresia genelor. Daniel Goleman spune că nucleul
amigdalian este specializat în chestiuni emoționale. Acest nucleu a dat naștere neocortexului și
cortexului, care stau la baza învățării și a memoriei. O viață fără nucleu amigdalian este o viață lipsită
de un sens personal. El acționează la nivelul memoriei afective.
Richard Davidson și Sharon Begley3 vorbesc despre enorma importanță a emoțiilor, care ne
influențează nu doar mintea, ci și corpul. Emoțiile negative se imprimă inclusiv pe somaticul nostru,
uneori dându-ne senzație de anxietate și mărindu-ne pulsul, cresc presiunea sângelului, ne influențează
ritmul cardiac. De asemenea, emoțiile pozitive ne dau senzația de mulțumire, ne întăresc sistemul
imunitar. Stilul emoțional al fiecăruia dintre noi ne influențează starea de sănătate. De aici reiese câtă
atenție trebuie acordată stării emotive a elevilor, mai ales a preșcolarilor mici, pentru a putea desfășura
orice act instructiv-educativ. Copiilor de vârstă mică – mai ales pentru faptul că percep mai intens
despărțirea de părinți și intrarea lor într-un mediu instituționalizat – trebuie să le creăm mereu un
climat afectiv pozitiv în care să învețe prin joacă.
Studiile recente au pus accentul pe modul cum starea emoțiilor cuiva influențează în mod
direct capacitatea intelectuală a acestuia. Circuitele de la nivelul limbic la lobii prefrontali dau seama
și de faptul că emoțiile puternice – neliniștea, mânia și altele asemenea – pot crea o stare neurală ce
poate sabota capacitatea lobilor prefrontali de a menține activă memoria. Atunci când mintea este
setată pe o problemă care ne tulbură emoțional, este exclus să putem să ne concentrăm în orice
activitate intelectuală. Acest disconfort emoțional ne schilodește posibilitățile de a învăța.
Tocmai pentru că orice act decizional al omului este influențat în mare măsură și de afectiv,
pedagogiile moderne pun tot mai mult accentul pe o învățare nu doar logică, ce vizează cogniția, ci
consideră că toate cunoștințele trebuie însoțite de o încărcătură afectivă, acest lucru făcând ca acel
conținut să se fixeze mai bine în copil, mai trainic.
Neuroștiința modernă a dovedit faptul că creierul emoțional este implicat în raționamente în
aceeași măsură ca și creierul gândirii. Sentimentele sunt absolut indispensabile pentru deciziile
raționale. Intelectul uman nu poate funcționa la capacitatea maximă fără inteliența emoțională. Nu cu
foarte mult timp în urmă, vechea paradigmă susținea că este necesar să renunțăm la emoții și să dăm
rațiunii locul care i se cuvine. De fapt, adevărul este altundeva: omul trebuie să descopere un echilibru
între cele două, să armonizeze mintea cu sufletul, pentru ca tot ce trăiește să fie deplin. Inteligența
academincă ar face foarte puțin fără inteligența emoțională, care să o cuprindă și să o facă vie.

2
Antonio Damasio, Eroarea lui Descartes, Editura Humanitas, 2004.
Davidson, Rchard J., Begley, Sharon. Creierul și inteligența emoțională, trad. din limba engleză de Valentin
3

Vidu, Editra Litera, București, 2013, p. 158.

12 / 586
Inteligența emoțională este aceea care îl întregește cu adevărat pe om, ea dă măsura a ceea ce este mai
înalt și mai valoros în noi. De aceea, grija noastră pentru a o cultiva prin toate activitățile propuse la
clasă ar trebui să fie constantă.

13 / 586
 EDUCAȚIA ȘI ACTIVITATEA PREȘCOLARILOR ÎN VREMEA
PANDEMIEI

Prof. înv.preșcolar Andreica Daniela

GPN ,,Stejărelul ” Cajvana

Am învățat că putem să ne adaptăm repede la schimbări la care nici nu ne gândim, deși copiii ne-
au demonstrat și de această dată că sunt mai buni decât noi la asta. Am reușit să fim creativi și să creăm
un plan de învățare care chiar și în aceste condiții e suficient de variat încât să răspundă nevoilor
individuale și să putem face învățare diferențiată. Am învățat că în casele noastre sunt resurse infinite
pentru a iniția activități educative. Ne-am confirmat din nou că cea mai bună idee pentru a-i face bine
unui copil este să faci echipă cu familia lui. Și am mai învățat că mesajele audio pe WhatsApp sunt o
variantă excelentă pentru replicarea conversațiilor scurte și atât de utile pe care le aveam în grădiniță
despre diferite detalii ale activităților și progresul copiilor.
Voi prezenta mai jos câteva trucuri despre ce este important în educația și activitatea
preșcolarilor în vremea izolării:
Rutina este esențială la preșcolari și îi ajută atât pe copii să capete predictibilitate, stabilitate și
autonomie, dar și pe adulți să comunice mai bine nevoile fiecărui membru și să navigheze printre sarcinile
legate de muncă, copil, casă.
Comunicarea îi poate ajuta pe copii să integreze mai bine schimbările care au avut loc în viața lor
în ultima vreme. Părinții pot comunica cu preșcolarii despre noul virus și despre cum s-au schimbat
rutinele și poate chiar rolurile în casa lor. Comunicarea trebuie să fie simplă, clară, prin repere cunoscute
copiilor și cu mult accent pe emoții: ce simțim în această perioadă, ce simt copiii, ce simt părinții și cum
se pot organiza ca să depășească această perioadă. Validarea și acceptarea emoțiilor atât a copiilor, cât și a
părinților, chiar și cele de frică și panică, incertitudine și instabilitate, ne poate ajuta să recăpătăm
controlul și să acționăm în direcțiile în care putem avea un impact.
Conectarea părintelui cu grădinița și cu educatorul îl va ajuta pe părinte să capete sprijin în
organizarea rutinei și a activităților preșcolarului. În condițiile în care mulți dintre părinți
muncesc, înțelegerea nevoilor copilului, organizarea unei rutine similare cu cea din timpul grădiniței și a
unor activități zilnice poate fi un ajutor esențial și poate menține copilul conectat la un program familiar
lui. Deopotrivă, comunicarea constantă dintre părinte și educator, îl poate ajuta pe cel din urmă să
înțeleagă mai bine contextul familiei în această perioadă, jocurile și jucăriile care îl atrag pe preșcolar și
să vină în întâmpinarea părinților și copiilor cu activități personalizate pe interesele sale.
Conectarea educatorului cu copilul. În perioada preșcolară, discuția învățării în perioada izolării
se mută de la activități conform unui curriculum sau al unui plan de învățare elaborat
către CONECTARE. Educatorii au fost o prezență constantă în viața copiilor înainte de izolare, iar
șansele ca ei să resimtă lipsa lor, a grădiniței și a copiilor, sunt mari. Unii vor reuși să verbalizeze sau să
semnaleze acest lucru, alții se vor exterioriza prin comportamente provocatoare aparent fără un motiv
anume. Conectarea zilnică cu educatorul este importantă pentru a
reda stabilitatea și continuitatea copilului. Metodele prin care cei doi se conectează pot fi diferite: prin
video call 1:1, prin filmulețe cu activități, cântece, etc. pe care educatorul le trimite părinților pentru copil
sau prin video conference în grupuri mici. Fiecare copil e diferit și este important ca metodele de
conectare să fie experimentate până se ajunge la una atrăgătoare pentru copil și potrivită pentru părinte.
Însă, mai important decât metoda, este obiectivul interacțiunii în această perioadă și anume conectarea cu
preșcolarul, nicidecum activități care mai de care mai sofisticate. Preșcolarii au nevoie de oamenii dragi

14 / 586
lor aproape, de stabilirea conexiunii și adaptarea la noile rutine. Planurile curriculare pot aștepta,
emoționalul copiilor și al părinților sunt prioritatea în această perioadă de izolare.
Încurajarea plictiselii. Una dintre grijile părinților în această perioadă este să ofere cât mai multe
activități și jucării copiilor. Motivele sunt diverse: fie pentru că părinții sunt ocupați și vor să umple
timpul copiilor, fie pentru că le este teamă ca aceștia “să nu rămână în urmă”. În ambele cazuri, soluția nu
este suprastimularea copiilor, ci încurajarea unui program echilibrat în care momentele de plictiseală nu
doar că nu sunt combătute cu jucării, activități sau diverse sugestii și direcționări, ci sunt
încurajate. Plictiseala dezvoltă imaginația și creativitatea. Un copil care nu are ce să facă (sau nu i se
spune ce să facă) își va căuta singur de lucru. Va folosi obiectele și jucăriile pe care le are la îndemână
pentru a crea noi scenarii și jocuri de rol, își va dezvolta autonomia față de părinți și va găsi soluții
creative la diverse provocări. Deși inițial poate părea o provocare pentru părinți și copii să gestioneze
plictiseala, pe termen mediu și lung aceasta va fi benefică pentru ambele părți.
Mișcarea fizică este esențială pentru perioada izolării. Părinții sunt extrem de ocupați însă dacă ar
fi să alegem o activitate pe care trebuie să o pregătească sau să o încurajeze zilnic, aceasta este cu
siguranță una de motricitate grosieră. Fie că vorbim de momente de dans, jocuri psihomotrice (aici
educatorii pot veni cu o serie de sugestii), jocuri de imitare (ex: Simon says, scaunele muzicale, freeze
dance, etc) sau de trasee prin casă, este necesar ca părinții să stimuleze motric copiii în această perioadă.
Astfel, ei își vor consuma energia chiar dacă nu ies afară și se vor odihni mai bine, vor colabora mai bine.
Implicarea copiilor în treburile casnice este utilă deopotrivă pentru ei și pentru părinți. Având în
vedere că cei mai mulți părinți nu mai beneficiază de ajutor din exterior pentru treburile casnice și unii
dintre ei și muncesc de acasă, navigarea printre toate sarcinile poate fi o provocare. Se știe, însă, că
preșcolarilor le place să se implice în treburile casnice, să îi imite pe părinți și în felul acesta să îi și ajute.
Astfel, activități precum aranjatul mesei, sortatul hainelor și al vaselor pentru mașina de spălat, strânsul
jucăriilor și datul cu aspiratorul pot fi activități îndrăgite de copii și foarte utile pentru dezvoltarea
încrederii în sine, a autonomiei și a multor alte abilități practice. Ajutorul este și pentru părinți, deoarece
își pot rezolva treburile în casă într-o companie cel puțin plăcută.
Disponibilitatea unui adult. Cea mai mare provocare pentru părinții care lucrează de acasă în
această perioadă este să își îndeplinească sarcinile de la serviciu și în același timp să răspundă nevoilor
copilului sau chiar al copiilor. Și este frustrant pentru ambele părți când nevoile lor nu sunt satisfăcute și
când reacția copilului la lipsa de atenție a părinților degenerează în comportamente provocatoare. Din
experiența noastră, organizarea unui program în care părinții își împart timpul astfel încât unul dintre ei să
fie prezent pentru copil majoritatea timpului este cazul ideal. Copilul va accepta mai repede faptul că
mama lucrează, de exemplu, dacă tatăl este disponibil și se joacă sau măcar îl supraveghează. Atunci când
lucrează acasă cu un preșcolar este necesar ca părinții să își calibreze așteptările și să se pregătească
pentru o serie de întreruperi din partea copilului care deseori chiar și când se joacă singur va veni să îi
arate ce a făcut și să primească validarea și aprecierea părintelui. Productivitate la muncă cu preșcolari în
izolare nu există, ci doar supraviețuire.
Conectați-vă înainte și apoi cereți: încurajați joaca liberă, însă de preferat după ce îi oferiți
copilului atenție și vă jucați cu el înainte; altminteri se poate frustra și poate manifesta comportamente
menite să vă atragă atenția și să vă testeze limite. Puteți organiza dimineața astfel încât să vă conectați cu
copilul pentru 2-3 ore timp în care pregătiți masa, mâncați împreună și vă jucați. În tot acest timp puteți
discuta despre succesiunea activităților și despre nevoia de a lucra ulterior acestor activități. Șansele ca
preșcolarii să colaboreze dacă înainte le-a fost acordată atenția de care aveau nevoie sunt mai mari decât
dacă părintele începe munca la scurt timp după trezire.

BIBLIOGRAFIE:
-Gheorghe Bunescu, Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro
-http://www.parinti.com

15 / 586
 IMPORTANȚA MARKETINGULUI INSTITUȚIONAL ÎN MANAGEMENTUL
EDUCAȚIONAL

DANIELA PAULA ANTONESCU

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ANGHEL SALIGNY FOCȘANI

IMPORTANŢA MARKETINGULUI
ÎN INSTITUŢIA ŞCOLARĂ
STUDIU DE CAZ

Delimitarea teoretică a problemei de cercetat

Orice proiect de schimbare şi dezvoltare trebuie să se bazeze pe o strategie şi să fie acceptat de

oamenii din organizaţie, care să participe activ la el. Un astfel de proiect trebuie să aibă la bază și
marketing educațional, ca formă de promovare a instituției și a valorilor ei în comunitate.
Marketingul educaţional implică o activitate umană sau un sistem de activităţi, orientate spre
satisfacerea cerinţelor consumatorilor actuali şi potenţiali. Termenul de „marketing” provine de la verbul
englez „to market” (a vinde, a cumpăra). Sunt implicate două elemente: piaţa şi rentabilitatea.
Marketingul este şi o concepţie; adică o şcoală care trebuie să producă şi să ofere pieţei ceea ce se cere
efectiv; să-şi orienteze activitatea în funcţie de aşteptările consumatorilor. Totodată, marketingul este un
demers ştiinţific care presupune nu numai cunoaşterea de cerinţe de consum, ci şi anticiparea lor,
adaptarea permanentă la nevoile consumatorilor. Acest demers presupune un ansamblu de metode şi
tehnici ştiinţifice care să poată analiza cantitativ şi calitativ fenomenul precum şi previziunea pieţei. De
aceea, marketingul devine o funcţie a managementului.
În concluzie, se poate afirma faptul că tema de cercetare aleasă se circumscrie domeniului
managementului educațional, reprezentând o temă de actualitate, de interes, deoarece realitățile sociale se
schimbă foarte rapid, iar organizațiile, respectiv școlile, trebuie să învețe să-și identifice cu precizie rolul
în contextul social, economic și cultural în care funcționează.

Prezentarea studiului de caz

Formularea obiectivelor și a ipotezei cercetării

Obiectivele cercetării sunt:
 Promovarea unei imagini instituționale pozitive în comunitate.
 Promovarea în comunitate a bunelor practici educaționale prin popularizarea rezultatelor la
concursuri școlare și prin activități în parteneriat.
 Evidențierea modului în care tehnicile de marketing influențează instalarea climatului de
încredere, colaborare cu membrii comunității și calitatea activității școlare.
 Determinarea gradului de implicare a factorilor comunitari (părinţi, instituţii de cultură, de
administraţie) în activităţile şcolii.
 Valorificarea strategiilor de marketing pentru atragerea de fonduri pentru dezvoltarea
organizației școlare.
 Determinarea eficienței unui program de marketing educațional.

16 / 586
Ipoteza pe care ne-am propus să o verificăm în cadrul activităţii de cercetare este :
Dacă școala va folosi modalități specifice de marketing educațional pentru promovarea imaginii
școlii în comunitate (respectiv pliante cu oferta educațională, pliante de promovare, pagină web,
afișe, reclame etc.), atunci se va instala un climat de încredere și colaborare între școală și factorii
comunității și se va influența calitatea activității școlare, prin sporirea numărului de activități în
parteneriat (școlare și extrașcolare) cu membrii comunității.

Prezentarea metodicii cercetării

 Locul de desfășurare: Școala Gimnazială ,,Mareșal
Alexandru Averescu”, Adjud
 Perioada de cercetare: Perioada de cercetare este
de un semestru. Este vorba despre semestrul al doilea al anului școlar 2018-2019, cercetarea fiind
cuprinsă în perioada: februarie 2019 - mai 2019.

 Descrierea eșantioanelor:
1. Eșantionul de subiecți:
Pentru realizarea acestei cercetări s-a folosit un eșantion format din 100 de subiecți, după cum
urmează: 30 subiecți, cadre didactice din cadrul Școlii Gimnaziale ,,Mareșal Alexandru Averescu”,
Adjud, judeţul Vrancea, 50 de părinți ce au copiii în această şcoală şi 20 de membri comunitari din afara
şcolii, dar care sprijină şi participă activ la activităţile extraşcolare (5 membri ai poliţiei de proximitate, 5
membri pompieri, 5 membri Consiliul Local, 5 membri Biblioteca Municipală Adjud). Apelul la factorii
comunitari este justificat de faptul că ei reprezintă liantul între organizația școlară și comunitatea locală.
Prin tot ceea ce fac în rolul de partener în educație (sprijin financiar, ca factor de decizie, implicarea în
activități diverse) părinții copiilor trebuie apropiați de școală și stimulați să se implice activitățile de
promovare a valorilor școlii.
Tabelul 1. Prezentarea eșantionului format din cadre didactice

Bărbați Femei Vechimea în instituție

2-4 ani 5-8 ani 9-15 ani 15-30 ani

12 18 3 9 8 10
Tabelul 2. Prezentarea eșantionului format din părinți din perspective vârstei

Bărbați Femei Vârsta

25-30 ani 30-35 ani 35-40 ani

17 33 27 19 4
Tabelul 3. Prezentarea eșantionului format din părinți din perspectiva studiilor

Bărbați Femei Nivelul studiilor

Studii gimnaziale Studii medii Studii superioare

17 33 3 23 24

2. Eșantion de conținut

Eșantionul de conținut este încadrat în domeniul managementului educațional, respectiv cel al

marketingului educațional și vizează modalitățile de marketing educațional.
Tipul cercetării:

17 / 586
 Cercetare constatativ ameliorativă, cu funcție descriptiv-analitică și explicativă.

 Variabilele cercetării
 VARIABILELE INDEPENDENTE–modalitățile
de realizare a marketingului: pliante de promovare a școlii, pliante de promovare a ofertei
educaționale, pagină web, afișe, reclame.
 VARIABILELE DEPENDENTE reprezintă
efectele și rezultatele constatate în urma introducerii variabilelor independente. În acest caz se
urmăresc schimbările care apar în urma promovării instituției concretizate într-o imagine pozitivă
a școlii în societate, atragere de fonduri pentru modernizarea acesteia, dar și înscrierea în unitatea
de învățământ a unui număr mai mare de elevi.
 Prezentarea metodelor de culegere a datelor
Metodele de culegere a datelor pe care le-am folosit în desfășurarea cercetării sunt următoarele:
- Studiul de caz
- Ancheta pe bază de chestionar
- Convorbirea
- Studiul documentelor școlare
- Metoda cercetării produselor activităţii şcolare
 Prezentarea metodelor de prelucrare și analiză matematico-statistică a datelor:
- Tabelele statistice sintetice
- Grafice statistice: diagrama de structură/areolară
Organizarea și desfășurarea cercetării

Etapa I - Pentru construirea unei imagini complete asupra aspectelor studiate m-am axat pe studiul
bibliografiei de specialitate în marketing educațional, pe analiza documentelor școlare, observarea
produselor din activități individuale sau de grup realizate la activitățile școlare și extrașcolare.
Etapa II - a constat în aplicarea unui chestionar cadrelor didactice, părinților, şi membrilor
comunităţii, cu accent pe modalitățile de îmbunătățire a imaginii şcolii și de creștere a numărului de copii.
Etapa III - Am analizat și interpretat datele obținute.

18 / 586
 EDUCAȚIA NONFORMALĂ, UN NOU CONCEPT
ÎN ABORDAREA PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE

Prof.Arsene Constanța
Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Piteşti

Educația nonformală este educația urmărită în afara sistemului școlar într-o manieră regulată sau
intermitentă si se realizează printr-un ansamblu de mijloace extrașcolare în scopul dobândirii unor
cunoștințe generale sau chiar a unei calificari profesionale. În „Vocabularul Educatiei”, educatia
nonformală este considerată „orice activitate educativă structurată într-un cadru nonscolar (învatamant
traditional, mișcări ale tineretului, cluburi si asociații diverse și care oferă tipuri de învațare unor subgrupe
specifice ale populației, atât în rândul adulțtilor cât si la nivelul vârstei tinere.
La fel ca și educația formală, educatia nonformală derivă din latinescul „non formalis” care
înseamnă fără forme, în afara formelor organizate în mod oficial pentru un anumit gen de activitate, cu
alte cuvinte această formă iese din structurile si „tiparele” învățămantului si educației realizate prin
intermediul procesului de învățământ.
Acest tip de educație este determinat de actele educaționale mai mult sau mai puțin spontane
realizate în afara formelor educaționale oficiale din structurile de învățământ, deci în cadrul unor instituții
si a unor forme specifice altor activități care fie direct, fie indirect, își proiectează obiective educaționale
completând uneori chiar substituind conțtinuturile predate prin intermediul educației formale. Evidențiem
în acest sens rolul mass-mediei cu structurile acesteia: radioul, televiziunea, presa; a unor instituții
culturale si artistice: teatrul, cinematograful, muzeele, expozițiile, precum si a altor activități științifice,
sportive, economice etc. care vin în sprijinul educației și al formării personalității indivizilor.
O formă nouă a educației care îmbină structurile formale cu cele nonformale este Învățământul
De la Distanță care, chiar dacă este programat și oficializat – organizat, implică în foarte mare masură
modalități si mijloace informaționale de natura personală si indirectă în raport cu cadrele didactice
oficiale cărora le revin asemenea responsabilitați de ordin didactic în vederea realizării unei conceptii
unitare și a unor profesii cu un potențial informațional si practic aplicativ similar formelor educaționale
realizate prin intermediul învațământului clasic. De aceea educația nonformală poate să se îmbine cu
educația formală în scopul dezvoltării integrale si complexe a personalității. Astfel, între educația formală
și cea nonformală există raporturi de interacțiune si complementaritate functională, educația formală
avand un rol prioritar prin obiectivele si funcțiile sale. Desprindem din cadrul educației nonformale
realizate prin intermediul mass-mediei în special conferințele, expunerile si, mai ales, lecțiile în vederea
însușirii unor limbi străine sau alte informații ce completează cultura generală si chiar de specialitate.
Printre obiectivele specifice acestei forme educațtionale enumerăm:
a. susținerea celor care doresc să-și dezvolte sectoare particulare de activitate (comerț, servicii,
industrie, agricultură etc.);
b. ajutarea populației pentru a exploata mai bine resurse locale sau personale;
c. alfabetizarea;
d. desăvarșirea profesională sau inițierea într-o nouă activitate;
e. educația pentru sănatate, timp liber sau familială.
Ea raspunde, totodată, la necesitațile concrete de acțiune si facilitează contactul cu anumite
cunoștințe acordând un rol tot mai mare obiectului educațional, demitizând funcția de predare si rolul
activitațtilor didactice formale. Este așa-numita formă de pregatire autodidactică și care se regăsește in
rândul a tot mai mulți indivizi, fie tineri, fie adulti.
Dezideratele educației nonformale sunt în strânsă legatură cu realizarea urmatoarelor finalități:
• să lărgească și să completeze orizontul de cultură, îmbogățind cunoștințele din anumite domenii;

19 / 586
 • să creeze condiții pentru “desăvarșirea profesională sau inițierea într-o noua activitate”, (Elena
Istrate, 1998, p155);
• să sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate;
• să contribuie la recreerea și la destinderea participanților precum și la petrecerea organizată a
timpului liber;
• să asigure cadrul de exersare și de cultivare a diferitelor înclinații, aptitudini si capacități, de
manifestare a talentelor;
Raportul dintre educația nonformală și cea formală este unul de complementaritate, atât sub
aspectul conținutului, cât și în ceea ce privește formele și modalitățile de realizare.
O caracteristică importantă se referă la faptul că educația nonformaă se desfășoară într-un cadru
instituționalizat, în afara sistemului școlar, cuprinzand activități extraclasă/extradidactice (cercuri pe
disciline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri școlare, olimpiade,
competiții etc.) și activități de educație și instruire extrașcolare, denumite parașcolare și perișcolare.
Cele parașcolare se dezvoltă în mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu activitățile de
perfecționare și de reciclare, de formare civică sau profesională. Activitățile perișcolare evoluează în
mediul socio-cultural ca activități de autoeducație și de petrecere organizată a timpului liber în cadrul
universităților populare, al cluburilor sportive, la teatru, în muzee sau în cluburile copiilor, în biblioteci
publice, în excursii, acțiuni social-culturale sau în familie ori prin intermediul massmediei, denumită
adesea “școala paralelă”. (vezi Ioan Cerghit, 1988, p. 28)
“Educația nonformală valorifică activitatea de educație/instruire organizată în afara
sistemului de învățământ dar și în interiorul acestuia (vezi rolul cluburilor, taberelor elevilor/studenților)
sub îndrumarea unor cadre didactice specializate în proiectarea unor acțiuni educaționale, care asigură
realizarea corelației subiect/educator – obiect/educat la niveluri de flexibilitate complementare în raport
cu resursele pedagogice formale.” (Sorin Cristea, 2002, p. 119) Coordonatorii acestei forme de educație
își joacă însă, mai discret rolurile, sunt animatori, moderatori. Educatorului nonformal i se solicită mai
multa flexibilitate și entuziasm, adaptabilitate si rapiditate în adoptarea variatelor stiluri de conducere a
activitații, în funcție de nevoile si cerințele educatului.
Conținutul și obiectivele urmărite sunt prevăzute în documente special elaborate ce prezintă o
mare flexibilitate, diferențiindu-se în funcție de vârstă, sex, categorii socioprofesionale, interesul
participanților, aptitudinile si înclinațiile acestora. Sunt cuprinse activități care corespund intereselor,
aptitudinilor și dorințelor participanților.
O alta trasătură caracteristică este caracterul opțional al activităților extrașcolare, desfășurate
într-o ambianță relaxată, calmă si placută, dispunând de mijloace menite să atraga publicul de diferite
vârste. Este o formă facultativă de antrenament intelectual care menține interesul participanților printr-o
metodologie atractivă. În măsura în care răspunde unei cereri de perfecționare profesională, educația
nonformală presupune în unele cazuri și achitarea unor taxe.
Evaluarea activităților desfășurate în cadrul educației nonformale este “facultativă,
neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fară note sau calificative oficiale.” În
condițiile extinderii cererilor de pregătire profesională prin diferite forme de instruire nonformală, există
și situații în care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire. Educația nonformală
este importantă prin următoarele avantaje pedagogice:
• este centrată pe cel ce invată, pe procesul de învațare, nu pe cel de predare solicitând în mod
diferențiat participanții;
• “demitizează funcția de predare” și “răspunde adecvat necesităților concrete de acțiune”
(Constantin Cucoș, 1996, p. 37)
• dispune de un curriculum la alegere (“cafeteria curriculum”), flexibil și variat propunandu-le
participanților activități diverse si atractive, în funcție de interesele acestora, de aptitudinile speciale și de
aspirațiile lor;
• contribuie la lărgirea și imbogățirea culturii generale și de specialitate a participanților, oferind
activități de reciclare profesională, de completare a studiilor și de sprijinire a categoriilor defavorizate sau
de exersare a capacității indivizilor supradotați;

20 / 586
 • creează ocazia de petrecere organizata a timpului liber, într-un mod plăcut, urmărind destinderea
și refacerea echilibrului psiho-fizic;
• asigură o rapidă actualizare a informațiilor din diferite domenii fiind interesată să mentină
interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârstă și pregătirii lor
profesionale, punând accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoștințelor;
• antrenează noile tehnologii comunicaționale, ținând cont de progresul tehnico-științific,
valorificând oportunitățile oferite de internet, televiziune, calculatoare etc.;
• este nestresantă, oferind activități placute și scutite de evaluari riguroase, în favoarea strategiilor
de apreciere formativă, stimulativă, continuă;
• răspunde cerințelor și necesităților educației permanente.
Relația dintre educatia formală si educatia nonformală este de complementaritale sub raportul
conținutului, al formelor de organizare și de realizare. Nu trebuie neglijat faptul că există și o relație
concurentială între cele două forme de educație. Ținand cont că dezvoltarea educației nonformale poate
oferi sugestii și chiar soluții pentru depașirea prelungitei “crize a școlii”, în ultimii ani se vorbește tot mai
mult despre acreditarea activităților de educație.

Bibliografie:
1. Cucoş, C., 1998, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi ;
2. Joiţa, E., 2003, Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, Craiova;
3. Toader, A.D.,1995, Psihologia schimbării şi educaţia. Polarităţi şi accente ale procesului
educaţional, EDP, Bucureşt
4.Antonesei, L. (coordonator) (2009). Ghid pentru cercetarea educaţiei. Un „abecedar” pentru
studenţi, masteranzi şi profesori, Ed. Polirom, Iaşi
5.Bocoş, M., (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, Ed. Paralela 45,
Bucureşti
6.Cerkez M, Costea, O(coord.),Sarivan, L(2009), Educaţia nonformală şi informală: realităţi şi
perspective în şcoala românească , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

21 / 586
 VARIETATEA METODELOR DE EVALUARE

Prof. Bălănoiu Georgiana-Maria

Școala Gimnazială Jupânești, jud. Gorj

Sistemul de învățământ românesc a fost mereu în atenția noastră, întrucât conducătorii români au fost
preocupați din cele mai vechi timpuri de educația copiiilor, respectiv a tinerilor. Evoluția istorică a sistemelor
de învățământ a urmărit îndeaproape evoluția sistemului politic și administrativ al formațiunilor statale de pe
actualul teritoriu al României.
În perioada de după Primul Război Mondial principala provocare a constituit-o integrarea diferitelor
sisteme educaționale, ca urmare a realizării statului național unitar român. Sistemul de învățământ atinge un
nivel înalt de maturitate, reușindu-se integrarea unui număr semnificativ din populația țării într-o formă
organizată de învățământ. Învățământul primar era obligatoriu și gratuit pentru toți cetățenii.
După cel de-al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, sistemul educațional liberal a
fost înlocuit cu un sistem de tip sovietic, bazat pe ideologie și îndoctrinarea de masă. În condițiile „deschiderii”
din perioada 1965-1975 sistemul de învățământ românesc a fost reformat printr-o serie de măsuri vizând
renunțarea la ideologizarea excesivă, recuperarea unor tradiții naționale, studiul limbilor străine și al științelor
exacte. S-a reușit astfel eliminarea practic a analfabetismului concomitent cu obligativitatea și gratuitatea
învățământului până la nivel liceal sau profesional.
Cu toate acestea, au existat unele realizări - unul, tipic pentru regimurile totalitare, alfabetizarea în masă,
fiind realizate campanii de educație pentru adulți (alfabetizarea a sărit la peste 90% în această perioadă) precum
și apariția (reintroducerea) educației în limbile minorităților (în special în limba maghiară). În ultimi ani ai
comunismului, s-a introdus sistemul de treapta, între clasele a 10-a și a 11-a, treapta care reprezenta un examen
la materiile de bază din clasele a 9-a și a 10-a. Odată cu aceasta treaptă, s-a introdus și obligativitatea celor 12
clase, obligativitate care a fost anulată odată cu revoluția din 1989.
Revenind la activitatea propriu-zisă ce stă la baza desfășurării procesului instructiv-educativ, pentru noi,
profesorii, evaluarea este o parte importantă a procesului de învăţământ alături de predare şi învăţare. Conceptul
de evaluare a evoluat de-a lungul timpului. La început se punea semnul egal între evaluare şi măsurare, apoi
pedagogia prin obiective considera că evaluarea presupune stabilirea congruenţelor dintre rezultatele scolare ale
elevilor şi obiectivele operationale prestabilite.
În prezent, evaluarea presupune formularea de judecăţi de valoare despre procesul şi produsul învăţării
de către elev. Ea are ca scop identificarea și măsurarea obiectivelor atinse și reglarea și eficientizarea procesului
instructiv-educativ.
Evaluarea este o componentă esenţială a procesului instructiv-educativ, a triadei instruire-predare-
evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizării ei, pe baza colectării,
organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare.De asemenea rolul ei
este să depisteze limitele învăţării, greşeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoştinţe, dificultăţi în interpretarea şi
aplicarea cunoştinţelor , pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului şcolar.
Toţi folosim toate cele trei forme de evaluare: evaluarea iniţială (predictivă), evaluare continuă
(formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă).
Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ. Ea are atât o
funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea sumativă se realizează la sfârşitul unui semestru, an, ciclu de
învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui capitol. Ea are funcţie de ierarhizare şi de certificare (recunoașterea unor
cunoștințe în urma examenelor de bacalaureat, evaluare națională). Evaluarea formativă se poate face în orice
moment al lecţiei şi are o funcţie de reglare.
Metoda de evaluare orală este una dintre cele mai răspândite. Principalul avantaj al acestei metode îl
constituie posibilitatea dialogului profesor-elev, care presupune o discuție liberă. Metoda de evaluare
scrisă include diferite forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu, referat, temă executată acasă, portofoliu,

22 / 586
proiect etc. Un avantaj este posibilitatea de a testa un număr mare de elevi simultan. Este o metodă mai obiectivă
decât cea orală. Metoda de evaluare scrisă cea mai tradiţională şi, totodată, cea mai des întrebuinţată de mine
este testul.
Evaluarea reprezintă, alături de predare şi învăţare, o componentă operaţională fundamentală a
procesului de învăţământ. Ea constituie elementul reglator şi autoreglator, de conexiune inversă.
Docimastica este tehnica examenelor. Doxologia este studierea sistematică a rolului pe care îl joacă
evaluarea în cadrul educaţiei şcolare. Marele merit al docimologiei este fundamentarea ştiinţifică a necesităţii
schimbării radicale a opticii privind activitatea de evaluare a randamentului şcolar, existente în învăţământul
tradiţional.
Funcţii principale şi specifice ale evaluării: funcţia diagnostică - ce vizează depistarea lacunelor,
greşelilor şi înlăturarea acestora ; funcţia prognostică - care anticipeaza performanţele viitoare ale elevilor;
funcţia de selecţie - permite clasificarea şi ierarhizarea elevilor ; funcţia de certificare - care relevă competenţele
ţi cunoştinţele elevilor la finele unui ciclu/formă de şcolarizare, funcţia motivaţională sau de stimulare a
activităţii de învăţare a elevilor şi se manifestă prin valorificarea pozitivă a feed-back-ului oferit de evaluare, în
sensul aprecierii propriei activităţi, funcţia de orientare şcolară-intervine în alegerea unei anumite forme de
educaţie.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului le oferă, atât profesorilor cât şi elevilor, o mare diversitate de
modalităţi. Tehnologia stimulează interesului elevilor și astfel se folosește un mod interactiv de testare a
cunoștințelor. Această metodă economiseşte timpul şi implică o evaluare obiectivă. Metodele complementare de
evaluare sunt proiectul, portofoliul, observarea, investigaţia, autoevaluarea, fişa de evaluare, chestionarul.
Relaţia dintre curriculum şi evaluare este deosebit de complexă, ceea ce implică abordarea procesului de
predare-învăţare-evaluare în mod unitar. Orice schimbare produsă la nivelul uneia dintre aceste activităţi
influenţează modalităţile de realizare a celorlalte, generând o adevărată reacţie în lanţ, care impune reveniri şi
revizuiri permanente.
În concluzie, toate aceste metode pot fi eficiente şi pot fi folosite în diferite scopuri şi pentru obiective
diferite de către profesor. Profesorul trebuie însă să diversifice evaluarea şi să o centreze pe obiectivele de la
clasă.
Bibliografie
1). CERGHIT, I, Metode de învăţământ, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006;
2). MOGONEA, Florentin Remus, Pedagogie pentru viitorii profesori, Craiova, Editura Universitaria,
2010.
3). https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_educa%C8%9Biei_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

23 / 586
 EDUCATIA FORMALĂ

Prof. Băloi Liliana

Liceul Energetic,Tg Jiu, Jud.Gorj

Educația formala este “sistemul educațional structurat ierarhic si gradat cronologic, pornind
de la școala primară si până la universitate, care include, în plus fața de studiile academice, o varietate de
programe de specializare si instituții de pregătire profesională si tehnică cu activitate “full-time”.
Din punct de vedere conceptual, educatia formală cuprinde totalitatea activitatilor si a
actiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional (in gradinite, scoli, licee, universitați, centre
de perfețtionare), în cadrul sistemului de învătâmant,în mod planificat si organizat pe niveluri si ani de
studii, avand finalitați educative bine determinate. Ea se realizeazaă în cadrul unui proces de instruire
realizat cu rigurozitate, în timp si spațiu: planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de învațare.”
Educaîia formală, ca forma oficială, este intotdeauna evaluată social.
Evaluarea realizată în cadrul educației formale trebuie să urmarească dezvoltarea capacitaților
de autoevaluare ale elevilor si studenților.
Educația formală este importantă prin faptul că faciliteaza accesul la valorile culturii, stiinței,
artei, literaturii si tehnicii, la experiența social-umana, având un rol decisiv în formarea personalitații
umane, conform dezideratelor individuale si sociale.
Critici si limite:
- centrarea pe performațele înscrise în programe lasă mai puțin timp liber imprevizibilului si
studierii aspectelor cotidiene, cu care se confruntă elevii;
-există tendința de transmitere-asimilare a cunostințelor în defavoarea dezvoltării-exersării
capacitaților intelectuale si a abilitaților practice;
-cufundarea într-o calmă monotonie si erodarea prin rutina a practicii didactice;
-orientarea predominantă spre “informare si evaluare cumulativă a proceselor instrucționale”
-lipsa initiaâivei elevilor si slaba participare a parinților în activitațile școlare fapt ce conduce și la
o comunicare defectuoasă între acești agenți pedagogici importanți;
-dotarea materială si tehnica insuficientă a sălilor de clasa si a laboratoarelor din școală care nu
mai satisfac cerințele tot mai crescute ale elevilor conexati în permanență la noi mijloace de transmitere,
prelucrare si actualizare rapida a informațiilor;
Modalitați de înlăture a carențelor semnalate la nivelul educației formale:
-descongestionarea materiei si crearea ocaziilor tot mai numeroase de afirmare a talentelor si a
intereselor tinerilor, prin creșterea si diversificarea ofertei de opționale si de alternative educaționale;
- șanse reale pentru fiecare unitate de învătâmant de a-i determina propriul curriculum;
-posibilitatea utilizarii flexibile a segmentului neobligatoriu din programe în funcție de nevoile
locale de educație si formare;
-asigurarea sinergiei dintre învățarea formală, nonformală si informală, în sensul deschiderii școlii
înspre influențele educative nonformale si informale si găsirea modalitaților optime de articulare între
acestea;
-armonizarea politicilor si practicilor privind instruirea initială, si continuă si regândirea tuturor
nivelurilor si structurilor învățământului din prespectiva educației permanente;
-integrarea rapidă a noilor tehnologii comunicaționale în procesul de învățământ.
-să lărgească și să completeze orizontul de cultură, îmbogățind cunoștințele din anumite domenii;
-să creeze condiții pentru “desăvârșirea profesională sau inițierea într-o noua activitate”;
-să sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate;

24 / 586
 -să contribuie la recreerea și la destinderea participanților precum și la petrecerea organizată a
timpului liber;
-să asigure cadrul de exersare si de cultivare a diferitelor înclinații, aptitudini si capacitați, de
manifestare a talentelor;
Raportul dintre educatia nonformalaăsi cea formală este unul de complementaritate, atât sub
aspectul conținutului, cât și în ceea ce privește formele si modalitățile de realizare.

25 / 586
 COMUNICAREA ORALĂ

Fişă de lucru
BĂLTĂREŢU MARIA DIANA
LICEUL CU PROGRAM SPORTIV, TG.JIU

1.Completează cu cuvintele potrivite alese din paranteze:

Oamenii comunică între ei,îşi transmit………………………, ………………………………….

,…………………………..,adică ………………………………………. .Mesajele se pot
transmite………………………………………… sau în ………………………………………
.Comunicarea orală se face prin ………………………………. .Comunicarea scrisă se
face prin ………………………………… .
(veşti , informaţii , urări , mesaje , oral , scris , vorbire , scriere)

2.Citeşte textul următor:

,,Cu două minute înainte de a suna,apare şi ea.Are faţa roşie.A alergat şi s-a înroşit ori e
tare voiasă.
A -Ce ţi s-a întâmplat? o întreabă colega ei de bancă,Ioana.
Albăstriţa,uitând sa-şi pună ca de obicei ghiozdanul în pupitru,ridică sprâncenele:
B -Nimic.Ce să mi se întâmple?
-Credeam că nu mai vii,spuse ca un fel de scuză colega”
(Costache Anton – Bucurie)
a) Scrie în casete personajele care rostesc aceste cuvinte:

b). Identifică în fiecare din cele două moment:

vorbitorul ascultătorul
A

vorbitorul ascultătorul
B

Reţine componentele unei comunicări!

mesaj
vorbitor ascultător

26 / 586
 -

4.Completează:

Două colege se întânesc în curtea şcolii.Se salută.

_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
Fac cunoştinţă :
-Cum_________________________ întreabă una.
-______________________,răspunde cealaltă.
-Unde locuieşti? Întreabă______________________
-Locuiesc __________________________________________________ .
-Ce cărţi îţi plac?
-__________________________________________________________________ .
-Eu am citit mult.Cel mai mult mi-au plăcut_________________________________
___________________________________________________________________ .
-Dacă nu ai alt program ,te invit mâine la mine,spune ____________________ .
-Mulţumesc! Pe mâine!
-_____________________________________________

5.Alege cuvintele potrivite:

La o convorbire participă două sau mai multe……………………………. . vorbitor

Ele sunt pe rând……………………. şi ……………………………………. . ascultăm
Pentru a înţelege,trebuie să……………………………..clar şi să………… mesaj
……………… cu atenţie. vorbim
Informaţiile pe care le transmitem formează un ………………………….. . personae
ascultător
6. Pornind de la următorul mesaj trebuie să realizezi un desen:

,,Păsările călătoare pleacă spre ţările clade.”

27 / 586
 ȘCOALA ÎN CONTEXT EUROPEAN

Bălțățeanu Ema Tamara

Liceul Teoretic ”Constantin Noica” Alexandria

Educația are și a avut dintotdeauna roluri multiple pentru individ și pentru societate.
Dimensiunea europeană a apărut în limbajul politicilor educaționale la sfârșitul anilor 1980. La
început, îndeosebi în contextul articolelor 149-150 ale Tratatului Uniunii Europene, dimensiunea
respectivă se referea la eforturile de cunoaștere reciprocă, la schimburile și proiectele comune realizate de
unitățile de învățământ din țările U.E.. Era vorba , evident, de o extensie europeană a politicilor naționale.
Al doilea moment în aceasta evoluție s-a produs după schimbările politice din 1989. Toate țările Europei
geografice au devenit membre ale Consiliului Europei. Începând din acest moment, dimensiunea
europeană este o finalitate comună a tuturor sistemelor educative din Europa, marcată de cele trei valori
care asigură identitatea Consiliului Europei, respectiv drepturile omului, pluralismul și statul de drept.
Dimensiunea europeană a educației poate fi definită ca finalitate prin care se urmărește formarea
cetățenilor europeni cu o conștiința și o identitate europeană. Ea trebuie sa vizeze domeniile curriculum-
ului, formării cadrelor didactice, legislației școlare, organizării activităților școlare și extrașcolare.
Beneficiarul direct al educației oferite prin serviciul public de învățământ este copilul/tânărul, cu
cele trei dimensiuni de dezvoltare: corp, minte și suflet. Orice activitate organizată în instituțiile de
învățământ și conexe este justificată în măsura în care îmbunătățește, în mod demonstrat sau evident,
calitatea serviciilor dedicate lui.
Succesul școlii este măsurat după modul în care fiecare copil ajuns la vârsta maturității se
regăsește în cea mai bună variantă a sa. Școala asigură viitorilor adulți o alfabetizare funcțională în toate
domeniile necesare unei vieți autonome și împlinite în societate, care să contribuie la starea de bine
individuală și a comunității. Ea oferă copiilor și tinerilor un set de repere valorice și culturale și de
principii etice care să le asigure dezvoltarea unei identități complexe și bine definite din perspectiva
națională, europeană și globală.
Nevoile educaţionale ale timpului în care trăim generează acut necesitatea abordării educaţiei prin
şi pentru competenţe care să asigure o gestionare optima a schimbărilor cu care ne confruntăm. Unul din
obiectivele principale ale învăţământului actual este creşterea calităţii educaţiei. Astăzi, copilul este
asaltat de informaţie printr-o multitudine de mijloace audio-vizuale. Filmul sau caseta video îi aduce în
faţa ochilor atât cunoştinţele utile cât şi pe cele nocive. Calculatorul se impune nu doar ca mijloc
alternativ profesorului sau manualului, ci ca factor de intervenţie directă în organizarea situaţiilor de
învăţare, ca un factor generator al unei noi metodologii de lucru. Scopul principal al şcolii este acela de a
forma elevi cu o cultură comunicaţională care să faciliteze transferul de la comunicarea în spaţiul şcolar la
comunicarea în societate. Numeroase valori ale civilizaţiei au fost create de personalităţi care au lucrat în
echipă. Învăţământul românesc capătă noi valenţe în condiţiile impuse de reforma cu deschidere
europeană. În societatea contemporană, dinamică şi mereu în transformare, cu schimbări rapide şi efecte
imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, iar concepţia de educaţie
regândită şi modernizată. Au apărut noi educaţii ca: educaţia civică, educaţia morală şi religioasă,
educaţia estetică, educaţia pentru pace şi cooperare etc.
Democratizarea relaţiilor sociale în contextul european actual determină şcoala să perceapă elevul
ca pe un individ cu drepturi, care trebuie protejat în virtutea vulnerabilităţii sale. Colaborarea între cadrele
didactice de diferite specialităţi permite un parteneriat eficace între şcoală şi comunitatea locală, având
drept scop educaţia bazată pe cunoaştere şi adevăr, creşterea încrederii membrilor societăţii în faţa
educativă a şcolii.

28 / 586
 Școala asigură fiecărui beneficiar un nivel de dezvoltare personală care să-i permită gestionarea
emoțiilor, luarea deciziilor, lucrul în echipă și în comunitate, a relațiilor sociale și interpersonale.
Realitatea contemporană demonstrează că rolul şcolii nu numai că nu s-a diminuat, ci a devenit tot mai
complex. În actualul context, pe coordonate europene, avem nevoie de o educaţie dinamică, formativă,
centrată pe valorile autentice. În societatea actuală, caracterizată prin mobilitate economică, politică şi
culturală, noua ordine educaţională nu se concepe fără avangarda mişcării pedagogice teoretice şi a
praxis-ului educaţional.
Societatea contemporană, o societate informaţională, a cunoaşterii, prezintă caracteristici diferite
în comparaţie cu cea din trecut, întrucât toate elementele şi componentele acesteia se află în continuă
schimbare. Se schimbă meseriile, se schimbă mentalităţile şi modurile de gândire. Deoarece această
societate se află într-o permanentă mişcare, într-o permanentă schimbare, atât şcoala cât şi sistemele de
educaţie au sarcina de a ajuta indivizii să facă faţă schimbărilor sau chiar să provoace ei înşişi schimbări.
O şcoală modernă” presupune o învăţare interactivă în care elevul să înţeleagă ceea ce învaţă, să
exploreze şi să se descurce singur, să-şi însuşească cunoştinţe temeinice pe care să le aplice cu succes în
viaţa de familie, în profesie şi în relaţiile dintre oameni. Elevul trebuie încurajat să înveţe şi conştientizat
de importanţa studiului în devenirea lui personală ca individ al societăţii, şi prin intermediul familiei, care
are o influenţă mai mare decât şcoala asupra elevului. O „şcoală românească modernă” presupune un
climat educaţional deschis, stimulant care favorizează cooperarea între elevi, între elevi şi profesori, astfel
încât aceştia să-şi poată monitoriza, gestiona şi regla învăţarea, devenind autonomi. Nu în ultimul rând, ar
fi necesar ca şcoală să devină un pol de atracţie pentru tinerii care o frecventează prin profesori abilitaţi
care să descopere ce atuuri, abilităţi au elevii şi să le dezvolte.
Învățământul obligatoriu începe la 3 ani și se termină printr-un examen de maturitate la vârsta
majoratului. Parcursul școlar se construiește pe principiul flexibilității, este centrat pe nevoile și
aptitudinile beneficiarului și duce la autonomizarea acestuia ca membru al societății, din punct de vedere
personal și profesional. Parcursul școlar obligatoriu conduce treptat beneficiarul de la starea de
dependență de cei din jur a copilului la autonomia personală, economică și socială a tânărului adult.
Tinerii, elevi sau studenți, trebuie să primească în școala românească o educație complexă, în armonia
național-european/internațional, competențe, cunoștințe, dar și repere valorice prin care să se integreze
într-o lume dinamică, multiculturală, în care pot găsi contexte pentru dezvoltarea lor personală și
profesională.
În contextul european al şcolii româneşti, se impune o permanentă şi susţinută activitate de
perfecţionare, atât din punct de vedere metodologic cât şi din punct de vedere ştiinţific. Coordonatele
europene ale învăţământului modern presupun activităţi didactice ce se bazează pe munca în grupuri şi îşi
propun să îi înveţe pe copii să îşi dezvolte un simţ al identităţii şi preţuirii de sine, să coopereze, să se
respecte unii pe alţii şi să se integreze. Procesul educativ trebuie conceput astfel încât elevii să preţuiască
propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la civilizaţia modernă,
pregătind profesorii şi elevii să înţeleagă valoarea diversităţii caracterelor şi a independenţei de spirit.

Bibliografie:
1. Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă: repere teoretice şi metodice, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
2. Constantin Cucoş (coordonator), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice, Editura Polirom, Iaşi,1998
3. Dirigenţia şi consilierea. Ghid metodologic, Editura Gheorghe Aexandru , Craiova, 2004;
4. Dicţionar de orientare şcolară şi profesională, Edtura Afeliu, Bucureşti, 1996, coordonator Tomşa
Gheorghe;
5. Tribuna învăţământului, 2005, ianuarie- februarie.
6. www.stpse.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=140:anul-european-pentru-
combaterea-saraciei-si-excluziunii-sociale&catid=36:stirile-zilei ;

29 / 586
 FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ APLICAREA EDUCAŢIEI
INTERCULTURALE
Profesor pentru învăţământ primar: BARBU MARIA
Şcoala Gimnazială „Tudor Vladimirescu”
Loc. Drăgăşani, judeţul Vâlcea

În faţa problemelor deosebit de complexe ale societăţii româneşti actuale, din ce înce mai
multă lume consideră educaţia interculturală ca o parte esenţială a soluţiei.Societatea românească în
ansamblul ei a devenit treptat, pe parcursul ultimuluideceniu, tot mai conştientă de propria ei
diversitate culturală şi, mai mult, tot mainumeroşi sunt cei ce consideră că această diversitate culturală
nu reprezintă ofatalitate, un blestem al istoriei, ci o oportunitate, o bogăţie ce se cuvine valorificatăîn
beneficiul general. Aceştia din urmă sunt în general cei care susţin că educaţiainterculturală este
esenţială, în primul rând pentru stabilitatea societăţii şi şansele eide dezvoltare durabilă, pentru că ne
învaţă cum să trăim unii cu alţii, dar şi, în aldoilea rând, pentru că promovează egalitatea, respectul şi
deschiderea sprecomunicare cu „celălalt”1.
Societăţile europene actuale, plurale din punct de vedere etnic şi cultural, dar şi
dinperspectiva identităţilor şi a intereselor, sunt arena convieţuirii împreună cu alterităţi tot
maievidente şi tot mai vocale. În aceste condiţii, este imperativ ca generaţiile aflate în
procesulsocializării să deprindă abilităţi de bază care să permită o convieţuire paşnică cu grupuri care
revendică diferenţa, fie ea etnică, identitară, culturală sau de interese.
Educaţia interculturală urmăreşte pregăirea tinerilor pentru a trăi într-o societate
multiculturală, cu o dinamică tot mai pronunţată şi care tinde tot mai mult să devină o societate
interculturală. Educaţia interculturală poate fi asociată conceptului de „learning to live together”.
Acceptarea diversităţii culturilor conduce la acceptarea ideii de coexistenţă a mai
multorculturi, la adoptarea, ca politică de gestionare a diversităţii, a multiculturalismului.
Termenul,echivalent cu pluralismul cultural, politic, religios, etc., predomină în statele anglo-saxone,
undeaccentul cade pe recunoaşterea existenţei mai multor grupuri etnice, ca şi politică naţională.
Dincolo de aspectul politic al recunoaşterii coexistenţei mai multor grupuri etnice în cadrulaceleiaşi
entităţi statale, multiculturalismul nu se opreşte însă decât superficial asupra modului deinteracţionare
dintre aceste grupuri, şi nici asupra permeabilităţii dintre grupuri la influenţereciproce2.
Obiectivele educaţiei interculturale sunt reprezentate de: dobândirea de cunoştinţe privind
cultura în general şi impactul acesteia asupra comportamentelor individuale şi de grup, privind propria
cultură / propriile culturi şi privind alte culturi;dezvoltarea de deprinderi legate de viaţa într-o
societate multiculturală / interculturală (conştientizarea propriilor determinări culturale, stereotipuri şi
prejudecăti, identificarea acestora la ceilalţi, capacitatea de a relativiza punctele de vedere, abilităţi
comunicaţionale şi relaţionale);formarea de atitudini cum ar fi respectul pentru diversitatea culturală,
pentru identitatea culturală proprie şi a celorlalţi, refuzul discriminării şi intoleranţei;stimularea
participării şi acţiunii în sensul promovării principiilor unei societăţi interculturale şi al combaterii
discriminării şi intoleranţei.
Perspectiva interculturală presupune luarea în considerare a dimensiunii culturale a relaţiilor
sociale, echilibru între promovarea identităţilor culturale specifice şi a respectului pentru diversitatea
culturalăcomunicării interculturale, depăşirea stereotipurilor şi prejudecăţilor, combaterea
discriminării, marginalizării şi izolării.
Factorii care intră în joc în aplicarea educaţiei interculturale se pot împărţi, pentru a
structuraanaliza, pe mai multe niveluri. Astfel, politicile publice elaborate de Ministerul Educaţiei
sesituează la nivelul macro al intervenţiei interculturale. Măsurile din domeniul educaţiei, menite
săpună în aplicare educaţia interculturală, trebuie să promoveze echitatea şi respectul
diversităţii,principiile drepturilor omului, educaţia în scopul prevenirii şi combaterii rasismului, a
xenofobiei, adiscriminării de orice tip, a marginalizării şi excluziunii sociale. În general, cercetări şi
experienţede proiect anterioare au demonstrat faptul că voinţa politică de a considera minorităţile

1
“Educaţie interculturală în comunităţi multietnice” - Institutul Intercultural Timişoara, Programul Măsuri de
Încredere al Consiliului Europei, Timişoara, 2002;
2
Taylor, C. – “Multiculturalism and The Politics of Recognition”, Princeton, Princeton University Press, 1992;

30 / 586
naţionale caparteneri egali ai dialogului este o condiţie prealabilă sine-qua-non a aplicării unei politici
ainterculturalităţii în educaţie3.
La un nivel mediu se află instituţia şcolii, a cărei menire este să pună în aplicare politicilede la
nivelul macro, într-un mediu prietenos faţă de elev, şi care promovează totodată valorile pecare se
bazează aceste politici. În ceea ce priveşte rolul şcolii, acesta se poate analiza însă maiîndeaproape din
perspectiva educaţiei interculturale. Rolul cel maiimportant al şcolii este cel de a promova dialogul,
îar în cadrul acestei funcţii, şcoala trebuie să-şiasume anumite misiuni în aplicarea principiilor
educaţiei interculturale. Acestea se referă în modesenţial la pregătirea elevilor în a participa la dialog,
prin însăşi practicarea acestuia ca metodăpedagogică, dar şi ca obiectiv de sine stătător al educaţiei.
Dialogul trebuie aplicat nu doar lanivelul clasei, între elevi sau între cadrele didactice şi aceştia, dar şi
între şcoală şi comunitate.
La graniţa dintre nivelul mediu al instituţiei şcolare şi cel micro, al gândirii elevului, se
aflăunul din factorii cheie din aplicarea educaţiei interculturale, şi anume cadrul didactic.
Rolulprofesorului în internalizarea principiilor educaţiei interculturale de către elevi este crucial,
însădefinirea acestuia depinde de tipul de pedagogie asumată de către cadrul didactic.
Pedagogiiletradiţionale impun atitudinea profesorului atotştiutor, situat deasupra elevului. Acesta din
urmărămâne cantonat în rolul pasiv de receptor al unor cunoştinţe ce nu pot fi trecute sub
semnulîntrebării. Acest tip de interacţiune profesor – elev se întâmplă cu precădere în cazul
pedagogieitradiţionale a transmisiei. Astfel, tipul de pedagogie care se potriveşte obiectivelor şi
principiilor educaţieiinterculturale este pedagogia constructivistă. Aceasta combină dimensiunea
cognitivă a actului deînvăţare cu cea care încurajează acţiunea, pe scala crescătoare a celor patru
obiective ale educaţieiinterculturale expuse într-un paragraf anterior4.
Pe un ultim nivel analitic al factorilor implicaţi în educaţia interculturală se situează
elevul.Teoria referitoare la educaţia interculturală nu abordează decât marginal acest punct. Este însă
important de subliniat necesitatea unor precizări în ceea ce priveşte rolul elevului în
desfăşurareaactivităţilor de educaţie interculturală. Aşa cum rolul profesorului este modelat de
principiilepedagogiei constructiviste, la fel, în oglindă, este determinat şi rolul elevului în acelaşi
cadru.Acesta trebuie aşadar încurajat să-şi asume un rol activ, reflexiv, constructiv dar şi critic,
îninteracţiunea cu profesorul şi în dialogul cu ceilalţi elevi5.
De asemenea, pentru a putea lua parte în mod eficient la activităţile din cadrul
educaţieiinterculturale, elevul trebuie să se simtă valorizat în propria sa identitate culturală, etnică
şireligioasă. Este evident că în situaţia în care acesta este supus unor atitudini discriminatorii,
reacţiasa la reflecţia asupra propriei culturi poate da rezultate adverse, din cauza complexelor
deinferioritate internalizate sub acţiunea discriminării suferite.
Un ultim factor care poate interveni în mod crucial în educaţia interculturală sunt
părinţii.Aceştia joacă un rol determinant în generarea credinţelor şi a atitudinilor copiilor, şi ca atare
potinfluenţa – pozitiv sau negativ – deprinderile pe care elevul şi le însuşeşte în cursurile de
educaţieinterculturală. Stereotipurile părinţilor sunt transmisibile la copii, şi se pot dovedi greu de
înlăturatatunci când, odată dărâmate în cadrul cursurilor de educaţie interculturală, sunt reinstaurate
înmediul familial. Poate apărea atunci conflictul intern al elevului care primeşte acasă un set
deorientări şi de criterii de evaluare a realităţii înconjurătoare, iar şcoala şi cursurile de
educaţieinterculturală încearcă să dezrădăcineze tocmai aceste imagini şi stereotipuri primite. Atunci,
roluleducaţiei interculturale este cu mult îngreunat, şi devine vizibil faptul că procesele din
cadruleducaţiei interculturale sunt puternic influenţate de mediul social în care au loc.
De fapt, toţi factorii menţionaţi sunt supuşi influenţelor dinmediul social din care fac parte.
Este într-adevăr greu de imaginat o educaţie interculturalăeficientă, care îşi atinge scopurile, într-o
societate în care lipsesc – sau sunt rare – tocmai valorile pecare se sprijină aceasta.

3
Institutul Intercultural Timişoara, EURROM.Integrareaculturiiromilorîneducaţiaşcolarăşiextraşcolară,
Timişoara, 2000;
4
Chevalier, J. - „Educaţiainterculturală: conceptecheieşielemente de metodologie”, înInstitutulIntercultural
Timişoara, Educaţieinterculturalăîncomunităţimultietnice, Timişoara, 2002;
5
Nedelcu, A. -Fundamenteleeducaţieiinterculturale, EdituraPolirom, Iaşi, 2008

31 / 586
 EVALUAREA ON-LINE

Prof. înv. primar: Bejerea Maria

Școala Gimnazială Știuca, Timiș

Situația pandemică are efecte de anvergură în domeniul educației și trecerea bruscă a școlilor
de la clasa tradițională la predarea-învățarea hibridă determină profesorii să schimbe abordările,
inclusiv modul în care evaluăm cunoștințele și abilitățile elevii.
Metodele tradiționale de evaluare sunt departe de a fi un indicator corect al inteligenței,
cunoștințelor, abilităților sau efortului. Și nu reflectă nici măcar abilitățile și pregătirea pentru viața
profesională.
În contextul mondial al pandemiei de coronavirus, școala s-a mutat acasă și invățarea a
devenit on-line. Această învăţare prin Internet, este o formă de învăţământ în care se prezintă elevilor
un conţinut de instruire, prin Internet. Condiţia de bază, impusă participanţilor în procesul de învăţare,
este sp dețină un calculator/laptop/tabletă/smartphone şi o conexiune la Internet. Astfel, s-
auDezvoltarea Internetului a determinat diversificarea ofertei educaţionale, prin apariția a noi tipuri de
cursuri, instituţii şi platforme online care vin în ajutorul elevilor.
Facilitarea accesului din faţa calculatorului la anumite instrumente software dedicate
instruirii, la manuale electronice, la o multitudine de teste online, a determinat adoptarea unor noi
metode de predare, învăţare, dar şi de evaluare în diverse instituţii educaţionale.
Deschid noi orizonturi pentru procesul de predare-învățare-evaluare.
Implementarea Tehnologiilor Informaționale (TI) în educație este una dintre cele mai
importante probleme într-o societate informațională. Eficiența instrumentelor multimedia în
metodologia educațională câștigă tot mai mult spațiu din aria metodelor tradiționale de învățare. Prin
platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii utile în
predare și evaluare, dar ceea ce trebuie să vină întâi este modul în care tehnologia va îmbunătăți
pedagogia folosită. Deci, pedagogia mai întâi; apoi tehnologia.
Evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care cuprinde următorii paşi:
 Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al copiilor,
 Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse,
 Măsurarea rezultatelor aplicării programei,
 Evaluarea rezultatelor.
Cele mai des întâlnite forme de evaluare sunt: evaluarea iniţială, continuă şi finală.
Tot ceea ce înseamnӑ proces de predare-învӑțare- evaluare a redevenit în atenția noastrӑ sub
titulatura de proces educațional la distanțӑ. Cu toții am fost nevoiți să ne mutăm activitatea în mediul
on-line și am fӑcut cunoștintӑ cu aplicații care faciliteazӑ învӑțarea la distanțӑ.
Evaluarea poate fi orală, în scris, bazată pe activităţi practice, pe referate şi proiecte,
interviuri, portofolii, precum şi alte instrumente elaborate de catedrele unităţii de învăţământ şi
aprobate de director sau elaborate de Ministerul Educaţiei Naționale şi de inspectoratele şcolare. În
timpul învăţământului primar, fiecare evaluare a elevilor (continuă, formativă sau sumativă) pentru
fiecare disciplină se materializează într-un calificativ dintre următoarele: insuficient, suficient, bine şi
foarte bine.
Inovația în procesul de educație constă în preocuparea cadrelor didactice de a găsi metode,
soluții ingenioase care să aibă rolul de a menține elevul și nevoile sale de învățare în prim plan, fie că
este vorba de o lecție de predare, consolidare, evaluare sau autoevaluare.
Introducerea metodelor interactive în procesul de predare nu mai este o noutate, multe cadre
didactice folosesc cu succes calculatorul, proiectorul, tableta, Internetul în diferitele etape ale lecției.
Evaluarea învățării la distanță prezintă multe provocări pentru profesori. Este posibil ca
această evaluare să fie foarte dificil de realizat la elevii cu dificultăți de învățare . Fără a uita
problemele tehnice care pot apărea!
În contextul pandemiei care a cuprins întreaga lume în ultimul an, învățământul a fost nevoit
să se adapteze. Această adaptare a însemnat pentru majoritatea statelor trecerea de la clasic la modern,
de la tradițional la inovativ, de la lecții și activități desfășurate față în față, la întâlniri online. Odată cu

32 / 586
învățământul online, procesul de predare-învățare-evaluare a cunoscut, în mod firesc, modificări
dictate de schimbările produse în sistemul educațional.
Modul în care profesorii furnizează informații, interacționează cu elevii și evaluează învățarea
este mult diferit într-un mediu virtual de învățare. Educația on-line necesită mai multă independență,
astfel încât elevii trebuie să poată învăța cel puțin o parte din material atunci când profesorii sunt
indisponibili.
Evaluarea online este o metodă a evaluării care poate răspunde eficient situaţiilor
identificate, mai ales că poate fi aplicată pe oricare dintre cele trei forme ale evaluării tradiţionale:
iniţială, continuă şi cumulativă.
Oricât de performant sau prietenos ar fi o aplicație de evaluare on-line, aceasta nu poate
înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării, acțiuni inițiate prin microdeciziile
educatorului.
Prin platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este larg deschis pentru diverse
tehnologii utile în predare și evaluare, dar ceea ce trebuie să vină întâi este modul în care tehnologia
va îmbunătăți pedagogia folosită.
Evaluarea presupune cuantificarea măsurii în care se ating obiectivele propuse și cât de
eficiente au fost metodele de predare-învățare utilizate în desfășurarea lecțiilor online.
Evaluarea are un rol important în procesul de învăţămȃnt. Ea însoţeşte activitatea de predare –
învăţare. Scopul evaluării este de a măsura nivelul de îndeplinire a obiectivelor propuse, dar şi pentru
reglarea şi îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ.
Dintre multiplele provocări la care este supus profesorul zilelor noastre, învățarea online este
cea care a necesitat eforturi deosebite, atât în ceea ce privește asigurarea suportului digital pentru a
putea fi realizată, cât și referitor la adaptarea demersului didactic la noile condiții.
Zi de zi, în online, ne străduim cu toții, elevi și profesori deopotrivă, să ducem la bun sfârșit
misiunea nobilă de a educa tânăra generație, adică școlarii acestui secol al vitezei, al Internetului, dar
și al provocărilor medicale, sociale și profesionale, datorate unui virus mic, foarte "activ", necruțător
și nevăzut.
Pe fundalul pandemiei de coronavirus, care a împins multe state să închidă școlile, profesorii
din România sunt acum provocați să se adapteze rapid și să transmită un mesaj important elevilor:
învățarea continuă dincolo de școală și cu instrumente online accesibile tuturor și multă determinare,
putem face progrese împreună și, mai mult decât oricând, putem încuraja elevii să învețe și să lucreze
independent.

33 / 586
 POVESTEA CIFREI 8
(model de planificare on-line pe o zi, grupa mare)

Profesor învățământ preșcolar Bercea Camelia

Grădinita cu Program Prelungit Nord 1, Rm. Vâlcea

Mesajul zilei (Înregistrare audio pentru copii)

Bună dimineața, copilașii mei !

Știu că sunteți nerăbdători să ne întâlnim dar înainte haideți să ne miscăm și șă

numărăm puțin.
Astăzi mi-aș dori să aflati ,, Povestea cifrei 8”. Sunteți curioși să aflați povestea? Este
o poveste demult, pe când oamenii nu ştiau să scrie sau să citească.
Sugestii de lucru pe tot parcursul zilei ( transmise adulților care susțin
învățarea copiilor)
Haideți să ne mișcăm și să ne distrăm puțin: https://youtu.be/0bxOab8HK0Y
Ascultați Povestea cifrei 8 -https://www.youtube.com/watch?v=ZMrlcE-S—k
Modelați cifrele învățate până acum
Scrieti cifrele învățate în ordine crescătoare și descrescătoare într-o tavă în care ati
pus …..spumă de ras
Scrieti vecinii numerelor 1, 2, 3, 4, 5,6,7 ( în aceeași tavă cu spumă)
Joc de rol ,, La magazinul cu jucării”
-Amenajeaza o tarabă pe o măsuță;
-Fă grupuri de 8 jucării /obiecte de aceeași culoare, formă și mărime;
-În dreptul fiecărei grămezi pune un bilețel cu prețul- 1 leu,….. ,6lei, 7lei, 8
lei; unul dintre voi va fi vânzătorul, celălalt , cumpărătorul. Acesta din urmă
va avea o sacoșă și mai multe monede, pentru a plăti ;
- Începeți jocul! După un timp, schimbați rolurile.
Împărtășiți colegilor ce v-a plăcut din activitatea de astăzi! ( înregistrați-vă/
pozați-vă și transmiteți-ne mesajul vostru!)

Vă îmbrățișez cu drag!

Doamna educatoare

34 / 586
 STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE UTILIZATE IN GRADINITA
PROFESOR INVATAMANT PRESCOLAR BEREA DOINA
SCOALA GIMNAZIALA” CIPRIAN PORUMBESCU” COMANESTI , BACAU

Strategia didactică este modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la
cunoaştere şi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele şi
emoţiile. Ea se constituie dintr-un ansamblu complex şi circular de metode, tehnici, mijloace de
învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un
plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficienţă a învăţării.
În elaborarea acestui plan de lucru, profesorul ţine cont de o serie de factori care condiţionează
buna desfăşurare a acţiunilor de predare/învăţare/evaluare, variabile ce ţin de elev, de curriculum, de or-
ganizarea şcolară şi chiar de profesorul însuşi.
Important este ca profesorul să prevadă implicarea elevilor în realizarea acestui plan de lucru, în
calitate de subiecţi activi ce contribuie la construirea propriei cunoaşteri. Strategia didactică – în viziune
postmodernistă – devine astfel rodul unei participări colaborative desfăşurate de profesor împreună cu
elevii, aceştia completând planul de lucru cu propriile interese, dorinţe de cunoaştere şi de activitate in-
telectuală. Astfel, aceştia pot să-şi manifeste dorinţa de a învăţa prin cooperare, în echipă, colectiv sau
individual, pot să opteze pentru anumite materiale didactice pe care să le folosească, pentru anumite
metode, tehnici sau procedee de lucru. Dându-le şansa de a face astfel de opţiuni, profesorul contribuie la
creşterea activismului şi a dezvoltării creativităţii propriilor discipoli, iar strategia didactică, izvorâtă din
combinarea armonioasă a tuturor factorilor implicaţi, poate conduce cu succes către atingerea deziderate-
lor propuse, în primul rând către asigurarea învăţării. Şi nu orice învăţare, ci una temeinică, care are
legătură cu realitatea, cu interesele şi nevoile elevilor, este utilă şi se realizează prin participarea fiecărui
elev în procesul constituirii propriilor înţelegeri.
În acest sens, Ioan Cerghit subliniază faptul că “strategiile schiţează evantaiul modalităţilor prac-
tice de atingere a ţintei prevăzute şi au valoarea unor instrumente de lucru.” (2002, p.273). El atribuie
conceptului de strategie didactică patru conotaţii care se întregesc reciproc
“mod integrativ de abordare şi acţiune”;
“structură procedurală”;
“înlănţuire de decizii”;
“o interacţiune optimă între strategii de predare şi strategii de învăţare”(Idem. p. 274)
Premisele utilizării metodelor în cadrul sistemelor de instruire actuale trebuie raportate la didactica
post-modernă care subliniază legătura dintre cele trei componente ale procesului de învăţământ: predare –
învăţare - evaluare, şi teoriile învăţării, care reprezintă fundamentele sistemelor de instruire.
Eficienţa metodei didactice este relevată în măsura în care are calităţi transformatoare, fiind
înţeleasă drept modalitatea folosită de profesor pentru a-i determina pe elevi să găsească ei înşişi calea
proprie de urmat în vederea construirii propriei cunoaşteri.
Astfel elevul devine conştient nu numai de conţinutul unui domeniu ci trăieşte şi emoţia de a-l
studia, motivându-şi alegerile, realizând o învăţare temeinică. Atunci când alege o metodă didactică,
profesorul are în vedere realizarea unor finalităţi bine precizate, specificate şi concretizate sub formă de
obiective.
Metodele expozitive (de exemplu: povestirea, descrierea, explicaţia, prelegerea, instructajul, cur-
sul etc.) au avantajul prezentării conţinuturilor unui număr mare de auditori, într-un timp relativ scurt, cu
accent pe elementele esenţiale.
Rolul profesorului în acest caz se rezumă la cel de emiţător/transmiţător al mesajului educaţional.
Esenţială este însă modalitatea în care reuşeşte să capteze şi să menţină interesul şi atenţia concentrată a
elevilor pe parcursul expunerii.

35 / 586
 În cazul folosirii unei metodologii interactive, rolurile cadrului didactic se diversifică, se
îmbogăţesc, astfel că el devine animator, consilier, moderator, participant alături de elevii săi la
soluţionarea problemelor, chiar membru în echipele de lucru. Creşte gradul de activism şi de implicare a
elevului la activitate, de la simplu receptor la participant activ. Interactivitatea presupune şi o atitudine
pozitivă faţă de relaţiile umane, faţă de importanţa muncii în echipă şi o deschidere faţă de cooperare, o
atitudine de susţinere a ideilor apărute prin colaborarea cu ceilalţi. Specifică metodelor didactice interac-
tive este şi multirelaţionalitatea între profesor şi elevi, între elev şi colegii săi, pe de o parte, dintre elevi şi
conţinut pe de altă parte. Metodele expozitive nu solicită schimburi între agenţii educaţionali, fiind unidi-
recţionale, mesajul circulând doar dinspre profesorul – emiţător către elevul – receptor. Metodologia in-
teractivă ţinteşte, pe lângă realizarea obiectivelor de ordin cognitiv (stimularea proceselor cognitive su-
perioare, dezvoltarea capacităţii de a lega cunoştinţele între ele şi de a crea reţele conceptuale, dezvoltarea
inteligenţelor multiple etc.) şi atingerea obiectivelor de ordin socio- afectiv (dezvoltarea capacităţilor de
comunicare, de dialogare interpersonală şi intrapersonală, stimularea încrederii în sine, stimularea capaci-
tăţilor de reflectare asupra proprilor demersuri de învăţăre – metacogniţia şi asupra relaţiilor interumane
etc.)
Există o relaţie strânsă între organizarea şi structurarea conţinutului informaţional, nivelul de ab-
stractizare şi generalizare a cunoştinţelor, dozarea şi prelucrarea metodologică a acestora în manualele
şcolare şi luarea unor decizii metodologice din partea profesorului. Maniera tradiţională, lineară, bazată
cu precădere pe prezentarea, descrierea, exemplificarea conţinuturilor impune cu precădere în procesul de
transmitere – asimilare a cunoştinţelor folosirea metodelor tradiţionale şi de multe ori pasive (metode de
expunere orală şi continuă a cunoştinţelor, demonstraţia, exemplificarea etc.).
Dacă decizia cadrului didactic vizează prezentarea informaţiilor într-o manieră activ-
problematizantă, impunând participarea directă a elevilor în redescoperirea cunoştinţelor, atunci şi metod-
ologia utilizată implică metodele active şi interactive (problematizarea, descoperirea, colaborarea, studiul
de caz, învăţarea reciprocă, etc.) Comunicarea expozitivă a cunoştinţelor are avantajul că scurtează dru-
mul de acces la valorile culturii, la cunoaşterea ştiinţifică care este mai greu accesibilă prin alte metode.
Valenţele informative ale metodelor expozitive le conferă acestora o poziţie viabilă în ansamblul
metodelor didactice, deoarece, într-un timp relativ scurt, un singur profesor poate transmite unei colectivi-
tăţi o cantitate mare de date. Acest lucru apare ca o necesitate mai ales în condiţiile exploziei in-
formaţionale, a accelerării ritmului de dezvoltare culturală şi a apariţiilor de noi descoperiri, fapt ce se
reflectă în volumul sporit de cunoştinţe cuprins în programele şi manualele şcolare. Un alt avantaj al
metodelor expozitive îl constituie faptul că există şi adevăruri care nu pot fi supuse unei verificări directe
din partea elevilor.
Pe de altă parte, comunicarea de tip expozitiv, prin însăşi faptul că oferă o cale mai scurtă de
învăţare, poate avea dezavantajul formalismului, al superficialităţii sau al lipsei operaţionalităţii, elevul
acumulând un bogat bagaj de cunoştinţe ce nu-şi găsesc corespondentul în practică sau pe care nu ştie
cum să le folosească. Ţine de măiestria cadrului didactic felul în care va reuşi să confere metodelor
expozitive valenţe formative, motivând elevii să recepţioneze activ mesajele, prin prelucrare personală şi
redare originală. Nu metoda în sine este criticată, ci modul în care este aplicată şi maniera în care este
solicitat elevul să răspundă cerinţelor şi sarcinilor de învăţare.
În acelaşi timp, metodele interactive accentuează latura formativ-educativă de dezvoltare a per-
sonalităţii atât prin oferirea de ocazii de a descoperi şi a valida în practică cunoştinţele teoretice cât şi prin
oportunităţile sociale de dezvoltarea a trăsăturilor de caracter, de voinţă şi persverenţă.

36 / 586
 Specificul metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile
participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip
de interactivitate determină identificarea elevului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat, ceea
ce duce la transformarea acestora în stăpânii propriilor transformări şi formări. În condiţiile îndeplinirii
unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând un comportament contagios şi o
strădanie competitivă; în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de probleme, obţinerea soluţiei
corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple şi variate. Interacţiunea stimulează efortul şi productiv-
itatea individului şi este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite, pentru au-
toevaluare.
Din partea profesorului, metodele didactice interactive necesită poate mai mult decât alte tipuri,
un efort de proiectare şi corelare atentă a resurselor în concordanţă cu metodele, tehnicile şi forma de
organizare grupală a elevilor, pentru a menţine constant şi pentru mai mult timp interesul elevilor pentru
activitate. În lipsa acestui interes de participare din partea elevilor pentru a colabora şi a lucra împreună,
metodele interactive nu-şi satisfac condiţiile de eficienţă şi de eficacitate dorite.

Bibliografie:
Amelia Georgiana Boncea - Strategii didactice moderne. Metode interactive de predare – învăţare – eval-
uare, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 3/2016
Ioan Cerghit – Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii. Editura Ar-
amis, Bucuresti, 2002.
Ioan Cerghit – Metode de învăţământ. Editura Polirom, Iaşi, 2004.

37 / 586
 ÎNVĂȚAREA ONLINE – AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

PROF. BIZAU RODICA

Procesul de învăţare defineşte oamenii la orice vârstă. Existenţa umană în sine este
condiţionată de învăţare; pentru a supravieţui suntem nevoiţi să învăţăm: să cunoaştem mediul, să ne
cunoaştem apropiaţii şi, forma cea mai profundă, să ne autodepăşim.
Oportunitățile de învățare online și utilizarea resurselor educaționale deschise și a altor
tehnologii pot reduce costurile asociate cu materialele necesare instruirii şi permit utilizarea mai
eficientă a timpului profesorului. Astăzi, putem vorbi despre o învățare combinată care îmbină
oportunitățile de învățare față în față cu oportunitățile de învățare online. Gradul în care are loc
învățarea online și modul în care este integrată în curriculum pot varia în funcție de școli. Strategia de
combinare a învățării online cu instruirea școlară faţă în faţă este utilă pentru a adapta diversele stiluri
de învățare ale cursanţilor şi pentru a le permite fiecărui cursant să studieze în ritmul propriu.
Avantajele și dezavantajele utilizării platformelor eLearning pentru activitatea de
învățare și evaluare
O platformă e-learning este un set integrat de servicii interactive online, care oferă
profesorilor, elevilor, părințiilor și altor persoane implicate în educație, informații, instrumente și
resurse pentru a sprijini și a spori livrarea și managementul educațional.
Principalele caracteristici ale platformelor de e-learning sunt:
– Autentificare
– Generarea de conținut
– Vizualizarea conținutului
– Diferite medii cu un profesor / tutore
– Efectuarea de activități, cum ar fi sarcini, grupuri de lucru
– Raportul activităților întreprinse de către elev
– Instrumentele de evaluare
Platformele de e-learning permit două moduri de învăţare:
• sincronă, în care instructorul controlează lecţia în întregime, creând, coordonând,
adaptând şi monitorizând mediul educaţional
• asincronă, ceea ce implică studiu în ritmul personal al cursanţilor, proiecte de
colaborare şi învăţare la distanţă.
Având la bază tehnologiile e-Learning (multimedia), platformele eLearning au o serie de
avantaje, precum:
• Accesul la cunoștințe, în orice moment și din orice locație
• Centrare pe elev/participant
• Elevii pot colabora și învăța împreună
• Favorizează creativitatea și descoperirea de noi interpretări
• Permite accesul la noile competențe cerute de viața modernă
• Profesorul se poate adresa unui număr mult mai mare de elevi decât în învățământul
tradițional
• Materialele pot fi personalizate
• Posibilitatea modificării informației difuzate
• Accesibilitate, comfort, flexibilitate
• Interacțiunea cu profesorul este liberă, fără constrângeri
• Elevul poate învăța în ritmul lui propriu
• Elevul poate beneficia de feedback rapid și permanent
• Costuri reduse de distribuție a materialelor
• Învățământul online este organizat pe subiecte, nu pe grupe de vârstă
• Învățământul electronic este mai puțin stresant decât cel tradițional
Dintre dezavantajele create de instruirea online amintim:

38 / 586
 • Pregătirea unui curs online este mai costisitoare decât pregătirea unui curs tradițional
• Lipsa unor resurse tehnologice performante și a unor conexiuni optime la rețea, de
joasă performanță în ceea ce privește sunetul, imaginile și anumite grafice
• Apar unele probleme legate de contactul face-to-face, esențial de multe ori pentru
socializare
• Nu orice curs poate fi livrat prin intermediul platformelor eLearning
• Necesitatea experienței elevilor în domeniul calculatoarelor
• Elevii trebuie să fie extrem de motivați pentru a participa la cursurile online
• Posibilitatea apariției, pe plan uman, a reducerii capacității de exprimare verbală a
examinatului, însoțită de o pierdere a capacităților de prezentare-argumentare-contraargumentare și
accentuarea gradului de dezumanizare, paradoxal chiar în condițiile în care tehnica și tehnologia au
deschis noi drumuri și au oferit noi instrumente și tehnici pentru comunicarea interumană.
De ce este învățarea online pe placul elevilor
Când vine vorba de studiu individual, de cele mai multe ori ne vine în minte aceeași imagine:
un elev excedat de toate sarcinile pe care le are de îndeplinit, cu privirea pierdută către un teanc
intimidant de cărți, culegeri, caiete, manuale sau gazete matematice.
Pasionați de gadgeturi smart, aplicații interesante sau jocuri online spectaculoase, adolescenții
rezonează destul de greu cu vechile metode de învățare. Din fericire, dezvoltarea tehnologiei a
presuspus și dezvoltarea unor produse educaționale create în acord perfect cu noile generații de elevi ai
erei digitale.
Avantaje:
1. distribuirea rapidă a materialelor didactice
Profesorii sau administratorii pot transmite foarte repede, oricând, oriunde și oricui
informațiile pe care le dorește. Astfel nu mai este nevoie de sincronizarea persoanelor pentru a se
întâlni fizic și nimeni nu va pierde nimic pentru ca informatiile rămân online.
2. elevii/ studenții intră în posesia materialelor printr-o simplă accesare
Orice persoana din grupul țintă are acces la toate informațiile, oriunde și oricând.
3. existenta continuturilor multimedia
Prin internet pot fi transmise si imagini, videoclipuri, fisiere si orice fel de materiale virtuale
care intotdeauna au eficientizat invatarea.
4. continuturile pot si sterse, corectate sau actualizate cu usurinta
Daca distribuitorul isi da seama ca a transmis o informatie gresit sau poate doreste sa o
actualizeze, el poate face acest lucru oriunde si oricand. De asemenea, orice document poate fi editat si
reedidat, astfel corectarea nu mai produce dificultati.
5. serviciu folosit de una sau mai multe persoane, crearea grupurilor
Informatiile pot fi indreptate spre o persoana sau catre mai multe in acelasi timp in mod
individual sau se pot crea grupuri in care utilizatorii pot sa si comunice.
6. folosirea continuturilor interactive, existenta feed-back-ului
Fiind existente grupurile, membrii pot face schimb de experiente, pareri sau informatii. De
asemenea, ei pot primi feed-back in timp real, chiar rapid de la administratorul grupului sau de la
colegi. Astfel exista si interactiune virtuala si nu numai invatare individuala.
Limite și dificultăți / Dezavantaje
1. dificultati in utilizarea tehnologiei
Tehnologia avanseaza zi de zi si nu toate persoanele sunt la zi cu noutatile. De aceea de multe
ori sunt intampinate probleme de utilizare si de accesare a informatiilor sau de realizare a unor
proiecte sau teme. De asemenea sunt intalnite situatii de confuzie si dezorientare, de unde apare si
lipsa de motivatie. Dar aceasta problema poate fi rezolvată prin tutoriale video.
2. lipsa comunicării reale/ fizice
Concluzii
S-au putut expune câteva idei, însă cu totii știm că internetul este foarte util în învățare, atât a
celor mici, cât și a celor mari. Pentru cei mici tehnologia este atractiva, iar pentru cei mari trebuie sa
existe o motivatie puternica pentru a o utiliza in mod eficient.
Pot fi numite situatii limita cazurile in care o persoana este intr-un anumit context in care nu
poate avea acces la internet sau nu iși permite acest lucru. Din acest motiv, se poate intampla sa piarda

39 / 586
o anumita informație care îi era utilă în acel moment dar pe care nu o poate accesa pe loc. Aceste
situații de criză chiar nu pot fi controlate.

40 / 586
 KEY DIFFERENCES BETWEEN CLASSROOM AND ONLINE
LEARNING
Prof. gr I Ligia Bleortu
Scoala Gimnaziala Ion Creanga Suceava

Online learning is famously flexible. When we think of learning online, it’s usually the
asynchronous activities such as presentations and quizzes that spring to mind first. There is another
important element to online learning, though, and that’s the live, synchronous element. Live learning
increases engagement by adding a human element. It is especially beneficial for learners who are not so
self-sufficient or who are used to the traditional ‘teacher and class’ model of education. Live online
lessons are particularly important in any course as it gives the learners the chance to receive feedback on
elements of their learning which are impossible to measure in a self-marking quiz. In some ways, live
online lessons are similar to traditional face-to-face classes — a teacher can present information and
interact with a group of people in real time — in other ways, there are some important differences. Let’s
take some time to explore them.
The first essential difference is in classroom management. In a physical classroom, the teacher is
free to move the learners around, grouping them in different ways and laying out the class in a way that
will make the activities run smoothly. Most online classes use conferencing software which can make
breakout groups and different arrangements of learners possible in the classroom. However, in reality, the
most effective way to conduct online lessons is often for the teacher or presenter to manage the group as a
whole. Because of this, online classes work best when they are kept to a smaller number of people. For
courses that have no teacher interaction, such as MOOCs (Massive Open Online Courses), class size is
virtually unlimited.
Another difference is in the use of back channels. Back channels are particularly popular in
educational situations, such as lectures, where the audience are expected to sit and listen for a longer
period of time. In the past lecturers often banned mobile phones from the lecture theater, but nowadays
progressive lecturers might even set up a twitter hashtag as a back channel for the audience. Online
classrooms usually have a text function built in which can act as a back channel for the audience to make
sure they are engaged. For this reason, it’s common to have both a presenter and host in lecture-style
online lessons.
In online classes, lack of visual feedback is a common challenge for teachers. When presenting
directly to an audience in the same room, we are able to adapt our delivery depending on visual feedback
from the audience. A room full of bored faces is a sure sign to a presenter or teacher that they need to
introduce a more interesting activity or adapt their delivery to engage the audience more. In the online
classroom, a more astute presenter will make full use of the tools available to get similar feedback.
Regular questions to the audience which they can respond to with voting tools are a useful way to check
that the attendees are engaged in a live online session.
The anonymity of not being physically present in a classroom can also be a benefit to learners
attending online sessions. Learners who feel afraid to speak or raise their own issues in a physical
classroom may often feel braver when they know they can’t be seen by other members of the class.
Likewise, learners with a physical disability which limits their participation in traditional classroom
activities are at no disadvantage in a virtual classroom where all participants are equal.
To sum up, while there are differences between physical and online learning, in the hands of a
well-trained teacher, both delivery methods can be used to achieve the same goals. Which one you choose
depends on the logistics of delivering your training as much as the subject matter being taught. However,
in an more and more globalized workplace, live online lessons are becoming an increasingly obvious
choice for any professional development program.

41 / 586
 PROFESORUL ÎNTR-UN CONTEXT NOU – ȘCOALA ONLINE

Prof. înv. primar Bogasievici Mariana

Șc. Gimnazială ,,Ion Heliade Rădulescu” Urziceni

Deși cu toții știam că o să sosească un moment de ,,cotitură” în procesul instructiv-educativ, ca

urmare a evoluției tehnologiei, puși într-o situație epidemiologică fără precedent, când școala s-a mutat
acasă, am constatat că digitalizarea a venit mai repede decât ne așteptam!
În acest context, școala online a devenit o mare provocare pentru toți factorii implicați. Pentru
noi, profesorii, a început un proces de adaptabilitate continuă. Am început să căutăm cursuri și
sugestii, exemple de bune practici, resurse pe care le-am adaptat și validat, sau am creat propriile
resurse digitale. Cu toții am intrat într-o nouă etapă, etapă în care profilul profesorului este conturat de
trei caracteristici esențiale:
1. facilitator de învățare – sprijină elevii în învățare;
2. mediator – stabilește regulile și normele de comunicare și relaționare;
3. tutore – ghidează și activează elevii în procesul de învățare.
Instruirea asistată de calculator nu este o noutate pentru învățământul secolului XXI, numai că
de data aceasta, calculatorul a devenit indispensabil.
Deși o prezență vie, calculatorul nu poate înlocui profesorul! Dacă acest lucru mai trebuia
demonstrat, noul context a subliniat încă o dată faptul că profesorul este cel care se angajează în
procesul instructiv-educativ cu toată personalitatea sa, reușind să stabilească o comunicare vie cu
elevii, prin intuiție, empatie, creativitate și adaptabilitate continuă la elevii săi. Dar cum generațiile
actuale de elevi sunt generații digitale, profesorul, alături de calculator este ,,formula” ideală.
Această perioadă a fost prilejul potrivit pentru a vedea mai bine ca oricând avantajele folosirii
resurselor educaționale digitale în procesul de predare- învățare. În primul rând, prezentarea mai
atractivă a stimulat o mai bună captare a atenției și menținerea acesteia focusată pe materialul
prezentat. Elevii au avut posibilitatea să parcurgă în ritm propriu materialul și să-l reia de câte ori a
fost nevoie.
Cu noile tehnologii informaționale, profesia de cadru didactic evoluează de la instruirea
centrată pe profesor, bazată preponderent pe predare, către medii de învățare interactive, centrate pe
elev.
În proiectarea unui scenariu didactic cu ajutorul instruirii asistate de calculator, specialiștii
recomandă următorii pași:
1. stabilirea competențelor specifice;
2. studierea conținutului științific aferent temei;
3. identificarea momentelor lecției în care competențele specifice vor fi atinse mai ușor cu
ajutorul calculatorului;
4. realizarea scenariului didactic, împărțindu-l pe momente;
5. identificarea elementelor multimedia cele mai potrivite pentru realizarea fiecărui moment;
6. estimarea timpului de desfășurare al fiecărei secvențe proiectate.
Cadrul didactic are la dispoziție o multitudine de resurse multimedia pe care le poate integra în
lecție în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse și dezvoltării competențelor specifice disciplinei de
studiu. Astfel, se pot utiliza: texte în format Word sau PPT, imagini, organizatori grafici, materiale
audio-video, simulări, animații. O multitudine de aplicații pot ajuta la crearea resurselor necesare
demersului didactic al unei activități online.
Una dintre aceste aplicații este un perete virtual, pe care eu l-am utilizat împreună cu elevii
mei de cls.I care erau obișnuiți să-și expună lucrările în clasă, să fie apreciați pentru produsul muncii

42 / 586
lor, să facă turul galeriei pentru a vedea și lucrările colegilor. Este vorba despre o aplicație ușor de
utilizat și gratuită, numită ,,Padlet”(www.padlet.com), care permite utilizatorilor să afișeze materiale
pe o temă dată, să interacționeze și să creeze chiar legături spre alte site-uri web.
Se poate folosi în dobândirea sau fixarea cunoștințelor dobândite sau în organizarea
momentului de interevaluare. De asemenea, se poate folosi în cadrul mai multor discipline.
Eu am folosit această aplicație în cadrul următoarelor discipline:
- AVAP, pentru expunerea lucrărilor de pictură, colaj etc.
- Dezvoltare personală, la lecția ,,Cum ne comportăm la masă”, unde copiii au notat reguli pe care le
știau. Acest lucru m-a ajutat ca în predare să mă folosesc de ceea ce știau ei pe această temă și pe elevi
să învețe unii de la alții, completându-se reciproc;
- Matematică și explorarea mediului, la lecția despre alcătuirea plantelor. În cadrul proiectului
,,Alcătuirea și dezvoltarea unei plante”, pe parcursul a 2-3 săptămâni, elevii au afișat fotografii cu
plantele lor în diferite stadii de dezvoltare.
Tot cu elevii mei de cls.I am folosit mult aplicații sub forma jocurilor on-line, cum ar fi
aplicația Jigsawplanet (www.jigsawplanet.com), un puzzle digital, creat cu o imagine inserată sau
selectată din biblioteca aplicației, un joc didactic eficient și îndrăgit de copii, ce, de asemenea,
se poate folosi în cadrul mai multor discipline.
Exemple:
-CLR – după imaginea creată cu Moș Nicolae, elevii au alcătuit propoziții, au creat o mică
povestioară, folosindu-se de elementele din puzzle;
-MEM – pentru fixarea lecției ,,Părțile unei plante”.
O altă aplicație eficientă pentru lucrul cu elevii de 6-7 ani și nu numai, a fost aplicația
Wordwall (https://wordwall.net). Această aplicație permite cadrelor didactice să creeze
diferite jocuri care se pot partaja ușor cu elevii, de tip rebus, ,,Spânzurătoarea”, ,,Adevărat sau
fals” etc. Eu am considerat-o utilă și, într-adevăr, a fost de mare folos pentru consolidarea
adunării și scăderii în concentrul 0-10, elevii învățând jucându-se. Această aplicație și-a
dovedit eficiența și pentru citirea cuvintelor cu litera nou învățată.
Acestea sunt doar câteva din multitudinea de exemple de resurse și instrumente online.
Ideea pe care vreau s-o evidențiez prin acest material este aceea că învățarea online nu
afectează învățarea tradițională, că fiecare are avantajele și limitele sale și cred că experiența
ultimului an conturează convingerea că îmbinarea celor două ar fi ideală pentru instruirea și
dezvoltarea elevilor noștri.

Bibliografie:

Adăscăliței, A. - ,,Instruire asistată de calculator: didactică informatică”, Ed. Polirom, Iași, 2007

Brut, M. - ,,Instrumente pentru e-learning: ghidul informatic al profesorului modern”, Ed. Polirom,
Iași, 2006

Webografie:

https://digital.educred.ro/

43 / 586
 EDUCAREA COPILULUI

Prof. înv.preș. Boghez Paula Irina,

Grădinița Alice

„Trebuie sa te duci la școală. Trebuie.Trebuie să te duci la liceu .Trebuie să-ți iei o diplomă. Pentru
că educația este singurul lucru pe care nimeni nu-l poate lua înapoi de la tine . Iar asta merită acestă
investiție.”(Michelle Obama)
Școala este instituția sociala în care se realizează educația organizată a tinerei generații.Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societății, să ia parte activă la viață,
să fie pregătit pentru muncă.Procesul de învățământ este cel care confera școlii rolul decisiv în formarea
omului.Misiunea școlii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de cerintele vieții
sociale.Procesul de educație din cadrul școlii este îndrumat și condus de persoane pregătite în mod special
pentru acest lucru.
Menirea școlii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoștințe cât mai mare, ci și de a le
stimula calitatea de om.Ora de dirigenție este cea în care ne putem apleca asupra acestei laturi.Tot în această
ora, se urmarește valorificarea abilităților de interrelaționare, de asumare a responsabilităților, de cultivare a
capacității de a lua o decizie corectă,de descoperire a propriilor interese și aspirații spre formarea școlară și
profesională ulterioară.
Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Funcţia
educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viaţă, sentimente. Rolul familiei este
important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si estetic. Şcoala, alături de
familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de învățământ, personalitatea
copilului.
Școala a ramas punctul de pornire al orientării școlare și profesionale prin acțiuni de informare
asupra posibilităților de continuare a studiilor, de detectare a intereselor profesionale și a aptitudinilor, de
discutare a criteriilor după care elevii își decid viitorul și a ponderii de implicare a părinților în alegerea
școlii și a profesiei pe care copiii lor o vor urma, daca profesia aleasa este cea dorita de copil și dacă acesta
din urma are disponibilități intelectuale.
Părintii, copiii şi comunităţile se influentează puternic unii pe alţii. Mediul în care trăiesc părinţii
poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determina multe dintre valorile lor. De asemenea , părinţii pot
influenţa comunitatea şi pot contribui la dezvoltarea valorilor comunităţii. Activitatea educativă ce se
realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte influenţe educative ce se exercită asupra copilului.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie, în şcoală şi
de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile care
implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor pentru copiii
lor, cât şi ale copiilor înşişi. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din
cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiecte casnice), familia este cea care ar
trebui să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în
funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare, asigurându-i copilului cele necesare
studiului.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament : respectul, politeţea,
cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudine, adică ,, cei şapte ani de acasă ’’. Uneori părinţii uită că
trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a
elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. Se întâmplă totuşi ca ceea ce consideră părinţii a fi
o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu fie tocmai ceea ce are nevoie copilul în acel
moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii familiei, renunţarea la intervenţii din partea
părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie . Între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care
se poate realiza prin vizite reciproce , şedinţe şi lectorate cu părinţii.
Copilul trebuie încurajat să se joace cu instrumente muzicale, să picteze şi să deseneze, să modeleze
plastilina, să facă puzzle-uri simple, să inventeze poveşti, să pună în scenă teatru de păpuşi, să se joace cu
cuburi de construcţie sau să facă crafturi. Toate acestea îl ajută să devină mai creativ şi să-şi dezvolte
imaginaţia. Familia este şi trebuie să fie un model pentru copii. Copiii imită vorbele, faptele şi gesturile celor

44 / 586
în mijlocul cărora trăiesc. De aceea, părinţii trebuie să aibă mare grijă şi să se comporte în faţa lor exact aşa
cum doresc să se comporte şi copiii când vor fi adulţi. În ordinea firească a lucrurilor, educaţia începe din
familie, aşadar, între factorii educaţiei, familia este şi a fost considerată ca factor prioritar şi primordial. Parte
componentă a educaţiei informale, familia joacă un rol esenţial în educaţia tinerei generaţii. Ea îşi aduce
contribuţia în toate sectoarele educaţiei, aici, copilul făcându-şi ucenicia pentru viaţă, cea morală rămânând
însă esenţială prin substanţa pe care i-o imprimă familia. Ponderea familiei ca factor educaţional este cu atât
mai mare cu cât copilul este mai mic, aceasta scăzând odată cu înaintarea copilului pe treptele superioare ale
ontogenezei.
Mediul şcolar, în care copilul de 6 ani este primit, este complet diferit de cel familial, el fiind creat
pentru o muncă disciplinată, organizată. Şcoala constituie un mediu care, în locul unui grup restrâns, ca cel
de joc, oferă copilului o colectivitate şi un loc de muncă cu numeroase întrepătrunderi: mentale, afective,
morale, care se constituie ca un important resort al dezvoltării lui psihice. Adaptarea la şcoală, la ocupaţiile şi
relaţiile şcolare, presupune o oarecare maturitate din partea copilului, care să-i insufle capacitatea de a se
lipsi de afectivitatea îngustă din mediul familial şi de interesele imediate ale jocului, pentru a pătrunde într-
un nou univers de legături sociale şi a-şi asuma îndatoriri.
În condiţiile actuale, şcoala eficientă realizează un parteneriat cu familia prin valorizarea şi
respectarea identităţii sale, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea ei în procesul educaţional.
Familia este apreciată ca mediu primordial şi afectiv necesar formării individuale. Dacă familia este mediul
de dezvoltare a primelor vârste ale copilului, vârste pe care cercetările le dovedesc fundamentale dezvoltării
personalităţii, devine clar că aceasta trebuie sprijinită şi nu înlocuită în educarea tinerei generaţii. Şi pe
parcursul vârstelor şcolare, familia rămîne mediul afectiv cel mai viabil de securitate şi stimulare.
Implicarea părinţilor în problemele şcolii nu înseamnă doar plata unui sprijin material sau acţionarea
în legătură cu problemele copiilor lor. Ea este mult mai mult, se referă la construirea unor relaţii pozitive
între familie şi şcoală şi la o unificare a sistemului de valori şi cerinţe relative la copil. Aceasta poate avea un
efect benefic asupra elevilor. Faptul că îi văd pe profesori colaborînd cu familia, îi influenţează pozitiv şi
contribuie la dezamorsarea unor probleme înainte ca acestea să devină necontrolabile.
Educația copiilor trebuie să răspundă cererii sociale și, în același timp, nevoilor și aspirațiilor
individuale. Ea este cea care desăvârșește ființa umană, ea este educația pe care copilul o primește în
familie,în școală și comunitate.

45 / 586
 EDUCAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ ÎN FAMILIE ȘI ȘCOALĂ
Prof. înv. primar BOGOI MADALINA
SCOALA GIMNAZIALA „RADU CEL MARE”, GAESTI

,,Dacă Biserica este Casa Domnului, atunci Biblioteca este Templul Spiritului Uman”
(Paul Christian – Lumea bibliotecilor, biblioteca lumii)

În societatea informatică actuală, interesul elevilor pentru lectură a început să dispară

odată cu răspândirea la scară largă a facilităților pe care le oferă calculatorul și accesul la
internet, care le ocupă cea mai mare parte a timpului liber. Opțiunile elevilor pentru petrecerea
timpului liber sunt din ce în ce mai diverse. Motivul inapetenței pentru lectură ar putea consta
într-o asociere dintre excesul de urmărire a programelor de televiziune, excesul legat de
accesarea internetului și timpul alocat temelor de efectuat pentru școală.
Lectura este asemănătoare oricărei alte activități practice – în lipsa exercițiului, nu se vor
dezvolta nici vocabularul, nici abilitatea de a citi și de a savura universul unei cărți și, cu atât mai
puțin, plăcerea lecturii. Copilul nu va putea citi repede și, în consecință, când o va face, se va
plictisi și va abandona cartea în scurt timp.
Dar, pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică și, mai mult, ca plăcerea
de a citi să devină o necesitate dorită și trăită, ea trebuie cultivată înainte chiar de învățarea
alfabetului, prin preocuparea permanentă a părinților de a-i obișnui cu frumusețea inegalabilă a
lecturilor de basme și povestiri.
Familia reprezintă primul mediu de viață social și cultural al copilului și, prin valorile pe
care le transmite, pune bazele dezvoltării sale intelectuale, morale și estetice. Dezvoltarea
gustului pentru lectură sau, altfel spus, trezirea și educarea interesului, se realizează prin
acționarea asupra raportului dintre obiect și necesitate, astfel încât obiectul, în cazul nostru
cartea, să răspundă unei necesități intelectuale și afective a copilului. Această acționare nu
impune existența unui anumit nivel de instruire din partea părinților, dar solicită tuturor
conștiința clară asupra importanței lecturii în dezvoltarea deplină a copilului și preocuparea de
a-i trezi interesul pentru această activitate.
Principalii factori care ajută copilul în desăvârșirea propriei educații sunt școala și
familia. Este nevoie de multă comunicare din partea celor doi factori, pentru o bună colaborare.
Rolul părinților nu este doar unul biologic, ci și acela de a-i crește, a-i îngriji, a-i educa. Familia
este cea care-i oferă primele informații despre tot ce-l înconjoară, de la ea primește primele
norme și reguli de conduită, dar și climatul social și afectiv necesar dorințelor sale.
Este suficient să ne gândim la modelul Smarandei Creangă, mama marelui nostru scriitor
care, în inegalabilele sale ,,Amintiri din copilărie”, notează: ,,Și când învățam eu la școală,
mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decât
mine și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte.”
La vârsta preșcolară, lecturile mamei sau ale tatălui, în anumite momente ale zilei,
îndeosebi înainte de culcare, constituie cea mai bună modalitate de a stabili primele contacte cu
lumea cărților. Poveștile, povestirile din lumea păsărilor, animalelor sau cele având ca eroi copii
de vârstă apropiată, cu care deseori copilul se poate identifica, este genul de lectură menită să
încânte copilăria.

46 / 586
 Odată cu învățarea citit-scrisului, cartea devine un bun accesibil copilului. Efortului
stimulativ pentru lectură pe care-l cultivă părinții i se adaugă efortul sistematic al școlii. La
vârsta primei școlarități, părintele va urmări lecturile recomandate de profesor. Lectura făcută de
părinte, discutarea cărților citite, dar și dotarea bibliotecii personale constituie câțiva pași ai
familiei pentru a cultiva copilului gustul pentru lectură.
În mediul rural, rolul cel mai important în a-i determina pe elevi să citească îi revine
dascălului. Rolul său este de a urmări nu numai ,,cât”, ci și ,,ce” și ,,cum” citesc elevii.
Îndrumarea lecturii elevilor este o acțiune dificilă și de durată. Lectura operelor literare,
ca mijloc de instrucție și educație, are o importanță deosebită pentru elevi, făcându-i
descoperitori ai unui imens tezaur de informații, de modele morale, de emoții și sentimente.
Întrucât lectura este un ,,eveniment al cunoașterii”, studiul cărților de către elevi impune
organizarea, îndrumarea și supravegherea de către profesor, întocmirea listelor bibliografice,
controlul cititului, al lecturii, folosirea acesteia etc. Mulți profesori se confruntă cu o realitate
care adeseori îi descumpănește: elevii lor nu citesc, nu valorizează lectura, într-un cuvânt, nu se
simt motivați pentru acest efort intelectual.
Elevii care nu citesc sunt prinși într-un cerc vicios: citesc cu greutate, nu le place să
citească, nu citesc mult, nu înțeleg ceea ce citesc. Ora de lectură trebuie să se bazeze, în primul
rând, pe lucrul cu textul. Aceasta înseamnă că în cadrul unei lecturi dirijate de către profesor,
elevul ,,deconstruiește” textul pentru a-i reconstitui semnificațiile.
Școala îi trezește elevului interesul pentru cunoaștere, iar cunoașterea se realizează prin
citirea cărților. Profesorul are datoria de a apropia elevul de carte de la vârste mici, dar nu
obligându-l să citească, ci îndrumându-l în descifrarea tainelor cărților și trezindu-I interesul
pentru această activitate intelectuală.
Capacitatea de a citi nu este înnăscută, ea trebuie educată pe tot parcursul vieții. Odată
format, gustul pentru lectură se poate transforma într-o adevărată pasiune, iar aceasta se poate
resimți toată viața.
Alături de profesor, bibliotecarul poate organiza acțiuni pentru promovarea cărții și
stimularea interesului pentru lectură. Eficacitatea îndrumării lecturii depinde nu numai de o
temeinică documentare pedagogică și o bogată cultură general, ci și de cunoașterea preferințelor
elevilor, care variază în funcție de vârstă, temperament, mediu social și de ambianța colectivului
școlar.
Misiunea profesorului de a-i stimula pe elevi să citească este cu atât mai grea, cu cât în
unele familii nu există modele. Dacă un copil a văzut că părinții, frații mai mari, bunicii nu
citesc, el de ce să citească? Dacă acasă la el nu există nicio carte, el de ce să cumpere cărți?
Un deziderat al școlii este biblioteca personală a elevului. Aceasta ar fi ideal să se
constituie chiar din clasele primare și să difere de cea a părinților. Chiar și atunci când părinții au
posibilități materiale reduse, când n-au citit niciodată o carte de la un capăt la celălalt, dacă există
un minim de interes pentru formarea copiilor, se pot obține rezultate frumoase. Și ce poate fi mai
mulțumitor pentru un dascăl, decât atunci când vede în elevii săi adepți ai cititului, consumatori
pasionați de lectură, care pot să înțeleagă ceea ce citesc, să deosebească ceea ce e bun, util și
educativ de ceea ce e rău și dăunător, să-și formuleze clar o opinie despre cartea citită.
Numai cel căruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunată a cărții va căuta
și își va găsi timp pentru această activitate de minte și suflet.

47 / 586
Bibliografie:
1.Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, București, 1988
2.Pamfil, Alina, Didactica limbii și literaturii române, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000
3.Oprea, Crenguța-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive: repere teoretice și
practice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007

48 / 586
 PARTENERIATELE EDUCAŢIONALE ŞI IMPORTANŢA LOR
ÎN EDUCAŢIA COPILULUI DE VÂRSTĂ TIMPURIE

Prof.înv.primar Boșcor Mihaela-Violeta

Școala Gimnazială Nr.1 Negoieşti
Localitatea Ștefan cel Mare
Județul Bacău

Obiectivul programelor de dezvoltare timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică,

emoţională şi socială a copiilor şi, pe termen lung, de a promova supravieţuirea copilului.
Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este
perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu,
este mult mai dificil şi mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu.
Educaţia timpurie reprezintă totalitatea experienţelor individuale şi sociale existente sau
organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă. Ele au rolul de a proteja, creşte şi
dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea cu capacităţi şi achiziţii fizice, psihice, culturale specifice
care să-i ofere identitate şi demnitate proprie. Educaţia timpurie asigură fundamentele dezvoltării
fizice şi psihice sănătoase şi ale dezvoltării sociale. Ceea ce învaţă copiii în primii ani de viaţă
reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăţa tot restul vieţii.
Educaţia timpurie se realizează ca educaţie informală în familie, în relaţii de vecinătate şi în
relaţii comunitare, prin mass-media – ca educaţie formală în creşe, grădiniţe şi alte instituţii de
ocrotire şi educaţie; şi sub forma educaţiei nonformale în cluburi sportive, cluburi ale copiilor şi
elevilor, biblioteci, muzee etc.
Această educaţie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea
copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacităţii
de a învăţa. Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de învăţare de mai târziu. Deprinderile şi
cunoştinţele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficienţele de
cunoştinţe şi deprinderi produc în timp deficienţe mai mari, oportunităţi de învăţare ratate sau slab
valorificate.
În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea copilului în
grădiniţă. În acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care garantează siguranţa şi
sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului,
implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare.
Pentru că vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalităţii
copilului, şi perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare, în dezvoltarea optimă a
copilului este necesar parteneriatul educaţional încheiat între grădiniţă, respectiv şcoală şi familie,
comunitate ori instituţii care au rol în creşterea, îngrijirea şi educarea copilului.
Parteneriatele implementează un sistem de educaţie timpurie, un proces complex şi
îndelungat care cere o colaborare strânsă şi continuă şi o comunicare între Ministerul Educaţiei
Naționale şi alte instituţii (incluzând familia, care este o instituţie) în vederea asigurării coordonării
tuturor măsurilor privind drepturile, protecţia şi dezvoltarea viitoare a copilului.

49 / 586
 În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea unor
informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea unor
comportamente şi conduite civilizate, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite
domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare etc .
O resursă şi un sprijin permanent în educarea şi dezvoltarea copiilor o constituie implicarea
familiei, părinţilor ca parteneri în educaţie. Părinţii sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi
derularea programelor educative pentru copiii de vârste mici, ceea ce implică o responsabilizare şi o
eficienţă sporită.
În zonele urbane nivelul de ocupare a populaţiei a crescut; părinţii nu au suficient timp să-şi
supravegheze copilul în familie, pe când în zonele rurale natura ocupaţiilor, în special cele legate de
agricultură, oferă, aparent, mai mult timp părinţilor pentru supravegherea copilului în familie. De
asemenea, modelul familiei lărgite (părinţi, copii şi bunici), care este conservat îndeosebi în zonele
rurale, este în favoarea educării copilului în familie în această perioadă a vârstelor mici.
Parteneriatele încheiate cu familia, în special cele încheiate în cadrul unităţilor educaţionale
în care activăm ca şi cadre didactice, vizează dezvoltarea şi implementarea unor programe de
formare pentru părinţi, inclusiv formare pentru creşterea implicării taţilor. De asemenea, formarea
trebuie să garanteze faptul că părinţii vor deveni mai sensibili la problemele sociale şi psihologice,
precum şi la probleme de orice gen atunci când îşi cresc copiii. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi
cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor
educativ.
Printre obiectivele pe care tind să le atingă acest gen de parteneriate în dezvoltarea copilului
de vârstă timpurie amintim: înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării grădiniţă -
şcoală – familie; creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi
extraşcolare; schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de grădiniţă / şcoală;
cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor; învăţarea unor
deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune elevi – părinţi – cadre
didactice. Rezultate aşteptate: consolidarea abilităţilor de comunicare părinte – cadru didactic,
îmbunătăţirea situaţiei şcolare a copiilor. Prin acest tip de parteneriate se stabilesc relaţii mai
apropiate şi mai deschise între educatoare şi părinţi, iar părinţii, cunoscându-se mai bine între ei, pot
colabora mai uşor în luarea unor decizii importante pentru grădiniţă.
Principala răspundere pentru protecţia, creşterea şi dezvoltarea copiilor îi revine familiei şi,
ca atare, familia este îndreptăţită să beneficieze de toată protecţia şi sprijinul de care are nevoie.
Prin urmare, accesul părinţilor, familiilor, tutorilor, al persoanelor care au în îngrijire copii şi
al copiilor înşişi la o gamă completă de informaţii şi servicii este o prioritate, parteneriatele
încheiate cu familia fiind menite să sprijine educaţia copiilor de vârstă timpurie.
Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă şi culturală a copiilor
constituie o prioritate naţională şi globală.
Parteneriatele cu instituţii care pot contribui în mod deosebit la dezvoltarea copilului de
vârstă timpurie pot include implicarea directă (pe lângă familie) a autorităţilor locale, a
parlamentarilor, a organizaţiilor neguvernamentale, a sectorului privat şi a agenţilor economici, a
conducătorilor religioşi, spirituali, culturali, ai liderilor şi ai membrilor comunităţilor.
Acest gen de parteneriate vizează stimularea mentală, antrenarea fizică şi dezvoltarea amplă
a abilităţilor copiilor prin diferite activităţi, cum ar fi: muzica, abilitatea manuală; formarea unor
deprinderi de colaborare; desfăşurarea unor activităţi didactice cu teme istorice şi creştine etc.

50 / 586
 Grădiniţa, respectiv şcoala ocupă un loc central în comunitate. Rolul este de a crea viitori
cetăţeni iar acest lucru nu este suficient a se învăţa doar în cadrul activităţilor de educaţie pentru
societate. De aceea, este nevoie de participarea la activităţi extracurriculare, la viaţa comunităţii.
Astfel, procesul educaţional început în grădiniţă se extinde şi asupra comunităţii. Copilul are
posibilitatea să recunoască problemele acesteia, să fie mult mai atent la ce se petrece în jurul lui, să
caute să rezolve probleme, să-şi dezvolte spiritul de iniţiativă.
Proiectele de parteneriat educaţional cu Comunitatea Locală - Primărie, Poliţie – au ca
argument educaţia preşcolarilor pentru cetăţenie democratică în vederea formării unor cetăţeni
activi si responsabili. Prin acţiunile desfăşurate în acest sens copiii îşi însuşesc concepte cheie –
libertate, justiţie, egalitate, solidaritate, cunosc modul de funcţionare a instituţiilor democratice, sunt
puşi în diferite situaţii de a respecta pe cei de lângă ei, îşi formează deprinderi de a-şi proteja
propria persoană şi pe ceilalţi.
Încheierea unui parteneriat între grădiniţă / şcoală şi comunitate înseamnă participarea
activă a copilului în mediul şcolii şi al comunităţii. Beneficiile participării elevilor la viaţa
comunităţii se reflectă în dezvoltarea capacităţii de cooperare cu autorităţile locale (ex. Poliţia) în
rezolvarea unor probleme.
Un rol important în dezvoltarea copilului de vârstă timpurie îl au ONG-urile, prin încheierea
de parteneriate cu acestea, având ca scopuri promovarea şi valorizarea diversităţii şi egalităţii în
drepturi; promovarea şi respectarea personalităţii şi a drepturilor copilului; conştientizarea
importanţei educaţiei pentru sănătate; promovarea comportamentelor sănătoase şi prevenirea
comportamentelor cu risc (campanii antidrog, împotriva fumatului etc) .
O altă dimensiune a educaţiei pentru societate o reprezintă educaţia religioasă a cărei calitate
poate fi îmbunătăţită prin parteneriate cu reprezentanţi ai Bisericii. Astfel, se pot realiza vizite,
convorbiri tematice, cântece, colinde, excursii care au ca obiectiv turistic mănăstiri.
Într-o accepţiune generală, educaţia este procesul (acţiunea) prin care se realizează formarea şi
dezvoltarea personalităţii umane. Educaţia este contiună. Ea începe din primele momente ale vieţii
şi se încheie odată cu ea.
Fiecare copil este unic, iar educaţia trebuie să ţină cont de particularităţile individuale ale fiecărui
copil. Rolul educatoarei este extrem de mare în acest sens.
Educatoarea este persoana care trebuie să ofere ocazii de dezvoltare fiecărui copil în parte,
pentru că grădiniţa este locul unde are loc procesul de dezvoltare a personalităţii ca parte
componentă a educaţiei timpurii.
De aceea, formarea continuă a cadrelor didactice, a asistenţilor sociali şi a altor categorii de
personal de îngrijire care, prin activitatea lor, trebuie să colaboreze cu părinţii în domeniul educaţiei
şi îngrijirii copilului, este una dintre componentele psihopedagogice esenţiale în atingerea scopului
propus.
„Menirea firească a şcolii nu este să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile
intelectuale în mintea copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa.” (Ioan Slavici)

Bibliografie:
Culea , Laurenţia. - Curriculum pentru educarea timpurie – o provocare ? , Editura Diana, 2009
Gutium I, Mămăligă M, Mumjiev G - Parteneriatul pas cu pas , Editura Fundaţia Internaţională
pentru sisteme Electorale, Chişinău, 2000

51 / 586
Velea , Luciana şi colaboratorii - Participarea elevilor în şcoală şi în comunitate, Ghid pentru
profesori şi elevi , Editura Agata , 2006
Vlăsceanu ,Gheorghe coord., Neculau , Adrian - Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom ,2002

Webografie :

www.didactic.ro – Educaţia timpurie

www.edu.ro - Strategie privind educaţia timpurie
- Studiu de impact – Introducerea educaţiei timpurii în sistemul românesc de educaţie
www.famouswhy.ro – Copilul preşcolar în mileniul trei
www.scoalaparintilor.ro – Educaţia timpurie

52 / 586
 ȘCOALA DE ACASĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTUL ON-LINE

( studiu de specialitate)

Brănișteanu Georgeta

L.T.Bâlteni , Gorj

Educația este foarte importantă deoarece deschide mintea și joacă un rol vital în societate. De cele mai
multe ori, educația are loc frecvent sub îndrumarea educatorilor. Cu toate acestea, perioada prin care trecem
reprezintă pentru noi toți mai mult decât o provocare obișnuită. Învățământul on-line deschide posibilitatea unei
pregătiri structurate, coordonate și corect etapizate (vedem acum multitudinea de platforme și soft-uri
educaționale on-line, care abundă media în această perioadă); reprezintă o formă de învățare la distanță, facilă,
destinată celor care nu au posibilitatea de a accesa sistemul de învățământ clasic, traditional, ”față în față” sau
adecvată unor contexte speciale, așa cum se întâmplă în perioada actuală de pandemie, când întregul sistem de
învățământ, public și privat, indiferent de nivel sau ciclu curricular este închis. Acest mod de învӑțare este impus
acum de perioada dramaticӑ pe care o traversӑm.
Școala on-line îți dă prilejul să explorezi noi moduri de învățare. Metodologia clasică (predare – învățare
– verificare) poate fi înlocuită cu mijloace mai atractive. În acest răstimp am găsit o mulțime de videoclipuri cu
activități predate diferit față de cum eram obișnuită. M-au ajutat să privesc subiectele predate dintr-o altă
perspectivă.
Este evident că școala – chiar și repoziționată în zona digitală – trebuie să continue să reprezinte pentru
copii o resursă de siguranță și de continuitate.
Iată câteva avantaje și limite ale școlii on-line.
 Avantaje:
- Distribuirea rapidă a materialelor didactice – Profesorii pot transmite foarte repede, oricând, oriunde și
oricui informațiile pe care le doresc. Astfel nu mai este nevoie de sincronizarea persoanelor pentru a se întâlni
fizic și nimeni nu va pierde nimic pentru că informațiile rămân on-line.
- Elevii intră în posesia materialelor printr-o simplă accesare – Orice persoană din grupul țintă are acces
la toate informațiile, oriunde și oricând.
- Existența conținuturilor multimedia – Prin internet pot fi transmise și imagini, videoclipuri, fișiere și
orice fel de material virtual care întotdeauna au eficientizat învățarea.
- Conținuturile pot fi șterse, corectate sau actualizate cu ușurință – orice document poate fi editat și
reeditat, astfel corectarea nu mai produce dificultăți.

53 / 586
 - Serviciu folosit de una sau mai multe persoane, crearea grupurilor – Informațiile pot fi îndreptate spre o
persoană sau către mai multe în același timp în mod individual sau se pot crea grupuri în care utilizatorii pot să și
comunice.
- Folosirea conținuturilor interactive, existența feed-back-ului – fiind existente grupurile, membrii pot
face schimb de experiențe, păreri sau informații. De asemenea, ei pot primi feed-back în timp real, chiar rapid de
la administratorul grupului sau de la colegi. Astfel există și interacțiune virtual și nu numai învățare individual.
 Limite:
-Dificultăți în utilizarea tehnologiei – Tehnologia avansează zi de zi și nu toate persoanele sunt la zi cu
noutățile. De aceea de multe ori sunt întâmpinate problem de utilizare a informațiilor sau de realizare a unor
proiecte sau teme
- Lipsa comunicării reale / fizice – Când învățarea și comunicarea rămân axate în mediul virtual, atunci
când oamenii se întâlnesc nu mai știu să comunice și încep să comunice tot prin tehnologie. Folosirea mediului
virtual în exces ne robotizează!.
Cercetările realizate în ultimii ani în diferite ţări la nivel global au arătat că utilizarea tehnologiilor
informaţiei şi comunicaţiilor în educaţie contribuie într-o foarte mare măsură la îmbunătăţirea rezultatelor
elevilor. Însă, cu toate acestea, multe cadre didactice, fie că preferă metodele clasice de predare, fie dintr-o
reticenţă şi indiferenţă generală faţă de noile tehnologii, resping dinamicizarea orelor şi stimularea elevului cu
ajutorul calculatorului, internetului şi tuturor celorlalte instrumente asociate.
Școala on-line ar putea deveni un sistem funcțional, care să rezolve problemele din sistemul românesc de
educație.

54 / 586
 1IUNIE

ACTIVITATE EXTRACURICULARĂ

(online)

Briglezan Loredana

Liceul Tehnologic Octavian Goga ,Jibou

I.Urmăriți video-clipul despre ziua de 1Iunie.

https://youtu.be/j9WDTda-rsI - 1 IUNIE- ZIUA INTERNAȚIONALĂ A COPILULUI

II. Provocări . Alege una sau mai multe provocări ale zilei!

1. Fă-ți o poză cu prietenul tău necuvântător!

55 / 586
2. Invită-l pe prietenul tău cuvântător la petrecerea ta imaginară.
Scrie invitația!
Decorează invitația cu simboluri și desene potrivite/ preferate!
Fotografiază invitația!

3. Citește poezia Dacă nu aș fi copil , de Aurelia Panait.

Filmează-te citind strofa preferată!

4. Jucați un joc interactiv!

56 / 586
 Faceți poze sau filmați-vă făcând acțiunile câștigate la ruletă!

https://wordwall.net/resource/2624124 -joc interactiv Ruleta cu provocări

5. Vizionați!
Cântați și voi!
Filmați-vă cântănd refrenul!

https://youtu.be/iHJcjEuyxYo - cântec ,,O lume minunată “ ( M. Constantinescu)

III. Surpriza!

După ce v-ați ales provocările, trimiteți pozele/ filmările!

După ce le trimiteți, va urma surpriza din partea mea!

( Surpriza poate fi:

- o diploma de 1Iunie;

sau

-un filmuleț cu toate pozele / înregistrările primate de la copii;

-orice altceva consideră cadrul didactic.)

IV.In final,

La mulți ani !

Vizionați, ascultați, intonați:

https://youtu.be/ktm2oFY40ik - cântec ,,1 IUNIE, O ZI DOAR PENTRU COPII”

57 / 586
 EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN
PLANUL ACTIVITAȚII EXTRASCOLARE

Broicea Norica, Școala Gimnazială Dumbrava, Loc.Rachita, Timiș

Otescu Ioana Iuliana, Școala Gimnazială Dumbrava, Loc.Rachita, Timiș

Educaţia reprezintă un fenomen social fundamental apărut odată cu societatea umană şi este specific
fiecărei organizări sociale, îndeplinind funcţiile de informare şi de formare a omului din punct de vedere
intelectual, moral, artistic, fizic. Asupra individului se exercită o multitudine de acţiu ni şi
influenţe educaţionale de-a lungul vieţii. Specialiştii le-au sistematizat în trei tipuri de
realizare a pregătirii pentru viaţă :educaţia formală (scolara) nonformală (extrascolară),
informală (cunoştinţele pe care individual le preia zi de zi în familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-
media).Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei si conţine
majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extrascolare sau
activităţi opţionale. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ. Acţiunile educative
plasate în cadrul acestui tip de educaţie sunt flexibile şi vin în întampinarea diferitelor interese, în mod
particular pentru fiecare persoană.
In societatea contemporană, problematica educaţiei dobandeşte noi conotaţii, provocate de
schimbările care se produc în toate domeniile vieţii sociale. Educaţia depăşeşte limitele
exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii.
(in acest motiv, un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar
dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.).Pedagogia modernă urmăreşte
depăşirea vechii concepţii educaţionale care era centrată pe achiziţionarea de către elev a unui volum mare de
informaţii. Această concepţie presupune averbalism, enciclopedism, ineficiente în planul integrării
profesionale şi sociale. Educatia extracurriculară este realizată dincolo de procesul de învăţămant şi îşi are
rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea
neinstituţionalizată de realizare a educaţiei.
Prin activităţile extracurriculare, educaţia urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime
dintre aptitudini, talente, cultivare a unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului
creativ în diferite domenii. Activităţiile extraşcolare contribuie la gandirea şi completarea procesului de
învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber. Avand un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă , cu însufleţire şi dăruire, la
astfel de activităţi. Scopul activităţilor extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în proiecte cat mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu
atitudini caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual
Activităţile extracurriculare au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut şi util şi de
a-l transforma într-o sursă educaţională. Este necesar ca în activităţile extracurriculare obiectivele instructiv-
educative să primeze, dar trebuie să fie integrate în mod echilibrat şi momente recreative.
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii,
vizite, vizionări de filme sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată
situaţiei, declanşează anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au
activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat
de acesta. Se ştie că încă de la cea mai fragedă varstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe dacă sunt puşi
în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.Copiii au nevoie de acţiuni care să le
lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se
emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Participarea
efectivă şi totală în activitate angajează atat elevii timizi cat şi pe cei slabi, îi temperează pe cei
impulsivi, stimulează curentul de influenţe reciproce, dezvoltă spiritul de cooperare, contribuie
la formarea colectivului de elevi.
Elevii se autodisciplinează, prin faptul că în a semenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumandu- si responsabilitati Cadrul didactic are,prin acest tip de activitate posibilitati deosebite să-şi
cunoască elevii,să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realize ze mai plăcut şi mai

58 / 586
 temeinic obiectivul principal al şcolii şi al învăţămantului primar , pregătirea copilului pentru viaţă.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rand de cadrul didactic, de talentul său, de dragostea sa
pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a
posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.
Activităţi extracurriculare

1. Serbările şi festivităţile

Serbările şcolare au un caracter stimulator atat pentru micii artişti, cat şi pentru părinţii lor. Punerea
serbărilor în scenă aduc satisfacţii atat “artiştilor“, ca t şi “spectatorilor“, elevi şi părinţi,
contribuind la socializarea copiilor de la o varstă fragedă.Acest tip de activităţi extraşcolare marchează
evenimentele importante din viaţa şcolarului. Importanţa acestor activităţi constă în cultivarea
înclinaţiilor artistice ale elevului, precum şi în atmosfera festivă creată cu acest prilej.
Perioada de pregătire a serbării, dorinţa sinceră de succes, sudează colectivul, impulsionează
în mod favorabil, cultivă capacităţile de comunicare şi înclinaţiile artistice ale elevilor, atenţia,
memoria, gustul pentru frumos. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde,
serbarea şcolară valorifică varietatea intereselor şi gusturilor şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi
priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie străduinţele colectivului şi ale fiecarui
elev în parte. Este important ca fiecare copil să aibă un loc bine definit în cadrul programelor pentru a se
simţi parte integrată a colectivului şi pentru a fi conştient că şi participarea lui contribuie la reuşita serbării
şcolare,de asemenea, un rol educativ îl au activităţile realizate cu prilejul sărbătorilor naţionale şi
internaţionale.

2. Concursurile şcolare

Concursurile şcolare sunt o metodă de a sta rni interesul elevului pentru diferite arii
curriculare, avand în acelaşi timp o importanţă majoră şi în orientarea profesională a acestuia.Concursurile
şcolare oferă elevilor posibilitatea de a demonstra practic ceea ce au învăţat la şcoală şi acasă. Concursuri
precum,”Cangurul” , „Micul matematician”, pot oferi cea mai bună sursă de motivaţie,
determinand elevii sa studieze în profunzime şi să obţină rezultate mai bune la şcoală. Acelaşi efect îl pot
avea concursurile organizate la nivelul clasei sau al şcolii. (dacă sunt organizate într-o maineră plăcută,
vor stimula spiritul de competitivitate, oferindu -i copilului prilejul de a se integra în diferite
grupuri pentru a duce la bun sfarşit munca, precum şi ocazia de a asimila mult mai uşor cunoştinţele.

3. Excursiile şi drumeţiile

Acest tip de activităţi ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copiilor, la educarea lor cetăţenească
şi patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante,
dar şi îmbogăţirea orizontului cultural-ştiinţific.Excursia este o formă de activitate cu caracter atractiv şi
mobilizator. Este o modalitate deosebită de educaţie completă deoarece permite o abordare interdisciplinară
a cunoştinţelor.Cunoştinţele de limba şi literatura romană sunt valorificate prin recitarea unor
poezii, povestirea unor întamplari, citire, răsfoirea unor pliante, scrierea impresiilor, alegerea unor cărţi sau
reviste.Cunoştinţele de matematică sunt utilizate pentru calcularea distanţelor, duratei de desfăşurare a unei
activităţi, măsurarea sau aproximarea mărimilor.Informaţiile din cadrul orelor de istorie sunt folosite de catre
elevi pentru a citi inscripţii, pentru a vizita muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, iar cele din cadrul
orelor de geografie sunt utilizate pentru a analiza forme de relief, clima, fauna, flora, localităţi.
Orele de educaţie civică au de asemenea un aport în cadrul excursiilor, ajutand elevii să lege noi
prietenii, să studieze grupurile, să identifice trăsături morale, să aplice norme de politeţe în societate. In
realizarea unei excursii şcolare e nevoie de un plan de lucru cu abordare interdisciplinară, de prelucrarea
normelor de deplasare în grup, a cerinţelor igienico-sanitare, a regulilor de comportare civilizată.Excursia
este o activitate cu o formă de educaţie complexă, prin multitudinea de aspectale vieţii istorice, sociale,
geografice, civice, culturale pe care le înglobează,excursia în natură îi ajută pe elevi să înţeleagă legătura
dintre cunoştinţele dobandite la diferitele discipline de studiu şi lumea din afara şcolii, le oferă posibilitatea
de a se implica activ în propriul proces de educaţie, îi pune în contact cu comunitatea şi le creează
posibilitatea de a-şi susţine în mod public opiniile. Elevii au posibilitatea de a se simţi în ipostaza de
mici cercetători ai realităţii, se simt responsabilizaţi, înţeleg semnificaţia unor norme. (dezvoltandu-şi

59 / 586
 gustul pentru descoperirea adevărurilor şi legilor naturii din jurul lor învaţă cum să iubească şi
să respecte natura în ansamblul ei). Lucrările realizate pe baza materialelor culese, compunerile,
desenele, portofoliile, oferă posibilitatea unei evaluări temeinice.

Concluzii
Activităţile extraşcolare sunt atractive la orice varstă. Ele starnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunostinţe. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic,fiecare dintre ei avand
posibilitatea să se afirme conform naturii sale.Activităţile extracurriculare mai sus enumerate şi analizate
sunt apreciate atat de către copii, cat şi de cadrele didactice în măsura în care valorifică şi dezvoltă interesele
şi aptitudinile copiilor,formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ,a u u n
e f e c t p o z i t i v p e n t r u m u n c a d e s f ăşurată în grup.Putem spune ca activitatea extracurriculară
este o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să îi acorde atenţie,
adoptand o atitudine creatoare atat în modul de realizare a activităţii, cat şi în relaţiile cu elevii,
asigurand astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.Gandirea creativă şi
învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a
problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobandească o gandire
independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi
de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv.
Inainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să
aducă în atenţia elevilor săi tipuri de activi tăţi extraşcolare care să le sta rnească interesul,
curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţionat la desfăşurarea acestora.

Bibliografie:

1) Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţămant,

în”Invăţămantul primar“ nr. 1/2000 : Ed. Discipol, Bucureşti.
2) Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii
ciclului primar, în ,,Invăţămantul primar“ nr. 3, 3/2000, Ed. Discipol, Bucureşti

60 / 586
 ȘCOALA ȘI FAMILIA –FACTORI IMPLICAȚI ÎN EDUCAȚIE
Prof.înv.primar Budiş – Nechita Georgrta - Cecilia

Șc. Gimn. Nr. 5, Piatra Neamț, Neamț,

Familia constituie primul mediu organizat în care este angajat copilul încă de la naştere şi ea are cea
mai îndelungată influenţă asupra sa. Rolul educaţional al familiei se simte din primele momente ale vietii. Mama
este primul educator. Copilul simte afinitatea maternă încă de timpuriu şi o răsplăteşte cu zâmbetul suav, pe care
numai o mama adevărată îI poate pătrunde în întreaga semnificaţie şi numai ei i se poate acorda în acest fel.
Contribuţia mamei în conturarea treptată a copilului, mai întâi ca persoană şi apoi ca personalitate în devenire, nu
poate fi suplinită pe deplin, în primii ani ai vieţii, de nici o altă sursă educaţională.Meritul familiei este cu atât mai
mare, cu cât reuşeşte să-i aducă o contribuţie mai valoroasă în asigurarea fundamentării temeliei individualităţii
copilului, încă din vârsta fragedă.
Climatul familial de care beneficiază copilul îşi pune amprenta pe personalitatea sa. Unui climat familial
sănătos îi este proprie o coeziune spirituală trainică, cu adânci implicaţii pozitive în natura relaţiilor din cadrul
acestui grup social restrâns.Intervenţia educativă a părintelui vizează respectarea particularităţilor nu numai de
vârsta, ci şi individuale, ce se cer cunoscute. Şi nu numai cunoscute, ci ţinut seama de ele, în procesul formării şi
dezvoltării personalităţii copilului .Din păcate, nu în toate familiile există acelaşi grad de preocupare în sprijinirea
copiilor, în dezvoltarea lor, existând familii, care lasă totul în grija şcolii, din convingerea, ca şcoala este cea care
răspunde de educaţie şi nimeni altcineva.
De 6 ani lucrez in alternativa Step by Step, alternativă în care locul și rolul familiei este alături de copil,
alături de școală. De aceea doresc să vă prezint și opinia mea în realizarea acestei teme.
Implicarea familiei ca partener activ în clasa Step by Step
Familia trebuie să înţeleagă importanţa rolului său în educaţia şi viitorul copiiilor, necesitatea unei
implicări active în relaţia cu programele şi activităţile şcolare. Programul Step by Step pentru învăţământul
primar recunoaşte, respectă şi sprijină rolul părintelui ca prim profesor şi expert asupra copilului său. Ca şi în
programul pentru învăţământul preşcolar, programul pentru şcoala primară consideră părinţii ca parteneri în
educaţia copiiilor. Profesorul trebuie să comunice dorinţa şcolii de a coopera cu părinţii.Cercetările au arătat că
efectele unei asemenea cooperări sunt pozitive asupra dezvoltării personale şi intelectuale. Dacă aceşti copii simt
implicarea părinţilor în viaţa şcolii, importanţa încrederii în sine creşte. Toţi copiii beneficiază de pe urma unei
relaţii pozitive şi prieteneşti între acasă şi şcoală.
O relaţie eficientă şcoală-părinte poate fi realizată în principal pe două căi: o comunicare bilateral clară şi
consistentă, variate mijloace de implicare.Relaţia părinte-şcoală se bazează pe încredere.
Programul Step by Step pentru învăţământul primar vede părinţii ca cei mai importanţi consultanţi
privitori la copii.Pentru ca această comunicare bilaterală să fie eficientă profesorii trebuie să apeleze la bune
deprinderi de ascultare. Procesul ascultării părinţilor are patru părţi: audiţia, interpretarea, evaluarea şi
răspunsul. Avantajele colaborării dintre părinte şi învăţător
De implicarea activă a familiilor încă din primele clase beneficiază atât învăţătorii cât şi părinţii şi
copiii.Învăţătorii crează o atmosferă deschisă prin implicarea şi încurajarea părinţilor să pună întrebări, să vină la
ore să-şi împărtăşească interesele, talentele.
Dacă părinţii sunt implicaţi în activitatea la clasă, învăţătorii pot observa direct felul în care părinţii îşi
motivează copiii, în care îi ajută să rezolve problemele, să se apropie de o sarcină de lucru sau felul în care familia
îşi împărtăşeşte preocupările şi interesele. Implicarea părinţilor îl ajută pe învăţător să cunoască mai bine fiecare
copil şi îi oferă şansa de a fi mai puţin izolat în clasă.
Într-o clasă în care învăţarea se realizează conform programului Step by Step, copilul se dezvoltă într-o
atmosferă de încredere şi se simte ajutat. Echipa de educatori care lucrează în acestă alternativă percepe fiecare
copil ca fiind unic, demn de înţelegere şi respect. Educaţia în alternativa Step by Step înseamnă aprecierea
ritmului de gândire şi acţiune al fiecărui copil, stimularea imaginaţiei creatoare în povestirile sale, crearea unei
atmosfere în care jocul, învăţarea şi munca se desfăşoară cu plăcere.
Alternativa Step by Step construieşte personalitatea copilului bazându-se pe relaţia dintre copil şi părinte,
oferind familiei şansa de a se implica în continuare la procesul de formare a personalităţii copilului. Implicarea
familiei în cadrul programului desfăşurat în grădiniţă este esenţială pentru îmbogăţirea mediului stimulativ,

61 / 586
fixarea şi lărgirea cunoştinţelor asimilate în grupă sau acasă. Aşadar, prin programul Step by Step se emite
convingerea că familiile au cea mai mare influenţă asupra copiilor şi că ele sunt educatorii lor primari. Familiile
doresc binele copiilor lor, urmărind ca ei să devină cetăţenii activi, realizaţi şi plini de succese. De aceea familiilor
trebuie să le fie permis să joace un rol indispensabil în procesul educaţional şi să ofere ajutor la dezvoltarea
experienţelor de asimilare şi învăţare din cadrul programului.
Bibliografie:
Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
Sterm, H.H. ,Educaţia părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P.,
Bucureşti, 1972;
Vrasmas, E., Educaţia şi consilierea părinţil
- Adina Baran-Pescaru – „ Parteneriat in educatie-familie-scoala-comunitate ”

62 / 586
 COMUNICAREA LA DISTANŢĂ: PROVOCARE ÎN EDUCAŢIE
Prof. Bunea Elena
Liceul Tehnologic „Al. Ioan Cuza”, Slobozia, jud. Ialomita

În această perioadă a pandemiei, dificilă şi inedită pentru noi, o sarcină grea a fost pusă
pe umerii profesorilor și diriginților de clasă. Și chiar dacă multe cadre didactice au bune abilități
digitale, iar mulți copii au la dispoziție telefoane smart, tablete și laptop-uri, sarcina de a realiza un
proces educațional calitativ și eficient nu este deloc ușoară.
Pregătirea pentru lecție, adaptarea mesajelor și conținuturilor în dependență de vârstă,
selectarea instrumentelor potrivite pentru clase, colaborarea cu părinții, pregătirea și încurajarea
copiilor pentru o altfel de lecție, toate acestea au necesitat timp, răbdare și devotament din partea
profesorilor. Resurse digitale, tutoriale, webinare pentru cadre didatice, împărtășiri de experiențe,
sugestii, sfaturi, toate au fost binevenite și de un mare ajutor.
Adaptarea la predarea în online încurajează profesorii să colaboreze între ei,
împărtășindu-și materialele și practicile pedagogice mult mai ușor, la distanțe foarte mari. Sunt
profesori care au predat cursuri online și care sunt mai familiarizați cu unele metode, iar mulți dintre
aceștia își doresc să împartă din cunoștințele lor cu cei care au nevoie de sprijin.
Mutarea cursurilor în online încurajează elevii să aibă mai multă autonomie în învățare,
folosindu-și la maxim creativitatea. Totodată, mutarea temporară a procesului de învățare pe online,
poate susține ritmul învățării și poate crește încrederea elevilor în capacitățile și resursele proprii
pentru a fi autodidacți (de altfel, învățarea continuă pe tot parcursul vieții adulte este guvernată de
capacitatea de a fi autodidact).
Accesul la Internet al profesorilor și elevilor este vital pentru a ține mâna pe puls și a
asigura copiilor dreptul la educație. Vitală este și implicarea părinților care au rolul de a facilita
dialogul dintre copil și profesor, dat fiind faptul că un dialog „altfel” nu a fost practicat până acum sau
a fost practicat doar cu unii profesori sau doar în unele instituții de învățământ.
În urma unor studii întreprinse atât în ţara noastră, dar mai ales plan internaţional s-au
desprins o serie de concluzii interesante cu privire la eficienţa utilizării resurselor educaționale
online , dintre care amintim:
 oferă informaţii organizate;
 chestionează pe cel ce învaţă;
 stimulează creativitatea;
 constituie un mijloc atractiv de a verifica, consolida şi recapitula cunoştinţele;
 ne determină să găsim soluţii interactive şi moderne de abordare a lecţiilor;
 diminuează factorul de stres;
 este prezent caracterul ludic;
 reduce timpul de studiu;
 se modifică pozitiv atitudinea faţă de computer.

Educația online oferă posibilități nelimitate de a înfrumuseța actul educațional...dar

prezența copiilor și a cadrului didactic față în față în vederea realizării feed-back-ului permanent, în
timp real, într-un ambient potrivit/ instituționalizat, râmân factori esențiali în formarea viitorului adult.

63 / 586
 STRATEGII EDUCATIONALE PENTRU COPIII CU DIFICULTATI
SEVERE DE INVATARE
Prof.inv.primar Buşe Anna-Maria,
Colegiul Naţional Pedagogic “Stefan Velovan”, Craiova

Dificultatile de invatare sunt considerate deseori un handicap invizibil. Elevii care prezinta aceste dificultati
nu au dizabilitati motorii sau senzoriale si nu prezinta un nivel al inteligentei sub medie. Totusi, ei
intampina mari probleme in anumite domenii scolare, cum ar fi:
· limbajul receptiv (ascultare, citire), procesarea limbajului (gandire, conceptualizare, integrare) si
limbajul expresiv (vorbire, scris);
· calculul matematic;
· abilitatile vizuale, auditiv, motorii, de organizare si/sau conceptuale;
· memorie;
· focalizarea atentiei;
· comportament (deseori imatur, impulsiv, egocentric);
· imaginea de sine si relationarea cu ceilalti (inclusiv frica de scoala);
· inabilitatea frecventa de a da raspunsuri, chiar atunci cand raspunsul este frecvent cunoscut de elev;
· stilul cognitiv (deseori dezorganizat, impulsiv, necorelat cu sarcina);
· managementul timpului;
· intelegerea (satisfacatoare la nivelul intelegerii periferice, superficiale, dar incompleta in realitate).
a) Strategii motivationale:
· verificarea temelor sau a lucrarilor de control se face incercuind raspunsurile corecte, mai degraba
decat greselile;
· intarirea raspunsurilor corecte;
· realizarea unor grafice de inregistrare in timp a rezultatelor copilului.
b) Strategii de prezentare:
· se folosesc mai multe modalitati de prescurtare a materialelor (orala, la tabla, pe planse sau afise,
diagrame, discutii in clasa etc);
· se transmite consemnul elevului dupa ce contactul vizual a fost stabilit. Consemnul trebuie sa fie clar
si concis, logic, confirmat de elev. Apoi scris pe tabla sau in caiet;
· lucrurile importante se subliniaza sau se marcheaza, atat pe tabla cat si in caiet;
· pasii de invatare trebuie sa fie mici, de la simplu la dificil;
· se incurajeaza elevul sa puna intrebari si sa ceara lamuriri;
· se evita folosirea limbajului figurativ;
· se dau mai multe consemne scurte, in locul unuia lung;
· se da posibilitatea elevului instabil sa se miste prin clasa din cand in cand, pentru ca altfel ii va fi
dificil sa se concentreze.
c) Cititul:
· reducerea lungimii textului pe care tre buie sa-l citeasca acest copil;
· vocabular de sprijin, liste de cuvinte uzuale.
d) Scrisul:
Elevii cu dificultati de scriere au probleme in transferul continuturilor pe care le vad intr-o forma scrisa, din
pricina problemelor motorii, vizuale si de prelucrare a informatiei. De aceea, este recomandabil:
· sa i se permita copilului sa scrie mai putin, intr-un timp mai lung;
· liniatura caietului trebuie sa fie mai mare, iar consemnele sa poata fi scrise si pe calculator,
inregistrate pe banda etc.;
· copilul trebuie incurajat sa scrie numai dupa ce a ascultat cu atentie si a inteles consemnul;
1

64 / 586
· se pot folosi programe informatice de corectare a ortografiei, atunci cand aceasta reprezinta o
dificultate (exista si o varianta romaneasca de soft, intitulata “Corector”);
· copierea de pe tabla trebuie sa beneficieze de un timp mai indelungat; se pot folosi fise rezumat pentru
diferite tipuri de consemne sau activitati;
· copilul trebuie sa aiba singur ocazia de a-si corecta textul scris.
e) Matematica:
· folosirea unor suporturi concrete pentru invatarea conceptelor matematice (obiecte, imagini);
· exersarea, impreuna cu elevul, a pasilor de urmat in rezolvarea unei probleme (construirea strategiei
de rezolvare).
f) Lucrarile de control:
· pregatirea anterioara a elevului pentru test si cerintele acestuia;
· fise de recapitulare asemanatoare testului, verificate impreuna cu elevul, pentru a depista punctele tari
si punctele slabe;
· profesorul trebuie sa se asigure ca elevul intelege consemnele testului;
· posibilitatea ca anumite raspunsuri sa fie orale, ulterior ele fiind inregistrate si transcrise;
· timp suficient pentru completarea testului.
Strategii educationale pentru copiii cu tulburari comportamentale.
Tulburarile comportamentale afecteaza relatiile sociale si progresul scolar al copilului. Aceste
comportamente nu sunt datorate unor factori intelectuali sau de sanatate ci se manifesta in situatii diferite,
fata de oameni diferiti. Tulburarile de comportament se refera la:
· tulburari de conduita (agresiuni verbale sau fizice, intimidare, lipsa de atentie);
· anxietate, teama, tensiune, frica, depresie, tristete;
· agresiune sociala (vandalism, abandon scolar, fuga de acasa);
· imaturitate (atentie scazuta, concentrare slaba, coordonare deficitara, plictiseala).
Cauzele acestor comportamente sunt numeroase. In situatia in care ele sunt mai degraba de ordin
educational, atunci orientarea energiei educationale catre succes este recomandabila. Daca se estimeaza o
cauza biologica a acestor comportamente, atunci sunt vizate schimbari in dieta copilului, in tratamentul
medicamentos. Daca exista cauze psihologice, atunci consilierea psihologica sau chiar psihoterapia
reprezinta o posibila solutie pentru rezolvarea conflictelor latente ale copilului sau tanarului.
Principiul general de interventie in acest caz este acela ca invatarea de comportamente noi este un obiectiv
esential in educatie si ca pedeapsa nu are consecinte semnificative la copilul cu astfel de comportamente.
Totodata, se presupune ca acesti copii sunt pe pragul de a fi exmatriculati, iar strategia educationala vizeaza
un plan de prevenire a acestei decizii, precum si un plan de tranzitie catre un nou pattern de comportament.
Cum se pot preveni problemele de comportament ale acestor copii? Iata cateva recomandari:
· sarcinile scolare trebuie sa fie orientate catre succes;
· comentariile profesorilor trebuie sa fie pozitive, in cel putin 75% din cazuri;
· copilul trebuie sa fie invatat sa rezolve conflicte si sa se descurce cat mai bine in situatiile din viata
cotidiana;
· trebuie stabilite clar consecintele comportamentelor inadecvate; de exemplu, copilul va petrece o
perioada de timp intr-un spatiu special desemnat pentru pauzele de activitate;
· copilul trebuie “ocupat” permanent cu sarcini de invatare, dar care sa-i fie accesibile;
· spatiul de lucru nu trebuie sa fie aglomerat; toate partile camerei trebuie sa fie vizibile;
· atunci cand este nevoie, se poate supraveghea copilul indeaproape.
Strategiile de predare folosite cu acesti copii sunt urmatoarele:
· utilizarea unui program de predare-invatare foarte structurat (extrem de detaliat si concis);
· sarcinile de lucru trebuie sa fie mai degraba individualizate decat sarcinile de grup;
· consemnele si sarcinile de lucru trebuie sa fie usor de inteles, iar timpul de rezolvare nu trebuie lungit
foarte mult;
· combinarea activitatilor de tip creion-hartie cu cele fizice;

65 / 586
· evitarea pedepselor sau a criticilor, adoptarea unei atitudini pozitive, de respect, armonioasa in raport
cu copilul;
· evitarea “creionului rosu”, a sublinierii rezultatelor incorecte ale copilului, evidentierea celor valide.
Concluzii:
· regulile trebuie reduse la minimum (nu mai mult de 5), dar acestea trebuie respectate cu strictete;
· copilul poate fi implicat in stabilirea regulilor de urmat;
· de evitat cu orice pret: fortarea copilului de a-si cere scuze, argumentele, confruntarile, pedeapsa
intregii clase pentru comportamentul unui singur elev, provocarea unui copil in directia adoptarii unui
comportament negativ;
Bibliografie:
Ungureanu, Dorel, Educaţia integrată şi Şcoala inclusivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000.
Verza, Emil, Psihopedagogia integrării şi normalizării, în Revista de educaţie specială, nr. 1 /1992.

66 / 586
 RECEPTAREA TEXTULUI EPIC ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
STUDIU DE SPECIALITATE
Prof. înv. primar, BUZATU LILIANA
Școala Gimnazială „Anghel Saligny” Focșani

Literatura ca ramură a artei reprezintă obiectul investigării didactico-metodice, o viziune

modernă pentru procesul restructurării însuşirii de către elev a specificului literaturii. În acest context
problematic, apare firesc întrebarea: cu ce trebuie să se ocupe metodica literaturii în şcoală: cu
predarea sau cu receptarea literaturii? Prin predare se înţelege, în general, emiterea de informaţii
despre o anumită realitate, proces în care emiţătorul deţine un rol activ, iar cel ce ascultă un rol
pasiv. Or, cum s-ar vorbi de predare în cazul unei partituri muzicale, al unui tablou sau, în ceea ce
ne interesează aici, al unui text literar care implică universuri imaginare, fictive, menite să
sensibilizeze cititorul, să-i stimuleze imaginaţia? În nici un fel. În cazul predării unei opere literare,
este vorba despre transmiterea unor impresii sau judecăţi critice ale emiţătorului cu dorinţa de a fi
învăţate de elevi ca unicele interpretări posibile, ceea ce este iarăşi un nonsens. Prin limbajul ei
conotativ, literatura favorizează lecturile multiple, în funcţie de gradul receptivităţii literar-artistice a
cititorilor. O metodică modernă a însuşirii limbajului specific al literaturii trebuie să se ocupe de
procesul receptării artistice a operelor, de metodele, procedeele şi mijloacele specifice ale acestui
proces, de înlesnirea contactului direct al elevului cu opera literară.
Susţinând ideea introducerii elevilor din ciclul primar în analiza textelor de citire în funcţie
de diversitatea lor, de apartenenţa lor la un anume gen sau specie literară, nu se are în vedere
renunţarea la metodele specifice lecţiilor de citire în ciclul primar. Lectura explicativă rămâne
metoda care poate asigura atât dezvăluirea mesajului unui text, cât şi familiarizarea elevilor cu
instrumente ale muncii cu cartea. Componentele lecturii explicative oferă resurse multiple de
valorificare deplină a conţinutului unui text de citire, indiferent de genul sau specia din care face
parte. Ceea ce apare deosebit va fi ponderea pe care o va avea, în efectuarea analizei textului, fiecare
din elementele componente ale lecturii explicative.
Închegată şi unitară, fiind rezultatul unui proces unic de creaţie, opera literară în general, şi
cea epică în special are elementele componente într-o legătură indestructibilă, detaliul şi părţile fiind
armonizate, esenţiale, de neînlocuit. Înlocuindu-se semnificativ, părţile unei opere literare se cheamă
şi se leagă reciproc, luminând întregul. Receptarea textului epic cere evidenţierea unor caracteristici
ale operelor literare în funcţie de specie, dar şi realizarea, în acelaşi timp, a unora dintre obiectivele
cognitive (a cunoaşte, a aplica, a analiza, a sintetiza) şi afective (a reacţiona, a recepta, a
valorifica, a interioriza valorile) ale educării şi instruirii în literatura română. Textul trebuie adus în
universul sensibil al elevilor, să se folosească criterii de investigare şi valorificare a operelor, de
descoperire şi apreciere a gândurilor şi sentimentelor încorporate creaţiei. Metodologia modernă a
receptării optime a unui text epic trebuie să ţină seama de principiul tratării diferenţiate a textelor,
de principiul analizei simultane a relaţiei dintre conţinut şi expresie, de principiul participării active,
conştiente şi creatoare a elevului, toate acestea ducând la o viziune analitică şi sintetică a operei
literare.
Pornind de la aceste considerente teoretice şi metodice în acelaşi timp, în cercetarea
întreprinsă am pornit de la următoarea ipoteză: dacă în cadrul orei de Limba şi literatura română
se vor lucra intensiv texte narative, aplicând oră de oră teste formative şi utilizând în mod creator
lectura explicativă, se va îmbunătăţi în mod real capacitatea de receptare activă a textelor epice.
Faptul că elevii mici pot descoperi diferite semnificaţii ale situaţiilor prezentate impune să
organizăm , pornind de la alcătuirea planului de idei, momente de adâncire a analizei textului, de
interpretare a faptelor, de cunoaştere a personajelor prin acţiunile lor, de reliefare a plusului pe care
îl aduc mijloacele artistice pe linia realizării şi transmiterii mesajului. Toate acestea constituie sarcini de
bază pentru receptarea eficientă a textului epic.
Pentru realizarea cercetării am folosit următoarele metode: observaţia, conversaţia, metoda
analizei produselor activităţii şi cercetării documentelor, metoda testelor.
Pentru a verifica eficacitatea demersului metodic folosit în munca instructiv-educativă cu
scopul de a recepta optim textul epic la vârsta şcolară mică s-a procedat la o comparaţie a
rezultatelor obţinute de eşantionul experimental cu cele obţinute de eşantionul de control. Clasa

67 / 586
experimentală este formată din 32 elevi, iar clasa de control este formată din 30 de elevi, cele
două colective fiind alcătuite din copii cu o dezvoltare intelectuală eterogenă.
Experimentul s-a desfăşurat în trei etape: etapa iniţială, constatativă; etapa formativ-
ameliorativă şi etapa finală. Eşantionul de control (clasa de control) s-a ales din aceeaşi unitate de
învăţământ, cu elevi având aproximativ acelaşi nivel de pregătire intelectuală ca cel al elevilor din
clasa experimentală. Se ştie din practica educaţională că, de obicei, calificativele ce se regăsesc în
catalog cuprind o doză de subiectivism, fiind influenţate de exigenţa mai mare sau mai mică a
învăţătorului. Din acest motiv, aplicarea testelor la cele două eşantioane s-a desfăşurat în aceeaşi
etapă a perioadei de studiu, au cuprins probe gradate ca dificultate prin care s-au verificat
cunoştinţele şi competenţele elevilor în ceea ce priveşte receptarea cu succes a unui text epic şi au
fost evaluate după aceiaşi descriptori de performanţă şi de către acelaşi cadru didactic.
Etapa iniţială, constatativă
În această etapă am aplicat un test de evaluare iniţială, elaborat în concordanţă cu
obiectivele de referinţă ale clasei a III-a, pentru a se stabili nivelul de pregătire al elevilor.
Elevii de la cele două clase au fost puşi în aceleaşi condiţii de lucru: au fost testaţi în
aceeaşi zi, la aceeaşi oră, li s-a acordat acelaşi timp necesar rezolvării sarcinilor de lucru, nu li s-au
dat indicaţii.
În etapa iniţială, constatativă a nivelului de cunoştinţe literare ale elevilor şi aplicare a lor
în situaţii practice, de evaluare, rezultatele au indicat că elevii ambelor clase au nivele asemănătoare
de pregătire, fiind omogene din acest punct de vedere – condiţie esenţială pentru dezvoltarea
investigaţiei propuse. Rezultatele iniţiale evidenţiază faptul că doar un procent de 72,72% dintre
elevi - pentru clasa experimentală şi 74,48% dintre elevi - pentru clasa de control demonstrau un
nivel ridicat al cunoştinţelor în ceea ce priveşte textul epic şi receptarea lui.
Etapa formativ-ameliorativă
În această etapă, la clasa de control lecţiile ce aveau ca subiect un text epic s-au
desfăşurat în mod obişnuit, iar la clasa experimentală s-a lucrat intens textul epic, s-a folosit în
mod creator lectura explicativă şi alte metode activ-participative, jocuri didactice, metode moderne,
interactive care să asigure o învăţare eficientă şi un progres real al nivelului cunoştinţelor.
La lecţiile de literatură în care se studia un text epic, indiferent de specia căreia îi
aparţinea, am aplicat teste de evaluare formativă în mod periodic, la majoritatea textelor studiate şi
la alte texte epice, din afara manualului, pe care le studiasem anterior cu elevii, folosind în mod
creator lectura explicativă şi alte metode activ-participative. Aceste texte şi rezultatele lor mi-au
permis cunoaşterea imediată a greşelilor, a dificultăţilor de învăţare ale elevilor, îndreptarea şi
eliminarea lor din mers prin îmbunătăţirea demersului metodic şi a calităţii metodologiei aplicate.
Etapa finală
În această etapă am propus celor două eşantioane (clasa de control şi clasa
experimentală) acelaşi test de evaluare sumativă aplicat în condiţii similare; am înregistrat şi
prelucrat rezultatele obţinute în vederea confirmării sau infirmării progresului prin raportarea la testul
iniţial şi la obiectivele stabilite în desfăşurarea cercetării.
Concluzii:
În etapa de evaluare finală a nivelului de dezvoltare a capacităţilor elevilor de receptare a
textului epic, de lucru individual în analiza acestui tip de text, rezultatele au indicat o creştere
semnificativă la clasa experimentală. Dacă rezultatele iniţiale evidenţiau doar un procent de 72,72%
pentru clasa experimentală şi 74,48% pentru clasa de control de realizare a sarcinilor de lucru
pentru receptarea optimă a textului epic, rezultatele finale indică o creştere la 82,72% pentru
eşantionul experimental şi, respectiv, 80,00% pentru eşantionul de control.
Comparând rezultatele la probele date, se constată că performanţele elevilor clasei
experimentale sunt superioare celor ale elevilor clasei de control, care la începutul perioadei aveau
aproximativ acelaşi nivel de pregătire în ceea ce priveşte receptarea textului epic. Lucrul acesta
dovedeşte faptul că aplicând în activitatea instructiv-educativă un demers metodic bazat pe folosirea
în mod creator a lecturii explicative în ceea ce priveşte receptarea textului epic în şcoala primară,
folosirea unui complex de metode activ-participative şi interactive precum şi aplicarea intensivă a
unui set de teste formative specifice fiecărei specii a genului epic, se vor obţine progrese reale în
ceea ce priveşte capacitatea micilor şcolari de a recepta eficient şi corect mesajul fiecărui text în
parte şi le va fi un real ajutor în munca viitoare cu textul, la ciclul gimnazial şi liceal.

Bibliografie:

68 / 586
 1. Alexandru Gheorghe, Metodica predării teoriei literare la ciclul primar, clasele a III-a şi a
IV-a , Craiova, Ed. Gh. Alexandru, 2004;
2. Gherghina Dumitru (coord.), Limba şi literatura română. Comunicare elaborată, Craiova, Ed.
Didactica Nova, 2003, pag. 162-200;
3. Nicolescu Estera, Didactica limbii şi literaturii române pentru învăţământul primar, Bacău,
Ed. Egal, 2003, pag. 108-132;
4. Nuţă Silvia, Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. I, Ed. Aramis, 2000,
pag. 120-164;

69 / 586
 DEZVOLTAREA ȘI EVALUAREA COMPETENȚELOR ELEVILOR
FOLOSIND INSTRUMENTE DIGITALE

Prof.:Calotă-Curelaru Daniela-Nicoleta
Liceul Tehnologic" Petrache Poenaru" Bălcești-Vâlcea

Educaţia reprezintă un proces psihosocial complex, teleologic (orientat de finalităţi

educaţionale) şi axiologic (promovează sisteme de valori), care vizează dezvoltarea liberă şi integrală
a individualităţii umane, formarea şi dezvoltarea permanentă a personalităţii umane, capabile de
integrare socială şi profesională, în raport cu cerinţele impuse de societate. Formele educaţiei
reprezintă principalele ipostaze prin care educaţia se poate obiectiva, în funcţie de gradul de
intenţionalitate şi de organizare. Există trei forme în care acţionează educaţia: a) educaţia formală
(instituţională, riguros şi ştiinţific proiectată şi îndrumată de specialişti); b) educaţia nonformală/
neformală (cadru instituţional în afara sistemului de învăţământ, caracter flexibil, proiectare corelată
cu opţiunile, posibilităţile şi aşteptările educabililor); c) educaţia informală.
În domeniul educaţional, efectele digitalizării sunt semnificative, astfel încât s-a introdus
conceptul de educaţie digitală. Aceasta reprezintă un tip de educaţie care vizează formarea de
competenţe (cunoştinţe, abilităţi şi atitudini) digitale, care reprezintă o categorie de competenţe
transversale ce permit 3 operarea eficientă cu diverse instrumente de software, informarea cu ajutorul
sistemelor electronice şi tehnice, utilizarea critică şi creativă a tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor, rezolvarea de probleme în contexte digitale (M.-D. Bocoș, (coord.), 2016).
Educaţia digitală vizează dobândirea cunoștințelor, formarea abilităților și a atitudinilor
necesare utilizării dispozitivelor digitale și pentru comunicarea online, precum şi dezvoltarea
inteligenţei şi creativității digitale .
Putem spune că există o strânsă legătură între cele patru tipuri de educație:
• educaţia formală (instituţională, riguros şi ştiinţific proiectată şi îndrumată de specialişti);
• educaţia nonformală/ neformală (cadru instituţional în afara sistemului de învăţământ,
caracter flexibil, proiectare corelată cu opţiunile, posibilităţile şi aşteptările educabililor); • educaţia
informală (caracter noninstituţionalizat, neproiectată, spontană, realizată pe baza unor influenţe
implicite, cu efecte pedagogice).
• educaţia digitală vizează dobândirea cunoștințelor, formarea abilităților și a atitudinilor
necesare utilizării dispozitivelor digitale și pentru comunicarea online, precum şi dezvoltarea
inteligenţei şi creativității digitale.
Elevii trebuie învăţaţi de la cele mai tinere vârste să folosească tehnologiile informaţiei şi
comunicării pentru a face faţă cerinţelor şi provocărilor lumii contemporane. Educaţia digitală vizează
dobândirea cunoștințelor, formarea abilităților și a atitudinilor necesare utilizării dispozitivelor digitale
pentru comunicarea online, precum şi dezvoltarea inteligenţei şi creativității digitale.
Avantajele utilizării instrumentelor digitale în demersul didactic :
 Oferă elevilor un instrument modern și atractiv de exersare a noțiunilor teoretice și de
formare a competențelor specifice;
 Elevii pot colabora, pot învăța împreună sau pot concura unii cu alți;
 Fiecare elev poate lucra în ritm propriu, fiind esențial progresul fiecăruia raportat la nivelul
iniția;
 Elevii își dezvoltă competența digitală;
 Crește interesul elevilor pentru studiul matematicii prin integrarea educației digitale în
demersal didactic;
 Elevii se pot autoevalua, putând vizualiza la final soluția corectă pentru fiecare întrebare la
care au răspuns eronat;
 Îmbină metodele didactice tradiționale cu cele moderne;
 Asigură un feed-back rapid;
 Corectarea greșelilor se face rapid;

70 / 586
  Stimularea capacității de învățare;
 Creșterea motivației elevilor ;
 Instalarea climatului de autodepășire, competitivitate;
 Întreține un nivel ridicat al atenției;
 Utilizare aplicaților de către elevi se poate face utilizând diferite dispozitive IT(tabletă,
telefon,etc).
Aplicația Kahoot este o aplicaţie lansată în anul 2013 în Norvegia.  Această aplicație poate fi
folosită în diferite etape ale activității didactice în scopul consolidării cunoştinţelor, asigurării unui
feedback rapid și stabilirii unor măsuri de remediere bazate pe feedback-ul primit.
https://create.kahoot.it/share/digestia-si-absorbtia/e180d862-c6e1-486a-baa3-4e4e945ebf23
Aplicația Quizizz este o alternativă a alicației Kahoot dar aduce unele îmbunătățiri.Testul este
realizat în ritmul propriu al elevului și oferă posibilitatea unei vizualizări în timp real a rezultatelor.
Aplicația Socrative-Rapoartele generate îi sugerează profesorului un plan de remediere, de
intervenție în vederea creșterii randamentului școlar
Proiectul unei unităţi de învăţare poate fi realizat urmând reperele de mai jos:
 Conţinuturi (detalieri) - se menţionează detalieri de conţinut care explicitează anumite
parcursuri și care oferă un cadru de structurare a competențelor.
 Competenţe specifice - se precizează numărul criterial al competenţelor specifice din
programa şcolară.
 Resurse - se precizează resurse de timp, de loc, forme de organizare a clasei, material
didactic, resurse educaționale deschise, aplicațiile digitale.
 Evaluare - se menţionează metodele, instrumentele sau modalităţile de evaluare utilizate,
aplicații digitale.
Bibliografie:
-platformadigitaliada.ro
-Pedagogie și psihologie,Marin Stoica,Editura Gheorghe Alexandru,2002

71 / 586
 DIFFERENT CORRECTION TECHNIQUES

CĂLUGĂREANU ADINA-LAURA

Spoken accuracy is more important for learners when they are practising carefully something that
has just been presented to them, such as a new verb tense or the comparison of adjectives. When doing an
exercise, the teacher can wait for a few seconds after a pupil has said the sentence in order to see if the
others have something to add. If the students solve an exercise correctly, the teacher may congratulate them
or not, but the important thing is to make them feel that s/he cares about their progress. What if students
make mistakes? How do teachers correct them?
There are three different techniques of correction and a teacher should choose the method according
to the kind of mistake, the ability and personality of the student and the general atmosphere of the class.
a) Self-correction
This consists in pointing out the mistake to the student and letting her/him correct it, of course, as
long as this can be done easily and without holding up the class. This has a beneficial effect on the student
because s/he will remember that s/he her/himself has put something right in her/his head. Harmer suggests
several ways of showing incorrectness (Harmer, 2007:69):
1. Repeating
The teacher asks the student to repeat what s/he said by using the word ‘again’ with a questioning
intonation which will surely indicate that the response was unsatisfactory. On the other hand, the student
may just think that the teacher hasn’t heard the answer, in which case the teacher has to make use of her/his
gestures and expression.
2. Echoing
Another way, probably one of the most efficient, is to repeat what the student has said using an
interrogatory intonation which will definitely make clear the teacher’s disapproval. Sometimes, the teacher
can repeat the complete sentence, stressing the part that is incorrect, for example:
*Sarah DON’T like it when I take her jacket without asking?
Another possibility is to echo the response only up to the mistake, like:
*Sarah DON’T?
3. Denial
A bit more discouraging technique is to simply tell the student that the response is not correct and to
ask her/him to repeat it.
4. Questioning
A similar way is to say ‘Is that correct?’, addressing your question to the entire classroom, thus
making them attentive, but still letting the first student to respond. This method may make the student who
made the mistake feel somewhat exposed.
5. Expression
Many teachers indicate that a response was incorrect by their expression or gesture. This is very
economical, but can be dangerous if the student thinks that the expression is a form of mockery.
In the example in the picture (Doff, 1988:191), the mistake is word order: ‘you’ and ‘are’ should be
the other way round. The teacher is circling two fingers to suggest ‘the other way round’.

72 / 586
 b) Peer-correction
If the student cannot correct her/himself, the teacher can ask someone else to help her/him. This is
very useful in the case of mistakes, when the teacher is certain that the class know the right form. What the
teacher must never forget when using this method is to ask the student who made the mistake to repeat the
correct form.
Julian Edge speaks about the advantages and the problems of peer-correction.
The advantages are:
 both learners, the one who makes the mistake and the one who corrects it, are involved in
listening to and thinking about the language, that is to say they are actively involved in the process of
learning;
 the teacher discovers if her/his students have the ability to spot a mistake and to correct it;
 this is a method which encourages student cooperation and makes them less dependent on
the teacher;
 if students succeed in cooperating without hurting each other’s feelings, then they will be
able to help each other when they work in pairs or groups, when the teacher cannot hear what is said;
 this is a good method to raise the self-confidence of the student who gives the correct
answer, by putting her/him in the teacher’s shoes;
However, this technique may lead to a few problems:
-there are usually two or three students who jump in to correct when the teacher asks for the whole
class to help with correction; in this case, the teacher has to try to involve the entire class by naming other
pupils or by giving more help with the correction her/himself. It is not good to allow the same students to
play the role of the teacher, because this method calls for cooperation and the rest of the class might feel left
aside.
-if the students are not used to peer-correction, the teacher may have a hard time trying to impose
this change upon their habits. They may make fun of the ones who make mistakes. The ones who are being
corrected may feel that they are being criticized by people who are at the same level as they are or that the
teacher is not doing her/his job properly. In this kind of atmosphere, peer-correction may be even damaging.

c) Teacher correction
If neither the student who made the mistake nor any other student can correct, then the teacher has to
give more help. This does not mean that s/he has to give the correct form straight away, because s/he has to
keep the pupils involved in the correction in order to think more about the language.
A method is to use the counting of fingers whenever something is missing, whether a sound, or a
syllable in a word or a word in a sentence. It is best for the teacher to count from right to left, because this
looks like left to right for the students facing the teacher.
For example, if a student says
*The automobile was invent in 18…
the teacher can help her/him correct her/himself by doing as shown in the picture below (Edge,
1997:27):

Another way is to use the repetition discussed under self-correction.

If anything does not work, then the teacher must give the correct answer and then ask first the whole
class to repeat it, then the student who made the mistake. If a teacher has come to use this method to correct
mistakes, this must be a sign for her/him that s/he has to go back and insist on that point that hasn’t been
quite understood.

73 / 586
 Bibliography
1. Doff, Adrian, Teach English. A Training Course for Teachers, Cambridge University Press,
1988
2. Edge, Julian , Mistakes and Correction, Longman, 1997
3. Harmer, Jeremy, The Practice of English Language Teaching, Longman, 2007

74 / 586
 PLAN DE ACȚIUNE PENTRU INTEGRAREA COPIILOR CU
DIZABILITĂȚI
Prof. Alina Camil
Școala Gimnazială „Alecu Russo” Bacău

"Copilul trebuie să știe că este un miracol, de vreme ce de la începuturile lumii

și până la sfârșitul ei , nu a mai fost si nu va mai fi niciun copil asemeni lui."
Pablo Casals

Demersul incluziv se bazează pe necesitatea dezvoltării şcolii pentru a răspunde nevoilor

educaţionale diferite ale tuturor copiilor, astfel încât să se diminueze diferenţele de învăţare și
diferenţele între gradele de reuşită şcolară, cu scopul de a asigura o educaţie eficientă pentru toată
lumea.
C.C., Z.Ș. și D.F. sunt 3 elevi ai școlii noastre, diagnosticați cu deficiențe de vedere, fiind
încadrați în gradul de handicap grav cu asistent personal. Toți cei trei copii fac parte din familii
organizate, cu resurse financiare medii și un grad mediu de culturalizare. Copiii și-au pierdut văzul
din primele zile de viață, în maternitate, locul care, de altfel, i-a și adus împreună pe drumul vieții.
Aceștia sunt acum de nedespărțit și au ales să urmeze cursurile aceluiași liceu.
În pofida deficienței lor, copiii manifestă un comportament absolut normal în colectivitate,
fiind foarte îndrăgiți de colegii lor, grație atitudinii lor optimiste, pozitive și prietenoase. Nu refuză
nicio provocare școlară sau extrașcolară, încercând – de fiecare dată – să se autodepășească și să își
învingă temerile: copiii aleargă, au învățat să meargă cu bicicleta, desenează, fetele sunt foarte
talentate la muzică, iar băiatul are un talent înnăscut de povestitor. Tuturor le place literatura, mai ales
că lectura este printre activitățile lor preferate. În lumea lor, lectura risipește întunericul.
Copiii sunt foarte bine organizați, nu au absențe la ore (în ciuda faptului că doi dintre ei fac
naveta zilnică dintr-o comună din apropierea orașului), poartă zilnic – cu mândrie – uniforma școlară
și în zile festive, portul național.

Planul de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități vizează abordarea tuturor

factorilor implicați (elevi, părinți și profesori) și poate fi structurat după cum urmează:
1. Elevi – în cazul unor elevi cu deficiențe vizuale (pierderea totală a vederii) se recomandă
respectarea în sala de clasă a unor măsuri, respectiv: elevul cu deficiență de vedere trebuie să
fie așezat în prima bancă, cu un coleg cooperant și empatic, care să îl poată sprijini pe
parcursul activităților de învățare; materialele didactice utilizate în derularea activităților de
învățare trebuie să poată fi accesate ușor; elevul poate fi implicat în diferite jocuri de integrare
în colectiv, precum și în activități extrașcolare; profesorul trebuie să adapteze conținuturile
pentru tipul său de dizabilitate și să formuleze instrucţiunile într-un mod clar și simplu;
profesorul poate să creeze activități care să îl pună în evidență; limbajul capătă un rol
considerabil în compensarea acestei deficiențe, fiind o formă principală de transmitere și
îmbogățire a experienței cognitive; se impune alegerea cu mare grijă a tonului folosit în
comunicare, pentru asigurarea unui sentiment de siguranță și de confort în clasă; elevului i se
alocă timp suficient pentru sarcinile de învățare care să îl sprijine în formarea de deprinderi
rutiniere ce pot fi valorificate în activităţi similare..
Strategii de învățare
Pot fi aplicate la clasă o serie de strategii didactice, precum: individualizarea unor secvențe de
învățare; instruirea diferențiată (adoptarea unui sistem de semne particular); practicarea metodelor
activ-participative şi practice adaptate (jocul de rol - procesul literar, problematizarea, jocul didactic);

75 / 586
încurajarea independenței și, în același timp, a muncii în perechi, în echipă (alături de copii buni și
liniștiți); protejarea stimei de sine a elevului și formarea unei imagini pozitive de sine; motivarea
elevului prin studierea si ancorarea de interesele si pasiunile lui; demonstrarea empatiei față de acest
elev, prin adoptarea unei posturi optimiste, încrezătoare; valorificarea calităților elevului.
Resurse
Este recomandată adecvarea materialelor didactice la dizabilitatea prezentată de elev (fișe de lucru
adaptate, wikki stixuri, machete, filme accesibilizate pentru nevăzători, Caravana cinematografică,
audio book-uri/ cărți audio Daisy etc.)
 site-uri utile: https://www.cartiaudio.eu/biblioteca.php; http://www.carti-
audio.blogspot.ro/; http://audiocarti.eu/
 https://www.damaideparte.ro/cele-mai-bune-carti/carti-audio-cele-mai-bune-site-uri-cu-
audiobook-uri/
Sunt utile de asemenea mijloacele multimedia (laptop, cititor de ecran, cască, imprimantă, CD-
uri, televizor etc.) și planșele tematice.
Evaluarea poate consta în: observarea sistematică a elevului; evaluări orale și scrise,
diferențiate, cu sprijin din partea cadrului didactic; aprecieri verbale sau atingeri tactile (o mână pusă
pe umăr, o atingerea a brațului, o strângere a mâinii), aprecierea vizuală nefiind accesibilă elevului.

2. Părinți – în cazul acestora pot fi propuse o serie de activități constând în: organizarea de
consultări frecvente cu părinții elevului cu deficiențe de vedere pentru fixarea unui plan comun de
acțiune; activități comune cu invitați de specialitate – profesori de sprijin, psihologi, consilieri școlari
(„Împreună vom reuși”); activități comune părinți – elevi - diriginte (ateliere de lucru, excursii, vizite,
serbări, expoziții etc.); abordarea, în cadrul lectoratelor la nivel de clasă/ școală a unor teme privitoare
la incluziunea copiilor cu dizabilități de vedere; implicarea în proiecte care să elimine acțiunile de
bullying.
Strategii de învățare: consultări cu părinții/lectorate, dezbateri, workshop-uri, expoziții.
Resurse: prezentări tematice, pliante/reviste/afișe informative, tehnologii informatizate;
resurse umane: psihologi, profesori de sprijin, consilieri școlari.
Evaluarea poate consta în: observarea sistematică, chestionare, feedback pozitiv.

3. Cadre didactice
Activitățile ce pot fi desfășurate pentru un elev cu deficiențe de vedere sunt: adaptarea
demersului didactic pentru cerințele speciale ale elevului cu deficiențe de vedere; stabilirea unui plan
de intervenție comun pentru toate cadrele didactice ce predau la clasa elevului respectiv; activități
comune părinți – profesori - elevi; colaborarea cu profesorul de sprijin/ consilierul școlar; conferințe/
cursuri de formare vizând integrarea copiilor nevăzători; colaborarea cu Fundația „Cartea călătoare”,
care facilitează accesul copiilor la toate materialele didactice necesare procesului de învățământ.
Strategii de învățare:
- ateliere de lucru
- dezbateri
- mese rotunde
- interasistențe
- lucru în echipă
Resurse:
- materiale multimedia
- lucrări de specialitate
- prezentări tematice
- pliante
- documente relevante pentru integrarea copiilor cu CES:

76 / 586
  https://lege5.ro/Gratuit/geztqmrygqza/ordinul-nr-1985-1305-5805-2016-privind-aprobarea-
metodologiei-pentru-evaluarea-si-interventia-integrata-in-vederea-incadrarii-copiilor-cu-
dizabilitati-in-grad-de-handicap-a-orientarii-scolare-si-profe/1
 Ordin Nr. 3124/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru asigurarea suportului necesar
elevilor cu tulburări de învățare. https://edu.ro/ordinul-ministrului-educa%C8%9Biei-
na%C8%9Bionale-nr-134220012017-privind-aprobarea-metodologiei-pentru
 Ordin Nr.1985/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată
în vederea încadrării copiilor cu dizabilități în grad de handicap, a orientării școlare și
profesionale a copiilor cu CES, precum și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu
dizabilități și/sau CES.
Evaluarea se poate realiza prin: caietul dirigintelui, chestionare, portofolii cu produsele
activităților, încurajarea imediată a reușitei școlare, oferirea de feedback pozitiv.
Forma fundamentală de suport pentru această categorie de elevi este, în primul rând, sprijinul
oferit de profesorul de la clasă, pentru că „singura lumină pe care o poți dărui unui orb este cea a
cunoașterii” (FCC). Mai mult decât atât, atitudinea elevilor unei clase/ unei școli față de un copil cu
dizabilități este, de cele mai multe ori, o imitație fidelă a atitudinii cadrului didactic cu privire la acest
copil. Tocmai de aceea, o atitudine deschisă și optimistă are toate șansele să conducă la obținerea unor
rezultate pozitive.

77 / 586
 ROLUL EDUCATOAREI ÎN GRĂDINIȚĂ
Prof. înv. preșc: Casapu Mirela
Grădinița cu PP nr.30, Timișoara

Prin caracterul său de mediu instituționalizat, grădinița oferă repere specifice în care se va
înscrie relația educatoare-copil, în procesul educațional și dincolo de acesta. Deși împrumută foarte
mult din încărcătura afectivă a relației părinte – copil, noua relaționare cu adultul pe care preșcolarul o
face odată cu intrarea în grădiniță are câteva trăsături aparte:
- implică o anumită distanță;
- presupune respectarea unor reguli de comunicare și relaționare cu un adult, altul decât
părintele;
- este marcată de preocupările explicite ale educatoarei în atingerea finalităților instructiv-
educative propuse;
- este mediată de preocuparea copilului preșcolar pentru rezolvarea sarcinilor didactice;
- este influențată de condițiile particulare pe care le are instituția educațională: spațiul unde este
situată, dotarea, mobilierul, pregătirea cadrului didactic, programul special de instruire și
formare.
Educatoarea este repede percepută de copilul nou intrat în grădiniță drept un adult semnificativ,
în afara părinților, pe care nu îl acceptă întotdeauna foarte ușor, mai ales că acest proces se suprapune
adesea peste primele situații în care copilul se desparte temporar de părinți. Mediul stimulativ al
grădiniței și experiența de comunicare în astfel de situații a educatoarei facilitează adaptarea
preșcolarului la noul său statut.
Educatoarea devine pentru acesta un punct de reper în contextul bogat în provocări al grădiniței.
Copilul se străduiește să obțină atenția și aprecierea educatoarei, acceptă fără condiționări regulile
impuse de aceasta și îi recunoaște autoritatea absolută. Acest lucru nu înseamnă renunțarea copilului la
manifestarea unor trebuințe firești precum: afirmarea de sine, împărtășirea impresiilor și a unor puncte
de vedere personale, nevoia de a avea un anumit control asupra unor situații educaționale și de a-și
exersa capacitatea de a alege și de a lua decizii iar aceste nevoi trebuie încurajate și îndeplinite de
educatoare ori de câte ori este posibil.
Rolul educatoarei în procesul instructiv-educativ presupune în primul rând transmiterea de noi
cunoștințe pentru copilul preșcolar. Asumarea de către educatoare a cestui rol presupune înțelegerea
faptului că fiecare copil învață într-un mod aparte și are nevoi de cunoaștere diferite. Angajați în
activități de învățare, copiii sunt încurajați să gândească singuri, să ia decizii și să gasească soluții
pentru problemele întâlnite.
Educatoarea este și organizatorul activității de joc a copilului, activitate în care se poate angaja
uneori ca partener, însă întotdeauna observă, asistă și reglează conduita de joc a copiilor. Observarea
activității ludice este pentru educatoare prilej de cunoaștere a identității copiilor, a trăirilor emoționale
și a experiențelor de viață trăite, a calității cunoștințelor, fapt care îi permite adaptarea și diferențierea
modalităților de relaționare individuală cu fiecare copil.
Rolul educatoarei în relația cu copiii este și acela de mediator al comportamentului copiilor.
Activitatea de disciplinare în grădiniță este de natură pozitivă și implică respectarea de către
educatoare a unor principii de bază :
- formularea regulilor de comportament într-o manieră pozitivă și implicarea de câte ori este
posibil a copiilor în stabilirea regulilor;
- evitarea diminuării respectului de sine și a motivării, argumentării prin comparații între copii;

78 / 586
 - redirecționarea comportamentelor inadecvate, grija de a nu amplifica sentimentul de vinovăție
și rușine;

- utilizarea cu discernământ a recompensei și pedepsei, folosirea cuvântului și a tonalității vocii

ca instrumente pedagogice.

Nu trebuie uitat nici rolul de model pe care educatoarea îl joacă în relația cu copilul. Înclinația
spre imitație a preșcolarilor se manifestă și în preluarea rapidă și fidelă a comportamentelor, limbajului
și atitudinilor pe care educatoarea le manifestă.

De aceea, încrederea în sine, echilibrul psihic, capacitatea de comunicare eficientă, preocuparea

pentru comunicarea interindividuală, dinamismul, simțul ordinii și a frumosului, calități absolut nece-
sare cadrului didactic se vor regăsi și în personalitatea copiilor.

În sala de grupă nu ne vom înțelege de glasurile copiilor… veți auzi doar: „‹‹Hai să facem curse.
Eu îl vreau pe Bucșă, dar Fulger prin ce cutie de jucării e?››, „E păpușa meeeaaa. Dă-mi-o, e a mea!
Doamnaaaaaaa, fetița aceasta mi-a zis ca nu mai e prietena mea.”›› Însă, într-un loc liniștit, putem
discuta ore în șir despre copii, educație, jocuri si distracție. Pe scurt, despre decurge o zi normală a
mea la serviciu.

Înainte de toate, copiii trebuie să îți fie tare dragi… atât de dragi, încât să nu te saturi de ei nici în
weekend, nici când îi întâlnești pe stradă sau în supermarket de îți vine mereu, instinctual, să le
zâmbești și să îi dezmierzi. Apoi multă, multă răbdare, bunătate, iubire, iertare. Să fii bun și să ierți
năzbâtiile pe care ei le fac, considerându-le simple acțiuni normale pentru ei. Atunci intervine
educatorul, cel care le este și prieten totodată, și care închide ochii și își spune „calm, trebuie să fiu
răbdătoare și să le explic unde au greșit.” De multe ori trebuie să fim ca ei, să dăm în mintea lor. De
aceea, uneori, nu mă distingi în sala de grupă, căci sunt de-a lor, un copil printre copii. Dacă stai la
catedră, i-ai pierdut. Nu numai că sunt gălăgioși, dar au nevoie să se simtă importanți, iubiți, să fie
precum personajele principale din filmele lor.
Dacă întrebi cum mă simt după o zi de lucru, îți răspund astfel: bucuroasă, mândră, satisfacută
sufletește, uneori stresată și agitată pentru că uzura este mare. De aceea, practic, programul nostru este
de 5 ore. Da, sunt mândră de numărul mare de membri de familie pe care îi am: 20 de suflete!

Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot educatoare aș fi și nu, nu mă întreb nici măcar în glumă „cine
m-a pus să mă fac educatoare?”. Mă înclin în fața mamei mele că m-a îndrumat. Cred cu desăvârșire
că meseria aceasta nu stă bine pe orișicine. Nu îmi rămâne decât să nu stau cu mâinile la spate și să
dau ordine, ci să fiu prietenă și să le insuflu frumosul către viață. Vreau ca cei mici ai mei să învețe să
fie fericiți, în primul rând. Vreau să îi văd râzând și după o zi plină petrecută împreună, să îmi
strige: „Doamna, ne vedem mâine!”. De cele mai multe ori, părinții unora îi așteaptă minute bune pe
holurile grădiniței, copiii lor nesăturându-se să se joace cu prietenii, colegii lor, adică. Aici e
mulțumirea mea cea mare: copii fericiți la grădiniță, educator împlinit.

Când se desprind de mâna mamei, copiii apucă mâna educatoarei. Se simt singuri, în nesiguranță.
Depinde de educatoare cum transformă lacrimile în zâmbete. „Ce mare lucru face o educatoare?”, se
întreabă unii. Cred cu tărie că sufletul unui copil îl poți vindeca doar cu iubire. Și mai știu ceva: ei m-
au vindecat pe mine! Ei m-au învățat să spun „te iubesc!”. Ei m-au făcut să prind încredere,
spunându-mi: „ce frumoasă ești astăzi!”, „părul tău e grozav, cu multe culori.”. Ei m-au învățat să
zic: „mai învăț și eu de la voi, mai greșește și doamna.”. O educatoare câștigă mult atunci când nu
face predici lungi, plictisitoare, ci are în vedere exemplul propriu, printr-o consecventă iubire,

79 / 586
bunătate, adevăr, dreptate.

Ceea ce face o educatoare face cu sufletul, din suflet, pentru suflet. Dacă ar fi să descriu totul
într-un cuvânt, cel mai potrivit ar fi DĂRUIRE. Dacă ar fi să descriu în mai multe cuvinte ce înseamnă
pentru mine, ar suna cam așa: „Aici, e lumea mea, universul meu. Toți copiii sunt soare pentru mine în
fiecare zi și împreună creștem frumos.”

În concluzie, rolul educatoarei în interacţiunea cu copilul, cu dezvoltarea sentimentului de

apartenenţă la grup este major şi îşi pune amprenta asupra conturării şi dezvoltării continue a
personalitătii copiilor preşcolari. Să nu uităm că toţi copiii au în comun câteva lucruri esenţiale: au
nevoie de dragoste, de securitate, de hrană bună, de sprijinul nostru ca să crească, să se dezvolte
sănătos şi să înveţe.

„A creşte un copil este un lucru riscant; căci reuşita depinde de multă trudă şi grijă, iar nereuşita
întrece orice altă durere”.(Democrit)

BIBLIOGRAFIE
https://www.didactic.ro/materiale-didactice/rolul-educatoarei-in-modelarea-personalitatii-copilului-
prescolar
Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7ani

80 / 586
 VIOLENŢA ÎN ŞCOLI, ÎN LUME ŞI LA NOI

Prof. înv.primar Ioana Cazan

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 HUNEDOARA, HUNEDOARA

Să definim pentru început termenul de ,,violenţă” , nu pentru că nu s-ar cunoaşte

accepţiunea acestui cuvânt, ci pentru că definiţa nu mai este aceeaşi de acum 20 de ani şi nici nu
putem da o definiţie fără a adăuga şi lista de cauze contemporane a acesteia. Astfel:
”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocarea unei răniri fizice în cadrul relaţiei
dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual
poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale
surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, incl;
furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor,
telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie(sursa:Politia Capitalei)
Experţii care cercetează această problemă sunt de acord că violenţa este un fenomen larg
răspândit, mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplu fapt ca cele mai multe fapte nu
sunt raportate poliției sau spitalelor
Astfel, milioane de copii din întreaga lume devin victime ale abuzurilor fizice şi
psihologice, în majoritatea cazurilor, tocmai din partea celor responsabili pentru îngrijirea lor. În
pofida acestor statistici şi în pofida concluziilor cercetărilor efectuate de experţi privind
consecinţele violenţei, numai 17 ţări din întreaga lume au interzis prin lege, până în acest
moment, orice formă de pedeapsă fizică sau tratament umilitor împotriva copilului. Suedia
(1979), Finlanda (1983), Norvegia (1987), Austria (1989), Cipru (1994), Italia (1996),
Danemarca (1997), Letonia (1998), Croaţia (1999), Germania (2000), Bulgaria (2000), Islanda
(2003), România (2004), Ucraina (2004), Ungaria (2004), Grecia (2006), Olanda (2007).
În 153 de ţări sunt permise pedepsele fizice, ceea ce înseamnă că peste 1,5 miliarde de
copii trăiesc în ţări în care acest fenomen e legal. Aceasta înseamnă că majoritatea copiilor din
lume sunt lipsiţi de protecţie atât teoretic cât şi practic, oricine putându-i agresa fără frica de a
răspunde în faţa legii pentru actele sale.
Suedia a fost prima ţară din lume care a interzis toate formele de pedeapsă corporală
aplicate copiilor în 1957. Experienţa acestei ţări arată că o schimbare considerabilă în atitudinea
şi metodele de disciplinare aplicate de părinţi şi educatori copiilor şi reducerea pedepselor fizice
nu se pot baza exclusiv pe introducerea de legi prohibitive, ci mai ales pe campanii de educare a
publicului desfăşurate de-a lungul a decenii întregi. În 1980, studiile arătau că 51% din părinţi
folosiseră bătaia ca metodă de corecţie. Douăzeci de ani mai târziu, numărul acestora a scăzut .
Deşi România se află printre puţinele ţări din lume în care legislaţia interzice folosirea
pedepselor fizice asupra copilului, totuşi, specialiştii sunt de părere că mai avem de lucrat la acest
capitol, întrucât o mare parte a românilor sunt încă de părere că bătaia "e ruptă din rai". Jumătate
din parinţii români folosesc bătaia ca metodă de disciplinare. În ciuda acestei legi, potrivit
statisticilor publicate în studiul "Abuzul şi neglijarea copilului"(realizat în 2001 de ANPDC,
Banca Modială şi OMS), se evidenţiază că 47,2% din părinţi spun că folosesc bătaia ca metodă de
disciplinare a copilului, iar 84% din copii declară ca sunt bătuţi de părinţi.(Este incredibil dar
romanii înca se ghidează după zicala :,,Eu te-am făcut , eu te omor!, Unde lovește mama sau tata
crește carne.) Pedepsele fizice aplicate copiilor deţin cea mai mare pondere în mediul rural.
Astfel, 87% din părinţii de la sate ce au copii cu vârste cuprinse între 3 si 5 ani, respectiv 78% din
părinţii ce au copii de 6-7 ani, au declarat că le aplică acestora pedepse fizice. În mediul urban,

81 / 586
violenţa fizică are o pondere mai mică (52,6% la copiii între 6 si 7 ani si 50,2% la cei între 3 si 5
ani). Expunerea la violenţă poate avea efecte semnificative asupra copiilor pe parcursul
dezvoltării lor şi influenţează modul în care aceştia işi vor forma relaţiile cu cei din jur în
copilărie şi ca adulţi.O parte din adulţi cred că un copil de 6 luni sau mai mic, care asistă la scene
violente (ca de pildă tatăl o loveşte mereu pe mama), nu va suferi mult deoarece nu are memorie
pe termen lung. Fals. Copiii ,, absorb” tot ce se întamplă în jurul lor de la cele mai fragede
vârste. Ei percep violenţa şi furia care-i înconjoară asa cum percep şi dragostea şi atenţia din
partea celor care îi îngrijesc. Violenţa afectează viaţa tuturor celor care sunt martori la ea.
Pentru copii, violenţa are urmări psihologice, emoţionale şi de dezvoltare. Chiar şi la copiii foarte
mici, martori la violenţă, pot apărea simptome de genul: anxietate, coşmaruri, regresie în limbaj
sau în dezvoltarea motorie şi stres post-traumatic. De asemenea, încrederea în propria persoană
sau în cei cu care vine în contact poate avea de suferit.
Deşi expunerea la violenţă poate avea consecinţe serioase asupra copiilor, ei pot trece
peste efecte mai uşor dacă anumiţi factori sunt prezenţi în viaţa lor. Un copil care creşte îconjurat
de dragoste şi atenţie din partea unor adulţi care cunosc efectele violenţei şi ştiu să ofere
stabilitate şi linişte, are sanse mari să crească frumos şi să fie un adult fericit.
Un element favorizant pentru actele de violenţă este lipsa de educaţie (85%).
Lipsa de educaţie generează un comportament primar, brutal, lipsit de respect si conduce
la violenţă. În momentul în care în educaţia unui adolescent se găsesc lacune, acesta devine
influenţabil si, de cele mai multe ori, aceasta se transformă în violenţă.
Elevii ar trebui învaţaţi să comunice ; educaţia este cea care permite sublimarea
impulsurilor violente, conducând la însuşirea unor valori umaniste. După cum se ştie în ultimii
40-50 de ani s-a acordat o foarte mică importanţa educaţiei umaniste şi acest lucru a dus spre o
societate tot mai lipsită de valori reale , rece şi mult prea violentă.
Rezultatele studiilor indică o înclinaţie sporită spre violenţa cu precădere în cazul elevilor
provenind din medii familale defavorizate. Comportamentul părinţilor are, statistic, o influentă
extrem de puternică asupra nivelului de agresiune manifestat de copii.
Motivele violenţei în şcoli: primul pas în soluţionarea conflictelor şcolare
Pentru a înţelege actele de violenţă în şcoli este mai mult decât important să cunoaştem
motivele care duc la declanşarea acestora. De multe ori copilareşti pentru un adult, motivele
violenţei fizice sau verbale în mintea unor adolescenţi sunt grave, ceea ce îi face să reacţioneze în
funcţie de felul în care concep o anumită situaţie sau în funcţie de nivelul de educaţie primit. În
urma unor studii realizate de specialiştii în domeniu şi în urma declaraţiilor elevilor din diferite
şcoli, elevii-problemă sunt aceia care au dificultaţi în comunicarea cu parinţii sau aceia care
provin din familiile în care predomină climatul conflictual. Anturajul este, de asemenea, unul
dintre motivele conflictelor şcolare. Marea majoritate a elevilor se afliliază unor „gaşti” şi copiază
comportamentul şi felul de a acţiona al „partenerilor”. Chiar dacă există anumite acţiuni pe care
nu le consideră adecvate, elevii acţionează în funcţie de comportamentul întregului grup de teama
de a nu fi daţi la o parte. Dorinţa de a ieşi în evidenţă, teribilismul vârstei, nevoia de a se face
cunoscuţi sunt alţi factori de violentă în rândul elevilor. Toate aceste acte agresive influenţează
negativ sistemul educational, dar şi siguranţa celor care învaţa în şcolile în care incidentele
violente „fac parte” din programa scolară.
Sistemul educaţional şi modul în care acesta poate rezolva conflictele şcolare
Violenţa fizică este o problemă de actualitate atât în rîndul cadrelor didactice cât şi în
randul elevilor care învaţa în şcolile româneşti.
În România înca mai exista cadre didactice care lovesc elevii atunci când consideră că
aceştia au greşit , dar cel mai grav este ca am ajuns să vedem cadre didactice lovite sau agresate
verbal de elevi. Cu siguranţă un astfel de elev are un comportament similar şi acasă şi cu
siguranţă a învatat acest comportament în familie sau în mediul din care provin.
Pentru soluţionarea problemelor conflictuale dintre elevi există numeroase metode, mai
mult sau mai puţin folositoare în funcţie de gravitatea situaţiei:

82 / 586
 - medierea conflictelor şcolare este un procedeu care constă în soluţionarea disputelor
prin intervenţia unei persoane neimplicate în conflict. În cadrul şcoliilor, această procedură
trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic- acolo unde acesta există.
-echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare prin acordarea
aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict. În acest sens, soluţionarea problemei
este mult mai simplă, iar conflictul poate fi „stins” mai uşor.
-corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă, principalii
„suspecţi” în declanşarea actelor violente.
-realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoală; prin această procedură fiecare
elev învaţă că este egal în drepturi indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al
parinţilor.
Problema devine mai complicată atunci cand este vorba de conflictele dintre cadre
didactice , parinţi si elevi. Medierea acestor conflicte se transformă adesea într-o situatie penibilă
pentru mediator. De cele mai multe ori este greu de pus cuvântul elevului contra cuvântului
cadrului didactic. Eventuala sancţionare a cadrului didactic nu face decât sa ştirbească autoritatea
întregii şcoli şi a învaţamantului în general, fapt pentru care mulţi directori ascund astfel de
conflicte. Pe de altă parte nesancţionarea acestuia dă naştere la un nou conflict între şcoală şi
parinţi. Lipsa unui regulament strict în şcoli precum şi originala întelegere şi aplicare a celui
existent , lipsa oricăror măsuri coercitive în şcoli nu fac decât să dea frâu liber actelor de violenţa
în învăţământul românesc. Ca şi în multe alte situaţii democraţia şi legislaţia europeană a fost
interpretată intr-un mod foarte original. Acte de violenşă cum se petrec în unele şcoli de la noi şi
în apropierea acestora nici nu ar putea fi imaginate în ţările europene , în Statele Unite şi nici
chiar în multe ţări asiatice.
Desfaşurarea unui proiect educaţional,,Comenius” în colaborare cu o şcoala din Marea
Britanie ne-a făcut să cunoaştem realitaţi ale şcolii europene .De exemplu câti parinţi şi elevi ştiu
că în Marea Britanie uniforma este obligatorie? Nu există abateri de la această regulă. Decenţa
uniformei uimeste. Nimeni nu întră în şcoală daca îi lipseşte sacoul-pe care îl poartă şi fetele-
cravata , camaşa albă sau însemnele şcolii. Caţi elevi stiu că în Marea Britanie sălile de clasă au
toţi pereţii transparenţi? Ferestre pe toate laturile! Astfel încât se poate vedea de afară sau de pe
coridor în clasă în orice moment , fie oră sau pauză. Cred că s-ar împuţina drastic actele de
violenţă dacă şi la noi directorul , profesorul de serviciu , paznicul şcolii sau chiar celelalte cadre
didactice ar putea vedea ce se întampla într-o sală de clasă.
Ştim ca mulţi elevi au probleme materiale , că sunt agresaţi în familie , că sunt crescuţi
mai mult de grupul de copii de pe stradă - fiind cel mai mult timp singuri acasă -dar măcar şcoala
ar putea sa îi inveţe ce înseamnă autoritatea.Şcoala este prima instituţie cu care copilul ia contact
în viaţa lui. Aşa cum nu respectă disciplina şcolară , aşa nu va respecta nici o alta autoritate a
statului. Respectul faţă de ceilalţi , disciplina se invată în şcoală. Dacă şcoala nu reuşeşte să-l
invete pe copil respectul atunci e posibil ca acel copil să nu respecte nici una din valorile
societaţii în care traieşte.
Conform unui studiu internaţional efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătaţii în 37 de
ţari, România este nominalizată pe primele locuri la violenţa în şcoli. Peste jumătate din
profesorii români raportează acte de huliganism la orele lor sau au nevoie de protecţie pentru
securitatea lor sau a altor elevi. În cealaltă parte a balanţei se află Danemarca şi Olanda. Studiile
au demonstrat că cel puţin unul din patru elevi de clasele VII-VIII se teme să nu fie atacat sau să
devină victima violenţei în şcoli. Şcolile din Danemarca sunt cele mai sigure, deoarece,
conform datelor, doar 6% din cursanţi se tem de acest lucru.
Aproape 70% din elevii români se află în această situatie, ducandu-se cu teamă la ore. Cu
toate acestea elevii care comit acte de violenţa în şcoli ramân nepedepsiţi. Pedepsele şcolare sunt
practic inexistente , elevul nu poate fi eliminat din şcoală pe parcursul învaţământului obligatoriu
iar societatea aproape că iartă orice faptă comisă de un minor.

83 / 586
 STRATEGII INOVATIVE, CENTRATE PE UTILIZAREA NOILOR
TEHNOLOGII

Prof. Chiriac Florinela

Școala Gimnazială Șimian

Învățământul online deschide posibilitatea unei pregătiri structurate, coordonate și corect etapizate
(vedem acum multitudinea de platforme și soft-uri educaționale on-line, care abundă media în această
perioadă); reprezintă o formă de învățare la distanță, facilă, destinată celor care nu au posibilitatea de a
accesa sistemul de învățământ clasic, traditional, ”față în față” sau adecvată unor contexte speciale, așa cum
se întâmplă în perioada actuală de pandemie, când întregul sistemul de învățământ, public și privat,
indiferent de nivel sau ciclu curricular este închis. Acest mod de învӑțare este impus acum de perioada
dramaticӑ pe care o traversӑm.
În absența relaționării față în față cu elevii, în contextul fizic al clasei, trecem printr-un proces de
adaptare și flexibilizare. Cu alte cuvinte, exersăm alături de elevi și suntem modele pentru elevi pentru a ne
îmbunătăți exact acele laturi pe care le cere viitorul.
Strategia didactică se constituie dintr-un ansamblu de metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi
forme de organizare a activităţii, complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu
elevii, în vederea realizării cu eficienţă a învăţării. În elaborarea acestui plan de lucru, profesorul ţine cont de
o serie de factori care condiţionează buna desfăşurare a acţiunilor de predare/învăţare/evaluare, variabile ce
ţin de elev, de curriculum, de organizarea şcolară şi chiar de profesorul însuşi. Important este ca profesorul
să prevadă implicarea elevilor în realizarea acestui plan de lucru, în calitate de subiecţi activi ce contribuie la
construirea propriei cunoaşteri. Aceştia pot să-şi manifeste dorinţa de a învăţa prin cooperare, pot să opteze
pentru anumite materiale didactice pe care să le folosească, pentru anumite metode, tehnici sau procedee de
lucru. Astfel li se dezvoltă creativitatea și se asigură calitatea învățării, nu orice învăţare, ci una care are
legătură cu realitatea, cu interesele şi nevoile elevilor.
Strategiile didactice elaborate trebuie să fie centrate pe învăţare şi, respectiv, pe cel care învaţă. O
strategie inovativă poate izvorî din combinarea armonioasă a tuturor factorilor implicaţi. Este esenţială
construirea unor strategii didactice bazate pe acţiune, aplicare, cercetare, experimentare . Astfel, li se va
crea elevilor ocazia de a practica o învăţare de calitate, de a realiza achiziţii durabile.
Strategiile didactice se caracterizează prin flexibilitate , adaptându-se la situaţiile şi condiţiile
învățării on-line. Această flexibilizare depinde în mare măsură de creativitatea şi de spontaneitatea cadrului
didactic, de capacitatea acestuia de a sesiza rapid punctele slabe şi de a remedia în timp util erorile.
Pentru ca activitățite derulate în predarea on-line să fie eficace se urmăresc mai multe aspecte:
- diversitatea;
- accesibilitatea;
- estetica materialului didactic prezentat;
- cadrul ambiental personalizat cu lucrările elevilor sau schimbarea locaţiei de lucru;
- aplicarea unor strategii de învăţare prin cooperare ca metode de promovare a armoniei
sociale;
- percepţia şi feed-back-ul părinţilor pe parcursul desfăşurării activităţilor de remediere;
- implicarea mediatorului şcolar în buna desfăşurare a activităţii de educaţie remedială.

Platforma reprezintă, în această perioadă „altfel”, modalitatea prin care transmitem elevilor noștri
mesajul de normalitate și educație în orice condiții.
Strategia didactică inovativă poate fi numită predare interactivă online. Este o schimbare clădită
pe atuurile platformelor digitale educaționale și având ca dimensiune centrală interactivitatea, rolul cheie
avându-l elevul. Acesta va interacționa atât cu cadrele didactice cât și cu ceilalți colegi.
Aceste tipuri de interacțiune constituie esența unei predări centrate pe elev. În proiectarea unei
strategii inovative se exploatează cele mai importante caracteristici ale tehnologiei și mediului digital. Ne
vom focaliza în principal asupra acelor particularități tehnologice care favorizează superior utilizarea unor
strategii și metode didactice care sporesc calitatea predării-învățării.

84 / 586
 Strategiile didactice interactive promovează o învăţare activă, implică o colaborare susţinută între
elevi, mai ales în această perioadă de învățare on-line. Cadrul didactic nu are rolul de difuzor de mesaje
informaţionale, ci de organizator, facilitator şi mediator al activităţilor de învăţare. Demersul didactic este
conceput astfel încât nu îl mai are în centru pe profesor, ci pe elev. Rolul profesorului rămâne unul capital, el
devine organizator oferind elevilor multiple ocazii de a se implica în procesul propriei formări, de a-şi
exprima în mod liber ideile, opiniile şi de a le confrunta cu cele ale colegilor, de a-şi dezvolta competenţele
metacognitive. Din receptor pasiv de informaţii, de cunoştinţe „prefabricate”, elevul devine activ, motivat să
practice o învăţare autentică, să-şi formeze competenţe specifice.
Strategiile didactice interactive trebuie să fie prezente în momentul: proiectării, desfăşurării
activităţii și (auto)evaluării. Atitudinea activă şi creatoare a elevilor este o consecinţă atât a stilului de
predare al profesorului cât şi a obişnuinţei elevului de a se raporta la sarcina de lucru.
Fiecare școală va dezvolta o strategie de adaptare curriculară pornind de la analiza nevoilor
specifice de învățare ale elevilor.
- strategii bazate pe învățarea prin descoperire - pornind de la diferite suporturi concret-senzoriale:
materiale video, seturi de imagini, ilustrații, fotografii care reflectă aspecte din viața proprie și din cea a
familiei;
- strategii interactive bazate pe conversație, discuții în grup,mai els acum, când elevii se pot simți
dați la o parte, marginalizați. Trebuie să le arătăm că ne preocupă ceea ce gîndesc, să evidențiem trăsături
morale ale unor persoane, să formulăm argumente sau contraargumente cu privire la un punct de vedere;
- strategii de învățare problematizată - prin implicarea elevilor în rezolvarea unor situații-problemă
ce apar în grupurile de apartenență sau la nivelul comunității, pornind de la relaționarea acestora;
- strategii care valorifică jocul de rol și dramatizarea - elevii sunt puși în variate situații de viață
cotidiană, de dezvoltare a creativității și a abilităților socioemoționale;
- strategii de învățare bazate pe proiect - care își propun implicarea elevilor în activități pe o temă
dată sau la alegere.
La disciplina Muzică și mișcare, sunt propuse și transmise elevilor proiecte tematice: clipurile video
sau fotografiile reprezentând rezultatul activității sunt trimise pe grupul de lucru al cadrelor didactice și,
firește, oferim feedback fiecărui elev în parte. Acest lucru îi motivează pe copii şi îi antrenează, într-un mod
fericit, în toate activităţile de acest gen.
Într-adevăr, implicarea resurselor digitale în procesul educațional, care să corespundă nevoilor și
particularităților grupului de elevi, este o adevărată provocare.Premium
Pentru disciplina Dezvoltare personală, platforma oferă posibilitatea postării de materiale
vizuale/grafice adecvate tematicii și vârstei elevilor, propuneri de proiecte individuale care pot fi realizate
acasă, cu minimum de resurse materiale feedback-uri pentru teme sau proiecte (transmise către toți elevii sau
către anumiți elevi, în mod individual; de asemenea către părinți).
Elevii apreciază comunicarea cu profesorul si relația continuă pe care o oferă această metodă
modernă de predare-învățare.
Învățarea on-line trebuie să aibă o abordare inovativă, care include dezvoltarea inedependenței și
creativitatea elevilor. Necesită o minte deschisă și doritoare să încerce noi metode. Spre deosebire de
timpurile când lucram doar cu elevii, acum trebuie să lucrăm și cu părinții acestora . Copiii trebuie implicați
în proiecte reale, iar uneori educația trebuie personalizată. Realizarea unei sarcini de lucru se poate desfășura
în alt mediu: în curtea casei, în fața blocului, în parc, etc.
Provocarea care rămâne este aceea de a găsi rezultate măsurabile pentru a demonstra însuşirea
competenţelor şi a abilităţilor dorite.

85 / 586
 PREDAREA ONLINE LA NIVEL DE GRĂDINIȚĂ
Prof. înv. preșc. Chiriță Oana,
Grădinița cu p.p. nr. 28, Ploiești

Trecerea de la procesul instructiv-educativ desfășurat în cadrul grupului educațional și bazat pe relații

psihologice directe, nemijlocite, de tipul față-în-față, la derularea activităților didactice, exclusiv prin mijloace
moderne de comunicare online, poate conduce la schimbări perceptive ale paradigmei educaționale.
Predarea online vine cu o serie de provocări pentru copii și cadrele didactice: dificultăți tehnologice
inevitabile, lipsa unei relații personale dintre profesori și copii, un control mai limitat al cadrului didactic asupra
„atmosferei” din clasa virtuală, dificultăți de verificare a nivelului de atenție al copiilor și o mulțime de alte
detalii care apar pe parcurs, în funcție de preșcolari, materie și conținutul predat.
În contextul învățării on-line, literatura de specialitate aduce în prim plan conceptul de e-pregătire, care
se referă la atât la e-pregătirea organizației școlare pentru a putea implementa învățarea de tip online (proces de
învățământ clar organizat și reglementat, infrastructură fiabilă, acces facil la infrastructură, resursă umană suport
pregătită), la e-pregătirea elevilor/părinților care trebuie să dețină abilitățile de utilizare a computerului și a
accesării internetului, precum și abilități pentru utilizarea resurselor online, să demonstreze capacități de
autonomie în învățare și de autoevaluare, abilități de organizare și de management al învățării, să dispună de
interes și motivație pentru învățare, de abilități de a comunica cu grupul, să manifeste responsabilitate,
spontaneitate și promptitudine în rezolvarea sarcinilor, dar și la e-pregătirea profesorului, care trebuie să
demonstreze experiență relevantă în utilizarea TIC în procesul didactic, cunoștințe și abilități pentru manipularea
hardware-ului și a software-ului, abilități de selectare critică a resurselor educaționale, adaptarea stilului de
predare la noul mediu de învățare, manifestarea de atitudini pozitive față de tehnologie.
E-pregătirea pentru mediul educațional de tip online determină efecte pozitive în planul performanțelor școlare,
se asociază cu creșterea satisfacției pentru activitatea de învățare, cu implicarea și cu trăirea stării de bine. În caz
contrar, efectele sunt negative, fiind identificate atât în planul scăderii performanțelor în învățare (neînțelegerii
sarcinilor de învățare, feedback întârziat din partea profesorului etc.), în plan comportamental prin neimplicare în
activitate, scăderea gradului de motivație pentru învățare, scăderea capacității de concentrare a atenției, și mai
ales în plan emoțional, prin manifestarea nervozității datorate scăderii controlului și a lipsei interacțiunii directe
cu profesorul/colegii. Toate acestea se reflectă în plan psihologic prin creșterea nivelului de frustrare și a
nivelului de stres, ceea ce poate conduce la creșterea gradului de agresivitate și la apariția sindromului de
burnout.
Unul dintre cele mai dificile aspecte ale predării online se leagă de motivația copiilor pentru învățare.
Atenția copiilor în fața ecranului poate fi ușor distrasă în timpul lecțiilor online, oboseala intervine mai repede,
iar implicarea copiilor în lectie poate fi mai dificilă decât în clasă, când cadrul didactic se află la doi pași distanță
de elevi.
Pentru o mai bună desfășurare activităților, profesorilor care doresc să predea online copiilor de vârsta
preșcolară li se recomandă:
 Să participe la seminarii web, să citească articole și bloguri, să se informeze și să discute cu colegii care
trec printr-o experientă similară. Sunt foarte multe seminarii gratuite prin care aceștia pot primi idei noi sau
confirmarea că ideile lor sunt bune. În ciuda provocărilor, trecem printr-o situație în care putem învăța și
deprinde abilități folositoare pentru viitor.
 Să țină o evidență a activităților pe care le încearcă. Să noteze ce funcționează și să reflecte la cum pot
schimba activitățile la care copiii nu răspund așa de bine.
 Să încerce să păstreze structura lecției cât mai apropiată de cea cu care sunt obișnuiți copiii. Să adapteze
activitățile care le plac copiilor, pe cât posibil, deși există posibilitatea ca acestea să nu se desfășoare la fel ca în
sala de curs.
 Să profite de noul mediu în care învață copiii, și să le ceară să aducă în fața camerei obiecte legate de
tema lecției, sau obiecte care pentru ei au o semnificație specială și pe care vor să le arate celorlalți copii.
 Să nu își facă griji dacă cei mici sunt timizi la început, sau dacă nu participă, sau se ascund de webcam.
Trebuie să li se acorde timp, așa cum ar face-o într-o clasă normală. Cu încurajare și răbdare se vor obișnui cu
lecțiile online.

86 / 586
  Dacă observă că o activitate nu dă rezultate, că sunt obosiți sau că nu înțeleg, să nu insiste prea mult, pur
și simplu să schimbe activitatea. Dacă devin frustrați sau supărați, cel mai bun lucru este ca profesorul să îi
înțeleagă și să îi încurajeze.
 Să zâmbească și să încerce să se uie direct spre camera video, astfel încât copiii să aibă senzația că se
uită în ochii lor.
 Să își folosească vocea și expresiile faciale, indicii vizuale și gesturi pentru a clarifica instrucțiunile și
limbajul predat.
 În tranzițiile de la o activitate la alta, să folosească fraze ritmate interactive, mișcări, să numere până la
zece, etc., astfel încât copiii să nu se plictisească așteptând și să-și piardă concentrarea.
 Să alterneze activitățile de grup cu jocuri ce necesită răspunsuri individuale.
 Dacă la o întrebare copiii nu răspund imediat, să le dea puțin timp de gândire să proceseze întrebarea.
 Să se asigure că numește copiii atunci când dorește să îi răspundă, și să folosească un sistem care să îl
ajute să îi includă pe toți în mod egal.
 Să alterneze între activități antrenante și activități care să-i calmeze.
 Funcția share screen îi permite să le arate prezentări, imagini, jocuri și clipuri video, pentru o învățare
mai plăcută și mai motivantă.
 Părinții sau tutorii pot fi și partenerii de lucru ai copiilor, astfel încât aceștia să exerseze întrebări și
răspunsuri în engleză. Dacă totuși părinții nu sunt disponibili, copiii pot exersa sau face jocul de rol cu o jucărie.
 Uneori poate fi prea mult zgomot de fundal, sau ecou de la un participant, ceea ce ar putea să facă
comunicarea dificilă. Alteori profesorul dorește ca ei să (se) poată asculta fără să (se) întrerupă. Sau poate unul
din părinți vorbește la telefon fără să-și dea seamă că e auzit de toți participanții la ora. În aceste situații este
recomandat ca profesorul să închidă temporar microfonul sau microfoanele, pentru a facilita înțelegerea și
confortul tuturor copiilor în clasă. Important este să le fie explicate atât copiilor cât și părinților de ce folosește
aceste funcții.
Educația de acasă nu trebuie separată de cea școlară. Este benefic pentru copil ca părinții să cunoască ce
se întâmplă la grădiniță și ca profesorii pentru învățământ preșcolar să cunoască situația familială. Implicarea
părinților în educația preșcolară online a copilului înseamnă și sprijinul dat în realizarea sarcinilor preșcolarilor;
oferirea de materiale alternative pentru a-i face munca de înțelegere, memorare și învățare mai simplă.

Bibliografie
Agabrian, M. (2006). Școala, familia, comunitatea. Iași: Institutul European
Basarab, A. (2015). Preluat pe 31 Martie 2019, de pe https://anatolbasarab.ro/scoala-spatiu-cultural-al-
socializarii/
Băran Pescaru, A. (2004). Parteneriat în educație: familie – școală – comunitate. București: Aramis Print
https://www.profesorinromania.ro/2021/02/01/implicarea-parintilor-in-viata-scolii/
https://www.upit.ro/ro/upit-pentru-comunitate/educatia-fata-cu-provocarile-unei-situatii-exceptionale
https://www.edupedu.ro/gradinita-digitala-solutiile-profesorilor-british-council-pentru-lucrul-online-cu-
prescolarii/

87 / 586
 ŞCOALA ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI

Prof. Cîmpan Carmen Elisabeta

Liceul Tehnologic „Vasile Gherasim” Marginea, Suceava

Preocupările de identificare şi cultivare a specificului individual al elevului sunt justificate şi

de prezenţa ştiinţei în acţiunea de orientare şcolară şi profesională care contribuie la înlăturarea
întâmplării, neinformării sau a capriciilor în alegerea profesiunii, înlesneşte, în acelasi timp trecerea
de la un criteriu constatativ, dogmatic şi statistic la unul formativ dinamic şi interpretativ. Dacă
familia, vecinătatea ei (inclusiv relaţiile de joc ale copiilor), comunitatea de referinţă – sunt elemente
naturale, înnăscute, caracteristice speciei umane, în care domina pornirile instinctive, şcoala este o
instituţie creată de societate în momentul în care familia a fost depăşită, n-a mai putut ţine pasul cu
dezvoltarea societăţii, deci n-a mai putut transmite singură copiilor tot ceea ce era necesar de transmis
în formarea lor pentru viaţă. În şcoală domină voinţa, raţiunea. Existenţa unor persoane special
pregătite pentru a servi şcoala, ca educatori – învăţatori, profesori, reprezintă un fruct al diviziunii
muncii care s-a dezvoltat în societatea civilizată. Lucrarea şcolii nu se mai desfaşoară spontan ca
înaintea apariţiei ei, ci pe baza unui program stabilit dupa aceleaşi norme generale pentru toate şcolile
şi pentru toţi elevii.
Ideea de libertate este uneori greşit înţeleasă, ea fiind confundată de cei care învaţă, de pildă
în România, după 1989, cu anarhia, cu bunul plac, putând fi auzită frecvent, în discuţiile dintre tineri,
exprimarea concepţiei lor prin : “Fiţi serioşi ! Cine mai învaţă în ziua de astăzi ?” Cei câţiva olimpici
dintre elevi nu reprezintă calitatea activitaţii din învaţământ în general, ci preocupări izolate. Este
esenţial ca autoritatea şcolară să fie îmbinată cu libertatea elevului de a întreba, de a alege, de a
comunica în mod serios ceea ce el gândeşte, dacă este în dilemă cu ceva, dacă a ajuns la constatări şi
concluzii interesante. În mod logic, ajungem astfel la personalitatea şi autoritatea profesorului.
“Programul cel mai încărcat şi legile cele mai severe, aplicate de un profesor blând şi drept, devin
foarte puţin simţite, în vreme ce un program uşor şi reglementat, blând, devine nesuferit dacă
profesorul e nedrept şi prea aspru. Personalitatea profesorului rămâne astfel factorul decisiv în
influenţa pe care şcoala o are asupra personalitaţii elevului. Un profesor drept, capabil şi blând, care
ştie să câştige inima elevilor, îşi exercită acţiunea sa plăcut şi binefăcător. Dimpotrivă, un profesor
aspru, brutal şi incapabil face nesuferită cea mai frumoasă materie, pentru care elevul simte cea mai
placută atracţie”(N. Margineanu, op. cit., p. 288). Este de subliniat faptul că multe somităţi din diferite
domenii de activitate datorează cariera, bunastarea, situaţia lor socială profesorilor lor, celor pe care i-
au luat de model, pe care i-au urmat, păstrându-le toată viaţa un profund respect. Şi mai este ceva ce
nu poate fi trecut cu vederea : un acelaşi act, un acelaşi demers, o aceeaşi apreciere din partea
profesorilor au efecte diferite de la elev la elev, după individualitatea fiecăruia, lucru firesc din punct
de vedere psihologic. De aceea se impune cunoaşterea temeinică a elevilor şi tratarea lor individuală.
Afirmarea de sine a elevului într-un câmp de valori
„Dacă copiii ar creşte mai departe aşa cum se arată (la început), am avea numai genii.”
(GOETHE)
Societatea în care trăim înaintează cerinţe deosebite faţă de personalitatea elevului. Pentru a le
realiza, este nevoie de un învăţămînt formativ şi, în acest context, curriculumul, conceput ca un
parcurs pentru viaţă al educabililor, trebuie să asigure dezvoltarea unei personalităţi deschise, flexibile
şi creatoare de valori. Curriculumul are un caracter formativ, importante fiind nu doar conţinuturile în
sine, ci şi aspectele formative ale învăţării, materializate în capacităţi şi atitudini, deoarece acestea
sunt componentele unei personalităţi viabile, capabile să înfăptuiască schimbări. Orice personalitate,
prin dinamismul de care dispune, tinde să-şi găsească un loc cât mai adecvat în societate şi un
echilibru psihologic. Aceasta însă nu se realizează de la sine, ci prin autoorganizare şi activism într-un
câmp axiologic.
Analizând procesul de formare a orientărilor valorice ale elevului, menţionăm principiul activizării
sub cele două aspecte ale lui: intern şi extern.
Activitatea internă este legată de sursele lăuntrice ale autodezvoltării, autoafirmării şi
autorealizării. Anume ea contribuie la formarea individualităţii omului, datorită căreia are loc trecerea

88 / 586
socialului în individual şi invers. Cea externă este concepută, în acest context, ca afirmare a
mecanismelor emoţional-volitive şi este realizată pe calea construcţiei programului de activizare şi
afirmare a personalităţii. Activitatea internă şi cea externă constituie un tot întreg, iar armonia dintre
ele asigură formarea unei personalităţi axiologice.
Subiectul a fost profund studiat de mulţi savanţi. J.Piaget afirma că omul trăieşte, ia atitudine,
activează într-o multitudine de valori, pe care le ierarhizează şi astfel, prin opţiuni ce depăşesc
permanent actualul nivel, atribuie un sens existenţei sale. Comenius considera că dacă omul este o
fiinţă eminamente culturală, educaţia este definită drept proces de transmitere a culturii, iar pedagogia
– ca o ştiinţă a culturii.
Afirmarea de sine este manifestarea iniţiativei şi spiritului de independenţă, responsabilitate,
autodepăşire şi autonomie, autocontrol şi autoapreciere. Caracterul negativ al acesteia este
nonconformismul, rezistenţa la normele de activitate şi disciplină, obstinaţia, aroganţa etc.
Orientarea valorică a personalităţii înseamnă dezvoltarea conştiinţei de sine, afirmarea
propriei personalităţi şi integrarea treptată în valorile vieţii. Ca rezultat al interacţiunii cu pedagogii,
cu părinţii şi prietenii, copiii cuceresc autonomia şi afirmarea de sine. De aceea prin formarea unor
orientări valorice pot fi prevenite şi chiar înlăturate fenomene negative ale „afirmării de sine”, tinerii
fiind antrenaţi ca parteneri loiali, ca subiecţi ai educaţiei.
La începutul secolului al XXI-lea, societatea democratică manifestă un interes deosebit pentru
cunoaşterea profundă a personalităţii copilului şi îndrumarea acestuia în funcţie de aspiraţiile
interioare şi potenţialul lui. Experienţa mondială este elucidată în raporturile anuale despre învăţămînt
ale UNESCO, ale Biroului Internaţional al Educaţiei, ale Adunării Generale a ONU, ale altor
organizaţii internaţionale şi au ca bază strategică în activitatea sa reprezentanţii multor curente
pedagogice.
În ultimul timp, mulţi profesori sunt de părerea că organizează procesul educaţional din
perspectivele cerinţelor curriculare, axându-l pe elev ca subiect al învăţării. Ei formulează cu
precauţie obiectivele operaţionale ale activităţii, utilizînd verbe de acţiune; proiectează lucrul la clasă
în perechi şi în grupuri, realizează împreună cu elevii postere; îi ghidează la elaborarea proiectelor,
portofoliilor etc. Utilizând la lecţii sau în afara orelor de curs termeni mai „moderni”, folosind
preponderent tehnici cu caracter interactiv, putem susţine cu certitudine că profesorii îşi orientează
activitatea spre elev şi aspiraţiile lui interioare? Răspunsul ar fi afirmativ, dar analizînd lucrurile cu
atenţie, vom avea rezerve. De ce?
Deseori cadrele didactice „bune” selectează conţinuturile, chiar le prelucrează şi îi conving pe
elevi să urmeze aceste „modele eficiente”, preferând ca educabilii să repete sau reproducă sârguincios
materialul propus, fapt ce determină, în ultimă instanţă, comportamentul şi atitudinile acestora, ceea
ce seamănă mult cu activitatea tradiţională din pedagogie, unde accentul se punea pe acţiunile
profesorului care formează şi dezvoltă personalitatea elevului.

Bibliografie:
1. Cucoş, C., Pedagogie şi axiologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995;
2. Cucoş, C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
3. Delors, J., Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie
în secolul al XXI-lea, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
4. Gardner, H., Les inteligences multiples, Retz, Paris, 1996;
5. Văideanu, G., Education-Culture-Developement. Education axiologique, Doc. UNESCO/BIE,
Paris, 1992;
6. Piaget, J., Naşterea inteligenţei la copil, Bucureşti, 1997;
7. Constantin Cucoş, Pedagogie, IASI, Editura Polirom, 2000.

89 / 586
 CE NE DORIM DE LA COPILUL NOSTRU?

Prof. învăţământ preşcolar CIOLPAN MARIA RAMONA

SCOALA GIMNAZIALA GABRIEL MARINESCU – TIGVENI, JUDETUL
ARGES

Venirea pe lume a unui copil într-o familie este un prilej de bucurie. Din păcate,
o dată cu trecerea timpului, în unele familii se pot ,,culege,, roadele unor
greşeli făcute de părinţi în fixarea obiectivelor, în gestionarea resurselor
investite.
Voi exemplifica câteva dintre dorinţele
părinţilor mai frecvent formulate şi urmărite în relaţia cu copiii lor, dar ale căror
rezultate s-au dovedit a avea ulterior şi repercusiuni negative.
•,,Să fie cuminte, disciplinat.,, U r m ă r i l e a c e s t e i m e t o d e s e v o r v e d e a
p r e g n a n t a t u n c i c â n d c o p i i i v o r a j u n g e l a vârsta adolescenţei sau în momentul
când se va ivi şansa de a avea o viaţă autonomă. Astfel, putem asista la fuga de acasă,
căsătorii premature, manifestări de violenţă.
•,Să fie ascultător.,, Orice părinte îşi doreşte copii ascultători, care să
răspundă cu promptitudine de fiecare dată când i se cere ceva. De la cele mai fragede
vârste, unii copii manifestă indiferenţă la solicitările părinţilor sau, chiar mai mult, preiau
,,controlul,, familiei atunci când se pune problema luării unei decizii. Atunci
când ne punem problema,,Cum s-a ajuns în această situaţie şi ce e de făcut?,, e bine să
ne întrebăm întâi ce-am făcut noi pentru ca el să devină ascultător.
•,,Să fie ca şi copilul X,, Fiecare copil este unic, original.
Dacă ne fixăm cu îndârjire în minte un prototip al copilului nostru ideal şi
încercăms ă n e m o d e l ă m p r o p r i u l c o p i l d u p ă a c e s t e x e m p l u , a v e m c e l e
m a i m a r i ş a n s e c a rezultatul să ne dezamăgească într-o bună zi. A - i c e r e
copilului tău să devină ca altul, înseamnă a-l priva de o identitate,
a - i refuza dezvoltarea sinelui.
• Să fie cel mai bun!
Pentru orice părinte acesta este un motiv de bucurie.Copilul ar putea fi un
,,savant în devenire,, , dar nici pe departe nu trebuie să nepripim a-l considera
,,un mic geniu,,.Nu aceasta este vârsta la care să tragem linia şi să numărăm
realizările. Acestaeste doar începutul.
• Să nu sufere ce am suferit eu, să nu-i lipsească nimic.
Aceasta este o modalitate prin care iau naştere copiii răsfăţaţi, care reprezintă
oproblemă serioasă atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru societate, în general.Trei
aspecte merită luate în discuţie:
-copilul obişnuit să i se ofere mult, va avea pretenţia să primească din ce în cemai
mult;
- în momentul în care copilul sesizează slăbiciunea părinţilor
p e n t r u e l , v a începe ,,şantajul sentimental,, la care îi va supune până la epuizare;
-p ă r i n ţ i i n u t r e b u i e s ă a i b ă o s i t u a ţ i e m a t e r i a l ă f o a r t e
b u n ă p e n t r u a - ş i răsfăţa copiii.

90 / 586
 ,Să nu...,, De obicei copiii îi obosesc foarte repede pe adulţi cu energia pe care o
manifestă.Impunerea de reguli ş i d e restricţii e s t e u n f a p t l ă u d a b i l , î n s ă
a t u n c i c â n d s e exagerează şi restricţia devine o PRIORITATE în elaborarea
strategiilor educativepărintele riscă să ajungă incapabil de ,, a vedea copacii din cauza
pădurii,,.Desigur, orice demers educaţional are la bază obiective clar conturate.Trebuie
să ţinem cont, însă, de faptul că scopul oricărui adult implicat în educareaunui
copil este ca acesta să ajungă la un echilibru dinamic între interesele
personale şi cele ale societăţii, între ceea ce vrea şi ceea ce vrem de la el.

Bibliografie
- D o l e a n I . , D o l e a n D . M e s e r i a d e p ă r i n t e , E d . A R A M I S PRINT,
Buc.2002;
-BunescuG., AlecuG., BadeaD., Educaţia părinţilor, Strategii şi
programe,E.D.P.,Buc 1997

91 / 586
 MUZICA – ARTA DE A GÂNDI PRIN SUNETE

Ciucă Daniela Raluca

Liceul de Arte „H. Darclee” Braila

„Muzica este,probabil, singura limbă universală a lumii și este mijlocul prin care un compozitor care
a trăit acum trei sute de ani își poate comunica inspirația unui interpret în viață azi”.1
Muzica exprimă formarea personalității. Nu poate înceta niciodată sa fie cea mai înaltă și cea mai
eliberatoare dintre arte,ocupând un loc privilegiat în ierarhia nevoii de frumos a omului. Formarea educației
muzicale a elevilor se desfășoară atât prin teorie, cât și prin elementele muzicii care se adresează sensibilității
și gustului artistic. Prin urmare, este necesar să se creeze acel mediu favorabil de dezvoltare a însușirilor
muzicale înnăscute pe care toți copii le manifestă de la cele mai mici vârste.
PIANUL – LEGĂTURA PRIN ATINGERE
Copiilor care învață un instrument muzical le sunt dezvoltate creativitatea, curiozitatea,
tenacitatea,sensibilitatea.Ei devin mai disciplinați și mult mai responsabili. Curiozitatea muzicală se
grupează în jurul acestui instrument fascinant – pianul- cu o expresivitate spectaculoasă. Atracția copiilor
față de acest instrument este irezistibilă: unii copii încearcă clapele cu câte un deget, una câte una, ascultă
uimiți diferența sunetelor,rimează, se joacă, se bucură, încearcă să fredoneze sunet etc. dându-le posibilitatea
să practice muzica în cadrul unor activități plăcute și strict legate de interesele lor emoționale. Mintea lor
încearcă să prindă primele relații între ele, prin impresii senzoriale și percepții rudimentare. Expresia lor
devine gravă , concentrată, meditativă.Doar pe această cale, elevii îndrăgesc muzica și se dezvoltă din punct
de vedere muzical, ajungând la acele trăiri afective care asigură formarea gustului artistic, ca primă etapă a
educației estetice. Pianul este considerat un instrument muzical desăvârșit. Cu expresivitatea sa deosebită,
acest instrument ocupă un loc aparte în lumea muzicii clasice, resimțindu-și prezența în lumea jazzului și în
lumea muzicii pop. Pe scenele de concert se impune prin măreție și discreție atât ca instrument solist cât și ca
instrument acompaniator.
Pianul este instrumentul ce iți oferă posibilitatea de a te exterioriza și dezvolta nu doar pe plan
muzical. Cu ajutorul lui, îți dezvolți capacitatea de concentrare și inteligență muzicală. Aspectele inteligenței
muzicale reprezintă competența de a produce și sesiza ritmul, înalțimea sunetelor, semnificația acestora.
Memoria auditivă,vizuală cât și frazarea muzicală.
Pianul este instrumentul care se poate studia de elevi începând cu clasa I, chiar și de la vârste mai
mici, claviatura fiind ușor de folosit. Datorită faptului că acest instrument se poate învăța de la vârste
fragede, studiul pianului este un mijloc de educație muzicală. Acest instrument poate avea și un rol
complementar, în ideea că elevul își alege alt instrument sau o altă specialitate și nu în ultimul rând pentru a
atinge performanța. Curiozitatea muzicală se grupează în jurul acestui instrument fascinant având o
expresivitate spectaculoasă.Atracția copiilor față de acest instrument este irezistibilă.Unii încearcă clapele,
una câte una.Ascultă și sunt uimiți de înalțimea sunetelor. Alături de talent și inteligență munca are și ea un
rol important în formarea muzicianului. De asemenea și atenția ocupă un rol important.Pentru a spori atenția,
este nevoie de odihnă și o dispoziție bună acestea fiind două elemente fundamentale.
De ce sa înveți sa cânți la pian?
--- crește gradul de focusare pe lucrurile importante, dar și pe detalii. Daca situația concretă o cere.
---dobândire de abilități organizatorice
---încetinirea vizibilă a proceselor de îmbătrânire cerebrală și a declinului cognitiv
---un mai bun control al emoțiilor distructive
---abilitatea de a utiliza în mod mult mai eficient ambele emisfere cerebrale (pianiștii având un tipar
mental unic, diferit mult de al altor instrumentiști )
---creativitate crescută( la pian se poate cânta dupa partitură, dar se pot face și improvizații , se pot
compune melodii proprii cu diverse grade de complexitate)
--- ușurința în învățarea limbilor straăine
--- viteza crescută de îndeplinire a anumitor activități din diverse domenii ale vieții cotidiene și
profesionale.
Beneficiile cursurilor de pian depășesc cu mult sfera simplei educații muzicale, fiind adaptate atât
vârstei cât și nivelului. Activitatea în cadrul orelor se desfășoară la modul individual profesor-elev, lecțiile de
pian fiind recomandate atât copiilor cât și tinerilor, cu atât mai mult, cu cât sunt motivați de pasiunea pentru
muzică interpretată la pian.

92 / 586
 Fară indoială este un instrument care ocupă un loc important in muzică, având un aport major în
nenumărate compoziții și interpretări. De aceea pianul este o foarte bună alegere pentru oricine dorește să
cânte la un instrument de plăcere sau în mod profesional. Cu un aspect foarte elegant, poate constitui piesa
de interes,atât într-un interior clasic cât și într-unul modern. Se poate spune că este cel mai indicat instrument
de „a ajuta” educația muzicală.
„Este regele neîncoronat al instrumentelor – pentru că toate își regăsesc ambitusurile în el, dar și
sclavul lor, deoarece le acompaniază cu pasiune și credință. A fost răsfățatul compozitorilor de la clasici
încoace, demonstrându –și capacitatea de a renaște mereu, de a supraviețui zilei de ieri și a păși pe ziua de
mâine. Va mai fi un timp proprietatea pe care corifeii artei sunetelor o vor concede pe bună dreptate
pedagogiei muzicale în intreprinderea ei de a prezerva si continua( iar în cazul cel mai bun, de a rectifica)
trecutul glorios al muzicii”.2
Potrivit profesoarei Alma Cornea Ionescu „Pianul este instrumentul cel mai cunoscut și poate cel
mai răspândit pentru limbajul universal al muzicii. El este singurul instrument, alături de orga mare, care
poate reda orice fel de lucrare muzicală, indiferent de ceva complet desăvârșit. Pianul poate deci înlocui
caracterul polifonic al unei orchestre, reducând astfel numărul executanților la unul singur. Așa se explică
marea sa popularitate.”3
Bibliografie
1. Alma Cornea Ionescu. Metodă de pian pentru anii I-II,Ed.Muzicală a Uniunii Compozitorilor din
RPR.București,1962.
2. Dana Ursulescu. Pianul un ghid ușor. Ed. Aquilla, Oradea, 2008.
3. Liviu Dănceanu. Cartea cu Instrumente, Ed.Fundației României de Mâine,București, 2002.

93 / 586
 STRATEGII INTERACTIVE DE EVALUARE
Prof.Ciuciuc Elena
Școala Gimnazială ,,Iancu Văcărescu”

În ultimile decade, conceptul de evaluare a suferit profunde si semnificative transformări.

Evoluând de la concepția tradițională asupra evaluării ce o situa în finalul învățării, astăzi, evaluarea este
mai mult decât un proces final sau paralel cu învațarea, este un act care se integrează în acelasi proces de
învățare, creând relații interactive. Elevul, în timp ce învață, efectuează repetate procese de valorizare și
apreciere critică, acestea îi servesc ca bază pentru luarea deciziilor orientative în propria-i formare si
dezvoltare.
La nivelul procesului de învățământ interesează nu numai desfășurarea evaluării didactice, ci și
formarea și dezvoltarea capacității elevilor de autoevaluare. Astfel, dezideratele educaționale cuprind un
registru nou de competențe, spre deosebire de atribuțiile tradiționale centrate pe transmiterea de informații
și evaluarea însușirii informațiilor transmise.
Apare astfel necesitatea accentuării preocupărilor care urmaresc dezvoltarea capacității elevilor
de autoevaluare, în condițiile desfășurării unui dialog deschis între profesor și elev.
Evaluarea este o activitate foarte complexă care presupune trei operații complexe: măsurarea,
cuantificarea rezultatelor școlare prin procedee specifice, utilizând instrumente adecvate scopului urmărit
(probe scrise/orale/practice, portofolii, proiecte etc.),stabilindu-se o relație funcțională între un ansamblu
de simboluri(cifre, litere) și un ansamblu de fenomene și obiecte, conform unor caracteristici pe care
acestea le poseda; aprecierea acestor rezultate școlare pe baza raportării lor la un sistem de valori, a unor
criterii unitare (bareme de corectare și notare, descriptori de performanță), emitându-se o judecată de
valoare; formularea concluziilor prin raportarea la scala de notare și adoptarea deciziilor educaționale
adecvate în urma interpretării rezultatelor obținute.
Criteriile pedagogice promovate vor analiza în ce masură elevul a făcut progrese, dacă și-a însușit
conținuturile în acord cu obiectivele vizate, ce competențe dezvoltă și ce trăsturi de personalitate și-a
format.
Procesul evaluarii presupune parcurgerea următoarelor etape: stabilirea scopului și a obiectivelor
activității de evaluare răspunzând la întrebări de genul : de ce se realizează evaluarea?, ce se urmăreste?,
ce rezultate se așteaptă ?
În funcție de răspunsurile la aceste întrebari se alege strategia optimă de evaluare, se stabilesc
momentul când va fi realizată evaluarea, conținutul vizat și grupul țintă. Strategia de evaluare are în
vedere opțiunea pentru o anumită formă de organizare a activității, propunând metodele și tehnicile
eficiente care vor fi folosite, în conformitate cu normele și regulile impuse de cerințele principiilor
didactice. În functie de strategia de evaluare, de conținutul acesteia și de particularitățile clasei, se va
stabili nivelul minim al performanței asteptate. Pe aceasta bază se construiesc itemii, apoi se aplică
probele de evaluare stabilite și se culeg informațiile obținute în urma aplicării acestora. Rezultatele se
măsoară și se apreciază pe baza unei scale de notare, fie prin raportarea la grupul de elevi ori obiectivele
propuse inițial sau de performanțele individuale. Este imoprtant ca fiecare elev să simtă că a progresat
față de stadiul de la care a pornit inițial, chiar dacă performanțele sale sunt încă reduse în comparație cu
ceilalți elevi din clasă. Devenind conștient de propriul nivel, elevul poate să-și mobilizeze efortul pentru o
nouă învățare, mai eficientă, și cu rezultate personale din ce în ce mai bune.
Astfel după ce a apreciat rezultatele obținute de elevi , profesorul poate lua o decizie în
conformitate cu acesta ( cel care a fost evaluat să cunoască ce a știut și ce a greșit și cum poate să-și
îndrepte greșelile) și îmbunătățirea operațiilor ( specifice proceselor de predare-învățare-evaluare) pentru
activitățile urmatoare. În funcție de rezultate, cadrul didactic va elabora programe de remediere ( dacă

94 / 586
performanțele au fost sub așteptări ) sau programe de progres pentru cei care au depășit cu rezultate
optime stagiul supus de pregătire.
Strategiile de evaluare permit atât cadrului didactic cât și elevului cunoașterea gradului și măsurii
în care au fost îndeplinite finalitățile propuse. Eficiența proceselor de predare depind de corectitudinea și
de promptitudinea cu care se realizează actele evaluative.
Fiind un proces multidimensional, se pot identifica, mai multe strategii/tipuri de evaluare. Din
punct de vedere al situațiilor de evaluare, putem identifica două strategii : evaluare realizată în
circumstanțe obișnuite , bazată pe observarea activității elevilor și evaluare specifică, realizată în condiții
special create ce presupune eaborarea și aplicarea unor probe, partenerii angajați în proces fiind conștienți
de importanța demersurilor de verificare și apreciere întreprinse.
După funcția dominantă îndeplinită, putem identifica două strategii: evaluare diagnostică ( se
realizeaza o diagnoza descriptivă ce constă in localizarea lacunelor și erorilor în cunoștințe și abilități dar
și a punctelor forte și o diagnoza etiologică care relevă cauzele care au generat neajunsurile constatate) și
evaluarea predictivă prin care se urmarește proognozarea gradului în care elevii vor putea să răspundă pe
viitor unui program de instruire.
După modul în care se integrează în desfășurarea procesului didactic putem identifica trei
strategii: evaluarea inițială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul
la care se situează elevii; evaluarea formativă, care însoțeste întregul parcurs didactic, organizând
verificări sistematice în rândul tuturor elevilor și evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la
sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire.
După autorul care efectuează evaluarea putem identifica trei strategii :evaluarea internă,
întreprinsă de aceiași persoană/instituție care este direct implicată și a condus activitatea de învatare (
profesorul clasei); evaluare externă, realizată de altă persoană/instituție, alta decât cea care a asigurat
derularea predării și învățării și autoevaluarea, efectuată de subiectul însuși asupra propriului progres.
Departajarea evaluării se face între: evaluarea preponderent pedagogică, vizând în esență ceea ce
subiecții au asimilat, ceea ce știu să facă și ce capacități și trăsături și-au format; și evaluarea
preponderent pshiologică, privind funcțiile pshice implicate în activitatea de învățare. Evaluările
pshiologice vizează aptitudinea subiectului de a învăța, adică ceea ce poate să facă.
După obiectul evaluării: evaluarea procesului de învățare, atât a achizițiilor cât și a procesului în
sine; evaluarea performanțelor realizate individual, în grup sau de către grup și evaluarea a ceea ce s-a
învățat în școală sau a ceea ce s-a învățat în afara școlii.
După accentul pus pe proces sau pe sistem: evaluarea de proces, se referă la performanțele
elevilor și evaluarea de sistem, accentul se pune pe sistemul în care se desfașoară procesul de învățământ.
După domeniu: evaluarea în domeniul cognitiv(cunoștințe); evaluarea în domeniul socio-
afectiv(atitudini) și evaluarea în domeniul pshimotor (capacități, aptitudini, deprinderi);
După modul în care pot sau nu pot fi cuantificate rezultatele în funcție de punctaj: evaluare
cantitativă, rezultatele sunt cuantificabile în funcție de un punctaj și evaluare calitativă, la care rezultatele
nu pot fi măsurate prin cuantificare.
Evaluarea online se poate realiza prin platformele și aplicațiile disponibile online, astfel drumul
este larg deschis pentru diverse tehnologii utile în evaluare, dar ceea ce trebuie să vină întâi este modul în
care tehnologia va îmbunătăți pedagogia folosită.
Google Forms permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback și
pentru a crea teste scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare
sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai
multe variante de răspuns, sau nu. Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt.
Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu. Aici măiestria
profesorului este să construiască distractori (răspunsuri greșite, care rezultă dintr-un proces de gândire
eronat, dar frecvent la elevi) cât mai buni. Mai mult, putem să includem explicații pentru răspunsul greșit,
explicații pe care elevul să le primească de îndată ce a terminat testul. În plus, elevii pot relua testul. Alte
aplicatii care pot fi folosite în evaluare sunt: Kahoot și Wordwall

95 / 586
 Concluzionând, evaluarea reprezinta totalitatea activităților prin care se colectează, organizează
și interpretează datele obținute în urma folosirii unor metode, tehnici și instrumente de măsurare,
apreciere în conformitate cu obiectivele și strategia adoptată, în funcție de conținutul și grupul de lucru
vizat, în scopul emiterii unei judecăți de evaluare pe care se bazează adoptarea unor decizii în plan
educațional. Evaluarea este inseparabil legată de proiectare, pe de o parte, programul de instruire și
educare care trebuie să prevadă criteriile, indicatorii de performanță, instrumente pentru control și, pe alta
parte, rezultatele evaluării constituie baza reluării procesului instructiv-educativ.
Concomitent este necesară conștientizarea de către aceștia a obiectivelor de atins și a felului cum
vor fi evaluate achizițif ile. Acest fapt va contribui la energizarea și canalizarea efortului și a energiilor
celor ce învață pe direcția dorită. Aducându-le la cunoștintă criteriile de evaluare ce urmează a fi folosite,
profesorul va stimula motivația și le va dezvolta elevilor competențele lor autoevaluative.
Strategiile didactice interactive de predare-învățare, corelate cu cele evaluative conduc împreună
la eficientizarea activității desfășurate de profesor cu elevii săi.

Bibliografie :
1.. Cucoş C., ( 2008), Teoria şi metodologia evaluării, Iaşi, Editura Polirom
2. Lisievici, P., (2002), Evaluarea în învăţământ. Teorie, practică, instrumente, Bucureşti, Editura Aramis
3. Radu, I. T., 2000), Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, E.D.P

96 / 586
 PLAN DE ACTIVITĂȚI PENTRU UN MEDIU INCLUZIV
Propunător: prof. Cojocaru Lăcrămioara
Colegiul Tehnologic,, Spiru Haret”, Piatra Neamț

Grup Idei de activități Resurse Evaluare

țintă
(titlu, descriere pe scurt)
1. Micii economiști Resurse umane:

Activitate de integrare a elevilor cu CES din - elevii clasei a VII-a, - Formativă prin
clasă ( 3 elevi din clasa a VII-a ). interevaluare și
- profesorul coordonator. autoevaluare,
Scopul: integrarea elevilor cu C.E.S. în
activitățile școlare din cadrul procesului Resurse materiale: - Cum v-ați simțit
instructiv-educativ de predare-învățare- participând alături de
evaluare. - cartoane colorate, colegii

Competențe urmărite: - videoproiector, tăi în echipa/grupul de

lucru?
Elevii - stabilirea relatiei dintre venituri, consum, - laptop,
economii, - Ce putem face pentru a
- enciclopedii, forma un singur
- dezvoltarea capacităţilor de numărare şi
efectuare a calculului matematic, oral şi în scris, - manualul, grup/echipă de lucru?

-formarea unui comportament de consummator, -cataloage, - Observarea sistematică a

gradului de implicare
- elaborarea unui buget, - explicatia,
a elevilor,
- gestionarea bugetul individual de timp. - joc de rol,
- Activitățile practice.
Elevii vor lucra in echipe de lucru/ învățare și - conversatia,
de analiză în funcție de nivelul lor de înțelegere
(pe care l-au stabilit ei înșiși). - fișe de documentare,
Ei comunică între ei în cadrul echipei de lucru și - demonstratia,
lucrează cu profesorul.
- caietul de notite,
La final, toți elevii din cadrul echipelor de lucru
vor forma un singur grup.
- tabla.

Resurse procedurale: munca

97 / 586
 individuală și în echipă.

Timp de lucru – 1 oră

2. Istețime și dibăcie Resurse umane:

Activitate de integrare a elevilor cu CES din - elevii clasei a V-a A, - Formativă prin
clasă (2 elevi din clasa a V-a A). interevaluare și
- profesorul coordonator. autoevaluare,
Scopul: integrarea elevilor cu C.E.S. în
activitățile școlare din cadrul procesului Resurse materiale: - Observarea sistematică a
instructiv-educativ de predare-învățare- gradului de implicare
evaluare. - hârtie glase,
a elevilor,
Competențe urmărite: - coli de carton format A4,
- Chestionare de feedback,
- desenarea/colorarea într-un mod cât mai - creioane colorate,
original a diferitelor tipuri de alimente de - Analiza produselor
origine vegetală ( fructe și legume), - markere, activității,

- decuparea, în mod corect, conform conturului - imagini, - Activitățile practice.

lor,
- creioane/creioane colorate
- comunicarea cu profesorul și colegii din clasă,
- lipici,
-dezvoltarea abilităților de comunicare și
relaționare emoțională pozitiv, - foarfece.
-actualizarea portofoliului elevului cu Resurse procedurale:
cataloagele de alimente de origine vegetală (
fructe și legume),
- munca în perechi și în
echipă,
-produsele obținute vor fi prezentate în cadrul
expoziției organizate în școală.
- cooperarea în realizarea
cataloagelor pentru fructe și
legume.

Timp de lucru – 2 oră

3. Doar împreună reușim! Resurse umane:

Activitate de acceptare a diversității și de - elevi ai claselor de - Observarea sistematică a

creștere a coeziunii de grup a elevilor cu CES. gimnaziu, gradului de implicare

Scopul: integrarea elevilor cu C.E.S. în - profesorii coordonatori. a elevilor,

activitățile extrașcolare prin partciparea la
activităţi de grup. Resurse materiale: - Formativă prin
autoevaluare și
Elevi din clasele gimnaziale participanți la - ziare, interevaluare,
concursul de Parada modei dintr-o altă unitate

98 / 586
de învățământ. - cartoane, - Film cu parada modei,

Elevii participanți vor ajuta și pe colegii cu - materiale textile, - Notarea impresiilor

deficiențe locomotorii în costumarea lor cu participanților,
rochiile și pălării, confecționate din materiale - costume pentru parada
reciclabile și refolosibile. modei. - Analiza produselor
activității.
Scurtă pauză de relaxare, socializare și activități Resurse procedurale:
distractive prin jocuri între grupuri de elevi. - Notarea impresiilor
- munca în perechi și în participanților
echipă.

- cooperarea,

- comunicarea,

- socializarea.

Activitate pe grupe de lucru.

Timp – 2 ore

99 / 586
 PLATFORMELE E-LEARNING ȘI SOFTURILE EDUCAȚIONALE,
INSTRUMENTE PENTRU EDUCAȚIA VIITORULUI
CONDUR LILIANA LUCIA
Colegiul ALEXANDRU CEL BUN Gura Humorului

Introducerea şi utilizarea calculatorului în cadrul procesului didactic a devenit în etapa actuală de

dezvoltare ştiinţifică şi tehnologică, mai mult decât o necesitate, o obligaţie.
În acest context este o sarcină de actualitate, pentru toți actorii scenei educaționale, regândirea, și
transformarea paradigmelor didactice, în consens cu politicile economice, sociale, școlare și culturale la nivelul
ansamblului societății noastre.
Existența noastră este marcată de ritmul alert al progreselor tehnologiei, iar deciziile trebuie luate rapid
și oportun analizând un volum mare de informații. Din acest motiv utilizarea Tehnologiei informației și a
comunicațiilor în sistemul educațional, cu avantajele și limitele ei, la toate nivelurile școlare, reprezintă o
provocare pentru sistemul educațional în ceea ce privește viziunea asupra scopurilor urmărite și a rolului
profesorului în acest proces.
Literatura de specialitate furnizeză pentru e-learning următoarea definiție:,,E-learning înglobează
metode şi tehnici tradiţionale sau moderne şi folosind tehnologii IT&C (procesare multimedia şi comunicare
asincronă sau sincronă) conduce subiectul care îl utilizează, la obţinerea unei experienţe în înţelegerea şi
stăpânirea de cunoştinţe şi îndemânări într-un domeniu al cunoaşterii.,,.( M. Vlada, E-Learning şi software
educaţional)
Avantajul unui sistem de e-learning este acela că are calitatea de a pune la dispoziţia elevului un număr
mare de situații de învăţare, dar în același timp există şi unele bariere în implementare, cum ar fi:
- nu toate cadre didactice utilizează cu suscces noua tehnologie;
- costurile de întreţinere ale echipamentelor sunt ridicate;
- pregătirea unei lecții cere timp și resurse.
În același timp alegerea unei soluţii e-learning de succes impune o bună planificare a proiectului. Cu
toate acestea se poate aprecia că mai mult decât un tip nou de educaţie şi formare la distanţă, un sistem e-
learning este o soluţie de business, o opţiune de succes pentru cei care o utilizează.
Un exemplu de platformă e-learning este Moodle (Modular Object-Oriented Dynamic Learning
Environment ). Această platformă este utilizată nu doar în universităţi, ci şi în licee, şcoli primare, companii, de
către profesori, elevi și chiar de către părinții care doresc să fie la current cu metodele moderne de învățare. Se
poate descărca de la adresa http://moodle.org/download/ .
Resurse necesare:
- Un server Web (ex. Apache);
- Limbajul de scripting PHP, cu următoarele facilităţi activate: biblioteca GD (cu suport pentru
formatele JPG şi PNG), biblioteca zlib, suportul pentru sesiuni, suport pentru upload de fişiere. Este
necesar, de asemenea, să fie inhibat modul de lucru „Safe Mode”.
- Un server de baze de date: MySQL sau PostgreSQL
Atât pedagogia clasică cât și cea modernă recomandă ca procesul instructiv - educativ să îndeplinească
criterii de calitate didactică: fundamentare ştiinţifică, atractivitate pentru elevi şi structurare coerentă a
conținuturilor. Moodle este un sistem on-line de management al învățării, înțeles şi abordat de profesor ca
univers educațional personalizat, rezolvă cerinţele menţionate, și în plus, asigură elevilor dobândirea progresivă
a propriilor strategii de a învăța să învețe prin abordarea și înţelegerea noţiunilor din perspectivă
interdisciplinară, consolidarea abilităților de cercetare, comunicare, muncă în echipă şi inter-relaţionare.

,,Software Educaţional reprezintă orice produs software în orice format (exe sau nu) ce poate fi utilizat
pe orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, un experiment. o lecţie, un curs, etc., fiind o alternativă
sau unică soluţie faţă de metodele educaţionale tradiţionale (tabla, creta, etc.),,
(M. Vlada, E-Learning şi software educaţional)

100 / 586
 Această definiție a softului educațional subliniază rolul său în cadrul demersului didactic, astfel încât să
ofere elevilor posibilitatea de a achiziționa noi cunoștințe și de a-și forma competențe, deprinderi și abilități care
să le permită adaptarea la cerințele unei societăți aflată în continuu progres.
Profesorul, cu ajutorul softurilor educaționale poate imagina situații adecvate pentru aplicații ale
conceptelor tehnice studiate, astfel încât să fie verificate soluții ale unor probleme sau să fie identificate
condițiile ideale de desfășurare a unui experiment.
Cu ajutorul softurilor educaționale, se eficientizează procesul de predare -învățare-evaluare a
cunoștințelor. Utilizând softurile educationale în cadrul activităților didactice se vor dezvolta:
- gândirea logică;
- spiritul de observație;
- memoria vizuală;
- atenția voluntară;
- deprinderile de lucru cu calculatorul;
- abilitățile de utilizare a informațiilor primite prin intremediul softurilor educaționale.
Un aspect semnificativ care trebuie evidențiat în legătură cu avantajele softurilor educaționale este
posibiltatea realizării unor experimente imposibil de realizat în alte condiții, datorită lipsei materialului
didactic(dotarea necorespunzătoare a laboratoarelor și atelierelor școlare) sau datorită eventualelor pericole la
care ar putea fi expuși elevii și profesorii. În același timp efectuarea reală a experimentelor necesită un proces de
pregătire care presupune timp și material didactic corespunzător.
Deși avantajele sunt multiple și incontestabile pentru elevi, profesorul nu trebuie să folosească în exces
acest instrumnent pentru că există riscul, pentru elevi, de diminuare a abilităților practice, a celor de investigare a
realității și poate conduce la deteriorarea relațiilor dintre elevi sau dintre elevi și profesor.
Educația nu se realizează doar prin dezvoltare intelectuală ci și prin interes, cunoaștere, experiențe
practice care să modeleze caracterul elevului. De aceea putem spune că softul educațional nu poate răspunde
tuturor întrebărilor și provocărilor pe care le presupune conversația directă dintre profesor și elev.
Cu certitudine tehnologiile informației și comunicațiilor vor deveni instrumente de utilitate universală.
De aceea, este necesar să se dezvolte în acest sens un nou mod de gândire și comportament care va permite
cadrelor didactice să facă față oricărei noi provocări.
Particularităţile specifice tehnologiilor de e-learning și softurilor educaționale aduc noi dimensiuni în
activitatea didactică şi pot fi complementare sau alternative faţă de metodele tradiţionale din domeniul educaţiei.
Construirea unei societăţi informaţionale, ce va reprezenta trecerea la societatea cunoaşterii, nu se poate realiza
fără cercetare şi proiecte de investiţii, atât în domeniul IT&C, cât şi în domeniul educaţiei. Având în vedere că
scopul final este competenţa, nici o tehnologie, nici un program și nici o abordare nu va elimina sau neglija
relaţia profesor-elev. Atât platformele e-learning cât și softurile educaționale constituie doar instrumente
commode, atractive şi eficiente la îndemâna, atât a profesorului, cât şi a elevului.

BIBLIOGRAFIE
1. Vlada M., (2003), E-Learning şi software educaţional,Editura Universităţii din Bucureşti,
2. Ionescu Miron și Radu Ioan,(2004), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca
3. http://www.moodle.org,
4. www.siveco.ro

101 / 586
 CONSILIEREA ȘCOLARĂ PSIHOLOGICĂ
ȘI APLICATII UTILIZATE ÎN ONLINE

Prof.consilier școlar Corăbian Aurora

CJRAE Bistrița/C.N.’’Petru-Rareș’’Beclean-BN

Consilierea psihopedagogică se realizează prin intermediul unor strategii eclectice, adică prin
explorarea variatelor forme, metode, procedee şi tehnici validate şi selectate în conformitate cu specificul
problemei apărute, inclusiv a necesităţilor beneficiarilor.
În sens larg, consilierea şcolară reprezintă un proces intensiv de acordare a asistenţei
psihopedagogice elevilor şi celorlalte persoane implicate în procesul educaţional (profesori, părinţi,
tutori şi autorităţi şcolare).
Consilierea psihopedagogică la distanță este o provocare atât pentru noi, consilierii școlari, cât și
pentru beneficiarii serviciilor noastre.În această perioadă de criză sanitară ne-am implicat cu toții în
găsirea celor mai bune soluții de realizare a activităților de consiliere, utilizând resurse educaționale
deschise, aplicații online și platforme educaționale, adaptând strategiile de lucru la mediul
online.Problemele emoționale sunt din ce în ce mai frecvente și nu țin cont de locul în care ne aflăm și
accesibilitatea suportului necesar.De aceea în ultima perioadă folosim tot mai frecvent consilierea
psihologică online.
Ce reprezintă consilierea?Consilierea psihologică este o intervenție care se adresează
persoanelor aflate în situații de criză sau care se află într-un impas în ceea ce privește rezolvarea unor
probleme din viața personală sau profesională.Persoanele care apelează la aceste servicii sunt
sănatoase,dar care au nevoie de sprijin pentru a găsi soluții de rezolvarea problemelor.La ora actuală
multe state sunt dependente de aceste servicii de consiliere.Conform unui studiu realizat în 8 locuri din
România de către Organizația „Salvați Copiii”, 20% dintre copii suferă de o afecțiune psihică, 3,5% au
fost diagnosticați cu depresie clinică și 13% cu tulburări de anxietate (anxietate generalizată, anxietate
socială, fobii, anxietate de separare, atacuri de panică).La nivelul României, există astfel 880.709 copii cu
probleme și tulburări de sănătate mintală, dintre care 154.124 copii cu depresie și 572.461 copii cu
tulburări de anxietate.Studiile realizate pentru a compara eficienta consilierea psihologica fata in fata cu
consilierea psihologica online arata ca acestea sunt la fel de eficiente*.
Consilierul este persoana care realizează procesul de consiliere,cel care deține o serie de metode,
tehnici si strategii în scopul optimizării autocunoașterii și dezvoltării personale și se axează pe prevenirea
diverselor probleme de ordin social, emoțional, cognitiv si comportamental.
Acest demers implică o reorganizare a ideilor și principiilor pe care construim activitatea de
consiliere, evidențiind câteva teme de reflecție:
 noi modalități de abordare a consilierii școlare;
 noi modalități de comunicare cu beneficiarii;
 provocări ale învățării la distanță:acces la tehnologie, resurse și instrumente specifice;
 sprijin acordat elevilor care provin din comunități vulnerabile;
 specificul nevoilor de consiliere a acestora; -sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi
speciale C.E.S.;
 abilități necesare pentru a face față cu succes învățării online;
 perseverența, stabilirea și respectarea rutinelor, gestionarea riguroasă a timpului,
motivație și independență;
Este o perioadă foarte grea pentru noi toți, elevi, părinți, profesori trecem prin momente care ne
descurajează și ne consumă foarte mult.Din cauza acestui virus ne-a cuprins nesiguranța, frica, teama,este
o temere comună,tuturor ne este frică.

102 / 586
 Consilierea psihologică urmărește dezvoltarea personală,autocunoașterea și adaptarea cât mai
eficientă la mediu prin dezvoltarea unor abilități și capacități.Din acest motiv, consilierea reprezintă un
transfer de informație din domeniul de specialitate alături de o gamă largă de proceduri cu scopul de a
elimina, diminua problema existentă.Consilierea psihologică este utilă în problemele de adaptare școlară,
profesională, socială și relatională,în gestionarea conflictelor personale și a conflictelor familiale, în caz
de probleme de identitate, pentru rezolvarea de probleme psihologice, pentru dezvoltarea și valorificarea
potențialului propriu, a resurselor personale.Principalul scop în consilierea psihologică este rezolvarea de
probleme emoționale și/sau interpersonale.
Care sunt beneficile consilierii online?
 Este accesibilă persoanelor care își doresc să fie consiliate și care nu pot ajunge la
cabinet;
 În perioadele în care avem grijă de siguranța personală și a celor dragi și respectăm
distanțarea socială solicitată în criza pandemică Covid- 19;
 Sedințele pot fi programate când timpul liber este foarte limitat și există intervale orare
care nu ar fi permis deplasarea la cabinet;
 Ești complet protejat de întalnirea cu alte persoane în sala de asteptare a cabinetului;
 Este,adeseori, mai usoara împărtașirea aspectelor personale din spațiul personal și online;
 În situațiile în care există o anxietate generalizată, interacțiunea online poate fi mai
ușoară decât psihoterapia față în față;
Consilierea şcolară are prin definiţie un rol proactiv încercând să prevină situaţiile de criză
personală sau educaţională şi în acelaşi timp, urmărind dezvoltarea personală, educaţională şi socială a
elevilor. De asemenea, consilierea şcolară trebuie să asigure oportunităţile ca elevul să-şi urmărească
propria sa dezvoltare mentală. În cazul consilierii psihologice, ca dimensiune a consilierii şcolare,
scopurile urmărite pot fi grupate pe patru nivele: scopuri fundamentale, scopuri formulate de
părinţi, scopuri formulate de consilier, scopuri ale elevului.
Platforme și aplicații utilizate în consilierea online.Cele mai populare platforme și aplicații
utilizate sunt:G Suite for Education (soluție complexă, cu o mulțime de instrumente digitale moderne),
Moodle, aplicația Zoom (frecvent utilizată pentru activități sincrone, webinarii, întâlniri de lucru),
MyKoolio 2.0 (cu ofertă de lecții și activități, soluție completă de predare online), Logiscool și multe
altlele;
 aplicații utilizate pentru adaptarea resurselor materiale la abordarea online;o serie de
aplicații ne stau la dispoziție pentru realizarea de materiale sau pentru adaptarea celor pe care le avem la
activitatea online. Iată câteva exemple: Anyflip, Wordwall, Google docs, Google forms, Powtoon,
Genial.ly, Kahoot și multe altele;
 instrumente utile în activitatea de consiliere: chestionare, fișe cu informații relevante,
link-uri spre activități care se pot realiza individual, online, prezentări/clipuri cu tematici privind
gestionarea corectă a timpului și a volumului de informații cu care se lucrează etc.
https://digital.educred.ro/resurse-socio-emotionale -exemple de activități realizate cu elevii (prezentarea
unor resurse și aplicații utilizate în consilierea elevilor);
 Mentimeter este un instrument creat pentru a face prezentări interactive/sondaje atât în
format față în față, cât și în format online.Are avantajul de a primi feedback anonim de la totți cei care
asistă la prezentare în diferite formate grafice( nor de cuvinte, histograme, clasamente, etc)
 Cutia ABC este o metodă care șpoate fi folosită în consolidarea unui concept larg (de
ex.comunicarea) .Se solicită grupurilor formate ca în legătură cu conceptul prezentat să găsească căte un
cuvânt care începe cu fiecare literă a alfabetului(brain-strorming). Pe baza cuvintelor generate se pot crea
hărți mentale ale conceptului.
 Jamboard Google este un instrument google care permite ca ceea ce se lucrează în
cadrul orelor de consiliere psihopedagogică individuala/de grup sa se pastreze(post-it-uri,imagini, text).
Se pot salava in format .jpeg / .pdf si atunci produsele activitatii on-line ramane in forma scrisa.
 Break-out Rooms Zoom/Meet- este o optiune accesibila pentru ambele platforme on-
line care permite impartirea grupului mare in grupuri mici care se pot lucra on-line in camere separate un

103 / 586
interval de timp setat de profesor/trainer.Este o metoda care corespunde metodei de lucru in grupe
mici(format fata in fata) extem de utila orelor de consiliere online de grup.
Prin urmare, în procesul de consiliere se încearcă “provocarea” unei schimbări voluntare în
atitudinile şi comportamentul clientului, astfel încât persoana sau grupul „să funcţioneze optim din
punct de vedere psihosocial” (Băban, 2001).
În timp ce pandemia a perturbat semnificativ predarea şi a adâncit inegalităţile, aceasta a oferit,
de asemenea, şi oportunităţi pentru transformarea pedagogiei şi transformarea etosului şcolar: noi
modalităţi de predare şi învăţare, noi moduri de comunicare cu copiii şi familiile, noi roluri pentru
creşterea nivelului general de bunăstare a elevilor.
Studiul teoretic şi analiza cadrului experienţial ne-a permis să conchidem că, indiferent de vârsta
persoanei consiliate, consilierea se realizează prin intermediul unor strategii eclectice, adică prin
explorarea variatelor forme, metode, procedee şi tehnici validate şi selectate în conformitate cu specificul
problemei apărute, inclusiv a necesităţilor beneficiarului. Bineînţeles, că în procesul consilierii, urmărim
schimbarea evolutivă a beneficiarului; schimbarea cogniţiilor, atitudinilor, modului lui de a gândi şi a se
comporta, precum şi interiorizarea capacităţii de autoperfecţionare continuă eficiență personală şi
menţinere a stării de bine.
*Studii care atesta eficienta consilierii psihologice si psihoterapiei online:
Birgit Wagner, Andrea B. Horn, Andreas Maercker. Internet-based versus face-to-face cognitive-
behavioral intervention for depression: A randomized controlled non-inferiority trial. Journal of Affective
Disorders. July 23, 2013. Doi:10.1016/j.jad.2013.06.032

Bibliografie și resurse web:

 Botnariuc, P.,Cucoș, C., Glava, C., Iancu, D. E., Ilie, M. D., Istrate, O., Labăr, A. V., Pânișoară, I.
O., Ștefănescu, D., Velea, S. (2020) – Școala Online.
 Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, Ed. Polirom, Iași Popa, D. (2013)
– Strategii de stimulare a învățării autoreglate la elevii cu dificultăți de învățare, Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca UNICEF (2020);
 Crearea unor sisteme de educație reziliente în contextul pandemiei de COVID-19.Considerente
pentru factorii de decizie de la nivel național, local și de unitate școlară, Biroul Regional UNICEF
pentru Europa și Asia Centrală ***(2018);
 Baban, Adriana, Consiliere educaţională , Cluj –Napoca, 2001
 Zlate, Mielu., Introducere în psihologie, Iaşi, Editura Polirom, 2000

104 / 586
 STUDIU DE CAZ
Prof Corâiu Maria
Școala Gimnazială nr 3 Pompiliu Dan Zărnești

PROBLEMA: Eleva C. D. E. din clasa a VI-a manifestă agresivitate fizică şi verbală

I. PREZENTAREA ELEVULUI

Numele si prenumele: C.D.E.

Data naşterii:21.10.2009
Locul naşterii:/
Profesia mamei: casnică
Profesia tatălui:agricultor
Familia: părinţi divorţaţi, tată vitreg
Numărul copiilor. 1
Elevul este primul şcolarizat din familie.
Atmosfera social-morală a familiei este una atipică prin faptul că eleva a fost crescută de străbunică
deşi mama locuia in aceeaşi clădire, fetiţa resimţind lipsa unui tată.Condiţiile de trai sunt precare, în
prezent mama este plecată în străinătate cu tatăl vitreg, menţine o relaţie distantă cu fiica ei.Este
crescută în continuare de către străbunică şi bunică.
Boli cronice: nu are
Deficienţe fizice: nu are
Profil psihopedagogic
1. Nivel intelectual: scăzut
2. Caracter: dezinteresată de şcoală pentru că nu are un stil de muncă corespunzător,este împrăştiată,
învaţă în salturi,are o atitudine oscilantă faţă de colegi,este agresivă verbal şi fizic;
3. Stabilitate emotivă: oscilează între dispoziţii afective pozitive şi negative în perioade foarte scurte
de timp
4. Sănătate: bună
5. Condiţia economică si social culturală: venit obţinut de bunică doar din alocaţia de stat,condiţii
culturale minime dar cu mult bun simţ oferite de străbunică
6. Interes-vocaţie specială pentru domeniile (obiectele): muzică, educaţie fizică,educaţie tehnologică
7. Lipsa de interes-vocaţie pentru domeniile (obiectele): celelalte materii
8. Inteligenţa teoretică-practică: puţin sub nivelul vârstei
Situaţia şcolară
1. Media generală anuală, ordinea clasificării, din x elevi:
- între 5 şi 6,99 printre ultimele 4 medii dintr-o clasă de 26 elevi;
2. Materii cu rezultatele cele mai bune, medii anuale, clasificarea
- educaţia fizică cu media 10 printre primele din clasă
3. Materii cu rezultatele cele mai slabe, medii anuale, clasificarea
-materiile de bază la care obţine medii de trecere

105 / 586
II. ISTORICUL PROBLEMEI
Eleva provine dintr-o familie cu multe probleme sociale care şi-au pus amprenta asupra
comportamentului ei şi au înlesnit înrădăcinarea stării ei de agresivitate fizică şi verbală.Părinţii au
divorţat încă înainte ca ea să meargă la şcoală şi s-a reîntors împreună cu mama ei la casa bunicilor.
Aici mai locuia o străbunică care ulterior a şi crescut-o şi un frate al mamei cu soţia.Atmosfera din
casă a fost una mereu încordată pe fondul consumului de alcool şi al relaţiilor de concubinaj pe care
le-a avut mama, fetiţa fiind mereu neglijată,participând la scene de ceartă care deseori degenerau în
violenţă fizică.
Toate nereuşitele pe plan şcolar şi social i se reproşau de catre mamă ca repulsie faţă de fostul soţ.
Reacţia fetiţei a fost aceea de a se închide în sine şi de a fugi din faţa mamei.La şcoală şi-a creat un
grup de prietene care au cam aceleaşi probleme.Treptat în cadrul grupului ea s-a detaşat ca lider şi a
început să-şi dezvolte un comportament violent atât verbal cât şi fizic.Refuză să mai înveţe chiar dacă
nu lipseşte de la ore, în pauze mai tot timpul are mici conflicte cu colegii de clasă dar şi cu cei mai
mici şi au apărut animozităţi în cadrul grupului care deseori au dus la loviri.De comportamentul ei se
plâng toti profesorii de la clasă dar şi colegii iar observaţiile făcute de către diriginte nu au îmbunătăţit
situaţia.În momentul de faţă mama este plecată în străinătate şi de elevă se ocupă bunica care o are de
îngrijit şi pe străbunica,şi-a îngropat fostul soţ şi pe o mătuşă pe care o întreţinea astfel că nu are timp
să mai vină pe la şcoală.Datorită acestui comportament ostil colegii de clasă au izolat-o.
III. STABILIREA OBIECTIVELOR
-să se detaşeze de grupul din care face parte;
-să se integreze în colectivul clasei;
-să fie responsabilă cu disciplina în clasă;
-să participe la unele activităţi extraşcolare;
Mediul social în care trăieşte nu mai poate fi schimbat dar dacă ea se desparte de grupul din care face
parte dispoziţia către violenţă ar putea fi educată.Colegii de clasă sunt dispuşi să o ajute dacă ea
renunţă la grup.Mai mult ei s-au oferit să o ajute la învăţat şi la scrierea temelor să o ia acasă la ei să
lucreze la calculator, să asculte muzică împreună.Responsabilul cu disciplina s-a oferit să îi cedeze
locul şi să o „consilieze” in activitatea ce o va desfăşura.
IV. PLANUL DE INTERVENŢIE
Se va acţiona la nivel personal pentru:
-creşterea încrederii în forţele proprii;
-stimularea motivaţiei pentru învăţare;
-modificarea atitudinii faţă de învăţătură;
- modificarea atitudinii faţă de colegi;
-modificarea sistemului de valori;
Se va acţiona la nivelul clasei de elevi prin:
-înlesnirea integrării în grup;
- solicitarea elevei în realizarea unor activităţi realizate în grup;
-participarea la activităţi extraşcolare
Se va acţiona la nivelul tuturor factorilor:
-familie,profesori,colegi,anturaj;
V ARGUMENTARE TEORETICĂ
Personalitatea defineşte individul uman considerat ca o unitate bio-psiho-socială si culturală; este o
rezultantă a factorilor biologici-ereditari, a factorilor care ţin de dezvoltarea psihoindividuală,a
factorilor culturali si sociali. Acest concept cuprinde întreg sistemul atributelor, structurilor si valorilor
de care dispune o persoană.

106 / 586
Temperamentul reprezintă latura dinamico-energetică a personalităţii, indică stilul, forma, modul de a
fi şi a se comporta al cuiva(„firea omului”). El este o caracteristică formală a personalităţii care îşi
pune amprenta asupra modului în care sunt realizate diferite activităţi intelectuale, afective, volitive,
etc.
Temperamentul are o serie de caracteristici:
-este o manifestare primordială a personalităţii (se constată încă de la naştere);
-este latura cu cea mai puternică înrădăcinare genetică, depinzând direct de forţa, mobilitatea si
echilibrul cu care se desfăşoară activitatea nervoasă superioară, precum şi de caracteristici somatice şi
de regimul de funcţionare al organismului;
-este o modalitate foarte generală (se manifestă în orice activitate);
-este constant (nu se schimbă pe parcursul vieţii);
-este latura personalităţii cea mai uşor şi repede constatabilă, în special la vârstele mici.
Din punct de vedere educativ, cunoaşterea tipului temperamental şi a trăsăturilor temperamentale,
reprezintă prima treaptă către modelarea personalităţii. Chiar dacă are o puternică înrădăcinare
genetică, temperamentul poate fi modelat, în sensul potenţării şi valorizării unor trăsături şi al
estompării sau compensării altora.
Eleva C.D.E.are un temperament coleric caracterizat prin inegalitate in manifestările afective şi
comportamente,este impulsivă manifestând momente de violenţă verbală şi fizică, interesele ei se
modifică în funcţie de situaţie(grup,moment).Are aptitudini de lider de grup şi este comunicativă pe
anumite direcţii.
Planul de intervenţie trebuie să valorizeze capacităţile de care dispune şi să le estompeze pe cele care o
fac să fie agresivă.

107 / 586
 ROLUL INSTRUMENTELOR DIGITALE
ÎN ÎNVĂȚAREA ONLINE ȘI FAȚĂ ÎN FAȚĂ

Prof.înv.primar Corduneanu Maricica

Școala Gimnazială nr. 5 Piatra-Neamț
Jud.Neamț

Generațiile actuale pe care le ghidăm prin viața de copil sunt acelea născute în secolul vitezei, acei
copii pentru care utilizarea internetului este o joacă și care trebuie puși zi de zi față-n față cu noi provocări
în ceea ce privește experiențele din timpul școlii. Pentru mulți, o simplă lecturare dintr-o carte sau manual
nu mai prezintă mult interes, așa că suntem nevoiți să găsim noi metode prin care să le captăm atenția și să
le transmitem acele informații într-un ambalaj nou, atractiv.
Sistemul de învățământ de calitate trebuie să fie într-o continuă dezvoltare, să se metamorfozeze de
fiecare dată pentru a ține pasul cu schimbările din jurul nostru. Dacă până acum am încercat să amânăm cât
mai mult posibil momentul critic al schimbării radicale a educației, o dată cu pandemia nu am mai avut
nicio scăpare și am trecut într-o nouă eră – Era digitalizării.
În ultimele trei luni, am asistat cu toții la un eveniment social, care a avut în centru pe elevul român.
În această perioadă ne-am tot întrebat: ”Este învățarea la distanță, cu ajutorul platformelor on line, un
model viabil pentru viitor? Care sunt plusurile și minusurile?” Am remarcat că elevii se adaptează,
profesorii la fel, dar toți duc lipsa interacțiunii în persoană și limitările tehnologiei.
Încă de la început a fost dificil și a necesitat efort să ne adaptăm la noul stil de lucru, la noul
program, cu orele interminabile petrecute în fața device-urilor. Inevitabil, a trebuit să avem mai multă
răbdare până se acomodau total elevii, dar și părinții, mulți dintre ei neavând experiență digitală sau
educațională. După ce am depășit aceste piedici, a venit marea încercare: ce să le predai copiilor, ce noțiuni
să le transmiți, cum să o faci astfel încât să rămână cu ea, ce să amâni pentru următorul an, cum să
organizezi lecțiile și temele ca elevii să nu se aglomereze, punând la socoteală și celelalte materii avute și,
cel mai important, să nu depășească efortul și timpul alocate atunci când mergeam fizic la școală. Toată
această nouă rutină a fost realizată cu și pentru elevi, deoarece asupra lor au avut cel mai mare impact
emoțional pericolele, restricțiile, și schimbările venite o dată cu pandemia.
Puși în fața faptului împlinit, ne-am conformat și ne-am adaptat învățării online. Educația online
reprezintă o modalitate nouă de a privi procesul de învățare, în care elementele de fond rămân aceleași, doar
mijlocul de schimb și însușire a cunoștințelor se modifică. Progresele în tehnologia digitală au permis
elevilor să aleagă ce, cum și când să învețe. Se străduiesc pentru o învățare personalizată care să se
potrivească preferințelor și nevoilor lor individuale. O cultură a învățării independente se dezvoltă puternic
atunci când oamenii se îndreaptă să continue să învețe.
Pentru învățământul la distanță, activitățile online au putut fi eficiente în perioada suspendării
cursurilor prin intermediul aplicațiilor Google. Acest tip de platforme este destinat învățării active din
partea elevilor, având în vedere că noile generații sunt obișnuite cu lucrul pe calculator. Ca profesori putem
să utilizăm această abilitate a elevilor pentru a-i determina să-și folosească constructiv timpul liber, cu
activități specifice fiecărei discipline.
Și ce facem când avem o multitudine de aplicații care mai de care mai diferite? Le încercăm și
vedem ce se potrivește cel mai bine elevilor noștri. Iar o dată ce ne întoarcem la școală față în față, nu
putem să ne rupem de tot de perioada petrecută în online, așa că introducem toate metodele descoperite și în
învățarea clasică.
Kahoot, Quizizz, WordWall, Livresq, Padlet, Prezi sunt o parte din platformele digitale utilizate la
clasă și care i-au impresionat atât de mult pe elevii mei încât la fiecare oră mă întreabă ce joc nou vom mai
folosi sau când vor putea să prezinte un nou proiect. Cea mai mare bucurie a lor a fost când au realizat că se
pot juca folosind lucrurile noi pe care le învață la școală.

108 / 586
 Fără să realizăm, noile instrumente digitale sunt acum parte din noua normalitate, iar cei care se
bucură cel mai mult de acest lucru sunt chiar elevii, care descoperă o nouă imagine a școlii, una care să îi
atragă, să îi provoace. Pentru că utilizăm internetul zi de zi pentru foarte multe activități, era și normal ca
procesul de predare-învățare să fie cât mai interactiv, utilizând cât mai multe metode tehnologice. Este sigur
că educația digitală este viitorul, iar viitorul este chiar astăzi! Însă, trebuie să facem o distincție între
învățarea de a folosi instrumentele digitale și învățarea prin utilizarea instrumentelor digitale.
Ca o concluzie, pot spune că, indiferent de unde se desfășoară procesul de predare-învățare-evaluare,
acesta trebuie să fie centrate pe nevoile elevilor, să răspundă diferitelor nevoi de învățare a elevilor, deoarece
nu toți elevii învață în același ritm. Dacă materialele didactice vor fi structurate în așa fel încât să plaseze
copilul pe primul loc, atunci acesta vor participa la activitățile școlii cu plăcere.
Așa că ceea ce putem face noi este să ținem pasul cu evoluția și să ne autodepășim de fiecare dată.
Oricum ar fi, rolul profesorului din această perioadă a venit cu mult mai multe, trebuind să fim în același
timp pedagogi, consilieri, colaboratori, prieteni. Cum și când se va sfârși această situație, nu știm, și nici
cum vom începe anul școlar. Însă, singurul lucru ce ne rămâne de făcut este să fim optimiști și să continuăm
să facem ce știm noi cel mai bine, și anume să dăm din ce am acumulat noi către viitoarele generații, pentru
că nimic nu este mai frumos decât să le vezi realizările și să știi că ai contribuit și tu la formarea noilor
mentalități și caractere.

Bibliografie:
- ”Introducere în pedagogi”e, EDP, București, 1976
- „Pedagogie”, Constantin Cucoş, Editura POLIROM, Iaşi, 1998;
- „ Pedagogie generală”, Rodica Niculescu, Editura SCORPION, 1996;
-wordwall.net, kahoot.com, www.prezi.com.free

109 / 586
 AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE EDUCAŢIEI ON-LINE LA
PREŞCOLARI

Ed.Cornea Ildiko-Eva
G.P.P. Floare de colţ

Procesul de învăţare defineşte oamenii la orice vârstă. Existenţa umană în sine este condiţionată
de învăţare, pentru a supravieţui suntem nevoiţi să învăţăm: să cunoaştem mediul, să ne cunoaştem
apropiaţii şi, forma cea mai profundă, să ne autodepăşim.

Ce avantaje are educaţia on-line?

 se desfășoară în confortul unui mediu cunoscut de copil, bazat pe încredere și siguranță,
iar acest lucru favorizează o învățare eficientă și durabilă. Copiii petrec mult timp în familie, alături de
părinți, se bucură de prezenţa şi sprijinul acestora în realizarea sarcinilor de lucru. Îşi desfăşoară
activitatea într-un mediu familiar, plăcut şi fără zgomotul şi agitația din grupă.
 activitățile online nu încep atât de devreme, astfel preşcolarii se pot bucura de o oră de
somn în plus dimineața
 cei mici pot parcurge materialele video în ritmul propriu, în funcție de nevoile și
interesele individuale
 copiii se obișnuiesc mai bine cu tehnologia, descoperă programe utile, totul este mai
interactiv (anterior, preșcolarii erau obișnuiți mai degrabă cu jocurile pe smartphone și pe tabletă, mai
puțin cu programele , și chiar utilizarea laptopului sau a computerului desktop);
 se pune mai puțin accent pe teorie și mai mult pe practică;
 există o varietate de programe prin care se pot realiza activitățile cu cei mici, mult mai
atractive , îndrăgite de ei, prin care se realizează evaluarea mult mai ușor;
 părinții pot supraveghea activitatea preșcolarilor, petrec mai mult timp împreună, îi pot
monitoriza mai ușor
 Relațiile între şcoală şi familie au de câştigat, deoarece părinţii observă în mod direct
efortul făcut de cadrul didactic în reuşita procesului de predare şi învățare;
 Favorizează învățarea şi dezvoltarea unor noi aptitudini părinților prin folosirea
instrumentelor şi platformelor pe care lucrează copiii
 Favorizează colaborarea profesorilor, prin împărtăşirea de noi experiențe, schimbul de
materiale şi idei.
Ce dezvantaje are educaţia on-line online:
 este impersonală, spre deosebire de educația în clasă în care există o interacțiune față în
față reală între educatoare și preșcolar. Prin interacțiunile față în față, educatoarea pote ajuta pe copil să-și
construiască respectul de sine , încrederea și maturitatea emoțională.
 calitatea informațiilor și sursele pe care copiii le găsesc poate să nu fie de calitate.
– există, de asemenea, problema gradului de securitate a programelor de învățare online.
 copiii nu au acces egal la resursele tehnologice.
 autenticitatea muncii.
 evaluările au tendința de a fi bazate doar pe cunoștințe și nu neapărat pe partea practică.
Învățarea online ne-a permis să accesăm instruiri de calitate de oriunde din lume și să ne adaptăm
la nevoile copilului.

110 / 586
 A TRUE CHALLENGE, A NEW LESSON FACET

Prof. Alina Cotoi

Technical College ‘’Alesandru Papiu Ilarian’’
Zalău, Sălaj

The 20th century has turned out to be a challenge for every domain and for each career. The
restrictions imposed by authorities in order to fight against the Covid-19 Pandemics forced teachers to
teaching techniques generally based on internet and IT programs.
If other classes could be held by orally explaining the lesson and using an electronic whiteboard,
the English teacher, as usual, needed to be much more inventive. A traditionally teacher fronted face-to-
face classroom was the equivalent of teacher speaking video classroom. However, every English teacher
had to be more than traditional, i.e. I, along other teachers, took advantage of all online courses for
teachers in order to discover the complexity of online teaching platforms that might come handy to
increase learners’ spam of attention and arise curiosity. As a teacher, I began my learning process for
teaching online. The basic Google classroom and all that it implied fascinated the learners in the first
period of pandemics. The second wave also implied revolutionizing the teaching-learning process as well
as stepping outside the Google facilities and broadening both IT skills and knowledge.
My first challenge was to introduce new platforms to 12th graders in order to help them with
presenting their English certificate thesis in a new appealing and challenging way and to advise them to
abandon the classical presenting style of PowerPoint, maybe even Prezi. The experience I intended was
directed towards a technical orientation class, intensive English study. Just like with many youngsters
today, new platforms appeal to adolescents who navigate the internet on daily basis.

I have projected my work as follows-introducing and trying a platform per week. To choose and
draw up a list from what IT offers today, I turned to the help of a student who was engaged in the
Robotics working group of our college. We came up with the following platforms:
- miro; - Visme;
- genially; - PowToon;
- jamboard; - padlet;
-Google slides; - Google slides;
-Keynote -trello.
-Flow Vella;
We began the road in virtual presentation with miro.com. The lesson focused on the theoretical
background behind writing an opinion essay.

111 / 586
 Miro.com – mind-mapping

Such experiments are time consuming as a teacher needs to log all learners to the particular
platform, coordinate them as a group and come up with a topic/task for them to work on in order to help
learners understand what such a platform could do for them. I was amazed that learners appreciated the
effort, enjoyed the classes and, by the time we almost exhausted the list, some preferred to actually
experience the platform in their free time and join next class by presenting themselves the IT tools.
If 12th graders loved the tools of the virtual world, 9th graders were having second thoughts. Even
as a head-teacher, I had to face teaching a new generation that considered itself punished. The 9 th graders
had experienced a rather tough 8th grade graduation process, end of year celebration and exams. While
looking forward for high-school, they had once more a special year beginning and quite rapidly found
themselves thrown back in the online schooling. The lessons had to include an electronic coursebook
doubled by materials that were both enjoyable and resourceful. Such learners also needed to actually feel
the teacher uses more than a whiteboard and, as novelty, my learners had to be guided into taking notes
during classes and making/organizing their own personal portfolio. Well-organized chapters in the
classroom helped them to feel comfortable and able to revise materials whenever they needed.

112 / 586
The flux was a simple board of announcements for homework and deadlines, much rather a reminder to
help them keep track and stay connected to the class. Obviously, materials were a challenge as they have
to develop all four skills – reading, writing, listening and speaking.
Ted Talks are great to be used as listening material as well as speaking starting point but the class
level needs to be quite good if a teachers wishes to use such videos. What I have experienced in my
teaching years is that classes are far from being homogeneous when it comes to understanding and using
English. Basically, quite often, I feel obliged to work on at least two levels at the same time. Using the
online and having eager to learn students, I have managed to work more outside the class and I sent them
electronic materials to focus on. The materials chosen were other from sites like agendaweb.com or
materials personally designed on liveworksheets.com Online offers the possibility of giving learners, once
they have handed in a material, both feedback and explanation for their work.
No matter how resourceful and advantageous or rich the online schooling process can be, both
teachers and learners are thankful that it ended and, hopefully, strict online classes will no longer be
needed in order to ensure protection and survival. However, the virtual experience taught us that we
needed to move forward and that we have the means. It still needs adaptation and specific devices, not
everybody disposes of internet connection but it proved us that we can use it quite adequately. It taught us
that schools have to adapt to the century of informatics and that we can boost a rather boring educational

A new era has taken over and

it is the time for hybrid plug-in
education@!
process, that we can refresh it by adding the online materials to our classes.

113 / 586
 TEHNOLOGIA ÎN ȘCOALĂ

COVACI ANCA
Școala Gimnazială Palanca, Bacău

Deși suntem părtașii unei secțini din istorie cu neliniști și anxietăți, pentru a putea depăși această
perioadă, este necesar să privim și partea plină a paharului. Școala online a pus profesorii, elevii și părinții
în fața unei provocări ce trebuie depășite. Fiind o națiune cu resurse intelectuale multiple, actorii
procesului educativ online ar trebui să păstreze și să profite de avantajele oferite de această perioadă.
Din experiența proprie din această perioada, pot spune că tehnologia ar trebui să ajungă să fie
integrată în educație și în învățământ, chiar daca există voci, mai conservatoare, care afirmă că tehnologia
ne va afecta într-un mod pe care nu îl putem măsura imediat.
Consider că în toate trebuie să existe o măsură. La fel și în utilizarea tehnologiei, în domeniul
educației. Utilizarea acesteia în exces poate dăuna, dar dacă nu este folosită deloc duce la lipsuri, carență
care poate afecta și produce un handicap. Soluția este găsirea unui echilibru care să aducă fiecăruia un
confort, atât pe plan profesional, cât și personal.
Societatea și tehnologia sunt în perpetuă dezvoltare și modificare. Dacă acum 20 de ani ajungeam
mai greu la informație, acum aceasta ne asediază și este doar la un click distanță. Ca să putem ține pasul
trebuie să nu ferim copiii de tehnologie pentru a nu rămâne „în afară”. Diferența, în zilele noastre, între a
beneficia de avantajele tehnologiei și a nu o utiliza este ca și diferența dintre a ști sau nu să scriem și să
citim.
Prin intermediul tehnologiei putem transforma orele la clasă folosind „blended learning”,
îmbinând armonios acele elemente sau etape care pot fi mai atractive online și care pot fi parcurse în
ritmul propriu, cu predarea în sala de clasă. Fiecare lecție, nu doar cele de TIC sau informatică, ar trebui
să aibă astfel de componente, iar acest fapt poate fi realizat doar prin dezvoltarea competențelor cadrelor
didactice de a crea și utiliza resurse online și instrumente în format digital, utile în proiectarea,
desfășurarea și evaluarea fiecărei ore.
Această tehnologizare va permite ca și elevii cu mai puține posibilități financiare, sau cei cu
cerințe educaționale speciale să aibă acces la o educație superioară din punct de vedere calitativ.
Un alt aspect ce trebuie luat în considere este acela că mijloacele multimedia și de comunicare
sunt factori care completează procesul didactic tradițional în direcția efientizării acestuia. Școala
viitorului va fi foarte diferită de școala pe care am absolvit-o noi, din punctul de vedere al organizării al
programului de lucru, probabil mai flexibil, la care se va ajunge prin restructurarea și adaptarea riguroasă
a curriculumului, conținuturile vor fi mult mai variate, iar sarcinile de lucru vor putea fi îndeplinite de la
distanță și vor fi, majoritar, colaborative. Rolul profesorului va acela de mediator al învățarii, mentor,
membru al grupului de studiu, de facilitator al cunoașterii. Principalele provocări vor fi generate de
introducerea softwear-ului educațional în școli.
În ceea ce privește digitalizarea, România este pe ultimele locuri în Europa, dar în ceea ce
privește dorința de a aduce tehnologia în clasă suntem printre primii. Dotările tehnice care există la ora
actuală în școli fac posibilă includerea doar a unor prezentări Power Point, în cele mai multe din cazuri.
Utilizarea metodelor clasice în procesul de învățare nu mai are rezultatele dorite, iar aceasta este greoaie,
consumă foarte mult timp și acestea nu mai sunt atractive pentru copiii din viața cărora rețelele de
socializare fac parte integrantă.
Lumea în care trăim nu mai are granițe deoarece suntem în era digitalizării și a globalizării, iar
progresele tehnologice și informatice își fac simțită prezența într-o manieră dinamică. Dinamismul acesta
reprezință o constantă nevoie de adaptare, de schimbări pe toate planurile: social, economic, politic și, în
mod deosebit, educațional. Elevii noștri își doresc normalitatea, iar aceasta înseamnă echilibru. Ei s-au
născut în era digitalizării, pentru ei tehnologia este parte integrantă din viață. Ca profesori, este de datoria

114 / 586
noastră să îi învățăm să învețe, iar acest lucru trebuie realizat prin descoperirea și construirea unor
mecanisme, mijloace și metode ideale pentru societate.
Școala înseamnă pregătire pentru viață, iar viața fără tehnologia nu mai poate exista. Pentru a le
oferi copiilor noștri un viitor mai bun este necesar să îi facem să înteleagă cât de valoroasă este educația.
Elevii noștri sunt aproximativ 20% din populația țării, dar sunt 100% viitorul nostru!

115 / 586
 METODE PRIN CARE SE POATE ÎMBUNĂTĂŢI CAPACITATEA DE A
ELABORA

ŞI ÎNŢELEGE MATERIALUL

Criste Cristina Ioana

Liceul cu program sportiv Avram Iancu - Zalău

Unii profesori, în încercarea de a găsi mijloace noi de a ajuta elevii să facă introspecţie, să
reflecteze asupra propriei persoane şi asupra mediului, au apelat la animaţii. Animaţile, caricaturile prin
universalitatea lor, valabilitatea, directivitatea şi uşurinţa în aplicare pot fi utilizate ca un material
stimulativ, dar şi ca o tehnică puternică bazată pe umor artistic care poate fi utilizată cu succes în
strategiile de intervenţie. Mesajul lor poate fi „îmbracat” aparent în umor, dar
comentariileasupravieţiisuntclareşi simple. Datorită faptului că aceste materiale provoacă râsul, ideile pot
fi acceptate mai liber şi mai uşor. Acestea au capacitatea de a dezarma prin faptul că sunt amuzante, nu
mai apar rezistenţe, apărare defensivă sau intimidare.
După părerea mea cea mai bună metodă pentru a întelege un material este învățarea prin joc, dar
și repetarea materialului. Dar pentru a întelege mai bine un material si a se fixa bine în minte se mai pot
folosi și umătoarele metode:
Una dintre metodele care i-ar ajuta pe elevi să înteleagă un material este:
Scheletul de recenzie este o modalitate de esenţializare gradată a conţinutului informaţional a
unor texte, îndeosebi literare, de dimensiuni variate. De asemenea, este o modalitate de întărire a învăţării
prin asocierea acestor informaţii cu desene, simboluri şi culori induse de lectură. Este o tehnică relativ
simplă de rezumare a unui conţinut de idei ce presupune abilitatea elevilor pentru a dobândi un algoritm
al realizării unui rezumat. Metoda cuprinde cerinţe-şablon, dar soluţionarea lor cere adaptarea elevilor la
fiecare text în parte, în funcţie de conţinuturi.
La început se lucrează cu toată clasa pentru formarea deprinderilor de învăţare şi de aplicare a
noţiunilor. După ce şi-au format aceste deprinderi, ideile, părerile vor fi formulate individual, în perechi
sau în grupe.
Cumătra vulpe
de Otilia Cazimir
- schelet de recenzie -
• Exprimă într-o propoziţie (enunţ ) despre ce este vorba în text.
…………………………………………………………………………………………………
• Într-o expresie semnificativă, spune ce conţine textul.
…………………………………………………………………………………………………
• Într-un cuvânt, spune ce conţine textul (esenţa textului).
…………………………………………………………………………………………………
• Precizează culoarea pe care o asociem conţinutului textului.
…………………………………………………………………………………………………
• Spune cel mai important aspect (idee, gând, imagine) care răzbate din conţinutul
textului./Completează propoziţia: „Cel mai bun/mai interesant lucru din acest text este...”
…………………………………………………………………………………………………
• Găseşte un simbol (desen) pentru textul în cauză.
O altă metodă folosită de mine este:

116 / 586
 Metoda ciorchinelui este folosită individual sau în grup şi constă în evidenţierea de către elevi a
legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii de idei. Are
o multitudine de efecte formative:
· la nivel cognitiv: - stimulează valorificarea cunoştinţelor şi convingerilor personale;
- captează atenţia elevilor;
- dezvoltă gândirea liberă;
- stimulează creativitatea.
· la nivel atitudinal: - stimulează o atmosferă de emulaţie între participanţi;
- stimulează motivaţia elevilor pentru a participa la activitate;
- contribuie la formarea capacităţii de autocunoaştere şi
- autoevaluare, prin comparaţia cu ceilalţi participanţi.
Aplicatie: Scrieţi rezultatul operaţiilor

Explozia stelară Este o metodă de stimulare a creativităţii, o modalitate de relaxare a copiilor

care se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri.
Obiectiv: Formularea de întrebări şi realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în
grup, prin interacţiune şi individual pentru rezolvarea unei probleme.precum şi modul de cooperare şi
interacţiune.
Exemplu:
Convorbire: Menţinerea sănătăţii
Obiectiv: evidenţierea a cât mai multe soluţii de menţinere a sănătăţii ca răspuns la
întrebările adresate.
Desfăşurare:
1. Se citeşte o ghicitoare. Se discută iar elevii extrag ideea centrală „menţinerea sănătăţii” şi se
expune pe steaua mare.
2. Cinci copii aleg câte o steluţă pe care este scrisă întrebarea, apoi fiecare din ei, printr-un joc
numărătoare îşi formează grupul preferenţial: Unu, doi, trei, patru, cinci/Vă grupaţi cu toţii aici/Împreună
vă jucaţi şi învăţaţi/Întrebări vă adresaţi!
3. Se citeşte întrebarea de pe steluţă şi timp de 5 minute, copiii analizează imaginile, formulează
întrebări în concordanţă cu situaţiile problemă descoperite de grup.
4. După expirarea timpului, elevii revin în semicerc şi adresează întrebările
elaborate în grup celorlalte grupuri care răspund întrebărilor sau adresează noi întrebări de acelaşi
tip, completând eforturile acestora.
5. Întrebările interesante se scriu pe câte o steluţă care se fixează pe o imagine sugestivă (poster)

117 / 586
 RESURSE UTILIZATE ÎN ORELE ON-LINE LA CLASELE PRIMARE

Prof. înv. primar CROITORU MIHAELA-MARIA

Liceul Tehnologic „Dimitrie Leonida” Petroșani

Date fiind modalitățile actuale de desfășurare a procesului educativ, am fost nevoiți să ne

adaptăm la toate schimbările. Atât profesorii, cât și elevii, dar și părinții, au învățat, pe perioada
pandemiei care s-a abătut asupra întregii lumi, cum să învețe, utilizând internetul, dispozitivele existente
și resursele digitale găsite pe internet. Nu este ușor, nu este la fel, dar nu este imposibil.
Atâta timp cât există internet, un dispozitiv și dorința de învățare orice se poate realiza, orice se
poate învăța.
În școala unde îmi desfășor activitatea totul pare și mai greu. Școala este situată într-o zonă de
periferie a orașului, elevii provin din familii cu mulți copii și chiar familii monoparentale, cu multe
probleme sociale, cu părinți fără loc de muncă sau chiar fără școală, fără internet, fără dispozitive și
uneori chiar fără curent. Cu toate acestea, unii au reușit să se adapteze noului proces educativ și și-au
achiziționat telefoane. E adevărat că mai utile sunt tabletele sau chiar laptopurile, dar am reușit să mergem
înainte și am achiziționat foarte multe cunoștințe, desfășurându-ne activitatea on-line doar cu ajutorul
unor telefoane.
Școala on-line a fost o provocare pentru fiecare, unii au făcut față mai bine – cei care au reușit să
participe la lecții, alții mai puțin bine – cei care au lucrat doar pe diverse materiale trimise de învățătoare
o dată pe săptămână.
În unitatea noastră se utilizează platforma TEAMS. Cu ajutorul acestei platforme se pot desfășura
activități online atât sincron (adică față în față prin intermediul conectării audio-video), cât și asincron (se
transmit pe platformă materiale și teme, iar elevii lucrează singuri în ritmul propriu).
În continuare voi prezenta câteva experiențe din timpul lecțiilor online.
Pe parcursul lecțiilor de mare ajutor mi-au fost manualele digitale și utilizarea tablei din Teams
tabla Whiteboard.

118 / 586
 Cu ajutorul acestor resurse am reușit să ne organizăm aproape ca și în activitatea față în față de la
școală. Copiii s-au adaptat destul de repede cu lecțiile on-line, participau cu entuziasm, dar bineînțeles și
cu dorința de a reveni la școală.
Pe lângă acestea, am utilizat și alte resurse digitale, cum ar fi: site-ul Youtube, site-ul Exlore.org,
site-ul Google Maps, platforma Nearpod, platforma Edpuzzle, platforma Wordwall, platforma
Liveworksheets, platforma Kahoot, platforma Mozabook, Google Slides, Google Forms, Microsoft
Forms, aplicația WordArt, aplicația Chatterpix, aplicația Quik, aplicația Padlet și multe altele.
Dintre toate acestea voi alege câteva pentru prezentarea unor exemple din timpul lecțiilor.
 Utilizarea site-ului YouTube oferă o gamă variată de materiale video pentru orice lecție și nu
numai. Cel mai mult am utilizat acest site pentru prezentarea unor video-uri despre tot ce
reprezintă mediul înconjurător https://www.youtube.com/watch?v=XIBlVNtzymU&t=26s ,
pentru prezentarea unor povești sau desene https://www.youtube.com/watch?v=WMzrEVnDXGE
,
pentru prezentarea unor cântecele și dansuri https://www.youtube.com/watch?v=9DjhFbIbHVM ,
pentru prezentarea unor lecții de matematică:
https://www.youtube.com/watch?v=MhciU8BKyno

 Utilizarea site-ului Explore.org oferă posibilitatea de a viziona diverse filmulețe din orice colț al
lumii, atât filmulețe înregistrate, dar și video-uri în direct. Cu ajutorul acestui site elevii au
posibilitatea să vadă în realitate cum trăiesc anumite specii de animale:
https://explore.org/livecams/currently-live/kitten-rescue-cam .

 Utilizarea aplicației Google Maps ne ajută nu doar să aflăm distanța dintre două destinații sau
ruta pe care ar trebui să o urmăm pentru a ajunge la o destinație, ci putem vizualiza din satelit
locul unde dorim să ajungem, zona pe care dorim să o vizităm în timp real, împrejurimile,
clădirile, exteriorul și interiorul unor clădiri, a unor parcuri, a unor muzee, sau a unor castele:
https://www.google.com/maps/place/Humule%C8%99ti,+Moldova/@46.9975405,28.9754806,15
25m/data=!3m1!1e3!4m5!3m4!1s0x40c97a69a9e99159:0x8628bf32b0adfbfb!8m2!3d46.997540
5!4d28.9754806 .

 Utilizarea aplicațiilor WordWall și Liveworksheets ne ajută să creăm sau să utilizăm jocuri

sau fișe de lucru gata create la toate disciplinele sau la toate clasele:
https://wordwall.net/resource/10071626/alfabetul – exemplu de joc prin care este aprofundat
alfabetul, https://wordwall.net/resource/5188949/numerele-naturale-0-1000 - exemplu de joc
pentru consolidarea numerelor de la 0 la 1000, https://wordwall.net/resource/14862650/despre-
mine - joc de dezvoltare personală, să ne cunoaștem unii pe alții;
https://www.liveworksheets.com/zv1598552fi - exemplu de fișă de lucru pentru aprofundarea
utilizării semnelor de punctuație, https://www.liveworksheets.com/cc1733567qm - exemplu de
test de verificare a împărțirii numerelor naturale.

119 / 586
 Utilizarea platformelor Edpuzzle și Nearpod ne ajută să creăm sau putem să utilizăm materiale
gata create pentru lucrul cu elevii atât în timpul activităților sincron, cât și în timpul activităților
asincron. Elevii lucrează individual, iar profesorul are posibilitatea să verifice în același timp ceea
ce face elevul. Materialele create cu ajutorul acestor platforme se axează pe utilizarea unor video-
uri care pot fi modificate adăugându-li-se pe parcursul vizionării diverse momente de gândire,
întrebări cu răspunsuri multiple sau răspunsuri libere sau altfel de cerințe:
https://edpuzzle.com/media/60abc9cc28d56b41611c5006 - moment în cadrul unei lecții în care se
discută despre povești și personaje într-o lecție de recapitulare.
 Utilizarea platformei Kahoot ne oferă posibilitatea evaluării cunoștințelor elevilor sub forma
unui concurs, chiar distractiv. Acest concurs se poate desfășura atât sincron, cât și asincron. Dacă
e sincron, totul se petrece în timp real, dacă este asincron, elevii au la dispoziție o anumită
perioadă de timp pentru rezolvarea cerințelor. Cel mai atrăgător moment este finalul competiției
care se prezintă sub forma unui podium cu primii trei câștigători. Astfel de concursuri se pot
organiza în cadrul oricărei discipline, fie la începutul unei lecții, fie la finalul acesteia.
https://create.kahoot.it/share/lumea-povestilor/c18b1697-0f77-47b9-8c3e-91f76428a094

 Utilizarea aplicației Padlet ne oferă posibilitatea să stocăm mai multe materiale într-un perete
virtual. Se poate folosi la orice tip de activitate și la orice clasă.

120 / 586
 În realizarea primului exemplu, elevii au utilizat site-ul Youtube pentru a-și prezenta cântecelul
preferat; iar în realizarea celui de-al doilea au utilizat aplicația WordArt, pentru realizarea unui creator de
cuvinte despre personajul preferat din povestea îndrăgită.
Exemplele prezentate sunt o mică parte din ceea ce se poate realiza cu elevii claselor primare în
activitățile on-line. Precizez faptul că toate aceste resurse se pot utiliza și în activitatea față în față la
școală și ajută foarte mult ca lecțiile să devină mai atractive pentru elevi.
Bibliografie:
 Experiența proprie în activitatea on-line
 www.google.ro
 Curs Intensiv de educație digitală pentru învățământ primar

121 / 586
 EDUCAȚIA ÎN ERA DIGITALIZĂRII

Csatlos Sandor
Profesor, Liceul Tehnologic „Octavian Goga” Jibou

Schimbările economice și sociale generate de răspândirea tehnologiei în majoritatea domeniilor

vieții se reflectă și în practicile educaționale, iar efectele crizei de sănătate provocate de noul coronavirus
la nivel mondial asupra procesului de învățământ evidențiază avantaje și neajunsuri ale educației digitale
în contexte diferite. Învățarea în societatea de astăzi presupune o nouă perspectiva asupra conținuturilor
învățării prin integrarea oportunităților puse la dispoziție de noile tehnologii de informare și comunicare.
Educația digitală oferă un plus de informație pentru identificarea unor modalități de adaptare la viitor și
de abordare a provocărilor cu care se confruntă sistemele de învățământ.
Digitalizarea învățământului reprezintă mai mult decât punerea la dispoziție a unor echipamente
performante. E necesară implementarea unor soluții integrate, personalizate, care să răspundă provocărilor
momentului ce țin de: accesul la internet, securitate cibernetică, formarea cadrelor didactice pentru
utilizarea eficientă a softurilor educaționale și crearea de lecții interactive, care să asigure o comunicare
facilă între profesori și elevi.
Educația digitală presupune, pe deoparte, un set de cunoștințe pe care un individ trebuie să le aibă
cu privire la utilizarea unui sistem digital, adică să fie capabil să folosească funcționalitățile minime ale
acestuia. Pe de altă parte, educație digitală se referă deseori și la niște metode digitale care să înlocuiască
metodele clasice pe care învățământul le-a folosit dintotdeauna.
Educația digitală a devenit, pe an ce trece, o nevoie tot mai mare atât pentru profesori cât și
pentru elevi. Pandemia a acutizat însă această nevoie și a adus-o până la nivelul de vital pentru orice
societate și pentru cele mai multe sisteme educaționale din lume.
Digitalizarea educației presupune acces la tehnologie și la resurse, în special în zonele
defavorizate, acolo unde există riscul creșterii exponențiale a abandonului școlar.
Învățământul în era digitală la momentul actual reprezintă o provocare pentru imaginația elevilor
deoarece lecțiile sunt mult mai interactive și pot vizualiza din mai multe puncte de vedere subiectul
respectiv, atât teoretic cât și practice, prin intermediul unor aplicații 3D, videoclipuri, jocuri online sau
platforme de specialitate care permite viziualizarea și înțelegerea unor concepte asimiliate teoretic.
Învățământul tradițional avea o paradigmă de tip liniar. Informația, cunoștințele se transmit de la
profesor la elev de regulă unidirecțional, profesorul, monopolul organizării cursului și aplicațiilor
standard. Învățământul contemporan axat pe tehnologia digitală este direcționat în ambele sensuri. Apare
o nouă paradigmă de învățare prin care elevul nu mai este un spectator pasiv, un receptor care asimilează
informația nerealizând un feed-back corespunzător, aceasta reprezentând, de fapt baza unui proces
educațional eficent. Astăzi, prin intermediul noilor tehnologii, există o diversificare a mijloacelor de acces
la informație.
Dobândirea cunoștințelor din mediul digital și online este mult mai atractivă pentru copii, tineri și
adulți, deopotrivă. Procesul de predare-învățare trebuie adaptat realităților prezente și nivelului actual de
dezvoltare tehnologică. Oricât ar fi de greu de acceptat pentru noi, ca părinți și educatori, tehnologiile
digitale și mediul digital și online au devenit indispensabile pentru copiii și tinerii din ziua de azi. Ei
folosesc mediul digital și online pentru a discuta, pentru a împărtăși (cunoștințe, experiențe, bunuri),
pentru a se juca și pentru a învăța, formându-și astfel o identitate proprie în mediul online, care poate fi
aceeași sau nu cu identitatea din mediul real. Un aspect de evidențiat este gradul tot mai mare în care
copiii și tinerii învață folosind mediul digital și online, care, din păcate, nu se reflectă și în activitatea de
predare – învățare din școală.
Asfel, noile tehnologii didactice au evoluat de la cretă la tabala inteligentă și ajungând la
înlocuirea stiloului cu mouse-ul.

122 / 586
 În clasa viitorului, profesorii și elevii folosesc intuitiv și în detaliu toate funcționalitățile
echipamentelor și tehnologiei de top, pentru procese de predare-învățare-evaluare atractive și eficiente.
Lecțiile interactive îi determină pe elevii nativi digitali să își dorească să participe activ la ore.
Pentru a ține pasul cu o astfel de generație de copii și adolescenți, cadrele didactice trebuie să fie deschise
la schimbare.
Perioada pandemiei a însemnat introducerea, într-un stil accelerat, a tehnologiei digitale în
sistemul de educație. Lucrul ăsta ar fi trebuit să se întâmple pe durata mai multor ani. Nu este suficient ca
școlile să aibă acces la instrumente digitale, ci este important ca profesorul să știe cum să le folosească în
procesul de predare, astfel încât să facă tranziția cât mai ușor de sistemul clasic, unde nu se folosește
tehnologia.
Profesorul trebuie să utilizeze materiale special concepute pentru educația digitală, astfel încât să
creeze acea interactivitate, să ofere și să primească feedback. Trebuie să aibă o metodă să distribuie
materiale, să le ordoneze pe categorii, astfel încât fiecare elev să aibă acces la ele și să lucreze pe propria
copie.
Platformele digitale îi oferă posibilitatea ca atunci când elevul predă tema, înainte de termen, să o
prenoteze. Poate da feedback direct pe fișa respectivă, iar feedback-ul acela poate să aibă asociată o
prenotare. Este foarte important acest feedback, pentru că el se referă la nevoia unui anumit elev. Și asta
înseamnă să faci educație centrată pe elev - tu, ca profesor, reușești să răspunzi unor nevoi pe care un
anumit copil le are. Elevul care greșește este motivat să își îmbunătățească performanțele, datorită acelui
feedback formator, spre deosebire de elevul care este notat pentru lucrare și are șansa la o notă mai mare
doar data viitoare. Dar data viitoare nu mai are aceeași materie...
Un alt instrument care le-ar permite profesorilor să crească nivelul de cunoaștere și pe cel de
competență al elevilor este conceperea unor teste online, cu scop formator. Cu ajutorul acestora, cadrele
didactice pot verifica în timp real ce au înțeles toți copiii din clasă dintr-o anumită lecție. Profesorii pot
introduce o opțiune care să-i semnaleze copilului că a răspuns greșit și să îl îndrume către găsirea soluției
corecte. Dar pot să-l trimită pe un elev către resurse educaționale suplimentare, după ce a răspuns perfect
la toate întrebările.
Sistemul acesta îți permite să tratezi din timp problemele, astfel încât să nu ajungi la diferențe
mari între copii și la nevoia de a face ore de consolidare.
În școala viitorului, profesorul nu va mai fi doar un transmițător de cunoștințe, ci va avea ca
principală misiune orientarea elevului în propriul său proces de învățare. Curriculumul va fi personalizat,
pe măsura necesităților fiecărui elev, și se va pune accent pe abilitățile personale și practice mai mult
decât pe conținuturile academice. Internetul va fi principala sursă de cunoaștere, chiar mai mult decât
școala.
Astăzi, putem preda o lecţie interactivă cu ajutorul unui smartboard, ne putem conecta în orice
clipă la o reţea de internet pentru a găsi o informaţie necesară. Era digitalizării şi a tehnologizării ne
permite să fim acum mai spontani decât oricând, mijloacele tehnologice ne oferă libertatea de a
improviza, de a fi creativ şi original în acelaşi timp.
Putem spune că lecţiile devin astfel personalizate şi chiar capătă un caracter de unicitate,
spontaneitatea şi originalitatea profesorului jucând un rol esenţial în definirea specificului unei lecţii.
Datorită invenţiilor de ultimă oră, educatorul are la dispoziţie infinite surse de informare.
Internetul este astăzi un izvor bogat de informaţii, instrumentele tehnologice ne permit ca în câteva
secunde să accesăm un website de profil, furnizor de activităţi pentru clasă. Dar aceasta nu denotă în
totalitate originalitatea ori creativitatea profesorului, ci mai degrabă priceperea sa în materie de
tehnologie, rapiditatea în a improviza pe loc. Ceea ce aduce în discuţie cu adevărat originalitate şi
creativitate este libertatea de a alege, de a schimba o regulă impusă atunci când considerăm că aceasta nu
mai este de actualitate ori nu se potriveşte elevilor noştri.
Elevii care folosesc tehnologia digitală pentru a învăța devin mai implicați în acest proces și sunt
mai interesați să-și dezvolte baza de cunoștințe, poate fără să-și dea dau seama, pentru că învață într-un
mod activ, angajat și implicat. Deoarece învățarea digitală este mult mai interactivă, mai ușor de reținut și
asimilat decât manualele voluminoase, putem spune cu certitudine că digitalizarea reprezintă un context

123 / 586
mai bun, care oferă o perspectivă mai largă și activități mult mai atractive decât metodele tradiționale de
învățământ. Acest lucru îi ajută pe elevi să se conecteze mai bine cu materiile de studiu.
În plus, digitalul oferă adesea o modalitate mai interesantă și mai cuprinzătoare de informații.
Fapt care se reflectă în scăderea absenteismului în școlile care folosesc deja instrumentele digitale și
notele mai mari pe care le obțin elevii. Mai mult decât atât, când elevul își poate urmări propriul progres,
îi sunt sporite motivația și responsabilitatea.
Transformarea tehnologică a tuturor sectoarelor înseamnă că instrumentele digitale sunt utilizate
frecvent chiar și în cazul profesiilor în mod tradițional netehnice și în condițiile în care se estimează că în
viitor nouă din zece locuri de muncă vor necesita competențe digitale în viitorul apropiat sau imediat.
Este esențial ca instituțiile de învățământ să pregătească elevii să facă față schimbărilor sociale și
economice rapide, determinate de dezvoltarea tehnologică rapidă, dotându-i cu competențele adecvate
provocărilor erei digitale. Tehnologiile digitale ar trebui să facă parte integrantă dintr-o abordare
educațională axată pe cursant, adaptată vârstei și pot oferi abordări noi și inovatoare în materie de predare
și învățare.O învățare digitală de calitate și inovatoare poate fi captivantă și interactivă, completând astfel
metodele de predare bazate pe prelegeri și oferind platforme de colaborare și de creare de cunoștințe.
Totodată, tehnologiile digitale pot facilita accesul la cunoștințe și la învățare, iar utilizarea lor permite
tuturor structurilor de formare de la diferite niveluri să fie ușor accesibile și favorabile incluziunii.
În pofida potențialului de stimulare și de încurajare a metodelor de învățare deosebite și
personalizate pe care îl are digitalizarea, impactul tehnologiilor digitale asupra educației propriu-zise a
fost limitat. Investițiile în TIC în școli nu au dus încă la sperata modificare a practicilor educaționale.
Lipsa echipamentelor digitale și a conectivității în școli, afectează negativ educația digitală a elevilor și
disponibilitatea instrumentelor de predare digitale.
Profesorii ar trebui să se afle în centrul transformării digitale și, prin urmare, au ei înșiși nevoie de
o pregătire și formare continue, care trebuie să includă module vizând practici de predare adaptate în
funcție de vârstă și dezvoltare; această formare necesită timp și nu ar trebui să reprezinte o sarcină
suplimentară, pe lângă activitățile zilnice ale acestora; predarea altor competențe de bază cum ar fi
competențele numerice și de scris-citit, predarea de competențe digitale cere profesorilor să își actualizeze
cunoștințele și competențele în mod continuu; profesorii au nevoie de o dezvoltare profesională adecvată,
flexibilă și de înaltă calitate, care să corespundă nevoilor lor.
Este necesar să se schimbe practicile instituționale și pedagogice ale școlilor și ale altor medii de
învățare, în special ale celor nonformale, acestea trebuind să devină mai echitabile, oferind structuri de
sprijin foarte diversificate și aprofundate tuturor persoanelor, în special celor care fac parte din grupuri
expuse riscului de excluziune.
Cu toate aceste schimbări tehnologice rapide, sistemele educaționale se adaptează greu nu doar în
ceea ce privește utilizarea tehnologiilor, ci și predarea competențelor și formarea cadrelor didactice.
Dobândirea competențelor digitale este indisolubil legată de o abordare bazată pe învățarea pe tot
parcursul vieții. Este necesară nu doar transformarea sistemelor educaționale și de formare la toate
nivelurile în vederea satisfacerii exigențelor, ci și oferirea unor posibilități de perfecționare și recalificare
tuturor categoriilor de vârstă. Școlile reprezintă punctul de plecare pentru formarea competențelor
digitale, iar profesorii ar trebui să se afle în centrul acestei transformări.
Acest proces este binevenit în sistemul educațional românesc, tocmai fiindcă întrebuințarea
tehnologiei în procesul educativ este deja o realitate în majoritatea statelor dezvoltate. Mai mult, de
această misiune este necesar să se ocupe școala, tocmai fiindcă acest lucru nu poate fi lăsat doar pe seama
părinților.

Bibliografie:

1. Negovan, V. (2013). Psihologia învățării. Ed. a 3-a, revizuită. București: Editura Universitară,
2. Oprea, Crenguţa, L., Strategii didactice interactive – repere teoaretice şi practice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, ed. a IV-a, 2009;
https://www.qualform.snsh.ro/campanie-online/educatia-si-impactul-digitalizarii

124 / 586
 STUDIU DE CAZ

CUPSA CRISTINA DANA,

CSEI nr.1 Oradea, judetul Bihor

1.Prezentarea cazului
C.P. este elev în clasa a VIII-a, în vârstă de 15 ani, copil unic. Familia e legal constituită, au o
situaţie materială bună, o stare de sănătate bună. Elevul este dezvoltat armonios pentru vârsta lui, este
îngrijit. Părinţii sunt muncitori, tatăl este plecat în Belgia la lucru, vine doar de sărbători acasă, mama
este muncitoare în oraş, la o fabrică de pâine. Copilul este neglijat de mamă, aceasta muncind pe trei
schimburi şi fiind mereu foarte obosită şi depăşită de situaţie. Nu se interesează de copil, decât dacă este
chemată la şcoală, când i se comunică situaţia şcolară a copilului (corigenţele). Pare interesată pe
moment, dar faptic nu întreprinde nimic, deşi promite implicare. Copilul stă pe internet toată ziua, chiar şi
noaptea, a doua zi e obosit, nefiind în stare să fie atent la ore, uneori adoarme cu capul pe bancă. Relaţia
cu mama este conflictuală, aceasta ţipă şi se ceartă mereu cu copilul, nu îl sprijină în nici un fel, nu îl ajută
la teme, îl devalorizează constant. Face doar lucrurile strict necesare legate de nevoile de bază: hrană,
îmbrăcăminte, cadouri scumpe, condiţii de locuit. Copilul tânjeşte după afecţiune, după încurajări, doreşte
a fi înţeles, dar primeşte doar critici şi ţipete. A renunţat în felul lui la a mai aştepta altceva de la mama
lui. Se bucură când vine tatăl lui acasă, dar la fel se întristează când acesta pleacă. Este destul de izolat, nu
are prieteni, nu prea iese din casă, uneori merge cu bicicleta pe afară. Cu mama nu are niciun fel de
activitate, doar uneori merg la casa de la munte pe care o au în posesie.
Nu este stimulat cognitiv, nu este sprijinit şi nici înţeles de către colegi, profesori, nici de
dirigintă. Este doar tolerat şi el simte acest lucru, având o stimă de sine scăzută.
Este introvert, pare că nu-l interesează nimic legat de activităţile şcolare.
2.Istoric
Este un copil născut la termen, fără probleme de sănătate deosebite în copilărie. Debutul şcolar a
fost normal, nu au fost semnalate probleme de nici un fel pe parcursul primilor patru ani de şcoală. Nu s-a
remarcat niciodată prin rezultate foarte bune la învăţătură, dar nici clasa în care a fost nu era una
performantă. În clasa a V-a, mama a observat într-o noapte că băiatul ţipă şi când a vrut să îl trezească nu
a reuşit, astfel că a chemat salvarea şi la spital, în urma spitalizării i s-a pus diagnostic de epilepsie
infantilă în fază incipientă. A fost pus pe tratament intensiv, fapt care l-a făcut să aibă stări de somnolenţă
şi la şcoală, lucru pe care nu l-au înţeles cadrele didactice şi astfel, a rămas în urmă cu evoluţia şcolară,
involuţie care s-a tot deteriorat pe parcursul anilor.
3.Starea actuală a elevului:
Problemele cu care se confruntă:
- în exprimarea mesajelor orale se observă: vocabular limitat, posibilităţi de exprimare reduse,
vorbire rară, ezitantă; nu citeşte cu intonaţie, comprehensiune redusă, nu poate să descrie obiecte uzuale
- nu cunoaşte convenţiile limbajului scris (scrierea cu majusculă/cu aliniat, punerea punctului la
sfârşitul propoziţiei, dialogul, ghilimele, etc). Nu ştie când trebuie pus semnul exclamării sau întrebării la
finalul propoziţiei
- nu prezintă interes pentru explorarea mediului înconjurător
- nu poate utiliza unităţi de măsură pentru determinarea şi compararea duratelor unor activităţi
cotidiene (nu găseşte corespondenţa dintre un eveniment şi anotimpul în care acesta are loc)
- discalculie
4.Domeniul de intervenţie personalizat:
Activitate şcolară: limbă şi comunicare
Echipa de intervenţie: diriginta, profesorii, profesor psiholog, profesor itinerant, mama
Data de elaborare a programului: 13.02.2017
Durata de desfăşurare: 13.02.2017- 15.06.2017
5.Factori şi cauze:

125 / 586
 -insuficienţe funcţionale în elaborarea limbajului, al îndemânării manuale ale schemei corporale
şi ale ritmului
-tulburări spaţio-temporale
-trăirea unor stări conflictuale, stresante, care favorizează oboseala excesivă
-disfuncţie neurologică
-factori ereditari
6.Profilul psihologic al copilului:
Percepţia: denumeşte toate culorile, diferenţiază formele de bază, nu este orientat temporal (nu
ştie lunile, ordinea lor, câte sunt, câte luni sunt într-un anotimp)
Atenţia: fluctuantă, are slabă capacitate de concentrare (10-15 minute)
Memoria: domină cea involuntară şi de scurtă durată, redusă ca volum; memorarea voluntară se
desfăşoară cu dificultate
Gândirea: concretă, rigidă, slabă capacitate de analiză şi sinteză; înţelege noţiuni simple,
familiare; dificultăţi privind abstractizarea şi generalizarea, formarea noţiunilor, a raţionamentelor
Imaginaţia: săracă, preponderent reproductivă
Capacitatea de învăţare: manifestă lentoare, indiferenţă; progres nesemnificativ
Capacităţi de înţelegere şi conştientizare: deficit uşor, înţelege unele noţiuni simple, uzuale
Afectivitatea şi voinţa: imaturitate afectivă, voinţa e slabă, fiind pasiv, neavând iniţiativă,
abandonează când dă de greu
Atitudinea personală: ritm de lucru inconstant, predominant lent, nu cere ajutor dacă nu poate
rezolva o problemă de învăţare; slab interes pentru activitatea şcolară, nu pare să-l intereseze nimic, nu e
atras de nicio materie
Socializarea: nu s-a integrat în colectiv, nu este sociabil, nu este comunicativ, nu are prieteni,
fiind considerat „prostul clasei”
Deprinderi şcolare: cunoaşte, dar nu respectă unele reguli de conduită şcolară (vine când vrea la
şcoală, doarme pe bancă, în pauze stă în clasă singur)
Evoluţia şcolară: progres slab
7.Derularea programului de intervenţie:
-fişa psihopedagogică
-observaţia spontană şi dirijată
-convorbirea individuală
8.Diagnostic
Medical: epilepsie infantilă uşoară, ameliorată
Psihologic: intelect liminar, deficit de atenţie, percepţie slabă, labilitate emoţională
Psihopedagogic: dificultăţi de învăţare dislexo-disgrafie şi discalculie
9.Domeniul de intervenţie:
Cognitiv, limba română, citit-scris
Obiectiv de referinţă: reducerea dificultăţilor de învăţare prin exersarea şi dezvoltarea
capacităţilor instrumentale citit-scris
Scopul programului de intervenţie:
La sfârşitul programului elevul va fi capabil:
-să citească un text cursiv cu intonaţie
-să scrie după dictare un text, folosind semne de punctuaţie
-să-şi dezvolte un vocabular de cuvinte uzuale (în jur de 30 de cuvinte) şi comprehensiunea
acestora în diferite contexte
Obiective pe termen scurt:
-citirea corectă a unor texte simple
-formarea unui vocabular de 10 cuvinte, comprehensiunea lor şi folosirea lor în context
-identificarea intonaţiei unui text simplu (comprehensiunea acestuia)
-scriere (copiere şi dictare) de structuri în care apar anumite reguli de ortografie (ortograme) pe
care elevul trebuie să le cunoască
-completare de litere lipsă în cuvinte, de cuvinte lipsă în propoziţii

126 / 586
 -copiere şi dictare după texte
-dezvoltarea memoriei de lucru
Nivel iniţial:
Elevul cunoaşte majoritatea cuvintelor, dar are lacune în comprehensiunea unor cuvinte aparent
banale. Nu foloseşte decât uneori semne de punctuaţie, nu face diferenţa între substantive proprii şi
comune, ortogramele le scrie de cele mai multe ori incorect. Citeşte lent, cu poticneli, fără intonaţie. Scrie
urât, cu greşeli de ortografie, nu respectă reguli. Nu se concentrează prea mult pe o sarcină, îşi pierde
concentrarea, se plictiseşte, se opreşte din sarcină. Este introvert, vorbeşte puţin şi doar dacă e solicitat.
Nu e interesat de nimic, nu are mimică, parcă e un robot, nu zâmbeşte nici măcar la o glumă.
Activitatea la clasă este deficitară, există o adaptare curriculară, dar nu e aplicată de către cadrele
didactice din şcoală. I s-a atribuit un profesor de sprijin 2 ore pe săptămână, ore care sunt insuficiente
pentru nevoile lui reale. Ar fi indicată şi consilierea mamei.

Limba română:
-exerciţii de citire a unor texte simple
-exerciţii de citire a unui dialog, cu intonaţie corespunzătoare
-exerciţii de găsire a unui titlu la un text simplu
-exerciţii de scriere după dictare / copiere a unor texte simple
-folosirea corectă a convenţiilor limbajului scris
-exerciţii de completare a unor cuvinte lipsă
-exerciţii de găsire a unor omonime, antonime
-exerciţii de despărţire în silabe
-exerciţii de ordonare a cuvintelor pentru a obţine propoziţii
-exerciţii de ordonare a unor propoziţii într-o ordine cronologică
-compunere după imagini
-exerciţii de formulare a unor întrebări concrete pentru un răspuns dat
-exerciţii de fraze absurde
-exerciţii de explicare a sensului unor cuvinte, apoi formularea unor propoziţii simple (subiect,
predicat)
-găsirea sensului corect al expresiilor
-stimularea gândirii, a imaginaţiei, dezvoltarea memoriei de lucru şi stabilizarea atenţiei (filme,
planşe, conversaţii, joc didactic)
Evaluarea periodică se va face în fiecare lună, urmărind obiectivele realizate, dificultăţile
întâmpinate, revizuirea programului de intervenţie educaţional-terapeutică, recomandări particulare.
Se recomandă folosirea unor materiale variate, implicarea jocului în activitate, pentru a evita
oboseala şi plictiseala. Copilul are nevoie permanentă de stimulare şi încurajare. Sprijin familial.
Concluzii:
În urma evaluării rezultatelor obţinute după derularea programului de intervenţie, s-a ajuns la
concluzia că, deşi exerciţiile şi activităţile au fost simple, adaptate, elevul nu a făcut progrese
considerabile la nivelul scrierii, citirii. Deşi s-au repetat anumite exerciţii, totuşi memoria de lungă durată
nu e dezvoltată şi parcă de cele mai multe ori reluam un exerciţiu, ca şi cum atunci îl făceam prima dată.
Neavând sprijin la clasă şi acasă, intervenţia profesorului de sprijin este minimală. Totuşi, la nivel
relaţional s-au produs schimbări importante, elevul reuşind să coopereze cu profesorul, să povestească
neîmplinirile sale, mai ales cele legate de relaţia cu mama, a început să zâmbească atunci când ne
întâlneam, înainte era ca un robot, fără nici o expresie facială. Nu mai este atât de introvert, are un licăr de
speranţă în priviri.
Unele persoane cu dificultăţi de învăţare urmează o viaţă de succes, devenind membri productivi
ai societăţii, având o viaţă plină de satisfacţii. Alţii sunt într-un continuu eşec şi abia sunt în măsură să-şi
"păstreze capetele deasupra apei", din punct de vedere emoţional, social sau financiar, sub aceste aspecte
intervenţia psihologică complexă a persoanelor cu dificultăţi de învăţare ar trebui să aibă loc, să valorifice
potenţialele aspecte pe care aceştia le au. Ron Davis vede dislexia ca pe o moştenire genetică, un dar sau
un talent pe care îl au persoanele dislexice.

127 / 586
 ÎNVĂŢAREA ONLINE
Prof.înv.primar: Curelea Anica-Adriana
Şcoala Gimnazială Slivileşti, Sura

Această abordare a educaţiei, cea de online trebuie să fie direcţionată în spiritul dezvoltării
autoeducaţiei, atât a cadrelor didactice, cât şi a elevilor, deoarece nimeni nu a fost pregătit pentru învăţarea în
totalitate în mediul online.
Învăţământul electronic este cea mai nouă tendinţă în ânvăţământ, cunoscută şi apreciată ca cea mai
eficientă şi de dorit de până acum. Cunoscut ca ,,e-learning", conceptul de învăţământ electronic este
interacţiunea dintre procesul de predare-învîţare şi tehnologiile informaţionale.
E-learning este în acest moment mai mult decât un concept, este parte din învăţământul actual.
Semnifică şansa omului de a se informa rapid, în orice domeniu, nefiind condiţionat de un suport fizic sau de
un intermediar. Acest concept permite flexibilizarea procesului de învăţământ până la a oferi cea mai largă
gamă de cărţi electronice, sfaturi, imagini şi text.
Utilizarea resurselor educaţionale şi oportunităţile de învăţare online pot reduce costurile şi
materialele necesare instruirii şi permit utizarea mai eficientă a timpului profesorului.
Astăzi vorbim despre o învăţare combinată care îmbină oportunităţile de învăţare faţă în faţă cu
oportunităţile de învăţare online.
Strategia de combinare a învăţării online cu instruirea şcolară faţă în faţă este utilă pentru a adapta
diversele stiluri de învăţare ale elevilor şi pentru a le permite fiecărui elev să studieze în ritmul său.
Având la bază tehnologiile e-learning (multimedia), platformele eLearning au o serie de avantaje:

- distribuirea rapidă a materialelor didactice;

- elevii intră în posesia materialelor printr-o simplă accesare;
- elevii pot colabora şi învăţa împreună;
- existenţa conţinuturilor multimedia;
- conţinuturile pot fi şterse, corectate şi actualizate cu uşurinţă;
- favorizează creativitatea şi descoperirea de noi interpretări;
- profesorul se poate adresa unui număr mult mai mare de elevi decât în învăţământul
tradiţional;
- materialele pot fi personalizate;
- interacţiunea cu profesorul este liberă;
- elevul poate învăţa în ritmul său propriu;
- elevul poate beneficia de feedback rapid şi permanent;
- permite interacţiune sincronă şi asincronă între profesor şi elevi;

Instruirea online are şi o serie de dezavantaje:

- pregătirea unui curs online este mai costisitoare decât pregătirea unui curs tradiţional;
- lipsa unor resurse tehnologice performante şi a unor conexiuni optime la reţea, de joasă
performanţă în ceea ce priveşte sunetul, imaginile;
- elevii trebuie să fie extrem de motivaţi pentru a participa la cursurile online;
- necesitatea experienţei elevilor în domeniul calculatoarelor;
Observând numărul de avantaje mult mai mare decât numărul dezavantajelor, putem spune că
utilizarea platformelor eLearning este o oportunitate oferită celor care doresc să obţină o formare continuă.
Ea nu exclude educaţia clasică în care sunt utilizate obiecte reale ca sursă de informare ci îi adaugă
resurse virtuale.
Este indicată o îmbinare între metodele tradiţionale de învăţare şi evaluare şi a celor eLearning
pentru a obţine performanţe în ceea ce priveşte dezvoltarea competenţelor elevilor.
Educaţia online este unul dintre numeroasele progrese pe care tehnologia şi lumea digitală le-a pus la
dispoziţie. Nu mai trebuie să fim prezenţi fizic la clasă pentru a învăţa şi în timp ce mediul învăţării online
este diferit de configuraţia tradiţională a clasei, nu înseamnă neaparat că este mai puţin eficient.
Bibliografie:
Mihaela Brut – Instrumente pentru e-learning, Ghidul informatic modern, Editura Polirom, Iaşi,
2006
Didactform.snsh.ro/campanie online/învăţarea-online-avantaje şi dezavantaje

128 / 586
 STUDIU DE CAZ

Prof. învăţământ preşcolar Damaschin Claudia Loredana

Grădiniţa cu PP, Nr.2, Focşani

Cazul 1. F.M.

1. IDENTIFICAREA S.D.C.E.

F.M. are 6 ani, este în grupa mare la grădiniţă şi face parte dintr-o familie cu o situaţie
materială precară. Nu este singurul copil la părinţi, având acasă încă 2 fraţi.
Încă din primul semestru am remarcat slabele rezultate pe care le avea în plan cognitiv,
irascibilitatea, dar mai ales devierile comportamentale, concretizate în:
 agresivitate verbală - vorbeşte urât colegilor;
 agresivitate fizică - se bate cu alţi colegi, îi loveşte şi le aruncă sau strică
jucăriile;
 nu respectă regulile de comportament impuse prin regulamentul clasei.

2. ETIOLOGIA

Părinţii, de curând reveniţi din Italia, erau nedumeriţi şi supăraţi totodată de situaţia
creată, de comportamentul lui şi de rezultatele scăzute la evaluări. Invitându-i la grădiniţă, am
aflat că, atât mama cât şi tata, se considerau răspunzători de comportamentul copilului lor,
deoarece, spuneau ei, fiind plecaţi din ţară, l-au lăsat doar cu bunica. Aceasta nu a reuşit să
formeze copilului deprinderi corecte de comportament, mulţumindu-se să afirme că este un copil
obraznic, energic, care nu o ascultă deloc.
Părinţii afirmă că îşi iubesc foarte mult copilul şi consideră că au greşit când, din dorinţa
de a compensa lipsa lor, i-au trimis doar cadouri, lipsindu-l de fapt de prezenţa, atenţia şi căldura
unui părinte. Trebuie remarcat faptul că aceştia nu o consideră deloc vinovată pe bunica ce l-a
avut în grijă, deoarece aceasta e în vârstă, bolnavă şi, cred ei, a depus eforturi pentru a-l îngriji pe
copil.
Menţionez că în anii precedenţi acest copil nu a absentat nemotivat şi nu a manifestat un
comportament agresiv. Era sociabil, sensibil, avea mulţi prieteni, ce-i drept, unii mai mari decât
el.
Copilul afirmă că:
 Nu se simte bine la grădiniţă, se plictiseşte deseori;
 Unii colegi îl supără, îl enervează foarte tare;
 Nu-i place să vorbească prea mult despre prietenii lui, care oricum nu mai au
acelaşi interes pentru el;
 Nu-i place să discute pe seama relaţiei lui cu părinţii, considerându-i chiar
enervanţi şi plictisitori în insistenţele lor de a afla ce se întâmplă cu el;
 Nu este un copil cu probleme şi nu înţelege de ce i se reproşează comportamentul
negativ.
Din toate cele expuse mai sus se poate trage concluzia că M. este un copil care a
experimentat stările dureroase, frustrante determinate de plecarea părinţilor în străinătate, pe care
el a resimţit-o ca pe un abandon. Bunica nu a avut suficientă autoritate în faţa copilului, astfel

129 / 586
încât comportamentul lui a devenit din ce în ce mai nestăpânit, iar pe de altă parte ea nu a înţeles
dorinţa copilului de afecţiune şi nu a încercat să-i fie mai mult alături, considerându-l uneori o
povară.

3. DECIZIA DE ACŢIUNE

Considerând că intervenţia cât mai rapidă în cazul lui M. este necesară, am chemat
părinţii şi bunicii la grădiniţă pentru a le explica problema copilului. Am invitat şi un psiholog
pentru a cere sfaturi şi pentru a concepe împreună cu acesta şi cu familia un plan de intervenţie
adecvat copilului şi situaţiei în cauză.
Am încercat să lucrez mai mult pe grupe cu copiii, pentru a putea să îl includ în colective
mai mici pentru început şi pentru a putea să îi readuc aproape pe foştii lui prieteni din grupă, şi,
pe măsură ce capătă încredere, să îl reintegrez în întregul colectiv al grupei. L-am desemnat lider
de echipă la diferite jocuri didactice, oferindu-i astfel o oarecare responsabilitate nu doar fata de
el, cât şi faţă de colegii lui. În timpul activităţilor, în special cele care se desfăşurau sub formă de
joc unde trebuia să se lucreze pe echipe, am început să îl numesc şi atunci când acesta ezita să
răspundă, îl încurajam să ne spună părerea lui prin întrebări ca: „De ce crezi tu că…?”, „Care este
părerea ta despre...”, „Cei din echipa ta ce au zis despre…?”. Întrebări menite să îi dea o anumită
încredere să răspundă în propoziţii cât mai dezvoltate dar şi să se confrunte cu cei din grupa sa
înainte de a răspunde. În tot acest timp anunţam bunicii şi părinţii de progresele făcute. Pe
parcursul timpului M. a fost încântat de atenţia care i se dădea, de faptul că educatoarea îi era
mereu aproape şi era stimulat de orice reuşită, obţinând atât încredere în sine, cât şi încrederea
colegilor.
Ca modalitate de intervenţie pe termen lung, am urmărit să determin copilul să gândească
pozitiv, să recapete încrederea în el şi să spună întotdeauna când se află într-o situaţie dificilă:
„sunt capabil să reuşesc”, „sunt bun la această activitate”. Am încercat sa îl învăţ să nu se mai
compare cu ceilalţi.

Domeniul de intervenţie - comportamental

Psihologul şcolar a recomandat activităţi de consiliere individuală (pentru preşcolar, dar

şi pentru părinţi), discuţii zilnice cu preşcolarul privind corectarea comportamentului în mediul
grădiniţei şi în mediul familial. Părinţii au răspuns recomandărilor, au făcut eforturi să participe la
discuţii.

Orarul derulării programului

Nume LOCUL DE DESFĂŞURARE

copil
Sala de grupă Cabinetul şcolar psiho-
pedagogic
F.M. zilnic Luni de la 16.00 – 16.20
Miercuri de la 16.00 – 16.20

Părinţi Zilnic se discută Miercuri de la 16.00 – 16.30

i evoluţia copilului

Psihologul a optat pentru modalităţi specifice de intervenţie, cum ar fi:

130 / 586
  Observarea copilului
 Analiza cazului
 Jocul de rol
 Jocul de masă şi cu reguli
 Poveştile terapeutice

4. PROGRAM DE INTERVENŢIE

IPOTEZE
- Lipsa părinţilor la o vârstă fragedă determină tulburări afective concretizate în
comportări deviante.
- Lipsa de susţinere afectivă din partea părinţilor, poate avea consecinţe nefaste asupra
comportamentului intelectual şi în cele din urmă, asupra întregii personalităţi a copilului.
- Lipsa de comunicare cu părinţii l-a determinat să abordeze comportamente deviante
(interiorizare excesivă, agresivitate verbală şi fizică).

OBIECTIVE PE TERMEN SCURT

- identificarea şi analiza situaţiilor cu impact major asupra comportamentului;
- cunoaşterea tipului de relaţii cu principalele persoane adulte;
- cunoaşterea nivelului de adaptare şi de evoluţie a copilului, necesare pentru a-i
identifica punctele forte şi punctele slabe ale personalităţii;
- convingerea şi conştientizarea din partea părinţilor a necesităţii acordării sprijinului
afectiv şi comunicaţional necesar.

OBIECTIVE PE TERMEN LUNG

- cunoaşterea intereselor şi a aptitudinilor lui M., necesare implicării în anumite activităţi
pentru dezvoltarea unei personalităţi armonioase;
- conştientizarea de către preşcolar a adevăratelor cauze ale comportamentului său, şi
identificarea principalelor căi de acţiune pentru corectarea acestuia;
- conştientizarea riscului săvârşirii unor comportamente deviante;
- determinarea copilului să se stăpânească, să îşi controleze comportamentele impulsive,
să aibă o mai bună toleranţă la frustrare.

5. APLICAREA MĂSURILOR

A) Intervenţia cognitiv-comportamentală
În intervenţie, scopul a fost diminuarea tulburărilor de comportament ale copilului prin
demersuri care includ alături de metode de auto-educaţie, intervenţii prin joc, precum şi
demersuri de management al comportamentului şi metode de întărire operantă. Obiectivul central
al trainingului de auto-educare este îmbunătăţirea capacităţilor de autoreglare şi a strategiilor
reflexive de rezolvare de probleme. Terapia trebuie să ajute copilul să îşi menţină atenţia
concentrată, să îşi controleze mai bine impulsurile şi să rezolve mai bine sarcinile.
Tehnicile de management al comportamentului au fost centrate pe respectarea anumitor
reguli şi pe oferirea de recompense. Astfel au fost discutate de către educatoarele grupei şi de
către copii „Regulile clasei” , stabilind cu toţii anumite reguli de comportament în funcţie de
situaţiile care există , urmând ca ei să se observe şi să se monitorizeze. Dacă regulile erau
respectate, elevul M. era recompensat prin laudă, încurajare, dar şi prin oferirea de stimulente,
întărindu-se în acest fel comportamentele pozitive.

131 / 586
 De asemenea, s-a recurs la training-ul prin joc. S-a început cu jocuri şi activităţi simple,
insistând pe regulile jocului şi pe finalitatea lui, asigurându-mă că jocul ales poate fi dus la bun
sfârşit de M., după care am crescut gradual complexitatea lui, crescând astfel gradual implicarea
copilului în sarcină şi prelungind durata concentrării atenţiei în sarcină. Dintre activităţile derulate
amintim: jocuri de rol, construcţii, jocuri de masă şi cu reguli, picturi, desene şi confecţii de
obiecte. Nu uităm nici de metodele de întărire: întărirea socială a fiecărei activităţi de joc şi
întărirea prin oferire de puncte.

B) Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare

Pentru cunoaşterea obiectivă a profilului psihologic al copilului, şi mai ales pentru
adoptarea unor măsuri pedagogice adecvate particularităţilor individuale s-au folosit un set de
probe psihologice care au permis identificarea unor particularităţi ale dezvoltării, capacităţi,
aptitudini.
Scopul acestei acţiuni este şi activizarea vocabularului pe baza experienţelor imediate, cu
cuvinte care denumesc obiecte, fiinţe, fenomene observate, cunoscute, însuşiri caracteristice,
acţiuni, poziţii spaţiale, relaţii interpersonale, unele trăiri afective.
3. Consilierea familiei de către psiholog (Programul părinte-copil)
Scopul programului părinte/copil este acela de a induce modificări în interacţiunile
părinte-copil, acestea constituind o premisă a reducerii problemelor comportamentale ale
copilului în famile.
Punctele centrale ale programului constau în modul în care caracteristicile copilului, cele
ale părinţilor şi problemele familiale influenţează:
- comportamentul copilului;
- percepţia comportamentului copilului de către părinţi şi reacţiile părinţilor la
comportamentul copilului.
Reducerea tensiunilor în familie poate avea o importanţă majoră în diminuarea
problemelor comportamentale ale copilului, de aceea ele au fost discutate în cadrul programului
părinte-copil.
Etapele terapeutice ale programului părinte-copil au urmărit:
 îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil;
 modificarea comportamentului impulsiv în situaţii bine definite prin utilizarea
consecventă a unor tehnici pedagogice şi terapeutice;
 utilizarea de către părinţi a întăririlor comportamentelor dezirabile;
 folosirea unor întăriri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea);
 recurgerea la întăriri consistente;
 utilizarea în primă fază a metodelor de recompensare şi abia apoi a tehnicilor de
pedepsire;
 acordarea unei atenţii deosebite la posibilele reacţii faţă de comportamentele
indezirabile (nu certăm copilul, nu stabilim reguli dacă nu reuşim să obţinem cooperarea lui);
 observarea calităţilor copilului, stimularea aptitudinilor personale;
 stabilirea de comun acord a ,,Regulilor familiei”;
 formularea cerinţelor într-un mod clar, pe înţelesul copilului.

6. CONTROLUL
Pentru cunoaşterea obiectivă a profilului psihologic al copilului, şi mai ales pentru
adoptarea unor măsuri pedagogice adecvate particularităţilor individuale s-au folosit un set de
probe psihologice care au permis identificarea unor particularităţi ale dezvoltării, capacităţi,
aptitudini.
Controlul s-a realizat indirect prin intermediul celorlalţi copii, pe care i-am rugat să îl
implice în activităţile lor pe parcursul activităţilor dar chiar şi în afară dacă se poate.

132 / 586
 Controlul direct a fost realizat pe parcursul activităţilor prin observarea sistematică a
evoluţiei copilului, monitorizarea atentă a fiecărei modificări de comportament şi chiar
admonestarea verbală blândă în situaţii deosebite. Acest tip de control a fost folosit chiar şi în
afara activităţilor şi a orelor petrecute în grădiniţă cu ajutorul bunicii.

7. EVALUAREA

FAMILIA
- faptul că ambii părinţi au venit împreună la grădiniţă, dovedeşte că sunt responsabili
pentru comportamentul copilului;
- ambii conştientizează că lipsa comunicării şi a sprijinului afectiv de care ar fi avut
nevoie copilul au fost compensate de cadouri şi de bani;
- decizia de a cere sprijin grădiniţei a aparţinut ambilor părinţi, ceea ce dovedeşte că în
familie există o bună comunicare;
- cei doi părinţi se respectă reciproc - lucru foarte important pentru evoluţia emoţională
ulterioară a băiatului.

Copilul M.
- comportările deviante ale băiatului, agresivitatea verbală şi fizică vin din sfera
tulburărilor emoţionale;
- lipsa tatălui şi în special a mamei, care-i oferea sprijin afectiv şi mediu securizat, s-a
transformat la nivel comportamental în manifestări deviante;
- interiorizarea a condus la îndepărtarea de prieteni, iar problemele de natură afectivă au
condus la un comportament agresiv, deviant, culminând cu o scădere în plan cognitiv.

Evaluarea sa realizat cu ajutorul unor instrumente simple precum: fişa de evaluare, scara
de clasificare, lista de control/verificare menite să îmi ofere date factuale asupra
comportamentului copilului. Scopul central a fost atins copilul fiind mai activ şi comunicativ în
timpul activităţilor şi cu ceilalţi copii.

8. CONCLUZII

Programul de intervenţie personalizat presupune colaborarea în echipă, formată din

psiholog, familie, toţi cei implicaţi în activitatea desfăşurată de M. pe parcursul unei zilei, pentru
a forma un cerc de susţinere, echilibrare şi integrare în comunitate.
Activitatea în grădiniţă s-a axat pe urmărirea evoluţiei copilului implicat şi pe crearea de
prilejuri pentru a exersa suplimentar activităţi necesare, urmărind totodată dezvoltarea încrederii
în forţele proprii. Acest fapt s-a realizat prin aplicarea unor metode şi procedee eficiente pentru
integrarea copilului în colectivul grupei, relaţionarea sa cu ceilalţi copii şi cu adulţii, formarea
deprinderilor comportamentale, motrice, socio-afective, practice.

133 / 586
 CUM ATRENEZ ATENȚIA LA ŞCOLARII MICI?

Propunator,
prof. Damian Andreea Magdalena
CENTRUL ŞCOALAR PT. EDUCAŢIE INCLUZIVĂ, TÂRGU NEAMŢ
prof. Sârghiuță Felicia
CENTRUL JUDETEAN DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ, NEAMȚ

„Atenția copilului este istoria dezvoltării gradului de organizare a conduitei lui. Maturii din
anturajul copilului, utilizând o serie de stimulenți și instrumente încep să orienteze atenția copilului
preșcolar, să o dirijeze, să o supună voinței, înmânând astfel copilului instrumente cu ajutorul cărora
preșcolarul mai apoi se va deprinde să manipuleze propria sa atenție ”( Savantul rus L.S. Vâgotski)
Atenția în activitatea copilului preșcolar este apreciată întotdeauna ca un factor al reușitei sau
succesului, fiind recunoscută ca prima dimensiune psihică care susține energetic orice proces sau
fenomen psihic, asigurându-i buna funcționare, iar nedezvoltarea sau absența ei poate fi considerată drept
factor generator de erori și eșecuri.
Când vine vorba de preșcolari sau școlarii mici,una dintre dificultățile cele mai des întâlnite este
lipsa atenției sau a răbdării. E o provocare pentru mulți dintre noi să-i ținem pe copii concentrați pe o
anumită activitate. Dacă la activitățile plăcute suntem atenți în mod spontan,la cele mai neplăcute trebuie
să depunem eforturi suplimentare pentru a rămâne concentrați. Atenția voluntară se formează în timp, în
urma eforturilor repetate de a fi atent. Dacă la vârsta de 3 ani, copiii pot fi atenți într-o activitate maxim
20 de minute,la 4ani, pot să se concentreze 30 de minute,iar de la 7 ani în sus, se presupune că pot
rămâne atenți chiar și 50 de minute.
Schimbările actuale din sistemul educațional înaintează față de educatori cerințe noi de organizare
a educației copiilor preșcolari cu aplicarea strategiilor și tehnologiilor moderne de organizare, asigurând
randamente educaționale sporite. Atenția preșcolarilor este instabilă și se deosebește printr-o deplasare,
deseori involuntară, de la un obiect la altul. Educatorul îl deprinde pe copil să fie atent și-1 antrenează
spre manifestarea exterioară a atenției. „Priviți cu toții la mine !, „Așezați- vă cum trebuie!" - asemenea
adresări sunt raționale.
În timpul activităților atenția copilului preșcolar are o stabilitate mai mare decât în procesul
executării unei sarcini fixate de către adult, momentele de distragere a atenției și greșelile sunt mai rare
decât în joc. În timpul jocului copilul simte nevoia să coordoneze mișcările sale conform sarcinilor puse,
să-și îndrepte acțiunile în corespundere cu anumite reguli, să se supună cerințelor grupei. În timpul
jocurilor copilul își formează capacitatea de a-și concentra intenționat atenția asupra unor anumite
obiecte. Pentru a menține atenția copiilor de vârstă preșcolară și în timpul activităților este necesar ca
educatorul să vorbească pe un ton calm, clar, expresiv. Înainte de a se începe activitatea, este bine să se
spună copiilor preșcolari cu ce se vor ocupa și care este importanța temelor studiate respectiv .
Atenția copilului depinde direct de interesul lui pentru anumite activități. Copilul preșcolar își
poate menține atenția concentrată asupra unei activități un timp îndelungat, dacă educatoarea intervine
mereu cu anumite întrebări, prin care îl determină pe copil să descopere noi aspecte ale obiectelor pe care
le examinează și în acțiunile pe care le execută. Copiii preșcolari cu greu urmăresc îndrumările pe care le
dă educatorul în legătură cu ce au de făcut, mai ales dacă aceste îndrumări se referă la o activitate mai
complexă. Din această cauză este necesar ca educatorul să explice fiecare acțiune în parte. Copiii trebuie

134 / 586
deprinși să asculte până la sfârșit toate indicațiile și numai după aceia să treacă la acțiune.
În cele ce urmează, voi menționa câteva principii de urmat,în vederea stimulării și dezvoltării
unor calități ale atenției(volumul,capacitatea de concentrare, flexibilitatea)la preșcolari și școlarii mici:
• lăsați copilul să desfășoare o activitate atât timp cât are el nevoie. Când copilul realizează o
activitate pe care o consideră captivantă, de fapt,el reușește să se concentreze, să se implice profund în
ceea ce are de făcut. Respectarea și protejarea acestei stări
permite creșterea concentrării atenției,iar copilul va putea să o manifeste și în sarcini
motivate extrinsec(efectuarea temelor,spre exemplu);
• împărțiți o sarcină mai mare în sarcini mai mici,astfel încât,copilul să simtă că progresează,
avansează și astfel,îi este mai ușor să se mobilizeze și să se concentreze. O sarcină mai mică, pare mai
ușoară și nu întâmpină rezistența copilului;
• stabiliți rutine,învățați copilul să își facă temele la aceeași oră.Mintea vă ști că a sosit timpul
pentru teme și va fi dispusă să studieze;
• reduceți factorii care-i pot distrage atenția copilului(televizor,telefon, etc...);

• oferiți suficient timp și spațiu pentru activitățile fizice,acestea fiind o modalitate optimă pentru
copil de ași consuma surplusul de energie care-l împiedică să se concentreze.

Educatorii manageri de cele mai dese ori interpretează că a fi atent este asociat de obicei cu a sta
nemișcat și a-l privi, a-l asculta pe cel care vorbește. Nu aceasta este caracteristica ascultării și receptării
unei informații, ci capacitatea de a primi și de a găsi ceva de făcut cu conținutul acesteia. Uneori uităm cu
ușurință că atunci când vine vorba de copii, aceștia încarcă aceste informații cu mult afect, bazându-se pe
experiențele lor anterioare nemijlocite, acest afect putând fi de ajutor sau putând fi un obstacol.
Cea mai bună modalitate de educare a atenției și de a dobândi noi cunoștințe și abilități este în
timp ce aceștia se joacă. Joaca e un mod plăcut și distractiv ce favorizează învățarea și dezvoltarea
copilului. În concluzie putem releva faptul că managementul dezvoltării atenției la copii preșcolari se
fundamentează în esență pe așa implicații apreciabile ca:
0 Importanța materialului propus pentru copiii preșcolari;
0 Interesele și necesitățile copiilor preșcolari în raport cu materia prezentată;
0 Gradul de complexitate a materiei prezentate;
0 Starea afectivă și factorii externi ce influențează procesul.
Scopul educatorilor-manageri este proiectarea, organizarea și gestionarea sistematică a dezvoltării
atenției la copiii preșcolari, asigurându-le o atmosferă benefică de dezvoltare cultivare, afirmare a
acesteia.

Bibliografie
1. Apostol V., Rafailă E., Țugui L., Jurebie, S. Modele orientative de lucru cu preșcolarii.
București: All Pedagogic, 1999.
2. Bontaș I. Managementul educațional. București: EDP, 1998.
3. Crețu T. Psihologia vârstelor. Bucuresti: Ed. Credis, 2001.
4. Gifei M. Dezvoltarea atenției la copilul preșcolar. Iași: Ed. Vladimed- Rovimed, 2010.
5. Florescu M.C. Managementul educației. Oradea: Ed. Eurogrup, 2002.
6. Vrășmaș E. Educația copilului preșcolar. București: Ed. Pro Humaninate, 1999.

135 / 586
 ŞCOALA DE ACASĂ
Prof. Damian Monica
Colegiul Tehnic Infoel Bistriţa

Perioada de pandemie a reprezentat prilejul de a transfera obiceiurile de învăţare „într-un mod

fericit” din sala de clasă, acasă. Școala s-a reconfigurat, clasa a devenit acasă, implicit lecțiile au suferit
transformări.
Cu siguranţă această perioadă a reprezentat un prag atât pentru profesori cât şi pentru părinţi şi
elevi, un prag care îmbină întâlnirea dintre tehnologie şi învăţare şi care este un fel de barometru asupra
gradului în care mediul de acasă avea și coordonate educative sau tehnologia era folosită ore întregi fără
sens, strict ca divertisment.
Perioada de Şcoală de Acasă a reprezentat oportunitatea de a păstra conectarea cu elevii şi de a
transfera, pe cât posibil, obiceiurile de învăţare „într-un mod fericit” din sala de clasă de partea cealaltă, în
cadrul familiei.
Trecerea la un „orar de lucru” cu sens pentru copii, igienic, creativ, a fost mai lină în situaţia în
care şi regulile de acasă erau exersate şi dacă acasă copilul avea această rutină, de a realiza activităţi de
învăţare în mod frecvent. Sunt mulţi elevi care transformă „acasă” într-o sală de clasă din dorinţa de a da
mai departe lucrurile pe care le-au învăţat celor apropiaţi, dar sunt şi copii care percepeau mediul de
acasă ca pe o evadare de la culoarele de învăţare de la şcoală. De aceea, este posibil, în această perioadă,
să apară sentimentul de „violare” al spaţiul de acasă de către cel de la şcoală pentru familiile care nu
aveau obişnuinţa de a învăţa împreună.
Am încercat să mă aproprii de ei, ţinând cont de cele două perspective, de bagajele emoţionale
diferite. L-am vorbit despre ferestrele de acasă şi ce bucurii se întrezăresc printre ele, despre cum îşi pot
crea un birou unde să înveţe într-un mod plăcut fie confecţionând o marionetă din materiale reciclabile
care să le înveselească acea zonă de învăţare, fie punând un obiect ce lor le e foarte drag. Ceea ce am avut
mereu în intenţie a fost să îi ghidez pe elevi spre modalităţi de a-şi uşura învăţarea, să încerce să îşi noteze
lucrurile auzite aşa precum insistam în clasă pe învăţarea adresată tuturor simţurilor. Astfel, am început o
adevarată vânătoare de resurse care să le ofere o stare de bine acasă, să „parfumeze” cu bunăvoinţă
atmosfera din familie şi chiar elevii să îşi aducă contribuţia cea mai impoerantă la armonia din familie şi
să ofere acel „prim-ajutor emoţional” folosind magia momentelor simple de acasă.
Le-am transmis tot timpul elevilor că sunt acolo, alături de ei, chiar dacă situaţia şcolară s-a
schimbat, că şi în spaţiul online creăm împreună instrumentele de învăţare şi, implicit, de adaptare, şi am
susţinut tot timpul sentimentul lor de competenţă pornind de la ceea ce ei simt că pot controla inclusiv
prin accesarea cunoştinţelor acumulate şi echilibrând perioada de acomodare şi cea de consolidare cu
apelul la cât mai multe exerciţii ce implică gândirea şi creativitatea.
Mai mult ca oricând, în această perioadă, fiecare profesor a fost necesar să facă un exerciţiu de
imaginaţie legat de ce se întâmplă în fiecare familie pornind de la peisajul relaţional pe care îl cunoştea
dinainte, adăugând treptat o serie de necunoscute. Le sunt recunoscătoare părinţilor care mi-au uşurat
această cale şi m-au informat asupra problemelor şi dificultăţile pe care le-au avut şi am reuşit să alegem
împreună soluţia potrivită.
Pentru că dificultăți de adaptare au fost, atât pentru copiii cât şi pentru părinții lor. Poate că
distanţarea de şcoală, de pe poziţia de observator, i-a ajutat atât pe profesori cât şi pe părinţi să
conştientizeze ce rău artificial se crease în ultimii ani şi ce preţ a plătit întreaga familie.
Sunt copii a căror părinţi nu lucrează sau care nu le pot oferi acestora cele necesare pentru a
participa activ pe platforma de învăţare propusă de şcoală, astfel că este imperios necesar să fie regândite
cadre pentru toate categoriile de şanse pe care un elev le are la conţinuturile de învăţare.

136 / 586
 Nu trebuie uitat astfel faptul că nu toți elevii au acces – sau au doar un acces parțial – la
tehnologia de resort sau că e un procent destul de consistent de elevi care abandonează învățământul. Mai
apoi, elevii au acces, primordial, în marea lor majoritate, la forma printată a manualelor și au neglijat până
în prezent în mare măsură forma online a acestora.
Cred că predarea online trebuie făcută doar în cunoştinţă de cauză, mulţi profesori nu cunosc
impactului tehnologiei asupra copiilor şi nici nu cunosc criteriile de evaluare ale acestui impact. Este
vremea să formulăm drepturile profesorului și ale elevului în şcoala online potrivit igienei mentale şi
fizice.
Cu siguranță, Scoala de Acasă este o perioadă în care, cu toții, am învățat mai multe despre lumea
digitală, o experienţă interesantă, revelatoare.
.

137 / 586
 PE LOCURI, FIȚI GATA, SPORT!

Prof.Daraban Vasile-Cosmin,
Colegiul Național ″George Coșbuc″,Motru.

Există diverse dezbateri legate de diferența dintre educație fizică și sport. O primă mare
distincție este legată de faptul că educația fizică este o disciplină școlară, care are la bază un
curriculum pe care profesorii sau educatorii trebuie să îl respecte. Sportul este o activitate care implică
competiția, individuală sau pe echipe. În sport, cei care îi instruiesc pe sportivi sunt antrenorii,
persoane cu o calificare specială pentru sportul respectiv și care urmăresc îndeaproape antrenamentele
complexe necesare practicării sportului. Dacă luăm în considerare însăși originea latină a cuvîntului
„sport“ – deportare = a ieși pe poartă, în afara zidului, a te mișca –, studiile dezvoltării sportului în
istoria umanității arată că sportul este probabil la fel de vechi ca dezvoltarea inteligenței umane. Și, de
aceea, a devenit, de-a lungul timpului, un mod de exprimare, un liant, o forță de a uni oameni diferiți.
De la orele de educație fizică de la școală până la orele petrecute în sălile de fitness sau
minutele alergate în parc, practicarea activității fizice și a exercițiilor sportive regulate conduce la
reducerea riscului apariției bolilor cardio-vasculare, a anumitor tipuri de cancer și diabet, la
îmbunătățirea sistemului muscular și osos, la controlul greutății corporale și chiar la menținerea
sănătății mentale și la favorizarea proceselor cognitive. De asmenenea, sportul îți dă energie,
accelerează impulsurile vitale și te menține întotdeauna vioi.Încă de la începuturi, oamenii aveau un
construct care le cerea plimabatul, mișcarea continuă, iar această nevoie încă zace în noi, căci suntem
constituiți astfel încât să nu stăm pe loc. De la acest soi de mișcare a corpului, fie ea cât de lentă, s-au
născut și marile sporturi, atât indiviudale, cât și de echipă, toate necesitând efort, voință și răbdare.
Educația fizică și sportul sunt în strânsă legătură cu relațiile sociale, cu îmbunătățirea sănătății și
condiției fizice, cu bunăstarea pe toate planurile și nu în ultimul rând cu calitatea vieții. Îmbunătățirea
continuă a calității vieții cetățenilor constituie un deziderat al societății moderne la care contribuie într-
o măsură din ce în ce mai mare și sportul. Deși trăim într-o societate care acum țintește mai degrabă
bunăstarea, confrotul, lejeritatea, comoditatea, sportul este necesar pentru îmbunătățirea calității vieți,
căci contribuie în mod clar la sănătatea fizică și psiho-emoțională a omului. Thales din Milet ar fi
spus, în jurul anului 600 î.Hr: „Cine-i fericit? Acela care are trup sănătos, spirit iscusit și fire educată.“
Astăzi, Mens sana in corpore sano a devenit un dicton în care accentul cade pe corporalitate, fiind
folosit ca îndemn îndemn la cultivarea formei fizice.
Desigur, nu vechii greci au inventat „sportul“, pregătirea fizică în scopuri militare este atestată
și la egipteni, chinezi etc. Însă grecii sunt cei care au transformat activitatea fizică într-un mijloc de
educație (paideia), care să modeleze corpul și spiritul, cu scopul de a forma cetățeni „buni și
frumoși“ (kalokagathia), pregătiți pentru luptă și gata să apere cetatea. Sportivizarea educației fizice
are loc abia în anii ’50-’60 ai sec. XX. Sportul modern se naște tot în context școlar (mai ales în
colegiile engleze), printr-o mai mare libertate acordată jocului liber, competiției, depășirii limitelor
corpului. Educația fizică este prescriptivă, presupune mișcarea fixă, exercițiul efectuat într-o ordine
precisă, sincronizare, dozarea efortului. Sportul este mai complex, presupune antrenamente severe,
caută în primul rând performanța și palmaresul. Mai presus de abilitățile corporale puse în slujba
sănătății, cultivate de educația fizică, practicarea sportului are ca valoare centrală conceptul nobil
de fairplay. Prin obiectul „educație fizică”, se învață disciplina, ordinea, corectitudinea, înfrângerea
sau victoria, noțiunea de colaborare, fie ea între mai mulți sportivi în cazul sporturilor de echipă, fie
între antrenor și discipol, în cazul sportului individual, și multe alte valori care vor fi utile pe tot
parcursul vieții, nu doar în contextul competițiilor sau al exercițiului sportiv. În contextul zilelor
noastre, unde fiecare om este supus situațiilor dificile pentru a îndeplini standardele impuse de
societate, se cere ca activitățile fizice să fie desfășurate în mod repetat și conștient. Solicitările
societății actuale împing la necesitatea formării personalității umane, prin valorificarea în egală
măsură a dezvoltării fizice și a dezvoltării psihice. Valoarea fundamentală pentru existența umană este
sănătatea fizică și sănătatea psihică.
Încă din școală, elevii trebuie încurajați să participe activ la orele de educație fizică, care la
rândul lor trebuie făcute cât mai corect și atrăgător, astfel încât elevul să nu simtă efortul pe de-a
ntregul și să aibă bucuria jocului.

138 / 586
 În concluzie, o viață de calitate presupune bunăstare pe mai multe planuri. Nu toți indicatorii
calității vieții țin de domeniul nostru, totuși există anumite dimensiuni și elemente asupra cărora noi
putem interveni prin exerciții fizice. Așa că, pe locuri, fiți gata, sport!

Bibliografie:

Ofrim, Alexandru, Dilema Veche, Corpul dresat, 7-13 februarie 2019;

Popa, Bogdan, Dilema Veche, O istorie subiectivă a sportului din România, 7-13 februarie 2019.

139 / 586
 ROLUL COMUNICĂRII ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV
PROF. DASCĂLU ANCUȚA
LICEUL TEHNOLOGIC “VASILE GHERASIM” MARGINEA, SUCEAVA

Comunicarea umană poate fi definită ca ansamblu al proceselor fizice şi psihice prin care se
efectuează operaţia punerii în relaţie cu una sau mai multe persoane în vederea atingerii anumitor obiective.
Admiţând că orice comportament este o comunicare, trebuie să acceptăm şi că într-o asemenea interacţiune
nu dispunem doar de un repertoriu monofonic, ci de un complex fluid şi polifonic, alcătuit din numeroase
registre: verbal, tonal, postural, contextual, în care fiecare determină sensul celorlalte.
Comunicarea interumană este un ansamblu de sisteme de transfer de informaţii prin intermediul
limbajului verbal dar şi al altor canale de comunicare nonverbale sau extralingvistice. Dacă comunicarea
verbală se realizează pe canalul cel mai specializat şi totodată specific comunicării, având cel mai înalt grad
de determinism social, comunicarea nonverbală completează, uneori chiar suplineşte, pe cea verbală,
participând efectiv la definirea dialogului interuman.
În cadrul microgrupului, comunicarea este influenţată de conformismul sau modelul de comunicare
general al grupului care, la rândul său, este modelat de preferinţele interpersonale pe de o parte, şi de statutul
de microgrup, de lider sau dominant, în raport cu membrii grupului sau cu persoana cu care se comunică, pe
de altă parte. Axa statut-rol-comportament, definitorie pentru persoană şi pentru relaţiile interpersonale, este
atât de profund implicată în psihologia de grup încât constituie însuşi scheletul şi liantul parametrilor ei
fundamentali: coeziune, conformism, eficienţă. În microgrupul familial există anumite diferenţe între modul
de comunicare dintre părinţi şi copii, între adulţi, între copii de vârstă apropiată, între copii cu diferenţe mai
mari de vârstă, etc. La fel, există modele diferite de comunicare în mediul şcolar, unde structura
microgrupurilor este bine constituită.
Valoarea deosebită a comunicării verbale constă şi în faptul că limbajul şi cuvintele tezaurizează
experienţa socială, participând ca factori esenţiali în psihogeneza umană şi în păstrarea echilibrului psihic.
Limbajul este un proces de comunicare între oameni: comunicăm, întrebăm, dăm indicaţii sau ordine
uzând de vocabular. Limbajul este un fenomen individual prin mecanismele sale psihofiziologice, prin
modul specific de folosire a limbii, având însă şi un caracter social întrucât se formează ca urmare a
convieţuirii omului în societate. Vorbirea este parte componentă a limbajului; limbajul nu este doar vorbire
ci include şi audierea, citirea şi scrierea. Toate aceste forme se dezvoltă în ontogeneză sub influenţa
dezvoltării omului în societate.
Exprimarea verbală pune în evidenţă anumite caracteristici ale personalităţii, ale intereselor şi
intenţiilor, ale simpatiei sau antipatiei faţă de interlocutor sau faţă de persoanele despre care se vorbeşte.
Odată cu crearea limbajului sonor, omul dobândeşte un sistem de semne consolidat şi organizat în
scop de comunicare. Fiind caracterizat prin dublă articulare, limbajul sonor permite descompunerea ideilor şi
organizarea lor în infinite variante, în funcţie de scopul comunicării. Pe de altă parte prezintă dezavantajul de
a fi emis pe un singur canal, fapt ce a determinat persistenţa, coexistenţa şi chiar dezvoltarea unor canale
complexe de comunicare nonverbale. Acelaşi fapt a determinat şi dezvoltarea mijloacelor de comunicare
postlingvistice. Ele sunt rezultatul dezvoltării civilizaţiei şi sunt create pe baza limbajului sonor: scrisul,
desenul, tiparul, sistemele de teletransmisie şi memorare. Prin faptul că limbajul este implicat şi orientează
desfăşurarea proceselor psihice, el exercită un rol important în reglarea întregii activităţi a omului. Începând
cu procesele senzoriale şi terminând cu gândirea, afectivitatea, voinţa, limbajul organizat orientează,
direcţionează, integrează formele vieţii psihice. În orice activitate omul face întâi, cu ajutorul limbajului, o
schemă în plan mental şi abia apoi trece la aplicarea ei în practică. Limbajul şi gândirea sunt strâns legate şi
interacţionează deşi nu sunt fenomene identice. Aşa cum este legat cuvântul de propoziţii tot aşa este legat
conceptul de judecată.
Cercetări recente evidenţiază o strânsă legătură între limbaj şi gândire atât din punct de vedere genetic
cât şi structural. Comunicarea noastră prin limbaj verbal este îndeaproape supravegheată de gândire spre a ne
exprima corect şi coerent. Cuvintele asociindu-se mereu cu aceleaşi obiecte sau fiinţe realizează o canalizare
a atenţiei contribuind astfel la o mai lesnicioasă desfăşurare a operaţiilor gândirii (analiză, sinteză,
generalizare, abstractizare, comparaţie, concretizare). Urmare a utilizării frecvente a aceloraşi cuvinte în
asociere la aceleaşi fenomene sau lucruri, cuvintelor li se ataşează o anumită semnificaţie. Semnificaţiile sunt
dependente de experienţa individuală. Pe măsura însuşirii experienţei sociale semnificaţiile se îmbogăţesc şi
se precizează.

140 / 586
 Modul de comunicare al unui cadru didactic constituie un mod specific activităţii sale profesionale,
având un pronunţat caracter prozodic şi o abundenţă de consensuri pe celelalte canale de comunicare
nonverbală, cu care realizează o congruenţă într-o comunicare globală. Modelele de comunicare utilizate de
învăţători şi profesori, în dimensiunea lor nonverbală, au constituit obiectul unei analize ştiinţifice în care s-a
utilizat ca metodă observaţia şi descrierea. E posibilă o distincţie între cel puţin trei modele mari specifice
cadrelor didactice.
Primul apeleză la multă redundanţă, prin repetiţie, utilizând factori nonverbali expresivi asociaţi (de
mare expresivitate) este specific cadrelor ce predau vârstelor şcolare mici. În general expresivitatea afectivă
este abundentă, ca măsură de recompensă, stimulare sau dezacord. În plus canalele nonverbale participă la
completarea mesajului verbal.
Al doilea model realizează un echilibru între comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală, fiind
specific predării la clasele mari. Treptat, dispar codificări ale afectivităţii care, deşi prezente, rămân într-o
pondere mai scăzută, iar mesajul verbal este doar parţial susţinut şi întărit de comunicarea nonverbală care,
în general, este folosită pentru a păstra tonusul atenţiei, a stimula motivaţia şi interesul elevilor pentru
subiectul studiat.
Al treilea model, specific nivelului universitar sau învăţământului pentru adulţi, este dominat de
comunicarea verbală şi grafică. Mai mult, în unele şcoli, catedre sau anumite discipline există tendinţa de a
se limita comunicarea doar la comunicarea verbală prin argumentare logică. Comunicarea gestuală şi
mimica sunt considerate neadecvate modelului de politeţe impus de nivelul auditoriului şi statutul
conferenţialului.
Bineînţeles, dacă acestea sunt nişte modele generale, circulante în acest grup socioprofesional, ele
diferă de la o persoană la alta, în măsura în care şi persoanele diferă între ele, ca structuri temperamentale,
caracteriale şi alţi factori de impregnare socioculturală a comportamentului comunicant.
Componentă a conduitei simbolice şi expresia conduitei verbale, limbajul reprezintă o matrice internă
pe care se structurează întreaga organizare psihică a individului, începând cu procesele senzoriale şi
terminând cu modelele conceptuale şi subsistemele atitudinale ale personalităţii. Când oamenii stau de
vorbă, ei spun de multe ori, mult mai mult decât ceea ce înseamnă cuvintele şi frazele pe care ei le pronunţă.
Pe viitor cadrele didactice ar trebui să acorde o atenţie sporită configurării etosului comunicativ, date
fiind influenţele acestui subsistem asupra tuturor componentelor activităţii educative. Totodată, trebuie să se
asigure o instrumentalizare şi o iniţiere a elevilor în strategiile de discurs, astfel încât aceştia să fie în stare să
sesizeze, să înţeleagă, să ierarhizeze, să sancţioneze şi să amendeze informaţiile parvenite pe diferite căi, şi,
în ultimă instanţă, să-şi formeze o competenţă informaţională - premisă a învăţării eficiente. Cu atât mai mult
cu cât câmpul informaţional contemporan, cu antinomiile şi tensiunile sale semiotice, cere noi prestaţii şi
prestanţe educatorilor şi educaţilor, deopotrivă.

Bibliografie
Cucoş, C., Pedagogie (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Editura Polirom, 2006, Iaşi
Cristea, D., Tratat de psihologie socială, Editura ProTransilvania, 2000, Bucureşti
Illi, Şt., Psihologie generală, Editura Fabrica de timbre,1999, Bucureşti

141 / 586
 SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ ȘI MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII

Autor: Prof. Deaconu Valentin,

Școala Gimnazială “Gabriel Marinescu”, Tigveni, Argeș.

Trăim în era informațională, a spațiului virtual și al tehnologiei care evoluează cu o viteză

amețitoare. Se spune că dacă nu ești în spațiul virtual, nu exiști. Copiii, de orice vârstă, se pare că s-au
adaptat foarte bine trendului. Pe de altă parte, în ultima perioadă, acest fenomen s-a dovedit a fi foarte
controversat și pe fondul pandemiei de Covid 19. Atât cadrele didactice cât și elevii și studenții au
trebuit să se adapteze rapid învățământului on-line. Acest proces nu a fost deloc facil și cazurile în
care elevii nu au putut să participe la aceste cursuri nu au fost puține din cauze multiple și mai mult
sau mai puțin obiective cum ar fi logistica nu foarte fiabilă, probleme de acces la internet și, nu în
ultimul rând, motivația în sine a elevilor. Unii dintre ei au văzut în această situație, o “oportunitate”
de a se odihni, de a lua vacanță neoficial, sub pretextul lipsei mijloacelor tehnice și / sau a accesului la
internet.
Fenomenul a fost cu atât mai pregnant în școlile cu elevi din categorii defavorizate,
minorități, din mediul rural, etc. Pe de altă parte, procesul a fost destul de dificil și în cazul
profesorilor, mulți dintre ei având cunoștințe de bază sau inexistente în domeniul tehnologiei
informației. Au trebuit să se adapteze rapid și să învețe din mers, prin diferite mijloace. Revenind la
motivația pentru învățare, aceasta era o provocare principală și în vremurile normale și, ca un
paradox, explozia informațională a fost, și este în continuare un factor de demotivare, în multe cazuri.
Mai exact este vorba despre tentația elevilor pentru spațiului virtual, al rețelelor de socializare și a
dorinței de a fi popular cu orice preț, ceea ce duce la un dezinteres relativ față de studiul “clasic”.
Evident că în ziua de astăzi e de neconceput pentru un învățământ fiabil și adaptat noilor
cerințe și provocări să desfășori ora de curs doar cu manualul, tabla și creta. Videoproiectorul,
laptopul, mijloacele multimedia ar trebui folosite intensiv și asta tocmai pentru că elevii au acces la o
multitudine de informații prin diverse dispozitive și trebuie permanent “ținuți în priză” prin exact
genul de informații și elemente de divertisment cu care sunt obișnuiți. Ora de curs ar trebui să fie cât
mai variată, cât mai antrenantă, cu implicarea activă a elevilor. Este adevărat că nu este o sarcină
facilă, implică multă răbdare, pregătire inițială, cercetare și imaginație. Un rol important îl au și
părinții care pot ajuta foarte mult la atingerea scopurilor propuse prin implicarea activă în viața
copiilor, prin comunicare deschisă, prin identificarea nevoilor și problemelor acestora. Părinții au un
rol cu atât mai important cu cât pot “controla” în mod eficient și timpul de acces al copiilor la internet
cât și timpul efectiv petrecut de aceștia cu dispozitivele avute la dispoziție astfel încât să nu se facă
abuz – ceea ce, din păcate se întâmplă foarte des – din diverse motive, mai mult sau mai puțin
obiective, cum ar fi lipsa de timp (a părinților), dorința de a oferi copiilor cât mai multe și nu în
ultimul rând, un fel de concurență între copii în a avea gadgeturi de ultimă generație și de a se mândri
cu acest lucru, ceea ce duce la alte situații, destul de nedorite, din punct de vedere al echilibrului
emoțional și al stimei de sine al celor care nu-și permit asemenea dispozitive.
Copiii ar trebui încurajați să folosească mijloacele pe care le au la dispoziție petru cercetare,
pentru efectuarea corespunzătoare a temelor și mai puțin pentru socializare care a devenit un fenomen
e masă de cînd cu “explozia” rețelelor de socializare. În practică este destul de dificil de vreme ce apar
frecvente cazuri de folosire a smartphonurilor în timpul oelor de curs în cu totul alte scopuri decât cele
care țin de procesul instructiv-educativ, ceea ce duce clar la distragerea atenției și la scăderea
interesului pentru învățare. Dascălii au datoria, alături de părinți, să încerce să-i facă pe copii să
înțeleagă faptul că niciun dispozitiv nu poate înlocui studiul individual, lectura și participarea activă la
orele de curs. Ei trebuie să înțeleagă că aceste dispozitive sunt necesare în lumea actuală și că
tehnologia ne ajută să învățăm mai mult și mai bine într-un timp mai scurt, cu condiția să nu se facă
abuz. Trebuie păstrat un echilibru care este în avantajul tuturor factorilor implicați în procesul
educațional. Este adevărat că în practică aceasta se dovedește a fi mult mai complicat. Dar provocările
erei în care trăim trebuie abordate cu mijloace specifice și cu implicarea tuturor factorilor implicați.

142 / 586
Numai așa vom reuși să creștem calitatea învățământului și calitatea cunoștințelor celui educat astfel
încât să poată folosi cât mai bine tot ceea ce a asimilat pentru a reuși în viață.

143 / 586
 SCOALA ALTFEL
…sau din clasa de la scoala in clasa de acasa

Despa Ionela Doinita,

Liceul Teoretic Nr.1 Peris

Perioada prin care traversam este fara precedent in istoria sistemului educational romanesc.
Alternarea invatarii fata in fata cu invatarea online si nevoia de adaptare rapida a profesorilor, elevilor si
parintilor la noua situatie a dus la gasirea unor solutii care vin in ajutorul celor implicati in procesul de
invatamant.
Incepand cu martie 2020 elevii si profesorii au fost nevoiti sa se mute din clasa de la scoala intr-
o clasa virtuala , o clasa ce exista pentru unii dintre ei doar in fata unui ecran mic, iar pentru altii deloc.
Lipsa unor dispozitive digitale si a accesului la internet a facut ca “pentru altii” scoala sa se
opreasca atunci….in martie. Pentru ei , doamna invatatoare a facut tot ce a putut, adica “nu mare lucru”.
Un mesaj de incurajare, cateva fise si activitati speciale concepute pentru ei “cei izolati”de restul clasei
care nu puteau tine pasul si…cam atat.
Ceilalti au mers mai departe impreuna cu doamna invatatoare sau doamna profesoara. Invatarea
trebuia sa continue dincolo de scoala, in mediul online.
Fiecare scoala a incercat sa coordoneze cat mai bine organizarea scolii online si profesorii sa
poata comunica cu elevii prin mijloacele tehnice existente in acel moment. Chiar daca interactiunea din
clasa nu putea fi recuperata in totalitate, au existat si exemple care, cu multa rabdare si o planificare cat
mai buna a demersului didactic, au reusit.
Grupul de Whatsapp sau cel de Messenger a fost primul instrument de comunicare intre profesor
si elevi. Aici au fost stabilite orarul si modul de desfasurare al orelor si au fost transmise eventualele
teme. Ore intregi de corectat cu ochii atintiti in ecranul unui telefon sau tableta si mesajele trimise
elevilor ocupau aproape tot timpul profesorilor pe de-o parte, dar si elevilor pe de alta parte.
Mai tarziu a aparut perioada de e-learning. Platformele de conferinte video la care pot participa
un numar mai mare de persoane au venit in ajutorul participantilor, acestia fiind profesorii, elevii, dar si
parintii. “Prin participant la activitatile desfasurate prin intermediul tehnologiei si al internetului se
intelege: cadrul didactic, prescolarul, elevul, parintele, tutorele legal instituit sau sustinatorul legal al
elevului minor sau un membru al familiei in grija /supravegherea caruia este incredintat elevul minor” (se
arata in documentului ministrului).
Elevii au avut posibilitatea sa-si cunoasca profesorul intr-un cadru nou , dar si sa respecte un set
de reguli astfel incat activitatea sa se poata desfasura in conditii cat de cat normale. Punctualitatea,
microfonul pe mute, atentia sporita la cel care vorbeste pentru a nu se suprapune cu alt coleg au fost
regulile esentiale care au stat la baza unei conferinte video reusite.
Multi dintre parintii elevilor din invatamantul primar au participat, din umbra, la activitatile
online, au dat evaluari, au fost ascultati si au rezolvat teme impreuna cu micii scolari. Acesti parintii au
venit in sprijinul profesorului si in organizarea activitatilor si temelor pentru acasa oferind elevului un
acces la internet si chiar propriul telefon pentru a putea participa la orele.
Aplicatiile, activitatile creative, lectiile interactive trebuiau concepute de catre profesor astfel
incat sa tina elevul conectat si “sa nu conduca la pierderea interesului fata de invatare, la oboseala fizica
si emotionala, la reducerea timpului destinat unor activitati recreative, familiare sau comunitare, inclusiv a
timpului destinat somnului, alimentatiei etc.” (metodologie). Tot profesorul avea “instructiunea” de a nota

144 / 586
elevii doar cu acordul parintilor, aspect la care s-a renuntat in noul an scolar si s-a permis notarea elevilor
cu note sau calificative fara a se cere acordul parintilor.
Un final de an scolar cum nu s-a mai intalnit! Fara festivitati de premiere, fara “ultimul clopotel”,
fara imbratisari si lacrimi de despartire pentru clasele care terminau un ciclu de invatamant.
Imi amintesc de doamna invatatoare de la clasa a IV-a care a incercat sa faca o festivitate de
premiere online inedita. A rugat fiecare parinte sa pregateasca copilului cate o prajitura cu o lumanare in
forma cifrei patru, semn ca au absolvit cele patru clase primare, dar si cate o coronita de flori. Si-au spus
cuvinte frumoase , au cantat si s-au imbratisat virtual… ca de final. Exemplul doamnei invatatoare a fost
unul reusit si de apreciat, nu a lasat sa treaca neobservat un eveniment atat de important in viata micului
scolar.
Activitatile desfasurate in saptamana “Scoala Altfel” i-au implicat pe copii, dar si pe parinti. A
fost perioada in care s-au cunoscut mai bine: au gatit impreuna, au construit impreuna si s-au jucat
impreuna.
Si inceputul de an scolar a fost altfel! Cu fetele acoperite de masti, cu distantarea corespunzatoare
si cu bancile inchise intr-o cutie de plastic, elevii au trecut din nou pragul scolii, fara o festivitate de
deschidere si fara parinti alaturi. Restrictiile impuse si respectarea acestora au facut ca scoala sa nu mai
fie cum a fost .
Din cauza numarului ridicat de infectari, clasa de la scoala s-a mutat din nou acasa. Aceleasi
reguli, mai multa experienta in folosirea platformelor si aplicatiilor, mai multi elevi care au avut sansa sa
primesca un dispozitiv digital si sa participe la activitatile online au facut ca totul sa devina o
“normalitate”. Serbarea de Craciun, sedintele cu parintii, Consiliile profesorale, intalniri cu inspector,
totul s-a desfasurat in fata calculatorului.
Acum am parasit clasa de acasa si ne-am intors din nou la scoala . Cu mai putine restrictii si cu
mai mult curaj, pasim incet si cu speranta spre aceea normalitate pe care am trait-o candva. Scoala altfel
trebuie sa fie cu altfel de activitati, ci nu cu altfel de invatare…obositoare!

145 / 586
 PROBLEME ȘI SOLUȚII ÎN INCLUZIUNEA COPIILOR CU CES

Dincu Monica
G.p.p. Cozia, Rm. Vâlcea

Se vorbește foarte mult, în ultima perioadă, de copiii cu CES, de problemele pe care ei le

întâmpină la includerea în învățământul de masă, de drepturile, egale cu ale celorlalță copii, pe care ei ar
trebui să le aibă. Consider că toți copiii cu dizabilități sunt tot copii și au dreptul la o educație adaptată
nevoilor lor dar, mai ales, au nevoie de șansa de a-și dezvolta potențialul și de a crește incluși în
societatea din care fac parte. Au au nevoie în primul rând de iubire, de comportament firesc, prietenie,
zâmbete, reguli, joc și școală. Evident că pentru a avea acces la toate aceste aspecte ale vieții sociale, noi
oamenii și instituțiile trebuie să le deschidem drumul, adică să le oferim mijloacele prin care ei pot avea
acces la sănătate, educație, joc, călătorii și mai târziu muncă.
Cred că noi, dascălii, în primul rând trebuie să învățăm cum să ne raportăm la persoanele
cu diferite nevoi educaționale speciale. Până să ajungem la incluziune, am trecut prin mai faza
segregaționistă, cu școala specială unde erau trimiși toți copiii cu nevoi speciale. A urmat etapa de
integrare, în care au fost create clase speciale în cadrul învățământului de masă. Azi norma e ste
incluziunea: pe cât posibil, copiii ar trebui integrați în clase împreună cu toți ceilalți, pentru a le
asigura drepturi egale, respect pentru unicitate, diversitate, acces și participare la viața social
Dar, la întrebarea care este pe buzele majorității “Ce facem cu restul copiilor, în contextul
claselor mari și a numărului mare de copii cu CES în aceeași clasă?”, consider că unul dintre
răspunsuri ar putea fi stoparea predării frontale și a învățării standardizate. Soluția testată și care a
dat rezultate a fost fragmentarea clasei în grupuri de învățare, pentru că elevii au nevoi diferite.
Copiii pot fi asistenții profesorului și pot ajuta la integrarea elevilor cu CES, lucrând în echipe cu
aceștia. O școală incluzivă trebuie să răspundă nevoilor comunității, și nu invers, și să asigure o
participare egală a tuturor elevilor. Incluziunea este și răspunsul la tranziția de la colectivism la
individualism, unde fiecare individ contează și cu toții avem nevoie de mai multă răbdare și
toleranță față de cei care sunt diferiți.
Copiii cu dizabilități au nevoie de sprijin pentru a deprinde abilitățile de viață independentă, adică
au nevoie de terapii de recuperare ,au nevoie de sprijin și programe adaptate în școli și grădinițe, au
nevoie de tehnologii asistive, de programe de mentorat și tranziție către piața muncii încă din adolescență.
Toate aceste măsuri de suport reprezintă practic ridicarea barierelor de acces și investiția în acești copii,
care vor deveni contributori la viața socială.
Dintre copiii cu cerinţe educative speciale fac parte atât copiii cu deficienţe propriu zise, cât şi
copiii fără deficienţe, dar care prezintă manifestări stabile de inadaptare la exigenţele şcolii.Indiferent de
categoria in care se incadrreaza, copiii cu C.E.S. pot prin joc să-şi exprime propriile capacităţi, sa
descopere informaţii despre lumea în care trăieşte, sa intre în contact cu oamenii şi cu obiectele din
mediul înconjurator sa învete să se orienteze în spaţiu şi timp. Datorită faptului că se desfăşoară mai ales
în grup, jocul asigură socializarea. Jocurile sociale sunt necesare pentru copiii cu ces, întrucât le oferă
şansa de a juca cu alţi copii, orice joc având nevoie de minim două persoane pentru a se desfăşura.
Jocurile trebuie însă să fie adaptate în funcţie de deficienţa copilului.Copiii cu tulburări de comportament
trebuie să fie permanent sub observaţie, iar la cei cu ADHD jocurile trebuie să fie cât mai variate.
Elevii cu C.E.S. au nevoie de un curriculum planificat diferenţiat, de programe de terapie
lingvistică, de tratament logopedic specializat, de programe specifice de predare-învăţare şi evaluare
specializate, adaptate abilităţilor lor de citire, scriere, calcul, de programe terapeutice pentru tulburări
motorii De asemenea, copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor, fiind
nevoie să primească în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate. Ceii cu tulburări vizuale,
tulburări de auz, cu dizabilităţi fizice, necesită programe şi modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor
educative, programe de terapie, rampe de acces pentru deplasare, asistenţă medicală specializată, asistenţă
psihoterapeutică.Copiii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificaţi astfel încât

146 / 586
consultarea psihologului, a medicului neuropsihiatru şi terapia să fie facute cât mai precoce, cu implicarea
tuturor factorilor educaționali (familie, cadre didactice).Consilierul școlar este și el de un real ajutor, el
oferind consilierea elevului și a familiei.
Câțiva ani la rând am avut în clasă copii cu autism, însoțiți de umbre, din experiența acumulată
putând să afirm că, în procesul de predare-învățare, evaluare, un cadru didactic poate folosi variate
strategii și intervenții utile: crearea unui climat afectiv pozitiv, confortabil, în care copilul să se simtă în
siguranță; încurajarea colegilor să se împrietenească cu el, să-l sprijine, să-l implice în jocurile lor;
încurajarea independenței, creșterea autonomiei personale; sprijinirea, încurajarea, aprecierea pozitivă în
realizarea sarcinilor, fără a crea dependență; folosirea frecventă a sistemului de recompense, laude,
încurajări, întărirea pozitivă, astfel încât să fie încurajat și evidențiat cel mai mic progres; centrarea
învățării pe activitatea practică; sarcini împărțite în etape mai mici, realizabile; adaptarea metodelor și
mijloacelor de învățare-evaluare; organizarea unor activități de grup care să stimuleze comunicarea și
relaționarea interpersonală (jocuri, excursii, activități extracurriculare, activități de echipă); sprijin
emoțional; folosirea unui limbaj simplu, accesibil elevului și nivelului său de înțelegere; instrucțiuni clare
privind sarcinile de lucru și elaborarea unor programe individualizate de activități; stabilirea foarte clară a
regulilor și a consecințelor nerespectării lor în clasă șiaplicarea lor constantă; încurajarea oricărei tentative
de comunicare cu copiii; dascălul trebuie să fie ferm, consecvent, să folosească o mimică binevoitoare și o
atitudine deschisă (să nu încrucișeze brațele, să nu încrunte privirea), să dea dovadă de consecvență și
corectitudine în evaluare; orice activitate să fie bine pălanificată, organizată și structurată.
Noțiunea de educație incluzivă, dacă ar fi să vorbim foarte simplu, presupune o școală incluzivă,
adică o școală prietenoasă unde sunt bineveniți, educați și protejați toți copiii: copiii tipici, cu dizabilitate,
de diferite etnii, copiii vulnerabili, migranți, etc..Conform legislației și a studiilor și bunelor practici în
domeniu pe plan internațional, educația incluzivă presupune adaptarea școlii la nevoile elevilor. Cu alte
cuvinte, serviciile de suport și bugetul urmează copilul în cel mai prietenos și adecvat loc de învățare
pentru acesta. Nu invers, cum se întâmplă acum, adică grupăm toți copiii diferiți, „bolnavi, handicapați,
ciudați” și îi închidem într-un loc numit școală specială, unde trăim cu senzația că niște „specialiști
fabuloși” lucrează cu ei. „Lucrează” pentru o viață în spatele zidurilor. Așadar, o școală incluzivă
presupune personal specializat și suficient, programa adaptată, spații accesibilizate, manuale alternative
adaptate, noi metode de predare și schimbarea fundamentală a culturii școlii tradiționale, care pune accent
pe competiția fără substanță și prin orice mijloace.

Bibliografie
Constantin Cucoș, Pedagogie, EdituraPolirom, Iași, 2000
Ion Radu -,,Psihologia educației și dezvoltării’’, Editura Academiei, București, 1983
Ion Radu-, ,Psihologia școlară’’, Editura Științifică’’, București, 1974
Ghid de predare-învățare pentru copiii cu cerințe educative specale, Ionel Mușu, Unicef, 2000
Alois Gherguț Psihopedagogia persoanelor cu cerințe special. Strategii diferențiate ți inclusive în
educație, Editura Polirom, Iași, 2005

147 / 586
 EXCURSIA-METODĂ DIDACTICĂ IMPORTANTĂ ÎN PROCESUL
INSTRUCTIV- EDUCATIV
Dinulescu Georgeta
Liceul Thnologic Special Regina Elisabeta București

MOTTO:„Excursiile ne învață mai mult decât zece biblioteci ”

( J.Rousseau )

Atât în activitatea la clasă cât şi în activitatea în afara clasei, profesorii trebuie să formeze elevilor
un orizont de cultură, să le trezescă interesul pentru studiu , pentru cercetare, pentru cunoaştere, să
privească cu ochii natura şi mediul înconjurător , să descopere noi taine ale naturii. Elevii nu trebuie să
fie consumatori de date şi informaţii ştiinţifice , ci să fie căutători ale acestora cu neacceptarea unor
adevăruri oferite de-a gata, ci obiceiul de-a şi pune întrebări .
Astfel, Excursia şcolară, ca metodă de învăţământ este folosită tot mai mult în şcoli, la aproape
toate ariile curriculare,fiind o activitate polivalentă care necesită o organizare temeinică şi sistematică de
conţinut, îmbină armonios factorii instructiv-educativi cu odihna activă şi recreerea.
Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice, ce contribuie
la dezvoltarea simţului de observaţie al elevilor, a interesului pentru studiul geografiei şi a capacităţii de
înţelegere a realităţii înconjurătoare,la dobândirea cunoștințelor geografice și istorice și la formarea
caracterului și personalității elevilor. Ele pot constitui şi prilej de încântare pentru sufletele dornice de
frumos şi măreţie. Cu ajutorul excursiei se pot transmite noi cunoştinţe, se pot fixa şi sistematiza
cunoştinţele dobândite la lecţii, se realizează aplicaţii practice, se pot verifica diferite cunoştinţe
dobândite la şcoală sau în alte excursii.
Excursia şcolară este o metodă complexă de învăţământ nu numai pentru că în cadrul ei se folosesc
aproape toate celelalte metode de învăţământ, dar pentru că prin excursie se realizează toate laturile
educaţiei : educaţia intelectuală, educaţia morală, educaţia profesională, educaţia estetică, educaţia fizică.
Excursia este un bun prilej pentru dobândirea unor deprinderi şi priceperi folositoare pentru viaţă :
aprinderea focului, pregătirea hranei, a adăpostului, reparatul echipamentului. Aceste deprinderi practice
au o mare importanţă pentru dezvoltarea unor calităţi motrice ca: spiritul de colectiv, voinţa, iniţiativa,
disciplina.
Una dintre sarcinile importante ale profesorului în excursie este de a asigura deplasarea şi vizitarea
obiectivelor prevăzute în program . Programul trebuie adaptat în funcţie de situaţia de pe teren, poate
include obiective noi, poate eventual renunţa la unele dintre ele . Profesorul trebuie să fie pregătit să
rezolve situaţii neprevăzute cu calm şi fără să pună în pericol sănatatea participanţilor .
În timpul deplasării se explică la microfonul autocarului formele de relief care se observă
vegetaţia, apele,aşezările . În locurile reprezentative de popas pot fi analizate în detaliu: poalele
versantului , panta , culmea ,vârful , modul de utilizare al acestora . La fel se poate proceda şi cu
rezervaţii asupra elementelor de vegetaţie care se diferenţiază pe etaje de vegetaţie potrivit treptelor de
relief şi respectiv de climă .
În locurile de popas se pot organiza și scurte jocuri distractive , se pot prezenta scurte programe
artistice , cântece populare şi muzică uşoară, elemente care aduc destindere , bună dispoziţie ,
consolidează prietenii şi amintiri trainice despre locurile vizitate .
În sala de clasă se poate reconstitui traseul parcurs pe zile şi obiective de informaţii culese de elevi
; se pun întrebări de către profesor, referitoare la obiectivele vizitate; se trece la urmărirea pe harta fizică a
itinerariului parcurs . Se poate realiza în clasă sau pe coridorul şcolii panoul informativ sau o gazetă
periodică de perete care să ilustreze întreaga excursie, care să cuprindă : itinerariul, durata , obiectivele
principale şi fotografii realizate în excursie , ilustraţiile care arată tot traseul parcurs, fotografii în grup de
elevi cu scop ilustrativ, dar şi educativ;

148 / 586
 O altă formă de evaluare constă în organizarea concursului pe grupe de elevi după tema
,, Cine a reţinut cel mai corect locurile vizitate “ .
În vederea înşuşirii corecte, sistematice şi temeinice a unui număr mare de termeni geografici se
întocmeste cu elevii un dicţionar geografic procedând astfel :când este întâlnit un fapt geografic nou se
opreste asupra lui, se observă şi se explică conţinutul noţiunii.
Pentru a nu depinde să-şi însuşească un cuvânt cu sens aproximativ, todeauna după răspunsurile elevilor
trbuie apelat la explicarea din dicţionar. În carnetele speciale, elevii trebuie deprinşi să-şi noteze lângă
cuvânt explicarea într-o formă potrivită. Astfel, elevii sunt învăţaţi să lucreze cu dicţionarul şi sunt
antrenaţi într-o muncă independentă şi conştientă care va determina un act intelectual de calitate :
însuşirea logică şi într-un volum adecvat cunoştinţelor .
În afara studierii componentelor mediului, a trăsăturilor acestuia şi a relaţiilor dintre componente,
în excursii ,elevii îşi însuşesc şi noţiuni referitoare la protecţia mediului . Relaţia om - mediu s-a
amplificat şi diversificat odată cu evoluţia societăţii omeneşti . Cunoaşterea aspectelor legate de protecţia
mediului la nivel local , constituie o modestă contribuţie la activitatea generală de protecţie a mediului .
Cunoştinţele de geografie oferă multe posibilităţi de educaţie a elevilor în spiritul protecţiei mediului
încojurător . Prin studiul concret al naturii şi al vieţii sociale elevul îşi dă seama de
interdependenţa fenomenelor, de legătura dintre cauză şi efect .
Numai legătura directă, concretă cu natura şi societatea educă spiritul de observaţie,
înarmând pe elevi cu deprinderea de a cerceta şi totodată pregătindu-i pentru viaţă .
Excursia școlară oferă posibilitatea elevilor de a-și dezvolta spiritul de prietenie, voința, disciplina și
capacitățile organizatorice. Excursia contribuie la lărgirea cunoștințelor teoretice, întregește efectul
instructiv – educativ al activității didactice, realizând în acest mod, legătura dintre teorie și practică.

În concluzie, putem menționa că excursiile generează relaţii de prietenie şi ajutor reciproc între
elevi, educă simţul responsabilităţii şi o atitudine justă faţă de scopurile urmărite. Important este ca elevii
să fie antrenaţi nu numai în desfăşurarea unor asemenea activităţi, ci şi în iniţierea şi organizarea lor.
Valorificarea activităţilor extraşcolare în practica educaţională ar trebui să se producă sistematic şi cu mai
multă eficienţă, pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor.

Bibliografie:

1. Atanasiu C, Stănculescu M, Turism pentru școlari, Editura Sport- Turism, București, 1975
2. Ilinca N, Didactica geografică, Editura Corint, București, 2000.
3.Ionescu M. Chiş,,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire’’, Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca,2001,
4. Iucu, R., Instruire extraşcolară. Perspective teoretice şi aplicative, Iaşi, Polirom, 2001.
5. Lisievici, P. ş.a., Pedagogie. Concepte, metode şi tehnici esenţiale, Bucureşti, Editura Fundaţiei
România de Mâine, 2005.
6. Soos Lenke, Năstase-Kovacs Maria, Excursia – o experiență fundamentală de cunoaștere, în Didactica
geografiei, nr. 2, Cluj-Napoca, 1999.

149 / 586
 EDUCAȚIA ONLINE – O PROVOCARE PENTRU TOȚI

Profesor Marioara Dobre,

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Brăila

Sistemul de învățământ este angajat în profunde transformări educaționale și organizaționale

care necesită mobilizarea tuturor actorilor din comunitatea educațională pentru a construi viitorul
școlii și a permite astfel succesul tuturor elevilor.
Trecerea de la învățământul tradițional la învățământul la distanță (online) s-a făcut destul de
brusc și au fost identificate anumite particularități, în comparație cu învățământul organizat în
școală.S-a constatat o implicare mai activă a actorilor educaționali, alături de cadrele didactice,
managerii școlii, specialiștii în educație, membrii comunității educaționale (elevi, părinți) și
reprezentanți ai societății civile.
Învăţarea în modelul tradițional devine deja istorie. Nu există experţi, lucrurile se mişcă rapid
iar profesorii şi elevii trebuie să facă echipă pentru crearea unui mediu de învățare prin utilizarea
tehnologiilor moderne.
Cursurile traditionale sunt mai potrivite pentru copiii mici, adolescentii si tinerii adolescenti care
inca nu s-au alatura fortei de munca. Participarea frecventa la cursuri ii ajuta sa interactioneze cu alte
persoane de vârsta lor, sa fie mai disciplinati, sa urmeze un program regulat si sa-si imbunatateasca
aptitudinea fizica si vigilenta mentala. Invatarea in clasa ii ajuta pe elevi si pe profesori sa se cunoasca
mai bine. Acest lucru permite profesorilor sa evalueze mai bine punctele forte si punctele slabe, sa
actioneze ca mentori si sa ghideze studentii in posibilitatile lor de cariera.
Cea mai nouă tendinţă în învăţământ, cunoscută şi apreciată ca cea mai eficientă şi de dorit de
până acum, este învăţământul electronic. Cunoscut ca „e-learning” sau, mai nou, ca „e-education”,
conceptul deînvăţământ electronic (sau virtual) este reprezentat de interacţiunea dintre procesul de
predare – învăţare si tehnologiile informaţionale. E-learning este în acest moment mai mult decât un
concept, este parte din învăţământul actual, tinzând să devină tot mai căutat prin economia de timp pe
care o implică.
Platformele de e-learning permit două moduri de învăţare:
• sincronă, în care profesorul controlează lecţia în întregime, creând, coordonând, adaptând şi
monitorizând mediul educaţional;
• asincronă, ceea ce implică studiu în ritmul personal al elevilor, proiecte de colaborare şi
învăţare la distanţă.
Învățarea online poate fi definită ca o formă alternativă de învățământ în cadrul căreia se asigură
continuarea procesului educațional în condiții normale, prin intermediul diverselor instrumente
informatice de comunicare la distanță.
Iată câteva avantaje ale învățării online:
- învățarea este mai distractivă, mai interesantă;
- îi pregătește pe elevi pentru viitorul mereu în schimbare;
- îi ajută să învețe în ritmul lor, conform abilităților și nevoilor proprii;
- tehnologia este parte componentă a vieții noilor generații de copii.
Câteva limite ale acestui mod de predare sunt:
- prea mult timp în fața calculatorului duce inevitabil la probleme ale vederii și ale coloanei vertebrale;
- e nevoie de multă disciplină și responsabilitate pentru a învăța de unul singur, ceea ce nu se poate
spune despre elevii din primele clase primare (ei nu și-au format deprinderea de a învăța singuri );
- motivația slabă pentru învățare a unor elevi nu duce la rezultatele scontate;
- profesorul nu are control asupra participării elevului la oră, nu are garanția că el este atent la ceea ce
se explică (elevii pot participa la oră doar privind, fără a fi atenți );
- apar limite tehnice(nu toți elevii au acces la mijloace electronice și la internet);
- nu asigură interacțiune umană (totul este la distanță);
- temele pot fi rezolvate foarte ușor preluând de la alții, fără efort;

150 / 586
- este foarte dificil să predai online atunci când este nevoie de mult exercițiu (spre exemplu, învățarea
literelor la clasa I).
In cursurile online, elevul nu interactioneaza direct cu institutia. Deci, în cazul în care sunt
intrebari, poate fi dificil sa fie intrebati instructorii online, deoarece comunicarea este adesea foarte
impersonala. Cu toate acestea, aceste cursuri ofera de multe ori alternative cum ar fi forumuri on-line,
e-mailuri si camere de chat.
În contextul în care elevii noștri reprezintă prima generație de nativi digitali, am putea să ne
schimbăm perspectiva „recuperării orelor”, căci mediul online ne permite să avem aproape același ritm
și să transmitem un flux de informații similar predării în sala de clasă.
Am expus cateva idei, insa, cu totii stim ca internetul este foarte util in invatare, atat celor mici,
cat si celor mari. Pentru cei mici tehnologia este atractiva, iar pentru cei mari trebuie sa existe o
motivatie puternica pentru a o utiliza in mod eficient.
Pentru a compensa limitele școlii online, sunt indicate câteva direcții de acțiune pentru părinți:
 Fiți în contact cu copiii voștri și urmăriți-le starea emoțională! Izolarea, lipsa interacțiunilor cu
semenii poate provoca modificări în starea emoțională și în comportamentul lor. Sunt copii și
adolescenți care se adaptează cu mai multă ușurință la situație. În același timp, sunt și din
aceia care pot întâmpina blocaje, stări de anxietate, chiar depresie.
 Încurajați-vă copiii și adolescenții să comunice, să își exprime emoțiile, nevoile, gândurile. De
asemenea, susțineți-i să acționeze în vederea satisfacerii nevoilor lor, în condiții de siguranță.
 Fiți curioși și implicați-vă în demersul educațional al copiilor și adolescenților voștri. Astfel vă
veți simți alături în aceste vremuri schimbătoatre și extrem de dificile și veți putea împărtăși
din experiența și cunoștințele dumneavoastră.
 Compensați lipsa interacțiunii sociale din timpul școlii online prin ieșiri în parc, în natură, joc
în familie, alte activități extracurriculare. Puteți alege dintre propunerile existente online sau
față în față. Pot fi cursuri pentru învățarea limbilor străine, ateliere de dezvoltare personală sau
psihologie aplicată, pictură, muzică, dezbateri etc.;
 Solicitați ajutorul profesorilor, psihologilor educaționali. Comunicați deschis acestora
modificările apărute în comportamentul și stările emoționale ale copiilor și adolescenților în
relația cu școala și nu numai, ca urmare a unor situații semnificative de viață.
Oportunitățile de învățare online și utilizarea resurselor educaționale deschise și a altor
tehnologii pot reduce costurile asociate cu materialele necesare instruirii şi permit utilizarea mai
eficientă a timpului profesorului.
Astăzi, putem vorbi despre o învățare combinată care îmbină oportunitățile de învățare față în
față cu oportunitățile de învățare online.

Bibliografie:

1. Botnariuc, P., Cucoș, C., Glava, C., Iancu, E. D., Ilie, D. M., Istrate, O., . . . Velea, S.
(2020). ”Școala online - elemente pentru inovarea educației”, Editura Universității, București, 2020.

2. www.didactic.ro

3. www.e-şcoala.ro

151 / 586
 TEXTELE NONLITERARE- MODALITȦȚI DE ABORDARE
DOBROVOLSCHI IONELA,
SCOALA GIMNAZIALA MIHAI VITEAZUL, ,
FETESTI- IALOMITA

În acest referat propus am enumerate tipurile de texte nonliterare utilitare şi distractive şi am

exeplificat pentru fiecare tip de text. Tipurile de limbaj folosit pentru aceste texte sunt următoarele:
ştiinţific, administrativ, jurnalistic, publicitar.
Textele nonliterare nu aparţin literaturii, întrucât nu întrunesc condiţiile literaturităţii.
Asemenea texte nu se referă la o realitate posibilă, obiect al literaturii, ci la o realitate existentă, în
legătură cu care se transmit informaţii. Nu prezintă trăsături care să coloreze afectiv mesajul, cuvinte
cu sens figurat, exclamaţii, interogaţii, exprimarea eului; dimpotrivă, se evidenţiază prin
impersonalitatea discursului. Spre deosebire de textele literare, care emoţionează, textele nonliterare
pot, cel mult, să intereseze lectorul şi numai întâmplător să-l şi emoţioneze.
Aparţin textelor nonliterare cele redactate în:
Limbaj ştiinţific, caracterizat prin sobrietate, precizia termenilor;
Limbaj administrativ, caracterizat prin ton, formule şi stereotipi.
Pentru unii scriitori, o sursă a comicului a devenit intruziunea unui stil în circumstanţe
complet neadecvate, cum ar fi prezenţa stilului administrativ sau a unor elemente de serviciu
administrativ într-o declaraţie de dragoste.
- Iubită Rezi!... Tu, care prin fizionomia ta mai albă decât hârtia ministerială, ai ştiut să înfigi
în nenorocita mea inimă toate frigările amorului, aibi pietate de un om…Fii şeful de secţie al
inimei mele şi mă voi crede foarte ferice ocupând postul de pomojnic în amorul tău!... Voi
trece cu cea mai mare esactitate în bilanţul datorielor mele de amant fidel toate evenimentele
industriale şi politice ale amorului nostru.( Filimon, 280)
Limbaj jurnalistic, unele texte pot fi colorate subiectiv.
Limbajul publicitar
Întrucât elementul care diferenţiază în gradul cel mai mare textele nonliterare de textele
literare este calitatea referentului, textele nonliterare se referă la un obiect, o persoană sau un proces
din realitatea înconjurătoare, iar textele literare au un referent fictiv, se mai practică distincţia între
texte ficţionale şi nonficţionale. Care nu trebuie absolutizată, deoarece în grupa textelor ficţionale pot
intra texte nonliterare: mitul, minciuna, visul, iar în grupa textelor nonficţionale intra texte aflate la
graniţa literaturii: amintiri, memorii, aforisme.
Şi textele nonliterare pot deveni literare. Astfel, telegramele, procesul-verbal, raportul de
serviciu sunt cultivate de scriitori din cauza disponibilităţilor lor literare, în special umoristice. Ele
servesc în şcoală nu numai pentru a analiza trecerea de la nonliterar la literar, dar şi ca material
lingvistic din diverse puncte de vedere, mijloc de caracterizare a personajului, puncte de plecare în
analize stilistice, în evidenţieri de corect-incorect.
Textele nonliterare utilitare
Anunţul este o înştiinţare scrisă.
Anunţurile au un conţinut divers. Ele sunt cereri şi oferte de serviciu, se referă la decese
comemorări, la vânzări şi cumpărături, la organizarea unor întâlniri de afaceri sau întâlniri colegiale.
Pentru că tipărirea unui anunţ în ziar se plăteşte în funcţie de numărul de cuvinte care-l compun, se
caută să apară numai cuvintele strict necesare pentru înţelegerea mesajului. Un anunţ trebuie să
cuprindă: informaţia şi adresa sau numărul de telefon la care poate fi găsită persoana care a dat
anunţul.
Din unele anunţuri, alcătuitorul pentru a nu plăti prea mult, elimină anumite cuvinte, în special
cele de legătură, ceea ce îngreunează înţelegerea mesajului, alte anunţuri apar însă integral.
De exemplu:
Societate comercială angajează, personal curăţenie, serios, cu experienţă. Tel…… ….

152 / 586
 Vulcan SA, strada Salcâmilor nr. 12, angajează 40 muncitori necalificaţi şi 10 lăcătuşi
mecanici. Tel … … …
ANTICARIAT particular, cumpărăm carte veche românească şi străină, ediţii rare, autografe.
Str. Milcovului nr. 121, între orele 10 şi 16.
VÂND DACIA SOLENZA în stare bună, preţ negociabil. Relaţii la tel … … …
Analizele cu elevii pe textele de mică publicitate vor viza: cuvântul/ cuvintele de început (de
ce acestea?), caracterele tipografice utilizate(de ce ?), cuvintele lăsate afară (identificabile), tipul de
informaţie oferit ( angajări, închirieri, vânzări, cumpărări), modalităţi de atragere a cumpărătorului.
În ziare sunt publicate, de asemenea, anunţuri din partea unor persoane care şi-au pierdut
animale sau care, din diferite motive, doresc să le ofere. Uneori, pentru a-i face pe cititori să fie mai
receptivi, aceste anunţuri sunt prezentate ca din partea animalelor care-şi caută un nou stăpân, ceea ce
are înrâurire în special asupra copiilor.
După ce elevii s-au deprins cu conţinutul şi tehnica de cuprindere a anunţului într-un text cât
mai mic, vor trece la activităţi de elaborare a acestora şi de discutare a lor în clasă.
Ştirea este un text de ziar prin care se transmite o informaţie, o noutate. Este formată din
câteva enunţuri, dar care trebuie să ofere elementele esenţiale în legătură cu faptul care s-a petrecut: un
eveniment politic, cultural, sportiv, financiar. Interesul ei este dat şi de noutatea faptului comunicat.
Ştirea este în legătură directă cu ceea ce se întâmplă în prezent. Ziarele se întrec în a găsi primele
ştirile cele mai interesante. Dar goana aceasta pentru noutate poate să determine şi producerea unor
ştiri care, mai târziu, se dovedesc a fi neadevărate, iar atunci redactorii-şefi trebuie să ceară scuze
cititorilor. Dacă greşelile acestea se repetă, urmarea va fi că ziarul nu va mai fi cumpărat.
Persoanele fizice vor avea posibilitatea să contribuie, cu o parte din impozitul pe venit, la
acţiunile de sponsorizare a fundaţiilor sau a asociaţiilor non-profit, care funcţionează în baza
Ordonanţei 26/2000 sau la creşterea veniturilor acestora, a declarat ministrul Finaţelor… El a
amintit că persoanele fizice plătitoare de impozit pe venit au dreptul, potrivit Codului Fiscal, să
opteze pentru utilizarea unui părţi din acest impozit pentru acţiuni de sponsorizare şi mecenat. Suma
care poate fi folosită în acest scop este de 5% din diferenţa dintre venituri şi cheltuieli, în cazul
persoanelor fizice autorizate, sau de 1 % din impozitul pe venit, pentru ceilalţi contribuabili.
( Adevărul, 10/11 ianuarie 2004, 1)
Pe lângă analiza de conţinut, textele informative prezintă disponibilităţi pentru abordări de tip
lexical sau frazeologic. Elevilor li se va cere să identifice unităţi frazeologice specifice limbajului
domeniului la care se referă informaţia, administrativ-financiar în cazul de mai sus, şi să le explice sau
să caute explicaţii, respectiv: persoane fizice, impozit pe venit, asociaţii non-profit, persoane fizice
plătitoare, Codul Fiscal.
Afişul este o înştiinţare publică, tipărită (uneori e desenată), care se fixează sau se distribuie în
anumite locuri pentru a anunţa ceva (un eveniment care ţine de viaţa culturală, sportivă, politică,
administrativ-gospodărească).
Prin intermediul afişului se precizează locul şi data desfăşurării evenimentului, cine
organizează sau participă. Plasarea afişelor se face în spaţii special amenajate în acest scop. Într-o
societate civilizată afişele rămân până le retragerea lor de către persoanele însărcinate cu aceasta.
Ruperea afişelor, murdărirea lor, colorarea sau scrierea pe ele denotă lipsă de civilizaţie.
În relaţia directă cu activitatea comercială, o mare frecvenţă a dobândit afişul aparţinând
acestui domeniu de activitate. Cei care produc diverse tipuri de bunuri sau oferă servicii pentru
persoane ori pentru grupuri caută să le facă acestea cunoscute celor din jur şi să-i convingă să se
intereseze de ele, să le cumpărăm ori să recurgă la serviciile anunţate. Sunt câţiva termeni specifici
vocabularului de publicitate: ancoră/ enunţ care şochează, slogan/ enunţ publicitar, scurt şi care reţine
atenţia, logo/ simbol sau marcă a unei firme,ţintă/public avut în vedere când se face publicitate.
Exerciţii
1. Potriviţi ancorele la produsele care sunt vizate:
Maşini Noi spunem adevărul!
Ziar Zile de vis!
Răcoritoare Se poate şi aşa: viteză şi confort!
Turism Mai dulce nu se poate!
Dulciuri Iarnă în căldura verii!
1. Separaţi construcţii nominale de cele verbale.

153 / 586
 2. După ce aţi potrivit ancora la produs, adăugaţi la fiecare un slogan dintre următoarele:
 Doar pentru cei curajoşi!
 Puterea informaţiei
 La preţ acceptabil!
 Gustul pe care nu-l uiţi
 Răcoarea zăpezii
3. Realizaţi un mic anunţ. Pentru aceasta parcurgeţi etapele următoare:
a. Alegeţi produsul pe care vreţi să-l vindeţi.
b. Formulaţi un text care să conţină informaţiile esenţiale în legătură cu acel
produs.
c. Eliminaţi cuvintele inutile.
d. Atrageţi clientul printr-o promisiune, formulată limpede şi în puţine cuvinte.
e. Daţi indicaţiile cu privire la locul de unde poate cumpăra obiectul.
Textele nonliterare distractive
Anecdota este un text umoristic de dimensiuni reduse, cu referire la persoane celebre
sau cunoscute: scriitori, muzicieni, pictori, oameni politici, etc.. Umorul se bazează pe
situaţiile neobişnuite prezentate, pe reacţii neprevăzute, pe replici inteligente sau contrare
momentului în care s-au spus. În general, transmit o învăţătură.
Pe lângă faptul că o anecdotă, spusă în timpul orei, completează imaginea unei
personalităţi percepute, până atunci, exclusiv prin creaţia ei, textul detensionează ora şi
îndeamnă la reflecţii.
Gluma este un text umoristic scurt, lungimea îi afectează valoarea de adresare, în care
se prezintă momente comice din viaţa cotidiană. Glumele se bazează pe jocuri de cuvinte,
reacţii imprevizibile, confuzii, ambiguitatea limbajului, rezolvări simple în situaţii dificile.
Dacă se analizează o glumă, este bine ca profesorul să conducă elevii spre identificarea a ceea
ce reprezintă poanta, punctul culminant, sursa râsului.

Bibliografie
Corneliu Crăciun, Metodica predării Limbii şi Literaturii Române în gimnaziu şi
licee,editura Ema, Deva, 2007
Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1998

154 / 586
 PLANIFICARE SĂPTĂMÂNALĂ ÎN MEDIUL ONLINE
,,O ZI DE IARNĂ”

Prof. înv.preșc. Laura Dorca

Grădinița P.P.Nr.25 Baia Mare, Maramureș

Tema anuală: ,, Când, cum și de ce se întâmplă?”

Tema săptămânală: ,, O zi de iarnă”
Grupa: Mare B
Educatoare Tura I: Dorca Laura
Perioada: 07 - 11.12.2020
TURA I:
LUNI: 07.12.2020
1. ADP: Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezența, calendarul naturii
T: ,,E timpul să ne trezim!” (exerciții)
2. ALA1: Bibliotecă: ,,Albumul literelor”- Litera S (confecționare)
Exercițiu grafic: ,,Linia curbă deschisă” (grafisme)
3. ADE: DȘ-C.M.: ,,Anotimpul iarna” (observare) - Activitate integrată online
DOS- Activitate practică: „Brăduleț, brăduț drăguț” (confecționare)
4. ALA2: ,,Atenție, prinde!” (joc distractiv)
Materiale didactice: calculator/ laptop/ telefon/ tabletă, caiet auxiliar, creioane colorate, coală
de hârtie verde A4, o dischetă mică demachiantă, lipici, marker negru, foarfecă, cartonul de la
hârtia igienică.
Î.D.: https://www.youtube.com/watch?v=UPVZH9DgzTk&t=95s
DȘ-C.M.:
https://www.youtube.com/watch?v=qdNAQADug80&fbclid=IwAR2QFIGqyXZfjCj3pwmrki
ccwBUdVqb--G6KaIcDUtAnP-l_jh9sHvmFV2Y
DOS- A.P.: https://www.facebook.com/watch/?v=844459136317027
ALA2: https://www.facebook.com/watch/?ref=saved&v=2684031748361768
MARȚI: 08.12.2020
1. ADP: Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezența, calendarul naturii
T: ,,Prima zăpadă” (cântec)
2. ALA1: Știință: „Numărăm, exersăm”- Numărul și cifra 5 (fișă de lucru)
Bibliotecă: „Omul de zăpadă” (formare de propoziții)
3. ADE: DLC- Educarea limbajului: „Omul de zăpadă” de Hans Christian Andersen
(povestea educatoarei) - Activitate integrată online
DEC- Educație Plastică: „Omul de zăpadă” (modelaj)
4. ALA2: „Ia aminte!” (joc de memorie)
Materiale didactice: calculator/ laptop/ telefon/ tabletă, caiet auxiliar, creioane colorate, fișă
printată, plastilină, planșă, șervețele umede, tavă, făină.
Î.D.: https://www.youtube.com/watch?v=u2zUZHAb2Xs&feature=emb_title
DLC- E.L.: https://www.youtube.com/watch?v=mPj5vbmJojc
ALA2: https://www.facebook.com/watch/?ref=saved&v=394931981915858
MIERCURI: 09.12.2020
1. ADP: Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezența, calendarul naturii
T: ,,Înviorarea” (cântec)
2. ALA1: Artă: „Decorăm hăinuțele”
Știință: „Iarna”( Puzzle)
3. ADE: DȘ- Activitate matematică: „Numără și potrivește” (Joc didactic) - Activitate
integrată online

155 / 586
 DLC- Educarea limbajului: „Fulgul de zăpadă” de Lucia Muntean
(memorizare)
4. ALA2: „Te provoc!” (joc distractiv)
Materiale didactice: calculator/ laptop/ telefon/ tabletă, caiet auxiliar, creioane colorate, 2
hârtii colorate.
Î.D.:
https://www.youtube.com/watch?app=desktop&t=41s&v=7kgb2HOlWA8&fbclid=IwAR09
W67A0cfseCFEeBrBWqsJ4gW9mg8bFyy5iTSDFLYBt1gCLFDu3g9In2o
ALA2: https://wordwall.net/ro/resource/6470500/te-provoc-
JOI: 10.12.2020
1. ADP: Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezența, calendarul naturii
T: ,, Săniuța fuge!” (joc cu text și cânt)
2. ALA1: Bibliotecă: „Omul de zăpadă” (Citire de imagini)
Știință: „Urmărește și trasează” (joc de masă)
3. ADE: DŞ-Activitate matematică: „Așează la locul potrivit” (Exercițiu cu material
individual) - Activitate integrată online
DPM- Educație fizică: „Aruncă bulgărele!” (joc de mișcare) „Aruncarea mingii
de la piept cu două mâini”
4. ALA2: ,,Da sau Nu” (joc distractiv)
Materiale didactice: calculator/ laptop/ telefon/ tabletă, caiet auxiliar, creioane colorate, fișe
printate, minge.
Î.D.: https://www.youtube.com/watch?v=rQyXihBftls
VINERI: 11.12.2020
1. ADP: Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezența, calendarul naturii
T: „Ne învârtim” (exerciții)
2. ALA1: Știință: ,,Gândește și ghicește” (fișa de lucru)
Artă: „Fii atent și asamblează!” (confecționare)
3. ADE: DOS- Educație pentru societate: „Baba Iarna face pozne” (poveste) -
Activitate integratăv online
DEC- Educație muzicală: „Iarna a sosit în zori” (învățare cântec)
4. ALA2: ,,Litera S” (joc distractiv)
Materiale didactice: calculator/ laptop/ telefon/ tabletă, caiet auxiliar, creioane colorate, fișe
printate pt decupare și fișă printată pt labirint, foarfecă, lipici.
Î.D.:
https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=Dy9_dagioBE&fbclid=IwAR0WnTwBal_
Ledeqy1994216XNWvHnXB1E4RgPFIVT-e_AjcgukXF5ctSjo
DOS-E.S.:
https://www.youtube.com/watch?feature=share&v=7deeLZoHRWQ&fbclid=IwAR1h_TBSo
US8WvaVRKZycKnIk8aZaYMDTi4gjY7-qrsbR3AZ9MKsaPkII2I&app=desktop
DEC- E.M.: https://www.youtube.com/watch?v=j4NSeuAXL4s
ALA2: https://wordwall.net/ro/resource/6901468/cate-cuvinte-contin-litera-s-

156 / 586
 PROFESOR ÎN SALA DE CLASĂ ȘI IN MEDIUL ON-LINE

NEVOILE EMOȚIONALE ALE COPIILOR IN PERIOADA PANDEMIEI

Dumitrache Alina Elena,

Gradinita Voinicel, Chitila, Ilfov

M-am oprit asupra acestui subiect pentru că de multe ori, tendința adultului este de a-i
satisface in primul rând copilului nevoile de bază, fiziologice, considerând că acestea sunt cele mai
importante în dezvoltarea lui dar trebuie sâ pună accent si pe nevoile emoționale ale copilului,
acordându-le atenția cuvenită . Aș dori sa reamintesc câteva dintre nevoi: nevoia de siguranță, atât
fizică cât si emoțională (copiii simt nevoia sa le fim alături fizic, să aibă cui să își împărtășească în
mod direct părerile, întâmplările deosebite din viața lor, au nevoie de atenția noastră auspra nevoilor
lor), nevoia de acceptare (să-l vedem pe El așa cum este, să-i îmbrățișăm nevoile și să i le acceptăm),
nevoia de validare, de confirmare din partea celorlalți, nevoia de competență (să nu criticăm ceea ce
face, să-l încurajăm în demersul lui, ghidându-l in mod fin, pentru a căpăta încredere in forțele proprii,
nevoia de autonomie (să-l implicăm în cât mai multe activități, să-l responsabilizăm, să-i dăm sarcini,
să-l lăsăm să aleagă).
Consider că în perioada pandemiei, nevoile primordiale care au avut de suferit in rândul
copiilor au fost cele emoționale. Au avut loc niște schimbări bruște, radicale, în viața copiilor (nu
numai a adulților) care au afectat rutina zilnică cu care erau obișnuiți, educația într-un spațiu
educațional, programul zilnic, modul de transmitere/ primire a informațiilor prin folosirea tehnologiei
într-o măsura foarte mare, aș spune, afectând astfel si starea lor emoțională.
Educația de calitate, autentică, presupune un echilibru între spațiul educațional, metodele
profesorului și tehnologie . Mișcarea este foarte importantă în procesul de învățare, de aceea mai ales
la nivel preșcolar vorbim de activități educaționale diverse, cu forma de realizare atât frontal,
individual, în grupuri mici, în diferite spații din sala de grupă. Spațiul oferă foarte multe oportunități
pentru a explora, experimenta, dezvolta ideile copiilor. Atmosfera în care sunt predate lecțiile trebuie
să promoveze autonomia și gândirea creativă, independența. Este important să îi învățăm pe copii să
folosească materialele în mod corespunzător dar într-un mod cât mai independent și relaxant pentru a
asigura reușita. La grădiniță, în sala de grupă sunt amenajate centre precum: Biblioteca, Artă, Științe,
Nisip si apă, Construcții, Joc de rol, Joc de masă, într-un mod foarte atractic, creativ si distinct.
Activitatea online a presupus desfășurarea activităților acasă, în fața unui telefon/calculator/tabletă,
privând copiii de aceste spații special amenajate, care le ofereau posibilitatea alegerii activității dorite
in ziua respectivă în cadrul activitaților liber alese. Nu toți copiii dispun acasă de astfel de spații
amenajate corespunzător si diversificat, nu toți părinții copiilor au posibilități materiale care să le pună
la dispoziție materiale specifice fiecarei zone de lucru.
Multe dintre nevoile emoționale menționate ceva mai sus erau satisfăcute la grădiniță,
mediul în care mulți dintre copii iși petreceau mare parte din zi atunci când lucrurile se desfășurau
normal, fără amenințarea virusului SARS COV 2.
În urma pandemiei, preșcolarii si elevii au realizat cât de important este să fie ajutați direct
de către educator, profesor, să li se zâmbească, să empatizeze, să comunice, să socializeze.
De asemenea, copiii au realizat că atmosfera vie, empatică, nu o poți găsi sau nu poate egala școala
online. Mulți ne-au transmis că vor din nou la grădiniță, să socializeze, să se joace cu colegii, să fie
doamna langa ei, să le explice, să-i încurajeze, să-i privească in ochi.
Multora dintre ei nevoia de competență și chiar și de autonomie nu le-au mai fost
satisfăcute atât de mult ca la grădiniță sau școala unde aveau deseori posibilitatea să îndeplinească
diferite sarcini singuri, să ia decizii, Nevoia de siguranță le-a fost unora știrbită, 46,8% dintre minorii
care au apelat la Telefonul Copilului au raportat abuz și violență în familie.

157 / 586
 Pe situl https://www.edupedu.ro ne sunt acordate informații statistice cu privire la stările
emoţionale pe care le-au experimentat copiii care au contactat serviciile de consiliere ale Asociaţiei
Telefonul Copilului, în perioada pandemiei:
– frica – dificultăţi în relaţionare / nevoia de apartenenţă la grup – 63,11% *
– singurătate existenţială / sentimentul că nu pot împărtăşi cu nimeni cine sunt şi ceea ce simt cu
adevărat întrucât nu vor fi înţeleşi – 29,8%*
– îngrijorare cu privire la absenţa persoanelor-suport – 32,1%*
– confuzie generată de informaţiile contradictorii şi schimbările apărute în rutina vieţii – 23,5%*
– teamă referitor la frecventarea cursurilor şcolare în contextul crizei sanitare – 18,7%*
că, anxietate şi depresie – 67,4% *
Abuzul şi violenţa în familie au înregistrat o creştere alarmantă în perioada pandemiei,
respectiv 46,8% din totalul situaţiilor consiliate de organizaţia noastră, comparativ cu anul 2019 când
procentajul a fost de 18,48%. Agresorii copiilor au fost: 53,4% ambii părinţi, 28,7% unul dintre părinţi
sau concubinul/concubina unuia dintre părinţi, 13,5% alţi adulţi şi 4,5% un alt copil.
30,7% dintre copiii care au contactat numărul de telefon 116111 au exprimat dorinţa de a pleca de
acasă, considerând acest gest drept o evadare din situaţiile de abuz la care au fost expuşi.
Am selectat doar câteva dintre rezultatele statistice pe care le-am considerat eu mai importante dar
din pacate, acestea erau mult mai multe și cu efecte în mai multe direcții.
Ca și o conluzie aș sublinia faptul că pandemia a favorizat accentuarea problemelor emoţionale în
rândul copiilor, cu efecte pe termen lung asupra sănătăţii mintale. Datoria noastră, a profesorilor, este de a
reconecta copiii la viața normală, cea de dinainte de pandemie, la remedierea acelor lucruri care au avut de
suferit în această perioadă, la întărirea încrederii în forțele proprii, la folosirea în continuare a tehnologiei în
procesul didactic dar fără a abuza de ea, fără a deveni o obișnuință de care nu se pot lipsi, pentru că, noi,
oamenii suntem ființe sociale, care au nevoie de comunicare, relționare directă, umană, nu prin intemediul
unui ecran. Este important să simțim, iar ecranul reprezinta o barieră care nu permite trecerea dincolo de ea a
sentimentelor și emoțiilor la adevărata lor valoare, cu atât mai mult în primii ani de viață care sunt despre
afecțiune, atașament, siguranță, dragoste necondiționată.

Bibliografie:

1.Brazelton, Berry, Nevoile esentiale ale copiilor, Editura Trei, 2013

2.https://www.edupedu.ro

158 / 586
 REBUS

Dumitreanu Ramona Rodica,

COLEGIUL NAŢIONAL ,,ONISIFOR GHIBU”, Oradea (baza),
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,AUREL POP”, Oșorhei

Acest Rebus are la bază conținuturile studiate în clasa a V-a, la disciplina Educație socială-
Gândire critică și drepturile copilului.

Identificați cuvintele conform următoarelor definiții:

1. Sentimente negative față de fiecare individ dintr-un grup, doar pt. că aparține grupului respectiv;
De cele mai multe ori având la bază un stereotip.
2. Sinonimul cuvântului părere.
3. Ne arată pe ce ne bazăm când avem o opinie.
4. Niciun argument nu ne poate constrânge, el trebuie să ne ….
5. În orice situație trebuie să îi tratăm pe ceilalți cu…
6. A respinge pe cineva, a-l jigni, a-l nedreptăți pentru că aparține unui grup (rasă, gen, vârstă) față
de care avem prejudecăți.
7. Idee falsă, care există în mintea noastră, cu privire la un lucru, individ sau grup, înainte de a
cunoaște suficient acel lucru.
8. Dacă îl folosim la adresa unor oameni, doar pentru că aceștia aparțin unui anumit grup, este
sinonim al cuvântului stereotip.
9. Ceea ce facem și poate fi verificat.
10. Când o persoană îmi încalcă dreptul la opinie acționez imediat, adică sunt…
11. Informație, explicație, clarificare oferită în urma unei întrebări.
12. Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva pe cineva să creadă, să gândească sau să facă
un anumit lucru.
I. Listă cu drepturile de care trebuie să se bucure fiecare copil, adoptată la 20 noiembrie 1989;
din denumirea acesteia face parte sintagma “cu privire la drepturile copilului”
I.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

159 / 586
160 / 586
 METODE ACTIVE DE DEZVOLTARE

A CREATIVITĂȚII LA LIMBA ROMÂNĂ

PROFESOR Dumitrescu Emilia-Mihaela

ȘCOALA GIMNAZIALĂ GABRIEL MARINESCU, TIGVENI, ARGEȘ

In cadrul orelor de limba română, creativitatea ar trebui cultivată prin excelență, literatura
fiind cea care permite spiritului uman să exploreze dincolo de spațiu și timp. Prin urmare, în cadrul
orelor este necesar să fie puse în valoare dezvoltarea personală a elevilor (capacitatea de utilizare
maximă, eficientă a cunoștințelor și a propriei experiențe).
Studiul limbii române în școală are o importanță deosebită, deoarece, pe lângă faptul că limba
unui popor se identifică cu modul particular de a înțelege existența, limba română are un statut oficial
care asigură dobândirea cunoștințelor din sfera tuturor obiectelor de învățământ, procesul studierii
limbii române în școală fiind parte integrantă a acțiunii de cultivare a gândirii elevilor (spirit de
observație, capacitate creatoare, imaginație, etc.) a disponibilităților de a întreține relații interumane
eficiente, imperativ categoric al dezvoltării vieții moderne.
Profilul absolventului de gimnaziu presupune dezvoltarea competenței de comunicare în limba
maternă, printre cele opt competențe cheie.
Realizarea competențelor generale ale studierii limbii române impune respectarea unor cerințe
metodologice care derivă din particularitățile disciplinei și din factorii care condiționează însușirea
instituționalizată a ei. Astfel, procesul de predare- învățare urmărește limba în funcțiune, nu limba ca
sistem abstract. Aceasta înseamnă că nu interesează predarea abstractă a unor norme gramaticale, ci
abordarea funcțională și aplicativă a acestora ca elemente constitutive ale unei comunicări coerente și
corecte. Pentru o învățare eficientă pusă sub semnul activizării elevilor, se impune implementarea
metodelor moderne de predare într-un procent covârșitor, neexcluzând metodele și procedeele
tradiționale cum ar fi: comunicarea, conversația, analiza lingvistică, fonetică, morfologică, lexicală,
sintactică, ortografică, analiza punctuației și a stilisticii, învățarea prin exerciții, dar rolul covârșitor va
fi preluat de brainstorming, metoda mozaic, explozia stelară, metoda bulgărelui de zăpadă, a
ciorchinelui, a turului galeriei, a jurnalului cu dublă intrare, a scaunului naratorului, etc. Profesorul va
deveni un mediator, iar lecțiile, experiențe de învățare prin stimularea imaginației și creativității
elevilor, care în acest mod, vor deveni adaptabili și competitivi.
Pentru aceasta trebuie stimulate componentele creativității: ingeniozitatea, spontaneitatea,
flexibilitatea, noutatea prin aplicații stimulative, interesante, plăcute. Lectiile de limba românã oferã
reale posibilitãti de organizare si desfãsurare a unor multiple activitãti menite a dezvolta capacitatea de
creatie a elevilor. Dintre acestea pot fi amintite: povestirea cu schimbarea formei, povestirea prin
analogie, continuarea povestirii, intercalarea unor noi episoade în povestiri, ilustrarea textelor literare,
modelajul, dramatizarea povestirilor, realizarea compunerilor, crearea de poezii, ghicitori, alcãtuirea
propozitiilor dupã scheme date, transformarea vorbirii directe în vorbire indirectã si invers.
În realizarea lecțiilor de recapitulare finală putem avea în vedere o serie de exerciții
stimulative, care să cultive creativitatea și imaginația elevilor.
1. Putem începe de la un cuvânt-cheie pentru a formula sarcini ce vizează compartimentele
limbii: probleme de vocabular, sintaxă, semantică, morfologie, stilistică și continuând cu exerciții
distractive în care să realizeze diferite asocieri stimulând găsirea conexiunilor prin idei.
Pornind de la cuvântul PRIETENIE, putem formula sarcini de găsire a sinonimelor,
antonimelor, integrarea în anumite contexte pentru a îndeplini diverse funcții sintactice, alcătuirea
familiei lexicale și a câmpului lexical din care face parte cuvântul, grupuri vocalice, formarea unor
figuri de stil pornind de la termenul în discuție, enumerarea unor opere literare cu această temă,
găsirea unor proverbe (”Prietenia cutreieră în ritm de dans pământul și ne invită pe toți să ne

161 / 586
redeșteptăm pentru preamărirea fericirii” Epicur; ”Egalitatea este sufletul prieteniei” Aristotel;
”Prietenia îndoiește bucuriile și înjumătățește necazurile” F. Bacon; ”Prietenia unui om mare este o
binefacere a zeilor” Voltaire, etc.) și continuând cu exerciții atractive în care să descopere o serie de
metafore ”bucuria de a trăi”, ”sensul existenței”, ”caritate reciprocă”, ”virtutea altruiștilor”, etc; sau
constituirea unei definiții a termenului pornind de al fiecare literă a acestuia:
Puterea de a avea încredere în oameni
Rostul bucuriilor
Iubire
Empatie
Trăire intensă
Efervescență
Necesitatea de a comunica
Imboldul de a merge mai departe
Eternitate
2. O aplicație asemănătoare constă în sugerarea a trei-patru cuvinte-cheie cu care elevii vor
alcătui rime, dialoguri, narațiuni, punând accent pe munca în echipă.
3. O altă metodă de activare a elevilor este ”povestea șirului”. Fiecare elev propune un cuvânt,
se face inventarul acestora pe tablă și se alcătuiește o narațiune, refăcându-se apoi povestea șirului.
4. Un exercițiu la fel de antrenant, dar și amuzant este ”știrea trăznită”. Prin amestecarea într-o
urnă a o sută de cuvinte, fiecare elev va alege trei dintre acestea și va compune o știre trăznită, căreia
colegul de bancă îi va da un titlu. Lista poate conține termeni precum: alfabet, bisturiu, cort, drojdie,
elegie, finanțare, grindă, hienă, iod ș.a.
5. Un exercițiu ce stimulează imaginația ar fi găsirea de soluții la unele întrebări neașteptate de
tipul: la ce s-ar mai putea folosi o glastră, un manual de matematică, o vază etc? Ce s-ar fi întâmplat
dacă Lefter Popescu ar fi avut lozurile cu adevărat câștigătoare? Dacă popa Tanda ar fi ajuns preot
într-un sat foarte bogat? Dacă Florin din ,,Florin scrie un roman,, se împacă cu Ana?
6. Cultivarea imaginației se face și în cadrul orelor de literatură atrăgând interesul elevilor
către acest domeniu prin rescrierea unui fragment dintr-o operă literară într-o versiune nouă: ”În altă zi
ne trezim că iar vine părintele la școală cu moș Fotea, cojocarul satului care ne aduce, dar de școală
nouă, calculatoare, DVD-uri, sisteme home-cinema…”.
7. În prezența elevilor se notează prin numerotare câte un titlu reprezentțnd o temă pentru
eseurile lor. Fiecare își alege un număr, iar profesorul le comunică titlul viitorului eseu pe care-l vor
prezenta într-un termen stabilit. Iată câteva astfel de titluri: ”Trăiesc în mezozoic”, ”Dacă aș fi singur”,
”Ce caut pe pământ”, ”Povestea unui fulg de nea”, ”Casa bântuită”, ”Tabieturile mele”, ”Lumea
zburătoarelor”, ”Cartea cu o mie de dorințe”, ”Sunt un magician”, ”Trăiesc doar o zi”, ”Fantezie și
realitate”, ”Cum pot zbura”, ”Viața unui cărăbuș”, ”Destinul bradului”, ”La capătul puterilor”, ”Fac
orice”, ”Sunt o stea în galazie”, ”De ce aici și acum?”, ”Am prieteni, am totul”, ”Ce-aș face dacă…”,
”Nimic”, ”Egoismul”, ”Sufletele morților”, ”Cer lumină”, ”Nu renunț”, etc.
Creativitatea nu are limite, trebuie doar să o stimulăm, să o activăm, eliminând caracterul
descriptivist din acțiunea didactică și adoptând o viziune nouă asupra limbii, ceea ce duce la formarea
de competențe și performanțe în alegerea și combinarea elementeleor componente ale sistemului
limbii, într-o manieră personală.
Bibliografie:
1. Parfene Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Iași, Editura Polirom,
1999.
2. Goia Vistian, Frăgătoiu Ion, Metodica predării limbii și literaturii române, București, Editura
Didactică și Pedagogică, 1995.
3. Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, București, Editura Minerva, 1988.
4. Marinescu Silvia, Dinescu Rodica, Invitație la educație, Pitești, Editura Carminis, 2003.
5. Universitatea Pitești, Suport Curs Master LRC, 2013-2015, prof. Conf.univ. dr. Danescu Elena,
Dezvoltarea creativității în cadrul orelor de limbă și comunicare.

162 / 586
 PROFESORUL CLASIC ȘI GENERAȚIA DIGITALĂ
Nume Prenume:Dumitra Georgiana Roxana
Școala Gimnazială,,Mihai Viteazul’’,Oraș Boldești-Scăeni, Județul Prahova

În ultimii ani în spațiul educațional se face frecvent referire la „Școala secolului 21”, „Profesorul în
secolul 21”, „abilitățile secolului 21” etc. Ne putem întreba oare ce realități inspiră o asemenea preocupare?
Un prim răspuns ar putea veni din înțelegerea faptului că educația în secolul 21 este profund afectată de
schimbările din societate: globalizarea, tehnologia, dinamica pieței muncii, imigrația etc. Aceste aspecte
generează la rândul lor modificări la nivel de finalități, conținuturi, practici educaționale sau tendințe în
formarea profesorilor. Sistemele educaționale din întreaga lume sunt în căutarea celor mai bune practici
pentru a pregăti copiii și tinerii din școlile de astăzi pentru a face față solicitărilor de viață și de muncă tot
mai complexe ale secolului 21.
Un profesor pentru secolul 21 este conștient de faptul că trebuie să pregătească elevii pentru viitor și
nu pentru prezent. Acest lucru presupune viziune, iar în plan acțional o preocupare sistematică pentru a
dezvolta elevilor „abilitățile secolului 21”: comunicare, cooperare, gândire critică, creativitate. Se apreciază
că aceste aceste abilități vor face diferența între cei care sunt și cei care nu sunt pregătiți pentru a face față
provocărilor secolului 21. Provocările pentru profesori constau în a crea situații de învățare pentru ca elevii
să exerseze aceste abilități în contextul disciplinelor din curriculum.
. Tehnologia a avansat și pune la dispoziția spațiului educațional instrumentele sale. Tinerii și copiii
sunt atrași de cultura digitală și de suporturile tehnice care o promovează. Pentru a intra in conexiune cu
acești tineri și copii, profesorii trebuie să vorbească limba lor, să valorifice abilitățile lor pentru oferirea de
noi experiențe de învățare (Cucoș, 2008). Noile tehnologii de informare și comunicare pot ușura instruirea,
pot să îi confere acesteia noi dimensiuni în spațiul virtual (jocuri virtuale, grupuri de discuții, clase mobile,
resurse on line, proiecte de grup on line, portofolii digitate etc.). Integrarea tehnologiei în practicile de
instruire aduce experiențele de învățare la un alt nivel și mult mai apropiat de limbajul generației nativilor
digitali.
Un profesor eficient știe care sunt cele mai bune instrumente care pot susține activitățile de predare-
învățare sau evaluare, știe cum și când să le folosească, având în vedere că raportul de complementaritate
între uman și tehnic este necesar și benefic.
Cultura digitală este încă un vis pentru mulți copii.Cu mai putină sau mai multă tehnologie, orice
dascăl știe însă că baza succesului în educație rămâne relația pe care o are cu elevii.
Centrarea pe elevi presupune ca activitatea de predare să fie adaptată la nevoile și experiența de
cunoaștere a elevilor, să genereze învățare activă şi să valorifice stilurile diferite de învățare ale acestora.
Pentru ca învățarea activă să se producă, profesorii trebuie să angajeze elevii într-un efort intelectual, să
trezească resorturile afective şi volitive ale acestuia, apelând la metode și mijloace de învățământ adecvate.
Copiii sunt diferiți și au așteptări diferite.
Profesorul de azi trebuie să fie capabil să își analizeze practicile de instruire și să se adapteze la
nevoile elevilor, fie că e vorba de integrarea de tehnologii, de reconsiderarea metodelor de predare sau de
evaluare sau de gestionarea relației cu elevii.Rolul unui dascăl priceput este de a încerca să integreze
tehnologia cu spiritul ludic.
Un cadru didactic eficient se pliază pe nevoile elevului, adâncește calitățile, talentele și pasiunile
acestuia, elimină imperfecțiunile caracterului și modelează când este nevoie orice aspect corijabil. Folosirea
tehnologiilor moderne în școală face parte din evoluția naturală a învățării și sugerează o soluție firească la
provocările moderne adresate învățării şi a nevoilor elevilor. Integrarea acestora în procesul tradițional de
predare-învățare-evaluare este o oportunitate de a integra inovațiile tehnologice cu interacțiunea şi implicarea
oferite de modul tradițional de cunoaștere. Nu este un proces ușor, dar dificultățile pot fi depășite având în
vedere potențialul acestui tip de cunoaștere.
Adevărata importantă a tipului de predare–învățare - evaluare care combină metodele pedagogice
tradiționale cu TIC ține de potențial. Acest tip de învățare este o oportunitate în a crea experiențe care pot
furniza tipul de predare-învățare potrivit într-un anumit moment, loc şi pentru un anumit elev nu numai la
școală, ci și acasă. Acest tip de învățare ar putea deveni global, ar putea transcede granițele formale ale
țârilor și ar putea aduce împreună grupuri de elevi din culturi și meridiane diferite. În acest context,
generalizarea folosirii TIC în școală ar putea deveni una dintre realizările importante ale secolului nostru.
1

163 / 586
 În era digitală în care trăim, paradigma cunoașterii trebuie să fie una a dialogului, educația trebuie să
meargă dincolo de instrumentele culturale specific.Combinarea TIC cu metodele tradiționale pedagogice
reprezintă o schimbare de paradigmă cu implicații asupra cunoașterii în societate în general și asupra
învățării în special, de aceea disciplina pedagogică trebuie modificată în conformitate cu noul context în care
trăim.
Folosirea TIC în școală face parte din evoluția naturală a învățării și sugerează o soluție elegantă la
provocările moderne adresate învățării și a nevoilor elevilor. Integrarea TIC în procesul tradițional de
predare-învățare-evaluare este o oportunitate de a integra ultimele descoperiri tehnologice cu interacțiunea și
implicarea oferite de modul tradițional de cunoaștere.
Cu toate că are un potenţial foarte mare, calculatorul este inferior profesorului în ceea ce priveşte
transferul de cunoştinţe. De aceea tehnicile e-learning în instruire şi evaluare trebuie să se dezvolte pe două
căi, şi anume creşterea calităţii şi eficienţei strategiilor de învăţare cu ajutorul calculatorului, respectiv
adaptarea şi individualizarea învăţării în relaţia calculator-elev.
În domeniul comunicării pedagogice, calculatorul are o serie de avantaje asupra omului - profesorul
adaptează datele furnizate de către calculator pentru fiecare elev în funcţie de cantitatea de date ale unei
topice şi de modul de prezentare al acestor date (texte, desene, tabele sau imagini);
- “răbdarea” calculatorului nu cunoaşte margini, în sensul că la cererea elevului calculatorul poate
repeta o explicaţie sau prezenta anumite informaţii de ori câte ori se doreşte, cu orice viteză şi în orice
ordine;
- elevul primeşte răspuns pentru orice întrebare, chiar şi una stupidă, în timp ce, în cadrul unei
instruiri clasice aceasta îi poate crea un sentiment de jenă sau atrage glumele celorlalţi studenţi;
- calculatorul face o evaluare obiectivă a performanţelor elevului şi furnizează informaţii importante
profesorului pentru individualizarea rutei de învăţare a fiecărui elev;
- calculatorul poate furniza experienţe şi metode de învăţare care altfel ar fi prezente doar la mai
mulţi profesori;
- calculatorul oferă posibilitatea instruirii dincolo de orele de curs şi contribuie la posibilitatea
învăţării continue pe tot parcursul vieţii (life-long learning).
Bibliografie:
Cury, A. (2005), Părinţi străluciți, profesori fascinanti
Cucoș, C. (2008). Educația: iubire, edificare, desăvârșire
Istrate, Olimpius, Efecte si rezultate ale utilizării TIC în educaţie
Făt, Silvia & Adrian Labăr, Eficienţa utilizării noilor tehnologii în educaţie. EduTIC 2009.

164 / 586
ROLUL PARCURSURILOR APLICATIVE ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ

Prof. Dumitru Ioana

Scoala Gimnaziala ,,Gabriel Marinescu ″ Tigveni

Parcursurile aplicative reprezintă o aranjare a aparatelor și obiectelor într-o anumită succesiune în

cadrul căruia se execută în mod combinat deprinderi motrice aplicative . (după T. Dobrescu, E. Constantinescu).
În activităţile sportive, cât și în cele profesionale, nivelul de dezvoltare al deprinderilor motrice are o
importanţă foarte mare. Întreaga varietate a acţiunilor motrice efectuate de individ în activitatea sportivă sau în
cea cotidiană se realizează corect sau mai puţin corect, în raport direct cu gradul de dezvoltare al calităţilor
motrice.Dezvoltarea deprinderilor motrice prin intermediul parcursurilor aplicative au un randament sporit
datorită faptului că elementele de întrecere sporesc eficienţa prin caracterul mobilizator dat de concurs şi prin
mărirea numărului de repetări, activitatea fiind mai atractivă, mai stimulativă, elevii participând cu interes sporit
la ore.
Dezvoltarea deprinderilor motrice la toate ciclurile de învăţământ are un rol principal în procesul de
dezvoltare şi pregătire a elevilor și se poate realiza atât prin metode şi mijloace specifice, cât şi prin jocuri,
ştafete, parcursuri aplicative care duc şi ele la scopul propus. Dezvoltarea deprinderilor motrice, indiferent de
tipul lor, se formează în etape, constituind una din principalele finalităţi ale demersului ştiinţific şi didactic în
activitatea sportivă şcolară.
În toate instituțiile de învățământ, dotate chiar cu o bază materială redusă, dezvoltarea deprinderilor
motrice se poate realiza în conformitate cu cerinţele programei şcolare. Pentru amenajarea unui spaţiu propice
desfăşurarii în bune condiţii a activităţii de educație fizică este nevoie doar de iniţiativă şi de preocupare din
partea profesorului de specialitate.
Consider că tema studiată este de actualitate și datorită efectelor ce rezultă în urma folosirii
parcursurilor aplicative la lecțiile de educație fizică:
a) antrenarea executanților în vederea rezolvării unor situații concrete din viață;
b) depașirea obstacolelor materiale, fizice și psihologice;
c) creșterea atractivității și densității motrice a lecțiilor de educație fizică și sport;
d) perfecționarea deprinderilor;
e) creșterea nivelului calităților motrice;
f) disciplinarea și acceptarea regulilor;
g) asumarea responsabilității;
h) formarea psihologiei de învingător;
i) crearea unei stări generale de bine.
Procesul de dezvoltare a deprinderilor motrice a elevilor trebuie să devină o activitate atractivă prin
combinarea jocurilor de mişcare, parcursurilor aplicative cu mijloacele specifice de dezvoltare a deprinderilor
motrice.
Parcursurile aplicative sunt mijloace atractive și valoroase care contribuie la dezvoltarea motricității
generale a elevilor. Asigură consolidarea și perfecționarea deprinderilor motrice aplicative în condiții variate
formând capacitatea de generalizare. Cercetările realizate de noi (1994) demonstrează că parcursul aplicativ este
atât mijloc cât și metodă pentru dezvoltare. (după T. Dobrescu, E. Constantinescu)
Parcursurile aplicative sunt structuri complexe având în componență deprinderi motrice de bază (mersul,
alergarea, săriturile, aruncarea, prinderile), deprinderi motrice utilitar-aplicative (cățărarea, escaladarea,
echilibru, târârea, ridicarea și transportul de greutăți, tracțiunea, împingerea) și elemente tehnice din ramuri
sportive asigurând o mare densitate motrică în lecții indiferent de condițiile materiale existente.
Eficienţa parcursurilor aplicative este în funcţie de participarea emoţională a elevilor, lungimea traseului,
numărul de obstacole, elementele materiale de îngreunare, viteza de deplasare precum şi organizarea sub formă
de întrecere.

165 / 586
 Desfășurarea lor în condiții noi, nestudiate dezvoltă imaginația, originalitatea în alegerea soluțiilor deci
creativitatea elevilor, caracterul de întrecere al parcursurilor aplicative conduce la dezvoltarea spiritului de
întrecere, inițiativei, curajului, etc.
În cadrul parcursurilor aplicative se pot introduce elemente din diferite ramuri sportive în scopul
perfecționării lor.
Aceste mijloace pot fi folosite pentru testarea motricității generale a elevilor.
După gradul de complexitate pe care le conțin, parcursurile aplicative se pot clasifica în: parcursuri de
dificultate mică, medie, mare.
Nenumăratele posibilități de combinare subliniază caracterul variat al acestor mijloace. (după T.
Dobrescu, E. Constantinescu)
Criteriile de clasificare ale parcursurilor aplicative sunt:
a) După elementele de bază conținute (caracterul obstacolelor sau sarcinilor);
b) După dificultatea obstacolelor sau sarcinilor;
c) După calitățile motrice (dominante) solicitate;
d) După lungimea traseului și numărul de obstacole;
Posibilități de dozare, prin reglarea următorilor parametri:
-lungimea traseului, repetarea traseului,
-numărul de obstacole,
-caracterul obstacolelor,
-elemente materiale de îngreuiere,
-viteza de deplasare,
-organizare sub formă de întrecere. . (dupa P.Fiedler)
Cele mai cunoscute forme de exersare sunt ștafeta, torentul și urmărirea.
1. ȘTAFETELE se execută sub formă de întrecere și se organizează pe trasee dispuse paralel și
trebuie să fie identice. De asemenea, grupele trebuie să fie echilibrate ca posibilități pentru a avea șanse egale.
Ștafeta se termină întotdeauna cu desemnarea câștigătorului.
2. TORENTUL se caracterizează printr-o viteză mare de deplasare și distanță optimă între
executanți. Distanța între executanți trebuie să fie direct proporțională cu nivelul de pregătire a executanților.
3. URMĂRIREA presupune dispunerea obstacolelor într-un circuit închis ( triunghi, pătrat, cerc,
romb, stea, etc. ) Mai mulți executanți pornesc la semnal în urmărirea celui din față, din diferite puncte ale
traseului. Executantul care a fost ajuns,părăsește traseul iar ceilalți continuă. Urmărirea se încheie după un număr
de repetări.

BIBLIOGRAFIE:
 DOBRESCU T. CONSTANTINESCU E. – „Bazele teoretice şi metodice ale gimnasticii“, Ed.
Pim (curs de bază), Iaşi, 2006
 DOBRESCU T. CONSTANTINESCU E. – „Concepte teoretice şi aplicaţii practice", Ed.
Tehnopress, Iaşi, 2006
 FIEDLER, P. – „Metodica educaţiei fizice şi sportive”, Ed.Fundaţiei Chemarea Iaşi, 1998

166 / 586
 IMPORTANȚA EDUCAȚIEI ONLINE ÎN DEZVOLTAREA
COGNITIVĂ A PREȘCOLARILOR

PROF. ENACHE MIRELA

GRĂDINIȚA BRĂDĂCEȘTI, COMUNA NEREJU, JUDEȚUL VRANCEA

Fundamentarea teoretică
De-a lungul timpului societatea a avut un rol deosebit în dezvoltarea modelului ideal de
persoană morală.
Educația reprezintă capacitatea proprie a fiecărei persoane de a se diferenția de ceilalți indivizi
prin ansamblul capacităților, deprinderilor și atitudinilor dobândite de-a lungul existenței.
Celula primordială a dezvoltării individului societății o reprezintă primul contact al acestuia cu
primele forme de educație morală și socială. Pe lângă familie, care este veriga imperios necesară de
dezvoltare personală, de transmitere a regulilor de baza ce ne definesc ființe umane, respectiv primul
contact direct de socializare dintre mama-copil, această formă fiind una unică. încă de la primele luni
de viață ale copilului, până la relaționarea a acestuia cu membrii și apropiații familiei.
Preșcolarul, în această etapă dezvoltă forme noi de comunicare, socializare, deprinde noi
abilități, cunoștințe, deprinderi, firme de comportament etc.
Datorită nevoii de educație permanentă, curriculumul pentru educație timpurie, respectiv
Învățământul preșcolar, creează permanent noi căi de facilitate a dezvoltării preșcolarilor, dezvoltare
necesară viitoarei perioade.
Datorită nevoii de educație, trebuie găsite permanent soluții, argumente, mijloace și metode,
prin care să se mențină educația la nevoile societății actuale, respectiv a schimbărilor ce survin pe
parcursul acestui drum. Este necesar de menționat faptul ca pe parcursul acestui demers, cadrele
didactice trebuie să fie cu un pas înaintea schimbărilor, prin descoperirea de metode alternative și
modalități facile de transmitere a cunoștințelor către participanții activi la actul predării. respectiv
preșcolarii.
Datorită ultimilor schimbări ce țin de nivel mondial, prin care contactul direct este diminuat,
actul predării nu mai atinge cotele maxime, se impune unor soluții de continuitate. de comunicare
activă, permanentă. Digitalizarea devine astfel unica metodă actuală de comunicare, metodă ce poate fi
fructificată în deziderate comportamentale, observabile, măsurabile.
Astfel cadrele didactice trebuie să fie permanent pregătite în crearea unui mediu educațional
care să permită comunicarea activă și eficientă, feed-back pozitiv, atingerea unor obiective propuse.
finalitatea fiind una dorită.
Căutarea unor soluții de găsire a unor alternative, a unor modalități atractive de comunicare,
prin care preșcolarii să nu se plictisească repede, să își piardă interesul, e de actualitate. Astfel este
necesar să se găsească unele jocuri, ce ajută astfel în atingerea unor obiective, jocuri didactice ce au
finalitate observabilă și măsurabilă, ce au un scop bine determinat, o finalitate precisă. in acest sens, se
vor menționa o serie de jocuri, metode, alternative, prin care activitățile de tip virtual, online, să capete
consistență educativă.
Prin aceste domenii. fiecare cadru didactic ține cont de particularizarea fiecărui preșcolar,
plasarea acestuia în anumite domenii de cunoaștere dar și dezvoltarea unor deziderate. acolo unde
acesta are dificultăți de pricepere sau ameliorarea anumitor aspecte ce pot îngrădi dezvoltarea liberă,
integrală și armonioasă a preșcolarului.
În cele ce urmează. se vor enumera o serie de activități/ jocuri ce ajută la realizatul procesului
de educație la distantă.
Partea practică
DOMENIUL ȘTIINȚE
a) Subiectul propus: Anatomia unei flori
Preșcolarii pot Învăța astfel din ce este compusă o floare, prin disecarea acesteia și explicarea
părților componente.

167 / 586
 b) Subiectul propus: Cresc Și eu o plăntuță
Este important să învățăm copiii despre viață, modul de creștere și dezvoltare a ființelor vii.
Cultivarea unei plante nu reprezintă doar o simplă activitate de știință a naturii ci și o etapă de
înțelegere ciclului de viață. importanța grijii, iubirii față de natură, responsabilitatea și sensibilizarea
față de lumea înconjurătoare
DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE
c) Subiectul propus: Origami - Câine de hârtie
Preșcolarii pot învăța origami, la această activitate pot participa și părinții realizând o
adevărată artă artizanală.
d) Subiectul propus: Popcorn pentru fiecare
Această activitate preșcolară necesită asistență minimă de adulți, permițând copiilor preșcolari
să experimenteze activități noi.
DOMENIUL LIMBĂ SI COMUNICARE
e) Subiectul propus: Mă joc cu literele jucăușe
Cu această activitate preșcolară copiii pot învăța cuvinte din vedere și alfabetul.
Aceste pietricele alfabet pot fi de asemenea folosite pentru cuvinte în jocuri precum cuvânt
scramble.
f) Micii bucătari
Nu toți oare în copilăria noastră am fost fascinați de mamele noastre în bucătărie, dorindu-ne
sa ajungem și noi mari, doar ca să putem jongla cu tăna niște covrigi delicioși sau poate o salată plină
de fructe zemoase și colorate?
g) f) Subiectul propus: Eu văd pe cer...
Propuneți preșcolarilor să își pună ochelari de soare și să se uite pe cer. Fiecare nor pe care îl
observă, forma pe care acesta o capătă, să o picteze pe foaie, așa cum o vede. Aceste picturi vor fi
filmate în timp ce fiecare va exprima un punct de vedere propriu care va căpăta forma dorită.
DOMENIUL PSIHOMOTRIC
În ceea ce privește acest domeniu, este necesar să menționăm, că în această perioadă avem
nevoie de o serie de strategii pentru ca fiecare preșcolar să își dezvolte capacitățile motrice în mod clar,
corect, fără accidente. Este necesar ca aceste activități să se realizeze sub stricta supraveghere a
părinților, bunicilor sau chiar a frățiorilor mai mari. O serie de jocuri se pot realiza acasă, noi vorbind
de altfel cu propunerea ca în fiecare zi să alegem câte un joc ce dezvoltă anumită categorie motrică.
În acest sens propun:
- Săritura cu coarda, șotron, ițele încurcate, alergăm după zmeu, sfoara, etc.
Concluzii
În concluzie, se poate admite că învățarea digitalizată dezvoltă abilități de autoeducație
eficiente. prin responsabilizarea individuală a preșcolarilor pe de o parte, dar și prin stabilirea unui
contact direct între preșcolar și părinte în acțiunea instructiv-educativă. De asemenea, prin învățarea
online. preșcolarul asimilează mult mai ușor cunoștințele, este părtaș la propriile descoperiri și
implicat direct, Individual în descoperirea și dezvăluirea fenomenelor educaționale, stabilite prin
obiective specifice, de fiecare cadru didactic, prin tact și îndemânare pedagogică.
Bibliografie:
https://blog.scoala365.com/2018/11/22/beneficiile-educatiei-digitale-vs-metodeleeducatiei-
traditionale/
https://www.jumpstart.com/parents/activities/grade-based-activities/kindergarten-activities
https://www.edu.ro/sites/default/files/Curriculum%20ET_2019_aug.pdf

168 / 586
 PROFESORI TALENTATI SI INSPIRATI
Motto: Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști niciodată cât de departe
ajunge influența lui. Henry Brooks Adams

Profesor: ERIMIA IRINA LUMINIȚA

Profesorul modern stie ca dragostea pentru meserie,pentru elevi nu tine cont de bariere. Că este in
clasa, că este in online tot PROFESOR .
Un profesor model trebuie să ştie comunica cu elevii săi la şcoală, dar şi în afara ei, să fie
întelegător, să găsească metode de predare atractive, să fie exigent, dar în limite rezonabile, notările sale
să fie corecte, să ştie glumi cu elevii, să manifeste preocupare pentru întelegerea materiei, pentru
problemele personale ale elevilor, să încerce să organizeze ieşiri cu elevii pentru a le putea descoperi şi
alte laturi, iar regulile pe care le stabileşte pentru elevi să fie respectate şi de el însuşi. Profesorul model
trebuie să răspândească în jurul său dragoste, bunătate, blândete, respect, admiratie, sinceritate, puritate,
cinste, calm fată de elevii săi. El are menirea de a educa, de a învăta, de a da o bogată învătătură
sufletească, de a fi un model . Astfel , profesorul model ar putea constitui părintele de la şcoală; acest
lucru, ar determina elevul sa -si doreasca sa fie ca el , sa fie modelul lui,un model cu multi de plus.
Ca profesor,am constatat că folosirea rețelelor de socializare poate să-i implice pe elevi foarte
bine în cadrul orei.
Multe platforme digitale care facilitează învățarea online permit profesorilor să salveze informația
cu ușurință și să o poată accesa ori de câte ori se conectează. Acest tip de organizare automată permite
profesorului să-și concentreze timpul asupra aspectelor muncii care necesită mai multă atenție, precum
planificarea lecțiilor și comunicarea cu elevii/studenții lor. Unele platforme ajută chiar la notarea
activității elevilor - acesta este un beneficiu evident și extrem de eficient, deoarece mulți profesori
consideră că petrec o cantitate mare de timp pentru a da note, ceea ce îi poate lăsa să se simtă epuizați
după o zi de lecții.
Poate cel mai mare beneficiu pentru predarea online este acesta - profesorii joacă în continuare
cel mai important rol în experiența de învățare. Tehnologia nu poate înlocui meseria profesorului, dar se
pretează ca un instrument foarte util pentru îmbunătățirea experienței atât pentru profesor, cât și pentru
cursant. Decizia de a preda online poate încuraja profesorul să recunoască controlul pe care îl au asupra
propriei cariere și să-și pună mintea în repaus.
Elevii sunt nativi digitali. Au crescut cu tehnologia. Pentru a încuraja participarea elevilor la ore,
tehnologia poate fi utilizată pentru a completa planurile de lecție cu materiale digitale, videoclipuri, știri,
discuții online. Unul dintre principalele avantaje ale accesării paginilor de pe web este că majoritatea au
hiperlinkuri ce ne conduc către o altă pagină și ne deschid o cantitate vastă de informații.
Avantaje ale învățării online:
• Oferă o alternativă la clasele tradiționale.
• Permite o anumită flexibilitate și îl determină pe elev să fie responsabil, să învețe automotivația
și autodisciplina.
• Se obține un feedback instantaneu. Învățare este mai activă; putem crește implicarea prin
sondaje online sau prin întrebări de testare în timpul lecțiilor. Aceste sondaje ajută la implicarea tuturor
elevilor, inclusiv a celor timizi care în mod normal nu ar ridica mâna în clasă.
• Există nenumărate resurse care fac învățarea mai distractivă și mai eficientă. De la aplicații și
manuale electronice până la platformele educaționale, nu lipsesc instrumente care pot transforma sala de

169 / 586
clasă. Unii profesori se orientează spre „gamificarea” clasei, utilizarea scenariilor competitive și
distribuirea de puncte și recompense pentru a face sala de clasă mai distractivă și mai antrenantă.
• Se pot automatiza o mulțime de sarcini obositoare cum ar fi urmărirea prezenței și performanței
elevilor.
• Elevii au acces instantaneu la informații noi, care le pot suplimenta experiența de învățare.
• Favorizează un mediu de învățare mai colaborativ. Elevii, conectați în rețea online, pot
împărtăși informații, pot lucra împreună la proiecte de grup și pot interacționa cu cadrul didactic.
Dezvantaje ale învățării online:
 Este impersonală, spre deosebire de educația în clasă în care există o interacțiune față în față
reală între elev și profesor. Învățarea online oferă un tip intens de învățare, în timp ce educația în clasă
vine cu interacțiunea umană. Prin interacțiunile față în față, profesorii pot ajuta elevii să-și construiască
respectul de sine și încrederea și maturitatea emoțională.
 Utilizarea internetului și a altor instrumente digitale au adăugat noi cerințe în viața profesorilor
și au crescut dramatic gama de conținut și abilități pe care aceștia trebuie să le cunoască, astfel a crescut și
volumul lor de muncă.
 Calitatea informațiilor și sursele pe care elevii le găsesc poate să nu fie de calitate.
 Există, de asemenea, problema gradului de securitate a programelor de învățare online.
 Elevii nu au acces egal la resursele tehnologice.
 Autenticitatea muncii. Oricine poate realiza un proiect și nu elevul propriu-zis.
 Evaluările au tendința de a fi bazate doar pe cunoștințe și nu neapărat pe partea practică.
Elevii au astăzi la dispoziție resurse la care mulți dintre noi nu am visat niciodată. Cele mai multe
dintre aceste resurse pot fi utilizate și pot ajuta elevii să învețe și să progreseze, însă este important să se
ajungă la un echilibru între inovație și convenționalitate. Este clar că avantajele sunt mai mari decât
dezavantajele, dar cheia tehnologiei în clasă va fi întotdeauna relația profesor-elev, pentru că acolo are loc
educația.
Poate fi frustrant și consumă timp, dar, în final, tehnologia în educație poate deschide uși către
noi experiențe, noi descoperiri și noi moduri de învățare și colaborare, însă nicio tehnologie din clasă nu
poate înlocui profesorii talentați și inspirați.

170 / 586
 ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ ÎN MEDIUL ONLINE

Prof.psihopedagogie specială Fărcășanu Elena

Școala Gimnazială Specială Constantin Păunescu Tecuci

Deși aflându-ne la distanță am rămas apropiați. Ne-au ținut aproape nu doar activitățile dinamice
desfășurate în sistemul online cât mai ales bucuria și zâmbetul copiilor când ne vedeam online.
Una dintre activitățile extracurriculare care ne-a emoționat foarte mult a fost serbarea de Crăciun.
Pentru prima dată am fost prezenți la serbare mai mulți membri ai fiecărui copil. De data aceasta am
cântat alături de elevi, noi-cadrele didactice-dar și părinții, bunicii, sora mai mică etc. Fiecare a cântat câte
un colind, cântecele de iarnă care parcă ne-au emoționat mai mult decât în format fizic. Înainte noi
cadrele didactice organizam împreună cu elevii toate momentele unei serbări, decorul sălii, muzica în
fundal(colinde, cântece etc.) era o întreagă pregătire. Dar pandemia de COVID 19 ne-a arătat mai mult ca
oricând că toate erau importante în felul lor dar cel mai important la serbarea de Crăciun din decembrie
2020 a fost faptul că fiecare copil era alături de familia lui, și-apoi bucuria care juca în ochii elevilor când
ne-am văzut pe camera video a laptop-ului, a telefonului, tabletei în cadrul unui apel video pe grupul
clasei.
Deci pandemia aceasta ne-a învățat să ne bucurăm mai mult de familie, de sănătate și să punem
preț pe lucruri care aparent par mici dar care în sufletul cuiva sunt foarte mari. După cum bine știm pentru
unii oameni suntem foarte importanți, pentru alții mai puțin. Pentru elevii noștri noi cadrele didactice cât
și colegii lor aduceam o bucurie și un zâmbet doar dacă ne vedeam.
La serbarea de Crăciun bucuria elevilor a fost dublă- bucuria de a-și vedea colegi și profesori iar a
doua bucurie Crăciunul cu obiceiurile frumoase și cadouri.
Momentul evaluării acestei serbări a subliniat rezultatele merituoase ale tuturor. A fost o experiență nouă
din care noi toți am avut de învățat. La această serbare am demonstrat încă o dată că putem lucra,
comunica ca o adevărată echipă chiar și de la distanță.
Pentru implicarea tuturor la această serbare tot în format online fiecare elev cât și părinte/bunic a
primit câte o diplomă de la Moș Crăciun realizată în Paint. Deci dacă se vrea, se poate. Dacă există
comunicare, colaborare se pot organiza activități extracurriculare și în format online. Am observat multă
bucurie în ochii copiilor încă de la începutul activității.

171 / 586
 INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ ŞI DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR EMOŢIONALE ŞI
SOCIALE LA PREŞCOLARI

Prof. înv. preșc. Felican Leontina

Grădinița cu Program Prelungit Căsuța cu povești, Bistrița

Inteligenţa emoţională din viaţa adultă îşi are originea în dezvoltarea competenţelor emoţionale şi
sociale în perioada preşcolară, aceasta fiind o perioadă de achiziţii fundamentale în plan emoţional, social şi
cognitiv.
Ca urmare, aceasta este perioada cea mai indicată pentru dezvoltarea şi optimizarea competenţelor
emoţionale şi sociale esenţiale pentru funcţiopnarea şi adaptarea în viaţa adultă. Efectele negative ale
dezvoltării inadecvate ale acestor competenţe afectează sănătatea mentală atât pe termen scurt, cât şi pe
termen lung. Contracararea acestora şi asigurarea unei dezvoltări optime emoţionale şi sociale se realizează
cel mai eficient în perioada în care aceste competenţe se află în formare.
Trăim într-o societate în care circulaţia informaţiei a atins cote maxime, iar contactul interpersonal s-
a redus la un nivel minim: nu doar între semeni, dar mai ales între părinţi şi copii. Această carenţă riscă să ne
conducă la un analfabetism emoţional puţin spus îngrijorător: noi învăţăm, de fapt, lecţii fundamentale
despre emoţionalitate, a noastră şi a celorlalţi, doar din raporturile interpersonale. Din acest motiv este
extrem de important ca adultul, ce urmăreşte dezvoltarea copilului şi îl educă, să fie prezent zi de zi şi să-i
însoţească pas cu pas evoluţia. Adesea, acest lucru nu se întâmplă deoarece ambii părinţi lucrează, iar familia
lărgită nu mai constituie structura socială cea mai răspândită, iar bunicii constituie, din ce în ce mai puţin, un
punct de referinţă stabil. Şi atunci, iată că devine din ce în ce mai important ca în instituţiile şcolare să
confere spaţiu dezvoltării competenţelor emoţionale de la cea mai fragedă vârstă, de la grădiniţă şi până la
liceu, întrucât dezvoltarea emoţională începe imediat după naştere, dar nu se încheie până la maturitate, astfel
că nu toţi adulţii ajung să fie „inteligenţi din punct de vedere emoţional.”
Ce înseamnă a fi educat? Potrivit viziunii curente, a fi educat înseamnă a fi bine informat,
responsabil, politicos şi non-violenta. Atenția cordată abilităţilor intelectuale – IQ – trebuie să fie încadrată
de un interes puternic pentru abilităţile sociale şi emoţionale: abilităţile IE – EQ. Tocmai pentru că
majoritatea copiilor merg la şcoală, are un sens focalizarea eforturilor pentru promovarea competenţei
sociale şi pentru prevenirea comportamentelor problematice încă de la grădiniţă. Grădiniţa constituie, de
asemenea, un loc ideal pentru prevenţie, cercetările indicând faptul că un randament şcolar scăzut reprezintă
un factor de risc notabil pentru un număr mare de conduite problematice, precum abuzul de droguri şi
delincvenţa. În acest fel eforturile de prevenţie în grădiniţă pot să împiedice dezvoltarea unor comportamente
problematice, putând să promoveze, în schimb, sănătatea mentală.
Rolul educatorilor în dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale ale copiilor este extrem de
important mai ales datorită faptului că începând cu vârsta preşcolară timpul pe care copiii îl petrec la
grădiniţă este în multe cazuri mai mare decât cel petrecut cu părinţii.
Grădiniţa reprezintă în sine un context social în care copiii au ocazia să interacţioneze cu ceilalţi
copii în mai mare măsură decât în cadrul familiei. De aceea, în aceste situaţii copiii pot să înveţe sistematic
despre emoţii şi comportamente sociale adecvate. Calitate relaţiei educator-copil este substratul oricărei
interacţiuni pozitive. Este adevărat că unii copii pot dobândi un statut privilegiat datorită faptului că reuşesc
fără prea multe dificultăţi să se adapteze şi să se conformeze cererilor educatorului. Pe de altă parte, alţi
copii, care nu corespund expectanţelor riscă să fie percepuţi drept o ,,problemă,, şi să fie trataţi în
consecinţă.mai exact, dacă aşteptările faţă de ei sunt negative, atunci orice comportament pozitiv poate fi
perceput ca fiind un ,,accident,,, o întâmplare şi s-ar putea să nu fie încurajată repetarea comportamentului
adecvat.
Dezvoltarea socială şi emoţională reprezintă fundamentul relaţiilor şi interacţiunilor care dau
semnificaţie experienţelor copiilor de acasă, de la grădiniţă, din comunitate. Aceasta influenţează
semnificativ succesul copiilor în viaţă şi la şcoală cu părinţii cu alte persoane din familie cu alţi copii cu
adulţii. Copiii stabilesc interacțiuni cu părinții, cu adulții, cu alte persoane sau cu alți copii. Calitatea acestor
interacţiuni stimulează dezvoltarea socio-emoţională adecvată a copiilor. Ambele dimensiuni se completează
reciproc şi sunt interdependente. Interacţiunile sociale reuşite fac posibilă dezvoltarea unei imagini de sine
pozitivă şi a autocontrolului.
Dezvoltarea socio-emoţională a copiilor este importantă din următoarele motive: ajută la formarea şi
menţinerea relaţiilor cu ceilalţi; ajută copiii să se adapteze la grădiniţă şi la şcoală; previne apariţia
problemelor emoţionale şi de comportament.

172 / 586
 În vederea realizării obiectivelor educaţiei socio-emoţionale la preșcolari, a formării abilităţilor şi
educării unui comportament corect din punct de vedere socio-emoţional, educatoarele pot opta pentru una
sau mai multe dintre variantele următoare:
1. Integrarea conţinuturilor educaţiei socio-emoţionale în toate categoriile de activităţi de învăţare ce
se desfăşoară în grădiniţă. Predarea/învăţarea integrată în grădiniţe, susţinută de toate documentele
curriculare în vigoare, poate constitui o oportunitate pentru realizarea obiectivelor propuse de educaţia socio-
emoţională.
2. Implementarea unui program la nivel naţional de educaţie socio-emoţională a copiilor preşcolari,
program structurat pe trei dimensiuni, una de formare, alta de intervenţie şi a treia de evaluare, a cărui grup
ţintă să fie copiii preşcolari, părinţii şi educatoarele.
3. Elaborarea şi desfăşurarea unor activităţi opţionale la nivelul grupelor, specific domeniului de
educaţie socio-emoţională, având conţinuturi specifice.
4. Derularea unor proiecte complementare activităților curriculare, cu accent pe activitățile
extraşcolare şi de voluntariat, cu accentuat caracter socio-emoţional, în parteneriat cu şcoala, părinţii şi
comunitatea.
5. Marcarea unor evenimente din viaţa copiilor în care sunt introduse elemente ale educaţiei socio-
emoţionale. Întrucât evenimentele în viaţa fiecărui copil nu se desfăşoară după o planificare anterioră,
această strategie poate fi adoptată ocazional.
Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări în
viaţa afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestările lui, fie că este
vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la adulţi. Ele
ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra conduitei lui. Emoţia este o
trăire a unei persoane faţă de un eveniment important pentru aceasta.
Pentru a favoriza o bună adaptare socială şi menţinerea unei bune sănătăţi mentale, copiii trebuie să
înveţe să recunoască ce simt pentru a putea vorbi despre emoţia pe care o au, trebuie să înveţe cum să facă
deosebire între sentimentele interne şi exprimarea externă şi nu în ultimul rând să înveţe să identifice emoţia
unei persoane din expresia ei exterioară pentru a putea, în felul acesta, să răspundă corespunzător.
Dezvoltarea emoţională şi socială a copilului sunt aspecte esenţiale în evoluţia sa şi în special în
procesualitatea învăţării, de aceea atât educatorii, cât şi părinţii trebuie să acorde o importanţă deosebită
acestui segment de educaţie.
Părinții, mai mult decât oricine altcineva, pot crește gradul de incredere în sine al copilului lor. Este
mai simplu de realizat decât pare la prima vedere. Mulți părinți o fac, fără să își dea seama că vorbele și
faptele lor au un impact major față de ceea ce simte copilul lor despre sine însuși. Când suntem mulțumiți de
copiii noștri trebuie să le spunem și lor. Exprimăm cu multă ușurință sentimentele negative, dar inexplicabil
nu reușim de cele mai multe ori să le exprimăm și pe cele pozitive. Copiii au nevoie de confirmări și
reconfirmări. Ei nu pot evalua situația în ansamblul ei, și nu pot spune de multe ori dacă adulții sunt
mulțumiți de ei sau nu. Copiii înregistrează evaluările noastre pozitive și se autoevaluează în funcție de ele.
Este însă foarte important ca persoanele de referință din viața copilului(părinți, bunici, bone, educatori) să
aibă același sistem de referință în judecarea acțiunilor copilului. De aici derivă dezvoltarea conceptului de
sine la copil, exprimarea afecțiunii față de membrii familiei.
Adultul trebuie să stisfacă nevoile de bază ale copilului comunicînd cu acesta, acordându-i timp de
răspuns, reconformându-l atunci când încearcă emoții negative, stimulându-l din punct de vedere afectiv și
cognitiv prin îndrumarea acestuia într-o manieră pozitivă, constructivă, având o relație empatică cu copilul
prin identificarea, recunoașterea, dezvoltarea modului în care acesta accesează și folosește suita de emoții și
gănduri care-l înconjoară.
În concluzie, ştim că însuşirea abilităţilor emoţionale începe acasă, că toţi copiii intră la grădiniţă cu
puncte de plecare emoţionale diferite, că IE este compusă dintr-un set de abilităţi şi că marea majoritate a
acestor abilităţi pot fi îmbunătăţite prin educaţie. De aceea, e important ca grădiniţele să îşi asume
provocarea de a preda, dar şi de a ajusta, abilităţile emoţionale ale preşcolarilor lor. Această provocare poate
fi susţinută prin introducerea alfabetizării emoţionale în curricula educaţiei timpurii, creând în acelaşi timp
un climat care să favorizeze dezvoltarea şi aplicarea abilităţilor emoţionale.
BIBLIOGRAFIE:
 Goleman, D., Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2002
 Petrovai, D., Botiş, A., Tudose, D., Costandache, S,. Vârsta preşcolară, ghid pentru părinţi,
 Schaffer, H.R., Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2007
 Sion, G., Psihologia vârstelor, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2003

173 / 586
 POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC AL MUNICIPIULUI BACĂU ŞI
VALORIFICAREA LUI
PROMOVAREA PRODUSULUI TURISTIC APSA LACUL BACĂU II
STUDIU DE SPECIALITATE
Prof. drd. Cristina-Iolanda Filipoaia
Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău

Fig. 1 Obiective turistice din municipiul Bacău

Lacul Bacău, cunoscut mai bine ca Lacul Șerbăneşti, este situat integral pe raza administrativă a
municipiului Bacău. Acumularea are aproximativ 2300 m lungime, 600 m lăţime în zona barajului și 900 m lățime
la coada lacului. În imediata vecinătate, în aval de lacul Bacău pe cursul Bistriţei sunt amenajate lacul şi Insula de
Agrement. Pe malul estic al lacului este situate cartierul Şerbăneşti, iar pe malul vestic zona Ştefan cel Mare.
Acesta este inclus în situl Natura 2000 ”Lacurile de acumulare Buhuși–Bacău–Berești”, arie naturală protejată cu o
suprafață de 5.575,5 ha, din care fac parte lacurile Lilieci de pe râul Bistriţa, Galbeni, Răcăciuni şi Bereşti,
amenajate pe cursul râului Siret. Situl a fost desemnat parte a reţelei ecologice europene Natura 2000 prin
Hotărârea Guvernului nr.1284/2007. Cea mai mare parte a suprafeţei protejate (217 ha) este reprezentată de luciul
de apă (aprox 180 ha), importante zone mlăștinoase, acoperite cu stuf și vegetație specifică de luncă.
Lacul Bacău a fost desemnat arie naturală protejată, fiind o zonă importantă de odihnă, hrană şi adăpost pentru
păsările aflate în migraţie sau iernare. Labirintul de insule, stuf şi luciul de apă din coada lacului, reprezintă un
habitat prielnic pentru majoritatea speciilor prezente aici.
147 de specii de păsări, identificate în acest areal, conferă lacului statutul de arie de protecţie special
avifaunistică. Patrimoniul natural este îmbogăţit de mamifere, 12 specii de amfibieni şi reptile şi 22 de specii de
peşti. În special în perioada de iernare aria găzduiește mii de exemplare de raţe şi lişiţe, sute de cormorani, gârliţe,
corcodei, stârci, egrete şi lebede, ba chiar exemplare de acvilă codalb. Concentrările semnificative de specii
174 / 586
amenințate la nivelul Uniunii Europene, precum lebăda de iarnă, conferă o importanță deosebită zonei, doar în zona
Lacului Bacău iernând anual între 200 şi 300 de indivizi.
Prin poziționarea în spațiul urban, Lacul Bacău este zona cea mai frecventată din întreg situl Natura 2000,
având inclusiv rol de recreere și agrement. Aici se pot organiza excursii, pot fi practicate pescuitul sportiv,
birdwatching-ul, ciclismul, canotajul, turismul ecvestru, înotul, competițiile de orientare turistică sau alte activități
în aer liber.
Începând din anul 2006, aria de protecție special avifaunistică ”Lacul Bacău II” se află în custodia
Centrului Regional de Ecologie Bacău.

Forţe motrice (Driving forces): D

- Creşterea numerică a populaţiei
- Necesitatea valorificării turistice a zonei în scopul dezvoltării economice a municipiului Bacău
- Creşterea nivelului de trai
Presiune (Pressure): P
- Impactul antropic asupra ASPA Lacul Bacău II
- Creşterea suprafeţelor construite concomitent cu micşorarea spaţiilor verzi
- Disproporţia dintre spaţiul construit şi spaţiul destinat agrementului
Stare (State): S
- Insuficienta punere în valoarea a obiectivelor turistice din Municipiul Bacău
- Lipsa posibilităților materiale și financiare necesare pentru susținerea unei campanii regionale /
naționale pentru promovarea potențialului turistic al municipiului Bacău
- Lipsa posibilității de a implica în acest demers specialiști sau firme de specialitate datorită
costurilor ridicate de colaborare cu acestea.
- Absenţa marketingului destinaţiilor pozitive
Impact (Impact): I
- Evaluarea efectelor negative asupra turismului
- Monitorizarea efectelor negative asupra peisajului
- Insuficienta dezvoltare a reţelei interne de birouri de informaţii turistice
- Resursele financiare limitate pentru acţiuni de promovare turistică
- Neabordarea tehnologiilor moderne de informare şi a sistemului de rezervare.

Răspuns (Response):R
- Punere în valoarea a obiectivelor turistice din Municipiul Bacău
- Crearea şi promovarea identităţii Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică Lacul Bacău II
- Creşterea numărului de turişti
- Dezvoltarea economiei locale.
Pentru a deveni competitiv la nivel regional şi naţional, sectorul turistic local are nevoie de o stimulare
suplimentară care să ducă la creşterea numărului de turişti sosiţi în municipiul Bacău, căruia i se datorează aproape
jumătate din numărul total al turiştilor sosiţi în judeţul Bacău. Mai mult decât atât, ponderea turiştilor sosiţi în
Municipiul Bacău din totalul turiştilor sosiţi în structurile de primire turistică din judeţ a avut un trend ascendant în
ultimii ani. Tocmai din acest motiv se poate afirma că o stimulare a sectorului touristic în reşedinţa judeţului Bacău
va avea efecte positive asupra întregului judeţ.

Bibliografie:
Natura 2000 http://natura2000.eea.europa.eu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacurile_de_acumulare_Buhuși_-_Bacău_-_Berești
Siturile de protecție specială avifaunistică din România - Localizare

175 / 586
 ROLUL EVALUĂRII ÎN ELABORAREA EDUCĂRII
COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE

Prof. Fiț Gabriela Nicoleta

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Șimleu Silvaniei

„... omenirea datorează Copilului ceea ce este mai bun din ceea ce are de oferit, (...) indiferent
de rasă, naţionalitate şi credinţă”
Declaraţia de la Geneva” Liga Naţiunilor, 1924

Problematica educaţiei copiilor cu CES a devenit în ultimii ani o preocupare aparte în

rândul specialiştilor. Copiii cu diferite tipuri de deficienţe (dizabilităţi) au fost până de curând
şcolarizaţi doar prin unităţile speciale de învăţământ. Prezenţa lor din ce în ce mai mare în
şcolile obişnuite, “deschise” tuturor copiilor, este o tendinţă tot mai evidentă a diversificării
populaţiei şcolare în toată lumea (T. Vrăşmaş, 2001). Apariţia conceptelor de educaţie integrată
şi şcoală incluzivă a determinat modificări fundamentale în percepţia actului educativ.
Evaluarea copiilor cu CES are un caracter multidisciplinar şi include: evaluarea
medicală, psihologică, pedagogică, socială în scopul stabilirii tipului şi gradului de deficienţă
din perspectivă dominant psihopedagogică. Echipa multidisciplinară care asigură evaluarea şi
diagnosticul copiilor cu CES este formată din personal specializat: medic specialist, psiholog
clinician, psihoterapeut, educator, psihopedagog, logoped, asistent social, kinetoterapeut şi
consilier psihologic. .
Diagnosticul medical în sine nu este suficient pentru a fundamenta incadrarea într-o
categorie de handicap. El trebuie corelat cu evaluarea psihosocială. Alături de stabilirea
gradului de disfuncţionalitate a organismului se vor lua în considerare şi factorii de mediu,
inclusiv cei familiali, calitatea educaţiei, atitudinea familiei, posibilele neglijări.
Criteriile de evaluare sunt de mai multe tipuri:
a) specifice fiecărui domeniu în parte (medicale, psihologice, educaţionale şi sociale);
b) specifice încadrării într-un grad de handicap;
c) specifice orientării şcolare şi profesionale.
Toate aceste tipuri de criterii se completează unele pe celelalte, din această cauză
evaluatorii trebuie să aibă în vedere toate aspectele evaluării.
Când se evaluează fiecare domeniu al activităţii şi participării trebuie precizate:
capacitatea (nivelul cel mai înalt de funcţionare pe care persoana îl poate atinge), performanţa
(ceea ce persoana realizează, în mod obişnuit în mediul său de existenţă) şi progresul (corelarea
a ceea ce poate persoana să realizeze, nivelul pe care îl poate atinge şi aşteptările sociale de la
aceasta, comparând o stare iniţială cu una finală).
Evaluarea progresului poate viza:
I.progresele în gradul de autonomie;
II. progresele în limitarea efectelor secundare ale dizabilității și în prevenirea secundară și
terțiară;
III. progresele în antrenarea potențialului restant;
IV. progresele în compensare;
V. stagnarea, regresul - cauze, evoluții s.a.
Evaluarea şi diagnoza copiilor cu CES este un proces complex, dinamic, unitar şi de
durată, care are drept scop formularea unei diagnoze complexe în vederea elaborării şi aplicării
intervenţiilor terapeutice compensatoare şi recuperatoare, orientarea şcolară a copilului în
condiţii optime, favorizarea integrării sociale şi şcolare precum şi normalizarea vieţii copilului.
Sistemul de intervenţie în care este cuprins copilul cu CES trebuie să cuprindă următorii
paşi: identificare – diagnoză – orientare – servicii de intervenţie şi suport (recuperare şi
reabilitare) – reevaluare – integrare şi includere socială.

176 / 586
 Evaluarea şi diagnosticarea multidisciplinară a copiilor cu CES se realizează din anul
2002 de către Serviciul de Evaluare Complexă, din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului. În colaborare cu Comisiile Interne de Evaluare Continuă,
înfiinţate în cadrul unităţilor de învăţământ special şi a centrelor judeţene de asistenţă
psihopedagogică, elevii cu CES sunt evaluaţi/reevaluaţi şi orientaţi şcolar sau profesional.
Obiectivele evaluării constă în stabilirea cerinţelor educative speciale şi urmărirea
evoluţiei şcolare a copilului, precum şi, pe baza rezultatelor evaluării, sesizarea Comisiei pentru
Protecţia Copilului în vederea luării unei decizii cu privire la orientarea şcolară a copilului cu
CES.
Evaluarea în vederea stabilirii cerinţelor educative speciale ale unui elev şi pentru
orientarea şcolară şi profesională se realizează pe baza următoarelor principii:
 Evaluarea trebuie să fie subordonată interesului superior al elevului şi axată pe potenţialul
real de dezvoltare al elevului;
 Evaluarea impune o examinare complexă şi completă a componentelor relevante: medical,
psihologic, pedagogic şi social, precum şi a interacţiunii dintre acestea;
 Evaluarea trebuie să fie unitară, să urmărească şi să opereze cu aceleaşi obiective,
metodologii, pentru toţi elevii;
 Evaluarea trebuie să aibă un caracter multidimensional, să determine nivelul actual de
dezvoltare, pentru a oferi un pronostic şi recomandări privind dezvoltarea viitoare a
copilului;
 Evaluarea presupune o muncă în echipă, cu participarea activă şi responsabilizarea tuturor
specialiştilor implicaţi, precum şi un parteneriat autentic cu beneficiarii direcţi şi
familiile acestora.
În cadrul educaţiei incluzive, cadrele didactice trebuie să facă faţă unei mari diversităţi
de elevi, astfel procesul de evaluare trebuie să pună accentul pe caracteristicile şi realizările
copiilor, pe modul în care fiecare copil poate dobândi cunoştinţele cerute de curriculum.
Metodele şi tehnicile de evaluare trebuie să le ofere elevilor posibilitatea de a-şi evidenţia
potenţialul şi de a nu genera discriminări între elevi. Dacă un elev prezintă dificultăţi de
învăţare, cadrele didactice responsabile trebuie să colaboreze cu cadrele specializate. Cele mai
bune rezultate se obţin atunci când se lucrează în echipă. Totodată părinţii şi elevii au o
importanţă deosebită în procesul de evaluare, deoarece oferă informaţii legate de
comportamentul copilului în afara şcolii, modul de dezvoltare al copilului în prima parte a
copilăriei, despre cât de eficiente sunt metodele de lucru cu copilul respectiv.
Procesul de evaluare psihopedagogică în educaţia specială este un proces care
contribuie la obţinerea de informaţii relevante pentru a lua decizii în procesul de intervenţie
terapeutică. Tipul şi numărul tehnicilor de evaluare diferă de la un caz la altul; fiecare caz
necesită aplicarea unor proceduri care să pună în evidenţă problemele din sfera cognitivă,
emoţională şi socială. O evaluare a dizabilităţilor ar trebui să implice o evaluare comprehensivă
a abilităţilor copilului.
Evaluarea persoanelor cu dizabilităţi este un proces care presupune câteva
caracteristici: procesul de evaluare, ca şi programul de intervenţie, trebuie să fie individualizat,
adaptat nevoilor fiecărei persoane cu dizabilităţii; rezultatele obţinute în urma evaluării sunt
folosite în scopul luării unor decizii legate de încadrarea în învăţământul special a persoanei
evaluate; evaluarea se focalizează asupra informaţiilor educaţionale relevate pentru ca
programul de intervenţie să fie dezvoltat, implementat şi monitorizat corespunzător; nu se
evaluează doar elevul, ci şi mediul de învăţare şi interacţiunile cu sarcinile de învăţare;
evaluarea nu se rezumă doar la folosirea procedurilor standardizate, ci pot fi folosite o serie de
tehnici; presupune colaborarea între membrii echipei; evaluarea nu se realizează o singură dată,
înainte de planificarea terapiei,ci se optează pentru o evaluare continuă care să monitorizeze
persoana. (Boroş, 2010)
Obiectivul imediat al evaluării complexe a copilului cu dizabilităţi, conform
Clasificării Internaţionale a Funcţionării, dizabilităţii şi Sănătăţii, îl constituie stabilirea
funcţionării, adică a nivelului calităţii structurilor anatomice, funcţiilor organice, activităţilor şi
participării acestuia la viaţa societăţii, ţinând cont de mediul în care trăieşte şi dacă beneficiază

177 / 586
sau nu de servicii şi intervenţii adecvate: protezare, ortezare, mijloace tehnice, îngrijire,
recuperare, educaţie.
Autonomie personală în viaţa cotidiană a copilului cu dizabilităţi reprezintă unul dintre
principalele nivele de calitate ale funcţionării care trebuie atins. De nivelul autonomiei depinde
accesarea serviciilor de intervenţie şi sprijin: asistent personal, resurse financiare, recuperare şi
reabilitare. În funcţie de nivelul la care are loc evaluarea copilului cu dizabilităţi, există
obiective diferite care trebuie atinse, însă obiectivul final al tuturor tipurilor de evaluare este
includerea socială a acestor copii.(Chelemen, 2007)
Consider că rolul evaluării în elaborarea educăriilor copiilor cu cerinţe educative
speciale este acela de a se ajunge la implementarea unor servicii sau intervenţii specifice
destinate ameliorării condiţiei unui copil cu dizalităţii în vederea includerii sale sociale, iar
aceste servicii se desprind din planul de servicii personalizat.
Acest plan trebuie să servească unui scop clar definit şi să conducă la îndeplinirea
obiectivelor specifice pentru fiecare arie de intervenţie identificată în etapa anterioară de
evaluare complexă. Toate soluţiile proiectate în beneficiul copilului trebuie să ia în considerare:
participarea familiei, capacitatea familiei de a răspunde nevoilor copilului, resursele de care
dispun familia şi comunitatea pentru a pune în practică planul de servicii personalizat.
Componentele planificării serviciilor este: identificarea priorităţilor-de exemplu, determinarea
situaţiilor critice ce urmează a fi rezolvate imediat, identificarea activităţilor, mijloacelor,
termenelor, condiţiilor şi indicatorilor de performanţă privind atingerea obiectivelor planului de
servicii personalizat, stabilirea responsabililor şi repartizarea sarcinilor cuprinse în planul de
servicii personalizat.
Planul de servicii personalizat atunci când este pus în practică privind oferirea
serviciilor în cadrul acestui plan are anumite principii fundamentale: individualizarea
metodelor de lucru, adaptate la nevoile copilului, în funcţie de diferenţele personale:
bio-psihice, educaţionale, culturale; exprimarea liberă a sentimentelor, gândurilor şi temerilor
copilului şi ale familiei în relaţia cu profesioniştii; receptivitatea profesionistului faţă de
problemele copilului şi familiei, dublată de capacitatea sa de a formula un răspuns adecvat;
acceptarea şi atitudinea non-acuzatoare şi profesioniştilor faţă de slăbiciunile şi greşelile
familiei şi ale copilului; autodeterminarea persoanei, recunoaşterea dreptului şi nevoilor
copilului şi familiei de a alege o anumita soluţie, în funcţie de capacitatea lor de a lua decizii
pozitive; asigurarea confidenţialităţii informaţiilor cu caracter personal, dezvăluite în timpul
relaţiei profesionale cu copilul şi familia acestuia.(Chelemen, 2007)
Evaluând copilul pentru a-l putea mai bine stimula în procesul dezvoltarii sale , pe
lânga elucidarea nivelului la care acesta se afla în momentul dat -adica pe lânga delimitarea
zonei dezvoltarii sale actuale-este cel putin la fel de importanta evidentierea ritmurilor specifice
în dezvoltare , a vitezei cu care el avanseaza în propria zona a proximei dezvoltari.(Vrăsmaş,
2001)

Bibliografie

1. Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, Nr. 3662 din 27.03.2003, privind

aprobarea „Metodologiei de înfiinţare şi funcţionare a Comisiei Interne de Evaluare
Continuă”;
2. *** Ordin Nr. 18/3989/416/142 din 26 februarie 2003 privind aprobarea Ghidului
metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de
handicap;
3. Chelemen, I., (2007), Persoanele cu dizabilităţi- Abordări teoretice, Editura
Universităţii din Oradea
4. Chelemen, I., (coord.) (2010), Elemente de psihopedagogie specială, Editura
Universităţii din Oradea
5. Vrăsmaş, T.,(2001) Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Aramis, Bucureşti

178 / 586
 SITUAŢII CONFLICTUALE ŞI DE CRIZĂ
ÎN CLASA DE ELEVI
PROF. ÎNV. PRIMAR FUGACIU VICTORIA -TASI
LICEUL CU PROGRAM SPORTIV “PETRACHE TRIŞCU”,
CRAIOVA

Bunul mers al activităţilor din clasă poate fi afectat de situaţii aparent insolvabile cu
care se confruntă adesea cadrul didactic.În orice clasă de elevi pot apărea conflicte ce constau în
stări tensionale care se pot instala la niveluri diferite.
Prin nerezolvare, un conflict poate degenera în criză, aceasta constând într-un
eveniment neaşteptat, neplanificat, efect al unei acumulări tensionale, generatoare de stres şi
de periculozitate în raport cu climatul educativ de la nivelul clasei, dar chiar şi cu integritatea
fizică sau psihică a actorilor actului educaţional. Se impune nu numai rezolvarea acestor
situaţii de criză, cât, mai ales, prevenirea acestora.
Extensia crizei este favorizată şi de intervenţiile stângace ori chiar de nonintervenţiile
cadrului didactic nepregătit şi neabilitat din punct de vedere managerial pentru o asemenea
derulare evenimenţială. De obicei situaţia de criză este recunoscută numai în momentele
limită, deşi, fragmente ale acesteia au fost identificate anterior, limitând la maximum şansele
de soluţionare promptă.
Conflictele dintre elevi sunt într-un număr semnificativ în fiecare zi de şcoală.
Sistemul concurenţial promovat de învăţământ generează, pe de o parte, marginalizarea
elevilor fără aptitudini înalte în domeniul intelectual (chiar dacă aceşti elevi ar putea fi dotaţi
pentru alte domenii, cum ar fi cel artistic, sportiv et.), pe de altă parte, o "luptă pentru putere",
o competiţie dură şi adesea irelevantă pentru un loc în vârful ierarhiei şcolare; competiţia
tinde să anuleze cooperarea. Din această ultimă perspectivă, întâlnim elevi care din dorinţa de
a ocupa o poziţie cât mai bună într-o ierarhie şcolară văd în colegii lor potenţiali duşmani. Se
întâmplă uneori, să fie uitată miza competiţiei în care elevii sunt implicaţi şi efortul lor să fie
canalizat spre aflarea unor modalităţi de împiedicare a presupusului adversar de a accede la o
poziţie mult mai bună decât a sa, decât spre perfecţionarea spirituală. De aceea, profesorul
trebuie să fie un fel de pacificator, care să poată utiliza constructiv starea conflictuală în
vederea atingerii finalităţilor stabilite.
În acest sens, se pot identifica următoarele strategii rezolutive în cazul unor conflicte:
1. Ascultarea, receptarea părerilor exprimate de cei în conflict;
2. Identificarea motivului real al stării tensionate;
3. Analiza comparativă şi obiectivă a variantelor expuse;
4. Găsirea punctelor comune pozitive, pentru a fi utilizate ca puncte de plecare în
construirea soluţiilor;
5. Discuţia individuală pentru completarea informaţiilor;
6. Sugerarea punerii în situaţia celuilalt;
7. Prezentarea părţilor şi analiza în comun a variantelor posibile de rezolvare,
precum şi găsirea unei căi de compromis/prin acord;
8. Discuţia la nivelul grupului, ca studiu de caz;
9. Apelul la scopuri comune ale educaţiei şi minimalizarea rolului tensiunilor
curente în cheltuirea energiilor intelectuale şi afective;
10. Arbitrajul, implicarea unei părţi neutre sau medierea, consultarea, consilierea;
11. Punerea în situaţii de cooperare, în rezolvarea sarcinilor, pentru o mai bună
cunoaştere reciprocă obiectivă;

179 / 586
 12. Punerea în situaţii de comunicare variată pentru a-i asculta pe ceilalţi;
13. Punerea în situaţii de exprimare emoţională, descriptivă a stărilor tensionale în
faţa grupului sau nu;
14. Utilizarea sistemului recompenselor;
15. Exersarea unor noi comportamente, în mod conştient, sub controlul grupului;
16. Organizarea de discuţii în grup şi cu alţi factori interesaţi (diriginte, profesor
consilier, părinţi, prieteni);
17. Antrenarea părţilor în conflict în rezolvarea de proiecte comune;
18. Punerea în situaţii de competiţie, pentru a dovedi capacităţi, conduite noi,
pozitive;
19. Cererea de scuze în mod direct, la nivel de grup sau clasă, cu explicaţia
necesară;
20. Raportarea în comun la situaţii mai rele, dificultăţi, obstacole, ameninţări;
21. Căutarea în orice stare tensională şi a aspectului pozitiv;
22. Contracararea, pentru conştientizare, clarificare, a unor situaţii şi mai dificile,
dar rezolvabile;
23. Analiza situaţiilor prin prisma unor criterii obiective, ferme de conduită;
24. Imaginarea a cât mai multe consecinţe negative şi pozitive şi analiza lor
comparativă de către părţile implicate;
25. Schimbarea grupului sau reconstruirea după alte criterii;
26. Apelul la factori de specialitate ( medici, psihologi, jurişti etc.) în cazul
abaterilor, a devierilor grave de comportament;
27. Apelul la procedee de negociere, de înţelegere comună;
28. Utilizarea sistemului de sancţiuni, pedepse etc.
Soluţiile metodologice manageriale specifice, combinate cu cele ale educaţiei
morale, pot sprijini cu succes profesorul în demersul prevenirii şi rezolvării conflictelor. În
educaţie există aproape o axiomă care susţine că este mai uşor să previi un conflict decât să-l
dezamorsezi ulterior. De aceea se acordă o mare atenţie tehnicilor de prevenire a situaţiilor
conflictuale în sala de clasă.
A elabora strategii, proiecte de prevenire a violentei şcolare implică a ţine cont de toţi
factorii (temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al
copilului. Şcoala are un rol important în prevenirea violentei şi asta nu numai în condiţiile în
care sursele agresivităţii sunt în mediul şcolar ci şi în situaţia în care sursele se afla în
exteriorul graniţelor şcolii.
BIBLIOGRAFIE :
1. IUCU, R, Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Polirom, Iaşi, 2000
2. JOIŢA, E., Management educaţional, Polirom, Iaşi, 2000
3. STAN, EMIL, Managementul clasei, Ed.Aramis, Bucureşti, 2000

180 / 586
 Profesori în sala de clasă cât și în mediul ON- LINE

Prof. înv.Preșcolar:Fulop Carmen-Aneta, GPN,,Stejărelul” Cajvana

Prof. înv. prescolar: Șoldan Anuta, G P N ,,Stejarelul” Cajvana

Trăim în era informației, cunoscută și ca era digitală, care este o perioadă din istoria omenirii
caracterizată prin trecerea de la producția industrială la informație și computerizare, schimbând semnificativ
modul în care oamenii interacționează între ei, dar și cu instituțiile publice și entitățile economice.
Dacă acum un an ni se părea învățământul la distanță o realitate îndepărtată, acesta a ajuns la stadiul
în care progresul care s-a făcut într-un an pe această direcție, ar fi durat cel puțin 10 ani, dacă nu exista
contextul actual.
Cu certitudine, faptul că toți au fost luați prin surprindere, în special cadrele didactice, deoarece au
trebuit ca în decurs de câteva luni să se adapteze noului sistem de predare, care în mod normal, ar trebui să ia
cel puțin un an. Pentru a-i susține și ajuta, multe entități au elaborat cursuri prin care au instruit cadrele
didactice în cum să folosească tehnologia pentru a-și structura informația care trebuie predată și pentru a
face cursurile cât mai atractive și interactive pentru copii.
Progresele în tehnologia digitală au permis elevilor să aleagă ce, cum și când să învețe. Se străduiesc
pentru o învățare personalizată care să se potrivească preferințelor și nevoilor lor individuale. O cultură a
învățării independente se dezvoltă puternic atunci când oamenii se îndreaptă să continue să învețe.
Instruirea ar trebui să sprijine în mod direct activitățile pe care angajații le desfășoară în lumea reală și la
locul de muncă, mai degrabă decât să se concentreze pe predarea cunoștințelor și a teoriei. Oamenii ar trebui
să poată accesa această învățare specială în propriul context, atunci când au nevoie de ea.
Învățarea are loc continuu, într-o varietate de contexte și moduri susținute de tehnologii care permit
oricărui elev să acceseze cu ușurință informații interne și externe și să interacționeze în rețele cu experți și
colegi. Mixarea metodelor face ca învățarea să fie mai eficientă.
E cert faptul că predarea în mediul online este diferită, dar nu cu un grad înalt de dificultate,
informațiile pe care le vei preda rămân la fel, doar că vor trebui selectate metode interactive de predare,
deoarece la distanță este mai greu să-i ții focusați pe copii pe o perioadă mai lungă, astfel și interactivitatea
va fi la același nivel. Astfel, propunem 4 metode interactive de predare online.

Metode interactive de predare online

E necesară prezența mai multor activități de predare-învățare cu elevii, să nu fie doar teorie. Teoria
ar trebui să ocupe doar 20 de minute din cadrul unei ore de curs. Pentru structurarea informațiilor care
urmează să fie predate, recomandăm prezentările PowerPoint. Slide-urile vor cuprinde doar cele mai
importante informații, astfel, urmând să se dezvolte împreună subiectul cursului.
De asemenea, prezentările PowerPoint trebuie să fie atractive, dar nu obositoare pentru ochi, astfel,
alege o temă de culoare și culori care se pot citi. Mai mult, adaugă imagini și video-uri, dar îți recomandăm
ca videourile să fie scurte, deoarece vei pierde atenția copiilor, fiindcă acestea conțin prea multe informații
sau prea multe detalii iar copilul se plictisește.
Chestionare și quiz-uri
Mereu este nevoie de o verificare a informațiilor predate. Evaluarea sub formă de chestionare sau quiz-uri
sunt metode bune și interactive de evaluare la fiecare sfârșit de oră. Pe internet există o mulțime de
platforme care îți permit să evaluezi gradul de cunoștințe rămase în urma informațiilor predate.
Aceste metode oferă un plus foarte mare pentru cadrele didactice, deoarece față de evaluarea tradițională de
la fiecare sfârșit de curs, în care se întreba elevii despre ce au discutat azi la oră, respectivele metode oferă
posibilitate de a intra mai în detaliu în cunoștințele asimilate pe parcursul orei, precum și posibilitatea de a-și
autoevalua tehnica de predare, deoarece dacă mai majoritatea elevilor au însușit corect informațiile predate,
atunci e clar că profesorul face aproximativ tot ce trebuie.
De asemenea, aceste metode permit cadrelor didactice să își dea seama care copii nu au înțeles subiectul și
au nevoie de o atenție sporită sau care copii nu au fost atenți la oră și ar trebui de implicat mai mult. Dar, îți
recomandăm ca aceste chestionare și quiz-uri să nu fie notate, pentru a nu intimida copilul și pentru a fi
perceput ca o activitate educativă.

181 / 586
 Proiectul
Aceasta este o metodă complexă de evaluare, de regulă are loc la sfârșitul unui modul sau semestru.
Cu această metodă se evaluează progresele pe care le-au făcut în timp elevii. Această metodă pun elevii în
situația de a analiza și cerceta informații pe care le-au descoperit singuri. Cu ajutorul accesului la internet și
la volumul mare de informații, aceștia vor învăța să-și structureze informația și să o integreze în așa fel într-
un proiect încât să fie pe înțelesul tuturor.
De asemenea, pentru ca acest proiect să fie mai interesant de realizat, dar și de prezentat de către
elei, încurajații pe aceștia să utilizez platforme sau alte aplicații online pentru a crea suport vizual pentru
proiectul lor. Să integreze poze sau videouri despre subiectul ales, astfel, realizarea proiectului devine mai
captivantă.

Jocurile didactice
Jocul este o metodă interactivă eficientă în procesul de predare-învățare-evaluare, iar în
învățământul la distanță este mai accesibil, ușor de organizat și eficient, există jocuri deja special concepute
pentru multe subiecte care sunt predate la școală. Astfel, tu, ca și cadru didactic, trebuie doar să îl identifici
sau chiar să îl creezi tu. Există multe platforme care îți oferă această opțiune și tutoriale despre cum ar trebui
să folosești platforma.
De asemenea, poți informa copilul în legătură cu faptul că există astfel de jocuri didactice, care sunt
foarte captivante, chiar și pentru un om matur.
Avantajele respectivelor metode interactive de predare:
– pregătirea devine individuală, ținând seama de caracteristicile personalității, interesele și nevoile
fiecărui elev;
– devine posibilă prezentarea concisă și succintă a oricărei cantități de informații educaționale;
– percepția vizuală se îmbunătățește de mai multe ori, procesul de însușire a materialului educațional
este mult simplificat;
– activitatea cognitivă a elevilor este intensificată, aceștia primesc cunoștințe teoretice și abilități
practice.

Concluzie
Indiferent de unde se desfășoară procesul de predare-învățare-evaluare, acesta trebuie să fie centrate
pe nevoile elevilor, să răspundă diferitelor nevoi de învățare a elevilor, deoarece nu toți elevii învață în
același ritm. Dacă materialele didactice vor fi structurate în așa fel încât să plaseze copilul pe primul loc,
atunci acesta vor participa la activitățile școlii cu plăcere.
Principala problema cu care s-a confruntat sistemul de învățământ românesc a fost lipsa de structură
și lipsa infrastructurii minimale (laptop, tabletă, telefon, conexiune la internet). dar și lipsa cunoștințelor
tehnice ale cadrelor didactice, dar și a părinților.
Astfel, furnizorii de servicii educaționale s-au adaptat rapid la contextul actual, cercetând și
analizând modele de predare-învățare-evaluare online au reușit să dezvolte cursuri pentru cadrele didactice și
părinți în care îi instruiesc pe aceștia pe partea de folosire a tehnologiei în domeniul educației.
Inițial, aceste cursuri ofereau informații minime și generale despre educația la distanță, dar la
aproximativ un an de la trecerea la învățământul la distanță, aceste cursuri au devenit mai complexe și
specifice, în funcție de nevoile identificate ale cadrelor didactice.
Tot astfel, se poate observa faptul că copiii, dar și majoritatea cadrelor didactice au acceptat această
nouă realitate și se află într-un continuu proces de învățare și dobândire a competențelor digitale.

182 / 586
 ROLUL AUTOCUNOAŞTERII
ÎN DEZVOLTAREA PERSONALĂ ŞI PROFESIONALĂ

Înv.Furieș Maria
Școala Gimnazială Nr.1 Negoiești
Ștefan cel Mare, Bacău

Autocunoaşterea te ajută să îţi dezvolţi propriul potenţial, să identifici piedicile, dar şi

resursele şi posibilităţile de realizare; să poţi obţine starea de congruenţă cu tine însuţi şi cu ceilalţi; să
identifici ce este cu adevărat important pentru tine şi pentru ceilalţi; cum să fii în acord cu tine şi cu
ceilalţi; să poţi găsi soluţii inovatoare chiar şi în cele mai dificile momente din viaţa personală şi
profesională; te învaţă cum să-ţi dezvolţi creativitatea şi spontaneitatea.
Cuvinte cheie: autocunoaşterea, dezvoltare personală, imaginea de sine, stima de sine.
Există situaţii în care nu ai o problemă deosebită, însă ai dori să „creşti”, să „evoluezi” ca
persoană, să te cunoaşti mai bine, să te dezvolţi din punct de vedere psihologic. Dezvoltarea personală
te ajută să îţi recunoşti unicitatea ca individ, să identifici mijloace de a face faţă cu succes situaţiilor
zilnice cu care te confrunţi, să afli mai multe despre tine însuţi. Îţi poţi clarifica valorile,
comportamentele, reacţiile în anumite situaţii şi poţi învăţa cum să îţi foloseşti eficient resursele de
care dispui, astfel încât să utilizezi mai bine timpul, să comunici eficient, să faci faţă conflictelor.
Cel mai important aspect este dezvoltarea personală, benefică şi necesară pentru a activa
potenţialul interior, astfel încât să atingi succesul pe care îl doreşti. Reprezintă primul pas pentru
profesioniştii care au în vedere specializarea ca şi consilieri psihologici sau psihoterapeuţi. Metodele
psihodramatice au o largă aplicabilitate în cadrul lucrului cu grupuri de copii, adolescenţi sau adulţi; în
cadrul firmelor, instituţiilor, şcolilor; cu obiective diverse ale activităţilor: consiliere, terapie, educaţie,
formare/training.
Fiecare tânăr îşi pune uneori întrebări de felul: Cine sunt eu? Prin ce mă deosebesc de cei din
jur? Care sunt punctele mele tari şi slabe? Care sunt posibilităţile mele? Cum aş putea să îmi dezvolt
calităţile şi să îmi depăşesc slăbiciunile? Răspunsurile la întrebările de acest fel se referă la
cunoaşterea însuşirilor de personalitate definitorii, a aptitudinilor, a sistemului motivaţional şi de
valori, la creşterea stimei de sine, a încrederii în sine, dezvoltarea creativităţii, a capacităţii de
autocontrol, a abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală, a posibilităţilor de gestionare a
emoţiilor, etc. Formarea conceptului de sine (imagine de sine + stimă de sine)
Autocunoaştere:
·Conştientizarea aptitudinilor;
·Conştientizarea intereselor şi a sistemului de valori;
·Conceptul de sine (imagine de sine, stimă de sine).
Autocunoaşterea presupune formarea conceptului de sine (Self-concept) care cuprinde
totalitatea ideilor şi sentimentelor pe care o persoană le are despre ea însăşi.
Conceptul de sine are două aspecte: imaginea de sine şi stima de sine.
Imaginea de sine (Self-image) reprezintă părerile despre calităţile şi defectele pe care le avem
- sau credem că le avem (de ex. o adolescentă se poate considera fiică ascultătoare, studentă bună,
prietenă fidelă, talentată la desen etc.).
Stima de sine (Self-esteem) reprezintă modul în care ne autoapreciem, cum ne evalăm în raport
cu propriile noastre aşteptări şi aşteptările celorlalţi.
Imaginea de sine şi stima de sine se formează începând cu primii ani de viaţă.
Formarea unei imagini de sine realiste şi a unei stime de sine ridicate depinde în primul rând de
atitudinea celor din jur, în special a părinţilor, fraţilor, prietenilor, cadrelor didactice. Ei sunt cei care
prin cuvintele, comportamentele, reacţiile lor ne oferă o “oglindă”, în care se reflectă comportamentele
noastre şi prin intermediul căreia începem să ne construim propria imagine. Mulţi părinţi greşesc prin
faptul că, dorind să îşi motiveze copiii, le impun cerinţe exagerate în raport cu posibilităţile lor. În
acest fel copilul va suferi numeroase eşecuri şi va avea sentimente de vinovăţie pentru că nu se poate
ridica la nivelul aşteptărilor părinţilor. O altă greşeală frecventă este etichetarea copilului ca fiind rău,
prost, incapabil etc., pentru nişte comportamente greşite. În aceste cazuri părinţii fac o confuzie între

183 / 586
comportament şi personalitate, ei devalorizează întreaga personalitate a copilului pentru un singur
eşec. Aceste greşeli de natură educaţională duc la conturarea unei imagini negative de sine, la scăderea
stimei de sine, cu numeroase consecinţe negative pentru viitorul copilului.
Creşterea stimei de sine are o mare importanţă şi se poate realiza prin diferite metode.
Dacă stima de sine scăzută se datorează unor competenţe deficitare, este necesară
îmbunătăţirea acestor competenţe (de exemplu, dacă un student are o stimă de sine scăzută din cauza
unor eşecuri la examene, este importantă îmbunătăţirea tehnicilor de învăţare). Dacă cineva îşi impune
nişte standarde exagerate în raport cu posibilităţile sale şi are eşecuri din acest motiv, va fi necesară
adoptarea unor standarde mai realiste. Pentru creşterea stimei de sine este esenţial ca individul să îşi
conştientizeze calităţile, competenţele, să acorde atenţie succeselor sale, să înveţe să se autovalorizeze.
Începând cu perioada pubertăţii copilul depune în mod conştient eforturi pentru a se
autocunoaşte. Dorinţa de autocunoaştere devine şi mai accentuată în adolescenţă şi tinereţe.
Autocunoaşterea se poate îmbunătăţi prin formarea obişnuinţei de a ne observa
comportamentele, modalitatea de a interacţiona cu cei din jur, de a acţiona şi de a reacţiona în diferite
situaţii. De asemenea este important să ne dezvoltăm capacitatea de a ne conştientiza propriile gânduri,
emoţii, sentimente, motivaţii. Nu trebuie să neglijăm importanţa informaţiilor verbale şi nonverbale
primite de la cei din jur, şi mai ales importanţa opiniilor persoanelor semnificative pentru noi (prieteni,
membrii familiei etc.).
Aptitudinile
Autocunoaşterea presupune şi conştientizarea aptitudinilor. Spunem că o persoană are
aptitudini într-un domeniu dacă are posibilitatea de a obţine performanţe superioare în acel domeniu.
Obţinerea reală a acelor performanţe depinde de mulţi alţi factori: motivaţie, învăţare, exersare,
atitudinea părinţilor şi a cadrelor didactice, condiţii materiale, sănătate etc.
Interesele şi sistemul de valori
Conştientizarea intereselor şi a sistemului de valori reprezintă un alt aspect al
autocunoaşterii.
Interesele reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de
cunoştinţe sau de activitate. Interesele au un rol esenţial în luarea deciziilor privind cariera. Formarea
intereselor depinde de factori genetici (potenţialul aptitudinal) şi de experienţele de viaţă pe baza
cărora individul învaţă să prefere unele activităţi şi să evite altele.

BIBLIOGRAFIE:
1.MEC, ,,Curriculum clasele I-XII , Consiliere şi orientare," - Bucureşti, 2006
2.MEC, ,,Programe şcolare -clasele I-XII , Consiliere şi orientare" - Bucureşti, 2006
3.,,Consiliere şi orientare" clasele I-IV , Ghidul învăţătorului , - Bucureşti, 2006

184 / 586
 STUDIU DE SPECIALITATE

PARTENERIATUL ȘCOALĂ - FAMILE ÎN REUȘITA

EDUCAȚIEI INCLUZIVE
Prof. înv. primar, Găină Maria
Şcoala Gimnazială Miluta
Comuna Borăscu
Județul Gorj

Educaţia integrată se referă în esenţă la integrarea în structurile învăţământului de masă a

copiilor cu cerinţe speciale în educaţie (copii cu deficienţe senzoriale ,fizice , intelectuale sau de
limbaj , defavorizaţi socio-economic şi cultural copii din centrele de asistenţă şi ocrotire , copii cu
uşoare tulburări psiho - afective şi comportamentale , copii infectaţi cu virusul HIV etc.) pentru a oferi
un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate a personalităţii acestora.
În modelul tradiţional , relaţiile familiei cu şcoala sunt aproape inexistente sau au un caracter
informal, ocazional. În condiţiile şcolii incluzive , părinţii participă direct la viaţa şcolii şi pot influenţa
anumite decizii care privesc procesul educaţional. Absenţa sau indiferenţa părinţilor în ceea ce priveşte
problemele educaţionale ale copilului vine în opoziţie cu ideea de integrare sau incluziune. În acest
sens apar o serie de dificultăţi cauzate de atitudinea de reţinere sau neîncredere a părinţilor care
rezultă din reprezentări/mentalităţi eronate cu privire la viaţa şi evoluţia şcolară a unui copil cu cerinţe
educative speciale. Având în vedere perspectiva învăţământului de tip incluziv , părinţii au dreptul să-
şi exprime propria viziune asupra modului de funcţionare a şcolii şi să participe concret la influenţarea
actului managerial din şcoală. De asemenea , familiile copiilor cu cerinţe educative speciale au
obligaţia să se implice în activităţile extraşcolare ale copiilor şi să dea dovadă de răbdare şi înţelegere
faţă de schimbările mai lente sau mai rapide din viaţa copiilor lor.
Incluziunea reprezintă esenţa unui sistem educaţional ce se caracterizează prin promavarea
egalitaţii în drepturi şi responsabilităţii, flexibilitatea programelor şcolare, implicarea activă a
comunităţii în programele şcolii, parteneriat cu familia. În reuşita educaţiei incluzive un rol important
revine familiei. Relaţia familie-şcoală se bazează pe încredere. Comunicarea eficientă asigură
încrederea reciprocă. La începutul parteneriatului cu părinţii, profesorii trebuie să se gândească ce pot
învaţa de la părinţi despre copiii lor. Pentru ca această comunicare să fie eficientă profesorii trebuie să
apeleze la bune deprinderi de ascultare. Ascultând atent părintele se poate stabili o relaţie deschisă cu
sprijin reciproc. A şti să asculţi înseamnă a fi capabil să creezi premisele colaborării. Ascultarea activă
înseamnă a fi cu adevărat activ .
Pentru o mai eficientă susţinere a şcolii incluzive din partea familiilor , membrii acestora
trebuie să satisfacă un minimum de cerinţe:
-să participe activ la toate activităţile şcolii şi să de implice în promovarea practicilor de
integrare şcolară a copiilor cu cerinţe speciale la toate nivelurile vieţii sociale;
-să fie modele de acţiune şi comportament în acceptarea şi susţinerea integrării persoanelor cu
cerinţe speciale din comunităţiile lor;
-să sprijine profesorii în alegerea unor strategii realiste u privire la evoluţia şi formarea
copiilor în şcoală şi în afara ei ;
-să fie parteneri sinceri de dialog si să accepte fără rezerve colaborarea cu echipa de specialişti
care se ocupă de educarea şi recuperarea copiilor lor, urmărind împreună progresul înregistrat de
copil în diverse situaţii de viaţă;
-să colaboreze cu alţi părinţi în grupurile de suport ale părinţilor şi să împărtăşească şi altora
experienţele personale cu propriii copii la activităţile desfăşurate în mijlocul familiei;
-să fie convinşi de avantajele oferite de şcoala incluzivă copiilor cu cerinţe speciale şi să
accepte fără resentimente eventualele limite impuse de gradul şi complexitatea deficienţelor acestora .
Se evidenţiază în mod tipic caracteristici legate de condiţiile de acasă şi din familie ale
elevilor ca fiind unele din barierele principale în învăţare.
Ca şi exemple se pot menţiona:

185 / 586
 -resursele financiare ale familiei;
-atitudinile părinţilor faţă de şcoală şi educaţie;
-starea de sănătate şi nutriţională a copilului;
-stresul cauzat de separarea părinţilor sau de familii disfuncţionale;
-provenienţa dintr-o familie ce călătoreşte mult;
-începerea şcolii cu slabe abilităţi de vorbire , vocabular deficitar şi insuficienta pregătire
pentru citit-scris.
Şcolile tind să perceapă elevii care se confruntă cu aceste bariere ca fiind slab motivaţi , supuşi
presiunii negative a părinţilor şi grupului, ca având o frecvenţă redusă la şcoală şi manifestând
probleme comportamentale şi manifestând probleme comportamentale şi de control. Din aceste
răspunsuri este clar că şcolile întâlnesc cele mai mari dificultăţi atunci când se confruntă cu bariere pe
care le consideră externe şi cu mult în afara controlului şcolii –condiţiile de acasă şi din familia
elevului care afectează abilitatea acestuia de a fi complet receptiv la oportunităţile educaţionale pe care
le oferă şcoala.Este necesar să se realizeze aici un echilibru.Cu siguranţă că şcolile şi profesorii nu pot
să rezolve toate problemele sociale pe care le întâlnesc. Dar, cadrele didactice trebuie să combine o
concentrare pe responsabilităţile lor profesionale distincte cu dezvoltarea continuă a unui climat
tolerant şi cald care ţine seama de nevoile, problemele şi istoria de viaţă a tuturor elevilor.
Prin comunicarea bilaterală părinţii creează un parteneriat strâns în sprijinul copiilor, se
formează comunitatea şi cultura şcolii, cadru în care aceştia se simt ca “ membrii ai unei familii”.
Părinţii răspund la această cultură prin participarea la educaţia copiilor in moduri în care ei înşişi
niciodată nu le-au cunoscut.
Factorii care influenţează părinţii în implicarea lor în educaţia copiilor, includ:
- nivelul educaţional al părinţilor;
- grupurile din care ei fac parte;
- atitudinea conducerii şcolii;
- influenţele culturale;
- problemele familiei în îngrijirea copilului;
Comunicarea cu familiile despre programele şcolii şi progresul elevului folosind comunicări
de la şcoala la familie şi de la familie la şcoala. Prin comunicare eficientă cu familia, aceasta ajunge să
conştientizeze rolul în educaţie, rolul în integrarea cu succes a copilului său. Familia trebuie să
exercite o influenţă pozitivă asupra copilului, rolul său fiind foarte important în dezvoltarea acestuia
din punct de vedere fizic, intelectual, moral.
Familia este mediul normal în care personalitatea unui copil, cu sau fără deficienţe, se
dezvoltă armonios sub toate aspectele.
Succesul educaţiei inclusive este asigurat de comunicarea dintre familie şi şcoală.
Copiii au rezultate bune la şcoală, se integrează dacă familiile se interesează îndeaproape de
educaţia lor. Părinţii sunt cei care cunosc cel mai bine copilul şi reprezintă o importantă sursă de
sfaturi pentru profesori.
Şcoala incluzivă şi toate cadrele didactice trebuie să creeze un mediu primitor pentru
implicarea familiei în recuperarea , adaptarea şi integrarea propriului copil cu cerinţe speciale, prin:
solicitarea tuturor familiilor cu copii care prezintă cerinţe educaţionale speciale să participe la
aplicarea programului educaţional şi terapeutic propus; recunoaşterea cerinţelor şi drepturilor
familiilor de a alege dacă, în ce măsură, cum şi când pot participa la cât mai multe activităţi
terapeutice , pentru continuarea lor acasă; includerea familiilor , în mod obişnuit şi consecvent, în
schimbul de informaţii despre copil; identificarea resurselor din cadrul programului educaţional şi
recuperator-terapeutic al elevilor cu cerinţe speciale prin care se pot sprijini activităţile părinţilor;
anunţarea familiei în legătură cu activităţile propuse în programul recuperator-terapeutic şi
completarea lui la solicitările părinţilor; informarea familiilor despre schimbările survenite în cadrul
programului; acceptarea feed-backului primit de la familie ca informaţii utile în ameliorarea
programelor destinate educării şi recuperării elevilor cu CES.
Parteneriatele şcoală – familie vin în sprijinul îmbunătăţirii comunicării dintre părinţi şi
profesori. Ele se evidenţiază în activităţi comune, participarea părinţilor la diferite cursuri în care se
explică acestora ce înseamnă o regulă în familie, ce înseamnă o pedeapsă când nu au fost respectate
regulile şi ce înseamnă o laudă.

186 / 586
 În cadrul parteneriatelor se clădesc relaţii între indivizi, acestea fiind caracterizate de
responsabilităţi şi cooperări reciproce. Nu-şi mai au locul idei, din partea profesorilor, de genul: “dacă
familia ne sprijină şi noi ne vom putea face datoria” sau din partea familiilor: “noi am crescut acest
copil, este treaba voastră să-l educaţi”.
Realizarea parteneriatelor funcţionale presupune un sistem de activităţi cuprinse într-un plan
pe termen scurt şi mediu , cu obiective şi responsabilităţi clare.
Ca şi obiective operaţionale pentru un parteneriat şcoală-familie pot fi enumerate:
implicarea conştientă a elevilor, părinţilor şi membrilor comunităţii în activităţile propuse
potrivit capacităţilor psiho-fiziologice şi aptitudinilor lor; identificarea şi înlăturarea barierelor de
comunicare; combaterea eşecului şcolar, a abandonului şcolar; îmbunătăţirea bazei materiale a şcolii;
consilierea elevilor şi a părinţilor să devină frecventă şi eficientă;
îmbunătăţirea relaţiilor între şcoală şi părinţi, profesori şi elevi, părinţi-părinţi; conştientizarea
necesităţii ascultării active, înlăturarea prejudecăţilor şi a discriminărilor elevilor în funcţie de mediul
din care provin sau de statutul părinţilor; identificarea caracteristicilor individuale ale elevilor;
exprimarea liberă a opiniilor; dezvoltarea încrederii în sine şi în reuşita acţiunii.
Un parteneriat între cadrele didactice(profesionişti) şi familie este posibil numai dacă fiecare
dintre cei implicaţi înţelege rolul pe care îl joacă în viaţa copilului. Părinţii au nevoie de educaţie
pentru a şti cum să-şi crească copiii. Prezenţa părinţilor şi profesorilor împreună în activităţi de
dezvoltare şi participare comunitară, influenţează pozitiv rolul lor în educaţia incluzivă.
Dacă părinţii şi cadrele didactice lucrează împreună, se poate sprijini dezvoltarea copilului, iar
cerinţele sale pot fi îndeplinite într-o măsură mai mare.
Un parteneriat între familie şi şcoală nu se poate construi foarte repede, ci sunt necesare etape
bine planificate. Această planificare duce la stabilirea unei relaţii de încredere şi cooperare activă cu
cadrele didactice şi alţi profesionişti, familia fiind unul dintre factorii a căror contribuţie este foarte
importantă în procesul de integrare şcolară a copiilor.

Bibliografie:

Gherguţ, A. (2006), “Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale”. Editura

Polirom Maria Andruszkiewicz
Keith Prenton – „Educaţia incluzivă. Concepte , politici şi practici în activitatea şcolară”
Popescu, M. (2000). “Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”. Editura Corint

187 / 586
 PROFESORI ȘI ELEVI ÎN CLASA ONLINE

Prof. psihopedagog Gălățan Cristina – Andreea

Trăim într-o lume care se dezvoltă continuu. Cercetătorii mereu descoperă ceva iar inventatorii
dezvoltă noi concepte sau chiar tehnologii pentru a ne ușura viața la locul de muncă sau chiar și acasă.
Lumea este într-o continuă mișcare și schimbare, generațiile de acum nu mai seamănă deloc cu
cele din anii 90. Lucrurile se desfășoară mult mai repede acum, copiii sunt mult mai inteligenți și mai
intuitivi, învață prin descoperire și se acomodează mult mai ușor tehnologiei, știind să utilizeze tablete,
telefoane fără nici o problemă.
Prin natura ei, activitatea didactică presupune comunicare, interacțiune fizică, lecții față în
față, muncă în echipă, ghidare fizică a celor care învață să scrie și să citească. Cu alte cuvinte,
activitatea didactică se desfășoară într-un cadru formal, bine delimitat, coordonat de reguli pentru o
bună organizare.
Dar acum, din păcate, multe dintre elementele descrise mai sus au dispărut, unele s-au
transformat iar noi ne-am adaptat la predarea, învățarea și evaluarea în mediul online.
Profesorii au trecut de la a gestiona munca la clasă la a gestiona munca în clasa online. Dacă în
clasă totul era palpabil, prezent în fața profesorului, putea să atingă, să se plimbe printre elevi, trecerea
în mediul online a presupus readaptarea la un mediu nou, necunoscut cu un control mai mic asupra
participanților la procesul de învățare.
Profesorii nu au mai realizat managementul clasei de elevi în clasa de la școală, în spațiul bine
delimitat și organizat. Aceștia nu au mai putut să se plimbe printre bănci pentru a verifica ce anume
fac elevii sau pentru a-i ajuta, nu au mai putut să strige catalogul și elevii să se ridice în picioare pentru
a spune că sunt prezenți, nu i-au mai chemat la tablă pentru a răspunde sau pentru a rezolva exerciții.
Profesorii și elevii au fost nevoiți să se adapteze unei lumi noi, necunoscute pentru unii, unei
lumi virtuale pe care au descoperit-o și au învățat-o pas cu pas.
Managementul online al clasei a început de la identificarea nevoilor, resurselor, strategiilor
necesare pentru buna desfășurare a orelor în mediul virtual. Foarte imăportantă a fost dotarea elevilor
cu tehnologia necesară pentru a putea participa la orele online (tablete, laptorui, calculatore, internet).
Spre deosebire de școala față în față unde prezența fizică facilita interacțiunea profesorului cu elevul,
în cazul lecțiilor online, uneori, tehnologia a dat eșec din cauza faptului că unii participanți nu erau
familiarizați cu aceste lucruri, conexiunea la internet era slabă. Profesorul a trebuit să găsească soluții
pentru ca procesul învățării să nu fie perturbat și să aibă continuitate. Uneori aceștia au printat fișe de
lucru pentru elevi pe care le-au înmânat acestora pentru a putea lucra acasă, în cazul în care nu au avut
acces la internet sau poate au fost situatții în care ora online nu s-a putut desfășura.
Profesorului îi era mai ușor să coordoneze activitatea elevilor în procesul învățării în
momentul în care se afla la clasă, în mediul online acesta a avut de-a face cu o mulțime de provocări
(conectarea elevilor la oră – să știe cum să facă asta, cum să își utilizeze conturile de google
classroom, motivația de a participa la orele online și de a nu confunda statul acasă cu vacanța,
conexiunea la internet, organizarea conținuturilor predării – îmbinarea teoriei cu practica, realizarea de
lecții cât mai interesante și mai atractive).
Este mult mai greu să coordonezi și să supraveghezi de la distanță. Mediul formal cere
anumite reguli pe care trebuie să le urmăm cu toții. Elevii s-au trezit din mediul formal, bine organizat
și structurat, în mediul familial, acasă, unde, de la distanță, pare că putem să facem orice dorim, pentru
că suntem la noi acasă. Însă lucrurile nu stau deloc așa. Chiar dacă suntem acasă, în momentul în care
ne conectăm la orele online trebuie să urmăm anumite rguli. De aceea, profesorul, chiar dacă nu mai
este în același spațiu fizic alături de elevii săi, trebuie să stabilească noi reguli pentru buna desfășurare
a activităților. Toată lumea să verifice buna funcționare a tehnologiei (conectarea în clasa virtuala,
funcționarea camerei, microfonului). Trebuiesc stabilite reguli ce implică prezența la oră, conduita în
timpul orelor (microfonul pornit doar atunci când elevul este numit să răspundă sau ridicarea mâinii
dacă dorește să întrebe ceva). Ținuta vestimentară este un aspect important de luat în calcul, chiar și
poziționarea elevului în fața calculatorului, la birou și absența altor distractori care ar putea să îi
perturbe atenția în momentul activității online. La orele față în față, distractorii, chiar dacă existau, nu

188 / 586
aveau un impact așa puternic asupra elevului iar profesorul putea să controleze acest lucru prin
prezența lui fizică.
Este important să implicăm elevii în activitatea de stabilire a regulilor, să le cerem părerea, să
se simtă apreciați și să știe că și părerea lor contează. Dacă ajung și ei să stabilească o regulă, atunci o
vor respecta cu ușurință. A fost important ca profesorii să le ofere suport emoțional elevilor, să discute
cu ei, să îi asculte și să îi ajute să se adapteze noilor cerințe. Nu este ușor nici pentru profesori, nici
pentru elevi să se rupă brusc de viața normală pe care au avut-o, lucrurile decurgând pe un făgaș
normal. Însă , prin discuții, ascultare, empatie, comunicare, lucrurile au putut fi rezolvate.
Chiar dacă există tendința între elevi de a sta cu camerele închise, aceștia au nevoie să se vadă
unii pe ceilalți, au nevoie să fie văzuți de profesor. Iar profesorul să trateze camera video ca și cum ar
fi o persoană, să vadă dincolo de ea, să realizeze contact vizual cu elevul în momentul în care discută
cu el, să îi încurajeze să zambeasca și să se comporte respectuos unii cu alții. Profesorul trebuie să se
asigure că participă cu toți la oră, să îi încurajeze să adreseze întrebări, să îi împartă în echipe pentru a
rezolva diferite sarcini.
Deoarece activitatea s-a mutat în mediul online, profesorul, la rândul său, a trebuit să
regândească modul de proiectare al lecției, să reorganizeze conținuturile și felul de transmitere al lor.
Dacă în clasă, în timp ce preda, profesorul putea să scrie la tablă sau să se plimbe printre elevi, acum
acesta este static, în fața unui monitor de unde transmite întreaga informație. Partea teoretică a trebuit
să fie combinată cu o parte practică, orele să fie dinamice pentru stârnirea interesului elevilor,
realizarea unor activități cât mai fascinante pentru aceștia. A sta în fața unui monitor poate să fie
plictisitor la un moment dat iar, un ritm lent, foarte liniștit, nu atrage elevul.
Împreună cu elevii, profesorul poate să realizeze un orar animat, viu colorat, unde să noteze
materiile și ora la care se desfășoară. Acest lucru îi va atrage și le va fi mult mai ușor să știe ce materie
urmează în orar.
În clasă elevii formează un grup, o colectivitate mică ce presupune interacțiune, ajutor,
susținere, relaxare împreună în timpul pauzelor, creare de prietenii. În timpul orelor online toate aceste
lucruri au dispărut, în pauze fiecare este singur în casa lui. Tocmai de aceea, este necesar ca profesorul
să organizeze diferite activități care să presupună grupuri mici în care elevii să rezolve diferite sarcini.
Astfel, ei au ocazia să povestească, să facă brainstorming, să discute cu privire la rezolvarea
problemei. Lipsa interacțiunii sociale are un puternic impact asupra oamenilor tocmai din cauza
faptului că suntem ființe sociale care au nevoie de comunicare, interacțiune. Profesorul trebuie să fie
sensibil la nevoile elevilor, să fie deschis și empatic și să îi ajute să depășească temerile care au pus
stăpânire pe ei sau dificultățile întâmpinate în adaptarea la noua viață.
Elevii au nevoie să fie ascultați, înțeleși, ghidați și ajutați pentru a face față cât mai bine noilor
provocări. Aceasta este o sarcină pe care profesorul trebuie să o ducă la bun sfârșit, să țină clasa unită
chiar dacă fizic nu sunt împreună.
Tot în sarcina profesorului revine și motivarea elevilor și angajarea acestora în activități.
Motivarea acestora pentru a participa la lecțiile online, de a simți un sens, un rost pentru care fac acest
lucru. Relația profesorului cu părinții este foarte importantă în aceste momente, părintele trebuind să
fie sprijin pentru profesor și să fie alături de acesta și de copilul său în procesul învățării de la
distanță.
Este o perioadă care ne adresează foarte multe provocări, ne forțează să ne readaptăm și să
găsim noi soluții în activitățile pe care le întreprindem. Ține de noi toți să muncim împreună, să
colaborăm și să descoperim soluțiile cele mai bune pentru a ne asigura că viața merge mai departe, că
procesul de învățare nu se pierde și că, în ciuda distanței, putem să realizăm un management al clasei
eficient, un proces de învățare eficient și ușor de pus în practică astfel încât să păstrăm clasa unită,
disciplinată, pregătită să facă față și altor provocări pe care viața ni le oferă.
BIBLIOGRAFIE
https://www.fortheloveofteachers.com/4-ways-to-manage-your-virtual-classroom-like-a-pro/
https://www.hmhco.com/blog/virtual-classroom-management-strategies-for-online-teaching
https://www.roomtodiscover.com/online-classroom-management/
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-oradea/psihologia-
educatiei/eseuri/managementul-clasei-de-elevi/3167886/view
https://www.teachcreatemotivate.com/redefining-classroom-management-for-distance-
learning/

189 / 586
 https://thejournal.com/articles/2021/03/09/new-theories-in-classroom-management-in-the-age-
of-distance-learning.aspx
https://www.vedamo.com/knowledge/virtual-classroom-management-tips/

190 / 586
 PROIECT DIDACTIC
Data: 15.12.2020;
Unitatea de Învățământ: Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga" Focșani;
Clasa:a III-a B;
Propunătoare: Gavrilă Mirela Georgiana;
Aria curriculară: Matematică și Stiințe ale naturii;
Disciplina de învățământ:Matematică;
Unitatea de învățare:Înmulțirea numerelor naturale în concentrul 0-10000
Subiectul lecției: Înmulțirea unui număr de două cifre cu un număr de o cifră (ZU x U)
Tipul lecției:Însușire de noi cunoștințe
Discipline integrate: Educația civică
Limba și literaratura română

COMPETENȚE SPECIFICE:
Matematică:
2.5. Efectuarea de înmulțiri de numere în concentrul 0- 10 000 și de împărțiri, folosind tabla înmulțirii, respectiv tabla împărțirii;
5.3. Rezolvarea de probleme cu operațiile aritmetice studiate, în concentrul 0-10 000
Educația civică:
2.2. Manifestarea unor atitudini pozitive în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele
Limba și literatura română:
1.1 Extragerea unor informații de detaliu dintr-un text informativ sau literar accesibil

191 / 586
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Matematică:
La sfârșitul lecției, toți elevii trebuie să știe:
O1 – Să utilizeze terminologia specifică înmulțirii în rezolvarea de exerciții și probleme;

O2– Să efectueze înmulțiri între numere formate din două cifre și numere formate dintr-o cifră;

O3 – Să rezolve probleme cu operații de înmulțire folosind cazul ZUxU

O4 – Să compună probleme pe baza unui exercițiu dat;

Educație civică:

O5 – să integreze în textul problemei compuse cuvinte care denumesc lucruri

Limba și literatura română:

O6 – să descopere modalitatea de rezolvare a problemei matematice în versuri

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: conversația, exercițiul, observația, explicația, demonstrația, problematizarea, munca independentă;
Mijloace de învățământ: laptop, rebus, aplicația LearningApps.org, manual digital, caiete, fișier word, fișă de lucru;
Forme de organizare: frontală, individuală;
Metode de evaluare: Observarea sistematică a comportamentului elevilor, evaluarea orală, aprecieri verbale.

Resurse temporale: 40 de minute.

Resurse umane: 28 de elevi.

192 / 586
BIBLIOGRAFIE:
1. Programa şcolară pentru disciplina MATEMATICĂ, Clasele a III-a și a IV-a, Anexa nr. 2 la OMEN nr. 5003/02.12.2014
2. Radu, M.-A., Chiran, R. (2016) –Matematică. Manual pentru clasa a III-a, partea I,București, Editura Aramis;
3. Dumitru, A., Dumitru, L., Maria, L.- A., Stroescu-Logescu, E. (2017), Pitești, Editura Carminis
4. https://learningapps.org/display?v=pu95ak15a20
5. https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20III-a/Educatie%20Civica/Aramis1/Partea%20I/manual.html

193 / 586
 DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Strategii didactice
Ob. Scenariul didactic
Momentele Metode de
lecţiei Op. evaluare
Metode şi Mijloace de Forma de
procedee învățământ organizare
Activitatea propunătoarei Activitatea elevilor
Creez condiţiile optime de Elevii își pregătesc manualele și Frontal
desfăşurare a lecției și îmi pregătesc caietele necesare lecției.
materialul didactic necesar.

Mă prezint elevilor și le solicit acestora

1.Moment să închidă microfoanele și vor răspunde
organizatoric
atunci când vor fi numiți: Elevii îmi răspund la salut și se Conversația
conformează solicitării primite.
- Bună dimineaţa, copii! Numele meu
este Georgiana, iar astăzi vom face
împreună ora de matematică.

O1 Verific noțiunile legate de terminologia Elevii răspund oral la Frontal Observarea

specifică matematicii, adresându-le întrebări.Elevii rezolvă mintal sistematică a
întrebări legate de înmulțire. exercițiile propuse. Individual comportamen-
2.Reactuali-
Conversația tului elevilor
zarea Evaluarea
-Care a fost titlul lecției anterioare? -Înmulțirea cu 10, 100
cunoștințelor orală
*Exerciții de calcul mintal Aprecieri
Exercițiul verbale

194 / 586
 -Care este produsul numerelor 50 și 10? - Produsul numerelor 50x10 este
egal cu 500.
O6

-Aflați nr.de 10 ori mai mare decât 71? - 71 x 10 = 710

-Care este dublul numărului 100? - 2 x 100 = 200
-Aflați triplul nr.100. - 3 x 100 = 300
- Aflați produsul dintre cel mai mare nr. - 88 x 100 = 8800
de două cifre pare și 100.

Problema matematică în versuri:

Ana-i mică, dar citește
Tot mereu, fiindcă dorește
Lucruri multe ca să știe Ana a citit:
Despre lumea noastră vie. - Marți: 8 pagini
Marți, opt pagini a citit - Miercuri: 5x8 = 40
Și deloc n-a obosit pagini
Miercuri, de cinci ori mai mult - Joi: 40-4 = 36 de pagini
A citit într-un timp scurt.
Și joi a citit sub pin, R: 36 de pagini
Cu patru mai puțin
Decât miercuri, fiindcă ea
Mai are și-a învăța.
O întreabă un rățoi:
„Ana, cât ai citit joi?”

3. Captarea Captarea atenției se va realiza cu ajutorul Elevii ascultă cu atenție Laptop Frontal Observarea
atenției unui rebus, folosind aplicația learning indicațiile primite și vor dezlega Conversația sistematicăaco

195 / 586
(5 minute) apps.org al cărui cuvânt cheie va fi rebusul propus. Individual mportamen-
ÎNMULȚIREA. Numesc câte un elev să Rebus tului elevilor
răspundă la întrebări.
ANEXA 1
https://learningapps.org/display?v=pu95a Platforma
k15a20 Exercițiul Learningap
1. Semnul x se citește….. 1. ORI ps.org
2. 1 este element…..pentru înmulțire. 2. NEUTRU
3. Înmulțirea este…., pentru că produsul 3. COMUTATIVĂ Aprecieri
nu se schimbă, chiar dacă schimbăm verbale
locul factorilor?
4.Rezultatul înmulțirii se numește.... 4. PRODUS
5. Îl obțimem prin înmulțirea cu 2. 5. DUBLUL
6. Înmulțirea este o adunare..... 6. REPETATĂ
7.Numerele pe care le înmulțim se 7. FACTORI
numesc….
8. Elementul neutru la adunare este…. 8 ZERO
9. Semnul = se citește…. 9 EGAL

- Copiii, astăzi, vom trece la o nouă lecție Elevii notează în caiete. Laptop Observarea
și anume Înmulțirea unui număr de două Conversația Frontal sistematicăaco
cifre cu un număr de o cifră. Caiete mportamen-
tului elevilor
4.Precizarea - Vom lucra diverse exerciții și probleme,
conținutuluiși astfel încât la sfârșitul orei să
a obiectivelor demonstrați toți că știți să rezolvați
înmulțirile dintre un număr de două cifre
cu un număr de o cifră.
Le solicit elevilor să-și noteze în caiete
data și titlul lecției.

196 / 586
 În această etapă a lecției, le voi explica Laptop
elevilor modalitatea de rezolvare a Conversația Frontal Observarea
înmulțirii conform ANEXEI 2. Caiete sistematică a
Elevii sunt atenți la explicații și
Propun elevilor să-și noteze exemplul Observația Individual comportamen-
5.Dirijarea își notează în caiete exemplul nr
O2 nr.2 în caiete, lăsându-le la dispoziție 5 Manualul tului elevilor
învăţării 2.
O5 minute. Explicația digital
Evaluarea
Elevii răspund întrebărilor. Fișier Word orală

Aprecieri
verbale
În această etapă voi propune Elevii rezolvă cu atenție Conversația Frontal Observarea
elevilor o fișă de lucru pe care o vom exercițiile și problemele Laptop sistematică a
lucra împreună. propuse. Explicația Fișa de Individual comportamen-
6.Obținerea ANEXA 3 lucru tului elevilor
Exercițiul
performanței O3 Evaluarea
O4 Munca orală
independen-
tă Aprecieri
verbale

La final, fac aprecieri generale și Elevii sunt atenți. Conversa- Manual Frontal Aprecieri
individuale asupra desfășurării lecției, ţia generale şi
modului în care au participat elevii și au Caiete Individual individuale
răspuns la solicitări.
7. Încheierea Elevii notează tema în caiete.
Tema pentru acasă:
lecției
-manual, p.38: ex.1, 3
-manual, p.39: ex. 3 – sus
-culegere, p.50-51: ex.1, 2, 3, 4, 5

197 / 586
ANEXA 1

198 / 586
ANEXA 2

Exemplul nr. 1 Mihai și-a așezat cărțile în bibliotecă astfel: cele de povești, pe 3 rafturi a câte 12 cărți, iar cele despre plante și animale, pe
2 rafturi a câte 16 cărți. Câte cărți din fiecare categorie are Mihai?

a. Înmulțirea fără trecere peste ordin:

- Aflăm numărul cărților de povești 12x3
 Folosind adunarea repetată: 12+12+12=36;
 Prin descompunerea numerelor de două cifre: 12x3 = (10+2) x 3 = 10x3 + 2x3 = 30 + 6 = 36
 Prin calcul scris
liniar: 12x3 = 36
unele sub altele:12x
3
36
1. Îl înmulțim pe 3 cu cifra unităților primului factor
2. Îl înmulțim pe 3 cu cifra zecilor primului factor (1)

b. Înmulțirea cu trecere peste ordin:

- Aflăm numărul cărților despre plante și animale16x2
 Folosind adunarea repetată: 16+16=32;
 Prin descompunerea numerelor de două cifre: 16x2 = (10+6) x 2 = 10x2 + 6x2 = 20 + 12= 32
 Prin calcul scris:
liniar: 16x2=32
unele sub altele:16x
2
32
1. Îl înmulțim pe 2 cu cifra unităților primului factor (2x6 = 12 – o zece și 2 unități); scriem numărul de unități
(2), iar zecea o ținem minte.
2. Îl înmulțim pe 2 cu cifra zecilor primului factor (2x1=2 și adăugăm zecea obținută anterior 2+1= 3)

199 / 586
 Exemplul nr. 2

Moș Nicolae a lăsat în ghetuțe pentru cei 2 frați câte o pungă cu 14 bomboane fiecare.

Câte bomboane a lăsat Moș Nicolae pentru cei 2 copii?

a. Înmulțirea fără trecere peste ordin

- Aflăm numărul bomboanelor folosind:
 adunarea repetată: 14+14=28;
 descompunerea numerelor de două cifre: 14x2 = (10+4) x 2 = 10x2 +4x2 = 20 + 8 = 28
 înmulțirea folosind calculul scris:

-liniar: 14 x 2 = 28 1.Îl înmulțim pe 2 cu cifra unităților primului factor:

-unele sub altele: 14x 2x4=8
2
28 2.Îl înmulțim pe 2 cu cifra zecilor primului factor:
2x1=2

- Câte bomboane a lăsat Moș Nicolae pentru 9 copii?

b. Înmulțirea cu trecere peste ordin:

- Aflăm numărul bomboanelor folosind:
 adunarea repetată: 14+14+14+14+14+14+14+14+14= 126;

 descompunerea numerelor de două cifre: 14x9 = (10+4) x 9 = 10x9 + 4x9 = 90 + 36= 126

200 / 586
 calculul scris:

-liniar: 14 x 9 = 126 1.Îl înmulțim pe 9 cu cifra unităților primului factor (9x4 = 36, 3 zeci și 6 unități);
- unele sub altele: 14x scriem numărul de unități (6), iar 3 ținem minte.
9
2.Îl înmulțim pe 9 cu cifra zecilor primului factor (9x1 = 9 și adăugăm zecea
126 obținută anterior 9+3(din minte)= 12 zeci, adică o sută și 2 zeci)

3.Scriu 2 la zeci și 1 la sute.

201 / 586
ANEXA 3

15.12.2020

FIȘĂ DE LUCRU
Înmulțirea unui număr de două cifre cu un număr de o cifră

1.Calculează în scris.

42 x 31 x 12 x 21 x 11 x 30 x 44 x 18 x
2 3 4 5 8 4 3 3

2. Află:
a) îndoitul numărului 32.

b) întreitul numărului 22.

c) numărul de 3 ori mai mare decât 17?

3. Oral: Pentru decorarea sălii de clasă, fiecare dintre cei 28 de elevi ai clasei a III-a au confecționat câte 4 ornamente.
Câte ornamente au confecționat în total?

*Activitate independentă:
4. Un kilogram de portocale costă 4 lei. Cât vor costa 47 de kilograme de portocale?

202 / 586
5. Rezolvă următoarea problemă:

Pentru un bilet de intrare la concertul de colinde, un copil plătește 5 lei, iar un adult 14 lei.
Ce sumă vor plăti, în total, 17 copii și 4 adulți pentru intrarea la concert?

6. Compune o problemă folosind datele:

3 x 21 + 3 x 33 = ? lucruri

203 / 586
 EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Studiu de specialitate
Prof. înv. preșcolar Gavriloaie Mariana
Liceul tehnologic,,G.G.Longinescu”/
Grădinița Nr. 15- structură
Focșani-Vrancea

Dacă-l parafrazăm pe George Bernard Shaw, care spunea că este de preferat să vedem copilul în
căutarea cunoaşterii şi nu cunoaşterea în urmărirea copilului, înţelegem că idealul educaţiei este acela de a
aprinde setea de conţinuturi revelatoare de lumină, nu doar de a transmite fluxuri nesfârşite de informaţii ce
corvodesc mintea şi personalitatea copilului, urmărindu-l şi amintindu-i la nesfârşit de propria-i ignoranţă.
Evaluarea este un act de valorizare ce intervine în toate activitățile umane, se referă la sistemul de
învățământ dar se află în relație strânsă cu mecanismele sistemului social, generând informații cu funcție
autoreglatoare, pentru creșterea eficienței instruirii.
În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea
urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a conţinuturilor
şi a modalităţilor de transmitere ale acestora.
În teoria şi practica educaţională se disting trei strategii sau forme de evaluare:
• evaluarea iniţială;
• evaluarea continuă sau formativă;
• evaluarea sumativă sau finală.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de instruire şi este menită să stabilească
nivelul de pregătire a elevilor în acest moment, condiţiile în care aceştia se pot integra în activitatea care
urmează. Ea reprezintă una din premisele conceperii programului de instruire. Cunoaşterea capacităţilor de
învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc şi a gradului în care stăpânesc cunoştinţele şi
abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita
activităţii didactice. Această relaţie devine evidentă în situaţia în care educatorul începe activitatea cu elevii al
căror potenţial nu-l cunoaşte, la începutul unui ciclu de învăţământ sau chiar al unui an şcolar, după cum poate
fi necesară şi pe parcursul derulării programului, la începutul unor capitole ca şi a fiecărei lecţii. În toate
cazurile, ea premerge activităţii în care sunt angajaţi elevii.
Este iniţială, în sensul că face intrarea într-o nouă treaptă de abordare a activităţilor (semestru, an,
capitole, lecţii ori participanţi noi), articulând starea precedentă cu cea viitoare. Rolul ei este de a permite atât
educatorului cât şi elevului să-şi formeze o reprezentare cât mai corectă asupra situaţiei existente şi asupra
cerinţelor cărora urmează să le răspundă.
În concordanţă cu rolul acestei modalităţi de evaluare, preocuparea cadrului didactic pentru cunoaşterea
elevilor ce vor fi primiţi în clasa întâi, preocupare încă din perioada frecventării grădiniţei de către copii,
dobândeşte o importanţă deosebită, aceasta constituind una din condiţiile integrării copiilor cu şanse de reuşită
în activitatea şcolară.
În concordanţă cu fenomenele care o fac necesară, evaluarea iniţială realizează două funcţii:
Funcţia diagnostică vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi posedă
capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program. Astfel pot fi identificate: lacunele pe
care elevii le au în pregătire, capacităţile şi abilităţile formate; conceptele principale pe care elevii le stăpânesc,
cu ajutorul cărora vor putea asimila conţinuturi noi, şi fondul de reprezentări care să favorizeze înţelegerea
acestora; posibilităţile grupului de elevi şi a fiecărui elev în parte de a lucra independent; abilităţile necesare
însuşirii conţinuturilor experimentale şi aplicative; deficienţele şi dificultăţile ce apar în învăţare.
Obiectul evaluării iniţiale îl constituie acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru
asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe.
Funcţia prognostică sugerează educatorului condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi îi
permite anticiparea rezultatelor. Pornind de la datele evaluării se pot stabili: obiectivele programului următor,
conţinuturile absolut necesare, demersurile didactice considerate adecvate posibilităţilor de învăţare ale elevilor.
Această funcţie presupune gândire previzională, raţionalitate, fezabilitate, determinare dar şi flexibilitate în
alegerea obiectivelor şi a resurselor corespunzătoare pentru îndeplinirea acestora.

Evaluarea iniţială în grădiniţă constituie o condiţie pentru reuşita activităţii desfăşurate cu preşcolarii.
Necesitatea realizării evaluării iniţiale decurge din:
204 / 586
  existenţa unor colective eterogene în cadrul grupelor de preşcolari;
 asigurarea continuităţii în asimilarea cunoştinţelor şi în formarea unor capacităţi, având în
vedere că ceea ce urmează a fi învăţat se întemeiază pe ceea ce a fost însuşit;
 nevoia de a anticipa un proces de instruire adecvat posibilităţilor preşcolarilor.
Gradul de instruire dobândit anterior este determinant pentru ca preşcolarul să parcurgă cu eficienţă
următoarea etapă de învăţare. Diagnoza stării iniţiale de instruire indică cum se poate concepe demersul didactic
viitor. Rezultatele din evaluările iniţiale direcţionează activitatea educatoarei în două planuri:
sugerează modalitatea de predare-învăţare a noului conţinut;
indică necesitatea conceperii unor programe de recuperare.
Reproiectarea unei secvenţe de învăţare presupune o activitate diferenţiată, o regândire a strategiei
didactice, o activitate ce doreşte să înlăture dificultăţile întâmpinate de copii în învăţare şi nu este o simplă
reluare în aceeaşi formă a conţinutului ce nu a fost asimilat. Realizată în acest mod, evaluarea valorifică integral
funcţiile de control, predicţie şi corecţie, punându-şi în evidenţă rolul reglator în procesul de învăţare.
Subliniind rolul şi însemnătatea acestui tip de evaluare pentru integrarea elevilor în activitate, Ausubel
conchide: „Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează cel
mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi
instruiţi-l în consecinţă” (R, Ausubel, 1981).
Evaluarea sumativă/finală este realizată prin verificări parţiale pe parcursul programului şi o estimare
globală de bilanţ, a rezultatelor pe perioade lungi, în general corespunzătoare semestrelor şcolare, anului şcolar
sau ciclului de învăţământ. Ea operează un sondaj, atât în ceea ce priveşte elevii, cât şi materia a cărei însuşire
este supusă verificării. Datorită acestei caracteristici, evaluarea sumativă (cumulativă) nu poate oferi informaţii
sistematice şi complete cu privire la măsura în care toţi subiecţii cuprinşi într-un program de instruire şi-au
însuşit conţinutul ce trebuie asimilat. Evaluarea realizată în acest mod nu însoţeşte procesul didactic în toate
secvenţele acestuia şi nu permite ameliorarea lui decât după perioade relativ îndelungate.
Analiza acestei forme de evaluare pune în evidenţă următoarele caracteristici:
 este centrată pe o evaluare de bilanţ care nu exclude verificări şi aprecieri pe parcursul
programului, cu menţiunea că reprezintă un sondaj în dublu sens (în rândul elevilor şi în conţinutul verificat),
ceea ce le conferă un caracter parţial, incomplet;
 nu permite identificarea efectelor produse de diverse procese şi mijloace de lucru dezvoltate pe
parcursul programului, însă are funcţia de certificare a rezultatelor elevilor, a competenţelor dobândite, ceea ce îi
oferă o importanţă socială de necontestat;
 produce mai multe determinări: situează elevii în raport cu obiectivele programului,
disociindu-i în elevi care pot continua şi elevi care trebuie să refacă programul parcurs; poziţionează elevul în
cadrul grupului, determinând rangul pe care îl deţine în cadrul grupului-clasă;
 plasează elevii în situaţie de competiţie, deplasându-le motivaţia pe obţinerea unui rang cât mai
înalt în ierarhia grupului; serveşte şi altor scopuri, evaluând eficacitatea prestaţiilor educatorilor, a metodelor
utilizate, calitatea proceselor de instruire, a programelor de studii;
 se limitează la constatarea reuşitei sau a eşecului şi a situaţiilor intermediare acestora; nu
favorizează dezvoltarea capacităţii de autoevaluare a elevilor şi a de mersurilor de autoanaliză din partea
educatorului privind calitatea acţiunilor realizate;
 are o fidelitate redusă raportată la nivelul general de pregătire a elevilor (chiar dacă pot avea o
fidelitate acceptabilă în contextul unei evaluări concrete, punctuale).
Astfel, evaluarea sumativă are o credibilitate scăzută.
Evaluarea sumativă în grădiniţă intervine de obicei la capătul unei componente tematice care se
desfăşoară pe o perioadă mai lungă de timp, la sfârşit de semestru, când se revizuiesc cunoştinţele, deprinderile,
abilităţile dobândite în acest interval, cu scopul explicit al întăririi şi stabilizării noilor comportamente
achiziţionate. Prin probele de evaluare sumativă se realizează o măsurare a nivelului de cunoştinţe, a
capacităţilor şi a abilităţilor, iar pe baza acestor date se poate diagnostica evoluţia procesului de asimilare a noi
conţinuturi prin sarcini specifice. Educatoarea beneficiază astfel de informaţii care, interpretate corect şi
valorificate, dau măsura stadiului atins de copil în pregătirea sa pe o secvenţă de instruire.
Această formă de evaluare este realizată în mod expres la sfârşitul ciclului preşcolar, când se verifică
parametrii generali ai dezvoltării şi când se sintetizează nivelul de performanţă al copilului în baza cărora poate
fi declarat apt sau inapt pentru a fi şcolarizat.
Evaluarea sumativă trebuie raportată la:
 obiectivele generale şi specifice ale formării copiilor;
 nivelul iniţial al copiilor;
 posibilităţile fiecărui copil;
205 / 586
  modul de utilizare a elementelor sistemului;
 obiectivele propuse pentru o unitate de conţinut.
Evaluarea sumativă, cu toate inconvenientele pe care le prezintă, este des utilizată în practica şcolară.
Ea reprezintă o modalitate utilă de verificare, evidenţiind nivelul la care s-a desfăşurat activitatea şi rezultatele
acesteia, evidenţiind interesul manifestat de subiecţi pentru activitatea şcolară.
Evaluarea continuă/formativă constituie un proces ce se întrepătrunde multiform şi funcţional cu
acţiunile de instruire şi cu activitatea de învăţare. Notele definitorii ale evaluării formative derivă din acest
considerent:
 evaluarea formativă se realizează predominant pe parcursul desfăşurării procesului didactic şi
este menită să verifice sistematic progresele elevilor, cunoaşterea sistematică a rezultatelor având efecte
reglatoare asupra activităţii desfăşurate, permiţând ameliorarea ei continuă;
 se realizează pe segmente relativ mici de activitate, mărimea secvenţelor este în funcţie de
densitatea conţinutului esenţial al acestora; la probele pe secvenţe se adaugă verificările orale realizate în
contextul proceselor de instruire fără a se crea situaţii specifice de evaluare;
 diminuează până la eliminare completă caracterul de sondaj al evaluării, propunându-şi
verificarea tuturor elevilor asupra conţinuturilor esenţiale predate, ceea ce permite cunoaşterea pregătirii elevilor,
identificarea neajunsurilor după fiecare secvenţă şi adoptarea măsurilor considerate utile pentru ameliorarea
randamentului elevilor şi a procesului, constituindu-se într-un mijloc de reglare operativă a activităţii de
învăţare şi de prevenire a situaţiilor de eşec;
 determină schimbări atât în conduita didactică a educatorului, cât şi în comportamentul şcolar al
elevului.
Evaluarea continuă realizează un feedback continuu, educatorul şi elevii dobândind confirmarea
prestaţiei lor pe parcursul procesului. Ea oferă elevilor care au învăţat o confirmare imediată cu efecte
stimulatoare, având un rol pozitiv şi vizând în principal susţinerea activităţii de învăţare, şi totodată orientează
activitatea de învăţare, pe parcursul acesteia indicând elevului elementele de conţinut asupra cărora trebuie să
stăruie în continuare, ea nu comportă o judecată definitivă, ci judecăţi menite să-i ghideze pe elevi.
Evaluarea formativă transformă acţiunea de evaluare din proces predominant constatativ în unul
diagnostic, de susţinere a învăţării, dintr-o evaluare globală, în una nuanţată, din acţiune adăugată activităţii
didactice, în proces constitutiv al acesteia. Rezultă că evaluarea formativă joacă un rol central în procesul de
învăţare.
Plasată pe traseul învăţării de către elev, evaluarea dobândeşte un rol funcţional imediat, permiţând
programarea, ajustarea acesteia.

,,O bună educaţie cere ca educatorul să inspire elevului stimă şi respect,

şi nu se poate ajunge la aceasta prin nimicirea individualităţii elevilor şi prin asuprirea stimei de
sine.”
Samuel Smiles

Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București, EDP.;
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna” Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Bucureşti, DPH, 2009

206 / 586
 INTEGRAREA COPIILOR CU CES ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ
Prof. Gheorghiu Florin
Colegiul Economic "Ion Ghica" Bacău

Copiii cu CES sunt o realitate a zilelor noastre, copii ce au nevoie de socializare şi integrare
socialǎ, mult mai mult decât alţi copii, integrarea lor socialǎ fiind mult mai anevoioasǎ decât a
celorlalţi. Este necesarǎ şi beneficǎ integrarea lor ȋn instituţii de ȋnvǎţǎmânt obişnuite?, aceasta este o
ȋntrebare dificilǎ la care reprezentanţii specialişti ȋn domeniu din Uniunea Europeanǎ şi din România,
au rǎspuns, considerând prin lege, cǎ este dreptul copiilor cu CES sǎ fie integraţi ȋn societate prin
sistemul de ȋnvǎţǎmânt obişnuit şi nu prin cel special.
În cadrul instituţiilor de ȋnvǎţǎmânt pentru copii cu CES nu existǎ o delimitare a gradului de
dizabilitate la nivelul colectivelor, de cele mai multe ori, din motive administrative, elevii nu sunt
separaţi pe specificul dizabilitǎţilor lor, nu au specialişti destui numeric şi pregǎtiţi profesional pentru
a interveni ȋn totalitate pentru remedierea unor astfel de dizabilitǎţi. Pregǎtirea ȋn particular a unor
copii cu dizabilitǎţi (chiar la nivelul unei fundaţii) poate ajunge la costuri foarte mari, ori statul nu
poarte acorda o astfel de asistenţǎ ȋn mod gratuit pentru un ȋnvǎţǎmânt de masǎ. Soluţia a fost gǎsitǎ:
obligativitatea sistemulului de ȋnvǎţǎmânt de a integra aceşti copii.
Avantajul unei astfel de legislaţii aduce ȋn prim plan eliminarea tendinţelor discriminatorii ȋn
privinţa acestora, deschiderea cǎtre toleranţǎ, diminuarea izolǎrii şi ȋnlǎturarea ȋn mare mǎsurǎ a
tendinţelor introvertite, contribuind ȋn mare mǎsurǎ la ȋmbunǎtǎţirea modului lor de viaţǎ. Se pare cǎ
beneficiile psihosociale ale incluziunii au fost pânǎ acum, ȋn ȋnvǎţǎmântul de masǎ, mult mai vizibile,
acestor copii fiindu-le facilitatǎ calea cǎtre asumarea unor roluri sociale proprii, stabilirea unor relaţii
cu ceilalţi. Prin ȋncheierea unor parteneriate ȋntre şcoalǎ şi alte instituţii, la nivel local, naţional sau
internaţional, precum şi suportul acordat de elevi şi ceilalţi membri ai comunitǎtii, se creeazǎ ȋn jurul
acestor elevi cu CES, un suport moral, psihologic, ce ȋncepe sǎ funcţioneze.
Este esenţialǎ legislaţia statului pentru integrarea copiilor cu CES, ca de altfel toate eforturile
conlucrate, ale cadrelor didactice, ale pǎrinţilor, şcolilor, comunitǎţii. Modificarea şi schimbǎrile
comportamentale ale acestor copii pentru o incluziune reuşitǎ a lor este extrem de dificilǎ, iar
posibilitǎţile de adaptare sunt de multe ori reduse, copilul cu tulburǎri de conduitǎ ȋn general,
resimţind o nevoie acutǎ, accentuatǎ de sprijin din punct de vedere afectiv şi social.
Asistenţa psihopedagogicǎ specificǎ unor astfel de elevi este foarte importantǎ, mai ales pentru
includerea lor ȋn ȋnvǎtǎmântul de masǎ. Ea poate fi realizatǎ prin psihopedagog, prin profesorul
itinerant, prin consilierul şcolar, echipe de profesionişti sau echipe de intervenţie multidisciplinarǎ
(profesor/educatorul umbrǎ, psihologul şcolar).
Printre tehnicile şi metodele folosite la o clasǎ, unde existǎ elevi cu CES, ȋn principal, se poate
acţiona asupra comportamentelor, prin:
 observarea sistematicǎ a acestora, inclusiv a faptelor care precedǎ şi care urmeazǎ;
 ascultarea activǎ - prin angajarea ȋntr-o relaţie de parteneriat cu elevul, relaţie foarte
importantǎ la orice vârstǎ a elevului şi indiferent de tipul de dizabilitate (ȋn cazul elevilor la
clasa a XI a, 17 ani şi cu deficienţǎ ȋn dezvoltare, ca dizabilitate);
 manipularea acestor conduite şi fapte ȋn scopul obţinerii unei conduite dezirabile
(manipularea consecinţelor sau antecedentelor).
În acest sens, relevantă este tehnica ȋntǎririi, ce are ȋn vedere manipularea evenimentului care
urmeazǎ unui comportament şi ȋntǎrirea poate fi pozitivǎ (prin aprobare, laudǎ, apreciere) şi creşte
posibilitatea ca elevul sǎ producǎ ȋn viitor un comportament asemǎnator ȋn situaţii similare; de
asemenea, ȋntǎrirea poate fi negativǎ şi presupune o atitudine aversivǎ şi are ȋn vedere eliminarea
conduitelor indezirabile prin metoda sancţiunilor.
Întǎrirea pozitivǎ presupune folosirea recompenselor pentru a motiva numai comportamentul
corespunzǎtor. Unii autori numesc relaţia dintre recompensǎ şi comportament „contingent”. Existǎ o
gama largǎ de recompense şi trebuie utilizate ȋn funcţie de elev: apreciere verbalǎ, valorizare,
apreciere a ceva, apreciere nonverbalǎ (un zâmbet, aplauze), contact fizic (strângerea mâinii, atingerea
pe umǎr), accesul la activitǎţi preferate, asigurarea unui climat şi a unui context confortabil pentru ei, o

207 / 586
atmosferǎ aparţinǎtoare pentru ei. Aceste recompense pot fi acordate continuu sau intermitent, fǎrǎ a
ieşi prea mult ȋn evidenţǎ, ȋn faţa celorlaţi colegi.
Este necesar şi important ca programul de ȋntǎrire sǎ fie explicat ca şi programul
contingenţelor, ȋnainte de ȋnceperea acestuia. La început trebuie să fie anunţată contingenţele, iar
recompensa trebuie acordatǎ dupǎ fiecare comportament dezirabil şi se apeleazǎ la ea ori de câte ori
este nevoie, recompensa fiind explicatǎ de fiecare datǎ când aceasta se acordǎ.
Despre ȋntǎrirea negativǎ (dezprobarea, critica), consecutivǎ unui comportament negativ, este
menitǎ sǎ scadǎ ȋn viitor probabilitatea apariţiei unui comportament similar; aşteptarea este ca ȋn viitor
copilul sǎ aleagǎ un comportament alternativ, sǎ poatǎ scǎpa de ȋntǎrirea negativǎ. Dupǎ unii autori,
aceasta este o tehnicǎ aversivǎ mai ales atunci când ȋşi propune eliminarea conduitelor indezirabile
(„vă rog sǎ îmi puneţi trei”, „nu mai vreau sǎ scriu”) prin metoda sancţiunilor.
O altǎ variantǎ mai eficientǎ poate fi şi ȋntǎrirea diferenţiatǎ, repectiv ȋntǎrirea acelor
comportamente care sunt incompatibile cu cele indezirabile. De asemenea, ȋn utilizarea sancţiunilor,
care de cele mai multe ori nu au efectul scontant şi ai senzaţia cǎ ȋţi asumi un anumit risc, atunci când
le aplici, este bine sǎ ţinem cont de anumite reguli: pedeapsa se va folosi numai dacǎ este neapărat
necesar (dacǎ a fost ȋncǎlcatǎ o regulǎ stabilitǎ de comun acord); profesorul trebuie sǎ se asigure cǎ
elevul a ȋnţeles de ce anume urmeazǎ sǎ fie pedepsit şi ȋntotdeauna sancţiunea urmeazǎ, imediat ce
conduita indezirabila a fost realizatǎ.
Pedeapsa trebuie sǎ fie ȋn forme pe cât posibil de uşoare: mustrarea blândǎ, (de preferat
individual, nu de faţǎ cu ceilalţi), atenţia negativǎ (prin ignorare), privarea de recompense. Aceste
sancţiuni nu trebuie sǎ fie asociate cu ȋncetarea respectului sau afecţiunii cǎtre elev şi orice pedeapsǎ
trebuie precedatǎ de avertismente verbale şi urmatǎ de discuţii cu elevul pentru a identifica perspectiva
eliminǎrii sau prevenirii conduitei respective pe viitor (de exemplu, aversiunea acestuia pentru
implicarea la ore, indiferenţa faţǎ de sarcinile date la clasǎ).
Tehnica stingerii comportamentului constǎ ȋn principal la renunţarea surselor de ȋntǎrire care
urmeazǎ unui comportament (diminuarea sau eliminarea completǎ a acestora). Programul de acţiune
este organizat de un consilier şcolar sau psihopedagog şi se recomandǎ a fi realizat ȋn comu cu familia,
ȋn douǎ etape principale: abilitatea pǎrinţilor, ca şi a cadrelor didactice de a face distincţie ȋntre
comportamentele autentice şi cele intentionat negative; sfǎtuirea pǎrinţilor şi a cadrelor didactice de a
manifesta aprobare numai pentru comportamentele dezirabile pozitive.
Cea mai utilizatǎ tehnicǎ ȋn acest sens este „ignorarea” comportamentului ȋn cauzǎ şi astfel
elevul va reintra ȋn atenţia profesorului sau a pǎrintelui numai dupǎ ȋncetarea comportamentului
nedorit.
Tehnica este utilizatǎ pentru a sensibiliza elevul, cât şi a potenţa capacitatea acestuia de a face
faţǎ unor situaţii de viaţǎ. Tehnica este folositǎ mai ales pentru acei elevi ce au dificultǎţi ȋn stabilirea
unor relaţii interpersonale, ca şi a celor care au tendinţa de a-i lǎsa pe alţii sǎ-i domine sau sǎ-i
manipuleze pentru a profita de pe urma lor. Sunt importante mai multe etape: practicarea unui
comportament asertiv ȋn relaţiile dintre profesori şi elevi, ȋntre elevi; extinderea acestui comportament
ȋn afara şcolii şi a clasei
Nevoilor de adaptare a copiilor cu dizabilitǎţi li se adapteazǎ educaţia nonformalǎ, aceasta
educaţie având un ecou mult mai mare ȋn rândul acestor copii şi adresându-se unui numǎr mai mare de
elevi cu posibilitǎţi materiale mai reduse sau cu nevoi sociale, emoţionale, speciale.
Prin intermediul acestei educaţii, accentul este pus pe ȋnvǎţarea pe acţiune, pe activitatea
voluntarǎ, oferirea de situaţii reale, care sunt mult mai productive decât ȋn cazul asimilǎrii unor
cunoştinţe prin educatia formalǎ. Elevii sun motivaţi astfel sǎ vinǎ la şcoalǎ, sǎ-şi doreascǎ sǎ se
integreze ȋn colectivele de colegi, sǎ nu abandoneze sistemul de ȋnvǎţământ. Putem preveni scǎderea
performanţelor şcolare, deoarece sunt dezvoltate abilitǎţile de comunicare şi de relaţionare
interpersonalǎ.
Tehnica „dialogului prin numere”, „123-456,” prin care doi parteneri de dialog exprimǎ o
ceartǎ, o relaţie de negustorie (negociazǎ cumpǎrarea unui bun), o relaţie ȋntre doi ȋndrǎgostiţi, fǎrǎ a
folosi cuvintele, ci doar numerele – unul numǎrǎ pânǎ la trei, celǎlalt ȋi rǎspunde numǎrând de la patru
pânǎ la şase. Se evitǎ astfel cuvintele şi se exprimǎ contactele intepersonale, atitudinile sociale,
emoţionale.

208 / 586
 „Mâna sentimentelor”, prin care grupuri de cinci elevi, ȋşi aleg un deget al unei mâini
desenate pe o coalǎ de hârtie şi exprimǎ o apreciere fǎţǎ de o activitate. Astfel opinia fiecǎruia
conteazǎ şi este cunoscutǎ de ceilalţi.
„Gǎseşte partener”, prin intermediul acestei metode, elevii ȋşi cautǎ partener la un anumit
semnal, din grupul de elevi grupaţi aleatoriu ȋn picioare. Când gǎsesc partenerul au un timp de un
minut maximum, sǎ le ȋmpǎrtǎşeascǎ despre un hobby, cartea preferatǎ, ce iubesc cel mai mult, etc.
Reuşesc astfel sǎ se cunoascǎ şi sǎ interacţioneze ȋn alt mod.
De cele mai multe ori, persoanele cu dizabilitǎţi nu suferǎ neaparat din cauza dizabilitǎţii ci,
mult mai mult din cauza atitudinii celorlaţi faţǎ de ei, ce tind sǎ-i marginalizeze.
Un principiu democratic fundamental ce face diferenţa pentru o societate este acela cǎ această
societate trebuie sǎ acorde egalitatea şanselor tuturor indivizilor, adicǎ dǎ posibilitatea tuturor ȋn parte
sǎ ȋţi demonstreze ce poate, acordându-i astfel demnitate. Aşa cred cǎ trebuie sǎ gândim la adresa
persoanelor cu dizabilitǎţi, sǎ le oferim şansa integrǎriii reale ȋn societate, deoarece ei se strǎduiesc sǎ
evolueze social, mental, profesional, fizic.
Şcoala zilelor noastre trebuie sǎ se adapteze la modelul diversitǎţii, a unei diversitǎţi topite,
omogenizate, ȋn modele şi situaţii de viaţǎ personalizate, cu carenţe educaţionale deosebite.

Bibliografie
1. Cucoş, C., „Pedagogie”, Iaşi, Editura Polirom, 2006
2. Dumitru, G., Bucurei, C.,Cǎrǎbuţ, C., „ Integrarea elevilor cu cerinţe educative speciale”,
Timişoara, Editura Mirton, 2006
3. Cosma Th., Gherguţ A.,”Introducere ȋn problematica educaţiei integrate”, Iaşi, Editura
Spiru Haret, 2000

209 / 586
 VÂRSTELE SCOLARE. CARACTERIZARE PSIHOLOGICA
Giurcă Georgeta, C.J.R.A.E. Dolj

Daca sectiunile anterioare ale capitolului au structurat problematica d ansamblu a dezvoltarii

ontogenetice, cea de fata are un rol aplicativ imediat sa sensibilizeze asupra particularitatilor de
vârsta ale elevilor si sa ofer sugestii de actiune pedagogica sau didactica. Deoarece astazi, la tot mai
mult discipline, profesorul face echipa cu învatatorul - limbi straine, muzica desen, educatie fizica -
am considerat util sa cuprindem în prezentare caracteristici ale unei subetape a vârstei scolare mici.
Optând pentru unitatea psihologica a etapelor de vârsta, am dat întâietate unei formule de
sistematizare a materialului care nu se suprapune pe delimitarile traditionale operate în câmpul
psihologiei vârstelor, tributare ciclurilor scolare. Este cert ca micutul neastâmparat si cu gândul la
joaca din clasa I nu mai face echipa cu "savantul" iscoditor dintr-a IV-a, deja pus i fata unor serioase
concursuri scolare. Dar eticheta îi cuprinde înca pe amândoi: vârsta scolara mica. La fel si mai
departe: liceanul zgomotos rebel si fara griji dintr-a IX-a si cel meditativ si framântat ( optiuni
majore din clasa a XII-a). Sunt liceeni si unul si celalalt, sunt evident si adolescenti, dar psihologic
prezinta alte universuri.
Prin urmare, pe criteriul utilitatii practice, pot deveni operante trei delimitari în cadrul
vârstelor scolare: elevii între 9-12 ani, cei între 12-16 ani si etapa 16-18 ani. Pentru prezentarea
fiecarui nivel este utila scher clasica de caracterizare, care se opreste la prezentarea dezvoltarii fizic
socio-morale, afective si cognitive. Pentru detalii, viitorii profesori pot consulta o literatura
semnificativa care acopera atât planul descriptiv, cât pe cel explicativ (Piaget, J., 1970; Debesse, M.,
1981; schiopu, U., s.i 1997; Badea, E., 1997).
PERSONALITATEA ELEVULUI
Din perspectiva stadialitatilor clasice (Erikson, Piaget, Kohlberg), etapa amintita prezinta
urmatoarele încadrari:
Stadiul dezvoltarii psihosociale : harnicie vs inferioritate. Este important de oferit copiilor o
activitate constructiva, limitând comparatiile între cei buni si cei mai slabi la învatatura.
Stadiul dezvoltarii cognitive: operatii concrete ale gândirii si începutul operatiilor formale. în
clasele mai mari, unii copii pot fi capabili sa lucreze cu abstractiuni, dar cei mai multi dintre ei au
nevoie de generalizari pornind de la experiente concrete.
Stadiul dezvoltarii morale: tranzitie de la moralitatea constrângerii la moralitatea cooperarii,
de la preconventional la conventional. Acum are loc perceperea regulilor drept întelegeri mutuale dar,
pe de alta parte, supunerea la regulile "oficiale" se face din respect fata de autoritati sau pentru impre-
sionarea celorlalti.
Factori generali în atentie: entuziasmul initial pentru învatatura s-ar putea sa paleasca pe
masura ce caracterul de noutate se pierde, iar perfectionarea abilitatilor pretinde eforturi tot mai mari.
Diferentele de cunostinte între cei ce învata repede si cei ce învata mai încet sunt vizibile. Respectul
"automat" fata de profesor tinde sa scada. Cresterea si pubertatea tind sa amplifice 838n1317i
constiinta rolurilor sexuale.
CARACTERIZARE ANALITICA
Caracteristici fizice. Un puseu de crestere apare acum la majoritatea fetelor si începe la o
parte dintre baieti. în medie, fetele de 10-14 ani sunt mai înalte si mai grele decât baietii de aceeasi
vârsta. Fetele traiesc acest puseu de crestere cu doi ani mai devreme. Unele încep la 9 ani si jumatate,
dar media de vârsta este 10 ani si jumatate.Acest decalaj între sexe poate crea sentimente de frustrare
pentru ambele categorii. Imaginea de sine a unui baiat de clasa a IV-a sau a V-a ar putea avea de
suferit daca în clasa exista o fata mai dezvoltata care sa îl întreaca la toate sporturile. De asemenea, si
fetele respective ar putea resimti o vina sau doar o confuzie privind superioritatea ei fizica fata de
baieti.Daca observati ca elevii sunt perturbati de problema cresterii bruste (sau a lipsei ei), încercati
sa-i faceti sa accepte situatia explicându-le lucrurile ce se vor întâmpla în viitor din acest punct de
vedere. Pe masura ce copiii se apropie de pubertate, interesul si curiozitatea asupra problemelor
sexuale sunt aproape universale, mai ales în rândul fetelor.
PSIHOLOGIE SCOLARA
Vârsta medie a pubertatii pentru fetele din România este de 11 ani si trei luni, cu variatii, între
8 si 18 ani. Pentru baieti, aceasta vârsta este de 12 ani si 10 luni, cu variatii între 10 si 18 ani. întrucât
maturizarea sexuala implica profunde modificari biologice si psihologice, copiii devin curiosi. Pare
evident ca este de asteptat sa oferiti raspunsuri precise si neemotionale la întrebarile despre sex si

210 / 586
sexualitate ale copiilor. Ar fi totusi bine de fixat care este politica de educatie sexuala în scoala
dumneavoastra. Daca nu exista restrictii din acest punct de vedere, dar va simtiti jenat sa raspundeti
copiilor, folositi un film sau o brosura special realizate în acest sens, sau cereti altor categorii de
personal din scoala sau din afara ei sa va ajute (medic, asistenta medicala, consilier scolar etc).
Coordonarea motorie fina este foarte buna la aceasta vârsta. De aceea, manipularea obiectelor
mici este usoara si distractiva. Activitatile artistice au si ele succes. A încuraja participarea activa
la desen, pictura, modelism, ceramica si alte activitati de acest fel este un mod excelent de a
capitaliza noile activitati de manipulare a elevilor. Ideal, astfel de activitati ar trebui sa fie centrate pe
originalitate si creativitate.
Caracteristici socio-morale, Acum, copiii devin mai selectivi în alegerea prietenilor. Prezinta
o tendinta de a avea "cel mai bun prieten" mai mult sau mai putin stabil si pot de asemenea sa îsi
fixeze un "inamic" semistabil. Puteti folosi tehnicile sociometrice (Nicola, L, 1980) pentru a urmari
relatiile de prietenie si sa acordati asistenta copiilor care au probleme de relationare. Atentie la
aparitia si evolutia grupurilor ostile. De multe ori ele se constituie pe baza rivalitatii fete-baieti. Daca
o încurajati, sau va situati pe o pozitie indiferenta, riscati sa va transformati ora educativa în sala de
judecata. Faceti uz de autoritatea dumneavoastra pentru a descuraja din start o astfel de posibilitate.
Fiti în primul rând nepartinitor si explicati-le ca nu vreti si ca va supara sa îi vedeti divizati astfel.
Daca va respecta , punctul dumneavoastra de vedere va conta.
La aceasta vârsta copiii agreeaza jocurile si activitatile didactice organizate sub forma"de joc,
în grupuri mici, dar ele sunt prea adesea acaparate de respectarea regulilor sau de spiritul de echipa.
Centrarea pe sarcina poate cadea pe planul secund (Teodorescu, S., 1976).
Trebuie sa va reamintiti ca la aceasta vârsta activeaza moralitatea constrângerii : copiilor le
vine greu sa înteleaga de ce si cum trebuie adaptate regulile iâ diferite situatii. Daca veti împarti clasa
în echipe, veti fi surprins de rivalitatea survenita spontan. Una dintre solutii este sa le reamintiti, prin
atitudinea dumneavoastra, ca totusi nu sunt în arena gladiatorilor si AA schimbati frecvent
componenta echipelor.
Certurile sunt foarte frecvente la aceasta vârsta, fiind prezenta mai ales rafuiala verbala.
Baietii însa pot ajunge la trânta si pumni. Certurile ocazionale sunt de asteptat, dar daca anumiti
copii par implicati într-o rafuiala de durata, cu episoade aproape zilnice, va trebui sa interveniti.
Tehnica armistitiului va noate ajuta pentru a gasi calea cea mai eficienta, depistând cauza
conflictului.
Spre sfârsitul etapei, grupul de elevi devine puternic si începe sa îi înlocuiasca pe adulti ca
sursa majora de standarde comportamentale si de recunoastere a performantelor.
In primii ani de scoala profesorii si parintii sunt cei care stabilesc standardele de conduita, iar
cei mai multi copii încearca sa le respecte. La sfârsitul ciclului elementar însa, copiii pot fi mai
doritori sa îsi impresioneze prietenii decât sa-î asculte sau sa-1 multumeasca pe învatator sau pe
profesor. Din pacate, unii elevi pot încerca sa îsi impresioneze colegii prin sfidarea sau ignorarea
profesorului.
Pe masura, ce grupurile de "egali" devin mai importante, unii copii se organizeaza în "gasti"
mai mult sau mai putin exclusive - "doar fete" sau "doar baieti". în generai, aceste grupuri sunt mai
active în afara scolii. în mod ocazional, o batalie între doua grupuri poate duce chiar la "razboaie" în
clasa (de exemplu sub forma schimbului de insulte). Daca se întâmpla aceasta, o solutie este de a-i
pune pe membrii unor factiuni opuse sa participe împreuna la actiuni de cooperare. Astfel de
activitati necesita o supraveghere atenta, în special în primele zile, dar aceasta stratagema poate sa
întareasca armistitiul. O alta caracteristiciiJL comportamentului de -grup la acest nivel de vârsta
estentehdmta de a crea ritualuri de initiere. De asemenea, pot aparea chiar -activitati
ilegale,~din"dorinta de a riposta surselor de autoritate, vinovate - în ochii elevilor - ca au creat atât de
multe restrictii.
R.L. Selman (1976) a studiat dezvoltarea rationamentului interpersonal la copii. Acesta
reprezinta abilitatea de a întelege relatia dintre motive si comportamente într-un grup de oameni.
Rezultatele sale arata ca în perioada ciclului elementar, copiii descopera în mod gradat ca un
comportament al unei persoane nu reflecta neaparat sentimentele ei. De asemenea, ei încep sa
înteleaga faptul ca reactia unei persoane, într-o situatie stresanta, poate avea mai multe fatete. Catre
sfârsitul claselor elementare - si în special în adolescenta - copiii devin capabili de a adopta o optica
oarecum detasata si analitica a propriului comportament, la fel si în privinta comportamentului
celorlalti.
Selman considera ca profesorii si specialistii psihopedagogi pot ajuta copiii care nu sunt la fel
de avansati ca si colegii lor, prin antrenarea lor în a deveni mai sensibili ia sentimentele celorlalti.

211 / 586
Daca, de exemplu, un elev de 8 ani înca mai functioneaza la nivelul egocentric, el ar putea sa nu
reuseasca sa interpreteze corect comportamentul colegilor si sa devina astfel un izolat social. Selman
descrie cum un astfel de baiat poate fi încurajat sa gândeasca în permanenta la motivele din spatele
actelor sale sociale si ale celorlalti, încât sa ajunga sa dobândeasca suficienta sensibilitate sociala
pentru a se întelege cu ceilalti.
In contextul pedagogic al clasei, recomandarile lui Selman pot fi introduse într-un mod
natural, mai curând decât formal. Daca vedeti un baiat reactionând cu violenta fizica sau verbala
atunci când este lovit din greseala de un coleg, puteti spune: "stii, oamenii nu se izbesc unul în
celalalt în mod intentionat. Daca nu esti absolut sigur ca cineva te-a lovit dinadins, ar fi mult mai
bine pentru toata lumea daca nu ai da atentie acestui fapt".
O problema finala privind ghidarea dezvoltarii morale se refera la raportul dintre norma
impusa de adult si implicarea grupului de copii în întelegerea si, mai ales, stabilirea normelor
grupului. Piaget a tras concluzia ca între 10 si 12 ani, copiii se afla într-un proces de depasire a
limitelor realismului moral. Ca atare, par sa gaseasca placere în formularea propriilor reguli. S-ar
parea ca multi copii sunt "atât de mândri de nou-descoperita abilitate de a formula reguli, încât
prefera sa ignore regulile impuse de adulti si sa le înlocuiasca cu cele proprii. De asemenea, dupa ce
copilul atinge 10 ani, ar fi indicata încurajarea lui de a participa la crearea unor noi reguli. Copiii nu
numai ca devin mai dispusi sa înteleaga si sa accepte regulile bazate pe întelegeri mutuale, între
covârstnici, ci pot fi încurajati sa treaca de la gândirea morala conventionala la cea posîconventionala
(Kohlberg).
Caracteristici afective. Traditional, etapa de vârsta analizata este privita ca fiind una a
echilibrului afectiv prin raportare la etapele cu dominanta afectiva certa (primul an de viata, debutul
prescolaritatii, adolescenta).
Doua probleme retin însa atentia: delincventa juvenila si tulburarile comportamentale. în
ambele cazuri, este implicata problematica afectiva. Frustrarea, provocata la copil de diferenta dintre
codul grupului si regulile adultilor îi pot conduce pe cei cu o constelatie afectiva aparte (antagonism,
lipsa încrederii în sine, relationale sociala dificila, motivatie scolara redusa) spre încalcarea normelor
Acesti copii par a cauta satisfactie si recunoastere în alt cadru decât cel scolar.
In ceea ce priveste tulburarile comportamentale, ele ating acum, ca frecventa, puncte de
maxim. Conform statisticilor americane, spre exemplu, pentru copiii cu vârste cuprinse între 9 si 15
ani se atinge, comparativ cu alte etape, apogeul solicitarilor parerii specialistului psiholog sau
psihiatru. Mai precis, în aceasta perioada exista doua puncte de maxim privind aceste solicitari, unul
între 9 si 10 ani, altul între 14 si 15 ani. Acum, tulburarile de comportament sunt de doua ori mai
numeroase în rândul baietilor. Intre cele doua sexe exista un decalaj de un an privind "anii rebeli" :
pentru baieti incidenta maxima este între 9-14 ani, iar pentru fete între 10 si 15 ani.
De retinut este faptul ca cei mai multi copii reusesc sa depaseasca acest fel de probleme.
Evident, momentul este dificil si pentru copil, si pentru adult. Cel din urma, din ignoranta, stângacie
sau rigiditate poate fi chiar un factor declansator sau agravant al situatiei.
Caracteristici cognitive. în cadrul acestei etape de viata încep sa se contureze diferentele în
baza variabilei sex la nivelul unor abilitati speciale si al randamentului scolar. Fetele pot prezenta
performante superioare în ceea ce priveste fluenta verbala, ortografia, citirea si calculul matematic.
Baietii obtin scoruri "mari la rationamentul matematic, orientare spatiala si solutionarea problemelor
de descoperire.
Acum pot aparea diferente si în ceea ce priveste erorile tipice. Baietii sunt mai înclinati sa
faca erori de rezolvare, în timp ce fetele pot cadea în capcana erorilor de interpretare, dat fiind natura
asociatiilor - dincolo de textul problemei - pe care le fac. Cunoasterea acestor particularitati si
stimularea compensatorie, pot reduce diferentele dintre baieti si fete. Deoarece fetele atrag mai
degraba un sistem hiperprotectiv din partea parintilor si pentru ca ele au, mai mult decât baietii,
tendinta de a se identifica cu persoanele care le dirijeaza (mama, învatatoarea), se constata ca au
dificultati mai mari în a-si dezvolta autonomia si independenta cognitiva.
Ceea ce începe sa se precizeze cu mai mare claritate în aceasta perioada scolara este diferenta dintre
stilurile cognitive. Acest concept desemneaza tendinta de a raspunde varietatii sarcinilor si
problemelor intelectuale într-un mod particular. Cercetarile care vizeaza stilul cognitiv fac deosebirea
între stilul impulsiv fata de stilul reflexiv si stilul analitic fata de cel tematic (Kagan, J., 1964).
Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid, cu tendinta de "a iesi la rampa" cu
primul raspuns care le vine în minte si sunt preocupati sa gaseasca repede raspunsuri. Copiii reflexivi
au nevoie de timp înainte de a raspunde; ei par a valoriza posibilitatea de analiza a variantelor de

212 / 586
raspuns, fiind preocupati mai ales de calitatea raspunsului si nu de rapiditatea cu care este oferit
acesta.
In ceea ce priveste copiii cu stil cognitiv analitic, ei pleaca în conceptualizare de la detalii, fata de cei
cu stil tematic, care iau în considerare întregul. Din punctul de vedere al randamentului acestor stiluri
cognitive, copiii impulsivi dau rezultate mai bune în sarcim care solicita interpretari globale. Cei
reflexivi au performante mai mari în sarcini de tip analitic. Problema stilului nu se pune în termeni de
superioritate sau inferioritate. Cercetarile lui J. Kogan au fost validate de alte cercetari, si rezultatele
sunt utile pentru ca îi pot ajuta pe profesori sa înteleaga modurile diferite în care copiii reactioneaza
în functie de sarcina de învatare sau performantele diferite aie aceluiasi copil în sarcini cognitive
diferite.
Stadiul dezvoltarii psihosociale: identitate vs confuzia rolurilor sociale. Independenta crescânda duce
la primele gânduri privind identitatea. Preocuparea fata de prezentarea de sine si rolurile de sex este
mai mare decât cea pentru orientarea vocationala.
Stadiul dezvoltarii cognitive : debutul operatiilor formale. Creste abilitatea de analiza
mentala, de testare deductiva a ipotezelor.
Stadiul dezvoltarii morale: tranzitia catre moralitatea cooperarii. Creste posibilitatea de a gândi
regulile drept întelegeri mutuale flexibile. Regulile "oficiale" sunt înca ascultate din respect fata de
autoritate sau din dorinta de a-i impresiona pe ceilalti.
Factori generali în atentie: puseul de crestere si pubertatea influenteaza multe aspecte ale
comportamentului. Colegii încep sa fie factor de socializare si influentare comportamentala într-o
mai mare masura decât parintii (socializarea orizontala). Acceptarea de catre covârstnici reprezinta o
miza. Copiii cu performante scolare reduse pot prezenta modificari caracteriale : anxietate,
dezamagire si dezangajare, aversiune fata de colegi.
Caracteristici fizice. Cele mai multe dintre fete îsi încheie puseul de crestere la începutul acestei
perioade. în cazul baietilor însa, acesta nu se încheie înainte de 14-15 ani. Este, plastic vorbind, etapa
hainelor vesnic mici. Este interesant de semnalat fenomenul diferentelor între copiii de aceeas-1
vârsta, dar care prezinta fie o precocitate puber tara, fie o forma tardiva de manifestare a acesteia.
Cercetarile care au urmarit fenomenul prezinta o serie de rezultate interesante: baietii cu dezvoltare
precoce atrag o atitudine favorabila din partea adultilor, cea ce le stimuleaza si le întareste încrederea
îr sine. Baietii cu debut pubertar tardiv sunt preocupati sa câstige atentie adultilor, sunt energici si
exuberanti. Fetele cu pubertate precoce sunt fie impopulare, fie tind sa ocupe o pozitie de lider, în
functie de situatia sociala Sunt însa lipsite de echilibru. Fetele cu pubertate tardiva sunt percepute ca
fiind de încredere, populare, demne de a fi alese drept lideri.
In aceeasi clasa diferentele pot fi destul de mari, astfel încât între o fata cu pubertate precoce
si un baiat cu dezvoltare tardiva sa fie o diferenta ca de la o mama la fiul sau. Evident ca astfel de
probleme reclama tact si delicatete din partea colegilor si a educatorilor. Se poate întâmpla, din
pacate, ca nici unii, nici altii sa nu "posede" asa ceva, ceea ce îngreuneaza situatia acestor copii de
doua ori victime: ale pubertatii lor naravase si ale mediului scolar.
Legat de noul aspect pe care corpul îl capata si de caracterele sexuale secundare care fixeaza schema
corporala în liniile identitatii de sex, apare ca extrem de frecventa si prezenta preocuparea puberilor
pentru propria înfatisare. Sunt practici scolare care tin cont de aceasta necesitate si acorda timp
elevilor pentru a se îngriji si a-si aranja tinuta înaintea activitatilor. Altfel, o vor face pe ascuns în
timpul orei.
Desi în general perioada nu ridica probleme deosebite de sanatate, dieta si somnul acestor
copii sunt necorespunzatoare. Nu de putine ori, responsabil de acest fapt este programul scolar si
încarcatura nepermisa a temelor pentru acasa, "boala" mai veche a sistemului nostru scolar.
Caracieristici socio-morale. Regulile grupului devin sursa generala a regulilor de
comportament. Dezvoltarea unui cod comportamental specific trebuie vazuta ca o tentativa de
câstigare a independentei, obligatorie statutului de adult si care merita încurajata. Este util ca
educatorul sa-i antreneze pe elevi într-un proces de coparticipare la stabilirea normelor orei, clasei,
activitatilor comune din timpul liber. Oricum, impunerea unor norme exterioare lor nu mai are sanse
de izbânda.
Dorinta de conformare la normele vârstei atinge acum un apogeu. Este "paradoxul" pe care îl
gazduieste aceasta etapa, dat fiind si gradul ridicat al nonconformarii fata de adult. Conformismul la
normele grupului îmbraca forme diverse, de la îmbracaminte si pâna la jargonul verbal sau gestual.
Aceasta caracteristica îi poate face pe preadolescenti extrem de virulenti în raportarea la cei
aflati, sau considerati, a fi pe pozitii minoritare. Devine dificila mentinerea eficientei activitatii si
chiar a limitelor bunuluisimt într-o interactiune de grup. Dezbaterile, chiar pe teme propuse de ei, pot

213 / 586
degenera fie în zeflemea functionala (bataia de joc, de dragul actiunii în sine), fie în cea anti-
persoana sau grup. Pentru a evita astfel de situatii se pot face dezbateri pe baza opiniei lor exprimata
în scris si cu caracter anonim. Prioritatea interventiei profesorului în acest plan este intermedierea
relatiilor copiilor cu sistemul valorilor promovate în societate. Rostul unui astfel de demers vizeaza
clarificarile preliminare necesare oricarei persoane care se afla în postura de a-si cristaliza sistemul
axiologic propriu.In ciuda aparentelor, la aceasta vârsta elevii sunt preocupati foarte mult de ceea ce
gândesc ceilalti despre ei. Prieteniile, dar si supararile si certurile
Sunt mai intense si cu urmari mai profunde. Profesorul nu mai dirijeaza interactiunile sociale
din clasa, dar poate functiona ca observator si beneficiar al acestora. Este mai ales situatia unor
interventii delicate în care autoritatea sa ar stânjeni sau ar fi respinsa. Intr-un astfel de caz intra si
situatia unei diriginte presata de cancelarie sa descopere daca o bârfa a scolii are temei: este eleva X
însarcinata? Eleva, o non-conformista standard, la urechile careia ajunsesera soaptele de pe culoare,
venea deliberat, zi de zi, fara cordon la uniforma (de, era pe vremea tristelor sarafane bleumarin!),
expunându-se ostentativ pe toate culoarele institutiei. La presiunile cancelariei si directiunii, diriginta
a optat pentru o formula atipica. A încredintat problema unei colege de clasa a elevei X, având
certitudinea discretiei si eficientei. Demersul sau a avut happy-end si, chiar a doua zi, mult-discutata
eleva X a aparut la scoala cu cordonul pus la sarafan, care-i marca talia nevinovata. Atuul dirigintei
în acest caz ? Ochiul de fin observator al relatiilor interpersonale din clasa, care i-a permis sa aleaga
persoana cea mai potrivita pentru o sarcina, penibila de altfel, ce ar fi avut, poate, sorti incerti de
izbânda printr-o interventie clasica. A pierdut sau a câstigat diriginta în ochii "elevei resursa" ? Dar ai
"elevei-tinta" - daca ar fi aflat?
In aceasta etapa de tranzitie de la moralitatea constrângerii la cea a cooperarii, discutiile
privind regulile, legile sau etica pot fi extrem de furtunoase cu diferente de opinii crâncen sustinute.
Radicalismul moral este în floare judecata în alb si negru nu lasa nici o speranta nuantelor de gri,
propri relativismului moral, mai realist.
Caracteristici afective. Unii adolescenti pot trai ceea ce St. Hali parintele hebeologiei
(cercetarea stiintifica a vârstei tineretii), a denumit, îi urma studiilor sale de la începutul secolului, ca
fiind "furtuna si stres". Fi ca sunt stari depresive sau de confuzie si anxietate, este cert ca perioada m
este una a "pacii si calmului". Ca atare, numeroase cercetari au încercat s stabileasca întinderea si
profunzimea acestui posibil fenomen de bulversar psihica. Concluziile unor investigatii independente
una de alta (Douvan, E. s.a., 1966; Offer, D., s.a., 1975; Rutter, M., 1930) au indicat faptul ca, în
realitate, trairea acestei vârste este mai putin alarmanta decât stereotipul ce se atribuie. Majoritatea
subiectii oi au probat un traseu evolutiv în limitei crizelor normalei "ale. vârstei - fata de
problematica sexualitatii, o. raporturile cu parintii sau cu vârstnicii -, fara perturbari sau tumult
emotiona Raporti celor ce reclama probleme este, conform rezultatelor lui Offer, de 1 la subiecti
investigati. Dar, este mai ales cazul acelor adolescenti ale caror pn bleme s-au manifestat înca din
copilarie.
Impulsivitatea, necenzurata înca suficient de autoinhibitiile impuse de normele sociale, poate fi la
originea fenomenelor de vandalism cu care scoa începe sa se confrunte într-o masura tot mai mare.
Activitatile centrate si interesele reale ale vârstei, initiate de educatori pentru valorificarea timpul
scolar sau al celui liber al elevilor (Cosmovici, A., s.a., T985) poate fi factor de prevenire. Va puteti
baza pe faptul ca elevii nu sunt nici pe departe atât de "nesimtitori" dupa cum ar parea la prima
vedere sau dupa cum afiseaza ei în mod ostentativ. Metafora cea mai potrivita a acestei etape ar fi
aceea a cactusului extrem de tepos, dar care a ajuns sa îmbrace aceasta haina "nesuferita" tocmai
pentru a-si apara fragilitatea interioara. Problema la care un educator (parinte, profesor, coleg mai
mare etc.) al acestei vârste trebuie obligatoriu sa poata raspunde afirmativ este aceea daca "poate si
accepta sa îmbratiseze cactusul?"

Bibliografie:
Ungureanu, Dorel, Educaţia integrată şi Şcoala inclusivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000.
Verza, Emil, Psihopedagogia integrării şi normalizării, în Revista de educaţie specială, nr. 1
/1992.

214 / 586
 PROIECT DE ACTIVITATE ON-LINE

Prof. înv.preșc. Gorgan Lia-Maria

Unitate de învățământ:
Școala Gimnazială „Gheorghe Șincai” Bobota
Strutura: Grădinița cu P.N Bobota

Unitatea de învățământ: Grădinița cu P.N. Bobota

Educatoare: Gorgan Lia
Grup țintă: preșcolarii din grupa mare
Grup intermediar: părinții preșcolarilor de grupa mare
Tema anuală de studiu: Când, cum și de ce se întâmplă?
Tema proiectului tematic: Zvon de primăvară
Tema săptămânii: ,,Gâze, pete de culoare, lângă muguri, lângă floare”
Categoria de activitate: ADP: Întâlnirea de dimineață
Tema activității: ,,Insectele- prietenele noastre!”

Dimensiuni ale dezvoltării:

 Interacțiuni cu adulții și cu copiii de vârste apropiate.
 Activare și manifestare a potențialului creativ.
 Mesaje orale în diverse situații de comunicare.
 Relații, operații și deducții logice în mediul apropiat.

Comportamente vizate:
 Inițiază/ participă la interacțiuni pozitive cu copii de vârstă apropiată.
 Demonstrează simț muzical ritmic, armonic prin cântec, joc cu text și cânt, dans etc.
 Demonstrează capacitate de comunicare clară a unor idei, nevoi, curiozități, acțiuni, emoții proprii
( comunicare expresivă)
 Identifică elemente cracteristice ale unor fenomene/ relații din mediul apropiat.

Scopul : Participarea şi implicarea activă a copiilor în vederea stimulării comunicării, a împărtăşirii unor
idei cu ceilalți colegi, a valorificării cunoștințelor despre mediul înconjurător și a abilităților de lucru
online.

Obiective operaționale:
- Să execute exercițiile de mișcare sugerate de textul cântecului.
- Să reproducă la camera web, salutul ilustrat în imaginea de pe roata aleatorie.
- Să așeze în oridine imaginile cu cele 4 anotimpuri, în cadrul jocului online.
- Să redea printr-un dsen simplu, vremea de afară, utilizând instrumente online.

Strategii didactice:
 Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, jocul.

215 / 586
  Instrumente on-line: Google Meet, YouTube, https://wordwall.net/, Online Stopwatch
(online-stopwatch.com), https://learningapps.org/ , https://idroo.com/ ,
https://www.voki.com/
 Forme de organizare: frontal, individual
 Durata estimată: 30-45 minute

ADP: Rutină: Întâlnirea de dimineață

Această activitate se va desfășura în apel video pe Google Meet.

După inrarea preșcolarilor în apelul video, vom face împreună gimnastica de înviorare prin
cântecul de pe You-Tube, „Dansează hopa-hopa” care va fi prezentat tuturor participanților :(5) Dansează
hopa-hopa - Cântec cu dans și mișcare pentru copii TraLaLa - YouTube.
Salutul îl vom face cu ajutorul unui joc creat în aplicația Wordwall | Creează lecții mai bune mai
repede. Voi folosi roata aleatorie unde vor fi imagini cu tipuri de salut Salutul - Roata aleatoare
(wordwall.net). Înainte de a începe jocul, voi partaja ecranul meu, astfel încât să vadă toți copiii. Jocul se
desfășoară simplu. Eu voi învârti roata, iar un copil numit de mine , va reda modul de salut ilustrat în
imaginea la care s-a oprit roata. Jocul se încheie după ce toți copiii au salutat.
Prezența se va realiza cu ajutorul aplicației Online Stopwatch (online-stopwatch.com) unde
putiem utiliza mai multe instrumente. Eu voi folosi de la secțiunea „Random Name Pickers”, „Jack in the
Box!” Random Jack in the box! (online-stopwatch.com). Cu un simplu clik, voi deschide cutia din care va
ieși un bilețel cu numele unui copil din grupă. Voi rosti numele scris pe bilețel, iar copilul prezent va
răspunde. Ecranul meu va fi partajat prin opțiunea „Prezintă acum ”+ „tot ecranul” pentru a putea fi văzut
de către preșcolari.
Vom discuta aspecte din calendarul naturii. Vom purta o conversație referitoare la aspectele
vremii, data, luna și anotimpul în care ne aflăm. Printr-un joc on-line, preșcolarii vor avea ca sarcină să
așeze în ordine cronologică imaginile celor 4 anotimpuri. Acest exercițiu va fi realizat de fiecare preșcolar
prin accesarea link-ului: https://learningapps.org/view9847896. După încheierea jocului, vom privi pe
fereastră să vedem starea vremii. Vom ilustra vremea de afară printr-un desen simplu realizat în: IDroo -
Online Educational Whiteboard, tabla virtuală on-line care poate fi partajată ca ceilalți să deseneze.
Le spun copiilor noutatea zilei prin prezentarea presonajului virtual „Albina Alina”
(https://tinyurl.com/y4sp3kxk) creată pe site-ul: https://www.voki.com/ . Aceasta a venit cu o mulțime de
surprize și ne va prezenta toți prietenii ei însecte.
Activitatea de grup se va desfășura prin jocul cu cărți aleatorii: ,, Denumește insectele”,
https://wordwall.net/resource/3049176 , creat pe site-ul https://wordwall.net/. Acest joc va fi prezentat și
copiilor prin opțiunea de partajare. Cu un simplu clik, voi împărți fiecărui copil câte o carte, dintr-un pachet
de cărți amestecate, pe care este ilustrată o insectă. Copilul va trebui să denumească insecta de pe carte.
În încheiere, copiii vor fi întrebați cum s-au simțit la activitatea de azi. Voi face aprecieri colective
asupra copiilor și părinților, pentru modul în care au lucrat .

216 / 586
 EDUCAŢIA PENTRU TOŢI – UN DREPT FUNDAMENTAL

Prof. Inv.presc.Grigore Elena Oana

Gradinita cu PP nr.28 Ploiesti

Democratizarea învăţământului a fost şi este un deziderat permanent al societăţii contemporane .

Procesul ca atare vizează perfecţiunea activităţii de conducere a şcolii, la toate nivelurile sale, în mod
special, în planul organizării structurilor necesare pentru egalizarea şanselor ale tuturor preşcolarilor şi
şcolarilor.
Egalizarea şanselor de instruire este teoretic garantată în aproape toate ţările lumii, dar realizarea
practică a acestui principiu generos continuă să rămână una din cauzele de importanţă majoră ale
reformelor. Conceptul de “egalitate” înseamnă astăzi ceva mai mult decât drepturile egale pe care
democraţii secolului trecut le revendicau cu entuziasm pentru toţi cetăţenii; ea înseamnă o egalitate reală a
şanselor individuale de promovare socială, iar educaţia este insrumentul cel mai important în dezvoltarea
la maximum a acestor şanse.
În ştiinţele educaţiei, sintagma “educaţia pentru toţi”, introdusă la Conferinţa educaţiei de la
Jomitien (Thailanda, 1990), reprezintă în acelaşi timp un concept şi un obiect.
Conceptul defineşte o pedagogie care acceptă şi valorizează, deopotrivă diferenţele dintre oameni
surprinzând legătura dintre general şi particular. Dintre universalitate şi unicitate în acţiunea educativă.
Ca obiectiv, educaţia pentru toţi desemnează ţelul unei educaţii cu adresabilitate maximă, care
surprinde necesitatea adaptării strategiilor şi metodelor în aşa fel încât nici un individ să nu rămână în
afara acţiunii educaţionale. Se conturează tot mai mult ideea că fiecare individ reprezintă un izvor de
experienţe în învăţare atât pentru propria sa formare, cât şi pentru ceilalţi, ceea ce subliniază ideea că
învăţarea este un proces complex ce implică interrelaţii şi experienţe comune ale educatului şi
educatorului.
Principiului democratic „societate pentru toţi” trebuie să i se asocieze cel de “educaţie pentru toţi”,
ca expresie a drepturilor egale pentru toţi componenţii comunităţii. În prezent este promovată concepţia
educării copiilor cu dizabilităţi laolaltă cu ceilalţi. Ea este sintetizată în sintagma”învăţământ integrat şi/
sau incluziv”, concretizată în instituţionalizarea şcolarităţii subiecţilor cu cerinţe speciale de educaţie
împreună cu ceilalţi sau în structuri şcolare cât mai apropiate.
Principalul motiv pentru formarea şi educarea copiilor cu dizabilităţi în şcoli obişnuite este acela
de a spori oportunităţile de învăţare, prin interacţiune cu ceilalţi copii şi de a stimula participarea acestor
copii la viaţa comunităţii.
„Prin educaţie pentru toţi trebuie să se creeze posibilitatea ca toate fiinţele umane, inclusiv cele cu
dizabilităţi, să-şi dezvolte în întregime potenţialul, să aibă contribuţii în societate şi, mai presus de toate,
să fie valorizate, datorită diferenţelor lor. În lumea contemporană, alcătuită din diferenţe de toate
felurile, nu cei cu dizabilităţi ci marea societate este cea care are nevoie de educaţie specială pentru a
deveni o adevărată societate pentru toţi.” Federico Mayor
Conceptul de „Educaţie specială” semnifică, în cele mai multe cazuri, „educaţia persoanelor cu
cerinţe speciale”, iar într-un sens mai resrâns, “educaţia persoanelor aflate în dificultate”. Aceasta este o
formă de educaţie adaptată modului de dezvoltare a copilului.
Deci, acest concept priveşte învăţământul special, adică educaţia subiecţilor cu deficienţe,
handicapuri de natură intelectuală şi/ sau senzorială. Copiii care au deficienţe fizice, senzoriale sau
intelectuale se pot confrunta cu multa dificultăţi de învăţare şi de participare la viaţa comunităţii. De
exemplu, copii cu dizabilităţi datorită unui accident, sau unor sechele de poliomelită, pentru ccă nu pot să
meargă sau să urce scările, şansa de a participa la viaţa comunităţii sunt foarte puţine. Este posibil să se
ruşineze de corpul său, îi lipseşte încrederea şi încearcă să evite să se joace cu alţi copii. O primă soluţie
ar fi eliminarea deficienţei, dar dacă medical deficienţa respectivă nu se poate vindeca, atunci se poate
acţiona în sensul de a schimba mediul pentru copil, astfel încât efectul deficienţei să fie mai puţin evident.
Multe din efectele deficienţelor se pot reduce în cazul în care copiilor li se oferă şansa de a interacţiona cu

217 / 586
colegii şi adulţii din comunitatea căruia îi aparţine, de a fi învăţaţi de părinţi şi profesori care să-i ajute să-
şi însuşească noi abilităţi. Pe lângă nevoile fizice, copilul mai are şi alte nevoi care sunt vitale pentru
dezvoltarea lor emoţională şi mentală: nevoia de a se simţi ocrotit şi în siguranţă, nevoia de interacţiune şi
stimulare. Comunicarea, jocul şi afecţiunea sunt esenţiale pentru dezvoltarea fizică, mentală şi emoţională
a copilului.
Familiile şi şcoala trebuie să găsească modalităţi de a antrena copii cu cerinţe speciale la activităţi
curente din viaţa cotidiană.
Între toate dizabilităţile, cele intelectuale sunt cele mai frecvente. Cauzele acestora pot fi multiple:
afecţiuni genetice, intrauterine, la naştere, accidente şi boli, cauze psihosociale. Profesorii care lucrează
cu aceşti copii vor lua măsuri de adaptare a copiilor în clasă, ocupându-se în activitatea de predare –
învăţare în mod special de copilul cu astfel de dizabilităţi. Profesorul trebuie să-şi asume
responsabilitatea pentru toţi elevii din clasă, chiar dacă există un ajutor suplimentar, pentru copii cu
cerinţe speciale, pe perioade limitate de timp într-un mod sau altul. Va fi încurajat, ajutat, sarcinile ce îi
revin vor fi descompuse în etape. Copilul va lucra împreună cu alt coleg care îl va ajuta în rezolvarea
sarcinilor.
Valoarea educaţiei incluzive, pentru orice elev constă în faptul că este împreună şi poate să
colaboreze cu alţi elevi. Profesorii au datoria de a încuraja acest lucru, deoarece experienţa demonstrează
că elevii cu cerinţe speciale pot fi izolaţi chiar şi atunci când se află în clase sau în şcoli. Ceilalţi copii
trebuie să înţeleagă de ce unii colegi de-ai lor nu pot vorbi, sau se comportă astfel. Diversitatea trebuie
recunoscută şi respectată.
Cel mai mare obstacol în faţa incluziunii este atitudinea negativă. Copii nu sunt obişnuiţi cu alţi copii care
arată şi se comportă „altfel” decât ei. Părinţii îşi pot face probleme privind „scăderea standardelor”
copilului, dacă în clase obişnuite sunt incluşi şi copii cu dizabilităţi sau alte cerinţespeciale. Profesorii
sunt cei care deţin instrumentele formării unor atitudini pozitive ale părinţilor, şi ale copiilor, dar şi ale
celorlalte cadre didactice.
Sintagma „Educaţie pentru toţi” înseamnă educaţie pentru toţi copii, inclusiv cei cu dizabilităţi sau
cei care provin din grupuri marginalizate ale societăţii. Educaţia incluzivă apare, astfel , ca fiind un
răspuns complex pe care pedagogia îl oferă şcolii care aspiră să realizeze o unitate în diverditate. În felul
acesta ea militează pentru respectul faţă de fiecare individ şi pentru recunoaştere diferenţelor drept
principiu fundamental al realizării educaţiei de bază pentru toţi.
Educaţia pentru toţi şi pentru fiecare este o educaţie deschisă pentru toate persoanele, indiferent de
vârstă, condiţie socială sau alte criterii, o educaţie flexibilă adaptată şi adaptabilă necesităţilor specifice
individuale, într-o societate deschisă, democratică care aşează efectiv omul, ca valoare supremă, în
centru.
Bibliografie:

- Radu I., 1974, Psihologie şcolară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti

- Văideanu George, 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Polirom, Bucureşti;
- Vrăjmaş Traian, 2004, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti;

218 / 586
 INFLUENȚELE NEGATIVE ALE LUMII MODERNE ASUPRA
COPILULUI
Grigore Mocăniță Geta

GPP ” Prichindel “Amara

Secolul vitezei ne afectează indiferent de voința noastră. Lumea modernă a înlesnit traiul
omenirii, dar avantajele aduse de aceasta, folosite în exces sunt considerate „drogurile” lumii moderne:
televizorul, computerul, hrana procesată ...
Omul în general, iar copilul cu atât mai mult, are nevoie de iubire , înțelegere, compasiune valori
la care mulți au renunțat sau pur și simplu le-au uitat fiind prea implicați în procesul dezvoltării
tehnologice, prea ocupați să acumuleze bunuri materiale și să creeze un standard de viață cât mai ridicat.
În lumea modernă poveștile pentru copii nu mai sunt cu prințese, prinți și cai albi. Vechea lume de basm
cu care am fost obișnuiți în copilărie, s-a transformat într-o lume SF. O lume în care prințul a devenit
soldat universal, zmeul s-a modernizat și el, devenind un robot demn de toată groaza, specializat în
mânuirea armelor cu laser, iar cei mai de temut inamici sunt, nimeni alții, decât extratereștii . Lumea
modernă a devenit într-un fel distructivă pentru dezvoltarea copiilor. Copiii sunt privați de dreptul de a
crește în ritrmul lor normal din cauza unui complex de factori în care intră alimentația tip „fast-food”,
suprasolicitarea la școală și jocurile pe calculator, avertizează mai mulți experți , citați de publicația
britanică “This is London”. Această publicație învinovățește industria marketingului de faptul că-I
determină”să se comporte și să se îmbrace ca niște mini-adulți”, în timp ce televiziunile au emisiuni
necorespunzătoare pentru vârsta lor și ca rezultat, riscă să cadă pradă depresiilor și altor probleme legate
de dezvoltarea personalității lor. Ei au nevoie în continuare de ceea ce oamenii au avut întodeauna nevoie,
respectiv de alimentație reală (opusă celei de tip fast-food), de jocuri reale (opuse jocurilor sedentare la
calculator), de experiențe reale în lumea în care trăiesc și interacțiuni regulate cu adulții importanți din
viața lor”.
Experții români sunt de părere că nici copiii de la noi nu sunt departe de cei din țăriile
occidentale. Pretențiile exagerate ale profesoriilor și părințiilor, sedentarismul , televizorul urmărit în
exces, computerul și jocurile sale pline de violență, mâncarea nesănatoasă riscă să-i îmbolnăvească pe
micuți de depresii și anxietate.
Specialiștii în domeniu au realizat portretul robot al copilului modern din România:
*Este sedentari din cauza televizorului (se uită în exces la desene animate), a lipsei mișcării , stă
mult în fața computerului ;
*Acumulează multe informații de la o vârstă din ce în ce mai fragedă ;
*Are probleme de sănătate și ea des medicamente ;
*Mănâncă și -și sărbătorește ziua de naștere la fast-food ;
*Petrece puțin timp cu alți copii ;
*Se straduește să atingă perfecțiunea ;
Vrea să devină vedeta și nu acordă importanța educației ;
Orice părinte responsabil trebuie să devină îngrijorat în fața acestui posibil portret.
Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact asupra omului îl are televizorul. Ca aparat
televizorul este o invenție a minții omenești –care, în sine, nu este nocivă; însă modul în care el este
folosit poate avea efect devastator asupra personalității. Cei care luptă împotriva apariției timpurii a
televizorului în viața copilului se bazează pe aspectele considerate nocive, cu consecințe în dezvoltarea
ulterioară a micuțului. Ei consideră că televizorul prezintă aspecte traumatice ale vieții cotidiene, care pot
sa-l afecteze pe micuț. Chiar și în cadrul filmelor permise cu acordul părințiilor există foarte multe scene
de violență sau de sex . Ele nu sunt percepute de copil cu sensul exact și pot fi repetate mimetic. Totodată,

219 / 586
timpul îndelungat petrecut în fața televiorului duce la stări de oboseală și nervozitate, pot afecta ochii
micuțului, dar cel mai rău îi pot altera sufletul.
Televiziunea are o tendință tot mai accelerată și mai accentuată de a nu mai îndeplini funcția de
divertisment, informație, cultură. Ea este, cel mai activ modelator de atitudini și mentalități de departe
cel mai mare furnizor de violență dintre sursele mass-media este televizorul. Cel mai ușor devin victime
ale violenței copiii. În primul rând, pentu că mintea lor nu le permite să analizeze critic informațiile
primite. În al doilea rând, deoarece sunt la vârsta la care personalitatea lor este în formare și asimilează
tot ceea ce văd în jur. Până la vârsta de șase-șapte ani, nu fac foarte bine distincția între realitate și
ficțiune. Imaginați-vă că, la televizor, un copil vede un erou care primește o lovitură foarte puternică , dar
acesta nu pățește nimic. E posibil ca micuțul să creadă că, lovindu-l astfel pe prietenul său de joacă, nici el
nu va fi, rănit. Vizionarea îndelungată a programelor de televiziune poate avea efecte deosebit de grave
asupra copiilor, asta cu atât mai mult, cu cât unii părinți își lasă copiii să stea cuminți în fața telefonului,
televizorului, în timp ce ei își fac treburile. Un fapt îngrijorător este și acela că ei pot să urmărească orice
program, indiferent de avertismentul din josul ecranului. Timpul petrecut în fața telefonului, televizorului
este strâns legat de comportamentul agresiv de mai târziu, în special pe intervalul de vârste 16-22 de ani.
Desenele animate sunt nevinovate doar în aparență. „Țâmpitule, prostule, handicapatule”! Aceste
expresii sunt pur și simplu replici din cele mai recente desene animate difuzate pe canalele pentru copii.
Aparent inofensive și distractive, desenele animate încep să-i îngrijoreze pe părinți din cauza limbajului
și imaginiilor violente. „Boule animalule , am să-ți rup mâinile și picioarele! ” E o replică dintr-un desen
animat pentru copii. Personajele mint , înșeală și își adresează replici nepotrivite . Cu toate acestea,
serialele de desene animate, sunt urmărite în continuare de mulți copii . La fel ca și filmele, există și
desene animate în care violența abundă: eroi care ucid cu arme de foc sau arme albe, fete care se bat cot
la cot cu personajele masculine, împărțind pumni și picioare tuturor celor care sunt împotriva lor.
Violența desenelor animate trece în realitate. În România, crimele îngrozitoare săvârșite de unii
copii i-au facut pe responsabilii de la Televiziune să însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri și pătrate
colorate, filmele nocive pentru copii . Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme
de catre copii?
Este normal ca, la această vârstă , copiii să aibă ca idoli superiorii (mai ales pe cei din desenele
animate), deoarece sunt înzestrați cu puteri fantastice. Copiii înțeleg că sunt neputincioși , că sunt
dependenți de părinți și de alți adulți din viața lor și compensează acest lucru identificându-se cu
personaje puternice. Atât timp cât cei admirați de ei sunt justițiari ai binelui , lucrurile sunt foarte firești.
Problema este că ei se pot identifica și cu personaje deosebit de agresive, care folosesc lupta ca scop în
sine, doar pentru simplul fapt că aceștia apar ca singura ofertă de pe ecran.
Un dușman al copilăriei fericite poate fi și computerul, atunci când este folosit în exces.
Cercetătorii de la Universitatea Tohoku din Japonia au descoperit că jocurile pe computer stimulează
doar acele părți ale creierului responsabile cu mișcarea și percepția vizuală, și nu ajută dezvoltarea altor
arii importante. Copiii care își petrec mult timp jucându-se la calculator nu reușesc să-și stimuleze
suficient lobii frontali, care joacă un rol important în controlul comportamentului și dezvoltarea
memoriei și învățării. Computerul este acum mai mult decât o modă și de aceea nu va putea fi evitat
contactul cu el. Copilul poate să înceapă, din punct de vedere fiziologic, la 2-3 ani, dar psihologic ar fi
mai indicată vârsta de 5-6 ani.
Alimentele procesate sunt văzute ca o necesitate a lumii moderne. Astăzi , o dată cu creșterea
populației globului , alimentele procesate au devenit indispensabile pentru hrana noastră zilnică.
Companiile producătoare din industria alimentară acoperă această cerere uriașă de alimente procesate,
respectând condițiile de fabricare, depozitare, transport și comercializare, de la producător la
consumatorul final, esențiale pentru siguranța și igiena alimentară. Cu toate acestea, efectul hranei
procesate sau înalt procesate este devastator asupra sănătății copilului aflat în plină dezvoltare. Acesta
este și motivul pentru care obezitatea la adolescenți a luat amploare în ultimile decenii, ajungând în țările
occidentale o problemă de sănătate publică. Lumea modernă este îngrijorată de faptul că unul din cinci
adolescenți este astăzi obez. Cauza principală este nepriceperea familiilor în ceea ce privește alimentația
copiilor. Se folosesc alimente sintetice, foarte bogate în zaharuri, foarte multe băuturi răcoritoare, cu

220 / 586
arome identic naturale și cu conținut mare de bzahăr rafinat, făinoase, dulciuri, care înlocuiesc fructele,
explica medicul pediatru Rodica Nanu, consultant UNICEF. Părinții muncesc mult, copiii sunt singuri
acasă, li se dau bani de buzunar și ei se duc să mănânce pizza sau hamburgeri. Copilul unic și copiii
crescuți de bunici își satisfac toate poftele, fiind răsfățați, premiați cu dulciuri de proastă calitate. Cei care
primesc bani de buzunar, care consumă la fast-food mâncare procesată, plină de grăsimi, o mâncare
hipercalorică, sunt cei mai expuși la obezitate infantilă. Cu cât alimentația este mai sofistificată ,mai
industrializată cu atât este mai nocivă și mai toxică.Scopul acestei informări, chiar dacă dură în anumite
părți, nu este de a speria părinții , ci de a le arăta realitățiile , de a-i pune pe gânduri și de a trage un
semnal de alarmă vizavi de efectele negative pe care lumea modernă în care trăim le are asupra copiilor .
Părinții nu trebuie să închidă copiii în lumea televizorului și a computerului , chiar dacă trăim
într-o lume modernă. Atâta timp cât există alternative : plimbări în natură , jocuri în aer liber, practicarea
unui sport , activitățiile plăcute de pictură , muzică , întâlniriile cu prietenii , nu trebuie să limităm
universul copilăriei copiilor noștri.

221 / 586
 UTILIZAREA METODELOR BAZATE PE ACŢIUNEA ELEVULUI - O
NECESITATE
ÎN FORMAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE

Prof. ing. Grigorescu Cristinel

Liceul Tehnologic "Dinu Brătianu" Ştefăneşti, jud. Argeș

Învăţământul ocupă un rol privilegiat în sistemul social, obiectul activităţii sale fiind omul cu înalte
calităţi ale cunoaşterii şi creaţiei, ale practicării unei profesiuni şi a unei atitudini civice elevate.
În contextul iniţiativelor şi demersurilor menite să asigure un mediu economic sănătos, o dezvoltare
economică durabilă a ţării şi înscrierea României în tendinţele şi procesele ce au loc în plan regional şi
mondial, învăţământul profesional şi tehnic trăieşte momentele unei ample transformări, parcurgând un
ansamblu de prefaceri şi adaptări care implică, printre altele, regândirea metodelor de predare-învăţare.
Asimilarea funcţiilor complexe ale liceelor tehnologice privind asigurarea formării şi dezvoltării
competenţelor profesionale, coform standardelor de pregătire profesională, nu se poate realiza decât printr-un
mod nou de organizare a secvenţelor didactice în cadrul procesului instructiv-educativ.
Metodele şi metodologiile, ca ansamblu organizat al metodelor, reprezintă moduri de concepere şi
organizare a oricărei activităţi, din cele mai diverse domenii şi fac parte din constucţiile mentale care
facilitează înţelegerea şi, eventual, transformarea obiectelor şi fenomenelor.
Activitatea instructiv-educativă din învăţământul profesional şi tehnic, ca tip special şi de mare
complexitate de activitate didactică, conţine metodele prin care se poate înfăptui instruirea în domeniul
respectiv, dar din perspectiva unuia sau a mai multor principii. Metodele de lucru, în orice domeniu al
activitaţii didactice sunt astfel o concretizare, o sistematizare a operaţiilor concrete de acţiune, prin care se
exprimă o concepţie, o orientare, o strategie, o înţelegere asupra procesului sau fenomenului respectiv. Pe de
altă parte, într-o nouă viziune despre metodele de instruire şi educare a elevilor, acestea sunt înţelese ca
expresii concrete ale situaţiilor de învăţare, de educaţie în care sunt cuprinşi elevii sau pe care le parcurg.
Proiectarea şi realizarea metodelor de predare-învăţare în învaţământul profesional şi tehnic prezintă
unele particularităţi, în raport cu alte niveluri ale instruirii şi educaţiei, determinate de:
 rolul sporit pe care îl joacă creativitatea teoretică şi practică ;
 creşterea gradului de complexitate a metodelor prin derivarea unor noi procedee sau a transferului
acestora de la o metodă la alta;
 dezvoltarea metodelor « acţionale » care vizează formarea unor capacităţi psihomotorii şi fizice,
precum şi a deprinderilor de muncă productivă a elevilor.
Una dintre orientările principale manifestate, astăzi, în didactica preuniversitară, se concentrează
pentru distanţarea de metodele şcolăreşti bazate pe condiţionare, memorizare şi repetiţie, şi promovarea
metodelor care au în centru participarea activă şi, deci, interesul direct sau indirect al elevului în propria
formare şi dezvoltare cognitivă. Caractersiticile acestor metode care asigură un nivel înalt de coparticipare a
elevilor, reprezintă elemente cheie ce trebuie avute în vedere în construirea oricărei situaţii de instruire şi
educaţie.
Un prim element metodologic al oricărui demers didactic este, în cazul elevilor, sensibilizarea şi
crearea unei situaţii de receptivitate, care, pe baza fenomenului psihologic potrivit căruia implicarea
personală într-o experienţă provoacă nu numai o acţiune asupra opiniilor, ci şi o activitate personală intensă,
au drept consecinţă activizarea. Sensibilizarea se obţine ca rezultat al unui moment emoţional creat atât prin
implicarea experienţei personale, cât şi prin punerea în lucru a unor resurse motivaţionale multiple.
Sensibilizarea rezultă din punerea sub tensiune a capacităţilor elevului în raport cu fenomenul studiat sau cu
situaţia la care participă, dar este condiţionată de crearea unei situaţii-problemă care să solicite găsirea unei
soluţii pentru rezolvarea şi depăşirea impasului creat. O astfel de situaţie trebuie să fie o situaţie-presiune, în
care elevii să simtă că numai prin rezolvarea ei se poate reinstaura echilibrul anterior. Deşi punerea în lucru a
unei astfel de situaţii este dificil de realizat, există câteva repere care pot ajuta la crearea ei, cum ar fi: situaţia
în care sunt puşi elevii creează posibilitatea trecerii de la o motivaţie interioară la o realizare superioară;
motivaţia este atât exterioară cât şi interioară, în sensul de a cuprinde atât interesele elevilor, cât şi condiţiile
de mediu.
Un alt element determinant al demersului didactic este angajarea personală. De obicei, angajarea
elevului în propria formare este funcţie de calitatea interacţiunii dintre organele de receptare a informaţiei şi
stimul. Potrivit cecetărilor, atenţia este reţinută, ca de altfel şi informaţiile care se vehiculează, în modul
următor: 10% din ceea ce citim, 20% din ceea ce auzim, 30 % din ceea ce vedem, 50% din ceea ce auzim şi

222 / 586
vedem în acelaşi timp, 80% din ceea ce spunem, 90% din ceea ce spunem şi facem ca produse ale activitaţii
noastre personale sau în care suntem implicaţi.
Angajarea personală a elevului la propria formare are la bază, în mare masură, interesele care îl
poartă şi gradul în care o activitate sau alta corespunde acestora. Totodată, angajarea personală într-o
activitate este şi funcţie de starea de potenţialitate a organelor receptoare ale elevului, de modul în care o
informaţie sau o activitate acţioneaza asupra lui. Fără luarea în considerare a unor astfel de elemente,
activitatea instructiv-educativă are puţine şanse de reuşită. În acest sens, cunoaşterea aprofundată a
capacităţilor cognitive, afective sau volitive ale elevilor este un punct de reper sigur în organizarea şi
desfăşurarea tuturor proceselor instructiv-educative.
Participarea este în stânsă legătură cu motivarea iar motivarea se poate spori prin crearea unor
situaţii care să o solicite. Aceste situaţii presupun inducerea unei tensiuni afective care să aducă cu sine
satisfacţia, dezvoltarea aspiraţiilor proprii şi a nevoilor susceptibile de a spori coparticiparea. În asfel de
condiţii, situaţia educativă creată dinamizează activitatea celui ce se educă, dirijează orientarea
comportamentului acestuia într-un mod organizat din perspectiva realizării unui scop. Mai mult, se produce o
deschidere a conştiinţei în direcţia învăţării prin intensificarea stimulilor specifici, prin concentrarea atenţiei
şi,deci, prin realizarea unei subtensiuni care facilitează transformările, atât la nivelul înţelegerii propriu-zise,
cât şi al atitudinilor.
Existenţa unui interes pozitiv pentru activitatea desfăşurată, prezenţa unei atenţii continue în acestă
activitate, existenţa unui nivel înalt de rezistenţă la oboseală şi la momente critice, exitenţa unui interes
pentru progresul şi performanţele realizate în cunoaştere şi acţiune precum şi desfăşurarea acţiunilor într-un
ritm alert, cu productivitate sporită, se constituie ca repere sigure în crearea unei situaţii motivante.
Organizarea şi desfăşurarea educaţiei preuniversitare astfel înţelese este foarte importantă pentru
trezirea curiozităţii şi a nevoii de cunoaştere în raport cu aşteptările elevului. Suscitarea interesului
determinat de noutate posedă caracteristica de a exercita presiune asupra gândirii şi motivaţiei acestuia. La
rândul lui, succesul personal sau reuşita duc la dezvoltarea nevoilor de afirmare existente în fiecare individ.
Nu trebuie neglijate nici aspectele precum utilitatea, perceperea clară a scopului, nivelul de facilitate,
prestigiul social sau valoarea activităţii de învăţare. Toate acestea vor determina multiple posibilităţi de
învăţare, de ridicare a nivelului implicării elevilor în propria dezvoltare cognitivă, educaţională.
Controlul procesului instructiv-educativ şi evaluarea rezultatelor reprezintă alte două elemente
esenţiale care asigură un înalt nivel de coparticipare a elevilor. Prin intermediul acestora se facilitează o
legătură inversă între obiectivele propuse şi rezultatele obţinute, precum şi posibilitatea unei intervenţii pe
parcursul desfăşurării activităţilor. Controlul trebuie înţeles ca exprimând nivelul de stapânire a problemelor
cuprinse în situaţia educativă, a metodelor prin care se realizează educaţia şcolară, şi nu o activitate
administrativă formală.
Cel ce asigură controlul activităţilor instructiv-educative trebuie să aibă în vedere mai ales conţinutul
problemelor şi corectarea diferiţilor parametri interveniţi în desfaşurarea unor astfel de activităţi. Într-o
viziune mai largă, controlul se identifică astfel cu evaluarea, adică cu activitatea de măsurare a gradului de
realizare a obiectivelor pe care procesul instructiv-educativ şi le-a propus.
O mare grupă de metode de predare-învăţare folosite în învăţământul profesional şi tehnic o
reprezintă metodele bazate pe acţiunea elevului sau practice-demonstrative. Sub raport logic şi psihologic, în
cazul metodelor bazate pe acţiune, efectele instruirii şi educaţiei sunt rezultatul prioritar al activităţii proprii a
elevului şi nu simple reflexe ale unor evenimente exterioare lui, ca în cazul metodelor expozitive. Între
operaţiile logice care intervin, în cazul metodelor bazate pe acţiunea elevului, se numără investigaţia
cognitivă asupra realului, care face obiectul acţiunii directe, pentru a-i sesiza aspectele esenţiale, după care
urmează construcţia posibilelor modele explicative şi, în final, evidenţierea legităţilor care guvernează
procesele de modificare a realului, a obiectelor şi fenomenelor respective.
Educaţia şi instruirea în învăţământul profesional şi tehnic reprezentând, în conţinutul lor, o
dezvoltare a capacităţilor, a cunoştinţelor, a deprinderilor şi a modului de a fi prin acţiunea propriu-zisă, prin
experimentare, prin exerciţiul practic, au determinat afirmarea unui nou principiu în practica şcolară şi
anume: “elevul să înveţe prin a face, prin a rezolva problema, a cerceta, a descoperi”. Pe fondul acestui
principiu şi în contextul în care elementele instructiv-educative ce însoţesc metodele bazate pe acţiune
constau, mai ales, în asimilarea cunoaşterii ca proces şi nu doar ca rezultat, şi în punerea în lucru a întregii
cunoaşteri realizate, a perseverenţei, a spiritului critic, a originalităţii, a capacităţii de a lua decizii, alături de
tehnicile proprii de observare şi experimentare, de inducţie şi deducţie, se constată astăzi o extindere a
metodelor bazate pe acţiune, practic-demonstrative.

223 / 586
 În societatea contemporană, învăţământul nu numai că participă la înfăptuirea în practică a
dezvoltării ştiinţifice, economice, sociale si culturale dar este şi puternic influenţat de progresele şi de
schimbările profunde înregistrate în ştiinţă si tehnică.
Termenul de « tehnoştiinţă » desemnează noul orizont la care au ajuns cunoaşterea şi acţiunea umană
şi în ţara noastră. Dacă în secolele trecute, descoperirile ştiinţifice se făceau, de regulă, oarecum independent
de dezvoltarea tehnicii, astazi, îngemănarea dintre cele două zone este aşa de mare încât una nu poate merge
mai departe fără de cealaltă.
Tehnoştinţa exprimă, deci, noi principii existente în lumea de azi şi anume că, fără un înalt nivel de
cunoaştere încorporat în acţiune, aceasta nu are sorţi de succes, iar, pe de altă parte, nici o acţiune umană, azi,
nu se poate dispensa de instrumentele tehnologice cele mai avansate.
Învăţământul profesional şi tehnic nu poate rămâne în afara acestui mers necesar al lumii
contemporane.
În contextul creşterii volumului de informaţii ce caracterizează epoca contemporană, o adevarată
revoluţie pentru procesul instructiv – educativ o reprezintă utilizarea calculatorului care, prin construcţia sa
tehnică şi ştiinţifică, are posibilitatea de a stoca, de a prelucra şi de a disemina un volum impresionant de
informaţii către elevi. În cazul lucrărilor practice, utilizarea calculatorului face ca prezentarea principalelor
elemente teoretice si a schemelor experimentului, înscrierea datelor obţinute în urma măsurătorilor,
prelucrarea datelor, calculul erorilor si evidenţierea dependenţelor grafice să se realizeze foarte rapid,
crescând eficienţa si productivitatea activitaţii practice. Totodata, cu programe specializate, se pot obţine
modelări si simulări tridimensionale care permit demonstrarea atât a funcţiei cât şi a formei, dar care, deşi
apropiate de realitate, nu pot înlocui niciodată practica reală.
Organizarea şi desfăşurarea educaţiei, prin prisma creşterii ponderii metodelor bazate pe acţiunea
elevului şi a noilor tehnologii de informaţie şi comunicare, asigură, în educaţia elevilor, un ridicat nivel de
eficienţă şi de formare a competenţelor profesionale.

BIBLIOGRAFIE
1. Niţucă C.,Stanciu T., Didactica disciplinelor tehnice, Editura PERFORMANTICA, Iaşi, 2006
2. [2] Ştefan Iancu, Tehnologia informaţiei în pragul mileniului III, Univers Ingineresc, Nr. 12, 16-30
iunie 2002.
3. Stoica, M., Psihopedagogia personalităţii, EDP, Bucureşti, 1996.
4. Călin, M., Teoria educaţiei. Fundamentare epistemică şi metodologică a acţiunii educative, Editura
“ALL”, Bucureşti, 1996.
5. Davits, J. R., Ball, S., Psihologia procesului educaţional, EDP, Bucureşti, 1991.

224 / 586
 DIMENSIUNI ALE INCLUZIUNII EDUCAȚIONALE

Prof. GUGIU VIORICA, GRĂDINIȚA NR. 35, BUCUREȘTI

Educația incluzivă este un proces în continuă evoluție, schimbare și îmbunătățire a

instituțiilor și sistemului de învățământ pentru a face educația cât mai prietenoasă și benefică pentru
toți copiii. Este reconsiderarea culturii, politicilor și practicilor educaționale, astfel încât acestea să
răspundă diversității copiilor și cerințelor acestora, flexibilizarea sistemului de învățământ, pentru ca
acesta să fie adecvat cerințelor oricărui elev. Educația incluzivă este un efort continuu de identificare
și eliminare a barierelor din calea accesului copiilor la educație, abordarea fiecărui caz drept o situație
unică, particulară. Este axarea pe soluționarea barierelor determinate de atitudini, politici, practici,
mediu și resurse. Educația incluzivă este un proces participativ, care implica factori de decizie, cadre
didactice, părinți, membri ai comunității, lideri locali, reprezentanți ai ONG-urilor, este un proces care
are loc atât în mediul școlar, cât și în afara sistemului formal de educație.
Școala incluzivă trebuie să cuprindă în procesul educațional toți copiii, indiferent de
condițiile fizice, intelectuale, sociale, educaționale, lingvistice, să se adapteze unei pedagogii centrate
pe cel care învață, și să asigure o educație de calitate pentru toți.
Educația incluzivă de calitate presupune relevanță, eficiență, eficacitate și adecvare la
nevoile și așteptările beneficiarilor.
În orice act de educație se întrepătrund trei dimensiuni importante, dimensiuni de bază ale
educației incluzive, care sunt explorate în cadrul Indexului incluziunii, în conformitate cu care
culturile, politicile și practicile definesc școala incluzivă. Cele trei dimensiuni sunt prezentate în Index
ca orientări de bază și criterii de evaluare a nivelului de dezvoltare a școlii incluzive. În demersul de
stabilire și analiză a dimensiunilor incluziunii, autorii Indexului incluziunii (Booth T., Ainscow M.)
pornesc de la necesitatea creării culturilor instituționale (concepții, atitudini, tradiții, obiceiuri), care
susțin promovarea incluziunii. Dezvoltarea valorilor incluzive, împărtășite de întreaga comunitate
școlară, determină schimbări importante pe celelalte dimensiuni.
Cultura, ca dimensiune a vieții școlare, se referă la măsura în care filosofia educației
incluzive este împărtășită de toți membrii comunității școlare și de toți cei care intră în școală. De fapt,
crearea culturii școlii trebuie să devină un proces la fel de important ca acela de predare a
cunoștințelor și dezvoltare a deprinderilor. O astfel de filosofie va putea sta la baza unor strategii și a
luării unor decizii curente privind practica. Această dimensiune se referă deci atât la realitatea unei
școli cât si la imaginea transmisă despre aceasta.
Dimensiunea „Crearea culturilor incluzive” se referă la crearea unei comunități protejate,
primitoare, care acceptă, colaborează, stimulează, în care toți sunt apreciați. Se elaborează valorile
incluzive comune, care apoi sunt comunicate întregului personal, copiilor și familiilor acestora,
consiliului administrativ, comunităților din jur și tuturor celor care lucrează în scoală și colaborează cu
ea. Valorile culturilor incluzive ghidează deciziile cu privire la politicile și practicile de moment,
pentru o garanție că dezvoltarea este coerentă și continuă.
Integrarea schimbării în cadrul culturilor școlare asigură că aceasta este integrată în
identitatea adulților și a copiilor și este transmisă nou-veniților.
Producerea politicilor incluzive asigură cadrul instituțional de dezvoltare a educației
incluzive la nivelul instituției. Politicile sunt concepute în așa fel încât să asigure proiectarea
proceselor, precum și să încurajeze toți subiecții educaționali să devină promotori activi ai incluziunii.
Politicile oferă repere pentru strategii clare, care orientează comunitatea școlară și membrii acesteia
spre dezvoltarea incluziunii reale, de calitate.
Această dimensiune se referă la plasarea abordării incluzive în inima dezvoltării școlare,
astfel încât aceasta să pătrundă în toate strategiile și să nu fie privită ca o nouă strategie care se adaugă
la cele existente. Se va asigura ca atenția față de conceptul de educație incluziva să fie prezentă în
toate aspectele planificării școlare.
Dimensiunea „Elaborarea politicilor incluzive” asigură că incluziunea pătrunde în toate
planurile legate de școală și îi implică pe toți. Politicile încurajează participarea copiilor și a
personalului din momentul intrării în școală. Școala este încurajata să incorporeze toți copiii din
localitate și să minimizeze presiunile de excludere. Politicile de susținere includ toate activitățile care
sporesc capacitatea unui cadru de a răspunde la diversitatea celor care fac parte din el, de o manieră
care îi apreciază pe toți în mod egal. Toate formele de sprijin sunt unificate într-un cadru comun,
menit să asigure participarea tuturor și dezvoltarea școlii ca un tot întreg.
225 / 586
 Desfășurarea și implementarea practicilor incluzive asigură transferul politicilor și culturii
în activitatea curentă, desfășurata la clasa și în afara ei, orientată spre includerea efectivă a tuturor
copiilor în procesul educațional.
Această dimensiune se referă la asigurarea reflectării în activitatea la clasă atât a culturii
cât și a politicilor incluzive ale școlii. Astfel, trebuie să se asigure că planurile de învățământ și modul
în care ele se implică – în interiorul și în afara clasei – să încurajeze participarea tuturor elevilor.
Dimensiunea Dezvoltarea practicilor incluzive se referă la dezvoltarea a ceea ce se predă și se învață și
la modul în care are loc predarea și învățarea, astfel încât să reflecte valorile și politicile incluzive.
Învățarea este conectată la experiență, la nivelul local și global, precum și la drepturi, și cuprinde
problemele legate de durabilitate.
Învățarea este dirijată astfel încât activitățile de predare și învățare să răspundă la
diversitatea tinerilor din cadrul școlii. Copiii sunt încurajați să fie activi, reflexivi, critici și sunt văzuți
ca o resursă pentru învățare reciprocă. Adulții lucrează împreună și astfel își asumă cu toții
responsabilitatea pentru învățarea tuturor copiilor.
Culturile sunt la baza celorlalte dimensiuni, subliniindu-le semnificația. Politicile și
practicile se vor dovedi durabile numai dacă vor reuși să transforme culturile unei școli.
Culturile sunt moduri de viață relativ permanente, sunt stabilite și exprimate prin limbă și
valori. Ele instaurează o idee colectivă despre cum se fac sau ar trebui să se facă lucrurile.
Fiecare din cele trei dimensiuni este structurată pe două secțiuni, care, la rândul lor, conțin
seturi de indicatori, cunoscuți în mediul educațional drept indicatori ai incluziunii.
Dimensiunile și indicatorii incluziunii pot fi și sunt aplicați cu succes în procesul de
evaluare și autoevaluare a gradului de dezvoltare a incluziunii într-o instituție educațională.
Bibliografie:
 Balan V., Bortă L., Botnari V., Educație incluzivă – Unitate de curs, Ed. Lumos,
Chișinău, 2017;
 Booth T., Ainscow M., Indexul incluziunii – dezvoltarea procesului de învățare și
participare în școli, CFF Moldova, Chișinău 2015;
 Coord.: Vrasmaș E., Vrasmaș T., Educația incluzivă în grădiniță: dimensiuni,
provocări și soluții, UNICEF România, Buzău: Alpha MDM, 2012.

226 / 586
 A FI DASCĂL …
Prof. înv. primar Gut Mirela
C. N. „O. Goga” Marghita

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei, pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără
viaţă, dar educatorul creează un chip viu, uitându-se la el se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu”.
(Ioan Gură de Aur)

În spatele fiecărui om, bogat sau sărac, celebru sau nu, se află un dascăl. Iar primul dascăl care ne
sculptează caracterul şi sufletul este, neîndoielnic, învăţătorul.
Se spune că meseria de dascăl se poate învăţa teoretic. A fi însă dascăl este o artă. În faţa clasei
sau în mediul on-line intervine vocaţia de „dascăl”, misiunea de a fi actor pe diverse scene, în situaţi
distincte şi uneori întâmplătoare.
Din momentul în care ai intrat în clasă îşi face loc vocaţia de a te apleca cu dăruire și pricepere
spre ceea ce faci, de a-ţi privi discipolii pe care îi ai ca pe partenerii tăi de scenă, de a te coborî oricât şi
oricând la nivelul lor, de a face o poezie din fiecare temă predată, de a le inspira sentimentul că sunt
martori activi ai evenimentelor pe care tu le-ai descris, de a fi în permanenţă deschis spre nou şi inedit.
Noua piesă pe care o joc de fiecare dată când ajung în faţa copiilor va fi în fiecare an alta,
adaptată stării lor de moment, nivelului lor de pregătire şi mai ales de înţelegere. Va fi o altă regizare cu
alţi actori.
Prin maratonul pe care îl fac în cei patru ani de învăţământ primar, eu voi fi învingătoare dacă mi-
am dus la bun sfârşit misiunea şi dacă învăţăceii mei au înţeles ceea ce înseamnă să fii om.
A fi dascăl înseamnă nu doar a poseda cunoştinţe ştiinţifice de specialitate, ci a avea şi
capacitatea de a le transpune şi traduce didactic, adică posibilitatea de a şti ce, cât, cum, când şi cui
ofer….. a fi dascăl înseamnă să ai vocaţie, la fel ca în cazul medicilor şi preoţilor... nu poţi face această
meserie fără a avea vocaţie... e ceva de suflet, implică mai mult decât mintea şi cunoştinţele tehnice ale
meseriei, implică o anumită structură sufletească, spirituală, o disponibilitate anume, o deschidere sinceră
spre oameni, spre viaţă... adică o anumită categorie de oameni de calitate... .
Pentru a fi dascăl trebuie să ai un suflet deschis oricărui copil, să-i iubeşti necondiţionat pe
fiecare, să-i ocroteşti de toate problemele ce li se ivesc zi de zi, să le zâmbeşti şi să-i lauzi când reuşesc
ceva şi să-i mângâi, să-i încurajezi când lacrimi triste le curg pe obraz.
Nu există nimic mai blând pe lume decât ochii unui copil ce te privesc dornici de a-i purta pe
aripile viselor, a basmelor. Nu ai voie sa fii supărat, nu ai voie să nu te simţi bine, dar, nu uita, ca pielea se
încreţeşte, părul tău încărunţeşte şi zilele se adună în ani. ... e mai greu să fii lup, e mai greu să fii Goe,
dar forţa, determinarea ta şi dăruirea pentru arta de a fi dascăl, nu au vârstă.
Atunci când dăruieşti, primeşti înapoi, atunci când respecţi, indiferent de vârstă, eşti respectat,
atunci când iubeşti, eşti iubit şi nu lăsa niciodată să se tocească tăria pe care o ai în tine. Spiritul tău de
copil este cel ce îndepărtează pânza de păianjen depusă de anii care nu te ocolesc. Iubim ceea ce facem
pentru că ne simţim iubiţi de o clasă întreagă de copii, atât timp cât suntem cu ei suntem, copii şi noi.
Cum să iubeşti un om, nu te poate nimeni învăţa; este o chestiune care porneşte din sufletul
fiecăruia. Cum să iubeşti şi să înţelegi un COPIL este o chestiune necondiţionată, simplă şi complicată în
acelaşi timp.
Când eşti dascăl poţi şi trebuie să iubeşti un COPIL ca şi cum este parte din sufletul tău. Fiecare
generaţie care-ţi “trece prin mâini” îţi modelează într-un mod felul de a fi, de a merge mai departe. De la
fiecare copil înveţi ceva.
Îmi place să cred că, noi dascălii, cei care trăim în fiecare zi între copii, nu îmbătrânim niciodată
pentru că zilnic primim un strop din copilăria lor.

227 / 586
 Dorinţa mea a fost, ca precum într-un teatru de păpuşi, să le ridic copiilor cortina pentru a le da
un strop din ceea ce ştiu eu şi să le îndrum paşii spre viitorul care îi aşteaptă. Nu e nimic mai minunat
decât să fii înconjurat de acei ochi curioşi ai copiilor gata să descopere în fiecare zi câte ceva nou şi
bucuria din zâmbetele lor atunci când dezleagă precum nişte integrame lucruri care ţie îţi par banale. O
dată cu ei ajungi şi tu să te opreşti din goana zilnică şi să admiri în treacăt câte un anotimp despre care le-
ai povestit atâtea.
Am înţeles că în fiecare zi pentru a primi răsplată în aceasta meserie, trebuie să dăruiesc în fiecare
clipă şi fără teamă, trebuie să pun un strop de suflet şi de copilării în ceea ce fac. Am ales această meserie
pentru a dărui şi pentru a îndruma nişte paşi mici spre a ajunge paşi mari. Până la urmă am înţeles că doar
oamenii cu suflete pline de bunătate pot fi în preajma copiilor. Aceştia au nevoie de o mână blândă şi
caldă care să le şteargă lacrimile şi care să le arate norii şi soarele.
Aşa poţi merge mai departe, cu putere, cu încredere că şi mâine vei descoperi un COPIL de la
care „să-ţi tragi” stropul de tinereţe veşnică.
Cine crede că este uşor să lucrezi cu copiii este cu siguranţă un ignorant, un necunoscător care nu
s-a bucurat prea mult de compania lor.
Păcat! Şi milă să ne fie de acei oameni care refuză într-un fel sau altul această bucurie. Păcat că
sunt mulţi cei care nu înţeleg că a face învăţământ de calitate este în primul rând un exerciţiu de dăruire.
Îmi scot pălăria în faţa celor care în fiecare zi îţi mulţumesc că ai mers mai departe alături de
copiii lor.
„Mulţumesc pentru ziua de azi” sau un zâmbet sincer din partea părinţilor te face să uiţi că în acea
zi ţi-ai pierdut poate de multe ori răbdarea, că în acea zi trebuie să-ţi plăteşti facturile. Ce mai contează
aceste „nimicuri” când tu dimineaţă de dimineaţă eşti primită cu sincere îmbrăţişări, nerăbdare, încredere
şi speranţă.
Acestea sunt motivele pentru care îmi încep la fel dimineţile, CA DASCĂL.
Iar pentru că anii tot nu ne ocolesc am s-o citez, în încheiere, pe Maica Tereza din Calcutta: „Fă
astfel ca în loc de milă, să impui respect. / Când nu mai poţi să alergi, ia-o la trap. / Când nu mai poţi
nici asta, ia-o la pas. / Când nu poţi să mergi, ia bastonul. / Însă nu te opri niciodată.”
Aceştia suntem noi, educatorii si acesta este un mic crâmpei din sufletul nostru.

228 / 586
 O MOȘTENIRE VALOROASĂ PENTRU COPIII NOȘTRI

Hârlea Ana Maria,

Grădinița nr 252, Sector 1 Bucuresti

Dupa părerea mea, cel mai semnificativ citat despre mediu este proverbul indian: Noi nu
moştenim Pământul de la strămoşi, ci îl împrumutăm de la copiii noştri.
Conform acestui proverb, acțiunile noastre vor determina integritatea și sănătatea vieții copiilor
noștri.
Acest proverb ar trebui inoculat în mintea fiecărui om -tânăr sau în vârstă- întrucât, de acțiunile
noastre depinde integritatea mediului în care trăim.
Dacă, la începutul existenței sale pe acest Pământ, omul nu și-a pus problema epuizării resurselor
mediului, acum este cunoscut faptul ca aceste resurse sunt finite, epuizabile. Când oamenii trăiau
simplu, din epoca de piatră și până în Evul mediu, mediul inconjurator era protejat. Odata cu
industrializarea și epoca modernă, oamenii au început să polueze mediul. În perioada postmodernă a
zilelor noastre, caracterizată de consumerism dus la extremă, Pământul geme sub povara poluării si
epuizării resurselor sale.
Acțiunile oamenilor, dezvoltarea societăților moderne au rezultate nefaste asupra mediului:
agricultura excesivă duce la deșertizarea Pământului, iar exploatarea excesivă a resurselor naturale
conduce implicit spre epuizarea lor. Din acest punct de vedere, există câteva probleme majore cu care se
confruntă societatea contemporană: spaţiile împădurite se reduc, deşertul se extinde, solurile agricole se
degradează, stratul de ozon este mai subţire, numeroase specii de plante şi animale au dispărut sau sunt pe
cale de dispariţie, efectul de seră se accentuează. Dezvoltarea industrială din ultimele decenii a adus nu
doar progres şi bunăstare, dar a venit şi cu nişte costuri, în special de mediu, care ne afectează viaţa şi
sănătatea. De aceea, consider că este important să ţinem cont permanent de impactul acţiunilor noastre
asupra mediului înconjurător, asupra sănătăţii noastre, în ultimă instanţă. Fiecare om trebuie să
conştientizeze şi să-şi asume responsabilitatea privind impactul pe care viaţa lui o are asupra vieţii
planetei şi asupra vieţii celorlalţi.
Mediul înconjurător şi sănătatea sunt două daruri, iar dacă noi nu avem grijă de ele atunci cine o
va face în locul nostru? Binele planetei se află în mâinile noastre, la fel şi sănătatea şi viitorul generaţiilor
următoare! Întrucât omul este parte a naturii, trebuie să o respecte aşa cum se respectă pe sine şi să
acţioneze în mod responsabil, atât pentru a-şi asigura bunăstarea, dar şi pentru a respecta şi proteja mediul
înconjurător.
Este necesară mai multă atenţie şi responsabilitate din partea fiecăruia pentru a putea trăi într-un
mediu curat, pentru a respira aer nepoluat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de
viaţă sănătoase pe care ni le oferă natura. Nu trebuie să tratăm cu neglijenţă acest aspect important al
vieţii noastre, pentru că ignoranţa şi lipsa de preocupare vor duce la agravarea poluării mediului şi,
implicit, la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor dragi nouă.

229 / 586
 METODE INTERACTIVE ŞI UTILIZAREA ACESTORA

Prof. înv. primar- Hernest Filica

Şcoala Gimnazială ”MIRCEA CELBĂTRÂN”, Curtea de Argeş

Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii
critice, a creativităţii. Aceste metode se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare, care implică activ
elevii, punându-i în situaţia de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii
argumentate şi de a le comunica celorlalţi, de a sintetiza/ esenţializa informaţiile.
O metodă nu este bună sau rea în sine, ci, prin raportarea ei la o situaţie didactică, poate fi apreciată,
valorizată din punct de vedere al oportunităţii utilizării sau din punct de vedere al gradului de adecvare şi de
eficienţă. Modernizarea învăţământului implică şi înnoiri metodologice, concomitent cu restructurări la nivelul
finalităţilor.
Principalele direcţii de dezvoltare a metodologiei didactice pot fi:
●promovarea metodelor activ-participative;
●accentuarea caracterului formativ şi euristic al metodelor;
●valorificarea metodelor tradiţionale în direcţia activizării elevilor;
●extinderea metodelor bazate pe acţiunea practică;
●deschiderea metodologiei faţă de cerinţele educaţiei permanente;
●îmbinarea metodelor de învăţare individuală cu cele de învăţare prin cooperare.
Învăţământul modern solicită aplicarea metodelor active şi interactive, a celor care dezvoltă gândirea critică.
Metodele moderne sunt diverse de la autori la autori, şi sunt intr-o continuă dezvoltare. În cadrul orelor folosesc
diverse metode moderne care asigură o învăţare activă,cultivă cooperarea şi nu competiţia, , iar elevii se deprind
cu stategia cercetării.
Metoda pălăriilor gânditoare - Limba română, clasa a II-a, textul ,,Crăiasa Zăpezii” de H. Cr.
Andersen
Pălăria albă: informează (Despre ce este vorba în text – povestirea lecţiei)
Pălăria roşie: spune ce simte ( Ce ţi-a plăcut mai mult în text, de ce?)
Pălăria neagră: pesimistă ( De ce s-a speriat băieţelul? De ce crăiasa nu este lăsată să intre în casă?)
Pălăria galbenă: optimismul (Cum descrie bunica iarna? Care sunt frumuseţile pe care ni le poate oferi crăiasa?)
Pălăria verde: creativă ( Imaginează-ţi un dialog cu Crăiasa Zăpezii! Imaginează – ţi o călătorie în palatul
Crăiesei Zăpezii!)
Pălăria albastră: clarifică (Adresează câteva întrebări colegilor, prin care să clarifici conţinutul textului!)
O altă metodă folosită cu succes,, Expozia stelarǎ”, disciplina ştiinţe, clasa a III-a, tema,,Sarea”. Se scrie
problema a cărei soluţii trebuie descoperită, apoi se formulează cât mai multe întrebări care au legătură cu
această temă.
Cum

De ce Unde

SAREA SE
DIZOLVĂ
ÎN APĂ
Cine Când
Înțelegerea textului prin metoda „Diagramei cauză-efect” Limba română, clasa a IV-a, textul”Culesul
porumbului” după Ion Agârbiceanu

Timpul Locul Personaje

230 / 586
 EFECTUL- Carele scârțâie de povara porumbului.

Motivul Acţiunea Modul

Portofoliul, ca instrument de evaluare curentă îşi dovedeşte utilitatea furnizând informaţii esenţiale
învăţătorului pe baza cărora acesta îşi poate întemeia o judecată de valoare validă şi pertinentă asupra
performanţelor elevului pe o perioadă mai lungă de timp... Evaluarea cu ajutorul portofoliului trebuie să se
bazeze pe un sistem de informaţii cuprinzând date şi indicatori care să permită urmărirea evoluţiei fiecărui elev
în parte.
În cadrul orelor de ştiinţe ale naturii, la clasa a III-a, tema” Organele de simţ”, elevii au cules date despre
fiecare organ de simţ, au redat prin desen rolul acestuia, s-au folosit de dicţionar pentru unii termeni
necunoscuţi, au colecţionat imagini cu igiena organelor de simţ, cu factorii de risc, efectele acestor factori asupra
sistemului, măsuri de prevenire a bolilor, exemple de boli cu simptomele apariţiei şi caracteristici, ghicitori, fişe
de lucru cu diverse tipuri de itemi, metode moderne aplicate( metoda ciorchinelui, metoda Ştiu/ Vreau să ştiu/
Am învăţat), noutăţi în domeniu, curiozităţi.
Am abordat tema ” Să- l cunoaştem pe George Enescu” pentru orele de limba şi literatura română, dar
şi orele de educaţie muzicală. Pentru o astfel de temă, portofoliul şi-a dovedit utilitatea cunoaşterii unei
personalităţi a culturii româneşti, pentru care am desfaşurat activităţi specifice în orelor de curs şi în afara
orelor, bazate pe documente şi informaţii culese în timpul vizitei la Casa Memorială”George Enescu” din Sinaia:
- fişe de documentare, prin sortarea informaţiilor notate de elevi în cadrul vizitei menţionate sau în urma
studierii unor lecturi(” George Enescu”, după Pavel Câmpeanu, ” George Enescu” de Viorica Huber) .
Aspecte urmărite Informaţii Sursa informaţiilor
1. Copilăria lui George Enescu
2.Casa Memorială George Enescu
3. Activitatea artistică
- organizarea unei expoziţii cu diverse lucrări plastice inspirate din textele studiate, precum şi cu imagini ale
personalităţii menţionate;
- compoziţii ale elevilor despre viaţa si activitatea acestui român celebru ;
- interviuri imaginare, emisiuni TV imaginate pe această temă;
-realizarea unui afiş prin care elevii sunt invitaţi să participe la audierea celor mai cunoscute piese orchestrale,
cele două„ Rapsodii Romane” ale lui George Enescu;
-planşă cu chipul muzicianului realizat din fâşii colorate;
- realizarea unei prezentări în Power Point „ George Enescu- violonist şi muzician român”.
Portofoliul este o mapă deschisă la care elevul are acces permanent pentru a-l completa, actualiza şi
consulta în vederea autoinstruirii, un element de evaluare curentă, furnizând învăţătorului informaţii esenţiale
despre performanţa, evoluţia, achiziţiile elevului pe o perioadă mai lungă de timp. Portofoliul reprezintă
un pact între elev şi învăţătorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze, care discută cu elevul despre ce
trebuie să stie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare.
Împreună cu mine, elevii au descoperit punctele slabe, ariile de îmbunătăţire a activităţilor şi punctele
forte, iar alături de părinţi au avut un dialog concret despre ceea ce au putut realiza, atitudinea faţă de o
disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină în viitor.
O tehnică eficientă de predare- invăţare care încureajează elevii să gândească liber şi deschis asupra unei
teme, este metoda,, Ciorchinele”, un tip de brainstorming neliniar, o activitate eficientă care îi determină şi pe
cei mai puţin motivaţi, individual sau în grup, în toate etapele activităţii sau numai în una din ele.
Aplicaţie: clasa a IV-a, disciplina stiinţe ale naturii, unitatea de învăţare” Medii de viaţă, tema” Pădurea”.
 În mijlocul planşei este scris cuvântul nucleu,,PĂDUREA”.
 Elevii spun cuvinte legate de tema propusă.
 Se notează cuvintele propuse de elevi, până la epuizarea ideilor sau până la expirarea timpului alocat.

231 / 586
 Consider că utilizarea metodelor alternative de evaluare este utilă, fiindcă stimulează crearea unei relaţii de
colaborare, de încredere şi respect reciproc între învăţător/ elevi şi între elevi, facilitând un climat de învăţare
plăcut, relaxat.

Bibliografie:
Cucoş, Constantin- Pedagogie, Editura Polirom Iaşi, 2000
Pintilie, Mariana, Metode moderne de învăţare, Editura didactică, Cluj- Napoca, 2003
Crenguţa Lăcrămioara Oprea, Pedagogie, Alternative metodologice interactive, Editura Universităţii din
Bucureşti, 2003

232 / 586
 FIŞA DE ACTIVITATE
Prof. Hînză Valeria

TITLUL ACTIVITĂŢII: ,,Creangă- viaţa și activitatea literară”

COORDONATORII: prof. Hînză Valeria
DATA DESFĂŞURĂRII: 1 martie 2021
DURATA ACTIVITĂŢII: 1 oră
LOCUL DE DESFǍŞURARE : Colegiul Naţional Militar “Alexandru Ioan Cuza”, sala de clasă
GRUP ŢINTǍ : elevii clasei a IX-a B
OBIECTIVE:
 Conştientizarea de către elevi a importanţei valorificării scriitorului Ion Creangă;
 Promovarea interdisciplinarităţii, prin realizarea unui poster;
 Dezvoltarea spiritului de echipă;
 Exersarea abilităţilor practice.
RESURSE:
 Umane: elevii Colegiului Naţional Militar “Alexandru Ioan Cuza”;
 Materiale:
 Planşe
 Fişe
 Aparat de fotografiat
 De timp: 1 oră
DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: Activitatea se desfăşoară în Sala de clasă. Elevii selectaţi vor
răspunde la un set de întrebări despre viața și opera lui Ion Creangă. Elevii, în echipe, vor realiza o
planșă pentru a reda, într-o maniera unică, imaginea acestui scriitor. La final, aceștia vor realiza un
colaj, care să cuprindă imaginea scriitorului Ion Creangă. Cele mai bune planșe vor fi premiate.
EVALUARE
 Discuţii libere;
 Fotografii;
 Articol despre proiect publicat pe site-ul şcolii.
REZULTATE AŞTEPTATE:
 Atitudini pozitive ale elevilor pentru păstrarea valorilor naţionale;
 Promovarea interdisciplinarităţii;
 Dezvoltarea spiritului de echipă.
REZULTATE ÎNREGISTRATE:
 Elevii au fost încântaţi de activitatea propusă;
 Elevii au demonstrat o bună cunoaştere în ceea ce priveşte viața scriitorului Ion Creangă;
 Elevii au lucrat foarte frumos în echipă;

233 / 586
SUGESTII, RECOMANDĂRI:
 Activitatea a fost una de succes şi poate fi repetată.
 Cadrele didactice coordonatoare le recomandă elevilor să promoveze cultura naţională.

Cadru didactic coordonator,

Prof. Hînză Valeria

234 / 586
DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII PROFESORULUI DIN PERSPECTIVA
UNEI ABORDĂRI

CREATIVE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Prof. Hondrilă Lăcrămioara

Grădinița Nr. 56

Localitate – oraș Galați , România

În contextul vieţii sociale actuale când creativitatea poate să cunoască forme specifice şi
diverse nivele, s-a lărgit şi sfera de constelaţii psihice implicate.
Activităţile educative care merg în direcţia creativităţii, vizează în primul rând gândirea,
prin factorul ei general, inteligenţa. Ea poate deveni mai eficientă dacă este ajutată să-şi
însuşească tehnicile de gândire, instrumentele intelectuale flexibile şi operaţionale specifice
gândirii divergente.
Chiar şi memoria înţeleasă ca depozitarul cunoştinţelor, emoţiilor, este doar la prima
vedere antagonică creativităţii. Implicată în acţiuni creative, ea poate să confere fluxuri de
cunoştinţe ca materie primă, dar şi stocuri de priceperi şi aptitudini.
Devenit un obiectiv prioritar al învăţământului, dezvoltarea creativităţii la copii,incepand
cu perioada prescolara presupune o restructurare a procesului de învăţământ la toate nivelele
sale.
Acest deziderat poate fi urmărit prin încurajarea iniţiativelor proprii, a manifestărilor
spontane, prin formarea unei atitudini pozitive faţă de tot ce este nou, prin formarea şi
dezvoltarea aptitudinilor creative. Noul obiectiv al şcolii ar trebui urmat de activităţi extraşcolare
în care poate chiar familia ar putea să sprijine eforturile educatorilor.
În funcţie de specificul diferitelor discipline de studiu, acest obiectiv cu caracter general
poate fi nuanţat şi particularizat, dar educaţia artistică este, prin specificul său, un mijloc
important de stimulare a creativităţii. Fiecare materie de învăţământ şi fiecare domeniu de
activitate oferă condiţii generale, dar mai ales, condiţii specifice de aplicare a principiilor ce
vizează dezvoltarea gândirii creatoare.
Conţinutul acestor discipline trebuie să prevadă activităţi educaţionale şi sarcini pe care
elevii trebuie să le rezolve pentru a-şi forma în cadrul lor deprinderi în direcţia amintită.
Odată ce s-a stabilit ideea transferului creativităţii de la nivelul unui domeniu specific la
nivelul potenţialului creativ general sub formă de abilităţi cognitive şi atitudini şi trăsături de
caracter, înseamnă că în urmărirea acestui obiectiv pot fi implicaţi toţi educatorii, iniţiaţi ei înşişi
şi formaţi în această direcţie.
Pentru majoritatea disciplinelor, calea principală o constituie metodele de lucru activ-
participative cu copii , problematizarea, învăţarea prin descoperire, experimentul, studiul de caz,

235 / 586
brainstorming-ul, dialogul dirijat, jocul didactic. Toate se bazează pe interacţiunea colectivă între
cei ce învaţă, pe discuţii, schimburi spontane de idei, impresii, păreri în cadrul clasei şi observaţii
independente.
Ceea ce se urmăreşte în principal prin aceste metode este ca profesorul să propună o
problemă pe care tinerii să o rezolve singuri sau în activităţi pe grupe. Dacă problema este dificil
de rezolvat profesorul poate interveni cu întrebări ajutătoare apelând la metoda descoperirii
dirijate sau a dialogului dirijat.
Şi metodele tradiţionale dacă sunt folosite cu pricepere pot direcţiona şi stimula
potenţialul creativ al copiilor. Observaţia, exerciţiul, conversaţia, studiul individual se pot
converti prin înnoire, astfel încât să corespundă noilor cerinţe ale pedagogiei creativităţii. Ele pot
fi folosite cu succes acolo unde metodele moderne sunt mai greu de aplicat, sau chiar în
completarea acestora.
Nu trebuie subestimat rolul educatorului în stimularea potenţialului creativ. El trebuie să
încurajeze curiozitatea, deschiderea şi spontaneitatea tinerilor prin crearea unei atmosfere
destinse, de apropiere, care să înlăture blocajele afective, folosind în acelaşi timp metode de
lucru adecvate.
Poate că aici ar fi necesară o mai mare insistenţă în dezbaterea problemelor, deoarece
educatorii nu au încă pregătirea necesară în direcţia realizării noilor obiective. Se constată lipsa
unor îndrumare metodologice care să precizeze modele de lucru cu copiii, eventuale probleme,
modalităţi de intervenţie şi rezolvare care să poată să orienteze activităţile didactice. Lucrurile nu
pot fi lăsate pe seama inspiraţiei profesorului sau elevului. “Influenţele exercitate de profesor
asupra tinerilor sunt hotărâtoare…iar între creativitatea elevului şi cea a educatorului există o
strânsă corelaţie,…ceea ce înseamnă că în primul rând profesorul trebuie să adopte o atitudine
creativă în activitatea sa educativă” (E.Landau, Psihologia creativităţii,).
Este cunoscut faptul că succesul în predarea unei discipline de învăţământ nu este
condiţionat numai de stăpânirea specialităţii. Cunoaşterea temeinică a conţinutului materiei de
studiu este o condiţie necesară dar nu suficientă, mai ales dacă ţinem seama de cerinţele
pedagogiei moderne.
Calităţile personale, experienţa didactică şi folosirea cu pricepere şi inteligenţă a
metodelor de predare pot să asigure aceste cerinţe ale învăţământului actual. ,,O metodă atestată
ca fiind bună se poate transforma în contrariul ei, poate deveni chiar o caricatură în mâinile unui
profesor nepriceput” (I. Radu, M. Ionescu, Experienţă didactică şi creativitate,)
O primă regulă ar fi ca educatorii să fie preocupati să înveţe de la predecesorii săi.
Aceasta pentru a se evita superficialitatea şi lipsa de coeziune în transmiterea cunoştinţelor, din
dorinţa de a urmări cu orice preţ ,,creativitatea”.
Sarcina educatorului constă apoi în transmiterea conţinutului de cunoştinţe şi standarde
tânărului într-un mod care să-l facă să fie receptiv la acestea. Nu trebuie uitat nici un moment că
modul de gândire al copilului nu trebuie să fie limitat şi inhibat de ceea ce învaţă. El trebuie să
devină capabil să depăşească limitele cunoştinţelor sale şi să poată să le abordeze şi sa înţeleagă
la nevoie şi într-un nou mod. Educatorul trebuie să creeze provocări şi ocazii pentru copilul său
în care el să dovedească că poate să folosească liber şi creativ cele învăţate.
Un educator de viziune tradiţională ar putea considera că termenii creativitate şi creaţie
sunt destinaţi să definească personalităţile sau realizările remarcabile şi poate sunt folosiţi şi
aplicaţi cu prea mare uşurinţă în diverse situaţii de pedagogia modernă, pierzându-şi astfel din
valoare.
Chiar dacă improvizaţiile şi creaţiile copiilor i-ar impresiona prin uşurinţa exprimării,

236 / 586
prin farmecul şi sinceritatea lor, probabil că ar folosi cu mai multă prudenţă aceşti termeni, iar
lecţiile, în forma lor.
Un educator de viziune tradiţională ar putea considera că termenii creativitate şi creaţie
sunt destinaţi să definească personalităţile sau realizările remarcabile şi poate sunt folosiţi şi
aplicaţi cu prea mare uşurinţă în diverse situaţii de pedagogia modernă, pierzându-şi astfel din
valoare.
Chiar dacă improvizaţiile şi creaţiile copiilor i-ar impresiona prin uşurinţa exprimării,
prin farmecul şi sinceritatea lor, probabil că ar folosi cu mai multă prudenţă aceşti termeni, iar
activitătile, în forma lor actuală li s-ar părea fără valoare, fiind lipsite de ordine şi disciplină.
La polul opus, educatorul cu o gândire deschisă caută să pună în valoare diferenţele de
personalitate, să stimuleze şi să cultive interesele şi talentele fiecărui copil.
El va căuta să-i ajute să se bucure de experienţele care le permit să se dovedească creativi
şi să-i înveţe să aprecieze aceste experienţe şi realizările lor, fie că este vorba de cele personale
sau ale celorlalţi.
Un învăţământ orientat în direcţia creativităţii presupune o serie de probleme, iar găsirea
de soluţii adecvate ridică mai multe întrebări:
cum se poate promova spontaneitatea şi iniţiativa tinerilor păstrând în acelaşi timp
controlul şi disciplina asupra acestora?
ce atitudine să adopte profesorul în cazul unor răspunsuri neaşteptate,
surprinzătoare?
încurajarea copiilor să găsească singuri răspunsuri şi rezolvări ale problemelor
presupune mai mult timp decât cel alocat prin progrmele de învăţământ
încurajarea copiilor să caute diverse răspunsuri poate da un caracter ludic
activităţilor educative, este oare bine?
societatea aşteaptă de la educator să formeze tinerii în spiritul conformismului,
cum răspunde educatorul cu o gândire nouă şi modernă în faţa acestor aşteptări?
Pentru a putea face faţă acestor probleme pedagogia modernă dă educatorilor următoarele
îndrumări:
să respecte ideile, întrebările neobişnuite ale copiilor
să le ofere oportunităţi pentru a crea din proprie iniţiativă
să le dezvolte încrederea în propriile capacităţi
să încurajeze tinerii să se manifeste spontan şi creativ, să aibă curajul să-şi
exprime ideile şi părerile evitând soluţiile stereotipe şi uniformizarea
să le dezvolte încrederea în propriile capacităţi şi aptitudini, să-i ajute să-şi
descopere aceste aptitudini pe care ei le manifestă pentru a deveni conştienţi de ele
să-i încurajeze să dobândească o gândire independentă, nedeterminată de grupul
clasei
să încurajeze atitudinea tolerantă faţă de ceea ce este nou
să caute să crească interesul şi curiozitatea tinerilor folosind metode didactice
diverse
să promoveze modalităţi variate de abordare a problemelor, de manipulare a
ideilor, obiectelor
să creeze o atmosferă de lucru favorabilă
tinerii trebuie să ştie că se aşteaptă de la ei să fie creative.
Toate strategiile didactice folosite de pedagogia actuală prezentate mai sus, sunt gândite
ca nişte sisteme deschise care:

237 / 586
 promovează iniţiativa, inventivitatea, originalitatea, spontaneitatea (sistemele
închise sunt orientate către acumularea de cunoştinţe, memorarea acestora, promovează
conformismul)
caută să pună în acţiune forţele intelectuale ale tinerilor, gândirea, imaginaţia,
voinţa (metodele pedagogiei tradiţionale urmăresc să îndrume pas cu pas demersul educativ)
menţin propriile sisteme motivaţionale, pun accentul pe mobilurile interioare, pe
activitatea din proprie iniţiativă
caută să stimuleze şi să mobilizeze energiile tânărului, să-i capteze interesul,
atenţia, curiozitatea, să-i stimuleze creativitatea punând accentul pe procesul de creaţie, nu pe
produse
pun problema păstrării individualităţii într-un mod care să permită armonizarea ei
cu normele grupului
încurajează tânărul să-şi formeze un stil de lucru propriu şi original.
S-a pus de către specialişti întrebarea, oare gândirea în grup este mai eficientă sub
aspectul creativităţii decât gândirea individuală? Cei ce au studiat această problemă au ajuns la
următoarele concluzii:
 individul tinde să-şi exprime cu mai multă uşurinţă părerea şi se exprimă mai
nestânjenit în mijlocul grupului
 grupul produce mai multe idei, dar calitatea acestora nu este neapărat superioară
celor produse de indivizii care au lucrat singuri şi au comunicat apoi rezultatele grupului
 pe unii indivizi grupul poate să-i scape de blocajele interioare, pe alţii din contră,
îi frânează
 ritmul colectivului poate să ajute la accelerarea ritmului elevilor mai lenţi, dar nu
poate să-i încetinească pe cei impulsivi.

În concluzie, putem spune că elevii răspund cu entuziasm şi bucurie la noile forme şi

metode de învăţare, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să se demoleze şi să se uite virtuţile
formelor de educare tradiţionale.
De fapt, ce este mai important, să se dea copiilor libertatea de a–şi pune în valoare
înclinaţiile şi iniţiativele personale, sau să se urmărească însuşirea sistematică, prin metode
riguroase a conţinutului fiecărei discipline de studiu?
Asemenea întrebări ce vin din ambele direcţii ale pedagogiei ne conduc la concluzia că ar
fi mai de folos realizarea unei sinteze între cele două modalităţi de abordare, ce par doar la prima
vedere ireconciliabile.
În acord cu această idee privind integrarea celor două viziuni pedagogice, putem afirma
că înţelegerea şi apropierea lor ne poate conduce la cele mai bune soluţii. Metaforic, se poate
spune că şcoala de azi este obligată de noile realităţi să readucă magia pe care omul contemporan
o caută în diverse forme de manifestare.

BIBLIOGRAFIE
Amabile, T., (1997), Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Ştiinţă&Tehnică, Bucureşti.
Bârlogeanu, L., (2001), Psihopedagogia artei, Ed. Polirom, Iaşi.
Ionescu, M., (1970), Demersuri creative în predare şi învăţare, Ed. Presa Univ.
Clujeană.
Ionescu, M., Radu I., (1987), Experienţă didactică şi creativitate, Ed. Dacia, Cluj.
Landau, E., (1079), Psihologia creativităţii, Ed. Did. si Ped., Bucuresti.

238 / 586
 Popenici, Şt., (2001), Pedagogia alternativă. Imaginarul educaţional, Ed. Polirom,
Iaşi.
Roco, M., (1979), Creativitatea individuală şi de grup, Editura Academiei Române,
Bucureşti.

239 / 586
 MIJLOACE ȘI STRATEGII DIDACTICE INOVATOARE
ADAPTATE PREDĂRII ONLINE

PROF. ÎNV.PREȘC. HUSARIU ANDREEA,

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 25, IAȘI

Perioada prin care trecem reprezintă pentru noi toți mai mult decât o provocare obișnuită, întregul
nostru stil de viață este pus la îndoială pe o perioadă nedeterminată, veștile negative ne asaltează din toate
părțile, izolarea ne afecteaă resursele pe diferite paliere. Ce se întâmplă cu elevii, cu școlile, cu sistemul de
predare-învățare-evaluare în general?
Învățământul on-line deschide posibilitatea unei pregătiri structurate, coordonate și corect etapizate
(vedem acum multitudinea de platforme și soft-uri educaționale on-line, care abundă media în această
perioadă); reprezintă o formă de învățare la distanță, facilă, destinată celor care nu au posibilitatea de a
accesa sistemul de învățământ clasic, traditional, ”față în față” sau adecvată unor contexte speciale, așa cum
se întâmplă în perioada actuală de pandemie, când întregul sistem de învățământ, public și privat, indiferent
de nivel sau ciclu curricular este închis. Acest mod de învӑțare este impus acum de perioada dramaticӑ pe
care o traversӑm.
Tot ceea ce înseamnӑ proces educațional de predare-învӑțare (și probabil, în curȃnd de verificare și
notare) a redevenit în atenția noastrӑ sub titulatura de proces educațional la distanțӑ. Cu toții ne-am mutat
activitatea în mediul on-line, am fӑcut cunoștintӑ și am ”îmblȃnzit” aplicații care faciliteazӑ învӑțarea la
distanțӑ. Clasa este acum un mediu virtual de învățare, iar aceasta nu mai este determinată de timp și spațiu.
Lecțiile on-line pot prezenta același conținut și pot fi dezbătute la fel ca și lecțiile “convenționale”. Avantajul
este însă faptul că aceste lecții pot fi accesate oricând și oriunde.
Continuӑm împreunӑ, în mediul on-line, sӑ oferim aceeași educație de înaltă calitate și să ne
îndeplinim misiunea noastră în contextul în care școala ”fațӑ în fațӑ” este închisӑ. În astfel de circumstanțe
(pandemia Corona virus 19), angajamentele noastre sunt de a oferi un mijloc alternativ de educație sub forma
unui plan de învățare la distanță, fie cӑ folosim Platforma Adservio pentru fișele de
lucru, Platforma zoom.us pentru ședințele cu cadrele didactice din fiecare dimineațӑ, Platforma
Neolms pentru instruirea cadrelor didactice, tutorialele de pe canalul propriu Youtube sau rețeaua de
comunicare Whatsapp cȃnd ne dorim sӑ îî vedem pe copii și sӑ îi simțim și mai aproape de noi. În această
nouă modalitate de învățare, putem utiliza următoarele instrumente Web :
- E-mailul -face conexiunea intre doua sau mai multe persoane care au o adresa de e-mail.
Deasemenea prin intermediul acestui instrument se poate trimite acelasi mesaj(mail) catre mai multe
persoane, in acelasi timp, fara a mai fi necesara duplicarea acestuia. Grupurile sunt un alt motiv pentru
folosire e-mailului. Acestea ofera posibilitatea sustinerii unei discutii cu un grup de persoane prin e-mail, cu
conditia ca toti acestia sa aiba o adresa de e-mail, prin care sa poata fi contactati.
- Forumuri de discutii -ofera posibilitatea de interactionare, discutii si schimb de experienta cu
ceilalti utilizatori fara a fi necesar ca acestia sa fie conectati sau se afle in acelasi timp si in acelasi loc cu
tine.
- Chat-ul-ofera posibilitatea de a discuta cu oricine se afla conectat la retea in acelasi timp, si care
foloseste acelasi program. Este similar cu o conversatie telefonica, folosind, insa, tastatura.
- Video conferinte – pentru comunicarea prin intermediul camerei web la distanta.
- Wiki-uri. Sunt reprezentate prin colectii de pagini Web proiectat pentru a permite oricui accesul
liber pentru a adauga sau schimba continutul, utilizand un limbaj de marcare simplificat.
- Bloguri si microbloguri. Un blog este un site Web, mentinut in mod obisnuit de catre o singura
persoana, companii sau alte institutii, cum ar fi cele educationale, continand intrari si comentarii. Intrarile
sunt descrieri ale unor evenimente, incluzand text si alte materiale, asa cum sunt imaginile si secventele
video.
- Retele sociale (social networks). Este un software pentru creearea online a unor retele sociale
pentru comunitati care au activitati comune pe Web sau sunt interesati in exploatarea intereselor si
activitatile altora.

240 / 586
 - Servicii pentru partajarea continutului grafic (photo sharing); Servicii pentru partajarea
continutului audio/video (video sharing); Servicii pentru partajarea prezentarilor.
Putem spune despre aceste instrumente că au un rol foarte important pentru cadrele didactice,
acestea având posibilitatea să: coordoneze o conferință, un proiect sau un colocviu, să realizeze prezentări,
să gestioneze documentele unei clase/ grup, să creeze un spațiu de dezbateri și discuții pentru membrii unei
glase/ grup sau să colecteze date.
Învățământul la distanță desemnează o nouӑ experiențӑ de învățare, pe care elevii o experimentează
cu succes. În timp ce aceastӑ învӑțare la distanțӑ (Distance Learning) reproduce învățarea la fața locului,
profesorii au început sӑ ofere o instruire adecvatӑ care să permitӑ elevilor să îndeplinească standardele
așteptate într-un mediu online.

241 / 586
 MODALITĂȚI DE REALIZARE A CONSILIERII PREȘCOLARILOR ȘI A
PĂRINȚILOR ÎN MEDIUL ONLINE
Prof.înv.preșcolar: Iacoban Trandafira
Grădinița cu program normal „Stejărelul”– Cajvana Jud. Suceava

Orice proiect de educație la distanță este de bună seamă un demers pedagogic ce presupune
redimensionarea conținutului și a strategiilor comunicaționale.
Se întâlnesc numeroase dificultăți in realizarea activităților la distanță:
-lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei;
-dificultăți de ordin tehnic;
-lipsa unui computer la fiecare familie.
Unul dintre factorii esențiali al acestui proces este motivația cadrului didactic. Acesta dorește
sa realizeze activități autentice pentru a motiva copiii. Cadrele didactice trebuie să dea dovadă de creativitate
pentru a trece dincolo de zona de confort pentru a face lucrurile altfel in această perioadă.
Învățarea continuă dincolo de școală și cu instrumente online accesibi le tuturor și multă
determinare, putem face progrese împreună și, mai mult decât oricând, putem încuraja elevii să învețe
și să lucreze independent.
Acest an școlar este diferit de cele din trecut. Dacă în anii anteriori copilul împreuna cu
părinții puteau face o vizite in instituția de educație (grădiniță),se puteau familiariza cu educatoarea și
spațiile, în acest an totul este diferit . Totuși putem să găsim soluții pentru a ajuta copilul și părinții sa prindă
drag de grădiniță .
Cadrele didactice pot organiza o comunica eficient cu părinții folosind grupurile de
Whatsapp sau alte platforme pentru ai familiariza cu programul grupei. Se pot afișa fotografii cu sălile de
clasă și spațiile disponibile pentru noii veniți in grupă. Dat fiind faptul că nu pot vizita grădinița.
Se pot face mici înregistrări în care să vorbiți copiilor despre grădiniță, despre
dumneavoastră, să prezentați resursele per care le are grădinița și ce frumoase experiențe îi vor aștepta când
se vor întoarce la grădiniță.
Povestiți copiilor prin mesaje înregistrate despre activitățile pe care urmează să le parcurgă.
Mai jos vă voi prezenta modalități de prezentare a consilierii preșcolar și a părinților în
mediul online.
Întâlnirile online cu copiii pe platforme specializate, se desfășurate în parteneriat cu
educatoarele grupelor. Durează 30-40 de minute, în cadrul cărora se propune urmărirea unor rutine
(Întâlnirea de dimineață), poezii, cântecele pe teme specifice perioadei (cum ne spălăm corect pe mâini, cum
ne petrecem timpul acasă etc).
În cadrul întâlnirilor sincron copiii se văd și se aud, interacționează virtual și păstrează
ideeade apartenență la grup și la un program școlar prestabilit.
Exemple de activități dedicate copiilor:
 Înregistrarea unor povești terapeutice
 Filmarea etapizată a unor acțiuni, jocuri, crearea de materiale...de exemplu, cadrul
didactic
 se filmează când creează/ desenează (termometrul furiei, semaforul emoțiilor etc.)
 Exerciții de empatie
 Materiale audio-videotransmise pe grupurile de părinți
 Link-uri către filmulețe educative, povești terapeutice
 Jocuri educative create pe site-uri specializate (de exemplu Wordwall)
Teme/subiecte – activități dedicate copiilor:
 Dezvoltarea socio-emoțională
 Dezvoltarea rezilienței
 Adaptarea la stres
 Adaptarea la carantină – jocuri/activități de interior
 Starea de bine a copiilor/a familiei
 Dezvoltarea abilităților de comunicare

242 / 586
 Teme dedicate părinților:
 Influența climatului socio-familial asupra dezvoltării copilului
 Ce rol au rutinele în viața unui copil
 Cum transformi un „nu” in „da”. Tehnici de negociere cu copilul
Activități dedicate părinților:
 Pregătirea și recomandarea unor materiale-suport pentru părinți, pe diverse teme de
interes pentru aceștia, sau generale pentru anumite grupe de vârstă
 Pregătirea și recomandarea unor materiale-suport pe teme specifice pentru anumite
probleme particulare, la solicitarea părinților
 Întâlniri cu părinții prin intermediul unei platforme specifice sau apeluri telefonice
la solicitarea lor
 Acordare de consiliere individuală la solicitarea părinților
 Recomandarea apelării la un specialist atunci când se constată că este nevoie de
intervenție de specialitate pentru copil

Bibliografie:
1. Glava, A & Glava, C., (2020) Învățarea umană-Învățarea școlară, în I. Albulescu &
H. Catalano, Sinteze de pedagogie generală, Ed. DPH, București.
2. Raportul Național TALIS. Analiza mediului educațional din România, 2018;
https://colaborare.rocnee.eu/files/talis/01052020/Raport_national_TALIS_2018.pdf
3. Neaşcu I. Metode şi tehnici de învăţare eicientă. Fundamente şi pracici de succes.
Iaşi: Polirom, 2015.
4. Walker T. Să predăm ca în Finlanda. 33 de strategii simple pentru lecţii pline de
bunădipoziţie. Bucureşi: Editura Trei, 2018.

243 / 586
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE REALIZATE ÎN ONLINE
PENTRU PROMOVAREA IMAGINII ŞCOLII
Prof. IANCU DANIELA

Liceul Teoretic” Al. I. Cuza” - Corabia

Odată cu trecerea societăţii româneşti de la sistemul centralizat, dominat de conducerea politică

totalitaristă, la un sistem descentralizat, bazat pe autonomie decizională, s-a născut în ţara noastră şi
nevoia de promovare a imaginii fiecărei şcoli.
Acest fapt se dovedeşte a fi străduinţa de a crea o carte de vizită cât mai distinsă a instituţiei
educative. Fiecare şcoală are în planificarea managerială ca obiectiv major promovarea imaginii şcolii.
Dacă în trecut se alcătuiau echipe care promovau pe diverse canale realizările şcolii sau se pornea pe teren
cu pliantul în mână, cu mapa de rezultate şi reuşite şcolare şi manageriale, în prezent, o nouă realitate se
aşterne peste vechile nevoi: promovarea imaginii şcolii prin activităţi educative online.
Din fericire, lumea s-a conformat rapid, mijloacele adaptative au conectat şcoala la noile realităţi.
A existat mai întăi o perioadă de confuzie, după care a început să apară oportunitatea mutării vieţii şi
preocupărilor cotidiene în online. Au apărut mulţi voluntari şi doritori de bine.
În calitate de profesor, am ţinut ca legătura cu elevii să nu se rupă, conexiunea sufletească să nu
aibă de suferit. De aceea, am căutat şi online resursele pentru înfăptuirea acestui deziderat. Am descoperit
cu bucurie edituri, asociaţii sau organizaţii care desfăşoară activităţii pentru copiii şi elevii de toate
vârstele, dar şi pentru profesori.
Imaginea şcolii este promovată prin implicarea cu suflet a profesorilor, care conectează minţile
inteligente şi sufletele sensibile ale copiilor de azi la activităţi care vin în sprijinul acestora. Astfel,
jurnalişti, psihologi, scriitori, profesori, IT-işti sunt descoperiţi prin intermediul webinariilor, streamurilor
sau cursurilor virtuale. Aceste punţi de legătură şi comunicare asigură circulaţia unor informaţii utile, dar
asigură şi vizibilitatea şcolii care implică educabilii în astfel de activităţi.
În acest an al încercărilor şi provocărilor neaşteptate, am descoperit în online oameni şi
evenimente deosebit de interesante şi educative, cu un impact semnificativ din punct de vedere emoţional
şi cognitiv. Conexiunea care s-a creat în această perioadă a “izolării” între şcoli, elevi, profesori din
diferite localităţi, zone sau chiar ţări, a contribuit semnificativ la promovarea imaginii şcolii mele şi a
actului educativ de calitate.
Este un adevăr indiscutabil că educaţia se realizează şi în contexte nonformale şi de aceea,
activităţile extracurriculare creează noi perspective de abordare şi înţelegere a lumii înconjurătoare de
către toţi cei implicaţi în actul educativ. Chiar şi conceperea acestui scurt eseu, care are semnătura
subsemnatei, profesor la Liceul Teoretic “Al. I. Cuza” din Corabia, reprezintă o picătura în marea
activităţilor de promovare a imaginii propriei instituţii de învăţământ.
Consider că promovarea imaginii şcolii este sinonimă cu efortul şi contribuţia la progresia
calitativă a educaţiei.

244 / 586
 ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE – O PROVOCARE

ILIE IOANA-CRISTINA

profesor pentru învățământul preșcolar

Școala Gimnazială Gura Șuții – structură Grădinița P.N. Gura Șuții

Un rol fundamental al educației se referă la dezvoltarea personală. Fiecare individ trebuie să

aibă posibilitatea de a se dezvolta potrivit potențialului propriu, astfel încât să poată asigura
independența și prosperitatea lui, a familiei pe care eventual decide să și-o întemeieze și a grupurilor
din care decide să facă parte. Dezvoltarea personală continuă prin învățare pe tot parcursul vieții și este
esențială în societatea contemporană. Cu ocazia educației la distanță din această perioadă, elevii au
avut libertatea de a-și organiza singuri programul de studiu, iar acest lucru i-a determinat pe mulți să-și
rezolve sarcinile mai eficient și cu mai mult drag.
Școala online îți dă prilejul să explorezi noi moduri de învățare. Metodologia clasică, predare
– învățare – evaluare, poate fi înlocuită cu mijloace mai atractive. În acest răstimp elevii, dar și cadrele
didactice, au găsit numeroase videoclipuri cu lecții predate diferit față de cum eram obișnuiți.
Subiectele predate la școală puteau fi privite dintr-o altă perspectivă, iar acest aspect nu este de
neglijat.
În contextul pandemiei globale, învățământul online a fost singura posibilitate responsabilă,
iar țara noastră trebuie să-și accelereze investițiile în digitalizarea educației, însă o îmbinare a
învățământului clasic cu cel online reprezintă abordarea ideală pentru dezvoltarea optimă a copiilor
noștri.
Multe domenii de studiu au cunoscut o schimbare dramatică către învățarea online: cursurile
de limbi străine, cursuri vocaționale, cursuri scurte, cursuri pentru plăcere sau interes personal,
cursurile oferite de colegii și chiar universitățile au fost puse în aplicare fie parțial, fie în întregime
într-un mediu online. Acest lucru a avut, fără îndoială, un efect asupra rolului cadrelor didactice, care
trebuie să includă tehnologia în strategia lor de predare dacă ar fi să rămână cel mai important
instrument pentru studenții lor.
Cu siguranță, există multe beneficii pentru predarea într-un mediu online. Pentru profesorii
care au alte responsabilități de serviciu, predarea online se poate încadra mai ușor în jurul rolului lor
principal. Posibilitatea de a stabili propriul program poate fi un bonus major, deoarece acest fapt oferă
mai multă libertate în viață. Chiar dacă predarea online este singurul rol de serviciu, există capacitatea
de a alege și alt program de lucru.
Multe platforme digitale care facilitează învățarea online permit profesorilor să salveze
informația cu ușurință și să o poată accesa ori de câte ori se conectează. Acest tip de organizare
automată permite profesorului să-și concentreze timpul asupra aspectelor muncii care necesită mai
multă atenție, precum planificarea lecțiilor și comunicarea cu elevii. Unele platforme ajută chiar la
notarea activității copilului - acesta este un beneficiu evident și extrem de eficient, deoarece mulți
profesori consideră că petrec o cantitate mare de timp pentru a da note, ceea ce îi poate lăsa să se simtă
epuizați după o zi de lecții.
Poate cel mai mare beneficiu pentru predarea online este acesta - profesorii joacă în continuare
cel mai important rol în experiența de învățare. Tehnologia nu poate înlocui meseria profesorului, dar
se pretează ca un instrument foarte util pentru îmbunătățirea experienței atât pentru profesor, cât și
pentru cursant.

245 / 586
 TAINELE ŞTIINŢEI
PRIN EXPERIMENTE ŞTIINŢIFICE

Profesor înv. preșc. Iliesi Julieta

G.P.N.” Dumbrava Minunată” Dumbrăveni

Ştiinţa are rolul de a ne explica lumea din jur. Nu cred că avem neapărat nevoie de formule
complexe şi halate albe. Amintiţi-vă cât sunt de curioşi copiii şi cât de des vă întreabă “De ce?”. Aceste
experimente vă oferă o mână de ajutor atunci când vreţi ca explicaţiile voastre să fie mai atractive pentru
ei. Demonstrându-le, îi ajutăm să înţeleagă mai bine ce se întâmplă în lumea înconjurătoare.
Descifrarea tainelor ştiinţei prin experimente ştiinţifice contribuie la dezvoltarea capacităţii de
învăţare la preşcolari, precum si la dezvoltarea lor mentala optima. Micile încercări de a înţelege cum
funcţionează elementele mediului înconjurător hrănesc interesul si curiozitatea copiilor de a cunoaşte,
precum si spiritul lor competitiv în descoperirea de lucruri noi, revoluţionare.
Poate părea ciudat, dar după o anumită vârstă omul nu ştie să observe tot ceea ce se întâmplă în
jurul lui sau nu are timp pentru asta. Nu observă detalii, iar curiozitatea nu mai este la cote înalte.
Copiii sunt mult mai curioşi decât adulţii, iar acest lucru este un bun prilej pentru a le forma o
atitudine activă faţă de mediul înconjurător. Curiozitatea lor poate contribui la o observare eficientă a
tuturor fenomenelor, a realităţii înconjurătoare. Cu puţin ajutor, copiii pot observa lucruri pe care un adult
le poate ignora.
Spiritul de observaţie, curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte sunt doar câteva dintre condiţiile care
stau la baza învăţării prin folosirea experimentului. Experimentul poate crea stări emoţionale favorabile, îi
poate determina pe elevi să-şi folosească experienţele dobândite în urma realizării experimentelor şi în alte
activităţi ulterioare.
În special la orele de cunoaştere a mediului înconjurător este foarte importantă folosirea
experimentului. Ideal ar fi ca la fiecare lecţie de cunoaştere a mediului să se folosească metoda
experimentului: în momentul de introducere al lecţiei, pentru stimularea interesului elevilor faţă de noile
informaţii, pe parcursul lecţiei, pentru aprofundarea cunoştinţelor sau pentru asigurarea feedbackului
activităţii.
Prin folosirea experimentului învăţarea devine mai temeinică, elevul participă activ la învăţare,
observă, formulează întrebări, multe întrebări, găseşte singur unele răspunsuri. De asemenea, spiritul de
investigaţie se formează şi se dezvoltă, elevii dobândesc capacitatea de a formula ipoteze, de a le verifica.
Prin realizarea unui experiment, elevul îşi însuşeşte unele abilităţi practice, îşi dezvoltă gândirea logică,
creativitatea.
La copiii de trei ani importante sunt jucăriile, păpuşile, accesoriile de menaj, jucăriile mobile,
diverse obiecte care înlocuiesc în mod avantajos jucăriile (cutii, sticluţe de plastic, dopuri etc.). Toate
acestea permit copilului să stabilească anumite raporturi, dobândind prin participarea întregului corp,
experienţă cu privire la greutăţi, volume, culoare, mărime, formă, rezistenţa materialelor. Se familiarizează
cu noţiunea de echilibru.
Jucăriile ca şi materiale didactice reprezintă instrumente care utilizate corespunzător pot contribui
semnificativ la dezvoltarea copiilor şi la atingerea obiectivelor prin Curriculum.
Exemplu: pentru copiii de 3-5 ani se pot organiza activităţi gospodăreşti în cadrul cărora copiii
văd, miros, gustă, pipăie diverse fructe sau legume şi pot identifica anumite calităţi ale lor, pot afla despre
beneficiile lor în cadrul unui program sănătos de alimentaţie.
Pentru vârsta de 5-6 ani educatoarea antrenează copiii să perceapă raporturi între mărimi, greutăţi,
volume, distanţe, poziţii şi direcţii se implica în rezolvarea de situaţii problematice. De exemplu la centrul
“NISIP ŞI APĂ” se pot organiza experimente pentru a explora fenomenul plutirii corpurilor, realizându-se
corelaţii între greutate şi densitatea apei. Copiii pot realiza predicţii privind unele obiecte, dacă vor pluti sau
nu, pot experimenta şi înţelege ce se întâmplă cu cele care sunt mai uşoare şi cu cele care sunt mai grele. Se
pot organiza experimente privind rostogolirea obiectelor pe suprafeţe înclinate pentru a observa relaţia
dintre greutate, unghiul de înclinaţie şi distanţa parcursă prin rostogolire.
1

246 / 586
 Pentru studierea intensităţii se pot organiza jocuri în care se cere copiilor să vorbească cu glas tare
sau să cânte dând drumul glasului, să lovească cu putere în masă, să sune un clopoţel cât mai tare cu putinţă,
să vorbească cu glas scăzut, să cânte în surdină, să sune un clopoţel cât se poate de încet, să umble cu paşi
uşori şi să vorbească în şoaptă.
Dezvoltarea senzaţiilor gustative se poate face prin jocuri ca: “de-a bucătarii”, “de-a cofetarii”,
copiii definesc gusturi şi mirosuri, le îmbină creativ.
Pentru formarea noţiunii de neted/zgrumţuros, se oferă ocazii de a manipula obiecte şi de a
compara senzaţia asupra pielii (e aspru, e tare, e neted, e fin, zgârie). Aşadar, primul mijloc prin care copilul
descoperă lumea este contactul direct cu obiectele. El vede, apucă, miroase, gustă şi astfel acumulează
experienţă, capătă cunoştinţe în măsura în care interacţionează cu mediul.
Pentru o predare ştiinţifică şi metodică a cunoştinţelor, educatoarea trebuie sa aibă ea însăşi un
volum bogat de informaţii, să cunoască volumul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi deţinute de copii, dar
şi cel prevăzut de programă, să aleagă metodele şi mijloacele de învăţământ, să le repartizeze pe diferite
etape ale activităţii.
Ştiinţa are rolul de a ne explica lumea din jur. Amintiţi-vă cât sunt de curioşi copiii si cât de des întreabă:
“De ce?”. Experimentele oferă ajutor atunci când vrem ca explicaţiile noastre să fie mai atractive pentru ei.
Demonstrându-le, îi ajutăm să înţeleagă mai bine ce se întâmplă în lumea înconjurătoare.
Experienţele se desfăşoară, de obicei, la centrul “ŞTIINŢĂ”, loc în care pot fi abordate teme
fundamentale ale ştiinţei: chimie, fizică, matematică, dar şi teme de o deosebită importanţă socială, cum ar fi
mediul (despre reciclare, poluare), nutriţie (alimentaţia sănătoasă, despre igiena la masă), prevenirea
accidentelor casnice la cei mici. Educatoarea are rolul de ghid concepând anumite scenarii după care
desfăşoară activitatea şi împreună cu copiii, descoperă şi experimenteză într-un mod interactiv diferite
tematici ale ştiinţei. Astfel aceste activităţi vor constitui un suport experimental pentru înţelegerea mai bună
a noţiunilor teoretice predate despre diverse tematici.
Joaca devenind o lecţie de ştiinţă putem să facem copiii să fie interesaţi de fenomene, cercetare,
explorare experimente. Ei vor fi atraşi să participe la aceste jocuri. Singurul lucru de care trebuie să avem
grijă este să le explicăm pe îndelete şi pe înţelesul lor toţi paşii şi să interpretăm la final rezultatul împreună
cu ei.
La centrul “ŞTIINŢĂ” poate fi amenajat un loc numit “Curiozităţi” unde sunt expuse materiale de
interes (planşe, ghivece cu seminţe aflate în diferite stadii de învăţare, colecţii de seminţe, insectare, ierbare,
eprubete, vase de capacităţi deferite etc.). Materialele prezentate aici vor fi schimbate la intervale de timp
destul de mici în aşa fel încât acesta să-l atragă pe copil, sa-l intereseze, să-l facă să întrebe din propria
iniţiativă “Ce este?”, “La ce foloseşte?”, “Ce se întâmplă dacă?”, “Cum este la gust?”, “Ce miros are?”.
Copiii vor contribui şi ei la completarea centrului cu curiozităţi dacă educatoarea va avea măiestria de a-l
pune în valoare, incitându-i pe copii să facă unele descoperiri.
De mare importanţă este transpunerea copiilor în lumea necunoscutului, ori a preocupărilor
serioase ale adultului. Purtarea unui halat sau a unor însemne, desfăşurarea unor activităţi într-un cadru
deosebit de laborator creează cadrul psihologic favorabil acceptării posturii de descoperitor de cunoştinţe.
Exemple de experimente simple:
1).Mişcarea aerului în natură: se aprinde o lumânare. Ea arde normal până în momentul în care deschidem
fereastra sau uşa şi aşezăm lumânarea în dreptul lor. Aerul în mişcare o stinge.
2).Dizolvarea unor substanţe în lichide: într-un pahar se pune apa şi se agită. Acesta nu are gust. Se
adaugă zahăr şi acesta se depune pe fundul paharului. Dacă se gustă imediat se constată o uşoară îndulcire.
Se amestecă în pahar până la dizolvarea completă a zahărului. De data aceasta, când se gustă apa se constată
că are un gust mult mai dulce. Copiii sunt îndrumaţi pentru a observa că în timp ce se amestecă în pahar
cristalele de zahăr se micşorează continuu până dispar. Concluzia: ele s-au dizolvat, s-au amestecat cu apa
formând un lichid nou care diferă de apă prin culoare şi gust. În locul zahărului se poate folosi sare sau sare
de lămâie.
3).Transformarea culorii unor lichide în amestec cu unele substanţe:într-un pahar cu apă se pune
cerneală. Agitându-se apa în pahar se observă că aceasta îşi va schimba culoarea. Concluzia:apa se amestecă
cu cerneala. O floare pusa cu tulpina într-o bază cu apă în amestec cu cerneală îşi va schimba culoarea
petalelor în culoarea cernelii. Aceasta datorită schimbării culorii apei.
Alte exemple de experimente la îndemâna educatoarelor pot fi:

247 / 586
a).despre aer: - “Ce este aerul?”, “Morişca”, “Cum putem prinde aerul?”, “Punga buclucaşă”, “Balonul
zburător”;
b).oglinzile: - “Oglinda cu surprize”, ”Oglinda magică”;
c).sunetul: - “Sunetul călătoreşte prin aer şi prin obiecte”, ”Telefonul magic”.
Avantajele pe care le are implicarea copilului în experimente:
- îşi monitorizează propria înţelegere;
- se implică în introducerea noilor informaţii despre obiectele sau fenomenele observate în schemele de
cunoaştere pe care le posedă deja;
- corelează noul cu ceea ce le este cunoscut despre tema abordată;
- construiesc punţi între cunoscut şi nou pentru a ajunge la o nouă înţelegere;
- aplică cunoştinţele vechi în contexte noi.
“Scopul educaţiei şi instrucţiei este de a scoate din ce în ce mai multe informaţii de la individ
decât de a introduce din ce în ce mai multe informaţii în mintea acestuia”.
Stafidele dansatoare:Toarnă o băutură răcoritoare carbogazoasă puternic acidulată intr-un pahar transparent
şi presară 4 - 5 stafide proaspete pe suprafaţa acestuia. Arată-i copilului tău cum bulele formate de dioxidul
de carbon reuşesc să facă stafidele să sară de jos in sus, de parcă ar dansa. Stafidele au o masă mai densă
decât lichidul băuturii, de aceea se vor scufunda iniţial. Atunci când bulele dioxidului de carbon se lipesc de
suprafaţa stafidelor, fructele sunt propulsate la suprafaţa, unde balonaşele acidulate se sparg, iar stafidele
plonjează din nou pe fundul paharului. Procesul continuă până la eliminarea întregii cantităţi de acid din suc.
Mini oceanul: umple o sticlă de plastic de 1 litru cu apă, aproximativ trei sferturi. Adaugă colorant
alimentar albastru şi puţin ulei pentru gătit, apoi înşurubează bine capacul sticlei şi arată-i curiosului tău
cum uleiul nu se dizolvă niciodată în apă, dispersându-se în mici bule cu aspect diferit faţă de cel al
lichidului albastru.
Piperul fugar: presară piper pe suprafaţa unei căni de apă. Pune un strop de săpun lichid pe buricul
degetului arătător şi atinge centrul "lacului" de piper, pentru a forma o zonă limpede. Explică-i micuţului tău
că săpunul "sparge" tensiunea formată la suprafaţa apei, iar presiunea din jur împinge piperul departe de
săpun.
Picturile solare: pune obiecte de forme diferite pe o foaie de hârtie glacce de culoare închisă, apoi aşează-le
într-un spaţiu în care pot sta expuse un timp la razele soarelui. După câteva ore, arată-i copilului tău cum
acţiunea razelor s-a concretizat în decolorarea hârtiei, lăsând porţiuni mai închise acolo unde obiectele au
fost aşezate.

Dansul popcornului: umple un borcan de sticlă trei sferturi cu apă şi adaugă 2 linguri de praf de copt.
Completează magica poţiune cu o picătură de colorant alimentar şi 10-15 floricele de porumb. Ultimul pas
este să adaugi câţiva stropi de oţet alimentar, acţiune care va determina popcornul să se mişte singur în
aproximativ 2 minute.
Magia de gheaţă: umple un pahar de apă şi adaugă un cub de gheaţă. Propune-i micuţului tău să lege cu
sfoara cubul şi să încerce astfel să îl scoată din recipient. După câteva încercări eşuate, spune-i să îşi pună
mâinile la ochi şi să numere până la 10, timp în care tu adaugi puţină sare peste gheaţă şi îl rogi să încerce
din nou. De această dată, cubul va putea fi scos cu uşurinţă, graţie faptului că sarea a topit cubul suficient de
mult încât să se "lipească" de sfoară. Explică-i la final fenomenul.
Beneficiile experimentelor ştiinţifice pentru preşcolari
Îţi vine să crezi sau nu, copilul tău a început să pună în practică experimente ştiinţifice de la o
vârstă foarte fragedă, într-o formă rudimentară, odată cu primele sale tentative de a cunoaşte lumea din
jur. Astfel, începând cu vârsta de 8 luni, micuţul tău a înţeles că orice fenomen produce reacţii, după ce a
observat că obiectele cad pe podea atunci când le scapă din mână. Imediat ce a înţeles acest act fizic, şi-a
dat seama că poate condiţiona o acţiune, prin propriile fapte: dacă nu aruncă un obiect, acesta va rămâne
în mâinile sale.
Iată de ce copiii se dezvoltă intelectual prin intermediul ipotezelor şi al testării validităţii acestora
(daca plâng, ştiu că vor primi atenţie), mai exact făcând apel în mod inconştient la principiile pe care se
bazează toate experimentele ştiinţifice, de la cele mai simple, până la cele mai complexe.
La vârsta preşcolară, copilul are deja o viziune generală despre modul în care interacţionează
materia universală, aşadar este pregătit să aprofundeze cunoştinţele sale în arii restrânse, pentru o

248 / 586
 descifrare progresivă a vieţii pe Pământ. Dacă şi curiosul tău a atins aceasta vârstă specială, ajută-l să-şi
fructifice potenţialul intelectual cu aceste experimente ştiinţifice distractive pentru preşcolari.
Experienţa didactică a demonstrat faptul că experimentul creează bucurie, creează noi experienţe,
iar pentru copii este un fel de miracol care îi ajută să înţeleagă mai bine lumea în care trăiesc. Să căutăm
mijloace ieftine şi la îndemână pentru ca experimentele să fie uşor de realizat, iar copiii temeinic instruiţi!

Bibliografie:
- Breben S. – Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura Reprograph, Craiova, 2004;
- Crenguţa Lăcrămioara Oprea – Strategii didactice interactive, Editura Didactică si Pedagogică,
Bucureşti 2009;
- Cerghit Ioan - Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
- Georgeta Puiu - Metode interactive de grup, Editura Arves, Timişoara, 2012.
- Ghidul de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani a fost realizat în cadrul
Proiectului pentru Educaţie Timpurie Incluzivă, din cadrul Programului de Incluziune Socială
cofinanţat de Guvernul României şi Banca Mondială.

249 / 586
 PROIECT EDUCAŢIONAL

Managementul clasei de elevi comportamente

pozitive la orele de curs.

Ioniţă Elena Mariana

Liceul tehnologic,,Tiu Dumitrescu" Mihăileşti

Domeniul: Consiliere şcolară şi educaţională.

Perioada: anul şcolar 2020-2021
Parteneri: profesorul diriginte, consilierul şcolar, clasa de elevi.
Scopul: Adaptarea caracteristicilor particulare ale clasei prin stimularea unui
comportament pozitiv în timpul orelor care să ducă la eficientizarea procesului de instruire.
Obiective:
-stimularea unui comportament pozitiv la orele de curs să determine apariţia
comportamentelor dorite;
-facilitarea asimilării corespunzătoare a curriculumului;
-conştientizarea elevilor în ce priveşte sarcinile ce revine fiecăruia în parte;
-comunicare activă diriginte-elevi.
Argument:
Rezultatul acestui proiect are ca scop o bună corelaţie între curriculum şi comportament,
stimularea responsabilităţilor tuturor elevilor cu privire la managementul clasei de elevi,
perfecţionarea competenţelor sociale.
Tipul de activitate:
Managementul clasei de elevi se referă la ansamblul acţiunilor întreprinse de profesorul
diriginte pentru a organiza elevii clasa unde aceştia învaţă, materialele existente astfel încît
procesul de învăţare să se desfăşoare în condiţii cît mai optime.
Conţinut:
Climatul general al clasei să fie plăcut, elevii să se concentreze pe activităţile orei de
curs. Uneori comportamentele nedorite sunt efectul unor lipse de competenţe.
Organizare:
Etapa 1 Regulamentul şcolar şi regulamentul personalizat al clasei pe care elevii îl iau la
cunpştinţă la începutul anului şcolar şi la începerea noului semestru.
Elevii vor putea face comentarii, idei noi , nevoi. Se poate oferi exemple şi nonexemple şi
se verifică dacă au înţeles.
Se apreciază elevii care au participat prin activitatea lor la îmbunătăţirea managementului
clasei.
Etapa 2:
Se urmăreşte modul în care fiecare elev contribuie la imaginea clasei, cît de atent este cu
colegii, cum participă şi cum se comportă la ore.
De asemenea se monitorizează numărul de absenţe şi întîrzieri la ore, notele obţinute şi
dacă temele au fost efectuate la fiecare disciplină.
Se identifică elevii care se oferă voluntari pentru diverse activităţi: de exemplu numărul
de întîrzieri la fiecare oră nu trebuie să devină o obişnuinţă.
Astfel s-au îmbunătăţit performanţele fiecărui elev prin conştientizarea nivelului de
autoevaluare a activităţii zilnice la ore. Se face legătura pentru disciplinele importante care sunt
probe la bacalaureat: limba română, matematica, geografia, limbile străine, Tic.
Se mai utilizează un fel de recompense pentru elevii: profesorii favoriţi pot face o
recomandare utilă la viitoarele studii sau prin formularea unor teme pentru acasă.
Evaluarea proiectului:

250 / 586
 S-a făcut prin portofolii realizate de fiecare elev participant la proiect prin schimburi de
impresii, jocuri de rol, studii de caz, chestionare de evaluare pe diverse teme sau prin realizarea
unui Pawer Point cu activităţile şi rezultatele obţinute de elevi la anumite ore.
Diseminare:
-interpretarea chestionarelor şi activităţilor desfăşurate pentru a se cunoaşte impactul la
nivelul grupului ales.
Sustenabilitatea proiectului:
- abordarea lui la nivelul liceului;
- sustenabilitate din punct de vedere al capacităţii tehnice şi al resurselor umane
implicate.
Desfăşurarea activităţilor s-a realizat prin:
-participare şi învăţare la ore;
-concursuri, întreceri sportive;
-participarea la excursii tematice;
-tradiţii şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou;
-responsabilizarea elevilor în managementul clasei;
-comunicare şi relaţionare asertivă între clasă şi diriginte.
Concluzii:
Proiectul a avut succes prin promovarea dialogului şi a comunicării între elevii clasei şi
profesorul diriginte, formarea unor deprinderi de viaţă civilizată, comunicare interumană,
comportamente positive.

251 / 586
ÎMBUNĂTĂȚIREA ACTIVITĂȚII DIDACTICE PRIN ADAPTAREA LA
NEVOILE COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE
Prof. Irimia Anca
Școala Gimnazială Nr.2
Hunedoara, jud. Hunedoara

Investigând universul fiinţei umane ne confruntăm cu o mare diversitate, care constă în aceea că,
suntem puşi în situaţia de a căuta mereu noi soluţii la problemele ridicate de copiii clasei.Aceştia au
nevoie de o abordare personalizată referitoare la încercările pe care le iniţiem în educaţia lor. Orice copil
se confruntă, în anumite cazuri, cu o situaţie specială care necesită din partea adultului o intervenţie
specializată.
Pentru a avea cu adevărat o şcoală incluzivă care să funcţioneze, este necesară pregătirea acesteia,
sunt necesare condiţii materiale, care să permită un învăţământ cât mai diversificat şi adaptat diferitelor
cerinţe speciale: profesori intineranţi, mobilier, posibilităţi de modelare a programului zilnic,tehnici
speciale de predare, adaptare curriculară individualizată, etc.
Un alt element important este participarea tuturor copiilor la programul educativ. Copiii sunt
diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, dar fiecare poate avea un loc, un rol şi o valoare. Acest lucru trebuie
făcut de la vârstele mici, în prima experienţă a vieţii „de grup” la care participă copiii, prin modificarea
modalităţilor de lucru şi prin schimbarea normelor, a regulilor, printr-o nouă strategie, prin lipsă de
prejudecăţi sau stereotipuri, pentru a facilita participarea deplină la activităţi a tuturor copiilor.
Sensul iniţial al dificultăţilor/tulburărilor de învăţare se referă la tulburări cu dominantă
psihomotorie, psihoafectivă ( fără deviaţii semnificative ale comportamentului), la ritm lent de învăţare, la
tulburările instrumentale (deficienţe minore de ordin perceptiv ori cognitiv). Un sens mai larg încearcă
relativizarea şi - într-un fel - estomparea utilizării unor termeni ce pot traumatiza şi stigmatiza,
(deficienţa, incapacitatea, handicapul etc.) încercând relevarea consecinţelor acestora asupra învăţării,
deci convertirea lor în limbaj psihopedagogic.
Educaţia (şcoala) incluzivă exprimă extinderea scopului şi a organizării şcolii obişnuite
(transformarea acesteia) pentru a putea răspunde unei diversităţi mai mari de copii, în speţă copiilor
marginalizaţi, defavorizaţi şi / sau excluşi de la educaţie. Adeziunea la educaţia/şcoala incluzivă pune în
evidenţă necesitatea dezvoltării şcolii, pregătirea şi schimbarea de ansamblu a acesteia pentru a primi şi a
satisface corespunzător participarea copiilor cu dizabilităţi, dar şi a altor grupuri marginalizate, în medii
şcolare obişnuite, ca elemente componente ale diversităţii umane, cu diferenţele ei specifice.
Incluzivitatea educaţiei are ca obiectiv principal adaptarea şcolii la cerinţele speciale de învăţare
ale copiilor şi la diversitatea copiilor dintr-o comunitate, ceea ce presupune reforma şi dezvoltarea de
ansamblu a şcolii.
Orice învățător care-şi centrează activitatea pe copil nu uită că:
 fiecare copil este important pentru societate
 fiecare copil are nevoi sociale
 fiecare copil are particularităţi specifice
 fiecare copil este unic
 diferiţi între ei, copiii sunt egali în drepturi şi învăţând împreună, copiii învaţă să trăiască
împreună
În esenţa lor, strategiile educaţiei integrate sunt strategii de micro-grup, activ-participative,
cooperative, colaborative, parteneriale, implicante, organizative şi socializante. Acestea, datorită
atributelor lor, sunt adaptabile, putând fi cu uşurinţă multiplicate sau diversificate pentru a acoperi
situaţiile noi. Aceste atribute caracterizează şi învăţarea, care trebuie să se realizeze în grupuri mici, să fie
cooperativă, partenerială, activ-participativă, să se desfăşoare într-un mediu relaxant, plăcut .
Educaţia incluzivă este cea mai bună soluţie pentru un sistem educativ care să răspundă nevoilor
tuturor elevilor. Ea nu trebuie tratată ca subiect aparte ci ca o nouă abordare a dezvoltării sistemului
şcolar.
Astfel cadrele didactice vor adopta noi metode de a preda o lecţie atât pentru cei cu nevoi
speciale, cât şi pentru ceilalţi. Toţi elevii clasei vor avea de câştigat ; ei pot acum învăţa din lecţie cum să

252 / 586
 se ajute între ei. Faptul ca ei socializeză în şcoală le permite să deprinda unul de la altul abilităţi de
comunicare şi de interacţiune.
Mai jos voi da exemple de sarcini de lucru care pot fi date unor elevi cu C.E.S.:
În cadrul orei de limba şi literatura română, la lecţia „ Furnica Fănica”, am dat următoarele
sarcini grupurilor de elevi formate pe baza profilului de inteligenţă :
Furnica Fănica
Furnica hărnicuța,
Cu sacii amândoi,
Se duce pe cărare
La ea în mușuroi.
Acolo este casa
Cu cămăruțe mici,
Cu rafturi și sertare,
Dulapuri, dormitoare
Și școala unde învață
Copiii de furnici.
Învață să citească
În furnicească.

1.Inteligenţa verbal-lingvistică
Sarcină de lucru : Aşază în ordine versurile, completează ciorchinele cu însuşiri pentru furnica
Fănica .
2. Inteligenţa logico-matematică
Sarcină de lucru : Cinci furnici cu câte doi saci în spinare fiecare se îndreaptă spre muşuroi. Câţi
saci duc ele ? Câte picioare se îndreaptă spre muşuroi ?
3. Inteligenţa spaţial- vizuală
Sarcină de lucru : Ajută-o pe furnică să ajungă cât mai repede acasă, arătându-i drumul cel mai
scurt.
4. Inteligenţa muzical- ritmică
Sarcină de lucru : Interpretaţi cântece despre furnică, făcând şi mişcările sugerate de versuri .
5. Inteligenţa corporal-kinestezică
Sarcină de lucru : Joc de rol : Prezentaţi o convorbire între greiere şi furnică .
6. Inteligenţa naturalistă
Sarcină de lucru :Completează diagrama cu asemănări şi deosebiri între greiere şi furnică.
Colorează!
7. Inteligenţa interpersonală
Sarcină de lucru : Daţi sfaturi celor două animale !
8. Inteligenţa intrapersonală
Sarcină de lucru : Alegeţi proverbele care sugerează învăţăturile desprinse din lecţie!
La disciplina ,,Științe ale naturii ” în cadrul lecţiei ,,Animale domestice” pot fi administrate
următoarele sarcini cu conţinut specific fiecărei inteligenţe:
1.Inteligenţa verbal-lingvistică
Sarcină de lucru : Enumeră animalele domestice pe care le cunoşti şi scrie ( spune) câte o
ghicitoare despre fiecare.
2. Inteligenţa spaţial- vizuală
Sarcină de lucru : Colorează, decupează şi lipeşte la locul potrivit animalele desenate.
3.Inteligenţa muzical-ritmică
Sarcină de lucru : Interpretaţi un cântec făcând şi mişcările sugerate de versuri.
4. Inteligenţa corporal-kinestezică
Sarcină de lucru : Interpretaţi scena întâlnirii dintre o pisică şi un câine .
5. Inteligenţa naturalistă
Sarcină de lucru : Spuneţi cum aţi proceda, dacă în drum spre casă aţi găsi o pisicuţă ?
6. Inteligenţa interpersonală
Sarcină de lucru : Scrieţi părţile componente ale corpului unui animal (cal) şi ale unei păsări(găină).
Cu ce se hrănesc? De ce le creşte omul ?
7. Inteligenţa intrapersonală
Sarcină de lucru : Ce aţi face dacă aţi fi un animal domestic ?

253 / 586
 Învățătorul trebuie să se plieze după fiecare caz, să-şi flexibilizeze demersul didactic pentru a
satisface cerinţele educative ale fiecărui elev luat în parte şi ale tuturor la un loc.

Bibliografie :
1. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2. UNICEF, Cerinţe speciale în clasă: Pachet de resurse pentru instruirea profesorilor,
Reprezentanţa specială UNICEF pentru România, Bucureşti, 1995
3. Ungureanu, Dorel, Educaţia integrată şi şcoala inclusivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000
4. Vrăşmaş, Traian, Învăţământul integrat şi /sau incluziv, Editura Aramis, Bucureşti, 2000

254 / 586
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE-sala de
clasă sau on-line

Prof. Irimia Marilena

Școala Gimnazială ”Ion Creangă” Buzău

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai

ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.
Accentul trece de pe informativ pe formativ.
Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate,
spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Procesul educational din gradinita presupune și forme de muncă didactică complementară
activităților obligatorii. Acestea sunt activități desfașurate în gradiniță în afara activităților
obligatorii sau activități desfașurate în afara gradiniței. Ele sunt activități extracurriculare și se
desfășoara sub îndrumarea atentă a educatoarelor. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip
curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo
de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl
trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria
evoluţie a individului.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul
pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Astfel de activități sunt de o reală importanță într-o lume dominata de mass media și ne
referim la televizor, calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea
copiilor noștri în niste persoane incapabile de a se controla comportamental, emoțional și mai
presus de toate slabi dezvoltați intelectual. Se știe că începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii
acumulează o serie de cunoștințe, punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din
natură.
Activitățile de acest gen cu o deosebită influență formativă, au la baza toate formele de
acțiuni turistice: plimbări, excursii, tabere, colonii. În cadrul activităților organizate în mijlocul
naturii, al vieții sociale, copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acțiuni directe
obiectel, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în
cadrul acțiunilor turistice, preșcolarii își pot forma sentimental de respect și dragoste față natură,
fațș de om si realizările sale. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai
multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activitaăților de desen și modelaj,
iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activitățile practice, în jocurile de creație.
Plimbările prin parc din această toamnă, frunzele ruginii, stolurile de păsări care se pregteau de
plecare,frumusetea deosebita a acestui anotimp le vor ramane in suflet celor mici , creandu-le
emotii estetice.La varsta prescolara, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune
in legatura cu mediul , fiind dispusi sa actioneze in acest sens .Ca educatoare, trebuie sa oferim în
mod gradat, în acord cu particularitățile de vârstă, cunoștințe țtiințifice, să organizăm activități
educative privind protejarea mediului înconjurator: curățarea parcului, a mediului de joacă,
ocrotirea unor animale.

255 / 586
 Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre
frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin
excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-
şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor,
locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor
contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Vizitele la muzee, expozitii, monumente și locuri istorice, case memoriale constituie un
mijloc de a intuit și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru.
Vizionările si spectacolele constituie o alta formă de activitate extracurriculară în
gradinițe, prin care copilul face cunostinta cu lumea minunata a artei.
Desi aceasta forma de activitate il pune pe copil in majoritatea cazurilor in rolul de
spectator, valoarea ei deosebita rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii
puternice, precum și în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum și a emisiunilor tv, poate
constitui de asemenea o sursă de informații, dar în același timp un punct de plecare în organizarea
unor acțiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii,
distractive sau sportive, urmată de discuții pregătite în prealabil, pe langă faptul că realizează
completarea unor aspecte educative, stimulează și orientează copiii spre unele domenii de
activitate: muzică, sport, poezie, pictură, etc.
Vizionarea filmelor și a emisiunilor la televizor aduce copiilor o mare satisfactie, prin
faptul că arta filmului dă copiilor iluzia realității.
Educatoarele au un rol deosebit de important în alegerea spectacolelor, la recomandarea
emisiunilor de televiziune pentru copii si selecționarea emisiunilor, programelor distractive care
au o influență pozitivă mai evident conturate.
Activităţiile extracurriculare moral-civice, alături de celelalte activităţi desfăşurate în
grădiniţă pe nivele de vârstă, contribuie, prin trăirile afective, emoţii puternice, generate de
exemplele oferite de eroii neamului, la formarea , în sufletul copiilor, a unor sentimente morale ,
care se vor transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiv-educativ. Putem
spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia
orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare,
atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă
relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.

BIBLIOGRAFIE
1. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul de Stiinte ale Educatiei Revista
invatamantului prescolar, 3-4/2006,
2. IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile
de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
3. PREDA. VIORICA, Metodica activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii,
Editura « Gheorghe Cârţu Alexandru », Craiova 2009
4. LESPEZEANU M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C.
Omfal, Bucureşti, 2007

256 / 586
 INTEGRAREA ȘCOLARĂ – ȘANSE EGALE PENTRU TOȚI COPIII

Prof. KOLOZSVARI ANGELA

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Vișeu de Sus

Integrarea a devenit un principiu uman și social, care tinde spre realizarea educației pentru
toți, ca răspuns la principiul mai general societate pentru toți, aflându-se la baza tuturor demersurilor
legislative, administrative și sociale întreprinse în cadrul sistemului de protecție a persoanelor
defavorizate. În Declarația de la Salamanca se spune că "Școala obișnuită cu o orientare incluzivă
reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creează
comunități primitoare, construiesc o societate incluzivă și oferă educație pentru toți; mai mult, ele
asigură o educație eficientă pentru majoritatea copiilor și îmbunătățesc eficiența și, până la urmă, chiar
și rentabilitatea întregului sistem de învățământ." Programul de formare urmărește pregătirea cadrelor
didactice în legătură cu dobândirea unor cunoștințe de specialitate și competențe de relaționare și
gestionare eficientă a situațiilor sensibile din învățământul de masă, în vederea satisfacerii nevoilor
educaționale, sociale și emoționale a elevilor cu nevoi și cerințe speciale.
Evoluția socială din ultimii ani a adus în actualitate din ce în ce mai mult ideea de diversitate
umană, unitate în diversitate, valorizarea diversității și oportunitățile oferite educației și culturii
universale prin diversitatea experiențelor, tradițiilor și modelelor apărute în decursul timpului, fără a
face ierarhii și judecăți de valoare subiective asupra lor (Gherguț, 2005.Înțeles într-un sens foarte larg,
conceptul de integrare presupune unificarea și fuziunea a două sau mai multe realități ori producții
spirituale, într-un mod echitabil pentru toate părțile. În urma integrării va lua naștere o sinteză nouă
sau un complex spiritual nou, prezervându-și totuși specificitățile, și nu va avea loc o asimilare forțată
a unei realități de către cealaltă.
Integrarea educativă, ca principiu, este sugerată de mult timp în pedagogie și s-a dezvoltat în
contrast cu ideea segregării în educație, purtată împlicit sau explicit în mai multe contexte
educaționaleIntegrarea școlară reprezintă procesul de includere în școlile de masă sau în clasele
obișnuite, la activitățile educative formale și nonformale, a copiilor considerațica având cerințe
educative speciale. Dacă percepem școala ca principala instanță de socializare a copilului (familia
fiind socotită ca prima instanță de socializare), integrarea școlară reprezintă o particularizare a
procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanță fundamentală
în facilitarea integrării ulterioare în viața comunitară prin formarea unor conduite și atitudini, a unor
aptitudini și capacități favorabile acestui proces. (Cucoș, 2002)
Incluziunea reprezintă esența unui sistem educațional comprehensiv specific unei societăți ce
are ca principale valori valorizarea și promovarea diversității și egalității în drepturi. În literatura de
specialitate (Gherguț, 2013, Vrașmaș, 2001) sunt redate câteva caracteristici ale relației dintre
incluziune și integrare. Dacă prin educația integrată se aveau în vedere mai ales obiective legate de
școlarizarea în condiții de normalitate a copiilor cu cerințe educaționale speciale (accentul se pune pe
copii și pe serviciile de suport în școală pentru aceștia), educația incluzivă are ca obiectiv principal
adaptarea școlii la cerințele speciale de învățare ale copiilor, iar prin extensie, adaptarea școlii în
general la diversitatea copiilor dintr-o comunitate, ceea ce presupune o reformare și dezvoltare în
ansamblu a școlii, accesului la oportunități; parteneriat cu familia și părinții; implicarea activă a
comunității în programele școlii; încurajarea exercitării dreptului la atitudine și cuvânt.
În literatura de specialitate (Gherguț, 2013, Vrașmaș, 2001) sunt redate câteva caracteristici
ale relației dintre incluziune și integrare: Integrarea copiilor cu cerințe speciale are în vedere
includerea acestora în clasele obișnuite, se centrează pe transferul copiilor de la școli separate la
școlile obișnuite din cadrul comunității; dacă nu se constată o creștere a interacțiunilor între elevi cu și
fără dizabilități sau cu diferențe în învățare, putem considera că nu este un proces de integrare școlară
reală, ci numai o etapă în integrare: integrarea fizică. Educația incluzivă presupune un proces
permanent de îmbunătățire a instituției școlare, având ca scop valorificarea optimă a resurselor
existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susține participarea la procesul de învățământ a tuturor

257 / 586
elevilor din cadrul unei comunități (aceasta înseamnă că și o școală specială poate fi incluzivă sau
poate dezvolta practice inclusive în abordarea copiilor).
Dacă prin educația integrată se aveau în vedere mai ales obiective legate de școlarizarea în
condiții de normalitate a copiilor cu cerințe educaționale speciale (accentul se pune pe copii și pe
serviciile de suport în școală pentru aceștia), educația incluzivă are ca obiectiv principal adaptarea
școlii la cerințele speciale de învățare ale copiilor, iar prin extensie, adaptarea școlii în general la
diversitatea copiilor dintr-o comunitate, ceea ce presupune o reformare și dezvoltare în ansamblu a
școlii.

BIBLIOGRAFIE:

Cucoș, C.(2002). Pedagogie, ed.a II-a. Editura Polirom, Iași.

Gherguț, A. (2001). Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Iași: Editura Polirom
Gherguţ, A. (2013). Sinteze de psihopedagogie specială, Iaşi: Editura Polirom UNICEF, 1995).
Vrașmaș, T. (2001). Învățământul integrat și/sau incluziv. Editura Aramis, București

258 / 586
ŞCOALA : Şcoala Gimnazială Găgești

CLASA: a- II-a

ÎNVĂŢĂTOR: Lăluciu Geanina Gabriela

ARIA CURRICULARĂ: Tehnologii

DISCIPLINA: Abilităţi practice

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Activităţi cu materiale sintetice – hârtia

SUBIECTUL LECŢIEI: “Cuibul de rândunică” - Colaj

TIPUL LECŢIEI: formare de priceperi şi deprinderi

COMPETENȚE GENERALE:

1.2. să aplice tehnici de prelucrare a materialelor utilizând instrumente şi ustensile

adecvate;
2.2. să îmbine în mod adecvat tehnicile de realizare a unor produse simple / complexe.

COMPETENȚE DERIVATE:

O1 – să aplice tehnicile de lucru adecvate realizării temei (tăiere, lipire, asamblare);

O2 – să decupeze după contur elementele necesare realizării lucrării;
O3 – să asambleze corect părţile componente pentru obţinerea unui colaj (ramă,
imaginea tabloului) ;
O4 – să realizeze produsul final în funcţie de cerinţele formulate;

O5- să aprecieze obiectiv lucrările celorlalţi colegi;

O6-să pastreze ordinea şi curăţenia la locul de muncă

STRATEGIA DIDACTICĂ :

259 / 586
1. RESURSE PROCEDURALE :

a)Metode şi procedee : demonstraţia, conversaţia, observaţia, explicaţia, exerciţiul, activitatea

pe perechi, aprecierea verbală, analiza produsului finit;

b)Forme de organizare : frontal şi pe perechi.

2. RESURSE MATERIALE: planşa model, hârtie glasată, sfoară naturală, farfuriuţe de carton,
lipici, foarfece, carton, material POWER POINT ,calculator, videoproiector,casetofon, CD cu
muzică;
3. BIBLIOGRAFICE:

a) oficiale
 Curriculum Naţional - Programe şcolare pentru învăţământul primar, Bucureşti, 2003;
b) pedagogice
 Constantin Cucoş (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi gradele
didactice, Iaşi, Editura Polirom, 1998;
 Dumitriu Gh., Dumitriu C., Psihopedagogie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2003;
c) metodico – didactice
 Apetroaie E., Borş M.,,, Culegere de abilităţi practice”, Editura Media, 2001;

 „Abilităţi practice - caietul elevului”, Editura Aramis, 2001;

 Stan, Lucian (coord.), Abilităţi practice - ghid metodologic pentru clasele I – IV,
Bucureşti, Editura Aramis, 2002;

 Şerdeanu I.,Diţuleasa F.,,,Îndrumări metodice pentru predarea îndeletnicirilor

practice”, E.D.P., Bucureşti;

 www.didactic.ro .

4. RESURSE TEMPORALE : 45 de minute

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

260 / 586
Nr. ETAPELE ACTIVITATEA ÎNVĂŢĂTOAREI ACTIVITATE Metode şi Mijl.de Evaluare
crt LECŢIEI A ELEVILOR procedee învăţăm.

Moment Creez condiţiile optime pentru buna Elevii

organizato- desfăşurare a lecţiei. Aerisesc clasa şi pregătesc cele
1. conversa-
ric pregătec materialul didactic necesare lecţiei.
ţia
demonstrativ şi distributiv necesar orei.
2 min.

- Având în vedere că se apropie

primăvara , vă propun să sărbătorim
2. Captarea Elevii sunt Prezentare
întoarcerea păsărilor călătoare. Păsările
atenţiei încântaţi de conversa- power
v-au trimis câteva imagini din viaţa lor.
idee. ţia point
9 min. După vizionarea prezentării ppt,
conştientizăm cât este de necesar
existenţa unui cuib în viaţa păsărilor.
- De aceea, astăzi, la ora de educaţie
tehnologică, veţi realiza câte un colaj
3. Anunţarea Sunt atenţi si
cu tema “Cuibul de rândunică”. Veţi
temei şi a dornici să conversa-
reuşi acest lucru dacă în timpul
obiectivelor înceapă. ţia
activităţii veţi fi atenţi, veţi respecta
cerinţele realizării lucrării şi veţi acorda explicaţia
2 min.
multă atenţie şi dăruire.
Tehnicile de lucru folosite vor fi:
decuparea după contur, lipirea şi
asamblarea.

261 / 586
 4. Prezentarea Se observă lucrarea—model cu Observă conversa- Cuibul de Apreciere
subiectul compoziţiei propuse şi se lucrarea-model. ţia rândunică verbală
şi intuirea
modelului antrenează elevii în discuţii pe observa- model,far-
Vom folosi
marginea lucrării prezentate. rea furii din
2min sfoară,hârtie.gla
- Din ce este alcătuit un cuib? carton,car-
sse, farfurii din
. - Ce materiale s-au folosit în realizarea ton
carton,lipici şi
acestei lucrări ? colorat,bu
foarfece. Vom
- Ce tehnici de lucru credeţi că au fost -căţi de
decupa,lipi şi
aplicate ? sfoară
asambla.
- De ce instrumente şi materiale de
lucru avem nevoie?
Se fac exerciţii de încălzire a
musculaturii degetelor:
Mâinile eu le rotesc. Fac exerciţii
Ploaia bate neîncetat, de relaxare.
5. Explicarea demon-
Vârful degetelor bat. straţia,ex-
tehnicii de
Iar apoi le răsfirăm, plicaţia
lucru 5min
Şi la un pian cântăm!

Sunt
Lucrarea pe care o vom realiza astăzi
atenţi la
este de fapt o lucrare pe perechi. De
explicaţii.
aceea fiecare copil va avea sarcini
diferite de lucru (unul va decupa
elementele componente ale colajului, iar
celălalt le va asambla după modelul
Realizarea
6.
arătat). Elevii Observare
propriu zisă
Conduc şi coordonez lucrul lucrează în sistematică
Lucru pe
a lucrării
fiecărei perechi pe etapele de realizare perechi. perechi
Lucrări în
20 min. a produsului. Urmăresc executarea diferite
lucrărilor. etape
Activitatea se va desfăşura pe fond
muzical, astfel încât elevii să lucreze CD cu
Analiza
relaxat şi cu plăcere. muzică

262 / 586
7. lucrărilor Vor fi antrenaţi şi elevii celorlalte Analizează şi casetofon
3min. perechi în aprecierea lucrărilor şi apreciează Conversa Apreciere
argumentarea observaţiilor făcute. lucrările -ţia
verbală
colegilor.
Se vor face aprecieri referitoare la Autoevalua-
modul de desfăşurare a orei. re
Încheierea Elevii fac
lecţiei curăţenie la
locul de muncă.
8.
2min. Cer elevilor să strângă materialele folosite.

263 / 586
264 / 586
 DE CE EDUCAȚIA STEAM?
Prof. Viorica LASCU
Prof. Steluța NEGURĂ
GRĂDINIȚA cu PROGRAM PRELUNGIT
”LUCIAN GRIGORESCU” MEDGIDIA

La noi în țară a început să se vorbească de puțin timp despre educația STEM, dar se crede că va
deveni un punct cheie în pregătirea tinerelor generații pentru viitor. Conceptul depăsește educația formală din
școli, și ajunge pe un tărâm al creativității și imaginației, mergând până la prima formă de învățare din viața
copiilor: joaca. „Este foarte important să determinăm copiii să le placă să învețe, pentru că atitudinea pe care
o vor avea vizavi de procesul de învățare pe care îl implică grădinița și școala, este decisivă și se va vedea în
performanțele pe care copiii le vor obține. Cu cât modalitatea de învățare este mai atractivă, mai plăcută, mai
distractivă, va crește exponențial dorința copilului de a învăța și de a descoperi lucruri noi. Prin joacă, le
oferim această șansă, iar copiii noștri se vor simți mai fericiți, fără a mai simți constrângerea apăsătoare,
repulsia și plictiseala pe care mulți copiii de școală le manifestă.” psiholog Denisa Zdrobis.
Așa cum afirmă Raven (2002, p. 239), avem nevoie de „noi modalități de a gândi despre locul nostru
în lume și cu privire la modurile în care ne raportăm la sistemele naturale pentru a putea dezvolta o lume
durabilă pentru copiii și nepoții noștri”. Cu ajutorul abordării STEAM, sălile de clasă pot fi transformate într-
un mediu creativ pentru elevi și cadre didactice.
Delimitări conceptuale
Educația STEAM (STEAM: Science, Technology, Engineering, Arts, Mathematics (en) – Știință,
Tehnologie, Inginerie, Artă, Matematică) a început să se dezvolte începând cu anul 2007, luând naștere prin
fuziunea educației STEM cu artele. Termenul de artă în contextul educației STEAM a fost considerat în
diferite moduri:
 arte vizuale, arta spectacolului (dans, muzică, teatru), estetică, arte meșteșugărești;
 arte liberale și științe umaniste.
Educația STEAM a fost caracterizată în funcție de tipul de integrare al disciplinelor, după
cum urmează :
 educație STEAM transdisciplinară, care implică fuziunea totală a disciplinelor și al cărei
element principal îl constituie rezolvarea de probleme;
 educație STEAM interdisciplinară, în care o temă reprezintă punctul comun dintre discipline,
însă se respectă abordarea specifică fiecărei discipline;
 educație STEAM multidisciplinară, care presupune o colaborare între mai multe discipline,
însă acestea nu fuzionează;
 educația STEAM transversală, în care se practică examinarea/ observarea unei discipline prin
perspectiva altei discipline.
Diferența dintre educația tradițională și educația STEM
Ceea ce diferențiază STEM de educația tradițională (bazată pe știință și matematică) este învățarea
coezivă, mixtă, ce le demonstrează copiilor cum metoda științifică poate fi aplicată în viața de zi cu zi. Le
dezvoltă gândirea bazată pe calcul și se concentrează pe rezolvarea problemelor prin aplicarea soluțiilor din
viața reală, acest tip de educație putând începe de la cele mai mici vârste.
Spre deosebire de lecțiile clasice din sistemul tradițional de învățământ, unde profesorul predă și
copilul ascultă, STEM este o metodă activă, aplicată, constructivistă, de a „învăța prin a face”. Copiii vor
lucra în sala de clasă sau acasă alături de părinți asemănător unui om de știință sau a unui inginer: observând,
adresând întrebări, formulând idei, ipoteze, experimentând și punând în practică ceea ce descoperă,
formulând și transmițând concluziile.
Avantajele educației STEM
Copiii, indiferent de vârstă ar trebui încurajați să gândească profund, astfel încât să aibă șansa de a
deveni inovatori și lideri care pot rezolva cele mai presante provocări cu care se confruntă viitorul nostru.
Proiectele STEM pun bazele unei deschideri către noțiuni cu care, în mod normal, s-ar întâlni mult mai târziu
și mai mult teoretic.
a) Proiectele STEM și STEAM promovează învățarea prin experiment. Proiectele de acest gen
permit explorarea deschisă și investigarea, identificarea problemelor de rezolvat și găsirea soluțiilor
potrivite.Cu cât sunt mai multe simțuri implicate în educație, cu atât îi vor ajuta să își amintească mai ușor
ceea ce învață. Când copiii construiesc, creează și explorează, învățarea are sens pentru ei.

265 / 586
 b) Educația STEM include activități reale de soluționare a problemelor mondiale. Temele proiectelor
STEM au la bază întotdeauna situații reale din viața de zi cu zi. Includerea activităților de acest fel ajută
copiii să se concentreze asupra părților importante ale educației, cum să o aplici în viața reală.
c) Integrează arta cu știința într-un mod FUN. Educația STEAM conectează subiecte aparent
contrare. Copiii învață să lucreze împreună în proiecte care presupun inginerie și design, așa cum se întâmplă
în robotică.
d) Încurajează curiozitatea și gândirea analitică. Copiii sunt curioși în mod natural, dar de multe ori
metodele educaționale tradiționale împiedică acest lucru. Educația STEM le permite să întrebe, să se întrebe,
să experimenteze și să exploreze. Prin aceste metode se fac noi descoperiri și invenții. De aceea, copiii
trebuie ajutați să înțeleagă de ce se întâmplă lucrurile într-un anumit mod.
e) Le oferă copiilor un control mai mare asupra învățării. Noi credem că un avantaj cu adevărat
important al educației STEM este că le oferă o parte din controlul procesului de învățare. Când au control, le
pasă mai mult. Vor prelua sarcina mai ușor și vor fi mai implicați și mai dispuși să facă lucrurile să se
întâmple.Cea mai simplă modalitate prin care copilul poate să dobândească abilități STEAM atât la grădiniță,
la școală, cât și acasă, este prin joc.
Atunci când copiilor li se oferă ocazia de a cocheta cu domeniul STEAM, ei dezvoltă adesea o
motivație internă de a explora, de a întreba și de a investiga lumea din jurul lor. Acestea sunt trăsături
fundamentale care nu pot fi învățate, dar sunt inerente curiozității noastre naturale ca ființe umane. În plus,
jocul oferă copiilor o oportunitate grozavă de a face tot felul de descoperiri, de a înțelege procesele științifice
și chiar de a le înțelege conceptual. STEAM ar trebui să fie activ și bazat pe proiecte cât mai practice. În loc
ca cei mici să fie nevoiți să asculte conținut academic prezentat printr-o prelegere sau să încerce să
memoreze anumite informații, ei ar trebui să fie implicați în activități în moduri semnificative și relevante.
De exemplu, copiii își pot crea propriile catapulte folosind materiale de uz casnic, cum ar fi benzi de
cauciuc și tutori din bambus. Această activitate ar implica știința (fizica forței), matematica (măsurarea
distanței), inginerie (proiectarea structurii) și chiar și arte, deoarece copiii vor încerca să creeze catapulte cât
mai estetice. În exemplul catapultei, copiii construiesc activ, își aplică cunoștințele în moduri creative și
rezolvă probleme. Ei se folosesc de abilitatea lor de a ancheta și investiga pe tot parcursul activității și,
totodată, compară și contrastează diferite modele. Prin intermediul unei astfel de activități, copiii nu trebuie
să mai stea liniștiți pe scaunele lor ascultând explicațiile educatoarei, urmărind demonstrația sa ori
completând o foaie de lucru. Ei sunt activi, implicați și din ce în ce mai motivați și determinați să exploreze
mai departe.
Un alt exemplu de joc care poate hrăni curiozitatea copiilor pentru domeniul STEAM implică
magneți. Un copil care se joacă cu magneți va descoperi cu siguranță conceptele de atracție și respingere –
deși educatoarea va trebui să îi prezinte și să îi explice acești termeni – și va începe adesea să efectueze tot
felul de teste, cum ar fi să testeze diferite materiale potrivite pentru magnetism sau să constate cât de departe
sau de aproape trebuie amplasat metalul față de magnet pentru a se atrage.
Concluzii
Am putea spune că STEAM prezintă o posibilitate creativă pentru învățare, dar trebuie să se
desfășoare într-un mod care să integreze toate domeniile și mai trebuie să fie activ, semnificativ și orientat
spre proiecte și spre tot felul de experimente.
Credem că cel mai mare avantaj al jocului STEAM este acela că îi învață pe copii că este absolut în
regulă să nu existe un răspuns „corect” întotdeauna. Uneori lucrurile trebuie să meargă prost pentru a obține
răspunsurile corecte, așa că celui mic nu trebuie să îi fie teamă să încerce din nou. Chiar și atunci când crede
că a găsit soluția, poate schimba traiectoria jocului sau poate aduce îmbunătățiri. Ce se poate întâmpla dacă
face ceva mai mare, mai mic, mai scurt sau mai înalt? Iată de ce este atât de important ca cei mici să
beneficieze de timp de joacă pentru a construi, pentru a se juca, pentru a-și imagina, experimenta, evalua,
observa, explora și rezolva probleme. Cel mai important, joaca STEAM nu este doar educativă, cât și
distractivă.
Bibliografie :
1. Arnold, N(2018). Educația STEM.Descoperă ingineria. Editura Litera;
2. Cindea, N(2017). Importanța proiectelor STEM pentru incluziunea educațională, CNIV,
online:http://c3.icvl.eu/papers2017/cniv/documente/pdf/sectiuneaC/sectiuneaC_lucrarea40
3. Lixandru, F.I. et al. Educaţia STEM – o necesitate în strânsă conexiune cu realitatea.
În: Tribuna Învăţământului, nr. 1442 (3322) din 28.05-3.06.2018;
4. Hunt, E (2020).STEM în 15 minute: exerciții creative de știință, tehnologie, inginerie și
matematică pentru copii între 5 și 11 ani. Editura DPH.

266 / 586
 CARIERA DIDACTICĂ
Lazar Adriana-Elena,
Liceul Tehnologic „Vasile Gherasim”, Marginea

Cariera reprezintă o succesiune de activități și poziții profesionale pe care o persoană le

realizează, ca și cunoștințele atitudinile și competențele asociate, ce se dezvoltă în timp. Este vorba de
un proces dinamic în timp, o transformare continuă, care implică interacțiunea dintre factorii individuali
și cei organizaționali.
Orientarea carierei unei persoane este importantă când este raportată la profesia deținută.
Profesia trebuie atent aleasă, ținând cont de oportunități, de specificul activității și, mai ales, de
posibilitatea de valorificare a propriului potențial.
Pentru a avea acces la profesia de cadru didactic, tinerii trebuie să urmeze studii universitare
într-o specialitate și un pachet de discipline pedagogice. Evoluția cadrelor didactice în cariera didactică
presupune mai multe etape, de la cadru didactic debutant, apoi cadru definitiv, gradul didactic II, gradul
didactic I. Formarea continuă face posibilă actualizarea și dezvoltarea competențelor personalului
didactic, precum și dobândirea de competențe noi, în conformitate cu evoluțiile din planul politicilor
educaționale și al curriculumului educațional prin: activități metodico-științifice (comisii metodice,
cercuri pedagogice), cursuri de perfecționare, cursuri de pregătire pentru examenele de titularizare,
definitivat, studii de masterat ș.a. Se poate observa faptul că profesorul nu este un simplu executant al
unei rețete, ci devine factor activ al procesului de învățământ pe parcursul întregii vieți, învață cu cei pe
care îi învață, se perfecționează permanent pentru a putea duce la bun sfârșit misiunea care i-a fost
încredințată.
În societatea contemporană, plină de obstacole de tot soiul și de provocări, profesia de dascăl
este privită din unghiuri diferite și considerată uneori cu reticențăși cu formalism, redusă adesea la
nevoia de a oferi elevilor conținutul informațional necesar progresului lor cognitiv, ceea ce este foarte
puțin spus, deoarece meseria de dascăl presupune atribute umane și profesionale superioare, deopotrivă
de tip intelectual, dar și psiho-pedagogic.
Există o varietate de opinii cu privire la profesia didactică și la măsura în care ea întrunște
condițiile pentru a fi recunoscută în câmpul social al profesiilor. Această varietate constituie un obstacol
important în efortul de definire a unui model profesional pertinent.
Competența științifică, pe de o parte presupune abilități de manipulare a cunoștințelor, capacități
de transmitere a acestora, inteligență, aptitudini pentru cercetare, experimentare, bun control.
Competența psihosocială constă în adaptarea la roluri diverse, în stabilirea unor relații adecvate cu
elevii, în entuziasm, înțelegere, prietenie, dar și capacitatea de a folosi adecvat autoritatea. O
competență importantp este cea managerială deoarece profesorul trebuie să dețină abilități de planificare
și de proiectare, capacități de organizare și coordonare a activității clasei de elevi, suportabilitate în
condiții de stres. Din punct de vedere psihopedagogic, un cadru didactic trebuie să poată să
accesibilizeze informația didactică, să înțeleagă elevii, să empatizeze cu aceștia, să fie creativ, cu tact
pedagogic1.
În ceea ce privește competențele-cheie care urmează să le fie formate cadrelor didactice, acestea
trebuie să fie capabile să lucreze cu informația, cu tehnologia și cunoștințele, să lucreze cu persoanele
din anturajul educațional imediat (elevi, colegi, parteneri educaționali), să lucreze cu și în societate, la
niveluri diferite de complexitate și de exprimare: local, regional, național, european, global.
Cadrul didactic nu este doar un agent care se supune unui sistem de norme, ci și un actor care se
investește în ceea ce face, conferă semnificații, trăiește activitatea cu elevii. Chiar dacă în timp profesia

Cf Iucu, Romiță, B., Managementul și gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iași, 2001
1

267 / 586
de cadru didactic și-a câștigat un loc de frunte în ierarhia profesiilor, în societatea contemporană,
statutul social al educatorului pare să fie, din păcate, mai degrabă statutul clasei de mijloc.
Prin activitatea cu elevii, profesorul îndeplinește multiple roluri, printre care: instructor, actor,
mediator facilitator, autoritate instituțională, confesor, protector, consilier, lider de opinie etc.
Complexitatea atribuțiilor pe care le îndeplinește și rolul de conducere pe care îl exercită în desfășurarea
activităților didactice atribuie profesorului însușirea de principală resursă umană a activității de
instrucție și educație.
Profesia de educator/profesor este complexă şi nobilă prin misiunea pe care o are de îndeplinit:
formarea unor personalităţi autonome integrabile social, cu capacităţi de gândire critică şi creativă, cu
un profil moral autentic şi cu o înaltă profesionalitate. Sf. Ioan Gură de Aur spunea: „Nu există artă mai
frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără de viaţă, dar educatorul creează
un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu”.
Atât formarea iniţială cât şi cea continuă a cadrelor didactice trebuie să ia în considerare şi
schimbările curriculare propuse şi să se centreze în jurul acestora. Noile planuri de învăţământ, noile
concepţii integratoare, inter-, pluri- sau multidisciplinare , concepţia modulară, noile moduri de abordare
a cunoaşterii, concepţia metodologică necesară realizării unui învăţământ obligatoriu până la vârsta de
şaisprezece ani, introducerea informaticii, sunt doar câteva exemple de domenii în care e nevoie
stringentă de intervenţie în /şi prin formarea permanentă.
În concluzie, în întreaga sa activitate profesorul trebuie să devină un partener activ în educaţia
continuă, un susţinător dar şi un „consumator” al acesteia. Numai astfel va putea să se ridice la
aşteptările formatorilor săi şi să aibă sentimentul datoriei împlinite, atât faţă de el cât şi faţă de cei pe
care îi modelează, îi pregăteşte pentru confruntarea cu rigorile vieţii. În mod sigur aceştia vor deveni
nişte învingători.

268 / 586
 IMPORTANȚA EDUCAȚIEI ÎN FAMILIE

LAZAR IONELA
Gradinita cu program normal Ciocarlia de Sus.

Familia are un rol esenţial în educaţia copilului. Familia este nucleul în care copilul se formează
ca om. Ea are un rol decisiv în ceea ce priveşte viitorul social şi spiritual al copilului pentru că ştim
că „există evenimente care-şi pun pecetea asupra mentalităţii individului”, respectiv a copilului.
Educaţia copiilor presupune întâi de toate desăvârşirea propriei noastre educaţii, a sentimentelor
noastre”. Părinţii trebuie să se străduiască să dea dovadă de o moralitate ireproşabilă, de integritate şi
educaţie aleasă, fiind formatorii unei generaţii, ca astfel copiii să-i poată urma avându-i ca model. „În
educaţia copiilor, mai întâi de toate trebuie să ne educăm noi înşine. Evident, căldura din familie educă
mult mai bine decât orice cuvinte, şi, dimpotrivă, cuvintele anoste ale părinţilor obţin exact efectul
contrar.”
Familia înseamnă înţelegere, bucuria de a sta împreună, de a fi cu toţii în diferite ocazii,de a pleca
în vacanţe. Ea este cea care mediază comuni carea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala.
Şcoala este un factor care ajută copilul în desăvârşirea propriei personalităţi.Factorii determinanţi în
dezvoltarea personalităţii copilului sunt şcoala şi familia. În cadrul familiei moderne se produc unele
mutaţii, care constau în înlocuirea familiei formată dintrei generaţii cu familia formată din două generaţii.
De aici putem conclude că bunicii participădin ce în ce mai puţin la educaţia nepoţilor . Alte influenţe
sociale pot fi considerate migraţia dela sat la oraş şi urbanizarea satelor. Astfel cresc posibilităţile de
folosire a mijloacelor audio, vizuale, contactul cu tehnica, preocupările culturale şi sportive, şi rezultă o
schimbare înmentalitatea familiei .
Climatul educaţional familial cuprinde ansamblul de stări psihice, modurile de relaţionare
interpersonală, atitudini ce caracterizează grupul familial o perioadă mare de timp.Acest climat poate fi
pozitiv sau negativ. Şcolarul are nevoie acasă de un mediu de viaţă în caresă se simtă în siguranţă. Într -un
climat educativ bun părinţii sunt calmi în raporturile cu copiii, fară a le satisface orice capriciu. Copilul
simte că părinţii se ocupă de el, că sunt interesaţi de necazurile şi problemele lui, ca şi de rezultatele
şcolare. Familia este un cadru ferm de disciplină,în care şi copiii şi părinţii împărtăşesc acelaşi nivel de
exigenţă. Climatul familial negativ este caracterizat prin lipsa de autoritate a mamei, rolul de părinte
nu este îndeplinit cu calm şi consecvenţă, părinţii ajung deseori la divergenţe în legătură cu disciplinarea
copilului, copilului i se aplică pedepse corporale, este ameninţat şi admonestat.
Familia se preocupă de dezvoltarea fizică a copiilor. Ea asigură hrana şi îmbrăcămintea copiilor,
îi fereşte de pericole, le lasă timp de joacă, le crează condiţii cât mai bune de odihnă şi se îngrijeşte de
sănătatea lor. Un regim raţional de viaţă nu poate avea decât urmări positive asupra dezvoltării sale fizice.
Dezvoltarea intelectuală este cea mai importantă. În cadrul familiei copilul îşi însuşeşte limbajul.
Volumul, precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi
în această direcţie.
Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale(ex:
despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiecte casnice etc.). Familia se preocupă şi de dezvoltarea
proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvoltă spiritul de observaţie, memoria şigândirea. Părinţii
încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. Copilul obţine
rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. Părinţii trebuie
să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare, cărţi de lectură, manuale şcolare etc., cât şi
nişte condiţii bune de muncă: un birou, un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se putea
concentra. Părinţii trebuie să-şi ajute copiii la învătătură; ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau
sprijin, nefiind indicat să efectueze temele copiilor. Cu timpul, părinţii se vor limita la controlarea temelor

269 / 586
de casă şi a carnetului de note. Deci, atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea
mult pe copil, dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. Educaţia morală a copiilor în
familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea,
sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea,cumpătarea, grija faţă de lucrurile încredinţate. În
realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai mult; părintele este un exemplu pentru copil.
Părinţii le spun copiilor ce e bine şi cee rau, ce e drept şi ce e nedrept, ce e frumos şi ce e urât în
comportamente. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi a
celor din jur. Tot în sens moral,familia îl îndrumă să fie sociabil, să fie un bun coleg şi prieten.
Principala condiţie ca un copil să primească o educaţie corectă o reprezintă capacitatea părinţilor
de a o face, şi în acelaşi timp, intensitatea şi sinceritatea iubirii părinţilor. Dar asta înseamnă că orice copil
care nu a primit o educaţie aleasă este condamnat la un eşec social şi spiritual? Se pare că aceasta depinde
de puterea de autoeducare a copilului dar şi de persoanele cu care intră în contact. Persoanele care intră în
contact cu tineri care au avut o astfel de educaţie în copilărie, tind să-i judece, dar soluţia este să-i ajute să
se integreze, dovedind răbdare şi altruism. Vor primi în schimb fericirea celuilalt ca stimulent asupra
propriei fericiri. Adică cel ce unge cu miresme pe altul, el mai întâi miroase frumos.

BIBLIOGRAFIE
Psihologie generală, Andrei Cosmovici, Ed. Polirom, Iaşi, 1996, p. 36.
Părinţi şi copii. O abordare teologică, duhovnicească şi psihologică, Arhim. Simeon
Kraiopoulos, Ed. Bizantină, 2005, p. 62.

270 / 586
MODALITĂȚI DE INTEGRARE A VALORILOR CULTURALE SPECIFICE
ZONEI ÎN EDUCAȚIE

Profesor: LĂZĂRESCU CRISTINA

Şcoala Gimnaziala Dumbrava
Judeţul Timiş

Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificată în mediul
şcolar. Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărării diferenţelor, ci a dialogului cultural, care
recunoaşte că fiecare trebuie să contribuie la îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare dintre ele este un
efort de universalizare a unei experienţe particulare.
Diversitatea este un aspect fundamental al tuturor societăţilor şi vizează atât diferenţele care există
între oameni ca individualităţi, cât şi cele între diverse grupuri. Existenţa unor identităţi multiple, a valorilor,
tradiţiilor, obiceiurilor şi a modului de relaţionare diferit dintre diverşi indivizi sau grupuri, impun cu
necesitate abordarea educaţiei şi a societăţii din perspectivă interculturală. Aceasta reprezintǎ atât o nouă
provocare cât şi o condiţie pentru realizarea coeziunii sociale care are la bazǎ cultivarea respectului reciproc
şi a înţelegerii atât între indivizi cât şi între grupuri. Angajarea în interacţiuni interculturale este inevitabilă,
si mai mult ea poate aduce atât un plus al cunoaşterii cât şi al îmbogăţirii culturale. Fără o înţelegere mutuală,
diferenţele pot genera conflicte, care în cazul în care nu sunt rezolvate pe o cale paşnică pot degenera în
violarea drepturilor omului.
Comunicarea este o precondiţie de bază pentru toate corespondenţele şi legăturile sociale. Nici un
sistem social, organizat după legităţile unei societăţi nu se poate stabili şi menţine, ori schimba fără relaţii de
tipul comunicării interumane.
Comunicarea umană reprezintă un proces inevitabil relaţiilor dintre oameni. Aceasta este
fundamentală atât pentru viaţa personală cât şi pentru viaţa socială a individiului.
Astfel, comunicarea este un cod sau un sistem care stă la baza organizării şi dezvoltării sociale,
influenţând raporturile pe orizontală şi verticală dintre oameni – intervenind chiar în aspiraţiile lor intime,
dar şi în cunoaşterea realităţii.
Actul comunicării se realizează prin intermediul cuvintelor, ideilor, conceptelor, imaginilor,
noţiunilor având un conţinut informaţional facilitând manifestarea conduitelor umane afective, neproducând
consonanţa sau disonanţa, efecte de acceptare sau refuz, concordanţa sau neconcordanţa trăirilor noastre.
Comunicarea este bazată pe un sistem de coduri, care se transmit către receptor şi produc o reacţie. Putem
menţiona astfel comunicarea prin mijloace lingvistice, mijloace non-verbale, mijloace extralingvistice,
mijloace verbale, comunicare prin imagini, comunicare prin sunete, etc.
Fără îndoială, comunicarea este un proces orientat spre atingerea unor obiective: transmiterea unor
informaţii, inţelegerea si prelucrarea unor informaţii, receptarea unor informaţii, etc. Mai exact, obiectivul
comunicării este acela de a-l face pe interlocutor să simtă, să gândească sau să se comporte într-un fel
anume.
Persoana care pătrunde intr-un alt orizont cultural se va vedea confruntată cu un alt sistem de
percepţie a realului, cu un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului şi spaţiului, cu un mod
diferit de relaţionare cu altul. În situatia creată, trebuie să se exploateze simbolurile comune, elementele
culturale asemănătoare care fac pot facilita „trecerea" dintr-o lume (cu valorile ei) in alta, mai bogată si mai
permisivă la valori eterogene. Pentru inţelegerea mutuală, este necesară o negociere a sistemului de referinţe
comune între partenerii acestui schimb. Elementele comune se pot converti in suporturi pentru catalizarea
procesului de integrare.rEste foarte plauzibilă necesitatea restabilirii conjuncturale a unei alte ordini de
priorităţi axiologice. Dar este obligatorie acumularea si semnificarea tuturor valorilor neexperimentate încă,
pentru imbogăţirea spirituală a insului, ce este nevoit să se îndrepte spre alte orizonturi culturale.
Un dialog efectiv este acela care potenţează, pune bazele şi deschide interacţiuni deschise, care
încurajează respectul pentru împărtăşirea ideilor şi pentru explorarea directă şi multiplă a modului în care
lumea este percepută şi gândită. Ca proces, dialogul intercultural încurajează identificarea punctelor de
vedere multiple dar indică şi o identificare a limitelor până la care indivizii pot accepta diversitatea. Tocmai
de aceea, educarea în spiritul comunicării interculturale reprezintă un obiectiv major al formării indivizilor
într-o societate dominată de globalizare şi puternic condiţionată de fenomenul migraţiei, unde diferenţele
culturale sunt evidente precum abilitatea de a iniţia şi păstra un dialog bazat pe respect şi toleranţă.

271 / 586
 Educaţia interculturală constituie o opţiune ideologică in societăţile democratice si vizează pregatirea
viitorilor cetăţeni în aşa fel incât ei să facă cea mai bună alegere si să se orienteze în contextele multiplicării
sistemelor de valori. Adaptarea la mutaţia şi diversitatea culturală e necesară atât pentru „minorităţi", cât şi
pentru „majorităţi", în interacţiunile prezente si viitoare. De altfel, demarcaţia clasică între majoritari si
minoritari e tot mai dificil si periculos de realizat, in funcţie de multiple perspective de referinţă, toţi indivizii
pot fi minoritari, racordându-se la subcoduri culturale oarecum diferite. Sunt, de asemenea, situaţii când nu
se mai ştie cu claritate cine este minoritar şi cine este majoritar.
Atitudinea interculturală facilitează apariţia unei sinteze de elemente comune, ca fundament al
comunicării şi înţelegerii reciproce între diferitele grupuri culturale. Şcoala, acceptând principii precum
toleranţa, respectul mutual, egalitatea sau complementaritatea valorilor, va exploata diferenţele spirituale si
valorile locale, ataşându-le la valorile generale ale umanităţii. Orice valoare locală autentică trebuie păstrată
de cei ce aspiră la apropierea de cultura mondială. Valorile locale pot funcţiona, pentru cultura de origine, ca
porţi de intrare în perimetrul valorilor generale. Valorile particulare veritabile comportă o potenţialitate şi o
disponibilitate funciară de deschidere către valorile generale spre care tind fiinţele umane.
Sarcina şcolii de azi este de a forma la elevi o conştiinţă europeană. Încă din clasele primare este de
dorit să se cultive respectul si solidaritatea faţă de cultura altor popoare. Câteva valori-cheie trebuie să-şi facă
loc, fie in programele şcolare, fie in procesele de invăţământ: aspiraţia către democraţie, respectul drepturilor
omului, al drepturilor copiilor, justiţia socială, echilibrul ecologic, toleranţa si pacea, tradiţiile culturale.
În Banat s-a acumulat o experienţă intelectuală foarte bogată.
Şcoala are misiunea de a permite fiecărui copil să crească, să-şi dezvolte spiritul, corpul şi inima,
deci inteligenţa, sensibilitatea, creativitatea; să permită copiilor să înveţe să trăiască împreună, unii cu alţii,
cu persoane diferite, să-şi poată ocupa progresiv locul în societate, să poată deveni cetăţeni activi.
Interculturalitatea este înainte de orice respectul diferenţelor. Cadrele didactice sunt garanţii acestor
rigori ale spiritului care veghează asupra diferenţelor, pentru a învăţa, a cunoaşte şi a înţelege ceea ce ne
leagă, ceea ce ne face asemănători, ceea ce ne apropie.
,,Voi sărbătoriţi într-un fel, la noi e diferit”
Suntem diferiţi, dar nu înseamnă că unul este mai bun decât celălalt, cu toţii avem un potenţial
valoric egal. Toţi avem o cultură asemănătoare dar în acelaşi timp şi culturi diferite. Acestea ţin de religiile
noastre, de grupul nostru etnic, de valorile politice, sociale, de familiile noastre.Unica posibilitate ca oamenii
să devină solidari este recunoaşterea şi estimarea acestor diferenţe şi similitudini.
,, Orice societate depinde, atât în ceea ce priveşte existenţa sa, cât şi dezvoltarea ei, de un echilibru
între afirmarea de sine a individului şi interesul colectiv.Realizarea acestui echilibru duce la o conştiinţă
crescută a libertăţii interioare şi constituie baza unui sentiment de identitate şi de respect de sine, de respect
al celuilalt.” ( Le coeur conscient- Bruno Bettelheim)
Pentru cadrele didactice este esenţial să creeze relaţii pozitive în interacţiunea dintre semeni, să
favorizeze dezvoltarea persoanei cât şi a relaţiilor constructive în grup, pentru a trăi sentimentul propriei
identităţi.
Venind din culturi diferite avem şansa să ne integrăm într-o societate diferită, multiculturală, care
favorizează sentimentul de a fi în realitatea cotodiană, o individualitate care nu seamănă cu nimeni şi nimic.
Cunoaşterea şi înţelegerea celuilalt este un proces progresiv şi complex.Primele contacte intre
oamenii de culturi diferite sunt însoţite de sentimentul de insecuritate, de frică, de adversitate deschisă faţă
de celălalt.
Datorită învăţării relaţionale, pe măsură ce contactele devin frecvente, indispensabile(datorită unor
circumstanţe, locuri de muncă, etc) acceptarea şi înţelegerea celuilalt devin comportamente de bun simţ.
Într-o lucrare editată de Consiliul Europei se arată că„ abordarea interculturală este o nouă
metodologie ce caută să integreze, in interogaţia asupra spaţiului educaţional, datele psihologiei,
antropologiei, ştiinţelor sociale, poşiticii, culturii, istoriei”( Antonio Perotti)
În învăţământ, culturile se cer a fi studiate intr-o manieră comparativă şi complementară.Efortul
de aplicare a tezelor educaţiei interculturale este mai dificil decât cel de teoretizare, apărând fel de fel de
întrebări cum ar fi să se valorifice pedagogic diferenţele culturale, când trebuie să începi şi cum să menţii un
echolibru între respectarea specificităţii fiecăruia şi evitarea etichetărilor, al accentuării diferenţelor.
Diferenţele dintre copii, culturi, stiluri de viaţă şi de învăţare, dintre componente, sunt fireşti,
pozitive.De accea ei nu trebuie forţaţi să devină copii ale unui model predefinit.
Parteneriatul educaţional este un concept care devine tot mai prezent în relaţiile de colaborare ce se
stabilesc între unităţi de învăţământ, între acestea şi diferite segmente ale societăţii.

272 / 586
 Iniţierea şi derularea de activităţi în parteneriat reprezintă o provocare pentru educatorul de astăzi,
necesitând multă creativitate în concepere, dinamism în derulare, responsabilitate în monitorizare,
flexibilitate în luarea deciziilor.
Educatia interculturala vizeaza o abordare pedagogica a diferentelor culturale, strategie prin care se iau
in consideratie specificitatile spirituale sau de alt gen (diferenta de sex, diferenta sociala sau economica etc),
evitandu-se, pe cat posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, si mai grav,
tendintele de atomizare a culturilor.
Atitudinea interculturala faciliteaza aparitia unei sinteze de elemente comune, ca fundament al
comunicarii si intelegerii reciproce intre diferitele grupuri culturale. Scoala, acceptand principii precum
toleranta, respectul mutual, egalitatea sau complementaritatea valorilor, va exploata diferentele spirituale si
valorile locale, atasandu-le la valorile generale ale umanitatii. Orice valoare locala autentica trebuie pastrata
de cei ce aspira la apropierea de cultura mondiala.
Localitatea Răchita, face parte din comuna Dumbrava, comună în care muncesc şi trăiesc împreună
români şi maghiari, care alcătuiesc grupuri etnice deosebite.Diferite prin limbă, obiceiuri, ocupaţii şi port,
aceste grupuri etnice amintesc despre trecutul istoric al regiunii.Ele păstrează aspectele unui specific etnic
caracteristic originii sale. Elementele vechi apar în croiala diferitelor articole de port şi în special la costumul
de sărbătoare.
Didactica contemporană promovează concepte şi atitudini educaţionale noi, menite să determine forme
variate de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copiilor.
Are loc o schimbare în relaţia biunivocă educator-educat, copilul fiind implicat în conducerea
democratică, el putând să facă alegeri şi să hotărască cât, cum, când se implică, în funcţie de posibilităţile
individuale, se obişnuieşte cu o varietate de modalităţi de acţiune.
Alegând o temă cu rol însemnat în educarea interculturală a preşcolarilor, am considerat ca-i
putem valorifica mai bine oportunităţile căutându-ne un partener care să aibe aceleaşi obiective inerculturale
ca şi noi şi cu care să putem desfăşura activităţi comune.Aşa a luat fiinţă parteneriatul cu grădiniţa
P.N.Dumbrava.
Împreună cu educatoarele de la grădiniţa parteneră, am stabilit obiectivele proiectului, ţinând cont de
specificitatea fiecărui partener.
Obiective educaţionale
- educarea şi formarea interculturală a copiilor
- familiarizarea cu modul de derulare a unei corespondenţe cu copiii din altă localitate
- pregătirea copiilor în sensul dezvoltării personale şi a inserţiei în comunitate
- necesitatea cunoaşterii, valorilor culturale ale diferitelor etnii
- satisfacerea unor nevoi comunitare specifice educaţiei
Educaţia pentru interculturalitate se doreşte o dimensiune a unei pregătiri profesionale eficiente şi
coerente a tuturor profesorilor, indiferent de specializare, a formatorilor în general. Desigur, după cum
aprecia Cucoş (2000, p. 201) nu ne propunem să facem din toţi profesorii „psihologi, sociologi sau
antropologi culturali” ci doar să îi sensibilizăm în direcţia socială. Este important pentru toţi formatorii să
înţeleagă dimensiunile (inter-)culturale ale spaţiul social în general, al celui şcolar în special; existenţa unor
sisteme de valori multiple; drepturile dar şi îndatoririle oamenilor, ale cetăţenilor în general dar şi ale
elevilor, etc. La fel de important, sau poate chiar mai relevant este să practice valorile democraţiei şi prin tot
ceea ce face să demonstreze că este o persoană care îi respectă pe ceilalţi (colegi, elevi, părinţi), care încearcă
să-i formeze pe elevi pentru o societate deschisă care valorizează respectul, toleranţa, înţelegerea mutuală.
Interculturalismul este „un instrument pentru ameliorarea egalizarii sanselor si a insertiei optimale a
populatiilor straine, europene sau nu, in viata economica si sociala, punand in practica dorinta de intarire a
drepturilor pentru toti si, de aici, chiar dezvoltarea democratiei" (Eric Bouchez, Andre de Peretti, 1990, p.
139).
Bibliografie
 Cucoş, Constantin, “Pedagogie” Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, pag.136-
147, 2006,;
 Sacară, Liliana; Dumitriu, Iulia Cristina, ”Psihopedagogie”, Bacău, Editura Alma Mater, pag. 42-
43, 2007;
 Nicola, Ioan, “ Tratat de pedagogie generală”, Bucureşti, Editura Aramis, 2000
 Pierre Dasen,C., Perregaux, M., R., Educaţia interculturală, Editura Polirom, 2006

273 / 586
 ROLUL PARTENERIATELOR ȘI PROIECTELOR EDUCAȚIONALE
ȘCOLARE
PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR: LĂZĂROIU SIMONA NICULINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ” CIPRIAN PORUMBESCU”
COMĂNEȘTI , BACĂU

În contextul societății contemporane caracterizate prin criza de timp și prin explozia

informațională și tehnică, computerul și, implicit, internetul, au devenit fenomene globale a căror
înțelegere încă ne depășește. Apreciem, desigur, efectele pozitive, conectivitatea, rapiditatea găsirii
răspunsurilor, dar mai greu ne dăm seama de potențialul lor nociv. Copiii și adolescenții pot deveni
foarte ușor prizonierii unui dialog virtual, joc sau aplicație, devin dependenți de net, renunță la a mai
socializa în mod direct, la jocuri sportive, se însingurează, iar dezvoltarea personalității lor va avea
serios de suferit. În plus, se deschid porți de vulnerabilitate fără precedent, de care adulții nu au știut
niciodată și nu le percep prea ușor pentru că nu au crescut cu așa ceva. Iată de ce, din ce în ce mai
mult, se afirmă că școala și specialiștii săi au un rol esenţial în formarea și pregătirea tinerilor pentru
viaţă.
O şcoală responsabilă trebuie să respecte o serie de condiţii şi criterii. În primul rând, ea e
răspunzătoare educaţional şi civic pentru ceea ce produce în şi pentru societate. În al doilea rând, o
astfel de şcoală, dă seama de rezultatele produse, cu alte cuvinte este capabilă să-şi recunoască, să-şi
planifice şi să-şi evalueze resursele în termeni de scopuri şi rezultate. Pentru a deveni responsabilă, ea
trebuie să respecte o serie de condiţii şi criterii, să-şi revizuiască scopurile, atitudinile, să-şi evalueze
periodic rezultatele.
Şcoala este o organizaţie care învaţă, dar nu e totdeauna şi un loc al învăţării: şcolile rezistente
la noutate şi la schimbare nu sunt un astfel de loc; organizaţiile care învaţă sunt flexibile, adaptabile,
inovatoare şi responsabile. Cel mai mare duşman al învăţării organizaţionale este incapacitatea de a
ieşi din propriul sistem de gândire, dintr-un cerc vicios de practici, de experienţe şi de reguli, pe care
organizaţia ajunge să le considere imuabile.
Școala modernă se bazează pe metodele care diferă mult de cele uzuale bazate pe expunere,
memorizare, repetare. Elevii de azi au nevoie de metode care se bazează pe participare interactivă,
socială, pe experimentare de situații de observare a realității, dar și pe posibilitatea de a valorifica cele
învățate și în viața de zi cu zi. De multe ori se pune problema cum pot fi motivați elevii, cum să fie
puși în situații în care să-și testeze cunoștințele într-un mod cât mai eficient și nu în ultimul rând, cât
mai atractiv.
Parteneriatele școlare facilitează realizarea unor proiecte prin care elevii au posibilitatea să își
perfecționeze și să pună în practică cunoștințele, să participe la competiții, excursii, schimburi de
experiențe,socializând și perfecționându-și competențele de comunicare.
Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare şi extraşcolare, în şcoală şi în
comunitate, pe baza proiectelor şi parteneriatelor dintre elevi, profesori şi membri ai comunităţii locale
este o necesitate a activităţii didactice.
Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintre două sau mai multe părţi care acţionează
împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri comune. În practica şcolară există mai multe
expresii destinate parteneriatului educaţional: acord de parteneriat, acord cadru de parteneriat pentru
educaţie, parteneriat de colaborare, protocol de colaborare, protocol de parteneriat, contract de
parteneriat, convenţie de parteneriat, parteneriat, parteneriat de colaborare instituţională, proiect de
parteneriat şi altele.
Termenul de parteneriat este definit ca „asocierea a doi sau mai mulţi parteneri, iar în
literatura de specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau informală, prin care două
sau mai multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.” (Cucoș, 2009)
Pentru realizarea unui parteneriat de succes, sunt necesare parcurgerea unor etape precise:
explorare – evaluare – planificare – formare – iniţiere – realizare – verificare – reglementare –
consolidare – acţionare – implementare – evaluare.

274 / 586
 Astfel, este nevoie a fi respectate cele patru condiţii de realizare a acestui proces: comunicare,
coordonare, cooperare şi parteneriat. Procesul de colaborare porneşte de la un nivel inferior, cel al
comunicării pentru a ajunge la un nivel superior, cel al parteneriatului. Astfel, parteneriatul reprezintă
o formă avansată a relaţiei dintre două sau mai multe părţi, cooperarea şi coordonarea sunt formele
intermediare, cele care facilitează stabilirea unui parteneriat, iar comunicarea reprezintă punctul de
plecare în vederea realizării parteneriatului între două sau mai multe părţi.
Condițiile realizării unui parteneriat reuşit implică:
-identificarea scopurilor, intereselor comune, utile partenerilor şi comunităţii;
-găsirea modului optim pentru realizarea scopului propus;
-organizarea şi conducerea resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus;
-identificarea competenţelor persoanelor implicate în aceste proiecte pentru a le putea folosi la
maxim;
-combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilor şi tehnicilor care se pot aplica diferitelor
sarcini;
-utilizarea cu succes a schimbării în folosul instituţiei.
Elaborarea, coordonarea şi desfăşurarea unor proiecte educative extracurriculare atrag atenţia
nu atât asupra importanţei acestora în sine, cât mai ales asupra implicaţiilor pe care le au asupra
construirii şi modelării personalităţii viitorilor cetăţeni ai planetei, elevii de azi. Aceste activităţi sunt
apreciate de către copii şi factorii educaţionali în măsura în care:
-urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ ;
-valorifică şi dezvolă interesele şi aptitudinile celor supuși actului educațional;
-organizează timpul liber într-o manieră plăcută, relaxantă;
-formele de organizare ale acestor activităţi au caracter recreativ, dar urmăresc un scop
educativ;
-au un efect pozitiv pentru munca desfasurată în grup, creează un sentiment de siguranţă şi
încredere.
Printre efectele majore pe care le produc proiectele educative, se pot menţiona:
-creşterea calităţii actului educaţional şi a rezultatelor învăţării;
-stimularea şi multiplicarea iniţiativelor tinerilor în dezvoltarea vieţii comunităţii
şcolare/comunităţii;
-creșterea gradului de socializare și valorizare a elevilor;
-reducerea procentului fenomenelor antisociale, a abandonului şi absenteismului şcolar;
-creşterea ratei promovabilităţii şcolare;
-asigurarea şanselor egale de dezvoltare personală;
-ridicarea calităţii resursei umane din sistemul educaţional;
-formarea resursei umane necesare dezvoltării societăţii cunoaşterii;
-asigurarea sustenabilităţii proiectelor educative prin conştientizarea comunităţii cu privire la
potenţialul pe care programele educaţionale le au asupra formării tinerei generaţii ce urmează a se
integra;
-transformarea educaţiei în sursă de dezvoltare comunitară.
Proiectele de parteneriat educaţionale vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi, dascăl şi
comunitate, creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaţionali. Activitatea în parteneriat
are nenumărate avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare, clarifică diverse probleme educative,
oferă un nou cadru în dezvoltarea personalităţii elevului. Iniţierea diferitelor proiecte de parteneriat
educaţionale sunt benefice atât pentru elevi, cât şi pentru toţi factorii implicaţi: şcoală, familie,
comunitate.
Un rol anume în stabilirea relaţiilor de colaborare îi revine managerului instituţiei şcolare, care
asigură o implicare activă în lansarea proiectelor de parteneriat educaţional, care vizează întărirea
relaţiilor dintre părinţi, elevi, profesori şi comunitate, care contribuie la creşterea gradului de implicare
a tuturor factorilor educaţionali. De faptul cum managerul instituţiei a reuşit să formeze o relaţie de
comunicare, relaţionare, cooperare între părţile implicate depinde reuşita parteneriatului educaţional
şcoală-familie-comunitate.
Şcoala şi familia sunt cei doi piloni de rezistenţă ai educaţiei, iar între aceştia şi comunitate,
mediul extraşcolar şi extrafamilial, pendulează copilul, obiect şi subiect al educaţiei. Dacă aceste

275 / 586
medii educaţionale se completează şi se susţin, ele asigură într-o mare măsură buna integrare a
copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în viaţa socială.
Școala face posibilă participarea grupurilor şi colectivităţilor la viaţa publică, elaborarea şi
luarea deciziilor. Schimbul de informaţii favorizează interacţiunea socială şi permite unui număr mare
de oameni să ia parte activă la soluţionarea problemelor.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să
aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii și ceilalţi membri ai
comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de
suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în
organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate cu caracter
opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice.
Astfel, elevii învaţă să gândească critic, complex, îşi dezvoltă gândirea multicauzală,
experimentează abilităţi de rezolvare de probleme, de empatie, de toleranţă și, nu în ultimul rând,
socializează, învăţând să fie mai apropiaţi, să lege noi prietenii, să-şi împărtăşească experienţe
personale. Experiențele elevilor participanți sunt pozitive, legăturile de prietenie dintre participanți
sunt stabile și viabile astfel încât nu mai este nevoie de motivare suplimentară pentru participarea la
alte programe asemănătoare, interne sau internaționale.
În concluzie, în societatea actuală este extrem de important rolul școlii în favorizarea relațiilor
constructive, în crearea relațiilor pozitive între elevi și semenii lor, în promovarea comportamentului
incluziv.

Bibliografie:
1.Bătrînu,E.,Educaţia în familie. Bucureşti: Editura Politică, 1980.
2. Cucoş, C., (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice. Ediţia a III-
a revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom, 2009.

276 / 586
 ROLUL VOLUNTARIATULUI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII
ELEVILOR
PIPP. LEAHU MARIANA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.5, PIATRA NEAMŢ

În România, activitatea de voluntariat a cunoscut în ultimul timp o dezvoltare rapidă, începând de la

nivel local, până la nivel național și internațional, în domenii extrem de diferite (asistența și serviciile sociale,
cultural, medico-sanitar, educativ etc). Prin urmare, această mișcare se desfășoară într-un cadru legal și este
susținută de Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 469 din 26 iunie 2014.
Voluntariatul reprezintă activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă, de orice
persoană, în folosul altora, fără a primi recompense materiale. Din punctul meu de vedere, voluntariatul
aduce o mulțime de beneficii oricărei persoane, indiferent de statutul sau social, dar mai ales elevilor si
studenților.
Voluntariatul înseamnă să socializăm mai mult, să-i ajutăm pe semenii noștri dând dovadă de
compasiune, înțelegere, dragoste. Prin acțiunile de voluntariat putem obține abilități și cunoștințe noi, dar și
competențe sociale.
Pentru a înțelege mai bine sensul cuvântului ,,voluntar”, am încercat să aflăm care este etimologia
acestuia și am descoperit că o variantă o întâlnim în latină “voluntarius”, iar cealaltă în franceză ”volontaire”
și se referă la oameni și manifestările lor. ,,Voluntar” înseamnă conform explicațiilor din DEX, – ,,care
acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni în mod conștient; (despre acțiuni) care se
face de bunăvoie, fără constrângere”.
Din experiența profesională, pot afirma că a fi voluntar înseamnă să dai dovadă de compasiune, de
răbdare și înțelegere, de grijă nemăsurată și de dragoste pentru cei pe care îi sprijinim.
Când vine vorba despre voluntariat, există poate o singură problemă care pune la îndoială pe cei mai
mulţi dintre noi, şi anume lipsa timpului. Adăugat la lipsa timpului, lipsa educaţiei
atât în familie, cât şi în grădiniţă sau şcoală, este rezultatul ,,perfect” pentru un eşec al intenţiei de
voluntariat. Drept urmare, mai avem nevoie să ,,lucrăm” la o cultura a voluntariatului. Sunt
„intenţii” timide de a iniţia şi organiza în grădiniţe, şcoli, licee, ba chiar facultăţi acţiuni de
voluntariat, şi chiar se fac sporadic, dar este o nevoie mai mare de astfel de activităţi.
De ce trebuie să facem voluntariat în grădiniţe, şcoli? Iată câteva motive şi soluţii:
Prin voluntariat, copilul/elevul:
- îşi creionează mai bine setul de valori după care se conduce în viaţă;
- învaţă să aprecieze lucrurile pe care le au şi le găseşte o altă utilitate;
- îşi setează obiective mai realiste în viaţă;
- capătă abilităţi de comunicare şi abilităţi de relaţionare socială care îi vor ajuta pe viitor, ş chiar în cariera
lor profesională;
- poate descoperi în activităţile de voluntariat realizate, hobby-uri şi îşi poate forma orientări profesionale pe
aceasta linie;
- îşi formează abilităţi de lider, dobândind o capacitate mai bună de a lua decizii;
- îşi formează prieteni noi;
- îi creşte încrederea în sine şi se simte util societăţii;
- îşi petrece timpul într-un mod plăcut, învăţând lucruri noi, în acelaşi timp.
Vizitele la centre de copii sau de bătrâni, spectacole caritabile, târguri caritabile cu vânzare de
produse hand-made-uri realizate de beneficiari şi alte evenimente organizate (în care se pot stânge donaţii),
pot fi ocaziile potrivite pentru a-i implica pe copii/şcolari şi tineri adolescenţi şi de a-i obişnui să se
acomodeze în rolul de voluntari.
În acest context, m-am implicat de ceva vreme în acest tip de activitate ca membru voluntar la un
ONG din Piatra Neamt, în urma realizării unui parteneriat între școala unde activez și această organizație, în
ideea de a participa împreună cu elevi voluntari.
Prima întâlnire a avut loc în condiții normale. Cu toate că la început voluntarii au fost reticenți,
chiar puțin speriați și emoționați, în cele din urmă s-au adaptat și au creat o punte de legătură cu aceștia prin
atitudine, fiind deschiși și prietenoși, prin jocuri, sprijinindu-i și lucrând împreună cu ei, în final comunicând
prin gesturi adecvate și cuvinte simple, clare, distincte, de laudă. La următoarele întâlniri, activitățile s-au
desfășurat din ce în ce mai bine, sub coordonarea noastră directă, astfel că acești copii cu dizabilități s-au

277 / 586
bucurat de prezența noastră, iar elevii voluntari au fost mulțumiți că au avut oportunitatea de a-i ajuta pe
semenii lor lucrând în echipă și în același timp învățând și experimentând lucruri noi. Activităţile se
desfăşoară în continuare, deoarece elevii nu au renunţat la acţiunile de voluntariat, implicând din ce în ce mai
mulţi colegi.
Voluntariatul, privit din perspective celor enumerate mai sus, poate fi considerată ca făcând parte din
educaţia non-formală.
Cadrul didactic prin însăşi exemplul lui, deschide inima, formează deprinderi şi educă gândirea
copiilor. Copilul/tânărul adolescent cu cât va fi lăsat să observe, să cunoască, să exploreze, va învăţa de mic
că este important să îi ajuţi pe alţii, să te implici în activităţi de pe urma cărora să nu aştepţi neapărat
beneficii material. El va tinde sa introducă idea şi dorinţa de voluntariat în viaţa lui.
În concluzie, valoarea activității de voluntariat, dar și a voluntarului este incontestabilă în societatea
românească de astăzi și este doar o problemă de timp ca aceasta să fie prețuită cu adevărat.
Bibliografie
https://iteach.ro/experientedidactice/importanta-activitatii-de-voluntariat-pentru-educatie
http://amelie.ro/carierista/importanta-voluntariatului

278 / 586
 EDUCAȚIA DIGITALĂ ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN ROMÂNIA

PROF.ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘ:LELA CLAUDIA-DANIELA

GRĂDINIȚA P.P “GRĂDINIȚA PRIETENIEI”,ARAD

Educația poate beneficia de pe urma deschiderii către experiențele și proiectele concrete,

a noilor instrumente și materiale de studiu, precum și a resurselor educaționale deschise Elevii și
studenții pot dobândi mai multă autonomie prin colaborarea online. Accesul la tehnologii digitale
și utilizarea lor pot contribui la reducerea decalajului la învățătură dintre elevii care provin din
medii socioeconomice favorizate și cei din medii defavorizate. Tehnicile de predare
personalizate determină creșterea motivației elevilor/studenților prin concentrarea personalizată a
eforturilor profesorilor asupra fiecăruia dintre aceștia în parte.Progresul înregistrat în privința
integrării tehnologiei în educație continuă să fie mic.
Accesul mobil la Internet a crescut semnificativ în ultimii ani, însă utilizarea tehnologiei
în scopuri educative nu a ținut pasul cu aceste evoluții. Nu toate școlile primare și secundare
dispun de conexiuni în bandă largă și nu toate cadrele didactice au competențele și încrederea de
a utiliza instrumentele digitale în activitatea lor de predare –învățare -evaluare. Rezultatele la
învățătură pot fi îmbunătățite, iar echitatea și eficiența cresc cu ajutorul inovării în sistemele de
educație, înțeleasă ca fiind adoptarea de noi servicii, tehnologii, competențe de către organizațiile
din domeniul educației. Pentru a atinge un maxim de eficiență și sustenabilitate, inovarea trebuie
susținută de cadre didactice bine pregătite și trebuie integrată în obiective didactice clare.
Trebuie să se depună mai multe eforturi pentru a stabili cum se pot utiliza cel mai bine
mijloacele digitale pentru a atinge obiectivele în materie de educație.
În ultima perioadă,s-a pus foarte mult accentual pe importanța educației digitale,având în
vedere că trăim în era tehnologiei.Toate activitățile instructiv-educative,vor avea o eficiență mult
mai mare ,prin folosirea mijloacelor tehnologice.Spre exemplu,în cadrul unei ore de limba și
literatura română ,profesorul poate folosi calculatorul și videoproiectorul ,pentru vizionarea unor
filmulețe,de care cu siguranță elevii vor fi mult mai atrași ,decât de cărți.De asemenea în cadrul
unei ore de muzică,profesorul poate folosi calculatorul,pentru ca elevii să audieze cântece,aceștia
având o mai mare atracție pentru orele de muzică,prin intermediul tehnologiei.Cred că folosirea
tabletelor,în școli ar avea un impact foarte mare, asupra interesului copiilor față de activitățile din
școală,și ar reduce foarte mult absentismul.
În continuare voi prezenta câteva beneficii în ale utilizării tehnologiei:
1. Utilizarea tehnologiei pentru a facilita incluziunea și
accesibilitatea:
 mobilizarea strategiilor și instrumentelor digitale pentru a
răspunde diferitelor nevoi și de a depăși barierele, selectarea și utilizarea instrumentelor
digitale în urma unei analize adaptate, observând caracteristicile fiecărui instrument în

279 / 586
lumina nevoilor proprii și a constrângerilor de accesibilitate culturală, fizică, tehnică sau
economică pentru a identifica beneficiile și limitările instrumentelor digitale;

2. Valorificarea competențelor digitale în dezvoltarea personală și

profesională:
 utilizarea tehnologiei digitale pentru a dobândi, menține și
dezvolta abilități de utilizare a acesteia în viața profesională actuală sau viitoare;
 dezvoltarea abilităților antreprenoriale și de autonomie, prin
intermediul tehnologiei digitale;
 angajarea tehnologiei digitale care să te ajute să te integrezi în
muncă, în special promovându-ți abilitățile către viitorii angajatori, consultând conținut
digital adecvat și rețele profesionale pentru a fi la curent cu noile evoluții din domeniile
profesionale actuale sau viitoare și pentru a satisface nevoile de educație continuă;
3. Creativitatea și inovația în utilizarea tehnologiei:
 utilizarea gândirii critice pentru a evalua conținutul digital
înainte de a-l utiliza;
 dezvoltarea deliberată a propriei judecăți critice cu privire la
tehnologia digitală, bazată pe criterii analitice riguroase prin utilizarea și
compararea resurselor digitale;
 evaluarea atentă și sinceră a propriei utilizări a tehnologiei
digitale;
 dezvoltarea conștientizării cu privire la problemele legate de
mass-media, progresele științifice, evoluțiile tehnologice și utilizarea
tehnologiei pentru a putea adopta o poziție clară, în special în ceea ce
privește beneficiile și limitările tehnologiei digitale.

280 / 586
 EFICIENȚA STRATEGIILOR DIDACTICE ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. înv. primar LOW DELIA SIMONA

Școala Gimnazială Crăciunelu de Jos, jud. Alba

Cursurile la distanță au făcut ca toți profesorii, indiferent de vârstă și pregătire, să se afle în fața
necesității de a se adapta, și, fie că le-a fost ușor sau greu, a trebuit să fie pregătiți să-și facă meseria în fața
calculatoarelor. Dacă ne raportăm la eficiența învățării de la distanță, aceasta a fost o adevărată provocare,
neajunsurile fiind binecunoscute de toată lumea și resimțite cel mai bine de noi, de dascăli.
Însă, mentalitatea deschisă a profesorilor care au urmărit să rămână conectați cu elevii lor, i-a
determinat să conceapă materiale de curs relevante, să pună accentul pe abordarea flexibilă a muncii elevilor
și pe importanța reflecției în învățare – toate constituind fundamentul noii paradigme a educației de calitate:
I. Instrumentele și strategiile utilizate pentru conectare de la distanță au fost furnizate materialele
într-o varietate de forme: prin video, filmulețe cu activități interactive, cântece, simulări, aplicații etc. Unele
bariere ar putea totuși să apară în cazul elevilor care ar avea probleme cu un anumit format – cum ar fi cei cu
bariere de citire (dislexia sau cu bariere video), cum sunt cei cu probleme de vedere sau auz care au un
dezavantaj major în cursurile în care există o singură modalitate de angajament cu conținutul.
II. Există o adevărată bogăție de conținuturi în mediul online, astfel că, o scurtă accesare a
internetului prin intermediului celui mai popular motor de căutare, Google, oferă o sumedenie de informații,
idei și referințe.
Este momentul în care intervine rolul esențial al profesorului care trebuie să propună materiale
primare autentice, aceasta fiind o cale excelentă prin care poate fi ancorată învățarea.
Sursele autentice, exemplele reale și cazurile luate din istoria noastră sau din lumea naturală
furnizează un context bogat și nuanțat, în comparație cu acele concepte ipotetice, fabricate, cărora le lipsește
autenticitatea. Solicitându-le elevilor să analizeze și să interpreteze materialele primare și conținutul actual
poate să le sporească angajamentul și gândirea critică.
III. Angajamentul față de materialul de instruire poate fi demonstrat prin lucrurile pe care le creează
elevii și care oferă oportunități de a lucra împreună și de a se exprima personal totodată. De exemplu,
elevilor poate să li se ceară să creeaze povești digitale, utilizând tehnologii ca Photo Story sau PowerPoint,
după ce au ales o temă care le place și este legată de studiul și interesul lor referitor la acel subiect și care
leagă viața lor cu conținutul lecției.
O altă situație care generează creerea de către elevi a conținutului – individual sau colaborativ este să
citească articole sau texte critice și apoi să creeze prezentări de 2-3 minute sau interviuri înregistrate
(podcasts).
Feedback-ul în timp util este esențial pentru învățarea elevilor; acest lucru este valabil mai ales în
mediile de învățare online, atunci când elevii nu sunt în măsură să pună întrebări, așa ar fi în mod normal, în
cadrul clasei. Astfel, elevii au avut o dezbatere online despre beneficii și neajunsuri legate de tema lecției.
Dezbaterile pot fi sincrone (utilizând Zoom sau alt soft de conferințe online) sau asincrone (utilizând
VoiceThread sau doar o tablă de discuții).
IV. Reflecția și meta-cogniția sunt esențiale pentru învățare, în orice mediu, iar în învățarea online,
profesorii trebuie să-i ajute intenționat pe elevi să reflecteze. Astfel de activități împletesc chestionare, spații
de discuție, interviuri și fișe cu întrebări/ provocări care să-i ajute pe elevi să reflecteze asupra propriei lor
învățări.
Principala utilizare a evaluării online poate avea ca scop mai degrabă evaluarea formativă decât
sumativă a elevilor. Aceasta furnizează cea mai întâlnită formă de feedback prin intermediul forumurilor de
discuţii sau exerciţiilor online.
Evaluarea poate fi efectuată de către cadrul didactic, elev, colegi sau de către o persoană sau un grup
din afară. Cele mai comune strategii de evaluare online utilizate în IT sunt în prezent utilizarea comunicării
prin computer ca mediu de transfer pentru a trimite şi a comenta pe marginea temelor de genul: eseuri,
alcătuirea şi predarea de portofolii şi pentru testarea pe computer, de exemplu răspunsuri scurte, întrebări cu
răspuns de tipul alegere multiplă şi quiz-uri (întrebare, emisiune-concurs de tip „cine ştie câştigă”,
interogare, chestionare, examen oral, întrebări de control).
Unele dintre opţiunile on-line enumerate în literatura de specialitate includ: teme scrise, participarea
la discuţii online, eseuri, publicarea lucrărilor/prezentărilor elevilor, quiz-uri şi întrebări online, activităţi
experienţiale, cum ar fi jocul de rol, teme colaborative, dezbateri, portofolii, revizuiri, examene on-line (cu
carte deschisă, structurate, cronometrate).

281 / 586
 Tot mai des, cadrele didactice utilizează și alte aplicaţii online, care facilitează activităţile de
predare-învăţare-evaluare, dintre care:
Abordarea într-o manieră modernă a procesului de predare, învăţare şi evaluare se poate realiza prin
utilizarea în procesul didactic a următoarelor instrumente Web: blogurile, video conferinţele, forumurile de
discuţii .
Școala virtuală întărește rolul de facilitator al cadrului didactic, evidențiind rolul elevului ca parte
activă în învățare, astfel încât dascălul are oportunitatea să inspire învățarea și să o ghideze mai mult decât să
o controleze.
Educația la distanță a însemnat reanalizarea și redimensionarea conținuturilor transmise, trecând
dincolo de curriculumul scris, programe și teste, de note, de controale frontale sau reguli rigide, procesul de
învățare fiind bazat pe caracteristicile și nevoile imediate ale elevilor: curiozitate, autonomie, satisfacția de a
fi parte dintr-un grup, de a contribui la factorul de schimbare, de a fi apreciat.

282 / 586
 TERAPIA LOGOPEDICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ
Prof logoped Luca Cosmina Maura
CJRAE Alba

Unul din principiile terapiei logopedice este acela care recomandă debutul timpuriu.
Până la vârsta de cinci ani copilul prezintă dislalie naturală, părinții fiind sfătuiți să
vorbească rar și clar cu copilul, deoarece acesta urmărește mișcarea buzelor și încearcă să imite.
Astfel, părinții trebuie să solicite copilului să vorbească rar și clar, în propoziții scurte, utilizând
cuvinte ușor de pronunțat. După cinci ani, copilul care nu pronunță corect, este luat în evidența
cabinetului logopedic. Terapia logopedică merge paralel cu dezvoltarea psiho-motrică.
Care copii rămân dislalici? Aceștia sunt copiii răsfățați, crescuți de bunici care îi alintă
excesiv, vorbind la fel de peltic ca și copilul. Nemaiavând un model corect de pronunție, copiii
rămân multă vreme cu aceste deprinderi greșite de limbaj; copiii cu întârziere în dezvoltarea
psiho-motrică, cu un sistem nervos insuficient dezvoltat, copii care sunt neglijați de părinți, cei
care nu frecventează grădinița sau cresc pe stradă, ca și copiii instituționalizați, sunt clienții
obișnuiți ai cabinetelor logopedice.
La începutul anului școlar se vizitează grădinițele din zona arondată școlii pentru
intervenție logopedică. La grupele mari copiii vin cu plăcere sa recite o poezie, să răspundă
întrebărilor adresate de către logoped.
La prima evaluare logopedică nu e timp ca fiecare copil să spună o poezie. Unii sunt prea
îndrăzneți, alții sunt timizi și au nevoie de ajutor. Atunci sunt alese câteva cuvinte pentru
principalele sunete ce se pronunță cel mai adesea deficitar: s-z-ț, ș-j, r-l urmate de c-g, f-v, p-b, t-
d. Copiii sunt puși să reproducă următoarele cuvinte: masă, casă, zăpadă, bzzz, șase, joc, vâjjj,
cățel, ață, rață, mere, pere, rece, rrr, creangă, stradă, oglindă, chibrit, fată, vacă, câine, găina,
lapte.
Terapia logopedică începe cu exerciții de gimnastică generală pentru mobilizarea
musculaturii gâtului, membrelor, trunchiului, pentru o mai bună coordonare a mișcărilor. Se
continuă cu exerciții de respirație verbala și nonverbala, care îl ajută pe copil să învețe să vorbim
numai în expir, pentru a nu rămâne fără aer când spun poezii. Aceste exerciții sunt recomandate si
pentru relaxare, pentru combaterea hiperkineziei și al balbismului, pentru controlul mișcărilor
corpului, concentrându-se asupra funcției de respirație.
Exercițiile pentru mobilitatea aparatului fono-articulator îl ajută pe copil să conștientizeze
și să-și controleze mișcările mușchilor feței, limbii, buzelor, mandibulei și ai vălului palatin.
Dintre mișcările limbii cele mai importante mi se par ridicarea limbii scoase afară și mișcările de
balansare sus-jos, stânga-dreapta, circular, deoarece s-a observat că nu toți copiii pot să
controleze și să execute aceste mișcări chiar și după mai multe exerciții. Aceste exerciții sunt
necesare pentru terapia pronunției greșite a sunetelor ș-j, r.
Exercițiile pentru frământarea limbii îl ajută pe copil să-și îmbunătățească pronunția. Pe
lângă pronunțarea de onomatopee (fsss, brrr, trrr, bzzz, vjjj, ssst, clig-clang, vvv!), jocuri de silabe
și cuvinte ca: „vulturul stă pe pisc c-un pix în plisc” sau „o barză brează face zarvă pe-o varză”,
„capra calcă piatra, piatra crapă-n patru”, „Stanca stă-n castan ca Stan”, se pot combina câteva
cuvinte a căror repetare să determine mișcări rapide ale limbii în diferite poziții: la-le-li-lo-lu, li-
ru, lapte-lapte-lapte-lapte, la-ma-la-ma, no-rii-no-rii, tic-tac-tic-tac, ti-ca-ta-ca. La început se
pronunță rar și clar, apoi din ce în ce mai repede.
Dupa încălzirea musculaturii verbo-articulatorii se trece la exerciții de
antrenare/dezvoltare a auzului fonematic. La vârsta de cinci ani se poate începe cu perceperea

283 / 586
vocalelor. Adresăm copilului întrebare: „se aude sunetul a în cuvântul arici?’ copilul va răspunde
”da”. Apoi îl întrebam: „unde se aude: la începutul cuvântului, în mijlocul lui sau la sfârșit?” Mai
întrebam: „dar în cuvântul „mere” se aude sunetul a?”, „Da” se aude invariabil răspunsul. De
obicei până la șase ani copiii nu înțeleg acest exercițiu dacă nu a fost exersat de mai multe ori la
grădiniță. Numai preșcolarii trecuți de această vârstă, care au și aptitudini lingvistice, percep și
localizează cu precizie sunetele în cadrul cuvântului. Dacă preșcolarul nu percepe sunetul, îl vom
pronunța prelungit: aaarici. Cerem copilului să dea exemplu de cuvânt care începe cu a. Îl ajutăm:
alune, alfabet, albină, avion, Ania. Mai greu copiii percep și localizează sunetul la sfârșitul
cuvântului, de parcă educatoarele i-ar învață doar cuvintele care încep cu un anumit sunet. După
exersarea auzului fonematic pentru vocale, către sfârșitul grădiniței, spre șase ani și jumătate
copiii sunt învățați să distingă și consoanele inițiale ca s, z, s, j, r etc.
Atenția și auzul fonematic pot fi exersat în cadrul multor jocuri cum ar fi: ”Deschide
urechea bine!”, „Ghici de unde vine zgomotul! (copilul trebuie să ghicească ce obiect a produs
zgomotul respectiv), jocul prin care copilul trebuie să dea, să decupeze și să coloreze imaginea a
cărei denumire începe cu sunetul respectiv etc. Din jocul respectiv alegem o figură și cerem
copilului să formuleze o propoziție despre acel obiect. Îl ajutăm cu întrebări: “Ce face pisica?”
Copilul răspunde: „Pisica se joacă”. Facem analiza fonematică a propoziției. Numărăm cuvintele,
silabele primului cuvânt, apoi sunetele componente, ajutându-l pe copil să răspundă corect.
Exercițiul nu trebuie să devina nici plictisitor, nici obositor. Ne oprim când vedem că preșcolarul
nu mai este atent sau nu mai răspunde corect. Reluăm la ședința următoare, până când copilul
înțelege exercițiile și răspunde corect. Din cuvantul pisică extragem sunetul s.
Activitatea terapeutică propriu-zisă. Îi spunem copilului că vom învăța un sunet nou. Îi
arătăm poziția corectă a buzelor și limbii în pronunția sunetului s: buzele întinse ca la pronunțarea
sunetului i; limba e la dinții de jos ca pentru a, dinții apropiați și suflam ușor: sss-zzz. Daca
copilul are sigmatism discontinuu, adică suflul nu este continuu, copilul pronunțând sst-sst, se fac
exerciții de reglare a suflului pentru s-z. Se cere copilului să sufle continuu, mai întâi hiii, cu
buzele întinse, apoi pregătim limba pentru pronunția sunetului s, cerem copilului să dea drumul la
aer ca și cum un fir lung de ață ar ieși din gură, arătând cu mâna cum iese acel fir; depărtăm mâna
de buze încet și în acest timp copilul suflă. Dacă preșcolarul realizează iar constricțiune, o luăm
de la capăt cu hiii. După ce copilul pronunță sss prelungit, se trece la zzz, pereche lui sonoră.
Dacă se aude sss și zzz clar și continuu după mai multe ședințe, se încearcă pronunțarea lor în
silabe directe (sssa-zzza, sssi-zzzi, ssse-zzze). Se introduce în silabe indirecte: (asss-azzz, esss-
ezzz), apoi în cuvinte în poziție inițială: sac, zar, sec, zece, etc.
Daca este vorba de sigmatism interdental, adică pronunțare sunetelor s-z cu limba între
dinți, acesta se corecteaza în fața oglinzii, arătând copilului cum se pronunță corect. Se fac
exerciții de retragere a limbii, pronunțând a-ca-ga-sa-za-ța sau derivam de la i-ci-gi-si-zi-ți.
Precizăm copilului că cele șase silabe trebuie pronunțate fără întrerupere, buzele întinse și cu
limba fixată la dinții de jos. Un alt exercițiu pentru retragerea limbii este acela de pronunțare a
sunetelor s-z-ț‚ cu dinții apropiați sau ținând o scobitoare între dinti. Pronunțăm silabe și cuvinte
cu s-z-ț: sită, sare, sete, zi, za, zece, țese, ține etc.
Daca sunetele s-z sunt inlocuite cu ş-j, adică avem parasigmatism, unul din procedeele
care au avut succes a fos acela de a pronunța cuvinte cu s-z în poziție inițială cu buzele întinse.
Trebuie să avem grijă ca limba să fie la dinții de jos. În general copiii cu intelect normal se
corectează destul de usor. Este nevoie de ajutorul părinților și al educatoarei care trebuie să
cunoască exercițiile și să le facă zilnic cu copiii acasă sau la grupă.
În cazul pronunțării incorecte a sunetelor ş-j, se procedeaza astfel: derivăm din u (buzele
rotunjite, limba retrasă, cu vârful ridicat) suflam aer cald din gât, aburim oglinda, continuăm cu
hu-hu, cu-cu, şu-şu, ju-ju. Dacă se aud sunetele ș-j clar, le introducem în silabe directe: şu-ju, şi-
ji, şo-jo sau indirecte: uş-uj, oş-oj, iş-ij, în cuvinte în poziție inițială: șa, şură,, joc, jură, șoarece,
apoi ușă, păpușă, mătușă, mănușă, ajun, abajur etc. Am descoperit mulți copii care pronunțau
”sase” dar în cuvântul maşina, ş era pronuntat corect. Atunci plecăm de la acest cuvânt, derivăm

284 / 586
sunetul ș corect astfel: mașina – şi-şu-şa-ji-ju-ja. Dacă pronunția corectă se pierde, reluăm
derivarea.
Pronuntarea corectă se probează pe parcursul recitării sau povestirii, deși în ultimul timp,
de când cu noile metode de predare-învățare din grădinițe, am observat că nu se mai învață atât de
multe poezii. Se observă și un dezinteres mare al părinților față de rezultatele activității copiilor la
grădiniță, lăsându-se totul pe seama educatoarelor. Părinții nu mai vin, cel puțin săptămânal, să
noteze câte o poezie, ca să-l ajute pe copil să o învețe acasă, știind că preșcolarii memorează doar
oral, din sursa auditivă, poeziile. Atunci, cine să-l ajute, dacă nu educatoarea la grupă și părinții
acasă?!
Recitând liber, se poate da seama că pronunția s-a corectat, deoarece copilul dă frâu liber
imaginației, nemaiexistând control total asupra pronunției. Dacă se încurcă la cuvintele grele,
ceea ce numesc dislalie consonantică, se utilizează procedeul despărțirii consoanelor. De
exemplu: b-rad, c-lanță, d-rum, g-ard, t-ren; cele două silabe forțate se pronunță rar, la început,
apoi din ce în ce mai repede, până la contopirea lor, copilul ajungând să le pronunțe corect pe
amândouă: brad.
Copii firavi sau cu slab auz fonematic nu sonorizează corect consoanele b, d, g, j, v, z.
Atunci se pot alege cuvinte – pereche pentru a auzi diferența: sare-zare. Se pronunță în șoaptă
cuvântul sare, accentul căzând pe sonorizarea cuvântului zzare. Se poate face controlul laringelui
pentru a constata vibrația. La fel se procedează si pentru perechile: cată-cadă, pere-bere , tare-
dare, șură-jură, cară-gară. Mai întâi se poate obține sonorizarea șuierătoarelor : zzzz, jjjj, vvvv.
Copilul inspiră adânc apoi suflă cu putere: bzzzz ! vjjjj !. Se introduce în silabe: zzza, zzzi .
Terapia logopedică în gradinita are rezultate rapide și eficiente, dacă educatoarele sunt
interesate să continue munca logopedului și dacă părinții se străduiesc să ofere un model corect
de pronunție. Câtă bucurie se poate simți, la începutul anului școlar, când se examinează
pronunția școlarilor de la clasa pregătitoare și se constată cu plăcere, că foștii dislalici pronunță
corect !
Se poate asista la un fenomen: unele familii cu pretenții, cu părinți intelectuali, ezită până
în ultima clipă să încredințeze copilul unui logoped, când acesta , „ răsfățat și râzgâiat „ nu
vorbește corect, ajungând să se prezinte chiar în clasa pregătitoare cu o dislalie poliformă și cu
deprinderi rele de vorbire adânc înrădăcinate. Este foarte greu să lucrezi cu astfel de copil. Cu
eforturi și chin reușim să corectăm pronunția. Astfel, se poate accentua încă o dată, necesitatea de
a începe terapia dislaliei de la grădiniță, unde ar trebui fixate posturile de logoped.
Aceste procedee rapide de corectare pot fi inspirate din necesitatea de a corecta rapid un
număr mare de preșcolari, într-un timp scurt, din cauza normei încărcate a logopezilor. Deși
indicațiile de stat prevăd a se lucra doar cu cazurile grave ori prin rotație, este foarte greu de
realizat acest lucru deoarece, chiar dacă se dau în primire educatoarelor copii cu logapatii ușoare,
de cele mai multe ori doamnele se plâng ca nu au timp sau nu se pricep să lucreze, iar dacă
lucrăm prin rotație, când să luăm seria următoare la corectat, dacă terapia cazurilor grave se
prelungește tot timpul anului ?

Bibliografie:
Boscaiu, E.(1973), Prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire in gradinitele de copii,
Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica
Drugas, I., Hardalau, L., (2011), Psihologia si logopedia in practica scolara, Oradea, Editura
Primus
Gherle, S.A. (2010), Mini ghid logopedic si eu vreau sa vorbesc corect, Bucuresti, Editura
Universitara
Gutu, M. (1975), Logopedie – Centrul de Multiplicare al Universitatii Babes-Bolyai Cluj Napoca
Lascus, E. (1995), Notiuni de logopedie, Cluj Napoca, Editura Genesis
Vrasmas, E. (coord.)(2007), Sa invatam cu placere. Fise de exercitii logopedice in comunicarea
orala si scrisa, Bucuresti, Supliment al Revistei Invatamantul Prescolar

285 / 586
 ROLUL COMUNICĂRII DIDACTICE ÎN CREȘTEREA EFICIENȚEI
ACTIVITĂȚII LA CATEDRĂ
Prof.inv.presc. LUCA DIANA
GPN din cadrul Școlii Gimnaziale “LIVIU REBREANU” Comănești, jud. Bacău

Fiind un proces de complexitate deosebită, comunicarea didactică este multideterminată şi în

consecinţă favorizată sau, dimpotrivă, restricţionată de o varietate de factori a căror incidenţă este diferită
ceea ce înseamnă că impactul unora este foarte semnificativ în timp ce alţii au o pondere aproape
neglijabilă, care nu induce efecte negative şi nu necesită măsuri speciale de ameliorare.
În linii mari factorii favorizanţi ai comunicării didactice sunt grupabili în mai multe categorii şi
anume:
a) factori de natură psihologică, din rândul cărora impactul cel mai semnificativ asupra
comunicării îl au:
- limbajul, gândirea, motivaţia, atenţia, afectivitatea , ş.a.
b) factori de natură pedagogică, categorie în cadrul căreia există mai multe variabile ce pot
favoriza comunicarea didactică cum sunt obiectivele educaţionale, modul de structurare şi funcţionare a
situaţiei pedagogice, conţinuturile procesului de învăţământ, modul de depăşire a obstacolelor
epistemologice, maniera în care se realizează transpoziţia didactică, metodele pedagogice, mijloacele de
învăţământ, tipologia feed-back-ului, relaţia pedagogică, stilurile educaţionale, ş.a.
c) factori de natură socială unde impactul mai semnificativ asupra comunicării didactice îl au
mărimea grupului, poziţia spaţială a membrilor, reţelele şi structurile de comunicare, structura grupului,
coeziunea grupului, modul de rezolvare a conflictelor apărute în cadrul grupului, ş.a.
Pentru ca procesul de comunicare didactică să funcţioneze la parametri de eficienţă ridicată se
impune cu necesitate atât cunoaşterea acestor factori, cât şi manipularea lor astfel încât să se maximizeze
efectele pozitive şi, eventual, să se diminueze la maxim urmările negative, în cazul în care procesul este
perturbat într-o măsură mai mare sau mai mică şi există indicii că starea sa se înscrie pe o curbă
descendentă.
Existând mai multe categorii de factori este de la sine înţeles că nu poate fi favorizată sau
neglijată nici o categorie fără ca acest aspect să nu se repercuteze nefavorabil asupra manierei de
desfăşurare a comunicării didactice. Ceea ce trebuie să se ştie este însă faptul că manipularea corectă a
factorilor ce aparţin categoriilor amintite presupune ca personalul didactic să posede competenţe extinse,
care să vizeze domenii cum sunt psihologia generală, psihologia copilului, psiholologia socială,
pedagogia, sociologia, teoria informaţiei etc. Dacă nu există aceste competenţe este greu de crezut că un
profesor sau altul nu va fi tentat să acorde prioritate anumitor factori ,dar în acelaşi timp să-i ignore pe
alţii al căror impact asupra comunicării este foarte important.
În cazul în care se va ţine cont de toţi factorii care favorizează comunicarea didactică, există
şanse mari ca acest proces să se desfăşoare la parametri de normalitate şi implicit întreaga activitate de
instruire să devină mai eficientă.
Enumerarea factorilor care favorizează comunicarea didactică trebuie să debuteze, după părerea
noastră, cu cei de natură psihologică, iar lucrul acesta se motivează prin faptul că indivizii integraţi în
reţelele comunicaţionale sunt, înainte de toate, entităţi cu specificitate psihologică care se diferenţiază
printr-o anumită arhitectură cognitivă, printr-o paletă motivaţională diversificată şi ierarhizată, printr-o
anumită echilibrare a vieţii afective, printr-o reactivitate generală mai mare sau mai mică şi, cu
siguranţă lista ar putea fi continuată.

286 / 586
 Pe de altă parte, nu toate variabilele sau elementele Sistemului Psihic Uman au acelaşi nivel de
incidenţă asupra comunicării încât să nu se impună o selecţie a celor care marchează semnificativ
desfăşurarea procesului amintit.
În linii mari, factorii cu un impact mai mare asupra comunicării didactice sunt:
1) limbajul (nivelul de dezvoltare al acestuia);
2) gândirea (funcţionarea cognitivă);
3) motivaţia;
4) afectivitatea şi lista eventual ar putea fi completată cu unele trăsături de personalitate ale
profesorilor şi elevilor din rândul cărora par să se detaşeze cele de natură temperamentală.
Limbajul, bunăoară, este un factor de natură psihologică de primă importanţă, iar lucrul se poate
explica, mai întâi, prin faptul că din toate canalele de comunicare, cel verbal, deţine ponderea cea mai
semnificativă, iar, după aceea, graţie modului diferit de raportare a elevilor la această realitate, care este
limba, raportare care îi favorizează pe unii şi dimpotrivă îi dezavantajează pe alţii.
Aşadar, nu întâmplător, unii autori au ajuns la concluzia că elevii se pot deosebi între ei şi prin
modul de utilizare a limbii, de unde şi faimoasa disociere făcută de B. Bernstein între codurile lingvistice
elaborate (sau complexe) şi codurile lingvistice neelaborate (sau limitate), primele caracterizându-se prin
folosirea multor substantive, adjective şi verbe precum şi a unui număr mare de explicaţii, iar celelalte,
prin utilizarea unui număr redus de explicaţii dar, prin existenţa mai multor pronume, această din urmă
categorie inducând şi o serie de limitări în desfăşurarea proceselor de comunicare.
Admiţând o indisolubilă legătură între limbaj şi comunicare se impune cu necesitate
surprinderea direcţiilor de dezvoltare a acestuia, astfel încât, comunicarea însăşi să fie favorizată graţie
nivelelor atinse în utilizarea limbajului specific uman.
Dintre posibilele direcţii ce pot fi avute în vedere, credem că următoarele au importanţă mai
mare, şi anume:
a) dezvoltarea bazei semantice a limbajului;
b) dezvoltarea dimensiunii denotative şi conotative a limbajului;
c) îmbogăţirea vocabularului elevilor;
d) dezvoltarea conduitei de ascultare.
neomiţând nici alte obiective fie că este vorba de stimularea iniţiativei elevilor în comunicare, de
dezvoltarea capacităţii de argumentare, de creşterea nivelului de expresivitate a limbajului.
BIBLIOGRAFIE
1. Benne, K., Sheats, P.,: „Functional Roles and Group Members“, Journal of Social
Issues, 2, 1948.
2. Biehler, F.R., Snowman, J.,: „Psychology applied to teaching“, fifth edition, Boston,
Hougthon Mifflin Company, 1986.
3. Cerghit, I.,: „Metode de învăţământ“, ediţia a III-a, Bucureşti. E.D.P., 1957.
4. D’Hainaut, L.,: „Un modéle pour la détermination et la sélection des objectifs
pédagogiques du domaine cognitif“, In Enseignement programé, t. 11, 1970.
5. Debesse, M.,: „Etapele educaţiei“, Bucureşti, E.D.P., 1981.
6. Ionescu, M., Radu, I.(coord.),: „Didactica modernă“, Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1995.
7. Miclea, M.,: „Psihologie cognitivă“, Modele teoretico-experimentale, Iaşi, Polirom,
1999.
8. Palmade, G.,: „Metodele pedagogice“, Bucureşti, E.D.P., 1997.
9. Păun, E.,: „Sociopedagogie şcolară“, Bucureşti, E.D.P., 1982.
10. Păun, E.,: „Şcoala – abordare sociopedagogică“, Iaşi, Polirom, 1999.
11. Potolea, D.,: „Stilurile educaţionale“, În „Probleme fundamentale ale pedagogiei“,
Bucureşti, E.D.P., 1982.
12. Stanton, N.,: „Comunicarea“, Societatea Ştiinţifică & Tehnicã S.A.,1995.
13. Zlate, M.,: „Cunoaşterea şi activitatea grupurilor sociale“, Bucureşti, Editura poltică,
1982.

287 / 586
 UTILIZAREA CĂRȚILOR DIGITALE ÎN GOOGLE CLASSROOM
Prof.înv.primar Lucia Borbeli
Școala Gimnazială ,,Geo Bogza”
Localitatea Bălan, județul Harghita

Predarea de acasă poate fi mai atractivă dacă utilizăm cartea digitală interactivă. Aceasta
permite adăugări de activităţi multimedia şi îmbunătăţirea permanentă a conţinutului învățat. De
asemenea, este foarte uşor de folosit, deoarece cartea digitală interactivă va putea fi vizualizată de pe
orice tip de ecran, telefon, tabletă, laptop, monitor PC, televizor HD.
Cartea digitală interactivă poate fi realizată pe un format deja pregătit, la căror bază realizată
pe platforma iniţială se pot adăuga animaţii, filme, jocuri interactive sau link-uri. De asemenea, o
carte digitală interactivă poate fi demarată de la zero, indiferent de tematica acesteia. Scopul principal
al unei cărţi digitale interactive, indiferent de tematica acesteia, este acela de a scoate în evidenţă
mesajul şi de a-l face mult mai uşor perceptibil de către un cititor.
Crearea unei povești personale gratuite on-line este un produs de care toți elevii pot fi mândri
și acest lucru ar putea contribui la creșterea încrederii în sine, dar și la dezvoltarea competențelor
digitale. Acest instrument este ușor de utilizat, iar instrucțiunile despre cum să realizăm cărți de
povestiri digitale sunt furnizate clar și pas cu pas, le arată elevilor cum să folosească elemente de
recuzită (personaje și obiecte), scene (fundaluri), fotografii și text.
O platformă interesantă care ne ajută, ca și celelalte aplicații, să punem ideile, imaginile în
paginile unei cărți digitale este StoryJumper, un site web care permite copiilor să-și construiască
propriile cărți. Ei pot crea cu ușurință pagini, pot adăuga text, încărca desene sau fotografii, pentru a-și
ilustra povestea și pot folosi și galeria de clipuri StoryJumper. Când au terminat, pot să comande
propria lor carte tipărită profesional. Această aplicație este concepută pentru a oferi profesorului o
interfață pentru gestionarea și revizuirea muncii elevilor și, pe de altă parte, menține controlul strict de
confidențialitate asupra informațiilor elevilor, inspiră și motivează elevii, provocându-i să fie creativi,
să ia decizii și să lucreze independent.
Putem experimenta bucuria de a crea cărți
StoryJumper utilizând cele 3 instrumentele de
creație:
-Textul - Alegem fontul, stilul casetei de text,

culorile și alte opțiuni de formatare.

-Imaginile – Proiectăm propriile personaje, încărcăm
propriile fotografii sau utilizăm lucrările noastre de
recuzită și scene.
-Sunetul- Adăugăm vocea, muzica de fundal și efectele sonore.

După crearea contului în Storyjumper cu adresa instituțională pentru utilizarea Google

Classroom, importăm clasa de elevi cu care ne desfășurăm activitatea. Dacă nu utilizăm Classroom, le
trimitem elevilor linkul și parola clasei create în Storyjumper.
Cărțile individuale - Putem să realizăm propria carte StoryJumper individuală și să o
împărtășim cu elevii pentru a-i entuziasma cu privire la crearea propriei cărți.
Cărțile de șabloane - Pentru a ajuta elevii să înceapă mai repede în cărțile lor, putem crea un
șablon de carte pe care să-l poată copia și personaliza. Pe pagina „Acasă”, facem clic pe curs, apoi pe

288 / 586
fila „Cărți”, „+ Creați o carte” și alegem „Șablon de carte”( un șablon gol sau unul dintre șabloanele
furnizate), după deschiderea editorului, adăugăm text / recuzită / scene la diferite pagini pentru a
indica structura cărții. Dacă dorim, adăugăm fotografii și le facem recuzită / scene pe care elevii le pot
folosi rapid. Când am terminat, dăm „Salvați și ieșiți” în partea de sus, „Distribuiți” sub șablonul de
carte În cele din urmă, când elevii din aceste clase se conectează și fac clic pe „Creați o carte”, vor
vedea șablonul de carte. După ce fac clic pe acesta, vor primi propria copie online a acestuia pe care o
pot personaliza. Cărțile lor vor fi private, în mod implicit.
Cărți de grup sau cărțile colaborative sunt cărțile în care fiecare elev contribuie cu anumite
pagini într-o carte . Putem introduce numele fiecărui elev pe paginile cărora li se atribuie, astfel încât
să știe pe ce pagini să se concentreze. Fiecare elev trebuie să aibă un cont înainte de a începe. Pe
pagina „Acasă”, faceți clic pe curs, apoi pe fila „Persoane” pentru a ne asigura că au fost introduse
numele și prenumele tuturor, apoi pe fila „Cărți”, pe „+ Creați o carte” și alegeți „Carte de grup”.
După deschiderea editorului, tastăm numele fiecărui elev pe care dorim să îl adăugăm în cartea de
grup. Numai elevii enumerați în fila „Persoane” vor apărea ca opțiuni. Fiecare elev va vedea cartea de
grup pe pagina sa de pornire atunci când se conectează. Pur și simplu fac clic pe carte, pe „Editați” și
accesează paginile cărora li se atribuie.

289 / 586
 Completarea paginilor cărții colaborative

Când am salvat și o trimitem, o pot vedea doar cei ce primesc linkul, dacă o publicăm, o poate
vedea oricine.
Cărțile digitale sunt reprezentantele unei etape superioare din evoluţia cărţilor. Accesul către o
carte digitală, înseamnă viteză şi eficienţă, informaţia aflată tot timpul la îndemână înseamnă un mesaj
îmbunătăţit prin variante digitale multiple.
Crearea unei cărți digitale permite utilizatorului să transforme o carte clasică, în una
interactivă, nu presupune cunoştinţe avansate în IT, cu un minim instructaj, urmând câţiva paşi, cu
doar câteva click-uri, cărţii i se pot adăuga elementele interactive care îi încântă pe cititorii
,,digitalizați”.

290 / 586
 LES METHODOLOGIES D’ENSEIGNEMENT / APPRENTISSAGE DU
VOCABULAIRE EN CLASSE DE FLE
LUP MONICA MARCELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 PIETROASA
JUDEȚUL BIHOR

Depuis le XIXème siècle et jusqu’à présent, les différentes méthodologies se sont succédé, les
unes en rupture avec les précédentes, les autres comme une adaptation de celles-ci aux nouveaux besoins
de la société. Cependant on ne peut pas définir d’une manière précise leur succession chronologique, étant
donné que certaines d’entre elles ont cohabité avant de s’imposer aux précédentes.
Je vais tenter de vous le démontrer dans ma présentation des méthodologies qui sont apparues
depuis le XVIII siècle jusqu’à aujourd’hui.
L’évolution des méthodologies est marquée par les changements : dans les besoins, les objectifs
des concepteurs et le public des apprenants.
Une méthode peut être considérée comme une série de démarches précisées par des outils que
nous utilisons afin d’arriver à un but précis qui est, dans notre cas, l’enseignement d’une langue étrangère.
Dans le domaine de la didactique du FLE, il en existe tellement qu’il serait quasi impossible de les
énumérer.
La méthodologie traditionnelle est également appelée méthodologie classique ou méthodologie
grammaire-traduction. Elle était utilisée en milieu scolaire pour l’enseignement du latin et du grec. Puis
elle a constitué une méthode d’apprentissage des langues modernes qui ont par conséquent été
considérées comme des langues mortes. Elle a été largement utilisée dans l’enseignement secondaire
français dans la seconde moitié du XIXème siècle. Il s’agit d’une méthodologie qui a perduré pendant
plusieurs siècles et qui a contribué au développement de la pensée méthodologique.
Le but essentiel de cette méthodologie était la lecture et la traduction de textes littéraires en
langue étrangère, ce qui plaçait donc l’oral au second plan. La langue était conçue comme un ensemble
de règles et d’exceptions que l’on retrouvait et l’on étudiait dans des textes et qui pouvaient être
rapprochées de la langue maternelle. Cependant on accordait plus d’importance à la forme littéraire qu’au
sens des textes, même si celui-ci n’est pas totalement négligé. Au XVIIIème siècle, la méthodologie
traditionnelle utilisait systématiquement le thème comme exercice de traduction et la mémorisation de
phrases comme technique d’apprentissage de la langue.
C’était l’enseignant qui dominait entièrement la classe et qui détenait le savoir et l’autorité, il
choisissait les textes et préparait les exercices, posait les questions et corrigeait les réponses. La langue
utilisée en classe était la langue maternelle et l’interaction se faisait toujours en sens unique du professeur
vers les élèves. L’erreur n’étant pas admise, le professeur la corrigeait systématiquement comme s’il
s’agissait d’un outrage à la langue “normée”, la seule admissible.
Le vocabulaire était enseigné sous forme de listes de mots présentés hors contexte et que
l’apprenant devait connaître par cœur. En effet, le sens des mots était appris à travers sa traduction en
langue maternelle. On peut donc constater que la méthodologie traditionnelle proposait un modèle
d’enseignement imitatif qui n’admettait aucune variation créative de la part de l’élève. La rigidité de ce
système et les résultats décevants qu’il apportait ont contribué à sa disparition et à l’avènement d’autres
théories plus attrayantes pour les élèves.
La méthodologie directe est considérée historiquement par C. Puren comme la première
méthodologie spécifique à l’enseignement des langues vivantes étrangères.
La méthodologie directe constituait une approche naturelle de l’apprentissage d’une langue
étrangère fondée sur l’observation de l’acquisition de la langue maternelle par l’enfant.
Les principes fondamentaux qui la définissent sont:

291 / 586
 L’enseignement des mots étrangers sans passer par l’intermédiaire de leurs équivalents français. Le
professeur explique le vocabulaire à l’aide d’objets ou d’images, mais ne traduit jamais en langue
maternelle. L’objectif est que l’apprenant pense en langue étrangère le plus tôt possible.
 L’utilisation de la langue orale sans passer par l’intermédiaire de sa forme écrite. On accorde une
importance particulière à la prononciation et on considère la langue écrite comme une langue orale
“scripturée”.
 L’enseignement de la grammaire étrangère se fait d’une manière inductive (les règles ne s’étudient pas
d’une manière explicite). On privilégie les exercices de conversation et les questions-réponses dirigées
par l’enseignant.
Le professeur évite de faire appel à la traduction, suscite une activité de découverte chez l'élève en
présentant la nomenclature étrangère à partir des objets réels ou figurés. Le dialogue est souvent de type
pédagogique, c'est-à-dire à sens unique, (question du professeur - réponse de l'élève) et la "performance"
de l'élève est un moyen de vérification de ses connaissances. Dans cette méthodologie, le rôle du
professeur est primordial, puisqu'il a la charge d'introduire dans la classe tous les éléments nécessaires à la
compréhension des faits de langue. La méthodologie directe donne une grande importance à l'acquisition
du vocabulaire et fait volontiers usage du centre d'intérêt. Elle n'a pas prêté assez attention à la spécificité
de la langue par rapport aux autres matières d'enseignement et la révolution pédagogique qu'elle a
introduite n'est pas fondée sur une révision sérieuse des postulats linguistiques et méthodologiques.
La méthodologie directe se base sur l’utilisation de plusieurs méthodes: méthode directe, active,
orale, imitative, interrogative, répétitive ou intuitive.
La méthode intuitive proposait une explication du vocabulaire qui obligeait l’élève à un effort
personnel de divination à partir d’objets ou d’images. La méthode imitative avait comme but principal
l’imitation acoustique au moyen de la répétition intensive et mécanique. Elle s’appliquait aussi bien à
l’apprentissage de la phonétique qu’à celui de la langue en général.
La méthode répétitive s’appuyait sur le principe qu’on retient mieux en répétant. La répétition
pouvait être extensive ou intensive. Cependant l’emploi intensif du vocabulaire donnerait lieu à une
inflation lexicale incontrôlable et négative pour l’enseignement-apprentissage de la langue.
La méthodologie active a été utilisée d’une manière généralisée dans l’enseignement scolaire
français des langues vivantes étrangères depuis les années 1920 jusqu’aux années 1960.
La méthodologie active représente un compromis entre le retour à certains procédés et techniques
traditionnels et le maintien des grands principes de la méthodologie directe.
En ce qui concerne l’enseignement du vocabulaire on constate un assouplissement de
l’enseignement du vocabulaire puisqu’on n’interdisait plus le recours à la langue maternelle comme
procédé d’explication. Par conséquent il était permis d’utiliser la traduction pour expliquer le sens des
mots nouveaux. Cependant, dans tous les cours de FLE de cette époque on retrouve des leçons sur des
thèmes de la vie quotidienne dans lesquelles on utilisait des images pour faciliter la compréhension et
éviter si possible la traduction du vocabulaire. D’autre part, on se souciait particulièrement de contrôler
l’inflation lexicale, véritable bête noire de la méthodologie directe.
Avec la méthodologie active, l’enseignement du vocabulaire et de la grammaire ne se faisait plus
sur le mode de la répétition intensive, on lui préférait plutôt la répétition extensive des structures.
La méthodologie audio-orale naît au cours de la deuxième guerre mondiale pour répondre aux
besoins de l’armée américaine de former rapidement des gens parlant d’autres langues que l’anglais.
Il s’agissait donc d’exercices de répétition ou d’exercices d’imitation à partir desquels les
apprenants devaient être capables de réemployer la structure en proposant de nouvelles variations
paradigmatiques.
Le but de la MAO était de parvenir à communiquer en langue étrangère, raison pour laquelle on
visait les quatre habiletés afin de communiquer dans la vie de tous les jours. Cependant, on continuait à
accorder la priorité à l’oral. On concevait la langue comme un ensemble d’habitudes, d’automatismes
linguistiques qui font que des formes linguistiques appropriées sont utilisées de façon spontanée. Le
vocabulaire était relégué au second plan par rapport aux structures syntaxiques. De plus, les habitudes
linguistiques de la langue maternelle étaient considérées principalement comme une source

292 / 586
d’interférences lors de l’apprentissage d’une langue étrangère; afin de les éviter, il était recommandé
d’utiliser la langue étrangère en classe.
La MAO a été critiquée pour le manque de transfert hors de la classe de ce qui a été appris et on a
considéré que sa validité se limitait au niveau élémentaire. De même, à l’enthousiasme pour les exercices
structuraux a succédé la déception. En effet les exercices ennuyaient les élèves, les démotivaient et le
passage du réemploi dirigé au réemploi spontané ne se faisait que rarement.
La cohérence de la méthodologie audiovisuelle était construite autour de l’utilisation conjointe
de l’image et du son. Le support sonore était constitué par des enregistrements magnétiques et le support
visuel par des vues fixes. En effet, les méthodes audiovisuelles avaient recours à la séquence d’images
pouvant être de deux types: des images de transcodage qui traduisaient l’énoncé en rendant visible le
contenu sémantique des messages ou bien des images situationnelles qui privilégiaient la situation
d’énonciation et les composantes non linguistiques comme les gestes, les attitudes, les rapports affectifs,
etc.
Dans la méthodologie audiovisuelle, les quatre habiletés étaient visées, bien qu’on accordât la
priorité à l’oral sur l’écrit. La MAV prend aussi en compte l’expression des sentiments et des émotions,
non considérés auparavant.
Pour la méthode directe ce sont les images qui servent de point de départ pour une compréhension
directe, c’est-à-dire sans passer par la langue maternelle. Cette méthode s’appliquera aussi bien à
l’enseignement du lexique (sans recourir à la traduction en langue maternelle) qu’à l’enseignement
grammatical (sans l’intermédiaire de la règle, l’apprenant saisit les règles de manière intuitive). Comme la
méthode directe, la méthode audiovisuelle s’appuie sur un document de base dialogué conçu pour
présenter le vocabulaire et les structures à étudier.
En ce qui concerne la méthode orale, le support audiovisuel remplace le support écrit. La forme
“dialoguée” du dialogue de base vise à faciliter son exploitation orale en classe. L’accent est placé dès le
début sur la correction phonétique en évitant les interférences de la graphie.
La méthode active est présente dans la MAV puisqu’on sollicite l’activité de l’élève à travers
l’image qui stimule la motivation. Les personnages présentés dans les dialogues se veulent proches des
élèves afin qu’ils s’identifient à eux. L’enseignement lexical et grammatical se fait d’une manière
intuitive. Le vocabulaire de base est sélectionné et présenté à partir de centres d’intérêt inspirés du
français fondamental.
L’approche communicative s’est développée en France à partir des années 1970 en réaction
contre la méthodologie audio-orale et la méthodologie audio-visuelle. Elle est appelée approche et non
méthodologie par souci de prudence, puisqu’on ne la considérait pas comme une méthodologie constituée
solide.
Il n’y a pas de rupture dans les objectifs entre les méthodes structurales et la méthode
fonctionnelle comme cela avait été le cas entre les méthodologies directe et traditionnelle. La différence
se situe au niveau de la compétence: pour les structuralistes l’important est la compétence linguistique
tandis que pour les fonctionnalistes il faut privilégier la compétence de communication, c’est-à-dire
l’emploi de la langue.
Dans l’approche communicative les quatre habiletés peuvent être développées puisque tout
dépend des besoins langagiers des apprenants. La langue est conçue comme un instrument de
communication ou d’interaction sociale. Les aspects linguistiques (sons, structures, lexique, etc.)
constituent la compétence grammaticale qui ne serait en réalité qu’une des composantes d’une
compétence plus globale: la compétence de communication. Elle prend en compte les dimensions
linguistique et extralinguistique qui constituent un savoir-faire à la fois verbal et non verbal, une
connaissance pratique du code et des règles psychologiques, sociologiques et culturelles qui permettront
son emploi approprié en situation. Elle s’acquiert en même temps que la compétence linguistique. Il ne
suffirait donc pas de connaître les règles grammaticales de la langue étrangère pour communiquer, il
faudrait en plus connaître les règles d’emploi de cette langue (quelles formes linguistiques employer dans
telle ou telle situation, avec telle ou telle personne, etc.). L’objectif est d’arriver à une communication
efficace.

293 / 586
 Les tenants de l’approche communicative considèrent qu’une communication efficace implique
une adaptation des formes linguistiques à la situation de communication (statut de l’interlocuteur, âge,
rang social, lieu physique, etc.) et à l’intention de communication (ou fonction langagière: demander
d’identifier un objet, demander une permission, donner des ordres, etc.
De plus, le sens communiqué n’est pas toujours totalement identique au message que le locuteur a
voulu transmettre, car le sens est le produit de l’interaction sociale, de la négociation entre deux
interlocuteurs. En effet, lorsque l’on produit un énoncé rien ne garantit qu’il sera correctement interprété
par notre interlocuteur.
Selon l’approche communicative, apprendre une langue ne consisterait pas, comme le croyaient
les béhavioristes et la méthode audio-orale, à créer des habitudes, des réflexes. Pour les psychologues
cognitivistes, l’apprentissage est un processus beaucoup plus créateur, plus soumis à des influences
internes qu’externes. C’est pourquoi les exercices structuraux ont été critiqués car ils provoquaient une
certaine lassitude chez les élèves et le professeur. On leur reprochait d’être purement mécaniques et de ne
faire référence à aucune situation concrète. Alors que pour l’approche communicative les constructions ne
devraient jamais fonctionner hors des énoncés naturels de communication.
L’apprentissage n’est plus considéré comme passif, recevant des stimuli externes, sinon comme
un processus actif qui se déroule à l’intérieur de l’individu et qui est susceptible d’être influencé par cet
individu. Le résultat dépend du type d’information présenté à l’apprenant et de la manière dont il va
traiter cette information. L’enseignant devient ainsi “un conseiller”. Il doit recourir à des documents
appelés “authentiques”, c’est-à-dire non conçus exclusivement pour une classe de langue étrangère.
L’approche communicative présente, au moins pour la compréhension orale, diverses formes
linguistiques destinées à transmettre un même message. On prend en compte le niveau du discours et on
distingue entre cohésion (les relations existant entre deux énoncés) et cohérence (les relations établies
entre des énoncés et la situation extralinguistique). On utilise en classe de préférence la langue étrangère,
mais il est possible d’utiliser la langue maternelle et la traduction. En ce qui concerne l’erreur, elle est
considérée inévitable.
Cependant l’approche fonctionnelle a eu le mérite de montrer qu’il n’est pas nécessaire de
disposer d’un bon cours pour réaliser un bon enseignement, que l’apprenant devait être situé au premier
plan, que l’écrit devait récupérer son statut et qu’il n’est pas nécessaire de suivre un cours général de
langue pour atteindre un objectif spécifique.
En conclusion, tout au long de l'apprentissage, la langue doit être manipulée dans ses
aspects usuels, pratiques et fonctionnels. Les items lexicaux seront choisis prioritairement pour
leur fréquence, leur utilité et leur disponibilité dans les situations de la vie courante. Ces mots
doivent être saisis en contexte. On ne peut pas mémoriser des mots à vide, il faut les rattacher à
quelque chose.

294 / 586
 Profesor in sala de clasa si in mediul on-line

Prof.inv.presc.Luta Cristina

Colegiul Tehnic Matasari,Judetul Gorj

MOTTO:
,,Educația este cheia care deschide poarta de aur a libertății. ”
(George Washington Carver)

Educația este foarte importantă deoarece deschide mintea și joacă un rol vital în societate. De cele mai
multe ori, educația are loc frecvent sub îndrumarea educatorilor. Cu toate acestea, perioada prin care trecem
reprezintă pentru noi toți mai mult decât o provocare obișnuită. Învățământul on-line deschide posibilitatea unei
pregătiri structurate, coordonate și corect etapizate (vedem acum multitudinea de platforme și soft-uri
educaționale on-line, care abundă media în această perioadă); reprezintă o formă de învățare la distanță, facilă,
destinată celor care nu au posibilitatea de a accesa sistemul de învățământ clasic, traditional, ”față în față” sau
adecvată unor contexte speciale, așa cum se întâmplă în perioada actuală de pandemie, când întregul sistem de
învățământ, public și privat, indiferent de nivel sau ciclu curricular este închis. Acest mod de învӑțare este impus
acum de perioada dramaticӑ pe care o traversӑm.
Școala on-line îți dă prilejul să explorezi noi moduri de învățare. Metodologia clasică (predare – învățare
– verificare) poate fi înlocuită cu mijloace mai atractive. În acest răstimp am găsit o groază de videoclipuri cu
activități predate diferit față de cum eram obișnuită. M-au ajutat să privesc subiectele predate la grădiniță dintr-o
altă perspectivă.
Este evident că școala – chiar și repoziționată în zona digitală – trebuie să continue să reprezinte pentru
copii o resursă de siguranță și de continuitate.
Voi prezenta câteva avantaje și limite ale școlii on-line.
 Avantaje:
- Distribuirea rapidă a materialelor didactice – Profesorii pot transmite foarte repede, oricând, oriunde
și oricui informațiile pe care le doresc. Astfel nu mai este nevoie de sincronizarea persoanelor pentru a se întâlni
fizic și nimeni nu va pierde nimic pentru că informațiile rămân on-line.
- Elevii intră în posesia materialelor printr-o simplă accesare – Orice persoană din grupul țintă are
acces la toate informațiile, oriunde și oricând.
- Existența conținuturilor multimedia – Prin internet pot fi transmise și imagini, videoclipuri, fișiere și
orice fel de material virtual care întotdeauna au eficientizat învățarea.
- Conținuturile pot fi șterse, corectate sau actualizate cu ușurință – orice document poate fi editat și
reeditat, astfel corectarea nu mai produce dificultăți.
- Serviciu folosit de una sau mai multe persoane, crearea grupurilor – Informațiile pot fi îndreptate spre
o persoană sau către mai multe în același timp în mod individual sau se pot crea grupuri în care utilizatorii pot să
și comunice.
- Folosirea conținuturilor interactive, existența feed-back-ului – fiind existente grupurile, membrii pot
face schimb de experiențe, păreri sau informații. De asemenea, ei pot primi feed-back în timp real, chiar rapid de
la administratorul grupului sau de la colegi. Astfel există și interacțiune virtual și nu numai învățare individual.
 Limite:
-Dificultăți în utilizarea tehnologiei – Tehnologia avansează zi de zi și nu toate persoanele sunt la zi cu
noutățile. De aceea de multe ori sunt întâmpinate problem de utilizare a informațiilor sau de realizare a unor
proiecte sau teme

295 / 586
 - Lipsa comunicării reale / fizice – Când învățarea și comunicarea rămân axate în mediul virtual, atunci
când oamenii se întâlnesc nu mai știu să comunice și încep să comunice tot prin tehnologie. Folosirea mediului
virtual în exces ne robotizează!
În continuare voi prezenta activitățile propuse de mine grupei de copii pe care o conduc (Grupa
Mijlocie), activități pe care le-am postat pe Grupul părinților, pe Facebook.
TEMA SĂPTĂMÂNII: ,,MESERII”
Luni – 18.05.2020
ALA1: Joc de rol: De-a doctorul!
ADE: DS: Meserii - prezentare https://www.youtube.com/watch?v=sWu8KfmMK3w
ALA2: Ghici, ghicitoarea mea! - dezlegări de ghicitori despre meserii
Marți – 19.05.2020
ALA1: Joc de rol : La manichiură! / De-a șoferii!
ADE: DS: Te rog să - mi dai! - joc logic
DPM: Stâng, drept! https://youtu.be/79gLGU50ceM
ALA2: Pompierul în acțiune! - joc de mișcare
Miercuri – 20.05.2020
ALA1: Știința : Jocul meseriilor! ( prezentare ppt)
ADE: DOS: Facem pâine! - activitate gospodărească
DEC: Brutarii! - audiție https://youtu.be/OzHDscM7q8o
ALA2:Ne învârtim! - joc cu text și cânthttps://www.youtube.com/watch?v=Dy9_
Joi – 21.05.2020
ALA1: Joc de rol : De- a educatoarea! / De-a mecanicii!
ADE: DLC: A, al, ale cui sunt obiectele? - joc didactic
ALA2: Un marinar dansează! - joc cu text și cânt https://m.youtube.com/watch?v=UqpFfzKx_tg
Vineri – 22.05.2020
ALA1: Joc de rol : De- a cofetarii!
ADE: DEC: Uneltele meseriei preferate! – modelaj
ALA 2 : Grădinarii harnici! – activitate gospodărească – îngrijim plantele și florile
Menționez faptul că, am primit din partea copiilor și a părinților un feed-back pozitiv.
Cercetările realizate în ultimii ani în diferite ţări la nivel global au arătat că utilizarea tehnologiilor
informaţiei şi comunicaţiilor în educaţie contribuie într-o foarte mare măsură la îmbunătăţirea rezultatelor
elevilor. Însă, cu toate acestea, multe cadre didactice, fie că preferă metodele clasice de predare, fie dintr-o
reticenţă şi indiferenţă generală faţă de noile tehnologii, resping dinamicizarea orelor şi stimularea elevului cu
ajutorul calculatorului, internetului şi tuturor celorlalte instrumente asociate.
Școala on-line ar putea deveni un sistem funcțional, care să rezolve problemele din sistemul românesc de
educație.

296 / 586
 MINIGHID DE SUPRAVIEȚUIRE ȘI REZILIENȚĂ ȘCOLARĂ
Prof. Înv. Preșc. Maierean Magdalena
G.P.N. Cajvana, jud. Suceava

Restricțiile legate de posibilitatea socializării cu colegii și prietenii și mutarea activităților școlare

în mediul online, au constituit provocări importante pentru copii.
Cadrele didactice joacă un rol foarte important în reziliența școlară, emoțională și socială a
elevilor. Comunicarea cu aceștia, mai ales în mediul online, trebuie săse bazeze pe sentimente de
simpatie, încredere reciprocă și bunăvoință. O comunicare eficiență îi va ajuta pe elevi să depășească
unele dificultăți și obstacole posibile. Crearea unei bunedispoziții reprezintă deasemenea o condiție
necesarăîn rezilieneța școlară, socială și emoțională a elevilor.
Tehnologia digitală a facilitat în bună măsură continuarea unor activități dodactice la distanță în
perioada suspendării cursurilor. Cu toate acestea o parte din activitățile didactice FAȚĂ-ÎN-FAȚĂ, nu se
poate face online, având astfel un impact negativ asupra înățării temeinice.
Principii ale unei comunicări eficiente:
Comunicarea cu elevii – lipsa colegilor și a interacțiunii fizice cu aceștia poate fi unfactor de
dezinteres pentru învățare și chiar pentru participarea la cursuri. De aceea trebuie să-i facem pe elevi să se
simtă apreciați, să se simtă importanți și încurajați.
Cominicarea cu părinții – ttebuie să fie mai detaliată și simplificată – părinții se adaptează și ei la
acest mod nou de a face școală. În caest context nou de învățare ei au un rol mai proeminent decât înainte
în susținerea elevilor, au nevoie de mai mult suport din partea noastră.
Comincarea între profesori – profesorii mai mult ca oricând, trebuie sp se conecteze unii cu alții.
Este mai ușor să te confruți cu provocările învățării în mediul online atunci când lucrezi împreună cu
ceilalți.
Pentru o bună reușita în reziliența școară și emoțională a elevilor există câteva tehnici:
Conținutul trebuie simplificat și predat mai lent – învățarea online nu este potivită pentru
acoperirea unor cantități mari de conținut, așa că trebuie alese lucrurile cele mai importante și transmise
într-un ritm mai lent;
Instrucțiunile trebuie să fie ușor de găsit și explicite deoarece noi nu ne aflăm în aceeși încăpere
cu elevii și de aceea instrumentele noastre trebuie să funcționeze mai bine decât atunci când suntem în
clasă;
Evaluările sumative trebuie să se concentreze pe creație. Acestea pot fi sub formă de
prezentări PPT, compuneri scrise, benzi desenate. Toate acestea aduc noi provocări pentru elevi și îi
scoate din rutina evaluarior clasice plus că astfel evităm ca aceștia să copieze.
În activitățile de predare pot fi incluse „vizite” la muzee virtuale, biblioteci online, laboratoare
virtuale – toate acestea vor trezi interesul elevilor pentru activități și vor avea un impact pozitiv
în reziliența școlară.
Şcolile nu sunt doar un loc pentru educaţie academică, ci şi pentru învăţarea abilităților sociale şi
emoţionale, interacţiune şi sprijin social. Închiderea şcolilor nu numai că a perturbat procesul de educaţie
a copiilor, ci şi accesul la mese oferite în cadrul școlii, sprijin pentru bunăstare şi referire la servicii
medicale şi sociale de bază.
Pentru că aceștia se află în proces de formare și funcționează diferit, au nevoie de sprijin, de
comunicare și de susținere din partea familiei și a școlii ca parteneri în educația lor. Dar provocările sunt
semnificative pentru toți: familii, profesori, comunități.
Tocmai de aceea, este important ca rolurile familiei și ale școlii să se completeze în contextul
actual (și în noua normalitate), fără a se afla în contradicție.

297 / 586
 Profesorii află de la părinți ce nevoi are elevul, ce pasiuni și interese, dar și ce stări și emoții
resimte acesta în această perioadă. Părinții pot afla, în schimb, când și cum are nevoie copilul să fie ajutat
și încurajat pentru a reuși și a dezvolta un comportament pozitiv.
În parteneriatul acestora, este nevoie și de membri ai comunității care să asigure dezvoltarea
personală și socială, cât și sănătatea fizică și emoțională, prin diferite căi: consiliere, îndrumare spirituală,
programe de dezvoltare, servicii de sănătate, parteneriate cu școala etc. - cu atât mai mult în perioada
pandemiei.
Acest parteneriat educațional se menține cel mai bine, în contextul învățatului acasă, prin:
- Comunicarea periodică, onestă și eficientă a informațiilor despre copii (stări și dificultăți acasă, pasiuni,
nevoi particulare)
-Cunoașterea de către părinți a cadrelor didactice și a comunității (colegi, alți părinți)
-Evitarea învinovățirii unei tabere sau a alteia
-Discuțiile individuale părinte-profesor pentru învățare personalizată a copilului
-Colaborarea pentru rezolvarea problemelor copilului
-Implicarea în activități organizate de școală și comunitate
-Asistarea copiilor în realizarea temelor și proiectelor online
-Solicitarea ajutorului când este nevoie
-Participarea părinților la deciziile luate împreună cu școala
-Implicarea în cunoașterea nevoilor copilului ca elev (părinți) și cunoașterea elevului în mediul său
familial (profesori)
-Colaborarea pentru activități extracurriculare atractive pentru copii, cât stau acasă (ateliere digitale,
cursuri online în care să-și formeze pasiuni).
Dacă nu se va face faţă acestei provocări, impactul asupra copiilor, tinerilor, familiilor,
comunităților și societăților la un nivel mai larg se va resimți pe tot parcursul vieții, atât din punct de
vedere social, cât şi economic.

BIBLIOGRAFIE
- Raportul UNICEF despre impactul pandemiei asupra copiilor , Mai 2020
- Revista învățământului primar și preșcolar, Ed. Arlequin, București, , 2020
- Dezvoltarea copilului și educația timpurie, Ed. Polirom, 2019
- Reziliența emoțională, Geetu Bharwaney, Ed. Polirom, 2020

298 / 586
 PREDAREA ONLINE LA NIVEL PREȘCOLAR

Prof. înv. Preșc. Malița Mariana,

Grădinița LTAMG Arad

Evident ne punem intrebarea ce putem face în aceste timpuri ca să continuăm actul educațional,
cum neproiectam ctivitattile didactice la predarea on-line, cum ne poate ajuta tehnologia acolo unde ea
există și cum influențează aceasta procesul de învățare.
Predarea on-line, pe grupul de părinti, motivata din dorinţa de a fi alături de copiii din grupa ea,
ca ei să nu regreseze în toată această perioadă, să menţinem o permanentă comunicare între noi, inclusiv
între mine şi părinţii lor, care sunt foarte implicaţi în toate demersurile de invățare si în același timp de a
progresa, , de a mă adapta rapid pe noul stil de predare/ învăţare. M-a ajutat şi mă ajută mult comunicarea
foarte bună cu părinţii preşcolarilor, care sunt un colectiv unit şi colaborează foarte bine cu mine. Un real
ajutor vine şi din faptul că majoritatea au mijloacele informaţionale necesare pentru activităţi în online:
telefoane, tablete, calculatoare
În predarea exclusiv în online, este absolut important sprijinul părinţilor, avand in vedere nivelul
preșcolar. Proiectarea activităților necesită o mare atenție, deoarececopiii de nivel preşcolar, chiar şi de
grupă mare îşi pierd repede răbdarea şi atenţia distributivă, de aceea trebuie alternate mereu sarcinile,
materialul didactic necesar, modul lor de prezentare. Pentru a construi o baza în predarea online, trebuie
sa avem în vedere nevoia de mișcare, folosirea muzicii, implicarea copiilor în activități, structura și
pauzele, așa numitele brain breaks. La vârste mici, nu e suficient să dăm indicații copiilor, ci și noi, ca
educatori, trebuie să facem respectivele mișcări în fața ecranului. Întâi arătăm, apoi îi lăsăm pe cei mici să
repete. Mișcarea este foarte importantă, deoarece copiii învață prin folosirea întregului corp. Nu ne putem
aștepta ca un copil să stea "cuminte", mișcarea este esențială la această vârstă și este un criteriu important
în planificarea activității. De asemenea, dacă este nevoie de obiecte ajutătoare, cum ar fi mingii sau jucării
pentru realizarea mișcării, este bine să îi anunțăm din timp pe părinți.Confortul e crescut fiind într-un
spațiu personal, atât poate pentru elev cât și pentru profesori. Nu mai există gălăgie, la nivel de
management al clasei dinamica se schimbă iar părinții pot asigura cadrul potrivit pentru învățare. Copiii
au mai mult timp de odihnă, nu trebuie să se mai trezească foarte de dimineață pentru a lua mijloace de
transport în comun, se reduce din gradul de oboseală, părinții pot monitoriza mult mai îndeaproape stilul
alimentar pe care îl adoptă copiii.
Scenariile didactice pe care le proiectăm sunt scurte, de câteva minute dedicate exclusiv învăţării,
mai ales la activitățile de educarea limbajului şi activităţi matematice. Apoi, alte câteva minute cântăm,
ne relaxăm pe jocuri muzicale cu mişcări şi ne distrăm cu ajutorul jocurilor educative create de mine pe
platforma LearningApps. Un moment impresionant a fost în timpul temei saptămânale ,, Meserii pentru
copii’’ când mi-au fost trimise desene de către unele fetiţe în care eram eu înfăţişată. Îşi doreau foarte
mult să devină educatoare. Am fost foarte emoţionată, dar şi foarte bucuroasă, pentru faptul că în sufletul
copiilor sunt atât de importantă şi sunt un model de urmat.Totodată a fost foarte amuzant cȃnd la tema
“Personaje ȋndragite din poveşti” unul dintre băieţi a interpretat rolul REGINEI REA din “POVESTEA
ALBA CA ZAPADA” , realizand un dialog utilizand oglinda fermecata
Fiecare cerinta solicitată a fost realizată cu multă atenţie, iar desenele, picturile mi-au încântat
privirea.
Alegerea temelor de studiue trebuiesă fie comunicata părinților la începutul fiecărei săptămâni,
pentru a putea fi pregătiți cu materialele și tot ce este necesară părinţilor. Copiii doresc să comunice, să-și
prezinte jucăriile, să folosească mâinile, să miroasă, să audă, etc. De aceea, este bine să alegem în online
activități cu care copiii sunt deja familiari de la clasă.

299 / 586
 ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ONLINE ÎN
EDUCAREA SPIRITULUI CREATIV AL ELEVILOR
-STUDIU DE SPECIALITATE-
Prof. MANOLACHE ELENA EMANUELA
LICEUL TEHNOLOGIC „PETRE S. AURELIAN” SLATINA

Educaţia extracurriculară are un rol important în formarea personalităţii copiilor. Educaţia prin
activităţile extracurriculare are ca scop identificarea aptitudinilor, talentelor, cultivarea unui stil de viaţă
civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ in diferite domenii.
Activitățile extracurriculare sunt un element vital în dezvoltarea oricărui copil, bazându-se adesea pe
lecții care încep în timpul orelor de școală. Întreprinderea de activități extracurriculare are beneficii foarte
variate care ating multe aspecte ale dezvoltării unui copil.
Este cunoscut faptul că socializarea joacă un rol de bază în dezvoltarea personală, acest aspect fiind
esenţial în copilărie. Lipsa unor abilităţi de comunicare şi de auto- şi inter-cunoaştere pot determina
dificultăţi în integrarea socială a copilului de orice vârstă, de aceea în prezent se pune un accent tot mai mare
în şcoală pe activităţi orientate spre dezvoltarea acestor abilităţi.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează
sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în
care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori
acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de
procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea
talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se
desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă
nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
În mod fundamental, activitățile extracurriculare permit copilului să învețe ceva de care ar putea să
se folosească toată viața. În mod direct, această abilitate ar putea fi baza unui hobby sau a unei pasiuni.
Totul, de la practicarea sporturilor pana la învățarea unui instrument, s-ar putea transforma în ore petrecute
făcând ceva de care se bucură.
Dincolo de aceasta, activitățile extracurriculare insuflă abilități cheie și trăsături de personalitate care
pot fi utile în diferite aspecte ale vieții. Folosind aceleași exemple, sportul este esențial pentru dezvoltarea
abilităților de lucru în echipă, de conducere și de rezolvare a problemelor. Un instrument muzical necesită
perseverență, coordonare mână-ochi și, mai presus de toate, creativitate.
Prin natura multor activități extracurriculare copilul va interactiona cu alți copii într-un cadru social.
Departe de clasă, este o oportunitate bună pentru ei să cunoască alti copii cu interese asemănătoare. Acest
lucru le oferă o șansă de a-și dezvolta abilitățile sociale, de a lega noi prietenii și de a deveni mai încrezători
in ceea ce privește comunicarea în grupuri .
Activitățile extracurriculare pot ajuta, de asemenea, la dezvoltarea stimei de sine și a încrederii. Este
îmbucurător atunci când reușim în ceva ce ne place, mai ales după ce am muncit din greu pentru a realiza
acest lucru. Stima de sine este un aspect esențial pentru sănătatea mintală pozitivă și bunăstarea copilului.
Activitățile extracurriculare oferă, de asemenea, copiilor un instrument excelent prin care să învețe
abilități importante de gestionare a timpului. Prin sarcina de a echilibra viața școlară și si o activitate in afara
orelor de curs, elevii vor începe să pună bazele pentru competențe care le vor aduce beneficii în etapele
ulterioare ale educației lor și în etapele pe care le vor urma după educația școlară. Acestea demonstrează, de
asemenea, că elevul are interese variate și o curiozitate de a învăța dincolo de sala de clasă tradițională.
Cele mai multe activități extracurriculare au fost intrerupte în primăvara anului 2020. Cu toate
acestea, activitățile extracurriculare rămân importante atât pentru sănătatea mentală și emoțională cât și
pentru CV. Ce activitati extracurriculare sunt disponibile pe timpul pandemiei? Răspunsul – activități
extracurriculare in mediul online.
Și care sunt beneficiile continuării activităților extracurriculare online în timpul acestei pandemii?
Copilului ii va crește optimismul, reziliența și sănătatea mintală pozitivă pentru a-l ajuta să treacă peste

300 / 586
aceste restricții si schimbări care au avut loc din cauza pandemiei. Este foarte important ca în această
perioadă copiii să fie îndrumați spre a alege o cale pozitivă de creștere personală prin activități
extracurriculare online.
Pandemia de coronavirus (COVID-19) determină emoții, precum anxietatea, stresul și incertitudinile,
resimțite cu atât mai puternic de copiii de toate vârstele. Deși au mecanisme proprii prin care fac față acestor
emoții, în condițiile în care școlile sunt închise, evenimentele au fost anulate și trebuie să stea departe de
prieteni, copiii au nevoie să se simtă iubiți și sprijiniți acum mai mult ca oricând. Iată câteva activități
extracurriculare care se pot face cu copiii în timpul acestei crize:
Sesiuni de arta și lucru manual: Acest lucru îi va menține implicați ore întregi și va inspira
creativitate. Aceste sesiuni presupun concentrare, iar copiii vor dori să facă cele mai bune creații posibile.

Dați-le copiilor cărți de desenat, creioane colorate, plastilina, baloane, etc și încurajați-i să facă lucruri
creative din ele. Toate aceste activități ii vor ține ocupați și vor învăța chiar ceva nou din ele. În timp ce
copiii sunt în siguranță și stau acasă, încurajează-i spre a citi o carte pe placul lor. Studiile au arătat
că lectura este una dintre principalele tactici de dezvoltare a vocabularului și de îmbunătățire a abilităților de
comunicare. De asemenea, învățarea digitală și online poate face parte din exercițiu.
Îngrijirea unei grădini, plantarea semințelor și urmărirea creșterii plantelor îmbunătățesc abilitățile
cognitive și abilitățile sociale. Copii învață să acorde atenție, să asculte și să urmeze indicații pentru a obține
cele mai bune rezultate. De aceea grădinăritul trebuie să se afle prinrte opțiuni când vine vorba de activități
extracurriculare.
Copilul se arata pasionat de matematică, fizică sau diferite mistere ale naturii? Are anumite
curiozități legate de Univers si natura ? Atunci ai putea să-l încurajezi spre înscrierea într-un club sau cerc
tematic, în cadrul cărora se învață despre subiectele care îl pasionează. Chiar daca locațiile fizice sunt închise
in perioada aceasta, experiența continuă in mediul online. Dacă științele ajută copiii să gândească logic si
analitic, arta ii ajută să-și înțeleagă emoțiile și să le exprime liber. Totodată le stimulează creativitatea și le
dezvoltă imaginația. Există numeroase cursuri online de artă.
Cursurile de gătit merită mai multa atenție. Pe de o parte, Arta culinara ii poate învăța pe copii
disciplina și ajută la dezvoltarea creativității si abilitaților cognitive. Iar pe de alta parte ii va
forma copilului un obicei sănătos de alimentație pentru tot parcursul vieții. România este pe locul doi la
obezitate infantilă (1 din 2 elevi e supraponderal), din cauza unei alimentații inadecvate și a lipsei de
mișcare.
In ultima perioadă numeroase instituții oferă cursuri online de limbi străine. Acum, copilul are
ocazia să înveţe şi să se bucure de cele mai moderne tehnici de predare, la un click distanţă: jocuri de rol,
exersarea limbii prin poveşti şi lucrul în echipă.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor
extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica în
astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv.
Bibliografie :
* Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162;
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, Bucureşti, 2002, pg. 87;
Surse on-line: * Bruner, J.S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

301 / 586
EDUCAREA CALITATILOR MOTRICE PRIN LECTIA DE EDUCATIE
FIZICA

PROF. INDRUMATOR: IONELA MARDAR

PALATUL COPIILOR TARGOVISTE

Calităţile motrice sunt însuşiri ale organismului care oferă individului posibilitatea
executăriidiferitelor acte motrice, legate atât de activitatea sa zilnică, cât şi de cea sportivă.
"Educarea calitatilor motrice prin lectia de educatie motrica"
În procesul de învăţământ un loc important în cadrul preocupărilor profesorului de specialitate
îl ocupă găsirea şi utilizarea în pregătire a celor mai eficiente metode şi mijloace care să asigure
dezvoltarea acestor calităţi.

I . CALITĂȚILE MOTRICE . CONSIDERATII GENERALE

Calităţile motrice se mai numesc şi calităţi fizice. Ele sunt însuşiri ale organismului uman.
Acestea nu se dobândesc, nu se capătă pe parcursul autogenezei. Indivizii umani se nasc cu anumiţi
indici ai calităţilor motrice. Aceşti indici se dezvoltă în autogeneză de la sine datorită vieţii, până la o
anumita vârstă, apoi încep să scadă într-un ritm diferenţiat de multe variabile. Prin proces special de
intruire se poate accelera dezvoltarea indicilor calităţilor motrice, fenomen denumit educarea
calităţilor motrice.
Calităţile motrice sunt de două feluri:
- calităţi motrice de bază: viteza, îndemânarea, rezistenţa şi forţa;
- calităţi motrice specifice : cele implicate în practicarea unor probe sau ramuri sportive.
Calităţile motrice sunt însuşiri ale organismului care oferă individului posibilitatea executării
diferitelor acte motrice, legate atât de activitatea sa zilnică, cât şi de cea sportivă. În procesul de
învăţământ un loc important în cadrul preocupărilor învățătorului/profesorului de specialitate îl ocupă
găsirea şi utilizarea în pregătire a celor mai eficiente metode şi mijloace care să asigure dezvoltarea
acestor calităţi.
În activitatea de dezvoltare a acestora ,învățătorul/profesorul de educaţie fizică trebuie să
stabilească anumite priorităţi în educarea calităţilor.
Se recomandă ca programarea dezvoltării lor să se facă cu pondere diferită în funcţie de
conţinutul lecţiilor, materialele sportive existente, condiţiile de anotimp, fondul motric al elevilor într-
o anumită etapă.
Perfecţionarea calităţilor motrice reprezintă unul din principalele obiective ale procesului de
pregătire a tineretului şcolar realizată concomitent cu formarea priceperilor şi deprinderilor motrice.
Sintetizând, calităţile motrice sunt însuşiri ale organismului concretizate în capacitatea de efectuare a
acţiunilor de mişcare cu anumiţi indici de viteză, forţă, rezistenţă şi îndemânare (V,Î,R,F).
Calităţile motrice au un caracter nativ al cărui nivel de manifestare iniţială depinde de fondul
genetic ereditar. Dezvoltarea lor ulterioară, ca de altfel şi formarea deprinderilor motrice, se realizează
odată cu evoluţia procesului de creştere şi dezvoltare, ele fiind influenţate de specificul activităţilor
desfăşurate, condiţiile de viaţă, ereditatea, mediul geografic şi climateric şi activităţile desfăşurate în
mediul şcolar.
În literatura de specialitate precum şi în limbajul specialiştilor se folosesc mai mulţi termeni
precum: calităţi fizice, calităţi motrice, calităţi bio-motrice, calităţi ale activităţii motrice, funcţii
motrice de bază.
În cadrul procesului instructiv-educativ, dezvoltarea calităţilor motrice trebuie să ocupe un loc
prioritar, deoarece:
- calităţile motrice condiţionează şi determină în mare măsură formarea şi în special
consolidarea deprinderilor motrice;
- dezvoltarea calităţilor motrice favorizează creşterea capacităţii de efort a organismului

302 / 586
 - dezvoltarea calităţilor motrice se poate realiza şi în condiţii materiale simple;
- dezvoltarea calităţilor motrice se poate face şi în cadrul activităţii independente a elevilor.

În activitatea de dezvoltare a acestora (este permanentă) profesorul de educaţie fizică trebuie

să stabilească anumite priorităţi în educarea calităţilor.
Se recomandă ca programarea dezvoltării lor să se facă cu pondere diferită în funcţie de
conţinutul lecţiilor, materialele sportive existente, condiţiile de anotimp, fondul motric al elevilor într-
o anumită etapă.
Perfecţionarea calităţilor motrice reprezintă unul din principalele obiective ale procesului de
pregătire a tineretului şcolar realizată concomitent cu formarea priceperilor şi deprinderilor motrice.

Definiţie:
Calităţile motrice sunt însuşiri ale organismului concretizate în capacitatea de efectuare a
acţiunilor de mişcare cu anumiţi indici de viteză, forţă, rezistenţă şi îndemânare. (V,Î,R,F) Calităţile
motrice au un caracter nativ al cărui nivel de manifestare iniţială depinde de fondul genetic ereditar.
Dezvoltarea lor ulterioară ca dealtfel şi formarea deprinderilor motrice, se realizează odată cu
evoluţia procesului de creştere şi dezvoltare, ele fiind influenţate de specificul activităţilor desfăşurate,
condiţiile de viaţă, ereditatea, mediul geografic şi climateric şi activităţile desfăşurate în mediul şcolar.
În literatura de specialitate precum şi în limbajul specialiştilor se folosesc mai mulţi termeni precum:
calităţi fizice, calităţi motrice, calităţi bio-motrice, calităţi ale activităţii motrice, funcţii motrice de
bază, etc
În cadrul procesului instructiv educativ, dezvoltarea calităţilor motrice trebuie să ocupe un loc
prioritar deoarece
-calităţile motrice condiţionează şi determină în mare măsură formarea şi în special
consolidarea deprinderilor motrice
- dezvoltarea calităţilor motrice favorizează creşterea capacităţii de efort a organismului
- dezvoltarea calităţilor motrice se poate realiza şi în condiţii materiale simple
- dezvoltarea calităţilor motrice se poate face şi în cadrul activităţii independente a elevilor.

Sistematizarea (clasificarea) calităţilor motrice:

I. Calităţi motrice de bază:

- Viteza
- Îndemânarea
- Rezistenţa
- Forţa

I.a. Calităţi motrice: - condiţionale: Viteza, Forţa, Rezistenţa

- coordinative: Îndemânarea
- intermediare: Mobilitatea şi Supleţea
II. Calităţi motrice utilitar aplicative: a) (nespecifice)
- Mersul
- Alergările
- Săriturile
- Aruncările

II. Calităţi motrice utilitar aplicative: b) (specifice)

-Echilibrul
- Târârea
- Căţărarea şi escaladarea
-Ridicarea şi transportarea de greutăţi
- Tracţiuni şi împingeri

Locul calităţilor motrice în lecţia de educaţie fizică:

303 / 586
 Alături de deprinderile motrice, calităţile motrice sunt obiective primordiale ale conţinutului
lecţiei de educaţie fizică. Indiferent de condiţii materiale (sală, aparaturi, materiale) sau atmosferice
(ploaie, zăpadă, ceaţă, frig), educarea calităţilor motrice este primordială, esenţială.
Este indicat ca în lecţia de educaţie fizică, calităţile motrice să nu fie aşezate la întâmplare.
Locul acţiunilor pentru dezvoltarea calităţilor motrice în lecţia de educaţie fizică trebuie
stabilit în funcţie de natura efortului respectiv pentru a putea asigura un volum sau o intensitate optimă
şi asigurarea revenirii organismului.
Dezvoltarea Vitezei şi Îndemânării se va plasa după veriga a III-a a lecţiei (influenţarea
selectivă a aparatului locomotor), iar forţa şi rezistenţa se vor situa înaintea verigii de revenire a
organismului după efort.
Privind vârsta optimă de influenţare favorabilă a dezvoltării calităţilor motrice menţionăm că
viteza poate fi dezvoltată cu rezultate foarte bune la vârsta 10-12 ani dar activitatea de educare a
vitezei sub diferitele ei forme poate începe la 5-6 ani. Îndemânarea se dezvoltă bine între aceeaşi limită
de vârstă ca şi viteza. Forţa şi rezistenţa, calităţi motrice mai uşor perfectibile se pot educa sistematic
de la 9-10 ani având o evoluţie ascendentă şi posibilitate maximă de perfecţionare.
În planificarea dezvoltării calităţi motrice trebuie să ţinem cont de:
- necesitatea acţionării continue asupra dezvoltării calităţilor motrice pe durata întregului an
şcolar şi în mod prioritar în anumite perioade.
- îndemânarea este calitatea motrică asupra căreia se poate acţiona în amândouă semestrele
- forţa, viteza şi rezistenţa vor fi dezvoltate prioritar în anumite etape ale anului fără a fi
neglijate nici celelalte calităţi.
Iar pentru dezvoltarea mobilităţii este indicat să se lucreze pe tot parcursul lecţiei chiar şi în
veriga a trei-a sub forma exerciţiilor de Streaching sau exerciţii articulare cu şi fără rezistenţă,
efectuată individual şi cu partener.

304 / 586
 STUDIU DE CAZ

Prof. Înv. Preşcolar: Mare Adriana Maria

Grădiniţa cu program normal şi program prelungit Nr. 4,

Reghin, jud. Mures

DESCRIEREA CAZULUI:
Copilul O. D.., băiat, este elevul grupei mele de 5 luni. Este crescut de ambii părinţi
într-o familie legal constituită, dar în care tatăl este extrem de agresiv. Cei doi fraţi ai lui se
ocupă de T. A.. Ei îl aduc la grădiniţă, atunci când pot, dar de fiecare dată după ora 900 şi îl iau atunci
când sora cea mare care este clasa a VI-a termină cursurile (ora 1400).
Sitaţia economică a familiei este modestă, tatăl este muncitor, 40 de ani, mama
confecţioner , 38 de ani. Părinţii cu echilibru nervos precar, foarte ocupaţi, astfel copilul fiind
supravegheat insuficient. Destul de frecvent au apărut momente conflictuale între părinţi şi copii, urmate
de pedepse fizice repetate asupra copiilor.
O. D. este retras şi s-a adaptat greu la activitatea şi disciplina din grădiniţă, este mereu
absent la explicaţiile mele, tresare ori de câte ori mă apropii de el şi îmi spune să nu îl pârăsc
tatălui atunci când face o boacănă, pentru că o să-l bată foarte tare.
La grădiniţă, copilul preferă jocurile şi activităţile care se desfăşoară în grup.
Este nehotărât în organizarea jocului individual, doreşte compania anumitor copii, nu
îndeplineşte sarcinile care i se dau, mai puţin pe cele cu caracter practic – aplicative. Deşi
stăpâneşte percepţia formei, mărimii, culorilor, nu doreşte să le redea prin desen sau modelaj,
spunând că nu poate. Îşi controlează şi coordonează mişcările în ritmul cerut, totuşi, la acest
copil, nu se concretizează coordonarea ochi – mână pentru redarea unor teme plastice.
Despre ce face la grădiniţă nu se interesează nimeni niciodată iar copilul nu este
motivat să-şi îndeplinească sarcinile care i se cer.
Are o mobilitate medie, dă semne de lipsă de interes, plictiseală la activităţile de
colorare, modelare, desen. Dă dovadă de o uşoară instabilitate a reacţiilor: este când reţinut,
când exploziv, căzând în extreme în ceea ce priveşte manifestările emoţionale.
Principalele trăsături de caracter ce se conturează ar putea fi: capacitatea de
comunicare, sinceritatea, respectul, politeţea, corectitudinea, curajul în competiţie, dar şi
timiditatea, neîncrederea în sine, şi, uneori nesiguranţa.

IDENTIFICAREA CAUZELOR:
Sunt identificate cauzele şi se constată: 2 din 3
CAUZE DE ORDIN INDIVIDUAL:
- instabilitate emoţională;
- deficit de atenţie;
- stimă de sine scăzută, neîncredere;
- lipsă de afectivitate;
- lipsa de comunicare
- agresivitatea.
CAUZE FAMILIALE:
- violenţa domestică;

305 / 586
- diferenţele de tip economic;
- transferul responsabilităţii educaţiei către fraţii lui;
- nesupravegherea/ indiferenţa;
CAUZE ŞCOLARE:
- frecvenţa neregulată a copilului la grădiniţă;
- lipsa de motivaţie;
- implicarea insuficientă a familiei în educaţie;
CAUZE SOCIALE:
- gradul de dezvoltare al comunităţii: economic şi cultural;
- lipsa accesului la informaţii;
- lipsa exemplului în imediata lui apropiere.
IDENTIFICAREA SOLUŢIILOR PENTRU REZOLVAREA CAZULUI:
Strategia pe care am folosit-o a fost ca mai întâi să realizez o mai bună colaborare cu
părinţii, respectiv cu tatăl , încercând să-l determin să înţeleagă influenţa pe care o are familia
în general asupra formării personalităţii copilului.
De aceea ca soluţii pentru rezolvarea cazului am aplicat:
1. participarea părintelui la activităţile zilnice organizate la nivelul grupei din care face
parte copilul său;
2. acceptarea programului de recuperare, prin sosirea copilului la grădiniţă până la ora
8.00; 3 din 3
3. stabilirea unui timp limitat în programul zilnic al copilului, în care acesta se poate
juca, restul să fie activ, să fie pus să facă ceva util;
4. stabilirea orei de culcare, nu mai târziu de ora 21.00;
5. atragerea copilului în activităţile grupei, prin joc, şi stimularea acestuia în vederea
rezolvării sarcinilor primite;
În situaţia dată, adoptarea acestor soluţii propuse au fost cheia succesului intervenţiei.
Pe de altă parte, consilierea familiei în ceea ce priveşte modul şi direcţia de acţiune în
înlăturarea carenţelor copilului, a constituit, de asemenea, o punte către succesul
întreprinderii, cunoscut fiind faptul că la vârstele mici trebuie transferată focalizarea
intervenţiei de la persoana copilului către părinţi, familie. La vârsta preşcolară nu copilul
trebuie consiliat, ci familia.

STABILIREA UNOR CONCLUZII:

Problema s-a creat din cauza unei comunicări ineficiente între copil şi părinte.
Prin informare, părintele a descoperit cum să găsească şi să aplice soluţia eficientă în
rezolvarea problemei ridicate de copil. Astfel a înţeles că printr-o bună comunicare cu
educatoarea, prin răbdare, înţelegere, încurajare, prin recompensare în urma efortului depus,
prin neforţarea copilului, ci trezirea dorinţei proprii de a participa la realizarea sarcinilor îşi
pot ajuta copilul să treacă peste inhibiţii şi neîncredere în sine şi să înceapă să dorească să
execute acele activităţi la care întâmpina dificultăţi.
Prin aplicarea metodelor şi procedeelor pe care le-am enumerat, problema de
comunicare şi îndeplinire a sarcinilor s-a rezolvat.

306 / 586
 METODE DE PREDARE A VOCABULARULUI ÎNTR-O LIMBĂ
STRĂINĂ
Prof : Mărunțelu Monica
Școala Gimnazială Particulară Ethos

Cunoașterea unei limbi străine poate contribui la dezvoltarea creierului, prevenirea

demenţei, creşterea capacităţii de memorare și îmbunătăţirea atenţiei.
În viziunea lui Swan și Walter (1984) însușirea vocabularului este sarcina cea mai
complexă și cea mai importantă cu care se confruntă cel care trebuie să învețe o limba străină,
iar lingvistul Wilkins (1972) argumenta : ”fără gramatică pot fi transmise puține informații,
însă fără vocabular nu poate fi transmis nimic”. Dacă elevii știu și înțeleg sensul cuvintelor,
vor fi capabili să înțeleagă ceea ce citesc și aud și le va fi mai ușor să se exprime corect.
Studiile au arătat că, în majoritatea cazurilor, elevii trebuie să vadă, să citească și să
interactioneze de 5-7 ori cu expresiile și cuvintele noi, înanite să le stocheze în memoria pe
termen lung. Predarea vocabularului este o provocare pentru profesor, căruia îi revine sarcina
de a facilita învățarea, din clasă, a vocabularului nou. Acesta trebuie să găsească modalități
antrenante prin care repetarea cuvintelor/expresiilor să nu fie considerată plictisitoare.
Articolul de față are că scop prezentarea unora dintre metodele și jocurile pe care le
folosesc frecvent în predarea vocabularului și care îi ajută pe elevi să învețe cu plăcere.
1) Repetarea cuvintelor și expresiilor sub diferite forme.
 Ecoul- Profesorul rostește cuvântul sau expresia nouă, iar elevii sunt ecoul
său. Asemeni unui ecou adevărat, sunetul trebuie să se audă din ce în ce mai încet ( profesorul
poate alege de câte ori să fie rostit cuvântul sau îi poate lasă pe elevi să hotărască singuri când
se stinge ecoul).
 Vocile- Cadrul didactic stabilește cum va fi repetat cuvântul ( și de câte ori) :
cu voce de bebeluș, de leu, șoptită, cu o voce scârțâitoare, cu voce de robot, cântat, cu o voce
groasă, ținându-se de nas, fără să-și miște maxilarul, cu limba scoasă, etc
 Acțiune!- Noțiunile noi vor fi repetate: în picioare, țopăind, stând într-un
picior, cu mâinile la spate, învârtindu-se, țînându-se de urechi, cu ochii închiși, exersând
mișcarea preferată de dans, etc
 Telefonul fără fir- Elevii vor fi împărțiți în echipe și așezați în rând, unul în
spatele celuilalt. Pentru început, profesorul va rosti la urechea primului elev de pe fiecare rând
câte un cuvânt (poate fi același cuvânt la fiecare rând, sau pot fi cuvinte diferite). Echipa care
rostește cuvântul corect până la ultimul elev primește un punct.
2) Folosirea imaginilor sau a obiectelor reale
Mai ales în cazul copiilor mici, aspectul vizual joacă un rol foarte important în
însușirea vocabularului. Elevii vor reține mai ușor si pentru mai mult timp dacă în procesul de
predare-învățare sunt folosite imagini sau obiecte concrete. În continuarea articolului vor fi
prezentate jocuri în care materialele menționate pot fi folosite cu succes :
 Memorie de elefant- După ce au fost predate cuvintele noi, pentru
consolidare, cadrul didactic așează pe tablă imaginile și cuvintele (însoțite de expresii, dacă
este cazul ) sunt repetate pentru ultima dată. Elevii sunt rugați să privească atent ordinea în
care acestea sunt asezate și, la semnalul profesorului, să închidă ochii. În timp ce au ochii
închiși, unul dintre cartonașe va fi luat de pe tablă. Copiii sunt rugați să deschidă ochii și să
rostească (individual/în pereche/pe echipe) cuvântul ilustrat. În funcție de nivel, acestora li se
poate solicita folosirea cuvântului într-o propoziție.
 Ghicește umbra-Imaginile sunt întoarse cu spatele la copii, dar așezate spre
o sursă de lumină, pentru a putea fi identificată umbra obiectului ilustrat. Elevii trebuie să
identifice și să rostească cuvântul cât mai repede posibil. Elevul care ghicește primul păstrază
imaginea pe banca sa. Cel care reușește să strângă cele mai multe până la sfârșitul jocului este
considerat câștigător
 Ochi de vultur-Profesorul arată rapid o imagine și copiii trebuie să o
ghicească și să rostească cuvântul/acțiunea. Acest joc poate avea și alte variante: imaginea

307 / 586
este decoperita puțin câte puțin, până când este identificată sau este arătată cu susul în jos, în
diagonală etc
 Broscuța- Cartonașele sunt așezate pe podea într-un șir/ zig zag/ cerc. Câțiva
elevi sunt rugați să vină în față și să rostească numele fiecărei imagini, în timp ce sar peste
aceasta. Ordinea imaginilor poate fi păstrată, sau poate fi schimbată după fiecare copil.
 X și O- Fiecărei echipe i se înmânează câte un set de imagini printate
pe cartoane de culori diferite. Pe podea /asfalt /tablă va fi desenat un careu de X și O.
Profesorul rostește unul dintre cuvintele pe care dorește să le recapituleze. Primul elev din
fiecare echipă are sarcina să identifice imaginea corespunzătoare și să alerge să o așeze în
locul care i se pare cel mai favorabil. Rămâne în careu doar imaginea celui care a ajuns
primul. Jocul continuă până când una dintre echipe așează 3 cartonașe la rând pe verticală,
orizontală sau diagonală.
 Sus/Jos- Cadrul didactic este situat în fața clasei și arată elevilor o imagine,
rostind un cuvânt. Dacă imaginea corespunde cuvântului rostit, elevii trebuie să se ridice,
dacă este greșit, aceștia trebuie să rămână așezați. Cei care greșesc sunt eliminați și jocul
poate continua până rămâne un singur copil în joc.
3) Folosirea tablei pentru a recapitula noțiuni de vocabular
 În cazul elevilor mai mari, la care este folosită tabla pentru predare, poate fi
jucată o altă versiune a Memoriei de elefant. După scrierea vocabularului nou, profesorul le
cere elevilor să privească cu atenție pentru ultima dată tabla, apoi îi roagă să închidă ochii. În
timp ce aceștia au ochii închiși, cadrul didactic șterge unul dintre cuvinte (poate lăsa
traducerea, sau îl poate șterge complet) și elevii trebuie să identifice cuvântul care a dispărut
de pe tablă. Jocul continuă până rămâne un singur cuvânt pe tablă. Acela este considerat
câștigător și aclamat.
 Spânzurătoarea-Asemeni binecunoscutului joc al copilăriei multor generații,
această variantă în limbă străină îi va captiva pe elevi. Profsesorul alege un cuvânt sau o
expresie uzuală a limbii predate și notează pe tablă tot atâtea linii câte litere există in cuvant.
Elevii din fiecare echipă se străduiesc să ghicească literele , însă pentru fiecare literă greșită
este desenată o parte a corpului în spânzurătoare. Dacă a fost desenat tot corpul înainte de
identificarea cuvântului, echipa pierde un punct.
 Cursa dictării- Cadrul didactic pregătește propoziții care au legătură cu
lecția predată sau cu vocabularul pe care dorește să-l recapituleze. Clasa este împărțită în
grupe și elevii sunt așezați unul în spatele celuilalt, cu fața spre tablă. Profesorul șoptește o
propoziție primului elev din fiecare echipă, de 2 ori, pentru a fi sigur că a fost înțeles corect.
La semnalul profesorului, aceștia pornesc spre tablă, scriu primul cuvânt și se întorc la echipă
pentru a dicta propoziția coechipierilor aflați în spatele lor. Dacă există greșeli de scriere,
elevul care a greșit este întors la tablă pentru a le corecta. Câștigă echipa care termină prima
de transcris propoziția dictată.
 Ultima literă devine prima- Acest joc revitalizează orice clasă care dă
semne de plictiseală. Se începe prin împărțirea clasei în două sau mai multe echipe și
desemnarea categoriei din care pot fi folosite cuvinte (țări, naționalități, sentimente,
mâncare,etc). Profesorul numește o literă și primul elev din fiecare echipă aleargă la tablă și
scrie un cuvânt care începe cu litera numită, apoi predă ștafeta următorului elev. Acesta scrie
un cuvânt din aceași categorie, dar care să înceapă cu ultima literă a cuvântului anterior.
Echipa care a terminat prima este considerată câștigătare.

Bibliografie:
Harmer, Jeremy (1991). The Practice of English Teaching. London: Longman.
Ur, Penny (1999). A Course in Language Teaching – Practice and Theory. Cambridge
University Press.
Helping Students Learn Vocabulary-Acquisition Skills,Published by
Glencoe/McGraw Hill, New-York, 2000-2005
http://www.glencoe.com/sec/teachingtoday/subject/vocab_acquisition .phtml
https://jimmyesl.com/esl-vocabulary-games/
https://www.ef.com/wwen/blog/teacherzone/ten-must-know-whiteboard-games/

308 / 586
 UNIREA- VIS DE VEACURI
Proiect de activitate extrascolara
Prof. Dr. Mihaela MATACHE

ARGUMENT :
Aspiraţia unităţii naţionale există în întreg spaţiul românesc, ca o poruncă a istoriei noastre, ca
un îndemn ce vine din sentimentul viu al unităţii noastre de obârşie, de limbă, de cultură şi de istorie.
Ziua de 24 ianuarie 1859 este asociată cu Mica Unire si a reprezentat un punct de însemnătate
crucială în istoria românilor și primul pas important în direcția înfăptuirii statului național român. In
aceasta zi, unionistul Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Țării Românești de către deputații din
Adunarea electivă de la București, după ce devenise anterior, pe 5 ianuarie, domnitor al Moldovei.
Evenimentul are o importanţă sporită cu atât mai mult cu cât in urma cu mai putin de doua luni
am sarbatorit Centenarul Marii Uniri şi fiecare dintre noi a simţit mândria de a fi român.
COORDONATOR: prof. dr. Matache Mihaela
LOCUL DE DESFǍŞURARE : Colegiul Naţional Militar “Alexandru Ioan Cuza” Constanța
SCOP: Cunoaşterea şi dezvoltarea valorilor fundamentale ale istoriei şi culturii naţionale
Cunoaşterea însemnătăţii zilei de 24 Ianuarie
DURATA ACTIVITĂŢII: 1 oră
OBIECTIV GENERAL:
Cinstirea memoriei personalităţilor politice care au înfăptuit Unirea Principatelor Romane, dar şi a
generaţiilor anonime contemporane acestora, care le-au susţinut „în cuget şi simţire“.
OBIECTIVE SPECIFICE:
- să familiarizeze cu fapte din trecutul ţării noastre;
- să cunoască importanţa istorică a zilei de 24 IANUARIE ;
- să memoreze poezii dedicate UNIRII
- să participe cu interes la activităţile propuse.
VALORI SI ATITUDINI:
- dezvoltarea valenţelor morale, patriotice şi artistice;
- educarea sentimentelor

GRUP ȚINTĂ: elevii Colegiului National Militar "Alexandru Ioan Cuza", participanții la Cercul de
lectură patriotică; elevii colegiului
LOCUL DE DESFASURARE AL SERBĂRII: sala de festivitati
PERIOADA : 23 ianuarie 2021
BENEFICIARI:
directi: elevii
indirecti: cadrele didactice
cadrele militare
invitati
Resurse materiale:
Rezultate asteptate:
 implicarea activă a elevilor în activitățiile desfașurate
 Evidențierea eficienței activităților extracurriculare.
Evaluare:
 realizarea unui CD cu serbarea desfășurată;
 autoevaluarea;
 aprecieri verbale;
 chestionarea orală şi scrisă

309 / 586
SUGESTII, RECOMANDĂRI:
 Activitatea a fost una de succes şi poate fi repetată.
 Cadrele didactice coordonatoare le recomandă elevilor să promoveze cultura naţională.

Prof. coordonator,
Matache Mihaela

310 / 586
 ACTIVITATEA DIDACTICĂ ÎN MEDIUL ONLINE
Prof. înv. primar MATEI ANDREEA,
Școala Gimnazială Mihai Eminescu, Pitești

Sistemul de învățământ se reorientează către practici noi de comunicare și de cooperare prin

care să asigure continuitatea învățării. Cadre didactice și elevi deopotrivă sunt în situația de a
descoperi noi moduri de conectare socială și de continuare a activităților profesionale, sociale,
culturale, ludice și de petrecere a timpului liber; în acest sens, utilizarea noilor tehnologii a luat o mare
amploare. Toate aceste elemente au, cu siguranță, o zonă de evoluție și dezvoltare socială importantă
și în acest sens instituții guvernamentale, școli, profesioniști ai educației au pus la dispoziție expertiză,
idei, resurse, portaluri, instrumente și platforme de elearning.
Activitatea profesorilor este percepută ca fiind influențată de transpunerea interacțiunii cu
elevii în spațiul virtual. Instruirea la distanță prezintă unele avantaje și oportunități, dar are și limite,
disfuncții. În absența unei infrastructuri tehnologice decente la nivelul cadrelor didactice, dar mai ales
la nivelul elevilor, fără abilitare consistentă în zona competențelor digitale a profesorilor, fără acces la
platforme online, cu resurse didactice digitale și multimedia precare, fără un orizont de timp care să
fie destinat activității online, cadrele didactice au fost nevoite să susțină activități didactice într-un
regim cu totul special. Experiențele, pozitive sau negative, dobândite în acest răstimp reprezintă
resurse valoroase de optimizare a politicilor educaționale, a conținuturilor curriculare, a formării
inițiale și continue a cadrelor didactice.
Tehnologia digitala a facilitat în bună măsură continuarea unor activități didactice la distanță,
în perioada suspendării cursurilor. Cu toate acestea, o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-
față) nu se poate face online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice.
Profesorii au semnalat disfuncții în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru învățare:
comunicare autentică și relaționare umană, sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de
învățare. În mod explicabil, sprijinul pe care în mod tradițional îl ofeream elevilor cu nevoi speciale
sau cu dificultăți de învățare este greu de oferit online, date fiind limitările tehnologice implicite. În
realitate, în mediul online, fiecare elev poate să reprezinte pentru cadrul didactic o posibilă situație de
dificultate în învățare, făcând astfel dificilă identificarea celor cu probleme reale. Chiar dacă
profesorul își cunoaște bine clasa și elevii și știe cine are nevoie de sprijin suplimentar, acest lucru s-
ar putea realiza eventual ulterior activității de predare online, prin consiliere individuală. Este foarte
dificilă interacțiunea personalizată cu un elev anume în contextul în care contactul nu este direct,
profesorul este urmărit online de o clasă întreagă și fiecare elev îi solicită atenția. Platformele
educaționale online, în general, facilitează comunicarea în timp real între profesor și cursanții săi. Cu
toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte frecvent percepută ca fiind oarecum artificială, pe
de parte din cauza imposibilității obținerii unui feedback comunicațional real (ceea ce face
comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza contextului incomod al plasării în spațiul virtual.
Comunicarea nonverbală și utilizarea mediată a paralimbajului completează paradigma dificilă a
comunicării în mediul online în cazul în care comunicarea se realizează prin chat instant, iar unele
indicii pe care o bună comunicare nonverbală le putea produce pentru susținerea comunicării verbale
sunt acum pierdute prin întreruperi sau blocaje specifice acestor sesiuni in condiții de capacitate de
banda limitata sau de trafic încărcat.
Am sesizat aspectele de natură tehnică, reliefând astfel situația particulară a învățământului
românesc. Lipsa dotărilor tehnice performante, complicațiile generate de necesitatea instalării,
mentenanței, setării și managementului platformei, lipsa unor instrumente tehnologice necesare în
managementul real al clasei, în obținerea feedbackului real sunt doar câteva elemente precizate de
către profesorii chestionați. Din păcate nici cele mai sofisticate și mai performante platforme
educaționale online nu sunt ideale, astfel încât să asigure condiții similare cu o clasă reală.
Clasele virtuale nu vor putea niciodată înlocui clasa reală, pot cel mult completa. Pot fi
complementare, niciodată alternative. Analizând diferențele în funcție de mediul de rezidență al școlii,
discrepanțele mai proeminente între cadre didactice apar în zona „tehnică” și includ dotarea cu
echipamente și accesul la Internet. Astfel, în cazul dificultăților tehnice, acestea sunt semnificativ mai

311 / 586
mari în școlile din mediul rural, comparativ cu cele din mediul urban mic sau urban mare. În cazul
accesului limitat la internet și a lipsei unui computer suficient de performant, diferențele sunt
semnificative.
Activitatea didactică este o activitate complexă, cu forme de comunicare multimodale, cu
feedback necesar și autoreglare în timp real. Chiar și cele mai sofisticate platforme aflate azi pe piața
educațională sunt, din acest punct de vedere, încă la început. Un alt factor determinant privește gradul
de penetrare a noilor tehnologii. Sunt încă diferențe semnificative între mediul rural și urban în ce
privește disponibilitatea instrumentelor tehnologice.
Desfășurând anul acesta activitatea online cu elevi de clasă pregătitoare, am crezut că nu mă
voi putea adapta, având în vedere că nu sunt o iubitoare a tehnologiei și nici nu dețin competențe
digitale care să-mi faciliteze desfășurarea activității și optimizarea învățării. Personal, am început prin
a studia tutoriale pe internet despre folosirea unei platforme de învățare, apoi a trebuit să-i ajut pe
părinții copiilor să-și creeze cont,să utilizeze platforma. Din dorința de a evolua,de a transmite elevilor
conținut informațional nou, am ales să particip la programe de formare profesională, să mă
documentez, să mă înscriu în forumuri de discuții pe teme de interes școlar, să accesez materiale
existente pe diverse medii de stocare. În activitatea desfășurată, am folosit calculatorul ca suport
pentru obținerea abilităților de lucru.
Așa, încet, împreună cu părinții, ne-am adaptat la învățământul online, încercând să fiu cât
mai creativă și mai ales flexibilă cu programul și cu nevoile copiilor și părinților lor. Având în vedere
faptul că elevii sunt mici, au avut nevoie de sprijinul permanent al părinților în cadrul activităților de
învățare.
Am creat intervale flexibile de timp pentru copii și părinți, am realizat înregistrări ale unor
activități, am susținut lecții interactive pe platforma de învățare, le-am dat foarte multe provocări
practice și am învățat și eu, ca profesor, foarte multe lucruri noi. Am încercat să iau feedback de la
părinți și de la copii și să construiesc relația între cadru didactic și elev, care are un impact clar asupra
învățării. În cazul meu, cele mai eficiente au fost activitățile interactive, în care am putut să ne vedem,
să comunicăm. Predarea online înseamnă interacțiune, mișcare, schimb de activități, joacă. Cred că
provocarea este să regândim învățarea și să ne punem întrebarea ce este învățarea și cum se poate
întâmpla atât în clasă, cât și în mediul de acasă.
Mai greu a fost cu câțiva elevi care nu dispun de bază materială pentru participarea la
activitățile online, nu au nici acces la internet, la programe, la aplicații sau platforme digitale. Pentru
aceștia situația a fost și mai complicată pentru că a trebuit să gândesc fișe de lucru și materiale
didactice care să sprijine învățarea. Acestea le-am distribuit săptămânal și sarcina de a fi lucrate și
valorificate, a revenit aproape în totalitate părinților. Oricât am încercat eu să mențin legătura cu toți
elevii, cei care nu au avut acces la internet au fost dezavantajați. Aceasta creează frustrări și adâncește
diferențele între copii. Introducerea Internetului şi a tehnologiilor moderne duce la schimbări
importante în procesul de învăţământ. Astfel actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul
demersurilor şi muncii profesorului, ci rodul interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării cu
profesorul. Cred că am devenit cu toții deschiși la tot ce presupune inovație în educație pentru a livra
cunoștințe moderne de actualitate astfel încât elevii să facă față,pe viitor,testelor de evaluare (evaluări
anuale, examene de capacitate, de bacalaureat, olimpiade și concursuri școlare).
Resursele digitale devin un instrument de lucru din ce în ce mai utilizat pentru a oferi un
învățământ calitativ, care să corespundă noilor tendințe pedagogice și intereselor copiilor. Astfel,
copiii apreciază și simt utilitatea lecțiilor în care metodele tradiționale vechi nu ocupă toate cele 45 de
minute. Ceea ce este nou în folosirea calculatorului ca mijloc de învăţământ, faţă de celelalte mijloace
didactice, este caracterul interactiv al procesului învăţării. Oricare ar fi domeniul de utilizare a
calculatorului în instruire, acesta nu înlătură celelalte mijloace aflate în recuzita de lucru a cadrului
didactic. Calculatorul este un mijloc didactic care se integrează în contextual celorlalte
mijloace,amplificându-le valenţele instructiv-formative,completându-le atunci când este necesar. Se
pot remarca, astfel, valențele benefice pe care le are internetul în actul de predare-învățare-evaluare,
necesitatea accesului la informație,adaptarea rapidă la nou.
BIBLIOGRAFIE:
1.Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării noilor tehnologii în educaţie. EduTIC 2009.
Raport de cercetare evaluativă. Bucuresti: Centrul pentru Inovare în Educaţie,
2009.http://www.scoaladevara.eu/program/module/utilizarea-noilor-tehnologii în învățare

312 / 586
 ROLUL FAMILIEI ÎN PROCESUL DE IDENTIFICARE A COPIILOR CU
CES

Prof. Matei Cătălin-Andrei

Şcoala Gimnazială „Matei Basarab”, Piteşti

"Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea,

el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul.
De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor
prima şi cea mai serioasă din preocupările sale."Platon

Rolul familiei este foarte important. Familia este prima care află eventualele dificultăţi/ deficienţe
care afectează viaţa, sănătatea, educaţia propriului copil. Odată ce ea este informată de persoane precum
medic, cadre didactice, consilier şcolar în legătură cu succetibilitatea de CES a propriului copil, normal este
ca ea să realizeze o serie de acţiuni în vederea clarificării situaţiei. În acest sens, familia poate recurge la un
control de specialitate şi, pe baza rezultatelor, se poate adresa Comisiei pentru Protecţia Copilului. Aceasta ar
fi ordinea normală de abordare responsabilă a situaţiei propriului copil.
Cercetarea a evidenţiat că părinţii se implică activ în susţinerea copiilor cel mai adesea în cazul celor
preveniţi din familiile organizate sau a celor aflaţi în plasament familial. Astfel, părinţii decid să demareze
acţiunile de investigaţii necesare pentru aflarea diagnosticului, imediat ce află că sunt unele probleme în
dezvoltarea copilului. În cazul familiilor de plasament, procedura de dezvoltare şi diagnostic este uşurată de
cunoaşterea prealabilă a informaţiilor necesare în ceea ce priveşte demersurile care trebuie făcute şi
instituţiile cu atribuţii în domeniu.
Informaţiile culese în teren relevă faptul că sunt frecvente cazurile în care cadrele didactice aduc la
cunoştiţă părinţilor dificultăţile de adaptare şcolară ale copiilor lor şi/sau problemele de relaţionare şi
comportamentale şi recomandă acestora realizarea unui control de specialitate, dar familiile refuză să urmeze
sfatul şi nu acordă copiilor atenţia şi grija necesară în acest sens. Motivele sunt multiple, ele mergând de la
indiferenţă, dezinteresul familiei faţă de propriul copil până la teama de etichetrae negativă şi de
marginalizare de la nivel social, comunitar. Relevantă în acest sens este atitidinea acelor părinţi care cunosc
situaţia de CES a copiilor lor înă din perioada învăţămîntului preşcolar, dar ascund acest lucru la momentul
înscrierii lor în ciclu primar.
Acceptarea şi susţinerea de copil cu CES necesită conştientizare şi informare, atât în ceea ce priveşte
dificultăţile întâmpinate de copil şi modalităţile prin care acestea pot fi soluţionate, cât şi în ceea ce priveşte
rezolvarea acestei situaţii, în vederea abordarii ei fireşti, incluzive. Ascunderea situaţiei de copil cu CES şi
recuperarea în vederea investigaţiilor necesare punerii unui diagnostic asupra stării copilului nu fac decât să
scadă şansele de recuperare şi, mai mult, pot aduce dificultăţi suplimentare ( anxietate, socializare
defectuoasă etc.).
Din discuţiile purtate în teren , am aflat că vârsta la care se face prima dată identificarea deficienţelor
de care suferă copilui variază de la naştere la primii ani de şcolarizare în ciclu primar şi poate ajunge, în
cazuri mai rare urmează adolescenţei în cazul elevilor care nu au fost şcolarizaţi. De obicei, la vârste
anterioare celei menţionate, sunt identificaţi copiii cu deficienţe moderate şi severe, la care manifestările ( la
nivel intelectual, afectiv, emoţional, fizic etc.) sunt mai pregnante, evidente.
Predispoziţia biologică nu este o sentinţă, iar mediul social este o şansă. Sentinţa produsă de
societate este mai periculoasă pentru un copil în dezvoltare decât predispoziţia biologică. Pornind de aici,
trebuie să înţelegem faptul că trăim într-o lume a diversităţii umane, că şcoala nu se poate eschiva de la
rolul de promotor al progresului uman şi că doar ea poate facilita schimbarea, întrevăzută ca posibilă, a
mentalităţii şi atitudinii faţă de cerinţele educative ale
tuturor copiilor. Şcoala va reuşi să răspundă cerinţelor speciale de educaţie ale copiilor aflaţi în dificultate şi
nevoilor de educaţie ale familiilor acestora doar prin eforturile ei interne şi cusprijinul tuturor.
Copiii cu dizabilitaţi intelectuale, senzoriale (auditive şi vizuale) sau motorii au fost până de curând
şcolarizaţi doar prin unităţi speciale de învăţământ. Prezenţa lor din ce în ce mai mare în şcolile obişnuite
deschise tuturor copiilor este o tendinţă tot mai observabilă, mai evidentă a diver-sificării populaţiei şcolare

313 / 586
în toată lumea. Dreptul şi accesul efectiv la educaţie şi pentru aceşti copii se realizează însă în modalităţi
diferite, adesea foarte complexe, în care esenţiale sunt ideile de nondiscriminare şi de egalizare a şanselor,
de acceptare în şcoală a tuturor copiilor, de abordare şi de valorizare educaţională adecvată pentru fiecare, de
aceeaşi calitate a educaţiei la toţi elevii.
Integrarea constă în a-l lăsa pe elevul cu dificultăţi de învăţare sau cu nevoi speciale (CES) să
evolueze şi să progreseze în clasa de vârstă obişnuită, cu sprijin corespunzător, în cazul în care aptitudinile
sale îi permit acest lucru în interesul dezvoltării sale personale. Trebuie cu prioritate ca orice integrare să fie
în profitul elevilor respectivi şi nu doar din punct de vedere al unei stimulări sociale. În principiu, trebuie să
existe o reală participare a elevilor cu dificultăţi şi a elevilor CES la activităţile de clasă şi cel puţin o
participare minimă garantată la activităţile cognitive.
O integrare reală presupune o pedagogie de incluziune în toate activitaţile în măsura posibilului în
funcţie de aptitudinile acestor elevi. O parte prea mare de învăţământ individual constituie iarăşi o excludere
care singularizează şi stigmatizează elevii în chestiune. Acesta este motivul pentru care este de dorit în
măsura posibilului ca profesorii să îi ajute pe elevi în clasa în care aceştia sunt integraţi.

Bibliografie:

1. Boici Gherghina, Stănică Ilie – Evaluarea copiilor cu CES în perspectiva integrării, Timpul, Reşiţa,
1998
2. Cozma Adrian – Psihopedagogia comunicării la copii cu dizabilităţi mintale, Editura RAR,
Bucureşti, 2008
3. Kulcsar Tiberiu – Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1978
4. Chassey D. Juliette, Brignone Sylvie – Terapie comportamentală şi cognitivă a tulburărilor de ritm
şi fluenţă, Editura Polirom, Iaşi, 2000

314 / 586
 INTEGRAREA ȘI INCLUZIUNEA ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT
A COPIILOR CU C.E.S.
STUDIU DE CAZ

Prof. SIMONA MAZILU, Grădinița nr.35 București

1. Prezentarea cazului:
A.B. este un elev de 11 ani, frecventează cursurile clasei a treia și este diagnosticat cu dificultăți de
învățare. Tatal este zidar, iar mama este casnică. Provine dintr-o familie organizată, de condiție socio-
economică modestă. Are un frate de 10 ani și o soră de 5 ani. Mama și tatăl sunt receptivi la nevoile
copilului, colaborând cu școala și implicându-se în demersul educativ al copilului.A.B are o dezvoltare fizică
conform vârstei, iar starea sănătății este bună
2. Dificultăți de învățare:
Limbaj și comunicare:
- înțelegerea mesajului: acceptabilă, cu reacție adecvată la mesaje verbale, dar descifrarea scrisului
rămâne limitată;
- volumul vocabularului; sărac, cu puține adjective și verbe și frecventa predominanță a
substantivelor;
- exprimare: structuri gramaticale deficitare, lipsa acordului dintre subiect și predicat, debit verbal
normal;
- tulburări de limbaj; dislexo-disgrafie ușoară;limbajul oral a apărut la 2,5 ani;
- controlul și coordonarea mișcărilor: coordonare generală a mișcărilor normală;
- lateralitate: dreapta;
- schema corporală - bine dezvoltată;
- orientare spațială - se orientează în spațiul apropiat;
- orientare temporală - cu lacune ( cunoaște momentele zilei, zilele săptămânii, lunile anului;
Cognitiv:
- percepție: ușor distorsionată, imagini perceptive lipsite de detalii;
- atenție: fluctuantă, dificultăți de concentrare a atenției;
- memorie: memorare mecanică, păstrare de scurtă durată, reactualizare lacunară;
- gândire: concret-sițuatională;
- imaginație; lipsită de imagini noi, originale.
Trăsături de personalitate:
- temperament - introvertit;
- emotivitate - emotiv, dar fără reacții dezadaptative;
- dispoziție afectivă predominantă - optimistă;
- însușiri aptitudinale - lucrează greoi, nu se încadrează în timp;
- trăsături de caracter: - atitudine față de sine: de neîncredere,
- atitudine față de ceilalti: pozitivă.
Nivel socio-afectiv și adaptarea în mediul școlar:
- stabilitatea conduitei: stabilă, fără abateri comportamentale;
- conduita în grup: participă la activitatea de grup doar dacă este solicitat;
- rezistență la solicitări: scăzută;
- capacitate de adaptare: scăzută.
3. Dificultăți de integrare
- ruta școlara: Învățământ preșcolar - tratare diferențiată;
Învățământ primar - a repetat clasa a doua
- stilul de muncă intelectuală: lent, cu rămâneri în urmă la activități;
- conduita la lecții: de obicei pasivă, așteaptă să fie solicitată;
- discipline la care întâmpină dificultăți de învațare; matematica;
- rezultate școlare: slabe
4. Acțiuni întreprinse de școală pentru a facilita integrarea:
- folosirea unei echipe de interventie multidisciplinară:
- terapie educațională în cadrul cabinetului de consiliere școlară;
- activități suplimentare de terapie a tulburărilor de limbaj, cu logopedul școlar.
- programe de învățare a acceptării diversității;
- punerea accentului pe progresul individual și mai puțin pe comparații între elevi;

315 / 586
 - susținerea învățării prin cooperare, elevii fiind încurajați să se ajute unii pe alții;
- propunerea unui curriculum diferențiat pentru nevoi speciale si grupuri diferite;
- colaborări permanente cu comunitatea și părinții;
- crearea unui mediu afectiv pozitiv în care elevii au încredere în profesorii lor și care se
adaptează la nevoile elevilor.
5. Acțiuni luate de profesor pentru a facilita integrarea
- atitudine suportivă din partea învățătorului
- încurajarea elevului și întărirea comportamentelor așteptate prin recompense de tip școlar, în
încercarea de a determina astfel ca moțivatia extrinsecă a elevei să devina una intrinsecă
- includerea elevului în diverse activități extrașcolare în cadrul carora aceasta are inițiative, îți
manifestă creativitatea și își pune în valoare aptitudinile sale speciale;
- tratarea diferentiată a elevului la disciplinele de studiu problematice pentru ea;
- asigurarea continuării activităților de terapie educatională și a tulburărilor de limbaj, pe baza unui
program de intervenție personalizat care să aibă în vedere toate structurile afectate, cu următoarele priorități
pe termen lung:
 stimularea și dezvoltarea capacităților psiho-individuale în vederea formării unor
comportamente independente;
 dezvoltarea abiliățtilor de calcul matematic;
 dezvoltarea unor comportamente adaptative în relația cu mediul înconjurător (natural și social);
 exersarea conduitei independente pentru integrarea socială;
 formarea abilităților în plan lexico-grafic.
 monitorizarea permanentă a evoluției școlare și a progresului personal.
6.Analiza SWOT referitoare la integrarea copilului:

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

 realizarea programului de intervenție  copil retras, execută sarcinile doar
personalizat, adecvat nevoilor beneficiarului, în atunci când este solicitat;
colaborare cu învățătorul;  descifrarea scrisului limitată, ritm de
 proiectarea unor activități de care să fie citire lent;
atras, dar și solicitat;  prezintă interes doar pentru activitățile
 să fie sprijinit în activități atât de pentru care are o bază de cunoștințe sau
învățător cât și de ceilalți colegi din clasă; priceperi
 să-i fie scoase în evidență toate
realizarile, să-i fie lăudate acțiunile cu caracter
pozitiv la care a participat;
 să fie sprijinit în eforturile ei, să i se
acorde atenție și afecțiune;
 sș i se prescrie un program de terapie și
de către psihologul școlii, în legatură cu
deficitul de atenție;
 colaborare între părinți- învățător,
consilier scolar, logoped;
 receptarea mesajului verbal;
 identificarea cuvintelor din enunțuri
rostite clar și rar;
 conștientizarea egalității șanselor între
elevi;
 recunoasterea și utilizarea numerelor în
calcule elementare;
 efectuarea de exerciții și activități
simple, accesibile și în ritm propriu;
 exersarea conduitei independente
pentru integrare socială;
 dezvoltarea abilității de autocontrol
emoțional

OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI

316 / 586
  consilierul școlar se implică în  interes fluctuant pentru activitățile
procesul de recuperare a copilului; școlare; BIBL
 logopedul lucrează planificat în  dificultăți de concentrare a atenției; IOGR
vederea remedierii problemelor de limbaj  comportamente specifice tulburărilor de AFIE
învățare; :
 ritm lent de lucru;  C
 lipsa deprinderilor de muncă u
independentă. c
o
s, C. (2002),”Pedagogie”, Editura Polirom, Iasi;
 Horga, I., Jigau, M. (2009), “Situatia copiilor cu cerinte educative speciale inclusi in
invatamantul de masa, Institutul de Stiinte ale Educatiei, UNICEF, Bucuresti;
 Salavastru, D., (2004), “ Psihologia educatiei!, Editura Polirom, Iasi;
 Ungureanu, D., (2005), “ Copii cu dificultati de invatare, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti;
 Vrasmas, E.A., (2007), “Dificultatile de invatare in scoala, Editura V & Integral, Bucuresti;
 Zlate, S., (2007), “Educatia elevilor cu cerinte speciale si situatii educative privind copiii cu
CES”, Targoviste: Valahia University Press.

317 / 586
 FIȘĂ DE LUCRU PENTRU ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ
”ÎN LUMEA POVEȘTILOR- PETRE ISPIRESCU”
(CLASA I)
Prof. înv. primar Mica-Prundeanu Anca
Colegiul Național ”Vasile Goldiș” Arad

I.Audiție și înțelegerea textului

1.Ascultă lectura următoare (”Prâslea cel voinic și merele de aur”, după Petre Ispirescu), în
timp ce colorezi!
https://www.youtube.com/watch?v=4l3Yqc0Glpw
2.Să vedem, ai înțeles?
Cum se numește lectura? Care e autorul ei? Care sunt personajele poveștii? (prin întrebări
ajutătoare adresate de învățător, elevii vor povesti lectura audiată)
Ce poți spune despre Prâslea cel voinic? (caracterizare, cu motivarea însușirilor enumerate)
II.Citire și înțelegerea celor citite
3.Citește textul următor și rezolvă cerințele date:
Copilul cel isteț
după Petre Ispirescu

A fost odată un om care rămase la bătrânețe singur cuc. Urâtul singurătății nu-l lăsa în pace și
el hotărî să-și ia un copil să-l crească. Plănuia ca să ia de suflet prima ființă care-i va apărea în cale.
Ieși omul din casă, dar nu-i veni înainte nici un copil, așa că se încumetă de se duse afară din
cetate. N-apucă să facă doi-trei pași și dete peste un șarpe. Omul zise:
-Vrei tu, șarpe, să fii copilul meu?
Șarpele se învoi, dar numai dacă bătrânul îl va purta în cârcă.
Omul se mulțumi și cu asta și luă șarpele, care i se încolăci împrejurul gâtului. Mâncarea
unuia era și mâncarea celuilalt. Nimic nu făcea unul fără celalalt.
Dar bătrânețea aduce cu ea neputința și omul începu a umbla încovoiat, cocoșat de bătrân ce
era și de povara ce purta. Într-una din zile zise șarpelui:
-Măi șarpe, fătul meu, fie-ți milă și dă-te și tu jos și umblă singur, că nu te mai pot duce.
-Ba să-ți muți gândul, tată! Așa ne-a fost învoiala!
Oamenii îl povățuiră pe bătrân să se ducă la
judecată. Dar judecătorii nu avură ce-i face, dacă așa fusese învoiala. Bătrânul plecă plin de obidă,
abia târându-și trupul.
La marginea unui maidan, o mulțime de copii se jucau de-a împărații. Ridică omul ochii către
copilul ales împărat, care ședea pe un buștean mare. Dinaintea sa erau doi vinovați legați cobză. Se
apropie de împăratul copiilor și-i ceru să-l supună și pe el la judecată. Îi povesti totul: cum făcuse el
învoiala cu șarpele, pe când avea putere și mai era încă destul de tânăr. Șarpele voi atunci să răspundă,
dar împăratul îi tăie pofta de vorbă, zicând:
-Este o necuviință dintre cele mai mari ca să răspunzi înaintea judecătorului de acolo de sus,
de unde te afli. Nu știi că împricinații stau jos pe pământ în fața judecătorului?
Șarpele se descolăci și se dete jos pe pământ, de unde spuse că el se ține de învoiala care
pentru el e sfântă.
-Copilul care n-are milă de părinții lui nu este vrednic să vadă lumina soarelui! îi răspunse
copilul-împărat.

318 / 586
 Și se repeziră toți cu bâte, cu toiege și-l striviră cât ai zice pește.
Și astfel, judecata unui copil îl scăpă pe bătrân de necazul care căzuse pe dânsul.

Vocabular:
se încumetă= își făcu curaj
în cârcă= în spate
povară= greutate
obidă= tristețe mare
maidan= teren gol la marginea localității
legat cobză= legat foarte strâns
împricinat= om venit la judecată
toiag= baston pentru bătrâni
cât ai zice pește= foarte repede
a strivi= a turti

Întrebări (se răspunde oral):

1.Ce a hotărât bătrânul să facă, ca să scape de singurătate?
2.Pe cine și-a luat el ca să-l bucure?
3.Ce pretenții a avut șarpele?
4.Cine l-a scăpat pe bătrân de șarpe?
5.Ce ne învață lectura aceasta?

III.Scriere corectă

4.Transcrie ultimele 3 alineate din text! (pe caiet)

5. Alcătuiește enunțuri orale și apoi în scris (toată clasa scrie aceleași propoziții, care vor fi
scrise și pe tablă”) cu noile cuvinte explicate la ”vocabular”!

IV.Relaxare și fixare de cunoștințe

6.Desenează personajul preferat din basmele culese de Petre Ispirescu!
În acest timp se audiază următoarele cântece, iar copiii pot cânta în timp ce desenează:
https://www.youtube.com/watch?v=euYeX7TkfZE (”O lume minunată”)
https://www.youtube.com/watch?v=IwO6oKlv-co (”Lumea copiilor”)

319 / 586
 PROFESOR ÎN SALA DE CLASĂ ȘI ÎN MEDIUL ONLINE
Prof.în înv.preșcolar Baba Andreea Teofana
Ed. Micu Andreea
Grădinița cu PP.Nr.12,Huși,Jud.Vaslui

Societatea umană evoluează continuu, uneori cu pași mai rapizi, alteori confruntându-se cu
diverse pograme și crize. În orice situație, un domeniu important și prioritar trebuie să rămână
educația, care, la rândul său, are nevoie de o formare continuă pentru a corespunde cerințelor actuale
ale societății și să pregătească copiii și tinerii pentru a se integra activ în viața socială și personală.
Pandemia de coronavirus a adus cu ea o criză care afectează și educația, aceasta fiind pusă în
fața unei noi provocări: cea digitală. Şcoala, cu toţi factorii implicaţi: elevi, profesori, autorități și
părinți, încearcă să se adapteze la noua realitate, cea a distanțării sociale, în care procesul educațional
trebuie să continue în mediul online. Procesul a fost testat din mers, profesorii s-au adaptat situației
într-un timp foarte scurt, iar elevii și-au folosit propriile telefoane, tablete sau laptopuri, sau pe cele
ale părinților, pentru a putea urma lecțiile online.
Profesorul/ educatorul nu numai în perioada online trebuie să fie un model, să-și controleze
nemulțumirile și frustrările, să încurajeze punctele forte ale elevului, sa-l responsabilizeze pe elev, să
nu-l compare cu alt coleg, să-l laude, sa nu-l critice, să-l aprecieze.
Școala online este o provocare a lumii moderne prin faptul că se încearcă o înlocuire, într-o
perioadă foarte scurtă, a modului de realizare a actului educațional experimentat de sute de ani într-un
anumit format, fără o pregătire prealabilă a niciunui partener educațional, nici a profesorilor, nici a
elevilor, nici a părinților, care în noul context au devenit parte integrantă importantă a procesului de
învățământ, fie prin suport fizic, fie prin asigurarea mijloacelor tehnice de realizare a acestui tip de
educație. Învățarea în mediu virtual se bazează pe munca independentă a elevului care trebuie să
rezolve teme singur, să descarce unele materiale pe suport electronic, să urmărească altele și să
formuleze concluzii, opinii, de multe ori fără sprijinul imediat al profesorului. Acest aspect nu este
imposibil de realizat, dar schimbarea se face greu. Învățarea online este orientată în direcția utilizării
mediului virtual în scop informativ, educativ, iar orientarea copiilor în folosirea internetului era în
mare măsură direcționată spre divertisment, calculatorul, tableta, telefonul, având asociată ideea de
joacă, petrecere a timpului liber, discuții libere cu prietenii, pe scurt, o formă de distracție. Prin
urmare, devine o adevărată provocare șă desfășori un act didactic eficient, care să conducă la însușirea
unor cunoștințe și formarea unor competențe, mai ales că există destule puncte slabe și amenințări.
Comunicarea poate fi eficientă atât față în față , cât și online dacă îndeplinim câteva reguli de
bază:
● Ne concentrăm pe ceea ce spune vorbitorul;
● Minimizăm barierele externe;
● Controlăm barierele interne;
● Înlăturăm blocajele profesor-elev-părinte;
● Credem în capacitățile: profesorului, elevului, părintelui;
● Acordăm atenție stării mentale a elevului și să discutăm despre orice modificare a stării sale
emoționale;
● Găsim una sau mai multe soluții la orice problemă instant apărută;
● Ne concentrăm să dăm răspunsuri adecvate la solicitările primite;
Menținem o stare de bine prin:
● managementul timpului,
● alegerea corectă a instrumentelor de lucru,
● atitudinea pozitivă în permanență.
Profesorii trebuie să descopere metodele și instrumentele concrete prin care își pot schimba în
mod pozitiv stilul de predare și modul de a relaționa cu copiii. Menirea profesorului este aceea de a
descoperi și dezvolta măreția din fiecare copil.
A fi cadru didactic necesită o mare flexibilitate, putere de adaptare la nou şi multă spontaneitate.
Toate acestea, combinate cu experienţa didactică, formează un profesor care se adaptează rapid la

320 / 586
aproape orice situaţie. Fiecare act didactic, indiferent cât de minuţios este planificat, va avea momente
în care situaţia la oră solicită o schimbare. De aceea este foarte important ca profesorul să fie pregătit
oricând pentru o schimbare, să fie flexibil din punct de vedere cognitiv şi comportamental.
Actul de învățare nu mai reprezintă în totalitate munca profesorului, ci rodul interacțiunii elevilor
cu calculatorul și al colaborării profesorului cu clasa de elevi.
Educația digitală reprezintă o oportunitate modernă și nouă al cărei rol nu este de a înlocui
contactul față în față ci de a fructifica posibilități alternative de învățare. Ele nu pot substitui procesul
de predare-învățare-evaluare realizat la clasă în care elevul utilizează manualul, caietul, fișele de lucru
independent, proiectele de grup, scrisul la tablă, răspunsurile orale, colaborarea, socializarea. Dar, în
această epocă în care digitalizarea este inevitabilă și necesară, includerea aplicațiilor își demonstrează
utilitatea
Scopul instrumentelor digitale este de a spori procesul de învățare prin faptul că vin în sprijinul
sau în completarea celor învățate la clasă, pun la dispoziția profesorilor modalități moderne de predare
și evaluare. Trebuie să ne gândim la o reinterpretare a rolului cadrelor didactice și al elevilor. Noi,
cadrele didactice, suntem facilitatori, care creăm contextul în care poate avea loc învățarea: prin
întrebări, prin instrumente, prin crearea unei etici de muncă adecvate și prin relații umane care să
transmită încredere și susținere, astfel încât procesul educațional să aibă rezultatele așteptate.
În contextul școlii moderne, profesorul are rolul de a proiecta și organiza orele de curs astfel
încât să contribuie la dezvoltarea tuturor competențelor cheie prevăzute în programa școlară,
competențe care se suprapun și se întrepătrund pentru formarea profilului unui absolvent
ancorat în realitatea socială si culturală din care face parte. Pentru asta, vom urmări în primul rând
dezvoltarea capacității de a comunica în scris și verbal. Elevii vor avea abilitatea de a înțelege și de a
reproduce diferite mesaje orale si scrise în situații variate. De asemenea, prin dialoguri, dezbateri și
conversații în contexte date, prin proiecte de grup sau sub forma unor prezentări Power Point, formăm
elevului o gândire logică și organizată, foarte necesară în dezvoltarea competențelor sociale,
matematice și digitale. Proiectele pe care le realizăm cu elevii ajută și la dezvoltarea aptitudinilor și
competențelor antreprenoriale, determinându-i să lucreze cooperant și flexibil în cadrul unei echipe.
Prin prezentarea acestor proiecte în anumite concursuri, favorizăm exprimarea culturală a elevilor,
stimulându-le imaginația și creativitatea.
Scopul integrării tehnologiei în instruire determină metodele și tehnicile de lucru la clasă. Spre
deosebire de generațiile anterioare, actualele generații de elevi sunt mult mai independente în gândire.
Copiii zilelor noastre au personalități puternice bine conturate încă de la vârste mici. Aceștia folosesc
resursele digitale și se raporteaza diferit la societate. Ca profesori, trebuie să creăm un mediu de
învățare stimulativ, bazat pe dezvoltarea unor compentențe, abilități și atitudini care să țină cont atât
de interesele lor personale, cât și de exigențele societății în care trăiesc. Așadar, folosirea Internetului,
a resurselor on-line, a bibliotecilor on-line, a comunicării on-line poate reprezenta și orienta procesul
de instruire către interesele elevilor, realizând o predare centrată pe necesitățile de învățare ale
acestora, contribuind la progresul lor educațional.
Cu toate că învățarea online este necesară și înclinată spre progres, există niște dezavantaje, în
sensul că o parte din activitatea uzuală face-to-face nu se poate face la distanță, având astfel un impact
negativ asupra învățării temeinice.
Psihologii, precum și specialiștii în educație recunosc faptul că școala online nu o poate înlocui pe
cea tradițională. Latura afectivă a învățării se disipează și elevul nu devine decât un ,,roboțel”, doldora
sau nu de informații, dar lipsit de modele atitudinale și comportamentale, de prietenie, de înțelegere și
empatie față de semeni, de spirit de echipă, competițional sau de altă natură.
Se impune, mai mult ca oricând o regândire a întregului sistem național de educație, în noul
context al revoluției digitale și al provocărilor din societatea contemporană.Dar educația online nu
poate constitui un scop în sine, pentru lumea românească, ci ea trebuie să fie un mijloc eficient de a
completa și de a suplini –în cazuri speciale-ceea ce educația directă, în săli de clasă, laboratoare,
amfiteatre, nu poate realiza.
Viitorul va fi o simbioză între clasic și modern, între tehnologie și tabla de la clasă, între
conservatorismul profesorilor și maximizarea folosirii tehnologiei în a ușura accesul elevului la
informație. Deși este acum o perioadă cu totul neobișnuită, este și o provocare pentru toți profesorii în
general , dar eu consider că este nevoie de adaptare și de colaborare în primul rând.

321 / 586
BIBLIOGRAFIE:

Constantin Cucoş, Olimpius Istrate, Ion - Ovidiu Pânişoară, Petre Bodnariuc, Simon Vela, „Şcoala
online-elemente pentru inovarea educaţiei” , Ed.Universităţii, Bucureşti, 2020

Pavel Cerbuscă: “ Învățământul în mod online: eficacitate și eficiență ”

http:// www.didactic.ro - http:// www.e-şcoala.ro

https://www. scoalaintuitext. ro/blog/scoala-online/

https://www. scoalaintuitext. ro/blog/invatarea-online-si-invatarea-clasica/

322 / 586
 ASPECTE NEDORITE ALE ,,ȘCOLII ONLINE,,
Educatoare Migiu Maria

Unitatea de invatamant : L.T.Bâlteni, Gradinita Cocoreni,Gorj

În contextul pandemiei de SARS-CoV-2, experți de la SNSPA au realizat un studiu privind starea

educației și efectele pandemiei. Analiza pornește de la constatarea absenței în spațiul public a unor
dezbateri despre viitorul sistemului educațional într-un moment de mari provocări.Aspectele evidențiate
cât și cele menționate de organizația ,,Salvați copiii,, reliefează starea nouă a școlii , greutățile cu care ne
confruntăm , dascăli , elevi și părinți dar și impactul emoțional pe care il implică noua realitate căreia
trebuie să îi facem față .Îată câteva dintre ele:
Telefonul mobil a fost principalul dispozitiv folosit de elevi pentru a participa la cursurile
online, arată o cercetare a organizației Salvați Copiii.
Aproape jumătate dintre elevii care au participat la cursurile școlii online s-au folosit exclusiv de
telefoane mobile, arată cercetarea „Impactul crizei COVID-19 şi al carantinei asupra copiilor din
România”, realizată de oragnizația Salvați Copiii. Computerul a fost al doilea cel mai folosit dispozitiv, în
timp ce tableta a fost folosită de doar 5% dintre elevi.
Practic, foarte mulți copii nu dispun de dispozitive adecvate pentru a participa la clasele online,
mai ales în contextul în care, din toamnă, cel mai probabil scenariu este cel al unui „învățământ hibrid”,
adică, prin rotație, unii elevi vor merge la școală, în timp ce ceilalți vor face lecțiile online, după cum a
anunțat Ministrul Educației, Monica Anisie.Scenariul ,,hibrid,,insă , spre nemulțumirea dureroasă a
factorilor implicati in procesul de învățământ s-a transformat in cel ,,roșu,,.
În România, 51% dintre copii nu au acces la o tableta sau computer, în special copiii aflați în risc
de sărăcie și excluziune socială, în timp ce, în Spania, de pildă, rata celor care nu au astfel de dispozitive
este de 5%-9%, mai arată datele Salvați Copiii.
„Avem 47% dintre elevi care au folosit exclusiv telefoanele și, în foarte multe situații, telefoanele
părinților. Ceea ce înseamnă că în foarte multe familii, există unul sau maximum două dispozitive. Nu se
poate face educație școlară folosind doar telefonul, în special pentru cei mici, unde trebuie un ecran mai
mare astfel încât întreaga lecție și toate semnele care apar, de regulă, în ciclul primar să fie vizualizate de
copil și apoi să le treacă pe hârtie sau să le treacă folosind aceste materiale”, punctează, pentru Europa
Liberă, George Roman, director de programe al ,,Salvați Copiii,, .
Sondajul, realizat în perioada iunie-iulie 2020 pe un eșantion de aproape 4.800 de copii, mai arată
faptul că aproape o treime dintre copii au avut materii școlare neacoperite pe durata suspendării
cursurilor, iar aproape 6% dintre aceștia nu au făcut lecții online decât foarte rar sau deloc.
„Majoritatea profesorilor s-au implicat destul de mult (în special cei de la materiile de profil), am
fost copleșiți de teme. De multe ori conexiunea la internet era proastă și nu puteam înțelege ce ni se predă.
Sunt foarte dezamăgită de școala on-line și mă tem că nu o pot numi şcoală”, spune unul dintre elevii

respondenți la sondaj.
În aceste condiții, tot sondajul arată că patru din zece copii s-au plâns că temele au fost mai greu
de făcut, iar o treime dintre ei consideră că au rămas în urmă cu materia predată și majoritatea simt nevoia
de ajutor imediat după întoarcerea la școală. Înţelegerea sau sprijinul pentru a depăși această perioadă este
principala nevoie resimţită, urmată de ajutorul din partea cadrelor didactice, în timp ce o treime dintre
elevi nu pot identifica ce i-ar fi putut ajuta.
Cercetarea mai arată că, în timpul în care sunt nevoiți să stea în casă și să participe la lecțiile
online fiindcă școlile sunt închise, principala stare resimțită negativ de copii a fost plictiseala, dar și
oboseala, tristețea, furia sau singurătatea. Mai puțin de jumătate dintre copii, au afirmat că s-au simțit
liniștiți sau veseli. Copiii de vârste mici, în special cei din ciclul primar, par a fi resimțit mai puternic

323 / 586
impactul negativ al izolării. Adolescenții spun într-o măsură semnificativ mai ridicată că s-au simțit

singuri, triști sau furioși.

Prin activitățile sale, ,,Salvați Copiii ,, contribuie la reducerea și prevenirea abandonului școlar
prin oferirea de servicii complementare, educaționale, sociale, de consiliere juridică și psihologică,
copiilor din grupuri vulnerabile și familiilor acestora
„Am simțit că nu putem înțelege lecțiile la fel de bine față de cum le înțelegeam la școală şi nu
am avut destul timp liber din cauza lecțiilor şi temelor, care au fost mai multe decât la școală”, spune un
alt elev citat în cercetare.
Fiindcă rata de infectări cu noul coronavirus este pe un trend ascendent, dar în același timp copiii
își doresc să se întoarcă la școală, alternarea prezenței fizice cu unele zile petrecute online pentru lecții
„este cea mai bună formulă”, crede directorul de programe al organizatiei ,,Salvați Copiii,,.
„Vom vedea cum se poate aplica, de la școală la școală, sau de la an școlar la an școlar. Vor fi
diferențe foarte mari, dar cred că acest lucru reprezintă o răspundere solidară atât a conducerii școlii, cât
și a autorităților locale, care ar trebui să fie în măsură să se adapteze pe plan local la problemele cu care ei

se confruntă”, atrage el atenția.

Efectul unei școli online prelungite va crea însă disparități pentru copiii din această generație,
crede George Roman. Pe de-o parte, primii dezavantajați sunt cei care aveau nevoie de susținere și în
trecut pentru a putea depăși dificultările de învățare și au nevoie de îndrumarea de la școală pentru a o
suplini pe cea care lipsește în familie, iar pe de altă parte, pentru cei care au un sprijin din partea părinților
și au avut un parcurs bun și până acum, trecerea la lecțiile online este mai ușor de făcut.

În opinia lui, pe lângă lipsa dispozitivelor, ar mai fi nevoie și de o curriculă adecvată cursurilor
online.
„Copiii vulnerabili vor fi într-o situație și mai dificilă din cauza acestui lucru și, din acest motiv,
,,Salvați Copiii,, a avut o mulțime de intervenții la nivelul autorităților pentru a aduce în discuție
problematica asistenței sociale. O problemă extrem de serioasă este numărul mare de copii afectați de
sărăcie și de izolare socială, care se aflau într-o anumită măsură în afara protecției sociale, dar care trăiesc
în cele 34% din localitățile din România care nu au servicii de asistență socială. Noi credem că cifra este
cuprinsă între 200.000-400.000 de copii, care sunt lipsiți de acces la servicii sociale și asistență
medicală”, subliniază expertul Salvați Copiii, amintind că acești copii „năpăstuiți și în trecut” riscă să
rămână „invizibili pentru preocupările noastre de acum”.
Probleme reale care am spera că se vor rezolva … Puțin optimism , mai multă implicare a
autorităților , multă putere din partea dascălilor , respectarea tuturor restricțiilor din partea tuturor .Este o
realitate ce trebuie abordată ca atare și nu superficialitate .
Bibliografie:
www revistasinteza.ro/raport despre educația pe timpul pandemiei
romania.europalibera.ro-studiu efectele scolii online

324 / 586
 EDUCATIA ONLINE
Prof.inv. primar Mhai Elisabeta-Victorita

Scoala Gimnaziala “Alexandru Moruzi”

Pandemia Covid 19 din primăvara anului 2020, a condus la o situație de criză, scoțând la iveală
problemele existente în societate, care cu certitudine își va aduce aportul la o schimbare radicală a
mentalității oamenilor. În acest context, se simte nevoia unei schimbări radicale a sistemului educațional,
pentru a-i face pe educabili , să devină mai conștienți, mai flexibili și mai bine pregătiți pentru viața de
mâine , dar și pe educatori – mai ancorați în realitatea digitală a zilelor noastre. Schimbarea trebuie să
includă implicarea mai largă a părinților, dar și a membrilor comunității, în calitate de parteneri activi ai
cadrelor didactice, în educația tinerei generații. Însăși elevii ar trebui să fie învățați să învețe, astfel
devenind parteneri ai dascălilor, deschiși să învețe în primul rând pentru sine, valorificând eficient
multiplele sale inteligente, care ulterior să devină achiziții importante pentru progresul societății
neimaginat în urmă cu câteva luni.
În calitate de profesor pentru învățământul primar și coordonator al unei clase de 16 de elevi,
încă de la începutul suspendării cursurilor , am considerat oportun să păstrez legătura cu elevii mei și să
acționez în această direcție chiar înaintea apariției Ordinului ce prevedea desfășurarea cursurilor on-line.
Mai întâi am utilizat aplicația WhatsApp, pentru a transmite informațiile în sens, ulterior, după ce m-am
familiarizat cu ”digitalizarea” resurselor, am îmbinat metode, tehnici și mijloace digitale variate de
predare - învățare( sincron și asincron)- Google Suite for education- Classroom, sistemul de
videoconferințe Zoom, dar si manualele digitale ale Editurii Intuitext, precum și platforma e-learning
Școala Intuitext.
Și în cazul elevilor, am constatat că cea mai mare parte deținea smartphone-uri și doar câțiva
laptop/computer, o situație deloc fericită, aceste dispoziotive permițând doar o interacțiune vizuală și
auditivă și punându-i pe elevi în imposibilitatea de a putea exersa în scris on-line cunoștințele( de
exemplu în cazul documentelor Google .docs).
Așadar, la finalul acestei perioade școlare atipice , aș putea concluziona, evidențiind căteva
avantaje și dezavantaje ale predării- învățarii on-line.

Avantaje:
- nu se mai consumă timp și bani pentru drumul spre școală
- nu se mai face naveta nici măcar în interiorul localităților (trafic mai redus în orașele
aglomerate );
- copiii se obișnuiesc mai bine cu tehnologia, descoperă programe utile, totul este mai
interactiv (anterior, copiii de vârste mai mici erau obișnuiți mai degrabă cu jocurile pe smartphone și pe
tabletă, mai puțin cu programele, browsingul și chiar utilizarea laptopului sau a computerului )
- se pune mai puțin accent pe teorie și mai mult pe practică;
- dacă se folosesc resurse potrivite, totul se poate face mai simplu, folosind, programe care
permit chiar evaluarea instant ;
- copiii sunt mai odihniți, pot avea acces la resursele educaționale după un program mai
flexibil;
- se evită aglomerația din școli, învățarea în schimburi – o problemă în unele școli urbane
în special;
- dacă se realizează programe și alte resurse digitale interactive la nivelul întregului sistem
educațional, acestea pot uniformiza modul de predare;
- părinții au acces complet la modul în care acționează copilul, la modul de predare și la
teme, pot fi la curent cu adevărat cu situația școlară ;

325 / 586
 - copiii nu mai pot absenta de la ore dacă sunt supravegheați acasă de un adult (însă dacă
acest lucru nu se întâmplă, pot lipsi dând vina tocmai pe tehnologie – „mi s-a întrerupt conexiunea”);
- copiii nu mai pot inventa scuze de tip „mi-au uitat tema acasă”, căci lucrând de acasă au
toate caietele, cărțile și materialele auxiliare alături de ei;
- se pot utiliza simplu manualele digitale, nu mai este nevoie de manualele în format fizic

Dezavantaje evidente ale învățământului on-line în România :

– lipsa accesului la tehnologie care pune mari probleme (deficit de dispozitive, dar și conexiuni
suficient de bune, mai ales în contextul aglomerării rețelelor);
- dispozitivele de acest gen sunt însă destul de sensibile mai ales la utilizarea de către
copii ;
- lipsa posibilității notării adecvate, lipsa posibilității testării eficiente – acasă există acces
la toate resursele, online și offline,
- lipsa concentrării la lecții online, în condițiile în care copiii nu sunt supravegheați
permanent de profesor, iar la lecțiile live pot opri camera sau / și microfonul de pe dispozitivul pe care îl
folosesc;
- lipsa spațiilor potrivite pentru învățat online în unele locuințe mici, mai ales unde sunt
mai mulți copii în familie și în special în mediul rural, în familii foarte sărace;
- mai multă presiune pe elev, care trebuie să depună de fapt mai mult efort decât era
obișnuit la școală, unde primea totul pasiv: copilul este obligat adesea să studieze și să descopere singur,
ceea ce pentru mulți elevi este extrem de dificil;
- mai multe sarcini pentru părinți în special în cazul claselor 1-8,în care trebuie să-și ajute
copiii și la partea de tehnologie, și la partea efectivă de realizat teme;
- mulți profesori au abilități limitate în utilizarea platformelor online, iar „școlarizarea”
acestora se face de obicei pe cont propriu, un proces lent și care depinde de fiecare;
- se interacționează mai greu între copil și profesor, mai ales dacă elevul are dificultăți în a
înțelege ceva;
- copiii interacționează mai puțin între ei, distanțarea socială afectează relațiile lor sociale
și aptitudinile de socializare;
- copiii comunică mai greu și sunt și mai dependenți de tehnologie și de mediul online, o
problemă majoră a vremurilor actuale.
Dacă la început cursurile on-line au fost o adevărată atracție pentru școlarii mici, către finalul
anului școlar își exprimau dorința de a reveni la ”școala adevărată”. Așadar, aș putea spune că lecțiile
tradiționale sunt mai potrivite pentru copiii mici, adolescenții si tinerii care incă nu s-au alăturat forței de
muncă. Participarea frecventă la cursuri îi ajută să interacționeze cu alte persoane de vârsta lor, să fie mai
bine disciplinați, să urmeze un program regulat și să-si îmbunătățească aptitudinea fizică și vigilența
mentală.

326 / 586
 PROFESOR IN MEDIUL ON-LINE
Prof.Mihailescu Silvia
GPP.NR.3,Buzau
Procesul de învăţare defineşte oamenii la orice vârstă. Existenţa umană în sine este condiţionată
de învăţare; pentru a supravieţui suntem nevoiţi să învăţăm: să cunoaştem mediul, să ne cunoaştem
apropiaţii şi, forma cea mai profundă, să ne autodepăşim.
Cea mai nouă tendinţă în învăţământ, cunoscută şi apreciată ca cea mai eficientă şi de dorit de
până acum, este învăţământul electronic. Cunoscut ca „e-learning” sau, mai nou, ca „e-education”,
conceptul deînvăţământ electronic (sau virtual) este reprezentat de interacţiunea dintre procesulde predare
– învăţare si tehnologiile informaţionale. E-learning este în acest moment mai mult decât un concept, este
parte din învăţământul actual, tinzând să devină tot mai căutat prin economia de timp pe care o implică.E-
learning semnifică, într-o definiţie neconsacrată, şansa omului de a se informa facil, rapid, în orice
domeniu, nefiind condiţionat de un suport fizic (cărţile din hârtie) sau de un intermediar (profesorul).
Acest concept permite flexibilizarea procesului de învăţământ până la a oferi cea mai largă gamă de cărţi
electronice, sfaturi, imagine şi text.Dezvoltarea profesională şi învăţarea în modelul tradițional devin deja
istorie. Nu există experţi în clase, lucrurile se mişcă rapid, iar profesorii şi elevii trebuie să facă echipă
pentru crearea unui mediu de învățare prin utilizarea tehnologiilor moderne. Astăzi, cel mai bun și cel mai
important canal de distribuție este cel online.
Mediul online sprijină abilitățile secolului XXI precum colaborarea, comunicarea și
creativitatea.În întreaga lume, universitățile, colegiile şi şcolile trebuie să îşi pregătească profesorii pentru
schimbare. Pe măsură ce cultura societăţii noastre se schimbă ca răspuns la inovațiile tehnologice,
instituțiile și profesorii trebuie să se adapteze.Oportunitățile de învățare online și utilizarea resurselor
educaționale deschise și a altor tehnologii pot reduce costurile asociate cu materialele necesare instruirii şi
permit utilizarea mai eficientă a timpului profesorului. Astăzi, putem vorbi despre o învățare combinată
care îmbină oportunitățile de învățare față în față cu oportunitățile de învățare online. Gradul în care are
loc învățarea online și modul în care este integrată în curriculum pot varia în funcție de școli. Strategia de
combinare a învățării online cu instruirea școlară faţă în faţă este utilă pentru a adapta diversele stiluri de
învățare ale cursanţilor şi pentru a le permite fiecărui cursant să studieze în ritmul propriu.Resursele
online permit revoluționarea sistemului educațional, nu numai pentru că sunt convenabile și accesibile, ci
pentru că permit ca întregul proces de predare și învățare să devină mai mai interesant și adaptat elevului
digital.
Astfel, se realizează o personalizare a învățării. Astăzi, elevii şi profesorii beneficiază de resurse
online gratuite și resurse online plătite. Fiecare elev preferă resurse diferite în funcție de subiectele de
interes și de stilul de învățare. Profesorii şi elevii doresc instrumente de bună calitate care să fie gratuite.
Pentru a ajuta colegii să găsească cele mai bune resurse online care să le ușureze viața, prezint o listă de
mai multe link-uri utile care oferă ceea ce au nevoie pentru o lecţie bună.
Învăţarea prin Internet
Învăţarea prin Internet poate fi definită ca o formă de învăţământ în care se prezintă studenţilor un
conţinut de instruire prin Internet. De aceea, condiţia de bază impusă participanţilor în procesul de
învăţare este posedarea unui calculator şi o conexiune la Internet.Când vine vorba de a sprijini programa
care se foloseşte în educaţia prin internet, de cele mai multe ori se folosesc aşa-numitele instrumente de
curs, care permit stocarea de conţinut educaţional pe un server Web, crearea de reţele de comunicare între
participanţii la procesul de educaţie, de învăţare şi de gestionare, permiţând testarea independentă a
cunoştinţelor lor prin intermediul diferitelor teste.Training-ul bazat pe Web şi WBT-Web based training-
ul se face pe baza publicării conţinutului pentru învăţarea pe site-ul instituţiei de învăţământ. Avantajele
acestei metode de distribuire de materiale didactice sunt următoarele: distribuirea mai rapidă, prin
accesarea www cursanţii pot intra în posesia materialelor didactice, este posibilă inserarea materialelor
hiper mediatizate, serviciul poate fi folosit de către una sau mai multe persoane sau grupuri în acelaşi

327 / 586
timp, posibilitatea de legare, multimedierea conţinutului, uşurinţa de reînnoire şi publicare a conţinutului,
posibilitatea administrării de acces, conţinuturi interactive ş.a.m.d.E-mailul este cea mai simplă formă de
interacţiune asincronă şi de cele mai multe ori este folosit doar ca un supliment pentru/pe lângă alte forme
de comunicare. Avantajele prin e-mail: simplitate în utilizare, comunicarea este privată, permite suficient
timp pentru reflecţie şi reacţie la răspuns.Listele de mail sunt un serviciu cu o formă similară de
interacţiune. Avantajele şi dezavantajele sunt aceleaşi ca şi la e-mail, asigurând astfel utilizarea lor cu
uşurinţă, adaptarea la lucru cu grupul, permite împărţirea studenţilor şi a secţiilor în mai multe grupuri
mici, fiecare grup fiind format din participanţi cu caracteristici/specializări commune. Internet relay chat
(IRC) este o comunicare sincronă bazată pe mesaje text prin Internet sau Intranet în timp real şi permite
conectarea studenţilor cu cunoştinţe aproximativ egale, evaluarea obiectivă a unui conţinut şi posibilitatea
de recuperare a unei informaţii omise.
Video conferinţe
Aplicaţiile divizate (Whiteboards) sunt o modalitate de interacţiune sincronă, în care studenţii
participă lucrând în echipă pe aplicaţia software. Există două moduri de folosire a aplicaţiei
distribuite/divizate: ca un mijloc de a învăţa cum să utilizaţi aplicaţia în sine dar şi pentru învăţarea de
concepte şi competenţe. Avantajele acestui mod de interacţiune sunt simularea realităţii şi încurajarea
învăţării în grup.Învăţarea electronică nu semnifică doar portaluri educaţionale, ea presupune învăţarea pe
tot parcursul vieţii - cunoscutul „life long learning”.Desigur, cea mai consacrată formă a învăţămâtului
electronic este cea instituţionalizată, în special sub denumirea de învăţământ la distanţă, dar şi instruire
asistată pe calculator, instruire prin multimedia.E-learning câştigă teren în fiecare zi prin punerea în
aplicare a noilor tehnologii în formare. Posibilitatea de a ne conecta prin intermediul unui site web pentru
a dobândi cunoştinţe noi pe linia de îndrumare de la oameni care sunt,uneori, la sute de kilometri distanţă
şi a învăţa aproape complet aspectul acestor conţinutului în timp real, permite dobândirea de noi
cunoştinţe fără stresul de zi cu zi.
Avantajele și dezavantajele utilizării platformelor eLearning pentru activitatea de învățare
și evaluare
O platformă e-learning este un set integrat de servicii interactive online, care oferă profesorilor,
elevilor, părințiilor și altor persoane implicate în educație, informații, instrumente și resurse pentru a
sprijini și a spori livrarea și managementul educațional.
Principalele caracteristici ale platformelor de e-learning sunt:
– Autentificare
– Generarea de conținut
– Vizualizarea conținutului
– Diferite medii cu un profesor / tutore
– Efectuarea de activități, cum ar fi sarcini, grupuri de lucru
– Raportul activităților întreprinse de către elev
– Instrumentele de evaluare
Platformele de e-learning permit două moduri de învăţare:
• sincronă, în care instructorul controlează lecţia în întregime, creând, coordonând,
adaptând şi monitorizând mediul educaţional
• asincronă, ceea ce implică studiu în ritmul personal al cursanţilor, proiecte de colaborare
şi învăţare la distanţă.
Având la bază tehnologiile e-Learning (multimedia), platformele eLearning au o serie de
avantaje, precum:
• Accesul la cunoștințe, în orice moment și din orice locație
• Centrare pe elev/participant
• Elevii pot colabora și învăța împreună
• Favorizează creativitatea și descoperirea de noi interpretări
• Permite accesul la noile competențe cerute de viața modernă
• Profesorul se poate adresa unui număr mult mai mare de elevi decât în învățământul
tradițional

328 / 586
 • Materialele pot fi personalizate
• Posibilitatea modificării informației difuzate
• Accesibilitate, comfort, flexibilitate
• Interacțiunea cu profesorul este liberă, fără constrângeri
• Elevul poate învăța în ritmul lui propriu
• Elevul poate beneficia de feedback rapid și permanent
• Costuri reduse de distribuție a materialelor
• Învățământul online este organizat pe subiecte, nu pe grupe de vârstă
• Învățământul electronic este mai puțin stresant decât cel tradițional
• Posibilitatea de a măsura eficacitatea programului prin urmărirea numărului de download-
uri efectuate de către elevi
• Capacitate mare de stocare, Internetul are o capacitate mult mai mare de stocare a
informației comparativ cu locațiile fizice sau hard discurile individule
• Permite interacțiune sincronă și asincronă între profesor și elevi
Dintre dezavantajele create de instruirea online amintim:
• Pregătirea unui curs online este mai costisitoare decât pregătirea unui curs tradițional
• Lipsa unor resurse tehnologice performante și a unor conexiuni optime la rețea, de joasă
performanță în ceea ce privește sunetul, imaginile și anumite grafice
• Apar unele probleme legate de contactul face-to-face, esențial de multe ori pentru
socializare
• Nu orice curs poate fi livrat prin intermediul platformelor eLearning
• Necesitatea experienței elevilor în domeniul calculatoarelor
• Elevii trebuie să fie extrem de motivați pentru a participa la cursurile online
• Posibilitatea apariției, pe plan uman, a reducerii capacității de exprimare verbală a
examinatului, însoțită de o pierdere a capacităților de prezentare-argumentare-contraargumentare și
accentuarea gradului de dezumanizare, paradoxal chiar în condițiile în care tehnica și tehnologia au
deschis noi drumuri și au oferit noi instrumente și tehnici pentru comunicarea interumană.Observând
numărul mult mai mare de avantaje decât al dezavantajelor, putem spune că utilizarea platformelor
eLearning este o oportunitate oferită celor care doresc să obțină o formare continuă. Ea nu exclude
educația clasică, în care sunt utilizate obiecte reale ca sursă de informare ci îi adaugă resursele virtuale.
Este indicată o îmbinare între metodele clasice de învățare și evaluare și a celor eLearning pentru a obține
performanțe în ceea ce privește dezvoltarea competențelor elevilor.
De ce este invatarea online pe placul elevilor
Când vine vorba de studiu individual, de cele mai multe ori ne vine în minte aceeași imagine: un
elev excedat de toate sarcinile pe care le are de îndeplinit, cu privirea pierdută către un teanc intimidant de
cărți, culegeri, caiete, manuale sau gazete matematice.Pasionați de gadgeturi smart, aplicații interesante
sau jocuri online spectaculoase, adolescenții rezonează destul de greu cu vechile metode de învățare. Din
fericire, dezvoltarea tehnologiei a presuspus și dezvoltarea unor produse educaționale create în acord
perfect cu noile generații de elevi ai erei digitale.
De ce elevii învață cu plăcere folosind platformele online
Pot fi utilizate oricând, oferă filmulețe explicative foarte utile, probleme rezolvate în pași,
exerciții cu grade diferite de dificultate și posibilitatea de testare pe noțiuni – iată doar câteva dintre
motivele pentru care tot mai mulți elevi de gimnaziu descoperă eficiența platformelor online de învățare,
așa cum este și ExamenulTau.ro, de pildă. Aceste metode educaționale alternative completează în mod
firesc studiul la clasă susținut de profesori și îi încurajează pe elevi să aibă o atitudine pozitivă față de
învățare.Accesând produsul educațional ExamenulTau.ro, adolescenții găsesc lecții video sau filme de
predare pe care le pot urmări de câte ori vor, pot lucra atunci când au timp și se pot testa fără probleme
pentru a-și cunoaște exact nivelul de cunoștinte fie la Limba Română, fie la Matematică.
Mai plăcut decât predarea clasică
Deși vine în completarea învățării clasice, de la școală, învățarea online are câteva beneficii
indubitabile. În cazul platformei electronice, informațiile sunt accesibile oricând, elevii putând accesa

329 / 586
acest produs educațional online atunci când au timp. În plus, filmele de predare pot fi vizualizate de câte
ori este nevoie, fie că elevii vor să se pregătească pentru temele zilnice, fie pentru teze sau Evaluarea
Națională. Și în ceea ce privește problemele rezolvate în pași, dar și testele, copiii de gimnaziu au
posibilitatea să-și verifice cunoștințele și să aprofundeze materia la Limba Română sau
Matematică.Avantaje si dezavantaje ale invatarii online.Cu ce ne ajuta tehnologia sa avansam in educatie?
Ce avantaje si dezavantaje are? Merita investitia? ...Acestea sunt doar cateva intrebari de care ne lovim
adesea.

330 / 586
 UTILIZAREA METODELOR TRADITIONALE SI MODERNE IN GRADINITA

Profesor invatamant prescolar Milea Gratiana Delia

Scoala Gimnaziala ” Ciprian Porumbescu” , Comanesti, Bacau

Realizând o analiză succintă a metodelor utilizate în formele tradiţionale şi cele moderne de

învăţare se constată diferenţe remarcabile în ceea ce priveşte esenţa utilizării acestora, activitatea copiilor
şi activitatea cadrului didactic. Astfel în formele tradiţionale, activitatea este centrată pe profesor (cadru
didactic), el constituind sursa unică de informaţii, comunicarea este unidirecţională şi se realizează prin
transmitere de cunoştinţe, evaluarea constă dintr-o simplă reproducere, activitatea se bazează pe impu-
nerea autorităţii cadrului didactic şi se constată un grad crescut de pasivitate al elevilor.
În comparaţie cu metodele tradiţionale, cele interactive sunt centrate pe elev şi pe activitate, au la
bază comunicarea multidirecţională, pun accent pe dezvoltarea gândirii, pe formare de aptitudini,
deprinderi. Evaluarea, spre deosebire de metodele tradiţionale, este una formativă şi încurajează partici-
parea copiilor, iniţiativa şi pune accent pe creativitate. Copiii, la activităţile organizate prin metode inter-
active, se ajută unii pe alţii să înveţe, împărtăşindu-şi ideile, învaţă cum să înveţe, se exprimă liber, exper-
imentează.
În cazul utilizării metodelor interactive, copiii trebuie să asigure conducerea grupului, să coor-
doneze comunicarea, să stabilească un climat de încredere, să ia decizii, să medieze conflicte, să fie moti-
vaţi să acţioneze conform cerinţelor educatoarei.
Educatoarea aranjează mobilierul din grupă în mod corespunzător, grupează copiii în număr
adecvat metodei utilizând o modalitate cât mai ingenioasă de grupare (sexul, prieteniile, diferite jocuri,
nivelul abilităţilor într-un anumit domeniu etc.) şi stabileşte dimensiunea grupului (de la 2 la 6 copii).
Un pas important în desfăşurarea în condiţii cât mai bune a activităţii, o constituie stabilirea regu-
lilor de lucru (se vorbeşte pe rând, nu se atacă persoana ci, eventual, opinia sa, se lucrează în echipă, nu se
monopolizează discuţia, nu rezolvă unul singur sarcina de lucru), a obiectivelor activităţii şi a timpului
avut la dispoziţie.
O sarcină foarte importantă ce revine cadrului didactic este aceea de a găsi calea de constituire a
grupului de lucru. Modalităţile sunt foarte variate şi indicat este ca educatoarea să aleagă calea care va
duce la formarea unor grupuri omogene în care să se poată obţine cele mai bune rezultate.
Grupul de lucru reprezinta un număr de persoane care comunică între ele, destul de des, într-o
perioadă de timp. Numărul membrilor grupului este indicat să fie mic astfel încât fiecare membru să poată
comunica cu toţi ceilalţi direct, nu prin intermediul altora. Grupul se bazează pe interrelaţia dinamică a
cinci elemente: activităţi, sentimente, norme de conduită, interacţiune şi comunicare. Grupul se caracter-
izează prin: coeziune (solidaritate, sentiment de ataşament, comunicare), mărime şi diferenţe (date de
relaţiile de putere şi sistemul de prestigiu).
FELUL GRUPURILOR ŞI TEHNICI DE CONSTITUIRE ALE ACESTORA
Pentru bună desfăşurare a activităţii ce are la bază aplicarea unei metode interactive, este foarte
importantă constituirea grupurilor de lucru, acestea pot fii: grupuri de studiu formale (copiii sunt “mo-
torul” procesului de învăţare), ei sunt antrenaţi în activităţi intelectuale, organizează materialul, integrează
noţiunile noi în structurile conceptuale cunoscute, grupurile spontane – grupuri ad-hoc, pentru intervale
scurte de timp şi grupuri de bază –pe termen lung, eterogene, cu membri permanenţi.
Tehnici de constituire a grupurilor:
Grupare aleatorie (prin numărare, prin bilete, tragere la sorţi, loterie, nume de flori, de animale,
rezolvarea unui puzzle);
Grupare prin distribuire stratificată- constituirea grupului pe o singură caracteristică comună (stil
de învăţare, pasiuni comune), pe baza unui test, chestionar oral;
Grupuri constituite de educatoare- are o componentă reprezentativă pentru structura valorică .
TURUL GALERIEI
Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi exprime

331 / 586
opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate şi susţinute de secre-
tarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii, indiferent de grupul din care fac
parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri
de elevi.
Paşii metodei:
-5 membri, în funcţie de numărul elevilor din clasă;

nalizarea tuturor lucrărilor.

Turul galeriei” urmăreşte exprimarea unor puncte de vedere personale referitoare la tema pusă în discuţie.
Elevii trebuie învăţaţi să asculte, să înţeleagă şi să accepte sau să respingă ideile celorlalţi prin demon-
strarea valabilităţii celor susţinute. Prin utilizarea ei se stimulează creativitatea participanţilor, gândirea
colectivă şi individuală, se dezvoltă capacităţile sociale ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă
reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
Metoda prezintă numeroase avantaje, printre care:
- Atrage şi stârneşte interesul copiilor, realizându-se interacţiuni între ei;
- Promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o
învăţare mai activă şi cu rezultate evidente;
- Stimulează efortul şi productivitatea individului şi este importantă pentru autodescoperirea pro-
priilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare;
- Există o dinamică intergrupală cu influenţe favorabile în planul personalităţii, iar subiecţii care
lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe;
- Dezvoltă şi diversifică priceperile, capacităţile şi deprinderile sociale ale elevilor;
- Se reduce la minim fenomenul blocajului emoţional al creativităţii.
Am utilizat această metodă la activitatea cu copiii preşcolari folosind ca punct de plecare
povestea „Fluierul fermecat” de Victor Eftimiu. Am prezentat copiilor povestea şi slide-urile pregătite
pentru ilustrarea ei, apoi am format patru echipe prin numărare de la 1 la 4 în mod repetat. Am alcătuit,
astfel, echipele care au primit numele culorilor meselor la care s-au aşezat: verde, roşie, albastră şi gal-
benă. Am solicitat echipelor să se consulte şi să decidă care vor fi aspectele pe care vor dori să le re-
prezinte prin desenul lor, astfel încât să redea cât mai multe aspecte, detalii pe care le-au sesizat în
povestea audiată. Am cerut copiilor să folosească tot spaţiul de lucru( o coală A3) şi să coloreze imaginea
folosind culori calde şi nuanţe variate. În timpul alocat lucrului, copiii au găsit strategii de grup pentru a
termina în timpul acordat şi pentru o redare cât mai artistică ale aspectelor ilustrate în povestea audiată.
După finalizarea lucrărilor, pe rând, fiecare echipaj şi-a aşezat la „ expoziţie” lucrarea şi şi-a ales un
purtător de cuvânt ( ghidul) care să prezinte, vizitatorilor galeriei de pictură, lucrările expuse. În prealabil
fiecare copil a primit un creion grafic şi permisiunea, ca după finalizarea prezentării lucrării să com-
pleteze desenul cu elemente necesare motivând foarte bine acest lucru. Rezultatele muncii au constituit un
punct de plecare al multor discuţii ulterioare ale copiilor pe tema aspectelor care trebuiau, sau nu, să facă
parte din unele desene.

Bibliografie:
1. Mândru E., Borbeli L., Filip D., Gall M., Niculae A., Nemţoc M., Todoruţ D., Topoliceanu F.,
Strategii didactice interactive, ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, 2010;
2. Cristea, Sorin, Curriculum pedagogic, E.D.P., Bucureşti, 2008

332 / 586
 PROFESORUL MODERN-COMPETENȚE, CALITĂȚI ȘI ROLURI

Prof.înv.primar MÎNZICU SIMONA VALENTINA

Liceul Teoretic,,Șerban Vodă” Slănic, Prahova

Educația omului este funcția pe care trebuie să o îndeplinească atât natura proprie a ființei
umane, cât și comunitatea prezentă în viața acestuia. Atât școala ca instituție, cât și profesorii poartă
un rol esențial în viața elevilor întrucât îi educă,le cultivă inteligența transmitând acestora valorile
esențiale. Meseria de profesor este o profesie, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care epuizează
şi înviorează, ingrată şi plină de farmec deopotrivă. Ancorat în prezent, întrezărind viitorul şi sondând
dimensiunile posibile ale personalităţii, profesorul instruieşte, perfecţionează şi evaluează neîncetat
procesul formării şi desăvarşirii calităţilor necesare elevului. Consider că a fi profesor inseamnă un
risc asumat și asta deoarece pregătirea pentru a preda, pentru a-i invăţa pe alţii cum să înveţe este o
operă niciodată încheiată şi care implică multă răbdare, multe momente de incertitudine, de
descurajare şi multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi măsurate nici cantitativ şi nici imediat. În
clasă se invaţă mai mult decât o materie, se învaţă lecţii de viaţă. Profesorul stimulează şi întreţine
curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le întăreşte încrederea
în forţele proprii şi îi ajută să işi găsească identitatea. Noțiunea de profesor este asociată în minte,
pentru fiecare dintre noi, cu ,,portretul unei anumite persoane care întruchipează tot ceea ce credem
noi că reprezintă modelul de dascăl”, sau cu o serie ,,de trăsături, selectată din mulțimea de exemple
oferită pe timpul anilor de școală”
Necesitatea de a transforma meseria de dascăl în profesia de cadru didactic, a fost impusă de
faptul că la nivelul fiecărui stat și în particular a statului român, educația reprezintă o prioritate
națională, care are ca obiectiv principal elaborarea unei politici educaționale, în baza căreia este făcută
pregătirea pentru viață, la orice vârstă, a ființelor omenești. Activitatea educațională este complexă,
adaptată, orientată, dinamică și flexibilă, pentru a stimula idealul fiecărei ființe umane, exprimat prin
,,a fi și a deveni”, concis: realizează pregătirea omului ca element activ al vieții sociale.
Educația modernă are ca scop dezvoltarea conștientă a potențialului biopsihic al omului și
formarea unui tip de personalitate solicitat de condițiile prezente și de perspectivă ale societății. Dacă
am prezenta abilitățile profesorului modern ne-am extinde la largă arie de discuție
Pornind de la faptul că tehnologia își face simțită din ce în ce mai mult prezența în viața
noastră și a elevilor noștri pentru a face față provocărilor trebuie să ne adaptăm.Profesorii trebuie să
dispună de aceste abilități specifice secolului XXI, pentru a asigura susținerea și succesul în era
digitală a învățării.Pentru ași asigura succesul în predare și pentru a forma caractere puternice
promovând o educație de calitate, profesorul trebuie să dispună de abilități și calități extrordinare.
Este necesar pentru un profesor să fie flexibil și adaptabil în era digitală modernă. Profesorii
moderni măreți știu cum să înfrunte forțele potrivnice și să facă față provocărilor fără frică. În voința
fiecărui profesor trebuie să existe o dorință continuă de a învăța! Aceasta merge mână în mână cu a
fi adaptabil. Învățarea este întotdeauna un proces pentru toată viața. Abilitățile profesorului modern
înseamnă ca profesorul să fie și student în aceeași măsură în care înseamnă ca profesorul să fie un
ghid. Există întotdeauna ceva nou de învățat sau la care să te gândești când ești profesor. Succesul pe
o piață a muncii globală depinde de abilitatea fiecăruia de a fi învățăcel la timpul potrivit. Tehnologia
ne furnizează căi largi pentru dezvoltarea personală și relaționare în rețea, care nu pot fi ignorate.
O altă abilitate foarte importantă este încrederea. Fiecare profesor trebuie să aibă încredere.
Aceasta se aplică atât pentru sine cât și pentru alții. Beneficiul de a avea această abilitate este
incomensurabil.Înfruntându-ne vulnerabilitatea, devenim mai puternici. Realizând ce nu știm,
învățăm. Înțelegând cine suntem, vedem ce putem deveni. Un profesor trebuie să aibă încredere să
predea, de la bun început, așa că nu este o sforțare. Totuși este mai mult decât despre a preda în
clasă.Este important să avem încredere în alții. O persoană încrezătoare inspiră încredere și în ceilalți,
influențând oamenii în mai bine.
Fiecare educator modern are nevoie să fie capabil să lucreze în grupuri sau echipe , să-și
dezvolte deprinderea de a lucra în echipă. Lucrul în rețea și rezolvarea de probleme împreună
înseamnă succes pentru toată lumea. Colaborarea cu elevii, colegii și directorii reprezintă o

333 / 586
normalitate pentru profesori. Făcând bine aceasta întărește susținerea și comunitatea în orice școală
sau clasă .De asemenea, ajută la crearea unui exemplu pentru grupurile de lucru ale studenților din
propria ta clasă.
În general , cadrul didactic are o dispoziție de a împuternicii promovând o atitudine de
gândire spre progres având în centru dragostea.Aceasta este o abilitatea a profesorului modern care
este un dar pentru ceilalți. Este abilitatea de a-i împuternici pe ceilalți în diferite moduri,
transformând negativul în pozitiv dând dovadă de compasiune. Înseamnă să arăți capacități de lider și
inițiativă. Se concentrează pe ce este posibil și pe lucrurile care pot fi rezolvate.
În ultima perioadă , tehnologia a sfărâmat multe bariere. Este un adevăr valabil în școli și
peste tot în altă parte. Clasa de școală și piața de muncă sunt acum globale. Asta înseamnă noi moduri
de a examina lumea și cum învățăm despre ea. De aceea este foarte important ca profesorul să dispună
de o mentalitate globală. Educatorii trebuie să fie capabili să arate elevilor atât cum să se conecteze
cât și să se protejeze în era digitală. Ei sunt conștienți de pericolele existente în lumea online și îi ajută
pe studenți / elevi să le înțeleagă și să le facă față.
Orice profesor este şi un creator de modele, de proiecte educaţionale, de metode şi procedee,
un inovator. O asemenea calitate îi pretinde profesorului imaginaţie, abilitate, inovaţie în toate
împrejurările, nu numai în cadrul lecţiilor. Orice elev este un unicat şi fiecare cere un anumit
tratament pentru a se realiza optimal. A stabili condiţiile, tratamentul şi modalităţile prin care fiecare
elev îşi poate pune în valoare mai bine disponibilităţile şi calităţile sale şi a obţine succese, înseamnă a
descoperi specificul fiecăruia şi a şti să adaptezi tehnologia educaţiei acestor particularităţi. Cu toate
că a sporit și influența altor factori în procesul educației, profesorul își păstreaza numeroase
prerogative în acest domeniu, el fiind principalul modelator al personalității elevilor, începând de la
imprimarea unei conduite externe, până la formularea aspirațiilor și idealurilor lor de
viață. Profesorul va căuta să afle care sunt disponibilitățile fiecărui elev, pe care va trebui să le pună în
valoare.
În calitate de conducător el trebuie să creeze condiții optime de lucru și viață, să imprime un
stil de muncă plăcut, să introducă o notă de optimism, să mențină o disciplină liber consimțită, să
aplice principiile știintifice în stabilirea regimului zilnic, a orarului de lucru, a alternării timpului de
lucru cu cel liber, să stimuleze la muncă pe fiecare elev și să facă din colectivul clasei un factor
educativ.
Ca organizator, profesorul trebuie să dovedească însușiri obiective în activitatea didactică și
educativă, în predarea specialității prin care acționează asupra formării elevilor. Conducerea activității
de învățare, crearea motivației necesare, dozarea sarcinilor și stimularea interesului pentru obiectul de
învățat pe care îl predă, evaluarea sistematică a rezultatelor obținute și înarmarea elevilor cu un stil de
muncă intelectuală, constituie cerințe de bază ale activității sale.
Prin urmare, încă din clasele primare învăţătorul/profesorul constituie pentru elev o sursă
consistentă de influenţă care poate modifica anumite percepte, poate da naştere altora într-un sens
pozitiv sau negativ. Oricare ar fi latura din care privim clasa de elevi, rolul profesorului este
proeminent, iar exercitarea corectă a acestui rol depinde de personalitatea lui şi de situaţiile educative
cu care se confrunta şi pe care le are de rezolvat.
Activitatea didactică a profesorului modern, depășește evidențierea unor calități personale ale
acestuia, apreciate prin terminii de: vocație, talent, măiestrie, prin faptul că presupune însușirea unui
sistem complex de cunoștințe teoretice, formarea unor deprinderi, abilități, competențe, calități și
asumarea unor roluri, într-o manieră riguroasă și controlată, ceea ce reprezintă profesionalismul său.

Bibliografie:
●Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996
●Gliga, L. (coord.). (2002). “Standarde profesionale pentru profesia didactică, Bucureşti:
proiectul de reformă a învăţământului preuniversitar
● Mitrofan,N., 1988, Aptitudinea pedagogică, Editura Academiei, Bucureşti.
● Monteil, J.-M., 1997, Educaţie şi formare. Perspective psihosociale, Ed. Polirom, Iaşi

334 / 586
 OCHI DE INGER

MIREA CIOROIANU SIMONA

G.PN.NR.4

CARACAL, OLT

…..A apărut la uşa clasei mele o păpuşă de vreo 6 anişori…timidă..cu privirea

speriată şi pierdută..privind în gol. I-am deschis larg braţele…primindu-o cu drag. Mi-a spus
că o cheamă Teo, prescurtat de la Teodora.
-“Poţi să mă iei şi pe mine acasă la tine?”…m-a lăsat fără răspuns pentru un
moment…şi..
-“Frumoasa mea, acum ai ajuns într-o nouă casă!”
Ceilalţi copii au fost reticenţi la început, privindu-o cu teamă şi emoţie, deoarece
după scurt timp de la apariţia Teodorei în sala de grupă a apărut prima..ciupitură…din
gelozie…Dacă aş fi îmbrăţişat un alt copil, devenea geloasă şi ii ciupea.Acum dupa doi ani
petrecuţi împreună în acelaşi colectiv, nu mai ciupe, nu se mai leagană şi din fericire, nici nu
mai urmează vreun tratament…Acum văd o sclipire în ochii ei, albastru fad s-a trasformat
într-un albastru luminos şi strălucitor.
Teodora în vârstă de 8 ani, a fost abandonată de către părinţi la naştere, urmând a fi
instituţionalizată într-un centru de plasament de tip familial pentru copiii cu dizabilităţi,
având gradul de handicap : grav, fiind diagnosticată cu retard psihomotor, nivelul de
dezvoltare fiind de 18-20 luni, dislalie polimorfă- palaschizis, tulburări de vorbire,
impulsivitate, crize de tip afectiv.
Dacă în anul şcolar trecut manifesta crize de gelozie prin: ciupituri, legănat, astenie,
absenţă în cadrul activităţilor, starea ei s-a schimbat foarte mult. Pe parcursul acestui an
şcolar a manifestat o mai mare preocupare pentru lucruri noi, este atentă la detalii, observă
schimbările din sala de grupă, reţine poezii ritmate şi usoare, recunoaşte cifrele, numară,
cunoaşte culorile. S-a integrat foarte bine, a devenit parte din colectiv, colegii nu recunosc un
tot unitar fără Teo.
La începutul anului şcolar , împreună cu familia mea am decis să o ajutăm pe această
fetiţă. I-am cumparat rechizite, hainuţe, încălţăminte, jucării şi ce a fost cel mai important am
mers la un medic chirurg pediatru pentru refacerea boltei palatine. Operaţia a avut succes şi la
sfârşitul lunii februarie se refăcea după această intervenţie chirurgicală, la care am participat
cu sufletul şi rugăciunile noastre tot colectivul de copii şi părinţi. Acum urmează de trei ori
pe săptămână recuperarea logopedică. Este o fetiţă plină de viaţă, dintr-un copil apatic!
Acum, după cei aproape doi ani petrecuţi împreună, pot trage linie...nu eu am făcut cel mai
mult pentru acest copil..ci ..ÎMPREUNĂ!..părinţii şi copiii au ajutat-o..şi ei au donat hăinuţe,
jucării, rechizite şi încălţăminte…uneori copilaşii împărţeau pacheţelul cu Teo, fără de care
nu am mai fi noi, Grupa Mijlocie!
….deci..se poate…dacă dorim din tot sufletul se poate să ajutăm..mână cu mână
putem crea o forţă...o unitate..putem integra în orice colectiv un copil cu dizabilităţi doar cu
dragoste, răbdare şi înţelegere!
Educația sau școala incluzivă implică cu necesitate pregătirea de ansamblu a școlii și
societății, pentru a primi și satisface participarea persoanelor cu handicap la medii școlare și

335 / 586
sociale obișnuite, ca elemente componente naturale ale diversității umane, cu diferențele ei
specifice.
Educatia sau scoala incluzivă implică ideea de schimbare, a școlii și societății in
ansamblu, cu scopul de a răspunde dezideratului societății viitorului - „o societetate pentru
toți” comprehensivă și integratoare prin insăși natura ei, care să răspundă mai bine prin co-
educație-nevoilor, potențialului și aspirațiilor tuturor copiilor, inclusiv ale celor deosebiți de
dotați sau talentați, ale celor care nu fac față in prezent in școala obișnuită, ale celor cuprinși
in școlile speciale separate.
Integrarea școlară este un proces de includere in școlile de masă/clase obișnuite la
activitățile educative formale și nonformale, a copiilor considerați ca având cerințe educative
speciale.
Integrarea școlară reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a
acestei categorii de copii, proces care are o importanță fundamentală in facilitatea integrării
ulterioare in viața comunitară prin formarea unor conduite și atitudini, a unor aptitudini și
capacităti favorabile acestui proces. Integrarea copiilor cu CES permite, sub indrumarea
atentă a cadrelor didactice, perceperea și ințelegerea corectă de către elevii normali a
problematicii și potențialului de relaționare și participarea lor la serviciile oferite in cadrul
comunității.
Educația specială se referă la adoptarea, completarea și flexibilitatea educației pentru
anumiți copii in vederea egalizării șanselor de participare la educație in medii de invățare
obișnuite.
Condițiile de care are nevoie copilul cu CES sunt:
Condiții de stimulare și sprijin a dezvoltării din cele mai timpurii perioade;
Flexibilitate didactică;
Adaptarea curriculumului la posibilitățile individuale;
Individualizarea educației;
Protecție socială;
Programe individualizate de intervenție;
Integrare școlara și socială.
Centrele educative speciale se axează pe particularitățile individuale de dezvoltare, de
invățare, de relație cu mediul și necesită o evaluare și o abordare personalizată a necesităților
copilului.
Cerințele educative speciale sunt interpretate ca unitate in dezvoltarea copilului, stilul
unic de adoptare, de invățare, de integrare, in nivelul individual de dezvoltare fizică și psihică
cu caracteristici biologice, fizice, psihice și sociale.
Educația integrată se referă la integrarea in structurile invățământului general cu CES
pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase și cât mai echilibrate acestor
categorii de copii.
Educația integrată a copiilor cu CES urmărește dezvoltarea capacităților fizice și
psihice a acestora care să-i apropie cât mai mult de copiii normali, a implementării unor
programe cu caracter corectiv-recuperator; stimularea potențialului restant, ce permite
dezvoltarea compensatorie a unor funcții menite să le suplinească pe cele deficitare; crearea
climatului afectiv in vederea formării motivației pentru activitate, in general și pentru
invățare, in special asigurarea unui progres continuu in achiziția comunicării; formarea unor
abilități de socializare și relaționare cu cei din jur; formarea de deprinderi cu caracter
profesional și de exercitare a unor activități cotidiene; dezvoltarea comportamentelor
adaptative și a insușirilor pozitive ale personalității, care să faciliteze normalizarea deplină.
Fiecare copil cu CES trebuie să beneficieze de un program adecvat și adaptat de recuperare,
care să dezvolte maximal potențialul fizic și psihic pe care il are. Integrarea urmărește
valorificarea la maximum a disponibilităților subiectului deficient și antrenarea in mod

336 / 586
compensatoriu a palierelor psiho-fizice care nu sunt afectate in așa fel incât să preia
activitatea funcțiilor deficitare și să permită insușirea de abilități care să inlesnească
integrarea eficientă in comunitatea normală. Prin integrare, se realizează și o pregătire
psihologică a copilului, care să contribuie la crearea unor stări afectiv-emoționale
corespunzătoare, in care confortul psihic este menținut de satisfacțiile in raport cu activitățile
desfășurate. Raportul relației: socializare, integrare, incluziune, are in vedere implicațiile
practice și teoretice ce privesc evoluția sistemului de organizare a educației speciale și a
pregătirii copiilor pentru integrarea și incluziunea in activitățile profesionale și in
colectivitățile sociale.
Există diferite forme de integrare a copiilor cu CES și anume:
Forme de integrare parțială-elevii cu CES petrec doar o parte din timpul lor in
școala obișnuită sau la anumite discipline școlare unde pot face față;
Forme de integrare totală- elevii cu CES petrec tot timpul in școala obișnuită cu
excepția programelor terapeutice care se pot desfășura in spații speciale, destinate acestui
scop;
Și forme de integrare ocazională – participare in comun la diferite excursii,
serbări, intreceri sportive, spectacole, etc.
Fiecare cadru didactic pus in ipostaza de a avea in colectivitatea sa un copil cu CES
acționează in urma unei reflecții indelungate. Un lucru important pentru cadrele care lucrează
cu acești copii il reprezintă colaborarea cu părinții și consilierea acestora, implicarea lor
directă in lucrul efectiv cu copiii, nu in calitate de observator ci și de participanți activi.
Parinții copiilor cu CES trebuie să ințeleagă că au multe idei de a relaționa cu copiii lor in
mod pozitiv și că pot să-i aprecieze mai mult. Ei sunt modele pentru copiii lor și prin ei invață
să trăiască in armonie cu lumea. Sarcina părinților și a cadrelor didactice este să-i ajute pe
copii să invețe despre sentimentele lor și să le arate relația dintre sentimentele și
comportamentul lor.
Relatia dintre parinti, cadre didactice si copii cu CES trebuie privită pozitiv, iar pentru
acest lucru este nevoie de respectarea următorelor reguli:
Parinții și copiii trebuie să fie realiști in așteptări. Copilul trebuie implicat in
luarea deciziilor și trebuie alese situațiile la care poate să participe. Trebuie oferite copilului o
alegere de 2 opțiuni, pe care cei mai mari le acceptă. Problemele trebuie discutate până când
se ajunge la o concluzie acceptabilă, chiar daca nu se ia o hotărâre;
Trebuie să existe un parteneriat cât mai strâns intre părinții copiilor cu CES și
cadrele didactice bine pregătite și informate in legătură cu felul in care pot interveni pentru
consilierea acestora. Trebuie redusă izolarea părinților punându-i in legatură cu alți părinți
aflati in situații similare, promovând o abordare pozitivă a creșterii și disciplinării copiilor;
Trebuie susținut că nu exista un singur model de părinte și numai prin unirea
forțelor părinților, cadrelor didactice și a școlii se poate face o mai bună integrare a copiilor
cu CES.
Copiii sunt o categorie socială care, in ciuda aparențelor nu au timp să aștepte.
Educația specială este o formă de educație adoptată și destinată tuturor copiilor cu
CES care nu reușesc singuri să atingă, in cadrul invătământului obișnuit-temporar sau pe
toată durata școlarității, un nivel de educație corespunzator vârstei și cerințelor societății
pentru un om activ, autonom și independent.
Principiile care stau la baza educației al oricărui copil:
1. Garantarea dreptului la educație al oricărui copil:
Copiii au dreptul să invețe impreună, indiferent de dificultăți și de diferențe;
Fiecare este unic și are un anume potențial de invățare și dezvoltare;
Școala și comunitatea asigură șanse egale de acces la educație pentru toți copiii.
2. Asigurarea de servicii specializate centrate pe nevoile copiilor cu CES:

337 / 586
  Corelarea tipurilor de educație și a formelor de școlarizare in funcție de scopul
educației, obiectivele generale și specifice precum și de finalitățile educației;
Asigurarea conexiunilor educaționale activității complexe.
Finalitățile educației speciale sunt acelea de a crea condiții unei bune integrări sociale
și profesionale a persoanei cu nevoi speciale.
Un obiectiv important al școlii incluzive il reprezintă sprijinul acordat pentru
menținerea in familie a copiilor cu CES. De aceea, se pune problema respectării principiului
normalizării, ce se referă la condițiile de mediu și viață, la eliminarea separării copiilor cu
CES și la acceptarea lor alături de ceilalți copii.
Principiul normalizării presupune luarea in seamă nu doar a modului in care persoana
cu deficiențe se adapteză la cerințele vieții sociale, dar in același timp, la felul in care
comunitatea ințelege să se conformeze nevoilor și posibilităților persoanei in dificultate.
Normalizarea implică includerea intr-un mediu școlar și de viață cotidiană nediscriminatoriu
și asigurarea unei multitudini de servicii care să reducă pe cât posibil starea de handicap,
chiar dacă deficiențele sau afecțiunile propriu-zise nu pot fi incă depășite.

FOTO 1

Bibliografie
VERZA, E. , PAUN, E. „Educația integrată a copiilor cu handicap”, Unicef,
1998
POPESCU, E. , PLESA, O.(coord) „Handicap, retardare, integrare”, Bucuresti,
Pro Humanita, 1998
VRASMAS, T. „ Invățământ si⁄sau incluziv”, Ed. Aramis, 2001

338 / 586
 PREDAREA ONLINE ÎNTRE PROVOCARE ȘI POSIBILE SOLUȚII

Prof. pentru înv. primar: Mitea Mariana

Școala Gimnazială „Lucian Blaga” , Satu Mare

Realitățile cu care ne confruntăm ne dovedesc că insruirea în modul tradițional tinde să ne

dovedească că instruirea tradițională se transform în istorie sub ochii nostri.
În prezent, profesorul trebuie să fie proactiv, deschis la nou, ancorat bine în actualitatea
tehnologică, pedagogică și a domeniului de specializare, cu disponibilitate pentru colaborare și
comunicare cu colegii.
Instruirea asistată de calculator completează, de fapt, de mult timp activitățile didactice
convenționale, aducând plus valoare prin facilitarea înțelegerii conținuturilor de către elevi, creșterea
motivației acestora pentru învățare, sporirea atractivității materiei școlare integrarea cu variate activități
educaționale nonformale, precum și în ceea ce privește proiectarea și desfățurarea lecțiilor de către
professor, contribuind la desfășurarea activităților de la clasă se către professor contribuind la favorizarea
activităților de instruire diferențiată, o coordonare mai bună a activității didactice, activități colaborative,
creative, centrate pe elev. Atribuțiile profesorului în contextual predării online sunt multiple. Iată câteva
dintre acestea:
- Proiectează și realizează activități didactice din perspective principiilor curricular și a
celor privind învățarea prin intermediul tehnologiei și al internetului;
- Elaborează, adaptează, selectează resurse educașionale deschise, sesiune de învățare pe
platforme educaționale, aplicații, precum și alte resurse care pot fi utilizate;
- Proiectează activitățile – suport pentru învățarea prin intermediul tehnologiei și al
internetului;
- Elaborează instrumentele de evaluare aplicabile prin intermediul tehnologiei și al
intermediul pentru înregistrarea progresului copiilor;
- Stabilesc împreună cu celelalte cadre didactice un program optim pentru predare –
învățare – evaluare astfel încât să se respecte curba de efort a elevilor și să se evita supraîncărcarea
acestora cu sarcini de lucru
În articolul redactat mi-am propus să prezint câteva aplicații utile în procesul instructive-educativ,
cu o scurtă descriere și sugestii de utilizare în diferite momente din activitatea didactică specifică
învățământului primar.
Astfel, pentru captarea atenției poate fi utilizată aplicația Jigsaw Planet ( jigsawplanet.com) care
oferă posibilitatea încărcării unei anumite imagini dintre cele disponibile, sau alegerea uneia din
dispozitivul propriu și transformarea ei în puzzle. De asemenea, aplicația permite realizarea unor jocuri
puzzle cu nivel diferit de dificultate. Imaginile reîntregite pot constitui punctul de plecare pentru inițierea
unor noi discuții care vor facilita trecerea la lecția nouă.
O aplicație similară celei prezentate este I`m a Puzzle (im-a puzzle.com). Aceasta dispune de o
galerie bogată de imagini grupate pe diferite categorii ( animale, anotimpuri, locuri, sporturi etc.) și aduce
un plus de valoare datorită faptului că pot fi adăugate, pentru deblocarea pieselor, sarcini de lucru sub
formă de întrebări sau exerciții cu răspunsuri multiple (quiz). Înainte de a fi oferi elevilor, pentru a fi
accesat de către aceștia, puzzle-ul trebuie făcut public.
În cazul ambelor aplicații, link-ul poate fi distribuit în secțiunea Chat a platformei pe care se
desfășoară activitatea sau prin orice alt mijloc de comunicare ( watsApp, mesaj, e-mail). Precizez și
faptul că nu este necesar ca elevii să aibă un cont personal pe aceste platforme.

339 / 586
 Pentru reactualizarea cunoștințelor, deosebit de utile și interactive sunt rebusurile online create pe
diverse platforme. Un avantaj notabil al rebusurilor online este faptul că elevii primesc feedback imediat,
iar profesorul are acces în timp real la toate rezolvările cu răspunsurile aferente.
Transmiterea noilor cunoștințe poate fi facilitată prin aplicații precum BookCreator
(www.boockcreator.com) sau Nearpod ( www.nearpod.com) care permit inserarea de texte, documente,
imagini, desene, imagini, desene, audio, video-uri ce pot fi accesate cu ușurință pe parcusul lecțiilor.
Cărțile digitale multimedia pot fi partajate online sau descărcate în format PDF și accesatea de către elevi
de câte ori doresc, pentru a fi parcurse în ritm propriu. Modalitatea atractivă de prezentare a coținuturilor
noi va menține atenția elevilor și va stârni interesul acestra, dar și motivația pentru învățare.
La fixarea cunoștințelor aplicația MindMup ( mindmup.com) este un excelent mod de
sistematizare a cunoștințelor prin crearea, individuală sau în echipă, a unor hărți conceptuale, scheme ale
lecțiilor, hărți ale textelor studiate ce pot fi stocate în cloud ( JPEG, PDF, PowerPoint, schițe etc.) și
accesate oricând, pe orice dispozitiv. Pentru a crea aceste materiale nu este necesar cont.
O altă etapă în derularea demersului instructiv – educativ este reprezentată de evaluare,
componentă esențială a procesului de învățământ, alături de predare și învățare. În mediul online, pentru a
evalua cunoștințele elevilor, se pot aplica teste/chestionare create cu ajutorul formularelor Google Forms
care permit conceperea unor tipuri de itemi (obiectivi, semiobiectivi și subiectivi), colectarea
răspunsurilor într-o foaie de calcul și salvarea lor în contul Drive. În același scop se por folosi aplicații
precum LearmingApps ( learningapps.org/ ) sau Live work sheets ( www. Liveworksheets.com/ ) care
necesită crearea unui cont de către profesor ce permite accesul la toate resursele din comunitatea
platformelor respective. Avantajul acestora este că elevii primesc feedback rapid privind corectitudinea
răspunsurilor precum și punctajul aferent.
De asemenea realizarea unor activități personalizate pentru clasă este posibilă folosind platforma
WordWall (www.wordWall.net) ce conferă dinamism și interactivitate orelor de curs desfășurate în
mediul online sau la clasă. De menționat este fatul că, în varianta gratuită platforma oferă posibilitatea
creării unui număr de materiale limitat la cinci, dar se pot găsi numeroase resurse utile postate de colegi.
În scopul cooperării ori a întocmirii unor proiecte educative colaborative, elevii pot folosi cu
ușurință aplicația Padlet ( www.padlet.com) care permite crearea unui „perete” virtual pe care pot fi
postate scurte mesaje text, imagini și link-uri către diferite video-uri potrivite temei abordate. Poate fi
folosită pentru braistorming, pentru a posta cuvinte/expresii noi, termeni sau comentarii pe o temă dată.
Colaboratorii pot fi invitați prin e-mail sau cu ajutorul link-ului.
Concluzionând, se poate afirma că procesul instructiv – educativ poate deveni foarte atractiv
pentru copii utilizând resursele digitale în scop educativ, adaptându-ne la schimbările care, cu sau fără
voia noastră, se întâmplă. Elevilor le putem incita curiozitatea pentru cunoaștere folosind ceea ce îi atrage
mai mult, resursele digitale.
Este de menționat aici faptul că aplicațiile favorizate de TIC sunt proiectate pentru a sprijini, nu
pentru a înlocui procesele umane, de grup, iar cadrelor didactice le revine sarcina de a selecta și a propune
elevilor aplicații accesibile care facilitează învățarea.
Bibliografie:
Mihaela Brut, „Instrumente pentru e-learning – ghidul informatic al profesorului modern”,
Editura Polirom, Iași, 2006;
Olimpius Istrate, „ Provocări pedagogice în proiectarea programelor de elearning”. În: Elearning
România,2011.Online„elearning.ro/provocari-pedagogice-in-proiectarea-programelor-de-
elearning”
Petre Botnariuc ***, Școala online – elemente pentru inovarea educației”, Editura Universității
București, 2020. Online : unibuc.ro/wp-content/uploads/2020/05/Scoala_Online_ Raport_aprilie_2020-
.pdf

340 / 586
 EDUCAȚIA INCLUZIVĂ - DEZVOLTAREA DE ATITUDINI POZITIVE
ÎNTRE ELEVI, PĂRINȚI ȘI COMUNITATE

Mocanu Janeta Gabriela,

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr.2 Municipiul Ploiești

Provocarea educației incluzive este de a satisface nevoile speciale ale tuturor copiilor cu sau fără
dizabilități. Includerea nu este un proces ușor. Este nevoie de multă luptă și angajament pentru a depăși
barierele, în principal cele atitudinale dar și sociale. Educația incluzivă se poate dezvolta doar într-un
sistem care generează ideologie incluzivă. Deci, oamenii trebuie să își schimbe atitudinile negative față de
educația incluzivă.
Într-adevăr, s-ar putea întâmpina probleme practice, incluzând copiii cu diverse nevoi
educaționale. Dar de cele mai multe ori, aceste dificultăți au mai mult de-a face cu schimbarea atitudinală.
Profesorul joacă un rol semnificativ pentru a aduce o atitudine pozitivă în rândul elevilor față de
educația incluzivă. Dacă profesorul urmează abordările de mai jos în predare, el aduce cu siguranță
atitudini pozitive elevilor față de educația incluzivă.
Abordarea elev-elev:
Strategia de abordare elev-elev dezvoltă o atitudine pozitivă în rândul elevilor față de educația
incluzivă. În această strategie, un copil care nu are probleme în a învăța un concept în mod individual este
asociat cu unul care are dificultăți într-o anumită zonă academică.
Învățarea prin cooperare:
Învățarea prin cooperare este o metodă de dezvoltare a atitudinii pozitive față de educația
incluzivă la elevi. Elementele principale implicate în această tehnică sunt: interdependența pozitivă sau
sentimentul că atingerea obiectivului individual se bazează pe performanța tuturor membrilor grupului,
responsabilitatea proprie a elevului, interacțiunea față în față cu colegii, utilizarea abilităților sociale și
implicarea unui grup ca întreg în realizarea unei sarcini academice date.
Copii care îi susțin pe copii:
Copiii trebuie să fie implicați activ în tranziția către o școală favorabilă incluziunii, deoarece sunt
părți interesate cheie. Adesea, copiii nu își tratează colegii cu dizabilități cu respect. Pentru a se asigura că
elevii învață să lucreze și să se joace împreună, trebuie să li se ofere cunoștințele de care au nevoie. Sălile
de clasă incluzive necesită structură și organizare pentru a facilita elevilor să învețe împreună. Calea de
urmat cu elevii este următoarea:
- Elevii trebuie să fie pregătiți să-i întâmpine pe noul copil,
- Copiii își îmbunătățesc învățarea lucrând împreună, deoarece cel mai bun mod de a învăța este
să-l înveți pe altul,
-Elevii trebuie să aibă înțelegere și cunoștințe pentru a putea lucra împreună,
-Copiii au nevoie de oportunități sociale pentru a interacționa cu colegii, pe lângă studiile lor
academice,
-Este util ca elevii să-și recunoască propriile puncte forte în învățare, toți copiii învață diferit.
Pentru un program de incluziune ideal, cadrele didactice este necesar sa acorde o maximă
importanța implicării părinților. Acest lucru permite schimbări de atitudine la părinți asupra problemelor
legate de dizabilități.
Este esențial ca părinții să fie conștienți de obiectivele educației incluzive. Părinții copiilor cu
dizabilități sunt protectori, îngrijorați de faptul că copilul lor va fi tachinat, lăsat afară și nu va primi
educație de calitate într-un cadru incluziv. În același timp, părinții obișnuiți nu doresc să-și învețe copilul
lor în sala de clasă incluzivă.
Este responsabilitatea școlii să ofere părinților informații și să îi liniștească. Școlile să beneficieze
de părinți implicați, cărora le pasă de educația copiilor lor. A aduce o atitudine pozitivă în rândul
părinților față de școlile de educație incluzivă îi poate face pe părinți să conștientizeze următoarele
lucruri:
-Copilul lor educat în școala incluzivă își poate îmbunătăți abilitățile sociale și realizările
academice,
-Cercetările indică faptul că, dacă familia participă la educația copilului, copilul se descurcă mai
bine la școală,

341 / 586
 -Părinții trebuie să pregătească copilul care intră într-o școală incluzivă, deoarece teama de
necunoscut este puternică,
-Copiii provocați au nevoie de avocați, părinții sunt cel mai bun avocat al copilului,
-Pentru a reuși în școală, copiii au nevoie de sprijin, iar familiile trebuie să comunice în mod
eficient nevoia de sprijin școlii,
-Părinții și profesorii trebuie să lucreze în colaborare pentru a dezvolta planuri individuale de
educație pentru copiii lor.
Incluziunea este o filozofie socială și educațională. Cei care cred în incluziune cred, de
asemenea, că toți oamenii sunt membri valoroși ai societății.
Implicarea comunității în planificarea activităților și furnizarea de servicii precum educație,
sănătate și formare profesională este crucială pentru consolidarea capacității locale.
„Educația incluzivă” se dezvoltă în comunitate în următoarele moduri:
- Politicile educaționale trebuie să fie capabile să permită tuturor să își găsească locul în
comunitatea căreia îi aparțin în primul rând și să li se acorde în același timp mijloacele de a deschide alte
comunități.
-Comisia internațională pentru educație pentru secolul XXI amintește că politicile educaționale
trebuie să fie concepute astfel încât să nu devină o altă cauză a excluziunii sociale și că școlile ar trebui să
încurajeze dorința de a trăi împreună. [UNESCO, 1990]
-Pentru a dezvolta o atitudine pozitivă în societate, să existe asistenti sociali responsabili pentru
crearea legăturii dintre școală și comunitate și care să mobilizeze cu succes forțele comunității pentru a
sprijini incluziunea
-Colaborarea cu autoritățile sociale și de sănătate locale pentru a oferi servicii și pentru a educa
elevii și familiile acestora cu privire la problemele pertinente.
-Păstrarea unei politici „uși deschise” în școală care invită membrii comunității și factorii de
decizie să se implice în școală și în misiunea acesteia.
Educația incluzivă este o mișcare mondială care transformă sistemul educațional. Educația
incluzivă este o nevoie reală, dar implică în primul rând schimbări de atitudine.

342 / 586
 MITURI SI REALITATE DESPRE LEADERI ȘI LEADERSHIP

Profesor: Modi Kinga

Unitatea: Școala Gimnazială Olosz Lajos Adea

Leaderii se nasc leaderi, nu devin leaderi – in realitate arta de a conduce poate fi dobândită,
dezvoltată. Nu e ușor, dar e posibil să inveți să devii leader. Capacitatea de a conduce nu e un talent
rar. In realitate toți oamenii au potețial, iar leadership-ul este treaba tuturor. Leadershipul autentic este cel
impărtășit.
Leadershipul se poate manifesta numai la nivele de vârf – in realitate leadership-ul ține de
moment, de situație. Un simplu muncitor poate să intre in rol de leader atunci cand propune o soluție și
ideea lui este acceptată și urmată de ceilalți (inclusiv de șeful lui).
Leaderul controlează, manipulează – in realitate leaderii atrag, conving si nu forțează, nu obligă;
leaderii inspira, nu ordonă, permit și valorizează, nu limitează și nu descalifică; leaderii crează și
provoacă, nu manipulează.
Stilul cel mai bun de leadership – in realitate există rezultate asemănătoare la stiluri diferite
pentru că stilul nu inseamnă unde ajung, ci cum ajung; fiecare om are un stil propriu, unic.
Leaderul n-are voie să greșească – complet fals, in realitate erorile sunt prezente in viața
leaderilor, doar că ei, în general știu să le abordeze ca feedback la acțiunile lor și nu ca pe niște catastrofe.
Greșelile sunt considerate de ei ca ocazii de a face altfel lucrurile și de a învăța.
Leaderul ia intotdeauna decizia cea mai bună, acționează întotdeauna cel mai eficient – ar fi
minunat dacă s-ar intampla așa; in realitate, și leaderii sunt supuși greșelilor, dar au flexibilitate suficientă
încât să-și poată reconsidera deciziile, consecvență suficientă ca să-și poată atinge obiectivele, suficientă
integritate ca să-și poată asuma responsabilitatea și suficientă indrăzneală ca să-și asume riscul de a lua
decizii mai puțin reușite.
Șeful este leader – în realitate oamenii nu urmează titlurile, ci oamenii; titlul/poziția nu conferă
leadership.
Leadership inseamnă doar leaderul singur – in realitate nu poți fi leader dacă nimeni nu te
urmează; leadership = leader + oameni care îl urmează; followership-ul se câștigă nu se obține de-a gata.
Odată ajuns leader, pentru totdeauna vei fi leader – in realitate, nu toată lumea te va urma.
Oamenii sunt foarte diferiți și văd lucrurile într-o manieră absolut personală. Intotdeauna vor exista
persoane care vor avea opinii diferite si perspective diferite, iar aceasta va duce la divergența intențiilor și,
uneori a acțiunilor. Astfel de persoane nu-i vor urma pe leaderi sau nu-I vor urma intotdeauna.

Cu toţii ne naştem cu seminţele leadership-ului în noi, chiar dacă unii se nasc mai dotaţi decât
alţii. Pentru a deveni un lider în manifestare e nevoie să dezvoltăm şi să consolidăm aceste seminţe, care
ulterior vor deveni abilităţi, şi mai târziu ne vor descrie personalitatea. Aşa cum orice sămânţă are nevoie
de o perioadă de germinare, aşa şi abilităţile au nevoie de timp, de atenţie şi de un mediu propice pentru a
se dezvolta. Un lider se dezvoltă zilnic, nu într-o zi.
Dacă mă uit la realizările mele de până acum, atât pe plan personal cât şi profesional, observ că
toate au urmat un proces, o investiţie constantă şi zilnică, fie că vorbesc de bani, timp, energie, sau orice
alt tip de resurse. Când m-am urcat prima dată pe bicicletă, nu ştiam prea mult cum funcţionează şi ce ar
trebui să fac că să-mi menţin echilibrul. Şi totuşi, ştiam că pot, că am abilităţile undeva acolo, în interiorul
meu. Exista încrederea că dacă voi continua să exersez, la un moment dat o să pot pedala fără sprijin
exterior şi fără să mai cad la fiecare cinci metri. Şi mai exista un ingredient cheie: faptul că vedeam în

343 / 586
jurul meu prieteni care mergeau cu bicicleta fără teamă, cu lejeritate şi chiar cu plăcere. Asta îmi dădea
speranţa că şi eu pot ajunge să fac ce fac ei şi să mă bucur de călătorie.
Ceea ce îmi era destul de greu să accept, era faptul că aveam nevoie de timp, de un proces de
învăţare, de exerciţiu şi mai ales de încrederea în forţele proprii că voi reuşi. Şi în cele din urmă am reuşit.
Îmi amintesc și acum ziua în care am reuşit pentru prima dată să îmi menţin echilibrul şi să mă bucur de
călătoria cu bicicleta. Aceea a fost ziua mea de victorie în care am cules roadele procesului de dezvoltare
a abilităţilor de mers cu bicicleta.
Nu am devenit un om de succes peste noapte, ci am lucrat și încă mai lucrez în fiecare zi că să pot
dezvolta nişte “seminţe” latente în interiorul meu. Aşa cum spune o veche zicală “Campionii nu devin
campioni pe ring – acolo primesc doar recunoaşterea”. La fel și eu am devenit un “campion” dar nu în
ziua în care am reuşit să îmi menţin echilibrul, ci în toate zilele de până atunci când am mai căzut, când
m-am ridicat şi am continuat să exersez, când am depăşit înfrângerile şi am urmat modelele de reuşită din
jur.
Extrapolând acest exemplu la ştiinţa conducerii, lucrurile stau exact la fel: voi putea fi recunoscut
ca lider după ce am investit timpul, energia, banii, atenţia şi orice alte resurse necesare pentru a avea o
influenţă pozitivă asupra oamenilor din jurul meu astfel încât aceştia să mă urmeze pentru că mă respectă
şi nu pentru că trebuie.
Nu sunt într-o poziţie formală de conducere a unei echipe, dar zilnic mă regăsesc în situații de
conducere nonformală. Sunt urmat de cei cu care lucrez, sau cu care mă înconjor, astfel este necesar să
îmi dezvolt abilităţile care stau la baza ştiinţei conducerii. Dezvoltarea acestora – integritatea, încrederea
în sine şi în ceilalţi, intuiţia, influenţa, disciplina, viziunea, respectul, şi lista poate continua reprezintă
exact procesul pe care l-am urmat atunci când am învăţat să merg cu bicicletă, raportându-mă la un alt
nivel de complexitate şi conştientizare.
Într-una din cărţile fundamentale despre leadership, John C. Maxwell spune că “A deveni lider
este un proces care seamănă cu investiţiile la bursa de mărfuri. Dacă speri ca într-o zi să faci avere, nu vei
avea succes” . Ceea ce faci zilnic va face diferenţa pe termen lung, şi nu încercările sporadice, din când în
când, de a-ţi creşte influenţa faţă de oamenii din jurul tău.
Există mituri conform cărora avem nevoie de o experienţă de zeci de ani în administrarea
oamenilor şi proceselor pentru a fi lider, însă dacă ne uităm mai atent în realitatea zilelor noastre vom
observa oameni de succes, care influenţează pozitiv vieţile a milioane de oameni la doar 32 de ani. Este
cazul lui Mark Zuckerberg, care la doar 20 de ani a pus bazele unei afaceri care valorează în acest
moment 1,2 miliarde de dolari. Şi totul a început cu influenţa pe care Mark a exercitat-o asupra
apropiaţilor lui care au crezut în ideea de a avea un “catalog de nume şi adrese” căruia studenţii îi spuneau
“Facebook”.
Totuşi, cel mai nefericit mit este cel al “liderilor la microunde” care cred că urmând un program
intens de dezvoltare de 2 sau 3 luni, reuşesc să devină lideri de succes . Ei doar încep un proces de
creştere, dar adevărata muncă se întâmplă zi de zi.

De cât timp am nevoie că să devin lider?

Exact de atât timp cât este necesar pentru ca cei cu care mă înconjor să mă urmeze atunci când le
propun viziunea mea. Dacă oamenii vor fi dispuşi la un efort în plus, la a răspunde chemării mele pentru o
cauza mai înaltă doar pentru că ei cred şi se bazează pe viziunea mea, atunci pot spune că sunt pe drumul
cel bun în devenirea mea de lider.
Acest timp necesar este influenţat de mai mulţi factori. Unul dintre ei îl reprezintă momentul de
start: de când decid să investesc conştient şi intenţionat în dezvoltarea talentelor mele de lider. Este ca
atunci când vreau să am flori în grădină sau în ghiveci şi ştiu că întâi de toate am nevoie să plantez
seminţele pentru acele flori pe care să le îngrijesc pe tot parcursul creşterii lor.
Practic, totul începe cu decizia mea de a avea rezultate noi în viaţă, sau în “grădina” mea, dacă ar
fi să urmăm analogia de mai sus.
Alţi doi factori esenţiali sunt perseverenţa şi disciplina cu care aleg să includ în agenda mea
zilnică momente relevante pentru a-mi dezvolta abilităţile de conducere. Un simplu exemplu ar fi ca cel

344 / 586
puţin 1 dată/zi să ascult mai mult decât vorbesc atunci când interacţionez cu echipa mea. Pare facil, dar nu
întotdeauna reușesc să-l las pe cel din fața mea să termine ce are de spus fără să îl întrerup. Am putea
vorbi o zi întreagă despre componenta ascultării în procesul de comunicare.
Lista factorilor ce îmi influenţează “viteza” cu care mă dezvolt în rolul de lider cuprinde şi
puterea de a învăţa din greşeli, nivelul stimei de sine, alegerea unor modele de succes şi implicit, a unui
mentor, abilitatea de a stabili relaţii armonioase şi nu în ultimul rând, gradul meu de motivaţie pentru a-mi
dezvolta abilităţile cu care m-am născut.
Concluzionând, pot să devin lider doar dacă sunt dispusă să urmez un proces ce presupune
asumarea investiţiilor, sacrificiilor, eşecurilor, lecţiilor şi mai ales asumarea deciziei de a mă dedica
exprimării abilităţilor de lider din mine.

345 / 586
 BENEFICIILE ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVÂȚARE PRIN JOC
Prof.Moldovan Cătălina,

Grădinița nr.73, București

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".
Tânărul cântă:
"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (Lucian Blaga – „Trei fețe”, din volumul Poemele luminii)

Învățarea prin joc este considerată cea mai eficientă și plăcută formă de învățare, mai ales pentru copii,
dar ea aduce în același timp și unele beneficii suplimentare în dezvoltarea copilului. Astfel că:
 Jocul permite o învățare intrinsecă, motivantă și pozitivă - Joaca în sine presupune pentru copil o
explozie de simțuri și trăiri, care îl determină să se deschidă către noi experiențe. Copiii nu se
joacă pentru a învăța. Tocmai de aceea, utilizând jocul ca metodă de învățare, profesorul îî va
determina să învețe din mecanismul jocului în sine. Jocul, experimentarea și bucuria sunt o
fereastră de oportunitate pentru a crea motivație și stimuli care să conducă direct la învățare.
 Jocul contribuie la îmbunătățirea abilităților motorii - Dezvoltarea timpurie a copilului este
dominată de abilitățile motorii globale, ceea ce presupune dezvoltarea musculaturii grosiere și
fine a organismului. Jocurile de mișcare sunt esențiale în această perioadă, nu numai pentru
dezvoltarea musculară, precizia și coordonarea mișcărilor , cât și pentru canalizarea și
consumarea energiei specifice vârstei.
 Învâțarea prin joc poate contribui la dobândirea abilităților sociale - Când învățarea se realizează
în grup (metoda proiectului, posterului etc), ajută la îmbunătățirea abilităților sociale ale copiilor.
Activitatea în sine implică acțiuni precum cooperarea, autocontrolul, respectul și abilitățile de
comunicare. Copiii cunosc și acceptă regulile jocului pe care urmează să le joace. Acest lucru
stimulează respectul și conștientizarea faptului că pentru a atinge un obiectiv ei trebuie să
coopereze și să muncească în echipă. Pentru copiii mai mici învățarea prin joc reprezintă o
oportunitate de a înlocui neîncrederea în sine și timiditatea cu motivație, placere,dorință de
implicare.
 Învățarea prin joc favorizează dezvoltarea gândirii creative – Creativitatea este strâns legată de
gândirea divergentă care explorează multiple soluții pentru o problemă și generează ideile
creative. Multe studii au descoperit că jocul este adesea asociat cu gândirea divergentă.
Într-unul dintre studii, pentru a testa această asociere, cercetătorii au repartizat în mod aleatoriu
52 de copii, cu vârste cuprinse între șase și șapte ani, pentru a desfășura două activități. În prima
activitate, copiii au copiat un text de pe tablă. În a doua, copiii s-au jucat cu plastilină. Mai târziu,
toți copiii au fost rugați să realizeze un proiect creativ. Un juriu format din zece membri a
constatat că proiectele copiilor care s-au jucat cu plastilină au fost mai creative decât ale celor din
primul grup.
 Promovează controlul impulsurilor și reglarea emoțiilor - Autoreglarea este o abilitate esențială
pentru pregătirea școlară. Copiii care posedă această deprindere își pot aștepta rândul într-o
conversație, pot rezista tentației de a lua obiecte de la alți copii, își controlează emoțiile mai puțin
bune și fac față situațiilor provocatoare. În momentul în care o persoană este relaxată, rețelele
neuronale de învățare sunt activate și acest lucru crează momente oportune învățării. Când copilul

346 / 586
 se joacă, el simte plăcerea experiențelor plăcute pe care le trăiește, ceea ce conduce la apariția
unuia climat propice relaxării și atenuării frustrărilor. Reglarea emoțiilor nu este esențială doar
pentru succesul școlar, ci contribuie și la o viață socială reușită, atât în în copilărie, cât și la
maturitate.
 Îi învață pe copii lecții de viață - jocul îi ajută pe copii să își dezvolte capacitatea de a rezolva
diverse probleme. Atunci când copiii își imaginează că întâmpină dificultăți în timpul jocului, ei
învață să facă față problemelor în felul lor. De asemenea, au oportunitatea sigură de a se pregăti
pentru viitoare abilități și roluri sociale. Mai departe, acest lucru va avea un impact semnificativ
în dezvoltarea gândirii abstracte.

Bibliografie:

- Calotă Emilia – Psihopedagogia jocului – Suport de curs

- https://tzitzi-poc.ro/importanta-jocului-9-beneficii-uimitoare/
- https://baby.unica.ro/p-5-beneficii-ale-jocurilor-educative-si-invatarii-prin-joc-2238423.html

347 / 586
 ACTIVITĂȚI DIN CADRUL DISCIPLINEI OPȚIONALE
DESFĂȘURATE ÎN ȘCOALA ONLINE

Moldovan Lucreția Rodica

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr.2 Bistrița

Activitatea noastră din cadrul disciplinei opționale “România e acasă pentru toți” a
continuat și în online, urmărind să mențină dezvoltarea copiilor, iar cei mici au descoperit într-un ritm
intens formatul digital și utilizarea acestuia în scop academic.
Activitățile școlare știm că joacă un rol esențial în formarea personalității sau a unor
anumite competențe ale copilului, atât pentru succesul lui, cât și pentru o dezvoltare personală și
socială armonioasă.
Competența interculturală privită în context educațional, se referă la acea capacitate
specifică de a relaționa în cele mai bune condiții cu elevi care provin din medii culturale și sociale
diferite, valorizând diferențele și prezervând similaritățile culturale între oameni, familii și comunități.
Competența interculturală mai înseamnă și să vrei și să poți reacționa eficient la elevii care provin din
astfel de medii, să le dai încredere și să-i faci să privească cu mândrie apartenența lor, să fie conștienți
de valoarea intrinsecă din sânul etniei lor și să fie deschiși către perspectivele și frumusețea adusă de
cultura altor grupuri culturale.
Diversitatea existentă la nivelul clasei mele de elevi nu înseamnă doar diversitate etnică,
rasială sau de gen, ci, și o diversitate de nevoi ale elevilor. În cadrul procesului de învățare,
manifestarea și dezvoltarea competenței interculturale va depinde în mare măsură de disponibilitatea
profesorului în crearea unor variate și multiple oportunități pentru învățare. De asemenea, o mare
importanță trebuie acordată de profesor și următoarelor aspecte:
- crearea unei relații adecvate cu elevii, părințíi sau aparținătorii acestora, relație bazată pe
încredere, respect, corectitudine și empatie;
- respect pentru mediul social și cultural de unde provine elevul;
- ajutor acordat elevilor pentru a se dechide spre oportunitățile oferite de accesul la cultura
altor grupuri etnice, fără să piardă din vedere menținerea identității culturale a elevului (atunci când
acesta trăiește în medii culturale diferite);
- accent pe diferențele individuale în învățare, nu pe cele date de apartenența la un anumit
grup cultural.
La nivelul clasei mele de elevi, clasa a IV-a/DMU, Centrul Școlar de Educație Incluzivă
nr. 2 Bistrița, am propus un CDȘ (curriculum la decizia școlii) pe tema interculturalității, elevii mei
având etnii diferite (români, maghiari și romi). Nu voi afirma că mi-a fost extrem de ușor, dimpotrivă,
am investit mult, mult timp și chiar și mai multă energie în ceea ce privește căutarea și selectarea
materialelor care au compus acest CDȘ, sugestiv intitulat“România e acasă pentru toţi”.
Activitățile planificate în cadrul proiectului”România e acasă pentru toți”au ca scop
sensibilizarea copiilor în materie de diferențe culturale și entice, de a oferi un cadru de discuție între
copii de etnii diferite, de confruntare a prejudecăților, de dezvoltare a abilităților pentru crearea unui
mediu de acceptare reciprocă.
A fost foarte dificil să am acces la materiale scrise din cultura romilor, sunt prea puține
aceste “povești scrise” în formă tipărită, atât în cadrul Bibliotecii Județene”George Coșbuc”din
Bistrița, cât și la nivelul de biblioteci de școli/licee din oraș sau Biblioteca Casa Corpului Didactic
Bistrița. Dar nu am renunțat și am insistat în continuare, iar și iar. Am descoperit astfel minunata și
fermecata lume a basmelor țigănești, care au cunoscut lumina tiparului sub atenta îngrijire a doamnei
Viorica Huber, care a cules materialul și l-a adaptat în valoroasa sa carte”Basme țigănești”. Am
adaptat textele la nivelul de înțelegere al elevilor și la vârsta acestora și am prezentat aceste texte în
cadrul orelor online de la disciplina opțională (o oră pe săptămână).
Toți elevii au primit sarcina de a căuta obiceiuri/ritualuri/povești țigănești/
maghiare/românești reprezentative pentru ei, care i-au impresionat sau care le-a adus un lucru inedit
de aflat despre cultura respectivă. Ei au realizat prezentări în mediul virtual, au adus fotografii care

348 / 586
înfățișau portul popular, au filmat alături de părinți modalități de preparare a unor feluri de mâncare
tradiționale sau specifice etniei lor, au scris compuneri despre un străbun de-al lor și le-au citit tuturor,
au îmbrăcat costume populare și am avut un concurs online de artă vestimentară etc. Într-una dintre
aceste ore online desfășurate, am avut ca invitată pe bunica unui băiat din clasa mea. Nu știam, de
exemplu, până acum, că romii, în noaptea de trecere dintre ani, se întâlnesc la miezul nopții și aprind
un foc magnific.
În căutările mele am dorit să aduc în prim plan figuri reprezentative ale culturii rome ,
oprindu-mă asupra distinsului dirijor Ion Voicu și a scriitoarei de origine romă Bronislawa Wajs
Papusza.(Păpușa). După ce au aflat lucruri despre aceste personalități culturale, elevii au adus în
lecțiile online fragmente din piese musicale, au scris ce au dorit despre aceste personalități, și nu
numai despre ele, și au prezentat în fața tuturor materialele respective, prin partajare de ecran, chiar
dacă suntem în învățământul special, la nivel de clasa a IV-a, mulți dintre elevii mei au abilități
digitale care m-au uimit și pe mine. Alți elevi de tnie romă au selectat date despre comunitățile
profesionale ale romilor: căldărari, ţigani de mătase, caştalii, lăutarii și le-au prezentat în fața
celorlalți.
A găsi materiale din literatura maghiară scrisă a fost infinit mai ușor. Mama și sora unuia
dintre elevii mei de etnie maghiară mi-au pus la dispoziție un vast material tipărit. Au scanat
documentele și mi le-au trimis. Am cerut ajutorul surorii băiatului pentru a-mi traduce materialele
scrise în limba maghiară. În cărțile de literatură maghiară (povești, nuvele, poezii despre obiceiuri si
datini proprii maghiarilor) am descoperit o lume fascinantă, plină de încărcătură emoțională pentru
cititor. Ritualuri străbune găsite în cărți vechi, precum “gătirea miresei “, sărbătoarea de Paște, m-au
emoționat profund, atât pe mine cât și pe elevii mei.
În elaborarea tematicii pentru români am dorit să aduc în actualitate figura unui ilustru
fotograf român din perioada interbelică, fotograful Adrian Roșu (acesta a locuit pentru o perioadă în
Bistrița), lumea minunată a basmelor populare românești și jocurile populare românești,cunoscute sau
mai puțin cunoscute (Hațegana, Dansul călușerilor, De-a lungul etc.).
Am dorit să ofer un model de comportament demn elevilor mei, prin prezentarea
“ultimului dac liber”-povestea lui Daniel Leș, un olar cu meșteșug din inima Maramureșului, apreciat
și lăudat în expoziții mari din capitale europene.
Din tematica disciplinei opționale nu puteau lipsi temele interculturale. Am optat pentru
următoarele titluri:
- Interculturalitate și civilizație la Bistrița;
- Maghiarii, sașii și romii din Bistrița;
- Festivalul Internațional de folclor de la Bistrița-„Nunta Zamfirei”;
- Personalități culturale: Ella Veres- scriitoare, performer și artistă multi-media din România;
- Expozițíi culturale;
- Bucătărie românească/maghiară/țigănească.
Elevii mei au navigat pe internet căutând lucruri interesante din cultura acestor etnii,
informații privind obiceiuri și tradiții, locuri frumoase din România, urme ale trecutului în aceste
locuri neștiute de mulți dintre noi, indiferent de apartenența la un grup etnic, majoritar sau minoritar.
Într-o astfel de explorare în imensul spațiu virtual, am aflat că există un loc minunat în țara mea,
România cea dragă sufletului meu, un sat denumit Rimetea, un loc unde “soarele răsare de două ori”!
Iar astfel de locuri există în multe alte părți din țara noastră, farmecul lor i-a atras și i-a cucerit pe
elevii mei.
Am adaptat multe dintre textele pe care le-am considerat adecvate particularităților de
vărstă ale elevilor mei, texte provenite din diverse surse precum: articole din ziare (tipărite sau
online), din reviste, din lecturi, povești, povestiri, poezii, la acestea adăugându-se povestirile orale din
partea unor persoane binevoitoare, mame ale copiilor, bunici, frați și surori, care au fost invitate să
participle alături de copii în cadrul întâlnirilor online etc.
Ca o concluzie, în toată această dureroasă și dulce“facere și expunere”a disciplinei
opționale “România e acasă pentru toți”, am reușit un lucru admirabil, zic eu, și anume că toți elevii
mei au devenit mult mai conștienți de valorile culturale ascunse în sânul fiecărui grup cultural și cu
adevărat mândri atunci când le prezentam aspecte necunoscute până acum lor din propria etnie,
povești incredibile despre oameni care au trecut pe aici, oameni care au lăsat o urmă valoroasă, un
adevărat tezaur de frumusețe, adevăr și miracol în urma lor. Povești adevărate despre oameni minunați

349 / 586
care au trait sau trăiesc printre noi, cu suflete calde și nobile. Povești despre trecutul lor, despre locuri
frumoase, despre oameni ca ei și despre oameni diferiți de ei, dar la fel de sensibili și cu suflet mare,
toți ființe umane ale aceluiași drag Pământ. Povești despre viitor pe care le vor scrie chiar ei într-o
bună zi, am certitudinea și tot curajul să afirm acest lucru!

Bibliografie:
1. Bernat,S.E., ” Educație multiculturală, Ghid metodologic“, 2006, Fundația CRDE.
2. Chiș, V., “Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competențe“, Cluj-Napoca,
Editura Casa Cărții de Știință.
3. Ciolan, L., “Pași către școala interculturală“, 2000, Editura Corint, București.
4. Dasen,P., Perregaux, C., Rey, M. “Educația interculturală“, 1999, Iași, Editura
Polirom.
5. Duda, V., Gaiu, C., Klein, G., Toma, N., “Cultură și civilizație la Bistrița“-carte
pentru ciclul primar, 2012, Bistrița.

350 / 586
 RELAȚIA COPIL-PĂRINTE, COPIL-EDUCATOR, ÎN PLANUL
RESPECTĂRII DREPTURILOR COPIILOR

Profesor pentru învățământul preșcolar Moroianu Georgiana,

Grădinița nr.273, București, Sector 6

Având în vedere vârsta fragedă a copiilor care abia intră în grădiniță, lipsa capacității de
discernământ, de apărare, grădiniței îi revine sarcina de a face cunoscute preșcolarilor și familiilor lor
drepturile de care se bucură copiii în societate, dar și obligațiile pe care le au.
Copilăria își afirmă valoarea prin respectare drepturilor și obligațiilor specifice vârstelor. Copilul
trebuie să fie liber să se joace, să primească o educație de calitate, să crească sănătos, să fie tratat fără
prejudecăți. Dacă vrem ca drepturile cetățenilor adulți să fie respectate, trebuie să învățăm respectarea
drepturilor copiilor, pentru a-i forma în acest spirit. Pentru copii nu este suficient să verbalizăm ce este
bine sau ce este frumos, ei au nevoie de modele din mediul apropiat:
 La grădiniță, lecturile literare dau posibilitatea desfășurării unor discuții despre drepturile
copiilor și oferă punctul de plecare spre dezbaterea dreptului la viață și la satisfacerea nevoilor primare ale
existenței, dreptului la educație, dreptului la protecție specifică împotriva abuzului și a exploatării.
 În familie, viața unui copil poate fi perturbată sau chiar afectată sever de evenimente sau
situații nefericite: deces al unuia/ambilor părinți, neînțelegeri, certuri între părinți, divorț, violeță
conjugală, exploatare, lipsa de protecție/ asistență medicală/sociala. Viața copilului poate însă cunoaște
influiențe pozitive marcante prin evenimente relativ comune ce prezintă nemijlocit modele
comportamentale: vizite, întâlniri, petreceri, participarea alături de părinți la indeplinirea obligațiilor
sociale/cetățenești, situații în care copilul percepe modul în care îi sunt respectate drepturile la un nume,
la o cetățenie, la o familie, la odihnă și timp liber, dreptul de a se juca și de a practica activități recreative
proprii vârstei.
Unele evenimente pot deranja superficial viața copilului, altele însă pot provoca crize grave care
le afectează profund existența. Nu este suficientă dorința de a fi părinte și de a fi un părinte bun, pentru a
răspunde la toate nevoile copilului tău, iar propria experiență de copil nu este întru totul transferabilă în
educația propriului copil. Este firesc ca părinții să încerce să ferească copiii de situațiile periculoase
intervenind, în general, instinctul natural al adultului de a ocroti un copil, de a-l proteja în fața unor
posibile traume psihice sau fizice.
Părinții trebuie să-și percepă, în mod realist, copilul așa cum este el.
 Să nu percepem copilul în funcție de starea noastră și felul în care atitudinile și
comportamentul copilului ne afectează.
 Să nu atribuim copilului, defectele pe care le-am observat la persoane apropiate, din
partea cărora am avut dezamăgiri și pierderi și nici calități imaginare.
 Să nu dăinuie o perioadă lungă de timp aprecierile negative asupra copilului deoarece el
își poate diminua stima de sine, chiar își poate însuși în mod eronat comportamentele negative sau
defectele atribuite sau se va supraaprecia, dăunându-i în viitor.
Părintele trebuie să satisfacă nevoile copilului și nu invers.
 Să nu așteptăm de la copii înțelegere, liniște, ajutor, proiectându-l într-un mic adult,
capabil să ne servească.
 La vârsta lui nu poate să ofere înțelegere, liniște sau ajutor, pentru simplul motiv că el
este cel care are nevoie de aceste lucruri în propria-i formare.
Copilul trebuie înțeles în funcție de vârsta lui cronologică și mentală.
 Să nu cerem copilului să facă ceva ce nu este capabil să facă la vârsta lui.
 Putem interacționa pozitiv cu copilul prin joc, prin dialog, prin ascultare.
 Respingerile repetate, criticile frecvente la adresa lui, pedepsele aspre și frecvente
împiedică buna dezvoltare psihică și comportamentală a copilului, cu posibile repercursiuni în viitor.

351 / 586
 Separarea părinților este resimțită ca o experiență dureroasă, amară.
 Părinții despărțiți trebuie să fie sinceri și să spună copilului adevărul, fără a-l încărca cu
detalii de neînțeles pentru el.
 Copilului să i se explice că deși unul dintre părinți va locui în altă parte, el nu va pierde
dragostea lui.
 Nu trebuie denigrat celălalt părinte în fața copilului.
 Trebuie înțeleasă personalitatea copilului pentru a găsi calea cea mai potivită de
comunicare afectivă din partea fiecărui părinte.
Grădinița constituie un spațiu social de transmitere și asimilare de informații, dar și de modelare,
socializare. Alegerea grădiniței îi aparține familiei, care mai întâi vizitează și observă câteva aspecte:
copiii din grădiniță par fericiți, sunt suficiente jucării, există suficiente persoane pentru a se ocupa de ei,
calitatea alimentației și actul educațional sunt corespunzătoare.
A petrece ziua în afara familiei este primul prag psihosocial pentru copil, o experiență
socială majoră care îi poate declanșa teama de nepăsare și abandon din partea familiei. Aici principalul rol
îl are educatorul, care îi crează un mediu atractiv ambiental și psihic.
În privința respectării drepturilor copilului, educatorul nu trebuie să manifeste nici o
formă de abuz:
 Să nu supraîncarce programul zilnic și să prevadă o structură adecvată.
 Să nu aplice metode disciplinare inadecvate și să nu admonesteze brutal sau pe nedrept
copilul.
 Să comunice adecvat și să stimuleze cu copilul.
 Să trateze fără discriminare toți copiii din grupă.
 Dacă în grupă există copii cu Ces, nu trebuie să-i marginalizeze, trebuie să colaboreze
eficient cu familia.
Nu găsim cuvinte mai profunde, cu un mesaj permanent actual, decât în binecunoscutul poem al
lui Dorothy Law Nolte Copiii învață ceea ce trăiesc: „Dacă copilul trăiește cu critica/Va învăța să
condamne./Dacă copilul trăiește cu ostilitate/Va învăța să se lupte,/Dacă copilul trăiește cu zeflemea,/Va
învăța să fie timid.”

BIBLIOGRAFIE:
Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2011.

352 / 586
 METODA PREDĂRII ÎN ECHIPĂ-BUNE PRACTICI

Motoca Anca-Elena

Profesor pentru învățământul primar

Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga”,Bacău

Metodele de învăţământ reprezintă modalităţile sistematice de lucru de care se pot

servi profesorii în activitatea de instruire şi elevii în cea de învăţare, capabile să
conducă la rezolvarea obiectivelor pedagogice propuse. Alegerea uneia sau alteia din metode de
către profesor, depinde de mai mulţi factori subiectivi sau obiectivi, cum ar fi:- personalitatea
profesorului;- imaginaţia şi puterea lui de adaptare;- competenţa profesională;- capacitatea de reflexie
pedagogică şi de analiză. Pentru elev, m e t o d e l e d e î n v ă ţ ă m â n t a u r o l u l d e a - l
s p r i j i n i s ă parcurgă calea spre cunoaştere, spre dobândirea de noi comportamente care îi
sporesc valoarea personalităţii. În sens restrâns, metoda este o tehnică de care profesorul şi elevii
se folosesc pentru efectuarea acţiunii de predare-învăţare, ea asigură realizarea practică a unei
activităţi proiectate mintal, conform unei strategii didactice.Marshall McLuhan spunea că elevul
viitorului va fi un explorator. De aceea, el trebuie sa fie conștientizat de importanta învățării prin
cercetare, prin descoperire, de importanta realizării conexiunilor între diferitele discipline. În
contextul societății actuale, orice cucerire științifică trebuie transpusa în termeni didactici.
Predarea în echipă este o metodă didactică modernă care permite promovarea într-o
manieră concretă, a interdisciplinarităţii în învăţământ, asigurarea unor sinteze coerente pe o
anumită problematică, demersul având şi o mare forţă formativă asupra elevilor. Avantajele
acestui sistem de lucru sunt următoarele:elevii beneficiază de experiențe personale variate –
profesorii au domenii de expertiză diferite: unii pot fi pasionați de comunicare, alții de științe sau
de arte etc. ; elevii beneficiază de stiluri de predare diferite, ceea ce înseamnă o strategie de
reducere a rămânerilor în urmă la citit, socotit etc.; se acordă mai multă atenție fiecărui elev în
parte; copiii au în față un exemplu real de muncă în echipă;comunicarea cu părinții se face în
timp real și devine mai eficientă; întâlnirile pot fi mai dese, în funcție de nevoi; fiecare profesor
are un timp special destinat pregătirii activităților de învățare – dimineață sau după-amiază
metodică, timp în care se întâlnește cu colegii din sector – ceea ce înseamnă creșterea calității
activităților de predare – învățare – evaluare.
Predarea în echipă implică un grup de instructori care lucrează în mod intenționat, în mod
regulat și cooperativ, pentru a ajuta un grup de elevi de orice vârstă să învețe. Profesorii stabilesc
împreună obiective pentru materia pe care trebuie să o predea, proiectează o programă, pregătesc
planuri individuale de lecție, curriculum adaptat, plan de intervenţie personalizat (după caz),
predau elevilor și evaluează rezultatele. Aceștia împărtășesc opinii, se ”ceartă” unul cu celălalt și
chiar îi provoacă pe elevi să decidă ce abordare este mai bună.Lucrând ca o echipă, profesorii
modelează respectul față de diferențe, interdependența și abilitățile de rezolvare a conflictelor.

353 / 586
Membrii echipei stabilesc împreună obiectivele și conținutul care urmează a fi predat, selectează
materiale comune, cum ar fi texte și filme, și concep teste de evaluare pentru toți elevii ţinând
cont de dezvoltarea cognitivă a elevilor, în special a celor cu cerinţe educaţionale speciale
speciale din clasă.Renunțarea la modelul de învățământ unic, single-course, single-teacher, care a
fost acceptat pentru a fi încurajat, încurajează alte inovații și experimente. De exemplu, elevii pot
fi împărțiți după sex, vârstă, cultură sau alte interese, apoi recombinate pentru a stimula reflecția.
Programele de remediere și secțiunile de onoare oferă alte oportunități atractive de a pune la
dispoziție programe de învățământ adecvate și eficiente pentru elevii cu nevoi sau interese
speciale.
Aceștia pot aborda diferite abilități de studiu și tehnici de învățare. Învățarea în echipă
poate, de asemenea, să compenseze pericolul impunerii de idei, valori și mentalități asupra
minorităților sau a grupurilor etnice mai puțin puternice. Profesorii din diferite medii pot să se
îmbogățească cultural unul pe altul.Predarea în echipă răspândește responsabilitatea, încurajează
creativitatea, aprofundează prietenia și construiește comunitatea în rândul profesorilor. Profesorii
se completează reciproc. Aceștia împărtășesc perspective, propun noi abordări și pun la încercare
ipoteze. Ei învață noi perspective și intuiții, tehnici și valori. Elevii intră în discuții între ei în
timp ce dezbat, nu sunt de acord cu premisele sau concluziile, ridică noi întrebări și subliniază
consecințele.
Prezența unui alt profesor reduce problemele de personalitate ale profesorilor. În caz de
urgență, un membru al echipei poate participa la această problemă în timp ce clasa continuă.
Împărtășirea în procesul decizional stimulează încrederea în sine. Pe măsură ce profesorii văd că
se îmbunătățește calitatea predării și învățării, stima de sine creşte. Desigur, predarea în echipă
nu este singurul răspuns la toate problemele care afectează profesorii și elevii. Aceasta necesită
planificare, management calificat, dorința de a schimba riscul și chiar eșecul, umilința, spiritul
deschis, imaginația și creativitatea. Dar rezultatele merită.Lucrul în echipă îmbunătățește
calitatea predării, deoarece diverși specialiști abordează același subiect din diferite unghiuri:
teorie și practică, trecut și prezent, diferite genuri sau origini etnice. Nivelul forței de învățătură
este combinat, iar slăbiciunile sunt remediate. Profesorii „săraci” pot fi observați, criticaţi și
îmbunătățiți de ceilalți membri ai echipei într-un context neretenționat și de susținere. Evaluarea
făcută de o echipă de profesori va fi mai vizibilă și mai echilibrată decât introspecția și
autoevaluarea unui profesor individual.Învățarea în echipă nu este însă întotdeauna de succes.
Unii profesori sunt un tip rigid de personalitate sau pot fi legați de o singură metodă. Unora le
displace pur și simplu prezenţa celorlalţi profesori din echipă. Unii nu doresc să riște umilința și
descurajarea în eventualele eșecuri. Unii se tem că vor aștepta să facă mai multă muncă pentru
același salariu. Învățarea în echipă face mai multe solicitări în ceea ce privește timpul și energia.
Membrii trebuie să organizeze timpi convenabili pentru planificare și evaluare. Discuțiile pot fi
drenate și deciziile de grup durează mai mult. Regândirea materiei pentru a se potrivi cu metoda
de predare a echipei este adesea incomodă.
Problemele legate de predarea în echipă sunt numeroase și complexe. Nici un model unic
de predare în echipă nu va avea drept rezultat succesul pentru o anumită situație de predare.
Orice program de predare a echipei trebuie să fie personalizat pentru a se potrivi curriculumului,
profesorilor și elevilor. Chiar și în situațiile în care membrii echipei au predat anterior, grupurile
noi și distincte de elevi vor progresa prin intermediul programului de la un an la altul. Diferiți
cursanți vor influența axa curriculumului, direcția discuțiilor și interacțiunea instructorilor, ceea
ce creează o nouă experiență de învățare pentru toți cei implicați. De-a lungul literaturii de
specialitate despre predarea în echipă, inclusiv a reflecțiilor de la profesorii care s-au alăturat în

354 / 586
timpul carierei, anumite elemente cheie par să fie necesare pentru un program reușit de predare a
echipei: compatibilitatea membrilor echipei; angajamentul comun față de predarea în echipă și
comunicarea în curs de desfășurare; adaptarea conținutului sau curriculumului la viața reală; o
dorință puternică de a aprinde setea elevilor pentru cunoaștere. De asemenea, scopurile și
filozofiile programului, precum și rolurile cadrelor didactice și ale administrației trebuie să fie
bine definite. Deși, de la început, predarea în echipă va necesita în mod inerent mai mult timp și
va necesita mai multe compromisuri decât alte abordări educaționale, avantajele atât pentru
educatori cât și pentru elevi par să facă învățarea în echipă extrem de utilă. Timpul suplimentar
pe care îl implică dezvoltarea personalului și întâlnirile zilnice sau săptămânale oferă un mediu
de învățare mai bogat pentru elevi și profesori. Învățarea echipei poate face ca învățarea să
devină o cooperativă. Audierea a două sau mai multe perspective în sala de clasă încurajează
probabil stimularea intelectuală, întărirea noilor concepte și deschiderea spre o varietate de
perspective și interpretări, mai ales că recunoaștem nevoia de a respecta diversitatea,
perspectivele și mediile elevilor.
Bibliografie:
Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, ediţia a III-a, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti 1997.
Cerghit Ioan, Neacşu Ioan, Negreţ-Dobridor Ion, Pânişoară Ion Ovidiu, Prelegeri
pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
Dinamica grupului şi a echipei, A. Neculău, Editura Polirom, 2077
https://www.scribd.com/document/96187323/Dinamica-de-Grup-Si-Munca-in-Echipa

355 / 586
 Team teaching method-good practices
Motoca Anca-Elena
Teacher for primary education
"Nicolae Iorga" Gymnasium School, Bacău

The teaching methods represent the systematic ways of working that teachers can use in
the training activity and the students in the learning one, able to lead to the solving of the
proposed pedagogical objectives. The choice of one or the other of the methods by the teacher
depends on several subjective or objective factors, such as: - the teacher's personality, - his
imagination and adaptive power, - professional competence, - the capacity for pedagogical
reflection and analysis. For the student, the teaching methods have the role of supporting him to
follow the path to knowledge, to the acquisition of new behaviors that increase the value of his
personality. In a narrow sense, the method is a technique that the teacher and students use to
perform the teaching-learning action, it ensures the practical realization of a mentally designed
activity, according to a teaching strategy. Marshall McLuhan said that the student of the future
will be an explorer. Therefore, he must be aware of the importance of learning through research,
through discovery, the importance of making connections between different disciplines. In the
context of today's society, any scientific achievement must be translated into didactic terms.
Team teaching is a modern didactic method that allows the promotion in a concrete way,
of interdisciplinarity in education, ensuring coherent syntheses on a certain issue, the approach
having a great formative force on students. The advantages of this work system are the
following: students benefit from various personal experiences - teachers have different fields of
expertise: some may be passionate about communication, others science or arts, etc. ; students
benefit from different teaching styles, which means a strategy to reduce delays in reading,
counting, etc .; more attention is paid to each student; children face a real example of teamwork,
communication with parents is done in real time and becomes more efficient; meetings may be
more frequent, depending on needs; each teacher has a special time for the preparation of
learning activities - morning or methodical afternoon, during which time he meets with
colleagues in the sector - which means increasing the quality of teaching - learning - assessment
activities.
Team teaching involves a group of instructors who work intentionally, regularly and
cooperatively to help a group of students of all ages learn. Teachers jointly set goals for the
subject to be taught, design a syllabus, prepare individual lesson plans, tailored curriculum,
personalized intervention plan (as appropriate), teach students, and evaluate results. They share
opinions, "quarrel" with each other and even challenge students to decide which approach is
better. Working as a team, teachers model respect for differences, interdependence and conflict
resolution skills. Team members jointly set goals and content to be taught, select common
materials such as texts and films, and design assessment tests for all students taking into account
students' cognitive development, especially those with special educational needs. The
abandonment of the unique, single-course, single-teacher model of education, which has been
accepted to be encouraged, encourages other innovations and experiments. For example, students
may be divided by gender, age, culture, or other interests, then recombined to stimulate
reflection. Remedial programs and honor sections provide other attractive opportunities to
provide appropriate and effective curricula for students with special needs or interests. They can

356 / 586
approach different study skills and learning techniques. Team learning can also compensate for
the danger of imposing ideas, values and mentalities on minorities or less powerful ethnic
groups.
Teachers complement each other. They share perspectives, propose new approaches and
test hypotheses. They learn new perspectives and intuitions, techniques and values. Students
enter into discussions with each other while debating, do not agree with the premises or
conclusions, raise new questions and emphasize the consequences. The presence of another
teacher reduces the personality problems of the teachers. In case of emergency, a team member
can participate in this issue while the class continues. Sharing decision-making stimulates self-
confidence. As teachers see that the quality of teaching and learning improves, self-esteem
increases. Of course, team teaching is not the only answer to all the problems that affect teachers
and students. It requires planning, skilled management, the desire to change risk and even failure,
humiliation, open-mindedness, imagination and creativity. But the results are worth it.
Teamwork improves the quality of teaching, because different specialists approach the same
subject from different angles: theory and practice, past and present, different genders or ethnic
origins. The level of teaching force is combined, and the weaknesses are remedied.
Team learning makes more demands on time and energy. Members must arrange
convenient times for planning and evaluation. Discussions can be drained and group decisions
take longer. Rethinking the subject to suit the team's teaching method is often inconvenient.
Team teaching issues are numerous and complex. No single team teaching model will result in
success for a particular teaching situation. Any teaching program of the team must be customized
to suit the curriculum, teachers and students. Even in situations where team members have
previously taught, new and distinct groups of students will progress through the program from
year to year. Different students will influence the curriculum axis, the direction of the
discussions and the interaction of the instructors, which creates a new learning experience for all
those involved. Throughout the literature on team teaching, including reflections from teachers
who joined during their careers, certain key elements seem to be necessary for a successful team
teaching program: compatibility of team members; joint commitment to team teaching and
ongoing communication; adapting content or curriculum to real life; a strong desire to quench
students' thirst for knowledge. Also, the aims and philosophies of the program, as well as the
roles of teachers and administration must be well defined.
Although, from the outset, team teaching will inherently take longer and require more
trade-offs than other educational approaches, the benefits to both educators and students seem to
make team learning extremely useful. The extra time involved in staff development and daily or
weekly meetings provides a richer learning environment for students and teachers. Team
learning can make learning a cooperative. Listening to two or more perspectives in the classroom
probably encourages intellectual stimulation, strengthening new concepts, and openness to a
variety of perspectives and interpretations, especially as we recognize the need to respect
students' diversity, perspectives, and environments.
Bibliography:
Cerghit Ioan, Educational Methods, 3rd edition, R.A. Didactic and Pedagogical
Publishing House, Bucharest 1997.
Cerghit Ioan, Neacşu Ioan, Negreţ-Dobridor Ion, Pânişoară Ion Ovidiu, Pedagogical
Lectures, Polirom Publishing House, Iaşi, 2001.
Group and team dynamics, A. Neculău, Polirom Publishing House, 2077
https://www.scribd.com/document/96187323/Dinamica-de-Grup-Si-Munca-in-Echipa

357 / 586
 METODELE INTERACTIVE DE GRUP
STUDIU DE SPECIALITATE

Prof. FELICIA NEAGA MITROIU

Grădinița PN NR. 5, GAESTI, DAMBOVITA

EVALUARE FORMATIVĂ
DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE - DLC
Educarea limbajului

 Obiectivele testării formative la educarea limbajului:

● Înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor verbale
●Exprimarea orală corectă din punct de vedere fonetic, lexical şi sintactic
●Creativitatea şi expresivitatea limbajului oral
●Capacitatea de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri, semnificaţii mijlocite de
limbajul scris - citire
Educarea limbajului- prima probă
Obiectivele probei
O1 – să alcătuiască propoziţii , corecte din punct de vedere gramatical.
pornind de la un cuvânt (grup de cuvinte) dat
O2 – să precizeze numărul cuvintelor din propoziţia enunţată.
O3 – să pronunţe corect cuvintele, fără omisiune sau inversări de sunete ori grupuri de
sunete.
O4 – să redea unele sunete ce intră în componenţa silabelor.
O5-să găsească cât mai multe jetoane opuse din punctul de vedere al conţinutului cu
care să formeze perechi.

Descriptori de performanţă
FB 1 p x 4 = 4 p – rezolvă toate sarcinile trasate, corect şi complet;
B 1 p x 2 = 2 p – rezolvă corect şi complet cel puţin două dintre
sarcini.
I 0,5 p x 2 = 1 p – rezolvă parţial cel puţin două dintre sarcini.

Calificativul acordat
FB pentru 4 p
B pentru 2-3 p
I pentru 1 p
Mijloc de realizare:
– joc de mişcare „Ne jucăm, să vorbim învăţăm”
Materiale
- jetoane, imagini;
Tipul activităţii:
– verificarea şi evaluarea deprinderii de a analiza sintetic şi lexical propoziţiile şi
cuvintele ce le alcătuiesc.
Educarea limbajului - proba a II-a

Obiectivele probei:
O1 – să grupeze siluetele personajelor care fac parte dintr-o anumită poveste.

358 / 586
 O2 – să recunoască povestea din care face parte fragmentul audiat.
O3 – să reproducă replici ce aparţin personajelor din poveştile cunoscute.
O4 – să identifice greşelile din cadrul cântecului audiat.
O5 – să grupeze medalioanele personajelor în funcţie de caracteristicile acestora
(personaje pozitive/negative)

Descriptori de performanţă
FB 5 p – răspunde corect şi complet la toate cerinţele, fără sprijin
suplimentar;
B 3 p – răspunde unor cerinţe, cel puţin trei, fără sprijin
suplimentar.
I întâmpină dificultăţi în rezolvarea cerinţelor propuse.

Calificativul acordat
FB pentru 5 p
B pentru 3-4 p
I pentru 1-2 p
Mijloc de realizare:
– joc didactic „În lumea poveştilor”
Materiale
- imagini, jetoane, siluete, puzzle, casetofon, casetă;
Tipul activităţii:
– verificarea şi evaluarea cunoştinţelor.
Punctaj maxim admis – 4 p
Punctaj minim admis – 2 p
Punctaj 4 3,5 3 2,5 2
Grupa Frecvenţă 10 7 6 3 0
experimentală Calificative FB FB B B I
Calificative FB FB B B I

REPREZENTAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR

Histogramă
12
10
8
6 FB
4 B

2
0
1 2 3 4 5

Grafic 1. Rezultatele la testarea continuă la grupa experimentală la educarea limbajului

Voi analiza în continuare doar proba care se referă la educarea limbajului.

Tema şi forma de realizare:
o Spune mai departe!
o Găseşte opusul!
o Joc de mişcare „Ne jucăm, să vorbim învăţăm”

359 / 586
 o Joc didactic „În lumea poveştilor”
ITEMI
i1 Pronuntă corect sunetele- 2p
i2 Denumeşte 3-4 jucării- 2p
i3 Completează o propoziţie- .2p
i4 Aşează cel puţin 4 jetoane în perechi cu opusul- 2p
i5 Reacţionează adecvat la comenzile primite- 2p
i6 Recunoaşte personajul şi povestea din care face parte- 2p
i7 Povesteşte în cel puţin două propoziţii momentul prezentat în imagine-
2p
i8 Ascultă şi descifrează mesajul textului- 2p
A comportament atins: 10-16 puncte
D comportament în dezvoltare: 6-9 puncte
S necesită sprijin: 0-5 puncte
Rezultatele la testările formative la educarea limbajului- grupa experimentală
Nr. Numele I1 I2 I3 I4 I 5 I6 I7 I8 Total Comporta
crt. preşcolarului ment
1. AI 2 1 1 2 2 1 2 2 13 A
2. BV 2 1 2 2 2 2 2 2 15 A
3. BA 2 1 2 2 2 2 2 2 15 A
4. BD 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
5. BV 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
6. BV 2 1 2 1 2 2 1 2 13 A
7. CA 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
8. CM 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
9. CR 1 2 1 2 1 1 2 1 11 A
10. D. M 2 1 2 0 0 2 0 0 7 D
11. DA 2 1 2 0 0 2 0 0 7 D
12. M E 1 1 1 1 2 2 1 1 10 A
13. H E 2 2 1 1 1 1 1 1 10 A
14. I B 1 2 1 2 1 1 2 1 11 A
15. I D 1 1 1 1 2 1 1 1 9 D
16. MR 2 1 1 2 2 1 2 2 13 A
17. MV 2 1 1 2 2 1 2 2 13 A
18. N A 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
19. PM 2 2 2 1 2 2 1 2 14 A
20. PC 1 1 1 1 0 1 1 1 7 D
21. R C 0 0 0 1 2 0 1 1 5 S
22. N E 1 1 0 0 1 1 0 1 5 S
23. N E 2 1 1 1 2 1 1 2 7 D
24. SA 1 1 2 1 1 1 1 1 9 D
25. S I 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
26. V A 0 1 1 0 1 1 0 1 5 S

INTERPRETAREA REZULTATE-SOLUŢIA PEDAGOGICĂ

Nr. copii grupa experimentală 17 6 3
Calificativ cumulat pt. cele două A D S
probe/testări iniţiale la educarea limbajului
Punctaj 10-16p 6-9p Sub 5p

360 / 586
REPREZENTAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR- GRUPA EXPERIMENTALĂ
Evaluare continuă

20
15
Comportament atins
Număr de copii 10
Comportament în dezvoltare
5
Necesită sprijin
0
Nivelul comportamentului

COMPORTAMENTE LA DATA EVALUĂRII

17
18
FORMATIVE
16
14
12
12%
10
NR.COPII
8 6 A
6 23%
D
3
4
65% S
2
0
A D S

Grafic 2 Rezultatele cumulate la testările formative la educarea limbajului- grupa experimentală

361 / 586
INTERPRETAREA REZULTATELOR
GRUPA CONCLUZII MĂSURI
EXPERIMENTALĂ PEDAGOGICE
-au formate reprezentări despre - lărgirea sferei de reprezentări despre
17 copii corpul uman, fenomene specifice mediu, stimulare senzorială, acţiuni şi
fiecărui anotimp, sărbători, activităţi cu valenţe practice
îmbrăcămintea specifică
sezonului, jocurile şi sporturile - observări spontane pentru a antrena
de sezon, toţi analizatorii şi de a percepe noţiuni
complexe de timp, cauza, spaţiu
6 copii -noţiunile şi reprezentările de (constante în timp)
timp, spaţiu, anotimp sunt mai
puţin clare din cauza lipsei de -aprecierea unor comportamente
experienţă specifice vârstei (ex. pozitive:finalizarea sarcinilor de pe
anotimpuri, fenomene, zilele fişă (aplauze, afişarea lucrărilor
săptămânii, lunile anului, corecte), jocuri didactice pe echipe cu
momentele zilei apropiate) recompense, aprecierea lucrărilor de
către alţi copii şi autocorectare
3 copii -neatenţie la ceea ce au de -Consiliere pentru corectarea
rezolvat pe fişă (distributivitatea comportamentelor negative
atenţiei, îndemânare, răbdare şi
perseverenţă)
-abandonarea sau nefinalizarea
sarcinilor
Comparând rezultatele grupei la care se desfăşoară experimentul observăm că s-a
obţinut un progres la grupa experimentală.

362 / 586
Etapa evaluativă- iunie, 2017- Testarea finală
EVALUARE FINALĂ
DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE - DLC
Educarea limbajului
 Obiectivele testării finale la educarea limbajului:
● Înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor verbale
●Exprimarea orală corectă din punct de vedere fonetic, lexical şi sintactic
●Creativitatea şi expresivitatea limbajului oral
●Capacitatea de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri, semnificaţii mijlocite de
limbajul scris - citire
Educarea limbajului- prima probă
Obiectivele probei
O1 – să alcătuiască propoziţii , corecte din punct de vedere gramatical.
pornind de la un cuvânt (grup de cuvinte) dat
O2 – să precizeze numărul cuvintelor din propoziţia enunţată.
O3 – să pronunţe corect cuvintele, fără omisiune sau inversări de sunete ori grupuri de
sunete.
O4 – să redea unele sunete ce intră în componenţa silabelor.
O5-să găsească cât mai multe jetoane opuse din punctul de vedere al conţinutului cu
care să formeze perechi.

Descriptori de performanţă
FB 1 p x 4 = 4 p – rezolvă toate sarcinile trasate, corect şi complet;
B 1 p x 2 = 2 p – rezolvă corect şi complet cel puţin două dintre
sarcini.
I 0,5 p x 2 = 1 p – rezolvă parţial cel puţin două dintre sarcini.

Calificativul acordat
FB pentru 4 p
B pentru 2-3 p
I pentru 1 p
Mijloc de realizare:
– joc de mişcare „Ne jucăm, să vorbim învăţăm”
Materiale
- jetoane, imagini;
Tipul activităţii:
– verificarea şi evaluarea deprinderii de a analiza sintetic şi lexical propoziţiile şi
cuvintele ce le alcătuiesc.
Educarea limbajului - proba a II-a

Obiectivele probei:
O1 – să grupeze siluetele personajelor care fac parte dintr-o anumită poveste.
O2 – să recunoască povestea din care face parte fragmentul audiat.
O3 – să reproducă replici ce aparţin personajelor din poveştile cunoscute.
O4 – să identifice greşelile din cadrul cântecului audiat.
O5 – să grupeze medalioanele personajelor în funcţie de caracteristicile acestora
(personaje pozitive/negative)

363 / 586
 Descriptori de performanţă
FB 5 p – răspunde corect şi complet la toate cerinţele, fără sprijin
suplimentar;
B 3 p – răspunde unor cerinţe, cel puţin trei, fără sprijin
suplimentar.
I întâmpină dificultăţi în rezolvarea cerinţelor propuse.

Calificativul acordat
FB pentru 5 p
B pentru 3-4 p
I pentru 1-2 p
Mijloc de realizare:
– joc didactic „În lumea poveştilor”

Materiale
- imagini, jetoane, siluete, puzzle, casetofon, casetă;
Tipul activităţii:
– verificarea şi evaluarea cunoştinţelor.
Punctaj maxim admis – 4 p
Punctaj minim admis – 2 p
Punctaj 4 3,5 3 2,5 2
Grupa Frecvenţă 10 7 6 3 0
experimentală Calificative FB FB B B I
Calificative FB FB B B I

REPREZENTAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR

Histogramă
12
10
8
6 FB
4 B

2
0
1 2 3 4 5

Grafic 3. Rezultatele la testarea finală la grupa experimentală la educarea limbajului

Voi analiza în continuare doar proba care se referă la educarea limbajului.
Tema şi forma de realizare:
o Spune mai departe!
o Găseşte opusul!
o Joc de mişcare „Ne jucăm, să vorbim învăţăm”
o Joc didactic „În lumea poveştilor”
ITEMI
i9 Pronuntă corect sunetele- 2p
i10 Denumeşte 3-4 jucării- 2p
i11 Completează o propoziţie- .2p

364 / 586
 i12 Aşează cel puţin 4 jetoane în perechi cu opusul- 2p
i13 Reacţionează adecvat la comenzile primite- 2p
i14 Recunoaşte personajul şi povestea din care face parte- 2p
i15 Povesteşte în cel puţin două propoziţii momentul prezentat în imagine-
2p
i16 Ascultă şi descifrează mesajul textului- 2p
A comportament atins: 10-16 puncte
D comportament în dezvoltare: 6-9 puncte
S necesită sprijin: 0-5 puncte
Rezultatele la testările finale la educarea limbajului- grupa experimentală
Nr. Numele I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 Total Comporta
crt. preşcolarului ment
1. AI 2 1 1 2 2 1 2 2 13 A
2. BV 2 1 2 2 2 2 2 2 15 A
3. BA 2 1 2 2 2 2 2 2 15 A
4. BD 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
5. BV 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
6. BV 2 1 2 1 2 2 1 2 13 A
7. CA 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
8. CM 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
9. CR 1 2 1 2 1 1 2 1 11 A
10. D. M 2 1 2 0 0 2 0 0 7 D
11. DA 2 1 2 0 0 2 0 0 7 D
12. M E 1 1 1 1 2 2 1 1 10 A
13. H E 2 2 1 1 1 1 1 1 10 A
14. I B 1 2 1 2 1 1 2 1 11 A
15. I D 1 1 1 1 2 1 1 1 9 D
16. MR 2 1 1 2 2 1 2 2 13 A
17. MV 2 1 1 2 2 1 2 2 13 A
18. N A 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
19. PM 2 2 2 1 2 2 1 2 14 A
20. PC 1 1 1 1 0 1 1 1 7 D
21. R C 0 0 0 1 2 0 1 1 5 S
22. N E 1 1 0 0 1 1 0 1 5 S
23. N E 2 1 1 1 2 1 1 2 7 D
24. SA 1 1 2 1 1 1 1 1 9 D
25. S I 2 2 2 2 2 2 2 2 16 A
26. V A 0 1 1 0 1 1 0 1 5 S

REZULTATE-SOLUŢIA PEDAGOGICĂ
Nr. copii grupa experimentală 17 6 3
Calificativ cumulat pt. cele două A D S
probe/testări iniţiale la educarea limbajului
Punctaj 10-16p 6-9p Sub 5p

REPREZENTAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR- GRUPA EXPERIMENTALĂ

365 / 586
 Evaluare finală

20
15
Comportament atins
Număr de copii 10
Comportament în dezvoltare
5
Necesită sprijin
0
Nivelul comportamentului

17
18 COMPORTAMENTE LA DATA EVALUĂRII
16 FINALE
14
12
10 12%
NR.COPII
8 6
A
6 23%
3 D
4
65% S
2
0
A D S

Grafic 4 Rezultatele cumulate la testările finale la educarea limbajului- grupa experimentală

INTERPRETAREA REZULTATELOR
GRUPA CONCLUZII MĂSURI
EXPERIMENTALĂ PEDAGOGICE
-au formate reprezentări despre - lărgirea sferei de reprezentări despre
17 copii corpul uman, fenomene specifice mediu, stimulare senzorială, acţiuni şi
fiecărui anotimp, sărbători, activităţi cu valenţe practice
îmbrăcămintea specifică
sezonului, jocurile şi sporturile - observări spontane pentru a antrena
de sezon, toţi analizatorii şi de a percepe noţiuni
complexe de timp, cauza, spaţiu
6 copii -noţiunile şi reprezentările de (constante în timp)
timp, spaţiu, anotimp sunt mai
puţin clare din cauza lipsei de -aprecierea unor comportamente
experienţă specifice vârstei (ex. pozitive:finalizarea sarcinilor de pe
anotimpuri, fenomene, zilele fişă (aplauze, afişarea lucrărilor
săptămânii, lunile anului, corecte), jocuri didactice pe echipe cu
momentele zilei apropiate) recompense, aprecierea lucrărilor de
către alţi copii şi autocorectare
3 copii -neatenţie la ceea ce au de -Consiliere pentru corectarea
rezolvat pe fişă (distributivitatea comportamentelor negative
atenţiei, îndemânare, răbdare şi
perseverenţă)
-abandonarea sau nefinalizarea
sarcinilor

Comparând rezultatele obţinute de grupa la care se desfăşoară experimentul observăm

că s-a obţinut un progres.

366 / 586
Prelucrarea datelor, prezentarea şi interpretarea rezultatelor obţinute
Analiza si interpretarea datelor
Evaluarea este activitatea comună a educatoarei şi a preşcolarului în cadrul căreia se
închide circuitul predare-învăţare. Ea priveşte întregul sistem vizând condiţiile de
desfăşurare a activităţii, strategia urmată, precum şi rezultatele obţinute. Evaluarea este o
componentă esenţială a procesului didactic, punctul final dintr-o succesiune de evenimente,
dar şi începutul pentru o nouă succesiune de evenimente didactice.
Actul evaluării devine eficient numai în condiţiile intregării lui optime în procesul
didactic, menit să furnizeze informaţii cu privire la desfăşurarea procesului şi la rezultatele
obţinute în vederea perfecţionării lui.
Evaluarea realizată nu însoţeşte procesul didactic secvenţă cu secvenţă, nu permite
ameliorarea lui decât după perioade relativ îndelungate. Evaluarea finală poate lua în
considerare şi date obţinute pe parcursul perioadei. Aceste evaluări pot servi drept mijloc
de diagnosticare şi pot furniza informaţii necesare care duc la ameliorarea streategiei
învăţământului, doar pentru copiii care au parcurs perioada de instruire.
Evaluarea iniţială este menită să stabilească nivelul de pregătire al preşcolarului la
începutul unei perioade de lucru, condiţiile în care aceştia se pot ingra în programul
pregătit. Cunoaşterea nivelului de pregătire de la care pornesc constituie una din condiţiile
esenţiale pentru o acţiune de adaptare a activităţii la aceste realităţi în vederea reuşitei
actului didactic.
Pornind de la înţelegerea rolului şi funcţiei acestui tip de evaluare, Ausubel
conchide “dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu eu spun:
ceea ce influienţează cel mai mult învăţătura este ceea ce elevul ştie la plecare. Asiguraţi-
vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă.”1
Evaluarea presupune verificarea rezultatelor pe parcursul procesului didactic
realizat în secvenţe mai mici; se efectuază

1
D. Ausubel , Fl. Robinson – “Învăţarea în şcoală”, E.D.P., Bucureşti 1981, p.43

367 / 586
 STUDIU DE SPECIALITATE – VIOLENŢA IN MEDIUL ŞCOLAR

Autor: prof. Neagu Steluta

Școala Gimnazială Viziru, Brăila

Tema studiului: Violenţa la vârsta ciclului gimnazial – Cercetare prin metode

calitative

Locul desfăşurării studiului: Şcoala Școala Gimnazială Viziru, Brăila

Obiectivele studiului:

1. Identificarea cauzelor familiale care stau la baza dezvoltării atitudinilor violente ale
elevului

2. Analiza atentă a climatului şcolar în care elevul J.R îşi desfăşoară activitatea.

Metode calitative utilizate :

a. Studiul de caz intrinsic

b. Observaţia

Persoana analizată : Jantea Rodolfo, elev în clasa a V-a

I. Realizarea studiului de caz

Istoricul cazului

J R. s-a născut la data de 8.11.2003 în comuna Viziru din judetul Brăila, într-o familie
formată din doi părinţi (bărbat şi femeie). Părinţii lui, S.V. şi S.M sunt căsătoriţi legal încă
din anul 2000. S.M. este primul copil al familiei, el fiind precedat de un singur frate, cu vârsta
de 7 ani. Incepând cu anul 2007. S.M. a fost înscris la grădiniţa Şcolii Viziru din comuna
Viziru, judeţul Iaşi. El a frecvantat zilnic orele de clasă, constituind încă din primele zile un
elev ce solicita atenţie sporită. D-l invățător R.G. a semnalat încă de pe atunci problemele
numeroase pe care JR. le-a creat în spaţiul şcolar : a lovit un coleg cu o bancă în cap, a furat
mâncarea în dese rânduri de la colegi, a bătut colegi (băieţi şi fete), a ameninţat colegi mai
mari, s-a urcat în podul instituţiei. Atitudinea violentă, orientată împotriva colegilor a
continuat pe tot parcursul anului şcolar, dar şi al întregii perioade primare. In scurt timp, JR a
devenit “sperietoarea şcolii”, neexistând nici un elev care să nu fi reclamat conflictul cu
băiatul analizat. (…)
II. Observarea sistematică
● Observarea s-a desfăşurat prin analiza comportamentelor elevului JR din pauze, în
cadrul activităţilor extracurriculare şi din lucrul direct pe care l-am derulat alături de el ;
● Actul observaţiei a fost consemnat în fişe personal create şi a urmărit atât
caracteristici legate de mediul familial, cât şi cele referitoare la tot ceea ce reprezintă relaţie şi
activitate în mediul şcolar, precum şi trăsături de personalitate. (…)
PROIECT DE INTERVENŢIE
Scop : Ameliorarea atitudinilor agresive ale elevului JR

368 / 586
 Obiective :
1. Reconstrucţia imaginii de sine a băiatului ;
2. Schimbarea atitudinii învăţătoarei prin solicitarea unui psihopedagog ;
3. Cizelarea elevului prin implicarea lui în cadrul unor activităţi axate pe reuşită şi
cooperare ;
4. Schimbarea climatului dintre colegii clasei.
PREZENTAREA CAZULUI:

Elevul C. I., elev în clasa a V- a

Problema majoră a lui I. este legată de comportamentul agresiv al acestuia faţă de

ceilalţi colegi de clasă. Acesta începe să îi lovească din senin, motivând fie că „aşa mi-a
venit, doamna…/ mă jucam doar cu ei,…nu m-am putut abţine, etc”. Lucrurile au început să
se agraveze când am observat consecinţele loviturilor lui (un copil a avut un ochi învineţit, iar
un altul era cât pe ce să fie aruncat de pe fereastră de către I.). Are de asemenea tendinţa de a
face dreptate celorlalţi, implicându-se chiar şi în altercaţiile care nu au de-a face cu el.

În ceea ce priveşte situaţia la învăţătură, trebuie să amintesc faptul ca este unul dintre
cei mai inteligenţi copii din clasă. Cu toate acestea, nu este constant în pregătire, oscilând
momentele când este foarte activ cu cele în care nu scrie fiindcă nu are chef sau…pix.

ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI:

L-am avut elev încă din clasa a IV-a, când i-am predat limba engleză într-un grup
restrâns (4 elevi, deoarece provine dintr-un sat cu şcoală primară unde se predă la simultan).
Nu îmi amintesc să fi avut nici un fel de problemă cu el, şi nici să-mi fie prezentat ca un copil
problemă de câtre domnul învăţător. Cu toate acestea, în momentul în care a ajuns în clasa a
V-a şi a interacţionat cu un colectiv mai numeros a început comportamentul agresiv pe care l-
am amintit mai sus.

DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:

La vârsta de 3 ani I. a avut un accident (a tras de pe foc o oală cu apă fierbinte) în

urma căruia a rămas cu o cicatrice foarte pronunţată pe obraz si pe jumătatea gurii, ceea ce i-a
atras porecla dureroasă de „Buză”. Este un copil foarte înalt şi bine dezvoltat pentru vârsta
lui.
Imediat după naştere tatăl lui i-a părăsit, a plecat în Germania şi şi-a întemeiat o altă
familie. I. vorbeşte deschis despre acest aspect şi poartă numele tatălui său biologic. Mama sa
s-a recăsătorit şi are încă 2 copii, dintre care unul e nou născut. De aici rezultă faptul că I. se
simte neglijat, deoarece afecţia maternă este mai mult îndreptată asupra copiilor mai mici. De
la domnul învăţător am aflat şi că tatăl vitreg al lui I. este uneori violent cu acesta, şi că în
ultima vreme I. a început să riposteze.

METODE ŞI STRATEGII:

Trebuie să recunosc că în cazul lui I. am resimţit că, fără intenţie, s-a ajuns la un fel
de discriminare pozitivă, generată de compasiunea profesorilor faţă de handicapul fizic al
acestuia şi faţă de situaţia de acasă. Astfel, nu i s-a scăzut nota la purtare şi s-a încercat
soluţionarea pe căi paşnice a conflictelor declanşate.

369 / 586
 În urma discuţiilor avute cu mama sa, I. a fost dus la un psiholog, care l-a consiliat în
repetate şedinţe. De asemenea, am vorbit şi între 4 ochi cu el, încercând să îi explic
consecinţele negative ale unui astfel de comportament violent.

ADAPTAREA SOLUŢIILOR ŞI IMPLEMENTAREA ACESTORA ÎN PRACTICĂ:

Responsabilităţi: I. a fost pus responsabil cu disciplina, urmând ca alături de şeful

clasei să semnaleze abaterile disciplinare din timpul orelor şi din pauze.

EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:

O perioadă de timp I. a fost mai calm, iar la ore mai atent. Cu toate acestea, într-o zi a
fost implicat într-o bătaie pe coridorul şcolii, în urma căreia a fost adus în şcoală poliţistul de
proximitate pentru a le explica elevilor la ce consecinţe se expun dacă nu au un
comportament adecvat.
Aş putea să spun, în concluzie, că I. în continuare nu are un comportament stabil. Are
momente când se implică în activităţi extraşcolare de tip Cangurul, Euroşcolarul, şi obţine
rezultate bune, când este foarte activ la ore, calm cu ceilalţi colegi, dar şi momente când
izbucneşte, începe să fie iaraşi agresiv şi să aibă stări de nervozitate.
Sper ca în viitorul apropiat să se maturizeze, să îşi dea seama că va fi mult mai bine
pentru el să dezvolte relaţii de armonie cu ceilalţi colegi şi să nu mai manifeste accese de
violenţă.

SHARE THIS:
Realizarea practică a intervenţiei
1. Atragerea familiei (a mamei) în acţiunile şcolii
◙ Efectuarea mai multor vizite la domiciliul elevului (periodic) ; în acest fel, atât
elevul cât şi mama vor fi eliberaţi de orice complex de inferioritate, ascuns adeseori prin
atitudini de atac le adresa altora, dar dezvoltate doar ca o atitudine de apărare a psihicului ;
◙ Invitarea mamei în cadrul şedinţelor cu părinţii, acolo unde îşi poate exprima
propriul punct de vedere faţă de anumite probleme ale comunităţii şcolare ;
◙ Valorizarea preocupărilor sale meşteşugăreşti prin implicarea lui în activităţile
administrativ-primare ale şcolii ;
◙ Acordarea de sprijin prin consultarea unui specialist de adicţie, dacă situaţia o
impune ;
◙ Oferirea de recomandări legate de sprijinirea băiatului în activitatea şcolară ;
◙ Menţinerea unei legături vii cu şcoala prin forme clasice de comunicare
(înștiințarea) ;

◙ Acordarea unei burse din care să fie cumpărate materiale pentru elev.

370 / 586
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN SPIRITUL CUNOAȘTERII MEDIULUI

prof. înv. primar NECULAE MARIANA,

Șc. Gim. “SANDA MOVILĂ”, Com. ALBOTA ,Jud. ARGEȘ

Cunoașterea mediului pentru clasa I și a II-a este disciplina care vine să realizeze o punte de
legătură între elementele de cunoaștere a mediului înconjurător acumulate de copii în grădinițe și
disciplina Științe ale naturii studiată la clasele III-IV. Se asigură, în acest fel continuitate a obiectivelor
ciclului de achiziții fundamentale, ce vizează stimularea copilului în vederea perceperii și cunoașterii
mediului apropiat, stimularea potențialului creativ al opilului, a intuiției și a imaginației acestuia.
Înțelegerea naturii prin participarea activă și conștientă a elevului la descoperirea și redesoperirea
fenomenelor și proceselor naturale este și ce-și propune această disciplină.
Experiența de viață a elevilor, nevoilor lor reale de cunoaștere reprezintă punctul de plecare în
studiu. Nu vizează însușirea de cunoștinte obietivele studierii mediului ci dezvoltarea capacităților de
observare, explorare și înțelegere a realității din mediul înconjurător, cunoașterea, înțelegerea și utilizarea
în comunicare a unor termeni specifici, pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător, prin
stimularea interesului față de păstrarea unui mediu echilibrat și exersarea unor deprinderi de îngrijire și
ocrotire a acestuia. Pentru a stimula și a satisface curiozitatea nativă a copiilor a fost creat noul curriculum
de Cunoașterea mediului. În strânsă relație cu particularitățile de vârstă ale școlarului mic, trebuie să se
desfășoare procesul de cunoaștere a mediului înconjurător.
Acesta începe din etapa preșcolară, în care copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoștinte
despre lumea care îl înconjoară. Familiarizarea se face în cadrul activităților organizate în grădiniță, când
copiii sunt îndrumați cum să observe obiecte și fenomene și cum să exploreze lumea din jurul lor.
În cazul școlarului mic, prima etapă a cunoașterii o constituie intuirea, adică observarea plantelor,
animalelor, obiectelor și fenomenelor concrete, ca și la grădiniță. Se realizează trecerea de la
recunoașterea concretă, nemijlocită, dobândită prin intermediul senzațiilor, percepțiilor, la cunoașterea
abstractă, mijlocită de cuvânt și imagine, legată strâns de activitatea gândirii cu privire la procesul de
cunoaștere la copii, deoarece numai experiența dobândită de copil prin contactul direct cu realitatea,
având un caracter emoțional intens, dă posibilitatea de a atinge o nouă treaptă a cunoașterii-cunoașterea
rațională. Spre observarea mediului înconjurător trebuie să fie orientate activitățile de învățare.
La colțul viu din clasă, în curtea școlii cu ocazia unor drumeții/excursii se vor desfășura
observații. Cunoștințele, noțiunile trebuie, în mod obligatoriu, să corespundă particularităților de vârstă și
individuale ale celor antrenați în învățare, de aceea se impune trecerea de la cunoscut la necunosut, de la
simplu la complex, de la apropiat la îndepărtat, de la particular la general.
Exemple:
-de la cunoașterea sălii de clasă, a școlii, a cartierului sau a localității natale, la cunoașterea
formelor de relief;
-de la observarea plantelor și a animalelor din mediul apropiat al copilului sau de la colțul viu al
clasei, până la stabilirea de asemănări și deosebiri între diferite plante și animale;
-de la observarea și denumirea unor obiecte din natură la identificarea efectelor unor fenomene
din natură asupra viețuitoarelor;
-de la recunoașterea unor caracteristici ale anotimpurilor, până la observarea modificărilor din
viața plantelor, animalelor, omului, determinate de succesiunea anotimpurilor.
În momentul în care se produc în mod natural și pot fi percepute de copii în timpul acțiunii se
face observarea unor fenomene din diferite anotimpuri.

371 / 586
 Materialul natural va fi materialul didactic necesar investigațiilor, în cazul iîn care nu poate fi
folosit natural, se va folosi material conservat.
Lecțiile de cunoașterea mediului pot fi organizate sub forma unor jocuri ținând cont de
particularitățile de vârstă ale copiilor, cât și de puterea lor de concentrare, de nevoia de variație și mișcare.
Jocul poate fi folosit în orice moment al lecției, urmărindu-se fie dobândirea de noi cunoștinte,
priceperi și deprinderi, fie de fixarea și consolidarea lor, fie verificarea și aprecierea nivelului de pregătire
a elevilor. Temeinică și generatoare de noi interese va fi învățarea prin efort personal, însoțită de
satisfacție și bucurie.
O deosebită valoare o au și excursiile și drumețiile în stimularea interesului copiilor pentru
cunoașterea mediului, deoarece ei își îmbogățesc cunoștințele, în care pot fi identificate și relațiile cu
mediul de viață.
Valorificarea informațiilor dobândite în excursii se poate realiza în cadrul orelor de Cunoașterea
mediului și la alte discipline prin:
-povestirea unor întâmplări deosebite din excursie, jocuri de rol;
-descrierea unor peisaje;
-realizarea unor desene;
-modelarea unor forme de relief, animale, plante;
-realizarea unor colecții de frunze, semințe,
-confecționarea de jucării cu materiale din natură.
Elevii vor identifica efectele benefice sau nocive ale activității umane asupra mediului
înconjurător, în cadrul drumețiilor/excursiilor.
Responsabilitatea față de mediu, motivația pentru protecția mediului înconjurător, se dezvoltă
prin toate tipurile de activități.
Educația ecologică, în spiritul protecției mediului se realizează prin participarea efectivă a
copiilor în acțiuni concrete de îngrijire a plantelor și animalelor de la colțul viu al clasei, din gradina
școlii, dintr-un parc sau o zonă a satului.
Nu în cele din urmă, dar la sfârșitul lucrării, trebuie subliniat și obiectivul major al disciplinei
Cunoașterea mediului, reprezentat de educația pentru sănătate a copiilor, pentru respectarea unor reguli
de igienă individuală și colectivă.

372 / 586
 METODE SPECIFICE ÎN PSIHOLOGIE

Prof. Negru Lucian-Radu

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Mihălceni

Delimitări conceptuale
Prin metodă se desemnează modul de cercetare și întreg programul de realizare a cercetării.
Pentru o mai bună înțelegere, vom apela la criteriul ierarhizării (propus de I. Mărginean, 2000,
57), drept criteriu de diferențiere a metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor de investigație.
Astfel, metoda, este cea mai complexă dintre elementele enumerate, este cea care prescrie modul de a
acționa în efectuarea unei cercetări (de exemplu: ancheta, sondajul de opinie publică, experimentul,
observația) – unei singure metode fiindu-i subordonate mai multe tehnici de cercetare.
Prin metodă (gr. methodos = cale, mijloc, mod de expunere), ca și în celelalte științe și în
filosofie, se înțelege modul de cercetare, sistemul de reguli și principii de cunoaștere și de
transformare a realității obiective. Metoda reprezintă – așa cum se precizează în Dicționarul de
filosofie (apud. Chelcea, 2001) – aspectul teoretic cel mai activ al științei, care jalonează calea
dobândirii de cunoștințe noi.

METODA OBSERVAȚIEI

Observația – 1. procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și

intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare, studiu; 2. remarcă,
constatare; 3. obiecție critică.
Psihologia recurge, în cercetarea obiectului său, la o serie de metode specifice de a obținere a
informației și de control asupra diferitelor variabile.
Cele mai importante sunt:
- observația
- autoobservația
- experimentul de laborator
- experimentul natural
- metoda biografică
- analiza produselor activității
- metoda interviului și a convorbirii
- metoda genetică și comparată
- metoda testelor
Metoda observației este cea mai frecvent utilizată și, din punct de vedere tehnic, cel mai ușor
de aplicat, întrucât nu reclamă o aparatură sofisticată, adesea fiind suficiente un creion și un caiet de
notițe. Ea este și prima metodă în ordine cronologică, la care s-a recurs pentru cunoașterea și
descrierea stărilor sufletești și conduitele celorlalți. Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au observat
unii pe alții și și-au comunicat reciproc opiniile unii despre alții.
Observația, ca metodă de cercetare, constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă,
sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individualui (sau grupului) ca și a contextului
situațional al comportamentului.
Cuvântul observație, arată Claude Bernard, semnifică constatarea exactă a unui fapt cu
ajutorul unor mijloace de investigație și apoi studierea aprofundată a acestei constatări. Observatorul
este un fotograf al faptului, iar observația sa trebuie să redea exact natura faptului. Pentru aceasta este
necesar ca spiritul observatorului să fie pasiv, fără idei preconcepute. Observatorul ascultă natura și
scrie sub dictarea ei – proclamă Bernard.
Aspectele fundamentale ale observației (atenția acordată comportamentelor, analiza
contextuală a comportamentelor observate, empatia) se regrupează pentru a constitui ceea ce numim
sensul psihologic impus fiecărui observator în câmpul științific pe care îl ocupă. (Mucchielli 1974, p.
53).

373 / 586
 Principalele probleme pe care le ridică observația în fața psihologului sunt:
- ce observăm? (conținutul observației)
- care sunt formele observației?
- de ce anume depinde calitatea observației?
- care sunt condițiile unei bune observații?
- cum pot fi combătute unele obstacole ce apar în calea observației?
- care sunt avantajele și limitele observației?
Conținuturile observației:
- simptomatica stabilă (trăsături bio-constituționale ale individului, trăsături fizionomice)
- simptomatica labilă (multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile, mobile ale
individului)
Forme ale observației, în funcție de diferite criterii:
 orientarea actului observațional:
- autoobservația
- observația propriu-zisă
 prezența sau absența intenției de a observa:
- ocazională
- sistematică
 prezența sau absența observatorului:
- directă
- indirectă sau mediată
- cu observator uitat, ignorat
- cu observator ascuns
 implicarea sau nonimplicarea observatorului:
- pasivă
- participativă
 durata observării:
- continuă
- discontinuă
 obiectivele urmărite:
- integrală
- selectivă
După constituirea psihologiei ca știință, s-a impus necesitatea distingerii între observația
spontană sau cotidiană și observația științifică.
Deosebirea dintre cele două forme rezidă în modul de organizare și desfășurare.
Observația spontană nu este planificată, ci se declanșează situațional, nu vizează obiective
precise, dinainte stabilite, ci înregistrează, mai mult sau mai puțin la întâmplare, fapte, reacții, stări.
Informațiile recoltate nu fac după aceea obiectul unei prelucrări-interpretări în conformitate cu
anumite ipoteze sau criterii.
Observația științifică se organizeazpă și se desfășoară pe baza unui program special de
cercetare, în care se menționează obiectivul sau scopul, condițiile de loc și de timp, durata general a
actului observațional, modul de înregistrare – fixare a manifestărilor subiectului, modalitățile de
prelucrare – interpretare a datelor recoltate.
Calitatea observației depinde de o serie de particularități psihoindividuale ale observatorului
(capacitatea sa de a-și concentra atenția, de a sesiza esențialul, de gradul său de sugestionabilitate) și
de anumite caracteristici ale percepției umane (selectivitatea ei, factorii sociali ai percepției care o
modelează și o deformează).
Pentru a-și spori eficiența și obiectivitatea, observația trebuie să îndeplinească anumite
condiții: să fie discretă, subiectul netrebuind să știe sau să surprindă că este observat; să fie
sistematică, să se urmărească fenomenul propus, în pofida tentației de a-și îndrepta atenția asupra
altuia mai spectaculos; să fie veridică, înregistrându-se cu exactitate faptele observate, iar nu stările și
supozițiile subictive ale cercetătorului; datele sesizate și reținute să permit un minimum de cuantificare
și prelucrare statistic-matematică; să se poată repeat pentru a permite evidențierea semnificativului,
invariantului, esențialului.

374 / 586
 Principalele avantaje ale metodei observației le constituie naturalețea și autenticitatea
fenomenelor psihocomportamentale relevate și economicitatea mijloaceleor material necesare
efectuării cercetării.
Dezavantajele rezidă în așteptarea, uneori îndelungată, a producerii fenomenului vizat,
insuficienta rigoare în izolarea și controlul variabilelor, mascarea relației dintre cauză sau condiție și
efect, limitarea sau chiar interdicția contactului și comunicării directe cu subiectul, ceea ce îl lipsește
pe cercetător de posibilitatea de a compara datele observațiilor sale cu datele autoobservației celui
dintâi.

Bibliografie
 Burtoiu, Natalia, Note de curs, Universitatea din Pitești, 2014
 Golu, Mihai, Fundamentele psihologiei, vol. I, ediția a V-a, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2007
 Manu, Beatrice, Metodologia cercetării psihologice, (sinteze de curs), Universitatea Spiru
Haret, Facultatea de Sociologie-Psihologie, București, 2009
 Zlate, Mielu, Introducere în psihologie, Casa de editură și presă ȘANSA, București,
1996
 http://dexonline.ro/definitie/observa%C8%9Bie

375 / 586
 TEHNCI/METODE/ORIENTĂRI PRIVIND EDUCAREA
COPILULUI/ADOLESCENTULUI
Prof. Negru Nicoleta
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Mihălceni

Este important să asculți copilul, nu doar să-l auzi. Copiii sunt unici, importanți și valoroși.
Educația este o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de
acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și organizat, în fiecare moment un subiect (individual
sau colectiv) acționând asupra unui obiect (individual sau colectiv), în vederea transformării acestuia
din urmă într-o personalitate activă și creatoare, corespunzătoare atât condițiilor istorico-sociale
prezente și de perspectivă, cât și potențialului său biopsihic individual.
Educația este factorul extern care influențează posibilitatea de a fi educat. Educația acționează
ca factor de transformare a potențialului ereditar, dar și ca mobilizator al factorilor de mediu,
asigurând convergența influențelor exercitate la nivel de educație formală, nonformală, informală.
La nivel de politică a educației, alternativele pedagogice stimulează apariția și dezvoltarea
școlilor comunitare. Pedagogiile alternative sunt cele care deplasează centrul de greutate în ceea ce
priveşte educaţia, de la profesor, din exteriorul clasei, spre interiorul acesteia, mai precis spre
educabili, încercând să susţină şi să realizeze în acelaşi timp acea individualizare a educabililor priviţi
ca torţe ce trebuie aprinse şi nu ca simple vase ce trebuie umplute.
În învățământul preuniversitar sunt recunoscute următoarele alternative educaționale: Freinet,
Montessori, pedagogia curativă, Planul Jena, Step by Step, Waldorf.
Oferta educațională a alternativelor educaționale respectă cerințele de tratare diferențiată a
copiilor și tinerilor. Pluralismul educațional promovează libertatea de opțiune a beneficiarilor primari
și secundari ai educației. Alternativele educaționale recunosc și respectă principiile care guvernează
învățământul preuniversitar așa cum sunt ele formulate la art. 3 din Legea educației naționale
nr.1/2011.
Alternativa educațională Montessori
Educația Montessori a fost înființată în 1907 de către Dr. Maria Montessori, prima femeie
medic din Italia. Metoda ei se bazează pe observația științifică a proceselor de învățare la copii.
În alternativa Montessori, învățarea se realizează prin toate cele cinci simțuri, nu numai prin
ascultare și citire. Copiii învață în ritmul lor individual, propriu și își aleg propria activitate din sute de
posibilități. Învățarea este un proces de descoperire care conduce la concentrare, motivare,
autodisciplină și dragoste de învățare. Copiii cu vârste diferite (3-6, 6-9, 9-12, 12-15, 15-18) sunt
grupați în aceeași clasă, formând comunități în care cei mai mari împărtășeșc în mod spontan
cunoștințele celor mai mici, având astfel posibilitatea consolidării propriei cunoașteri.
Educația Montessori are ca motto Elevii învață ceea ce fac!. Scopurile specifice pentru copiii
care frecventează școlile Montessori sunt:
- sprijinirea copilului în procesul de socializare
- ajutarea copilului în dezvoltarea inteligenței și imaginației
- stimularea unei curiozități permanente la copil: curiozitatea stă la baza învățării
- sprijinirea copilului în construirea unui respect de sine ridicat
- dezvoltarea la copil a unei atitudini pozitive față de școală și învățătură
- dezvoltarea inițiativei și perseverenței: copiii aleg propria muncă
- asistarea copilului în construirea unor deprinderi de ascultare și concentrare solide
- punerea bazelor siguranței de sine, autodisciplinei și simțului de ordine
- ajutarea copilului în dezvoltarea deprinderilor senzorio-motorii
- întărirea abilităților de discriminare și judecată ale copilului
Montessori este proiectată pentru a ajuta copiii să-și dezvolte la maximum potențialul în ritmul
lor unic. O clasă cu copii care au abilități diferite este o comunitate în care fiecare învață de la fiecare
și fiecare își aduce contribuția. Gruparea pe vârste diferite permite fiecărui copil să-și descopere
propriul ritm fără să trăiască complexe de superioritate simțindu-se ,,avansat” sau in inferioritate,
,,rămas în urmă”, în raport cu ceilalți. Cercetările arată că aceștia sunt bine pregătiți intelectual, social
și emoțional pentru viață. Ei vădesc responsabilitate, pun întrebări, arată entuziasm pentru învățare și
pentru adaptarea la situații noi.
Cel mai sigur mod de a construi respectul de sine al copilului constă în a-i oferi oportunități de
a acționa independent.

376 / 586
 Alternativa educațională Waldorf
Țelul principal al educației Waldorf este acela de a produce individualități capabile de a-și găsi
menirea în viață. Școala este locul descoperirii lumii de către copil și de formare a unei deschideri
permanente spre învățare.Educația copilului în școlile Waldorf îl abordează pe acesta integral: gândire,
simțire, voință.
Trăsăturile caracteristice ale educației Waldorf sunt:
- dinamica diferențiată a procesului de învățare: încet, atent, cu multe repetiții (clasele
primare), mai intens (clasele gimnaziale și liceu)
- cultivarea la copil, în egală măsură, atât a calităților intelectuale, cât și a celor artistice și
practice
- principiul imitării stă la baza activității în grădiniță și clasele primare; dezvoltarea simțului
observației la clasele de mijloc, iar în clasele mari de gimnaziu și liceu se încurajează dezvoltarea
gândirii proprii a elevului
- orarul zilnic specific: primele două ore sunt dedicate disciplinelor de bază, predate în epoci,
cu durata de 2 și 5 săptămâni, urmate de ore de limbi străine, artă plastică, muzică, euritmie,
gimnastică, lucru manual
- în clasele mici, copiii lucrează scriindu-și propriile manuale în colaborare cu profesorul
- învățământ necompetitiv, prin lipsa notelor; profesorii fac, la sfârșitul fiecărui an școlar,
evaluări foarte detaliate.
Step by Step
În România, programul a debutat în 1994 sub numele Head Start care, în 1995, a luat numele
de Step by Step, la inițiativa Fundației Soros pentru o Societate deschisă. Programul Step by Step este
un program destinat copiilor de la 3 ani până la vârsta de 14 ani, precum și familiilor acestora.
Obiectivele acestei alternative educaționale sunt acelea de a dezvolta în fiecare copil
capacitatea de a:
- a fi creativ și a-și dezvolta resursele proprii
- a avea gândire critică, a fi capabil să facă alegeri și să aibă inițiative
- a comunica ușor cu semenii, a înțelege și a negocia
Concret, această metodă presupune:
- individualizarea actului diadctic
- lucrul în grupuri mici, învățarea organizată pe centre de activitate delimitate atât fizic, cât și
prin procesul de învățare
- asigurarea formării continue, precum și sprijin tehnic pentru cadrele didactice
- implicarea părinților (sau a comunității) în activitățile didactice.
Această metodă respectă Curriculum-ul Național al Ministerului Educației Naționale pentru
învățământul preșcolar, primar și gimnazial. O particularitate o constituie prezența a doi învățători.
Elevii își desfășoară activitatea de învățare după modelul școlii depline, între orele 8-16, pe centre de
activitate: citire, scriere, matematică, științe, arte, construcții, altele.
Pegagogia curativă
Alternativa educațională de pedagogie curativă se aplică grupelor/claselor din învățământul
special care școlarizează copii/elevi/tineri cu deficiențe severe, profunde sau asociate. Fundamentele
pedagogiei curative, cele mai multe similare cu ale alternativei Waldorf, sunt: ritmul și voința,
predarea în epoci, cuvântul viu și lumea însuflețită, activitățile artistice, atitudinea pedagogului curativ
și ambianța. În pedagogia curativă, activitățile din timpul zilei, săptămânii și anului sunt structurate
ritmic.
Ceea ce caracterizează cel mai bine relația profesor-elev în instituțiile de pedagogie curativă
este capacitatea de empatie, pe care cadrele didactice o cultivă față de copilul ca ființă în devenire.
Lecțiile în format electronic dezvoltate pentru pedagogia curativă sunt proiectate pentru a
susține procesul didactic desfășurat în clasă. Pe de o parte, acestea contribuie la o mai bună abordare a
conținuturilor și a procesului de instruire de către profesor. Pe de altă parte, acestea dezvoltă abilități și
comportamente cheie care contribuie semnificativ la independența motorie și intrelectuală a a csetor
elevi și, implicit, la o mai bună integrare în societate.
Michael Thompson este expert în psihologia vieții socio-emoționale a copiilor de la cele mai
fragede vârste și până după adolescență. Pledează pentru a ne lăsa copiii un pic mai liberi și oferă un
ghid valoros pentru cum putem ,,desface nodul”.

377 / 586
 Taberele le oferă copiilor un mediu captivant: fără electronice, o comunitate cu multe
generații, ritualuri zilnice pline de însemnătate (mesele în grup, curățenia dormitorului/ cortului), un
loc în care timpul încetinește. În tabere și excursii, copiii au parte de experiențe pline de emoție, care
le modelează caracterul, experimentează cea mai profundă maturizare din viața lor, întorcându-se
acasă mai independenți, mai puternici. De cele mai multe ori se maturizează fără să își dea seama.
În tabere și excursii, se leagă prietenii pe viață. Dr. Thompson ilustrează cum copiii care
petrec un timp departe de părinții lor pot simți atât dor de casă, dar pot fi fericiți, pot simți teamă, dar
și succes, anxietate, dar și exuberanță.
Încă din copilăria mică, fiecare copil are nevoie de o bază sigură. Mai târziu, copiii au nevoie
de un cadru în jurul lor. Numai atunci când se simt ancorați și protejați cu dragoste vor putea copiii să
respecte reguli.
Micheal Thompson dezvăluie călătoria psihologică interioară pe care o parcurg copiii pentru a
se dezvolta și a crește mari. Copilul trebuie să trăiască propria experiență, fie ea mai bună sau mai rea.
Ei își privesc propria dezvoltare în alți termeni, mereu în căutarea a trei lucruri: conectarea,
recunoașterea și un sens practic.
Școala, ne reamintește Michael Thompson, nu e doar plină de studiu, ci și de emoție umană,
fericire, teamă, invidie, furie, sexualitate, plictiseală, competiție.
Argument/impresii
Educarea copilului/adolescentului este o temă de maximă importanță, atât pentru un educator
în devenire, cât și pentru părinți și societatea românească actuală.
Studierea acestor metode îți pune la dispoziție un bagaj de cunoștințe izvorât dintr-o amplă
experiență, îți arată calea pe care s-o urmezi în orice demers educațional. Educarea
copilului/adolescentului este o activitate ce nu poate fi amânată (aș putea spune că se desfășoară chiar
contra cronometru). Copilul este un mic copăcel. Dacă îl lași să crească strâmb, cu greu sau niciodată
nu se mai îndreaptă.
Marea întrebare este ,,În aceste vremuri, când părinții sunt tot mai ocupați (mai puțin prezenți
fizic), când tehnologia îi absoarbe pur și simplu pe copii, când ,,strada” are un rol negativ tot mai
pregnant, doar școala trebuie să se ocupe de educația copilului? Cine îi pregătește pe părinți pentru a fi
parteneri eficienți în educarea propriilor copii?
Familia este prima care se confruntă cu probleme de dezvoltare sau de învățare ale copilului.
În familie, copilul comunică, se exprimă și se construiește dependent de felul cum este îngrijit, crescut,
educat. Familia este mediul primordial și afectiv necesar formării individului, mediul de securitate și
stimulare.
Școala eficientă este o școală în parteneriat cu elevul, prin valorizarea și respectarea identității
sale, cu familia, prin recunoașterea importanței ei și atragerea în procesul didactic și cu toate resursele
educative ale societății pe care le identifică, le implică și le folosește activ. E nevoie de parteneriat
educațional școală-familie-comunitate. Implicarea părinților în viața școlară va duce la o eficientizare
a procesului instructiv-educativ (părinții îi vor înțelege mai bine și îi vor sprijini, poate întări relațiile
dintre aceștia și copiii lor etc.).
Alternativele educaționale au puncte comune: dezvoltă grija față de copil, au în vedere
dezvoltarea armonioasă, echilibrată a elevului; pleacă de la nevoile copilului, de la dorințele,
înclinațiile și posibilitățile acestuia; copilul învață acționând, din propria experiență, nu i se impune
nimic; valorifică ritmul propriu de dezvoltare; pun accentul pe meditație, reflecție.
În învățământul modern se cere ca învățarea să fie centrată pe elev, să se îmbine metodele
tradiționale cu cele activ-participative pentru a eficientiza demersul didactic.
Fără să ne dăm seama, tot ceea ce nu facem acum corect, eficient în demersurile noastre
educaționale se va resimți în viitorul nostru ca națiune, ca țară.

Bibliografie:
1. Joița, Elena (coord.), Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, 2003
2. Jugureanu, Radu (coord.), Concept metodologic pentru dezvoltarea software-ului
educațional pentru elevi cu cerințe educative speciale, SIVECO România S.A.
3. Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2003
4. http://www.aquatonics.ro/colaboratori/andreea-badulescu-psiholog-drd/
5. http://www.cnae.ro/documents/omects_5571_2011.pdf
6. http://www.michaelthompson.ro/programday1part1/

378 / 586
 EDUCAŢIA NONFORMALĂ -
ROLUL ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII COPIILOR

P.P.I.P. Nicolau Lia

Şcoala Gimnazială NR.5 Piatra Neamt

Educatia nonformală a fost definita de catre J. Kleis drept ,,orice activitate educaţională,
intenţionată şi sistematică, desfăşurată de obicei în afara şcolii tradiţionale, al cărei conţinut este adaptat
nevoilor individului şi situaţiilor speciale, în scopul maximalizării, învăţării şi cunoaşterii şi al
minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal (stresul notării în catalog,
disciplina impusa, efectuarea temelor)”.
Din punct de vedere etimologic, termenul de educaţie nonformală îsi are originea in
latinescul “nonformalis”, preluat cu sensul ,,în afara unor forme special/oficial organizate pentru un
anume gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemnează o realitate educaţională
mai puţin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte formativ-educative. Din punct de
vedere conceptual, educaţia nonformală cuprinde ansamblul activităţilor şi al acţiunilor care se
desfasoară îintr-un cadru instituţionalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului şcolar, constituindu-
se ca ,,o punte între cunoştintele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal”.
Dezideratele educaţiei nonformale sunt în strânsă legatură cu realizarea următoarelor finalităţi:
• să lărgească şi să completeze orizontul de cultură, îmbogăţind cunoştintele din anumite
domenii;
• să creeze condiţii pentru ,,desăvârşirea profesională sau iniţierea într-o nouă activitate” ;
• să sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate;
• să contribuie la recreerea şi la destinderea participanţilor precum şi la petrecerea organizată a
timpului liber;
• să asigure cadrul de exersare şi de cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de
manifestare a talentelor.
O caracteristică importantă se referă la faptul că educaţia nonformală se desfăşoară într-un
cadru instituţionalizat, în afara sistemului şcolar, cuprinzând activităţi extraclasa/extradidactice (cercuri
pe disciline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri şcolare,
olimpiade, competiţii) şi activităţi de educaţie şi instruire extraşcolare, denumite paraşcolare şi
perişcolare. Cele paraşcolare se dezvoltă în mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu activităţile
de perfecţionare şi de reciclare, de formare civică sau profesională. Aceste activităţi evoluează în mediul
socio-cultural ca activităţi de autoeducaţie şi de petrecere organizată a timpului liber în cadrul
universităţilor populare, al cluburilor sportive, la teatru, în muzee sau în cluburile copiilor, în biblioteci
publice, în excursii, acţiuni social-culturale sau în familie ori prin intermediul mass- mediei, denumită
adesea ,,şcoala paralela”.
Educatorului nonformal i se solicită mai multă flexibilitate şi entuziasm, adaptabilitate şi
rapiditate în adoptarea variatelor stiluri de conducere a activităţii, în funcţie de nevoile şi cerinţele
educatului.
Conţinutul şi obiectivele urmărite sunt prevăzute în documente special elaborate ce prezintă o
mare flexibilitate, diferenţiindu-se în funcţie de varstă, sex, categorii socio-profesionale, interesul
participanţilor, aptitudinile şi înclinaţiile acestora. Sunt cuprinse activităţi care corespund intereselor,
aptitudinilor şi dorinţelor participanţilor.
Educaţia nonformală este importanta prin urmatoarele avantaje pedagogice:
• este centrata pe cel ce învată, pe procesul de învăţare, nu pe cel de predare solicitând în mod
diferenţiat participanţii;
• dispune de un curriculum la alegere, flexibil şi variat propunându-le participanţilor activităţi
diverse şi atractive, în funcţie de interesele acestora, de aptitudinile speciale şi de aspiraţtiile lor;
• contribuie la largirea şi îmbogăţirea culturii generale şi de specialitate a participanţilor,
oferind activităţi de reciclare profesională, de completare a studiilor şi de sprijinire a categoriilor
defavorizate sau de exersare a capacităţii indivizilor supradotaţi;
• creează ocazii de petrecere organizată a timpului liber, într-un mod plăcut, urmărind
destinderea şi refacerea echilibrului psiho-fizic;

1
379 / 586
 • asigură o rapida actualizare a informaţiilor din diferite domenii fiind interesată să menţina
interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârstă şi pregătirii lor
profesionale, punând accentul pe aplicabilitatea imediata a cunoştinţelor;
• antreneaza noile tehnologii comunicaţionale, ţinând cont de progresul tehnico-ştiinţific,
valorificând oportunităţile oferite de internet, televiziune, calculatoare;
• este nestresantă, oferind activităţi plăcute şi scutite de evaluări riguroase, în favoarea
strategiilor de apreciere formativă, stimulativă, continuă;
• răspunde cerinţelor şi necesităţilor educaţiei permanente.
Pentru ca educaţia non-formală să-şi atingă scopul este necesar ca aceasta să îndeplinească
anumite criterii din punct de vedere calitativ precum: diversitatea metodelor folosite, implicarea în mod
egal şi activ a tuturor participanţilor, existenţa unei logistici care să permită desfăşurarea de multiple
activităţi, principalul obiectiv să fie găsirea de soluţii iar persoanele însărcinate cu formarea
participanţilor să fie calificate în domeniul respectiv.
Una din metodele generale utilizate în mod frecvent în educaţia non-formala este jocul.
Popularitatea acestei metode se datorează faptului că este o activitate plăcuta, voluntară, neconstrânsă de
reguli stricte, ce permite participanţilor să-si dezvolte şi să-şi folosească abilităţile deja existente în mod
liber. Jocul reuşeşte în principal să dezvolte creativitatea, munca în echipă, perspicacitatea, să stimuleze
logica şi memoria etc.
Notorietatea educaţiei non-formale este încă afectată de lipsta unui concept bine definit, astfel
încât să fie recunoscută la nivel mondial. Principalul scop al acelora care promovează educaţia non-
formală este recunoaşterea şi aprecierea cunoştinţelor şi aptitudinilor dobândite prin aceasta.
Educaţia nonformală sprijină, direct şi indirect, acţiunile şi influenţele sistemului de învăţământ
prin două circuite pedagogice principale:
a) un circuit pedagogic situat în afara clasei:
- cercuri pe discipline de învăţământ, cercuri interdisciplinare, cercuri tematice /
transdisciplinare;
- ansambluri sportive, artistice, culturale etc;
- întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare.
b) un circuit pedagogic situat în afara şcolii:
- activităţi perişcolare- organizate special pentru valorificarea educativă a timpului liber:
- cu resurse tradiţionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare, vizionări de
spectacole (teatru, cinema etc.) şi de expoziţii etc;
- cu resurse moderne: videotecă, mediatecă, discotecă; radio- televiziune şcolară; instruire
asistată pe calculator, cu reţele de programe nonformale etc;
- activităţi paraşcolare- organizate în mediul socio-profesional, ca "soluţii alternative" de
perfecţionare, reciclare, instruire permanentă, instituţionalizate special la nivel de presă pedagogică,
radio-televiziune şcolară; cursuri, conferinţe tematice - cu programe speciale de educaţie permanentă
etc.
Teoria "deşcolarizării societăţii" a lui Ivan Iuich propune "patru reţele ale cunoaşterii"
caracteristice pentru "noile instituţii educative" de tip nonformal:
a) o reţea de "servicii utilizată în activitatea zilnică " care pun la dispoziţia publicului
diferite "obiecte educative": instrumente, biblioteci, laboratoare, săli de expoziţii, săli de spectacol,
muzee etc;
b) o reţea de "schimburi de cunoştinţe" actualizate, bazată pe "o listă de persoane" dispuse şi
capabile de asemenea activităţi;
c) o reţea de comunicare susţinută printr-un organism care "facilitează întrunirile între
"semeni" şi înregistrarea dorinţelor în materie de educaţie;
d) o reţea de adrese ale persoanelor profesioniste sau amatoare, capabile de "servicii
educative" oferite chiar la nivelul unui "anuar".
Conţinuturile educaţiei nonformale urmăresc desfăşurarea unei activităţi cu caracter formativ,
prin excelenţă, dirijate de personalul specializat în strânsă legătură cu părinţii, elevii, organizaţiile
nonguvernamentale social-culturale.
Conţinutul şi metodologia educaţiei nonformale evidenţiază următoarele note specifice care
apar la nivel funcţional-structural pe fondul unui plus de flexibilitate realizat în raport cu educaţia
formală şi de deschidere în raport cu educatia informală:
a) proiectarea pedagogica neformalizată, cu programe deschise spre interdisciplinaritate şi
educaţie permanentă - la nivel general-uman, profesional, sportiv, estetic etc;
b) organizaţia facultativă, neformalizată (ONG), cu profilare dependentă de opţiunile
elevilor şi ale comunităţilor şcolare şi locale, cu deschideri speciale spre experiment şi inovaţie;
2
380 / 586
 c) evaluarea facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note
sau calificative oficiale.
Evaluarea activităților desfășurate în cadrul educației nonformale este “facultativă,
neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note sau calificative oficiale”. În
condițiile extinderii cererilor de pregătire profesională prin diferite forme de instruire nonformală, există
și situații în care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire.

Bibliografie:
http://iec.psih.uaic.ro/?chapter=Strategii%20de%20educatie%20nonformala
http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Educatia-non-formala-si-avantajele-sale-
406.html
http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-nonformala.html
http://www.didactic.ro/materiale/86083_educatia-nonformala

3
381 / 586
 BULLYING-UL ȘI ABUZUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Prof.înv.primar:Nimară Lavinia

Liceul Tehnologic Bâlteni,judeţul Gorj-Şcoala Primară Cocoreni

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a

cuiva, de umilire. Acest comportament este de regula repetat și intenționat, prin care „agresorul” își
intimidează, persecuta, rănește „victima” prin diferite forme: verbal (tipete, porecle, sarcasm, insulte,
jigniri etc.), fizic (palme, lovituri, imbranciri, batai), relational (intimidare, denigrare, izolare,
manipulare), cyberbullying (trimiterea unor mesaje/ imagini pe telefon sau internet pentru a denigra
imaginea unei persoane), social (excludere, insulte cu privire la statutul social etc.)
Atunci cand un singur individ este tinta unui grup de mai multe persoane, fiind agresat in diferite forme
(fizic, verbal etc.) vorbim despre „mobbing”, o alta forma de bullying.
Pentru Jean-Claude Chesnais, violenţa reprezintă „o acţiune directă sau indirectă, masată sau
distribuită, destinată să aducă prejudicii unei persoane sau să o distrugă, fie în integritatea ei fizică sau
psihică, fie în posesiile sale, fie în participările ei simbolice”..
Efectele bullying-ului sunt alarmante, „victimele” pot suferi pe termen lung probleme emoționale,
probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, o
creștere a frecvenței îmbolnăvirilor.
Când se vorbeşte despre violenţă în şcoală, se consideră drept surse favorizante factori exteriori
şcolii: mediul familial, mediul social, precum şi factori ce ţin de individ, de personalitatea lui. Mediul
familial prezintă cea mai importantă sursă a agresivităţii elevilor. Mulţi dintre copiii care prezintă un
profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experienţa divorţului părinţilor şi trăiesc în familii
monoparentale.
Echilibrul familial este perturbat şi de criza locurilor de muncă, de şomajul cu care se confruntă
foarte mulţi părinţi. Părinţii sunt confruntaţi cu foarte multe dificultăţi materiale dar şi psihologice, pentru
că au sentimentul devalorizării, al eşecului. În aceste condiţii ei nu mai sunt sau sunt foarte puţin
disponibili pentru copii lor. Pe acest fundal apar noi probleme familiale foarte grave care îi afectează
profund pe copii: violenţa infantilă, consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijenţa la care se adaugă şi
importante carenţe educaţionale – lipsa de dialog, de afecţiune, inconstanţa în cerinţele formulate faţă de
copil (treceri de la o extremă la alta, de la o permisivitate exagerată la restricţii foarte dure), utilizarea
mijloacelor violente de sancţionare a copilului.
Bullying-ul are fețe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror
intenție este să provoace suferință. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și lovituri
insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.
„Spectatorul” sau „martorul” este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină, de
cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. Unii spectatori instigă agresorul să abuzeze
victima. Majoritatea spectatorilor acceptă în mod pasiv, privind și nefăcând nimic. De foarte multe ori,
spectatorii pasivi formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Astfel, el
este încurajat să continue comportamentul agresiv.
Spectatorul însă poate avea un rol important în oprirea agresiunii. El trebuie să intervină sau să
apeleze la ajutorul unui adult. Ce pierde spectatorul? În clipa în care taci, nu intervii, ești de fapt pro
fenomen bullying. Deja agresorul câștigă de două ori acest joc fenomenul din perspectiva ultimilor 15-20
de ani, observăm că violenţa manifestată în rândul populaţiei şcolare a cunoscut o diversificare majoră a
formelor de manifestare şi a cauzelor, care au luat prin surprindere managementul învăţământului româ-
nesc. Putem vorbi despre o criză reală a sistemului, confruntat cu grave probleme disfuncţionale privind
anihilarea şi contracararea fenomenului. Violenţa fizică şi cea verbală se întâlnesc la orice categorie de
vârstă, având totuşi o amploare considerabilă în rândul adolescenților.

382 / 586
 Ca forme de identificare si soluționare a cazurilor de bullying, autoritățile au propus
reglementarea consilierii psihologice în unitățile de învățământ, introducerea unor teme legate de bullying
în curriculumul școlar în cadrul orelor de consiliere și orientare, dirigenție, ca subiecte de educație civică
incluse în manualele aferente; monitorizarea audio-video a unităților de, supravegherea video în spațiile
publice din perimetrul instituțiilor de învățământ. In scoala, cadrele didactice trebuie să observe
comportamentul elevilor pentru a putea preveni manifestările violente ale acestora prin discuţii atât cu
elevii în cauză cât şi cu familiile lor. Doar o bună colaborare a familiei cu personalul didactic va reuşi
prevenirea/stoparea/îndreptarea unor deviaţii comportamentale, deoarece cadrul legal nu permite şcolii
luarea unor măsuri extreme care să determine din partea elevului respectarea drepturilor celor din jur.
Şcolii îi revine sarcina de a corija abaterile, de a defini clar diferenţa dintre moral şi imoral, deoarece
copilul se va manifesta în mediul şcolar influenţat de imaginile vizualizate.
La nivelul şcolii se pot înfiinţa grupuri de dezbateri în care să se pună în discuţie dificultăţile
muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor. Situaţiile problemă expuse, de unul sau mai
mulţi profesori să fie dezbătute în cadrul grupului. Înfiinţarea în cadrul şcolii a unui centru de consultanţă
cu părinţii şi elevii unde să se poată depista, mediatiza, şi dezbate acte de violenţă şcolară.
A elabora strategii, proiecte de prevenire a violenţei şcolare implică a ţine cont de toţi factorii
(temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Şcoala are un
rol important în prevenirea violenţei şi asta nu numai în condiţiile în care sursele agresivităţii sunt în
mediul şcolar, ci şi în situaţia în care sursele se află în exteriorul graniţelor şcolii.
În noiembrie 2019 a fost promulgată legea care prevede interzicerea comportamentelor de tip
bullying în toate unitățile de învățământ. O a doua inițiativă legislativă, rezultat al propunerilor de politică
publică înaintate de Asociația Telefonul Copilului și de partenerii acesteia, care conține soluții concrete
pentru preîntâmpinarea episoadelor de bullying în școli, se află în circuitul de legiferare. În decembrie
2019, Asociația Telefonul Copilului a organizat Forumul Național Anti-Bullying, primul eveniment din
România dedicat dezbaterilor privind politicile publice pentru combaterea acestui fenomen în rândul
copiilor.
În prezent, numărul cazurilor de bullying a scăzut considerabil datorita implicării tuturor
factorilor, atât externi cât și interni.

Bibliografie:
1. Jean – Claude Chesnais, ”Violent deaths in the world”, 2003;
2. Jigău, Mihaela, Balica, Magdalena, ”Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoalǎ”, ghid practic pentru
directori şi cadre didactice, Editura Alpha MDN, Bucureşti, 2006;
3. Păunescu, Constantin, ”Agresivitatea şi condiţia umană”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994 ;
4. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, “Psihosociologia rezolvării conflictului”, Editura Polirom,
Iaşi, 1998;
5. Ulrich, Louis, Godinac, Mihaela, Tudorache, Mariana, Violenţa în şcoală. Metode de intervenţie”, ghid
de bune practici, Editura Atelier Didactic, Bucureşti, 2007.

383 / 586
 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII
PLATFORMELOR ELEARNING PENTRU ACTIVITATEA DE
ÎNVĂȚARE ȘI EVALUARE
Prof. înv. primar Nistor Maria Dana
Școala Primară Nr. 2 Oșand

O platformă e-learning este un set integrat de servicii interactive online, care oferă profesorilor,
elevilor, părințiilor și altor persoane implicate în educație, informații, instrumente și resurse pentru a
sprijini și a spori livrarea și managementul educațional.
Principalele caracteristici ale platformelor de e-learning sunt:
– Autentificare;
– Generarea de conținut;
– Vizualizarea conținutului;
– Diferite medii cu un profesor / tutore;
– Efectuarea de activități, cum ar fi sarcini, grupuri de lucru;
– Raportul activităților întreprinse de către elev;
– Instrumentele de evaluare.
Platformele de e-learning permit două moduri de învăţare:
• sincronă, în care instructorul controlează lecţia în întregime, creând, coordonând,
adaptând şi monitorizând mediul educaţional
• asincronă, ceea ce implică studiu în ritmul personal al cursanţilor, proiecte de colaborare
şi învăţare la distanţă.
Având la bază tehnologiile e-Learning (multimedia), platformele eLearning au o serie de
avantaje, precum:
• Accesul la cunoștințe, în orice moment și din orice locație;
• Centrare pe elev/participant;
• Elevii pot colabora și învăța împreună;
• Favorizează creativitatea și descoperirea de noi interpretări;
• Permite accesul la noile competențe cerute de viața modernă;
• Profesorul se poate adresa unui număr mult mai mare de elevi decât în învățământul
tradițional;
• Materialele pot fi personalizate;
• Posibilitatea modificării informației difuzate;
• Accesibilitate, comfort, flexibilitate;
• Interacțiunea cu profesorul este liberă, fără constrângeri;
• Elevul poate învăța în ritmul lui propriu;
• Elevul poate beneficia de feedback rapid și permanent;
• Costuri reduse de distribuție a materialelor;
• Învățământul online este organizat pe subiecte, nu pe grupe de vârstă;
• Învățământul electronic este mai puțin stresant decât cel tradițional;
• Posibilitatea de a măsura eficacitatea programului prin urmărirea numărului de download-
uri efectuate de către elevi;
• Capacitate mare de stocare, Internetul are o capacitate mult mai mare de stocare a
informației comparativ cu locațiile fizice sau hard discurile individule;
• Permite interacțiune sincronă și asincronă între profesor și elevi.
Dintre dezavantajele create de instruirea online amintim:
• Pregătirea unui curs online este mai costisitoare decât pregătirea unui curs tradițional;
• Lipsa unor resurse tehnologice performante și a unor conexiuni optime la rețea, de joasă
performanță în ceea ce privește sunetul, imaginile și anumite grafice;

384 / 586
 • Apar unele probleme legate de contactul face-to-face, esențial de multe ori pentru
socializare;
• Nu orice curs poate fi livrat prin intermediul platformelor eLearning;
• Necesitatea experienței elevilor în domeniul calculatoarelor;
• Elevii trebuie să fie extrem de motivați pentru a participa la cursurile online;
• Posibilitatea apariției, pe plan uman, a reducerii capacității de exprimare verbală a
examinatului, însoțită de o pierdere a capacităților de prezentare-argumentare-contraargumentare și
accentuarea gradului de dezumanizare, paradoxal chiar în condițiile în care tehnica și tehnologia au
deschis noi drumuri și au oferit noi instrumente și tehnici pentru comunicarea interumană.
Observând numărul mult mai mare de avantaje decât al dezavantajelor, putem spune că utilizarea
platformelor eLearning este o oportunitate oferită celor care doresc să obțină o formare continuă. Ea nu
exclude educația clasică, în care sunt utilizate obiecte reale ca sursă de informare ci îi adaugă resursele
virtuale. Este indicată o îmbinare între metodele clasice de învățare și evaluare și a celor eLearning pentru
a obține performanțe în ceea ce privește dezvoltarea competențelor elevilor.
Limite și dificultăți / Dezavantaje
1. Dificultăți în utilizarea tehnologiei
Tehnologia avansează zi de zi și nu toate persoanele sunt la zi cu noutățile. De aceea de multe
ori sunt întâmpinate probleme de utilizare și de accesare a informațiilor sau de realizare a unor proiecte
sau teme. De asemenea sunt întâlnite situații de confuzie și dezorientare, de unde apare și lipsa de
motivație. Dar această problemă poate fi rezolvată prin tutoriale video.
2. Lipsa comunicarii reale/ fizice
Când învățarea și comunicarea rămân axate în mediul virtual, atunci când oamenii se întâlnesc
nu mai știu să comunice și încep să comunice tot prin tehnologie. Folosirea mediului virtual în exces ne
robotizează!

Concluzii
S-au putut expune cateva idei, însă cu toții știm că internetul este foarte util în învățare, atât a
celor mici, cât și a celor mari. Pentru cei mici tehnologia este atractivă, iar pentru cei mari trebuie să
existe o motivație puternică pentru a o utiliza în mod eficient.
Pot fi numite situatii limită cazurile în care o persoană este într-un anumit context în care nu
poate avea acces la internet sau nu iși permite acest lucru. Din acest motiv, se poate întampla să piardă o
anumită informație care îi era utilă în acel moment dar pe care nu o poate accesa pe loc. Aceste situații de
criză chiar nu pot fi controlate.
Profesorul trebuie să-şi schimbe concepţia şi metodologia instruirii şi educării, să coopereze cu
elevii, să devină un model real de educaţie permanentă, să se implice în deciziile educaţionale, să asigure
un învăţământ de calitate. Pregătirea managerială a profesorului, însuşirea culturii manageriale, nu numai
cea tradiţională psihopedagogică şi metodică, pot asigura înţelegerea şi aplicarea relaţiei autoritate-
libertate, ca nou sens al educaţiei, prin predare-învăţare şi rezolvarea altor situaţii din procesul educaţional
şcolar.

Bibliografie:
1. Dumitru I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara,
2001.
2. Ionescu M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

385 / 586
 LES ACTIVITÉS LUDIQUES –INSTRUMENT EFFICACE DANS LA
DIDACTIQUE DU FLE
Prof. Nistor Răzvana
Colegiul Economic "Ion Ghica" Bacău

Le jeu vu comme activité essentiellement humaine, consciente, a fait le sujet de plusieurs

études générales, qui se trouvent à la croisée de la philosophie, de l’anthropologie, de la sociologie et
de l’histoire des traditions et des mentalités. Parmi les plus importantes il y a Homo ludens, essai sur la
fonction sociale du jeu de J. Huizinga, qui, malgré la vision sociologique manifeste, reste une
dissertation philosophique et littéraire sur le rôle fondamental du jeu et de l’esprit du jeu dans
l’histoire des sociétés et des cultures, ainsi que dans l’évolution des mentalités. Dans le même style, on
pourra lire dans le volume de l’Encyclopédie de la Pléiade, consacré au « Jeux et Sports » l’essai de
Georges Gusdorf sur L’esprit des jeux. En s’appuyant sur l’affirmation de Schiller « l’homme n’est
pleinement homme que lorsqu’il joue », Gusdorf affirme que le jeu « n’est pas la négation pure et
simple, la dérision du sérieux, du travail et de la loi, mais bien plutôt le signe et le gage de la
réconciliation, au sein du destin individuel et social, entre la norme et l ’exception, entre la nécessité et
la liberté. Le jeu est le sel de la civilisation ». Le jeu didactique, lui aussi, dans son déroulement et ses
ressorts intimes fait preuve de ces caractéristiques que les chercheurs déjà mentionnés ont illustrées de
façon éloquente.
La parole, l’interaction verbale et les composantes psychologiques et affectives sont
intimement liées et constituent le moteur qui met en marche tous les ressorts du jeu didactique. Les
élèves ne se parlent plus seulement en tant que simples camarades de classes tantôt moqueurs, tantôt
affectueux, ils se parlent en tant que partenaires, coéquipiers unis par la difficulté de la même tâche ou
bien adversaires, animateurs ou simples spectateurs. Dans le feu de l’action et du plaisir de la
participation, ils commencent petit à petit à manier plus facilement des structures grammaticales et
lexicales et des actes de langage: « continue », « à vos places », « tu as gagné », « tu triches », « tu es
pénalisé », « je jouerais comme ça à ta place ». Ce sont toujours ces structures qui animent et donnent
du sens aux jeux de mouvement pratiqués en équipes: « ici », « donne », « plus vite », « plus lentement
», « regarde! » « à gauche », « à droite ».
Dans le déroulement d’une activité ludique il y a une corrélation intime entre parole, jeu,
action et implication psycho-affective. C’est ainsi qu’en parlant, en jouant et en exprimant leurs
propres sentiments, les élèves se voient dans la situation d’utiliser grammaire et lexique dans un
contexte plus naturel, plus proche d’une situation communicative en langue maternelle. André Lamy
affirmait à juste raison dans Jeu, langage et créativité le fait que la connaissance de ce qu’on dit quand
on joue contient en soi une réalité grammaticale. Il n’y a donc pas d’une côté la grammaire et de
l’autre la parole ludique mise en actes, mais l’une se dégage de l’autre, s’alimentant mutuellement.
La classe de français langue étrangère s’avère être une discipline scolaire privilégiée en ce qui
concerne la diversité des jeux possibles et du matériel choisi, qui peut aller de la simple parole aux
supports les plus variés: textes, images, documents, feuilles de papier, couleurs, objets de la classe. A
cet effet, une spécialiste de la didactique ludique du FLE, Haydée Sylva observe que cette diversité
offre évidemment beaucoup d’avantages, mais, malheureusement, pas toujours des pistes claires sur la
voie à suivre: voilà pourquoi, face à un éventail si hétérogène, l’enseignant « doit bien connaître les
diverses structures ludiques et gérer le contexte ».
C’est toujours elle qui est d’avis qu’il faut bien se munir en classe de FLE « de supports
robustes, séduisants et polyvalents », censés d’obtenir des réactions positives chez les élèves. C’est
donc la fonction plaisir, évoquée aussi par Debyser qui entre en équation, en stimulant la motivation
des enfants d’apprendre en jouant, à travers la manipulation des objets, la compétition et la
collaboration avec les copains, dans un climat d’émulation.
Le jeu ne sera pas réussi si le professeur ne tient pas compte des implications psycho-
affectives du jeu comme outil pédagogique en classe. Pour éveiller la curiosité, le désir et la
motivation, les principaux moteurs d’un apprentissage de qualité, l’enseignant ajoutera toujours une
dose de mystère au jeu, en le renouvelant au fur et à mesure, si possible. La diversification du matériel
utilisé en classe exige d’être accompagné d’une diversification des structures ludiques mises en

386 / 586
oeuvre. Un truc ludique au début séduisant pour la classe peut se transformer, à force d’avoir été
longuement utilisé en routine: un professeur qui se contente, par exemple, d’utiliser invariablement en
classe un joli jeu de conditionnement comme “Les fruits”, risque de le transformer petit à petit dans
une activité ennuyeuse et mécanique. L’enseignant devrait trouver des modalités variées de
conditionnement, allant de la petite conversation situationnelle quotidienne (« Qui est l’élève de
service? », « Le combien sommesnous aujourd’hui », » Comment allez-vous? »), à des petits jeux
d’entraînement variés, qui seront alternés et adaptés à la situation de la classe pour ne pas se
transformer en routine.
Concrètement, le professeur veillera à la création d’une atmosphère propice au jeu, où cette
activité sera le déclencheur de l’intérêt et de la motivation. Le meilleur résultat d’une telle démarche
sera visible quand les apprenants vont manier d’une façon naturelle et dégagée des structures
langagières en langue étrangère, ou bien quand ils seront capables de faire des corrélations entre une
notion enseignée, apparemment nouvelle, et la même structure qu’ils ont employée sans le savoir dans
une chanson ou dans un jeu: par exemple, des verbes au passé composé, un impératif, un adjectif de
couleur, une expression figée. Ainsi le jeu devient-il source de progrès, car il rend les élèves capables
de s’adonner entièrement à l’activité d’apprentissage, avec intérêt et enthousiasme, tout en gardant
l’esprit léger face aux échecs de parcours. Le jeu cessera donc d’être un simple passe-temps ou un
bouche-trou, car il s’intègre pleinement, avec des objectifs clairs et cohérents, à la séquence
pédagogique.
Même s’il est centré sur l’action et le dynamisme aussi que sur l’amusement et la détente, un
bon jeu ne négligera jamais les aspects tenant d’une bonne communication. A cet effet seront donc
respectés les postulats de l’approche communicative: centration sur l’apprenant, prise en compte de
ses besoins et ses intérêts, exploitation de l’erreur, progression en spirale.
Au plaisir que peut prendre l’apprenant durant une activité ludique bien menée peut s’ajouter
celui de l’enseignant, lorsqu’il constate qu’il a inscrit le jeu avec succès.
Contrairement à l’idée générale (et préconçue) que le jeu en classe de langues n’est que le
camouflage des activités scolaires arides ou la bien méritée détente avant les vacances, ce genre
d’activités stimule les compétences linguistiques des élèves, leurs habiletés, leur spontanéité, leurs
capacités de socialiser et de construire un partenariat avec leurs copains, en rendant meilleures leurs
capacités d’expression orale ou écrite dans un contexte tout à fait nouveau, dominé par le désir de
l’action et de l’affirmation plénière de soi-même.
Tout en définissant le jeu didactique avec une métaphore bien réussie, Haydée Sylva considère
que ce type de démarche “n’est pas un prêt à porter pédagogique” rigide et immuable: il doit être
toujours renouvelé, remis en question, perfectionné. Ainsi le jeu motivera-t-il l’élève, en éveillant sa
curiosité et son désir de se dépasser, en l’engageant toujours plus loin « sur un sentier riche de trésors
et de surprises ».

BIBLIOGRAPHIE
1. Caré, J.M., Jeu de rôles, Le français dans le monde, n°176
2. Debyser, Francis, Dramatisation, simulation, jeu de rôles (Le français dans le monde), n°123 , 1976
3. Augé, Hélène,Borot, Marie-France, Vielmas, Michèle, Jeux pour parler, jeux pour créer ,CLE
International
4. Caillois, Roger, Les jeux et les hommes, Paris, Gallimard, 1958

387 / 586
 DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA PREȘCOLARI- BUNE
PRACTICI
PROF. NISTOROIU CRISTINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 MĂRĂȘEȘTI

Creativitatea este o formă superioară a activității umane, fiind un fenomen extrem de complex
cu numeroase aspecte, fațade sau dimensiuni. Unii autori definesc creativitatea ca fiind aptitudinea
sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare. Pentru alții creativitatea nu este aptitudine sau
capacitate, ci proces, prin care se realizează produsul. Sunt unii autori pentru care creativitatea este
orice rezolvare de probleme noi.
Pentru alții, pentru tot mai mulți, creativitatea implică realizarea unui produs nou și de valoare
pentru societate. Într-un sens mai larg, creativitatea se referă și Ia de soluții, idei, probleme metode
care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale independentă. Produsul este nou
numai pentru copil.
Creativitate se poate numi și capacitatea de a găsi probleme, de a le formula, de a inventa sau
de a recunoaște o problemă. În grădiniță aceste metode sunt aplicate la grupă în funcție de nivelul de
vârstă și individual al copiilor cu care lucrăm.
Educația estetică reprezintă activitatea de formare —dezvoltare a personalității , proiectată și
realizată prin receptarea , evaluarea și crearea frumosului existent în natură , societate, artă.
Capacitatea școlarilor de a se putea exprima artistic poate fi considerată ca un prim pas spre
manifestarea lor, care înlesnește o comunicare vie, directă, impresionantă și personală cu viața.
Modelând din plastelină un vas cu flori, de exemplu copilul pune în el ceva din sufletul său.
Arătându-le celorlalți el trezește admirația și interesul acelora, stabilind un dialog al Imaginației, al
frumosului. Astfel, el își individualizează sentimentele, personalizându-le, iar pe de altă parte,
realizează o comunicare cu ceilalți, bazată pe emoții, descoperiri, trăiri.
Artele plastice contribuie în mod deosebit la educația estetică a școlarilor formând și
dezvoltând spiritul de observație, atenția, reprezentările spațiale, imaginația creatoare, interesul și
plăcerea de a desena, de a colora, de a modela. Ca și mijloace de educație estetică prin artele plastice
sunt lecțiile de educație plastică, cercurile de arte plastice, vizionarea muzeelor și expozițiilor,
manifestările speciale ( desenele pe asfalt).
Copiii trebuie sprijiniți pentru a înțelege și a-și însuși corect conținutul noțiunilor și normelor
care stau la baza sentimentelor morale. Este necesar să li se explice, la nivelul lor de înțelegere,
apelând la situații practice de viață, ce înseamnă, din punct de vedere moral, binele și răul, frumosul și
adevărul, curajul și lașitatea, cinstea și necinstea. Pentru micii școlari, care au o viață sufletească
foarte bogată, lucrul cu culori (acuarele, creioane, cretă, uleiuri, tempera) poate fi modalitatea ideală
de a da frâu liber emoțiilor și de a se elibera de tensiunea interioară.
Totuși, nu orice lucrare poate trezi emoții estetice. Abilitățile artistice se pot învăță, exersa.
Printr-o pictură realizăm un model din realitate după un algoritm din conștient. dar ceea ce
individualizează lucrarea respectivă sunt tangentele subconștientului. În orele de educație plastică se
familiarizează cu diverse tehnici de lucru, iar apoi intuiesc lucrări în care au fost aplicate respectivele
tehnici. La început, în faza incubației, școlarii au tendința de a copia, dar atingând pragul iluminării,
pot găsi combinații și efecte originale ce dau unicitate propriilor lucrări.
Vârsta preșcolară este cea a sensibilității și a receptivității deosebite, a curiozității permanente.
La această vârstă, copiii prezintă mobilitate și flexibilitate psihică accentuată, intense trăiri afective
generate de diferite situații, atitudini și comportamente. Preșcolaritatea este apreciată ca fiind vârsta
ce cuprinde cea mai importantă experiență educațională din viața unei persoane; se înregistrează
ritmuri mari în dezvoltarea individualității umane și unele dintre cele mai semnificative achiziții ce
vor avea ecouri evidente pentru etapele dezvoltării sale.
Vârsta preșcolară este caracterizată și prin potențialul creator al copiilor care trebuie stimulat
prin activarea originalității, perseverenței, a intereselor cognitive și artistice

388 / 586
 Activitățile artistice oferă posibilitatea copilului să cunoască în mod direct însușirile
materialelor cu care lucrează, să Ie denumească, să-i formeze un anumit bagaj de cunoștințe care să
cuprindă forma, culoarea și funcționalitatea acestor materiale.
Copilul trebuie să descopere sistematic un evantai de probleme: acoperirea spațiului plastic:
încercarea de trecere de la „mâzgăleală” la grefierea semnelor relevante. Descoperirea calității
constructive a culorii, a tonurilor, închise, deschise, calde, reci. Activitățile artistice în grădiniță
influențează în mod hotărâtor formarea gustului estetic la copii, iar „acumulările” din acest sector
constituie temelia unor talente viitoare. În planul relații lor interpersonale integrarea curriculară
încurajează comunicarea și rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare. De aceea, activitățile
integrate se regăsesc tot mai des în planificarea zilnică a activităților din grădiniță.
Aceste activități pot fi adevărate surse de cunoaștere și evaluare a dezvoltării personalității
copiilor, oferind celor mai puțin activi posibilitatea să se evidențieze. Tehnicile de lucru în activitățile
artistice sunt elemente care stârnesc interesul și curiozitatea copiilor, îi implică emoțional și îi apropie
de exigențele activității estetice din grădiniță.
Strategiile didactice prin care se realizează educația estetică includ metode creative: exercițiul,
activizarea copiilor prin povestiri, repovestiri, dramatizări, jocuri de creație, constructive, recitări,
amenajarea cu desene, picturi a expoziției. Pentru realizarea obiectivelor educației estetice, la vârsta
preșcolară educatoarele pot folosi mijloace generale, care urmăresc educarea multilaterală a copiilor și
mijloace specifice, care vizează realizarea unor anumite sarcini de ordin estetic. Referindu-ne la
mijloacele generale, aceasta poate fi ambianța plăcută în care trăiește, crește și își desfășoară
activitatea copilul, jucăria etc.
Mijloacele specifice educației estetice le constituie practicarea diferitelor forme ale artei în
cadrul diferitelor activități din grădinița de copii. La aceste forme mai putem adăuga vizitarea
muzeelor și a expozițiilor, vizionarea de spectacole, cercurile și concursurile artistice. Alegerea,
organizarea și realizarea activităților se face atât în raport de obiectivele propuse, de nivelul educativ
al copiilor cu care se desfășoară activitățile, cât și din motivul de a diversifica activitățile educative.
Este necesar ca eforturile elevilor să fie orientate spre căutare proprie, redescoperire, pentru
dezvoltarea gândirii independente și creatoare. Capacitatea elevilor de a se exprima artistico – plastic
poate fi considerată ca un prim pas spre manifestarea ființei lor, care înlesnește o comunicare vie,
directă, impresionantă și personală cu viața.
Dacă un copil pictează o floare el pune în ea ceva din sufletul său; arătând-o celorlalți, el
trezește admirația și interesul, stabilind un dialog al imaginii, al frumosului. În acest fel, copilul își
individualizează sentimentele (față de floare), personalizându-le iar pe de altă parte, realizează o
comunicare cu ceilalți, bazată pe emoții, descoperiri, trăiri.
Fiecărui elev i se oferă și i se demonstrează modalitatea de lucru, dar niciodată până la capăt,
întrucât acestea trebuie să rămână achiziții prin excelență individuale.
Încercarea de a impune elevilor o anumită viziune neagă personalitatea în devenire a fiecărui
copil. Fie că acestea se desfășoară numai într-o atmosferă caldă, destinsă, de înălțătoare spiritualitate
în comunicare cu arta.
În concluzie toate activitățile desfășurate de copii în grădiniță conduc spre stimularea și
educarea creativității lor, acest lucru nu ar fi posibil fără o bună pregătire a educatoarei.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bârnăsescu, Ștefan; Văideanu, George: „Educație estetică”, EDP, București, 1961
2. Bontal, Ioan: „Pedagogie Tratat”, Editura BIC ALL, București, 2000
3. Cristea Mircea: „Omul – ființă estetică” în „Revista de Pedagogie” nr. 8/1990
4. Nicola, Ioan: „Tratat de pedagogie școlară”, Editura Aramis, București, 2000

389 / 586
 DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA PREȘCOLARI- BUNE
PRACTICI
PROF. NISTOROIU CRISTINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 MĂRĂȘEȘTI

Creativitatea este o formă superioară a activității umane, fiind un fenomen extrem de complex
cu numeroase aspecte, fațade sau dimensiuni. Unii autori definesc creativitatea ca fiind aptitudinea
sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare. Pentru alții creativitatea nu este aptitudine sau
capacitate, ci proces, prin care se realizează produsul. Sunt unii autori pentru care creativitatea este
orice rezolvare de probleme noi.
Pentru alții, pentru tot mai mulți, creativitatea implică realizarea unui produs nou și de valoare
pentru societate. Într-un sens mai larg, creativitatea se referă și Ia de soluții, idei, probleme metode
care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale independentă. Produsul este nou
numai pentru copil.
Creativitate se poate numi și capacitatea de a găsi probleme, de a le formula, de a inventa sau
de a recunoaște o problemă. În grădiniță aceste metode sunt aplicate la grupă în funcție de nivelul de
vârstă și individual al copiilor cu care lucrăm.
Educația estetică reprezintă activitatea de formare —dezvoltare a personalității , proiectată și
realizată prin receptarea , evaluarea și crearea frumosului existent în natură , societate, artă.
Capacitatea școlarilor de a se putea exprima artistic poate fi considerată ca un prim pas spre
manifestarea lor, care înlesnește o comunicare vie, directă, impresionantă și personală cu viața.
Modelând din plastelină un vas cu flori, de exemplu copilul pune în el ceva din sufletul său.
Arătându-le celorlalți el trezește admirația și interesul acelora, stabilind un dialog al Imaginației, al
frumosului. Astfel, el își individualizează sentimentele, personalizându-le, iar pe de altă parte,
realizează o comunicare cu ceilalți, bazată pe emoții, descoperiri, trăiri.
Artele plastice contribuie în mod deosebit la educația estetică a școlarilor formând și
dezvoltând spiritul de observație, atenția, reprezentările spațiale, imaginația creatoare, interesul și
plăcerea de a desena, de a colora, de a modela. Ca și mijloace de educație estetică prin artele plastice
sunt lecțiile de educație plastică, cercurile de arte plastice, vizionarea muzeelor și expozițiilor,
manifestările speciale ( desenele pe asfalt).
Copiii trebuie sprijiniți pentru a înțelege și a-și însuși corect conținutul noțiunilor și normelor
care stau la baza sentimentelor morale. Este necesar să li se explice, la nivelul lor de înțelegere,
apelând la situații practice de viață, ce înseamnă, din punct de vedere moral, binele și răul, frumosul și
adevărul, curajul și lașitatea, cinstea și necinstea. Pentru micii școlari, care au o viață sufletească
foarte bogată, lucrul cu culori (acuarele, creioane, cretă, uleiuri, tempera) poate fi modalitatea ideală
de a da frâu liber emoțiilor și de a se elibera de tensiunea interioară.
Totuși, nu orice lucrare poate trezi emoții estetice. Abilitățile artistice se pot învăță, exersa.
Printr-o pictură realizăm un model din realitate după un algoritm din conștient. dar ceea ce
individualizează lucrarea respectivă sunt tangentele subconștientului. În orele de educație plastică se
familiarizează cu diverse tehnici de lucru, iar apoi intuiesc lucrări în care au fost aplicate respectivele
tehnici. La început, în faza incubației, școlarii au tendința de a copia, dar atingând pragul iluminării,
pot găsi combinații și efecte originale ce dau unicitate propriilor lucrări.
Vârsta preșcolară este cea a sensibilității și a receptivității deosebite, a curiozității permanente.
La această vârstă, copiii prezintă mobilitate și flexibilitate psihică accentuată, intense trăiri afective
generate de diferite situații, atitudini și comportamente. Preșcolaritatea este apreciată ca fiind vârsta
ce cuprinde cea mai importantă experiență educațională din viața unei persoane; se înregistrează
ritmuri mari în dezvoltarea individualității umane și unele dintre cele mai semnificative achiziții ce
vor avea ecouri evidente pentru etapele dezvoltării sale.
Vârsta preșcolară este caracterizată și prin potențialul creator al copiilor care trebuie stimulat
prin activarea originalității, perseverenței, a intereselor cognitive și artistice

390 / 586
 Activitățile artistice oferă posibilitatea copilului să cunoască în mod direct însușirile
materialelor cu care lucrează, să Ie denumească, să-i formeze un anumit bagaj de cunoștințe care să
cuprindă forma, culoarea și funcționalitatea acestor materiale.
Copilul trebuie să descopere sistematic un evantai de probleme: acoperirea spațiului plastic:
încercarea de trecere de la „mâzgăleală” la grefierea semnelor relevante. Descoperirea calității
constructive a culorii, a tonurilor, închise, deschise, calde, reci. Activitățile artistice în grădiniță
influențează în mod hotărâtor formarea gustului estetic la copii, iar „acumulările” din acest sector
constituie temelia unor talente viitoare. În planul relații lor interpersonale integrarea curriculară
încurajează comunicarea și rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare. De aceea, activitățile
integrate se regăsesc tot mai des în planificarea zilnică a activităților din grădiniță.
Aceste activități pot fi adevărate surse de cunoaștere și evaluare a dezvoltării personalității
copiilor, oferind celor mai puțin activi posibilitatea să se evidențieze. Tehnicile de lucru în activitățile
artistice sunt elemente care stârnesc interesul și curiozitatea copiilor, îi implică emoțional și îi apropie
de exigențele activității estetice din grădiniță.
Strategiile didactice prin care se realizează educația estetică includ metode creative: exercițiul,
activizarea copiilor prin povestiri, repovestiri, dramatizări, jocuri de creație, constructive, recitări,
amenajarea cu desene, picturi a expoziției. Pentru realizarea obiectivelor educației estetice, la vârsta
preșcolară educatoarele pot folosi mijloace generale, care urmăresc educarea multilaterală a copiilor și
mijloace specifice, care vizează realizarea unor anumite sarcini de ordin estetic. Referindu-ne la
mijloacele generale, aceasta poate fi ambianța plăcută în care trăiește, crește și își desfășoară
activitatea copilul, jucăria etc.
Mijloacele specifice educației estetice le constituie practicarea diferitelor forme ale artei în
cadrul diferitelor activități din grădinița de copii. La aceste forme mai putem adăuga vizitarea
muzeelor și a expozițiilor, vizionarea de spectacole, cercurile și concursurile artistice. Alegerea,
organizarea și realizarea activităților se face atât în raport de obiectivele propuse, de nivelul educativ
al copiilor cu care se desfășoară activitățile, cât și din motivul de a diversifica activitățile educative.
Este necesar ca eforturile elevilor să fie orientate spre căutare proprie, redescoperire, pentru
dezvoltarea gândirii independente și creatoare. Capacitatea elevilor de a se exprima artistico – plastic
poate fi considerată ca un prim pas spre manifestarea ființei lor, care înlesnește o comunicare vie,
directă, impresionantă și personală cu viața.
Dacă un copil pictează o floare el pune în ea ceva din sufletul său; arătând-o celorlalți, el
trezește admirația și interesul, stabilind un dialog al imaginii, al frumosului. În acest fel, copilul își
individualizează sentimentele (față de floare), personalizându-le iar pe de altă parte, realizează o
comunicare cu ceilalți, bazată pe emoții, descoperiri, trăiri.
Fiecărui elev i se oferă și i se demonstrează modalitatea de lucru, dar niciodată până la capăt,
întrucât acestea trebuie să rămână achiziții prin excelență individuale.
Încercarea de a impune elevilor o anumită viziune neagă personalitatea în devenire a fiecărui
copil. Fie că acestea se desfășoară numai într-o atmosferă caldă, destinsă, de înălțătoare spiritualitate
în comunicare cu arta.
În concluzie toate activitățile desfășurate de copii în grădiniță conduc spre stimularea și
educarea creativității lor, acest lucru nu ar fi posibil fără o bună pregătire a educatoarei.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bârnăsescu, Ștefan; Văideanu, George: „Educație estetică”, EDP, București, 1961
2. Bontal, Ioan: „Pedagogie Tratat”, Editura BIC ALL, București, 2000
3. Cristea Mircea: „Omul – ființă estetică” în „Revista de Pedagogie” nr. 8/1990
4. Nicola, Ioan: „Tratat de pedagogie școlară”, Editura Aramis, București, 2000

391 / 586
 PROIECT DIDACTIC
Activitate on-line

Profesor Nițiguș Ana Maria,

Colegiul Național „Nicolae Titulescu” Pucioasa, Dâmbovița

Clasa: a IX-a Matematică informatică

Disciplina de învăţământ: Matematică

Unitatea de învățare: Funcții.

Tema lecţiei: Funcția de gradul I

Tipul lecţiei: de consolidare a cunoștințelor

Scopul lecției: de a consolida cunoștințele referitoare la funcția de gradul I

Competențe generale:

1.Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au fost definite
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii
concrete
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete şi a algoritmilor de
prelucrare a acestora
5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă
6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea cunoştinţelor din diferite domenii
Competențe specifice
1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite
2. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii
3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din rezolvarea
ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii
4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I şi reprezentarea ei geometrică
5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei
6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei situaţii-problemăşi interpretarea rezultatului

Metode, procedee și tehnici didactice: conversația, explicația, exercițiul, descrierea ,observația

Mijloace de învăţământ: fizice (laptop, tabletă grafică, telefoane mobile, caiete) și virtuale (internet,platforma
Adservio. Aplicația Zoom)

Forme de organizare: Frontală, individuală

Locul de organizare: Online

Durata: 45’
Bibliografie:

- Manualul de matematică pentru clasa a IX-a, Editura Carminis, autori: Marius Burtea, Georgeta Burtea.

- Culegerea de matematică pentru clasa a IX-a, Editura Carminis, autori: Marius Burtea, Georgeta Burtea.

392 / 586
- Exerciții și probleme pentru clasa a IX-a, EdituraValeriu, Autori V. Schneider, I Coravu, I Nanu
Etapele lecţiei:
Lecţia se desfășoară on-line. In sistem hybrid se foloseşte videoproiectorul pentru ca elevii din clasă să
vizualizeze corespunzător materialele de pe Adservio şi de pe tableta grafică a profesorului iar cei de acasă pot
urmări lecţia prin share-screen din platforma Zoom.
1. Moment organizatoric
Verific conexiunea la internet a laptop-ului, deschid platforma Adservio și trimit link elevilor cu lecția
interactivă: Funcția de gradul I. Aplicații. Elevii se conectează în Adservio și se face prezența.
2. Anunţarea temei şi a obiectivelor
Anunț tema lecției și prezint ce mi-am propus să urmăresc.
3. Dirijarea învățării
Trimit ca mesaj către toată clasa anexa 1. Recapitulez împreună cu elevii noțiunile teoretice referitoare la funcția
de gradul I . Dau share screen din zoom si elevii văd titlul lecției pe tableta grafică și fișa de lucru, anexa 2.
Elevii încep să rezolve individual exercițiile propuse în fișă. Adresează întrebări unde au neclarități.
Compară între ei rezultatele.
Scriu pe tableta grafică rezolvarea exercițiilor după indicațiile celor care au rezolvat corect.
4. Asigurarea retenției și transferului
Tema pentru acasă: Încarc in adservio la Teme cele două teste de verificare din culegerea de Burtea pag 128.
Elevii trebuie să rezolve tema, să facă poze din caiet si să le încarce în tema atribuită
5. Aprecieri şi recomandări
Fac aprecieri verbale asupra modului în care s-au descurcat elevii. Îi anunț că următoarea oră vor da test.

Anexa 1. FUNCȚIA DE GRADUL I- Noțiuni teoretice

Definiții:
1. Funcția , se numește funcție afină.
2. Funcția , se numește funcție de gradul I.
3. Graficul funcției de gradul I intersectează axa Ox într-un singur punct ( ,0) și intersectează axa Oy într-
in singur punct B(0,b). Graficul funcției de gradul I este o dreaptă.
4. Dacă , f(x)=ax+b, este restricția funcției de gradul I,
g(x)=ax+b atunci graficul funcției f este un segment de dreaptă sau o semidreaptă după cum
intervalul I este mărginit sau nemărginit.
5. Funcția de gradul I este strict monotonă pe Dacă funcția este strict
crescătoare pe . Dacă , funcția f este strict descrescătoare pe .
6. Semnul funcției de gradul I-se întocmește tabelul de semn: la stânga soluției, semn contrar semnului lui a, la
dreapta soluției, semnul lui a
7. Fie sistemul de ecuații: , a, b, c, m, n, p . Fiecare ecuație a sistemului este o ecuație care
caracterizează o dreaptă în plan. Sistemul de ecuații corespunzătoare dreptelor poate avea:
- soluție unică( sistem compatibil determinat), dreptele sunt concurente
- o infinitate de soluții ( sistem compatibil nederminat), dreptele se confundă
- nicio soluție (sistem incompatibil), dreptele sunt paralele.
Anexa2. Fișă de lucru- FUNCȚIA DE GRADUL I -clasa a IX-a
1. Să se traseze graficul funcției , știind că f(-2) = 3 și
2. Fie funcțiile Aflați valoarea lui știind că graficele
celor două funcții au un punct comun de abscisă 3.
3. Să se studieze monotonia funcției știind că graficul lui f
conține punctul A(1,4)..
4. Să se stabilească semnul funcției

393 / 586
5. Să se rezolve inecuația:

6. Să se rezolve sistemul de ecuații:

7. Să se rezolve în mulțimea numerelor întregi inecuația:

394 / 586
 JOCUL
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR: ONCEA MARIA
GRĂDINIȚA P. N. ȘTIUCA

Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preşcolară principala activitate, o formă
de manifestare tară bariere geografice ori religioase, o activitate care îi reuneşte pe copii şi în acelaşi timp îi
reprezintă. În decursul jocului copilul acţionează asupra obiectelor din jur, cunoaşte realitatea, îşi satisface
nevoia de mişcare, dobândeşte încredere în forţele proprii, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele. Manifestându-şi
dorinţa de a participa la viaţa şi activitatea celor din jur, copilul îşi asumă rolul de adult, reproducând
activitatea şi raporturile lui cu ceilalţi oameni. In acest fel jocul este social prin natura lui. însăşi posibilitatea
de a-şi imagina realitatea, de a o reflecta, reprezintă pentru copil sensul jocului. Prin această activitate copilul
îşi satisface nevoile prezente şi se pregăteşte de viitor.
Fiecare om descoperă încă din copilărie ce înseamnă a te juca. Jocul este ocupaţia preferată şi cea
mai captivantă pentru copii. Adulţii reneagă des şi repede amintirile legate de această activitate. Ideea de
,Joc" ne arată, în sens pozitiv, că trebuie să îndrăznim, că trebuie să luptăm, că trebuie să ne lăsăm ademeniţi
de această activitate. „A te juca" este o confruntare plăcută cu tine însuţi, cu ceilalţi, cu elemente din mediul
înconjurător. In societatea noastră modernă ideea de joc a decăzut. Limbajul curent preferă acele sensuri ale
cuvântului care trimit la o conotaţie negativă: „E doar un joc!", „înainte munca, după aceea urmează jocul!",
„Te joci cu mine?" ş.a.m.d. Principiul performanţei, dobândirea prestigiului, comportamentul concurenţial şi
răsplata materială sunt astăzi motivaţiile principale pentru joc. Valenţele legate de fantezie şi creativitate sunt
lăsate la urmă.
In grădiniţă jocul este activitatea de bază şi se regăseşte în toate ariile de activitate, realizând
procesul de învăţare într-un mod atractiv, antrenant şi uşor asimilabil de către copil.
Copilul se joacă de la intrarea în grădiniţă până la micul dejun, în timpul activităţilor didactice de
dimineaţă, apoi se joacă serios în cadrul activităţilor comune, apoi se distrează jucându-se în timpul
activităţilor complementare şi numai masa de prânz şi somnul opresc temporar jocul, el urmând să îşi reia
cursul după trezirea copiilor şi până la plecarea lor acasă, unde bineînţeles, copiii se joacă.
Cercetările psihologice efectuate în secolul nostru în problema jocului au pus în evidenţă
numeroasele elemente psihologice care conturează această formă de activitate specific umană. Este vorba de
acele elemente psihologice care definesc jocul în general şi care sunt suficient de operante chiar la copiii de
vârstă preşcolară. Prin prezenţa şi acţiunea acestor elemente psihologice, copiii ies „din anonimat” şi ni se
înfăţişează ca fiinţe cu personalitatea în formare, care gândesc, acţionează motivat după posibilităţi şi aspiră
la perfecţionare.
Practica și teoria educației au demonstrat locul pe care-l ocupă jocul în viaţa preşcolarului, în
activitatea de instruire şi educare a acestuia din grădiniţă. Prin intermediul jocului, copiii îşi îmbogăţesc
experienţa cognitivă , îşi educă voinţa şi pe această bază formativă îşi conturează profilul personalităţii.
Jocul didactic este o formă de activitate distractivă şi accesibilă copilului, prin care se realizează o
bună parte din sarcinile instructiv-educative în instituţiile preşcolare.
Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce ţin de latura formativă,
dar şi de cea informativă în dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar.
Jocul evită achiziţiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaştere la nivel
operaţional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive , atitudini, sentimente,
structuri de personalitate.
Jocul este extrem de important pentru copil. Jocul este situaţia ce oferă prilejurile cele mai bogate
prin care copilul poate învăţa experimentând activ.
Un copil învaţă mult prin intermediul situaţiilor de joc variate şi stimulatoare. Ce anume va învăţa
el? Să luăm un exemplu simplu: atunci când copilul înalţă o construcţie de cuburi, ori taie şi lipeşte ceva, el
învaţă, de fapt, cum să-şi coordoneze ochiul cu mâna şi cum să exerseze mişcările fine ale mâinii. Aceste
două deprinderi le va utiliza mult mai târziu, când se va pregăti pentru învăţarea citit-scrisului.
Pentru copil jocul este munca sa, iar adulţii nu trebuie să minimalizeze nici această activitate, nici
seriozitatea cu care ea este îndeplinită de cei mici.
La vârsta preşcolară jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoie
generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică. Sub o formă sau
alta, jocul se regăseşte la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri.
Din aceste considerente, în grădiniţe, jocul este activitatea fundamentală. Prin joc se manifestă, se
exteriorizează întreaga viaţă psihică a copilului, se exprimă cunoştinţele, emoţiile, dorinţele, chiar şi acelea

395 / 586
care nu pot fi satisfăcute imediat. Jocul reprezintă, de asemenea, una din modalităţile prin care copilul caută
să cunoască realitatea înconjurătoare.
Clasificarea jocurilor a preocupat pe mulţi specialişti din domeniul pedagogiei preşcolare. Cu toate
acestea, nici până astăzi nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată, datorită abordărilor deosebite şi, mai
ales, datorită criteriilor utilizate pentru diferenţierea lor.
Jocul este un minunat mijloc de cunoaştere şi autocunoaştere, de exersare a unor capacităţi, de
socializare primară, de antrenare a capacităţilor cognitive şi de exteriorizare a emoţiilor şi sentimentelor.
Deşi este şi un mijloc de relaxare şi distracţie, jocul are importante funcţii instructiv-educative. El
contribuie, prin conţinutul său obiectual sau logic la dezvoltarea intelectului. Orice joc include elemente
afective:bucurie, surpriză, satisfacţie sau insatisfacţie. Jocurile de mişcare contribuie la dezvoltarea fizică, la
călirea organismului, la coordonarea şi precizia mişcărilor. Un rol deosebit are jocul în dezvoltarea
creativităţii, a inventivităţii.
Când copilul se joacă cu alţi copii, el învaţă să respecte reguli şi algoritmi ce constituie temeiul
conformării la normele de comportare socială, morală. Învaţă să împartă jucăriile cu alţii, să colaboreze cu
coechipieri, îşi dezvoltă altruismul, spiritul de echipă, comunicarea cu ceilalţi, prin urmare devine mai
sociabil, mai tolerant faţă de cei din jur, mai atent la dorinţele şi sugestiile celorlalţi. Interpretarea de roluri îl
apropie de viaţa socială a adulţilor.
Jocul se intercorelează cu învăţarea şi creaţia. Jocurile cu subiect din viaţă, din poveşti şi basme
presupun cunoaşterea conţinutului acestora, dar implică şi creativitate de expresie în interpretare. Jocurile cu
text şi cânt îi apropie de creaţiile muzicale şi literare.
Jocul este un prim şi fundamental izvor al dezvoltării personalităţii umane. Activitatea de joc
reprezintă un ansamblul complex de acte, operaţii şi acţiuni centrate în jurul unei teme principale şi care se
scurge secvenţial; este o stare de captivaţie totală şi de abandon faţă de presiunile din afară, de bucurie reală
şi plăcere, de angajare într-o lume imaginară a energiilor şi a încordărilor proprii.
Pentru copil, jocul este o formă de activitate cu multiple implicaţii psihologice şi pedagogice care
contribuie la informarea şi formarea lui ca om; jocul pune în mişcare toată fiinţa copilului, îi activează
gândirea, îi reliefează voinţa, îi înaripează fantezia şi-i ascute inteligenţa. De aceea s-a spus şi se spune, pe
bună dreptate, că „în joc încep să se pună bazele personalităţii şi caracterului copilului” .
Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca, fie din cauză că nu au cu cine, fie din cauză că nu
sunt obişnuiţi, rămân „săraci” atât sub aspectul cognitiv, cât şi sub aspectul personalităţii. Jocul oferă copiilor
condiţii inepuizabile de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, formează
şi dezvoltă în mod direct capacităţi observative, iar în mod indirect jocul creează o mai mare antrenare,
competenţă, deprinderi active, măreşte capacitatea de înţelegere a situaţiilor complexe, creează capacităţi de
reţinere, dar şi de dozare a forţelor fizice şi spirituale, dezvoltă caractere, deprinderi, înclinaţii, aspiraţii.
Importanţa deosebită a jocului pentru vârsta copilăriei este astăzi un adevăr incontestabil. Fixându-i
locul pe scara unei realităţi mai cuprinzătoare decât preşcolaritatea, şi anume în ansamblul umanului, se
poate spune că jocul are un caracter universal. Astfel, jocul este o manifestare în care este evidentă o luptă a
contrariilor, un efort de depăşire cu rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării.
Aruncându-ne o privire generală asupra a ceea ce reprezintă jocul în viaţa şi activitatea oamenilor,
îndeosebi în viaţa copiilor de vârstă preşcolară, putem desprinde cu uşurinţă anumite note caracteristici şi
definitorii:
 jocul este o activitate specific umană deoarece numai oamenii îl practică în adevăratul sens
al cuvântului;
 jocul este una din variatele activităţi ale oamenilor fiind determinat de celelalte activităţi şi,
bineînţeles, determinându-le pe toate acestea. Învăţarea, munca şi creaţia nu s-ar realiza în
lipsa jocului, după cum acesta nu poate să nu fie purtătorul principalelor elemente
psihologice de esenţă neludică ale oricărei ocupaţii specific umane;
 jocul este o activitate conştientă. Cel care îl practică îl conştientizează ca atare şi nu-l
confundă cu nici una dintre celelalte activităţi umane;
 jocul introduce pe acela care-l practică în specificitatea lumii imaginare pe care şi-o creează;
 scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă să-i satisfacă imediat jucătorului dorinţele sau
aspiraţiile proprii;
 prin atingerea unui asemenea scop, se restabileşte echilibrul vieţii psihice şi se stimulează
funcţionalitatea de ansamblu a acesteia.
Sintetizând toate aceste note caracteristice, am putea defini jocul ca fiind o activitate specific umană,
dominantă în copilărie, prin care omul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând
conştient şi liber în lumea imaginară ce și-o creează singur.

396 / 586
BIBLIOGRAFIE:

1. Chateau Jean - Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970;

2. Elkonin D. B.- Psihologia jocului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980;
3. Ezechil Liliana, Păişi - Lăzărescu Mihaela - Laborator preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti,
2001;
4. Gheorghian Elena, Taiban Maria - Metodica jocului şi a altor activităţi cu preşcolarii, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
5. Libotean Ileana, Cicioc Elena, Seling Mariana, - Jocuri didactice matematice pentru grădiniţă,
Editura V&I Integral, Bucureşti, 1976

397 / 586
 ROLUL PROFESORULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR

ONU ANA DORINA

LICEUL TEHNOLOGIC TELCIU

Profesia didactică are o dimensiune umană extrem de puternică, fapt care implică nu doar
cunoştinţe şi competenţe, ci şi atitudini, valori, într-un cuvânt o conştiinţă profesională. Cadrul
didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de norme, ci şi un actor, care se investeşte în
ceea ce face, conferă semnificaţii, trăieşte activitatea cu elevii, cu un indice de intervenţie personală
importantă.
Pentru ca actul educativ să fie eficient şi în acelaşi timp plăcut, inegalitatea dintre profesor şi
elev trebuie depăşită. Elevul vrea să găsească în profesorul său un sprijin într-o situaţie oficială şi
nu în primul rând un specialist cu competenţă specifică într-un domeniu ştiinţific sau altul. El are
nevoie de cooperarea profesorului, deşi relaţia profesor-elev rămâne de esenţă conflictuală deoarece
poartă în sine înainte de toate conflictul promotor al oamenilor în înfruntările dintre generaţii. Cerinţa
unei relaţii pedagogice de parteneriat se poate construi numai pe baza respectării unei
condiţii fundamentale şi anume cunoaşterea personalităţii elevului. Raportarea profesorului la elev
presupune din partea celui dintâi înţelegerea unui ansamblu de idei. În primul rând, unicitatea
sufletului copilului şi tânărului din care decurge concluzia că “în materie de educaţie fiecare
tânăr constituie un caz particular”. De asemenea, trebuie respectată inductibilitatea copilului la adult,
ca şi faptul că adolescenţa şi copilăria sunt “momente” ale vieţii.
Profesorul îndeplineşte, în şcoală, funcţii cum ar fi organizator al procesului de învăţământ,
educatori, partener al educaţiei sau membru al corpului profesoral, al procesului de învăţământ.
Ca organizator al învăţării, un professor bun îmbină aspectele obiectiv-logice ale transmiterii
cunoştinţelor cu aspectele psihologice. Este, deci preocupat atât de aplicarea principiilor didactice, a
teoriei instruirii în transmiterea conţinutului învăţământului, cât si de implicaţiile psihologice ale
actului transmiterii: psihologia evoluţiei copilului, psihologia învăţării, strategiile comunicării.
Profesorul nu ar trebui să fie doar un transmiţător de informaţii care se rezumă la a
da indicaţii elevilor în privinţa modului de învăţare şi a materialelor pe care trebuie să le înveţe,ci şi
un antrenor care prin întrebări analitice stimulând gândirea elevilor, creează premise pentru ca aceştia,
prin aflarea independentă a răspunsurilor, să ajungă la o mai bună înţelegere a problemelor.
Exercitarea funcţiei de educator este dependentă de concepţia care stă la baza semnificaţiei
care se acordă şcolii şi organizăriei, de felul în care profesorul îşi înţelege misiunea, de totalitatea
sarcinilor cuprinse în funcţia de profesor şi nu în ultimul rând, de atitudinile
părinţilor. Funcţia didactică a profesorului se exprimă prin îndeplinirea statutului de model, partener,
sfătuitor. Ea se îndeplineşte prin crearea unei atmosphere generale de securitate şi încredere în clasă,
prin încurajarea succeselor fiecărui elev, prin crearea unui flux de simpatie între profesor şi elevi.
”A educa” înseamnă a-ţi desfăşura activitatea sub semnul unor categorii morale determinându-
i pe elevi să ia distanţă critic faţă de atitudinile şi performanţele proprii, dezvoltându-le aptitudinea
de a stabili contacte pozitive şi de a analiza critic propriile prejudecăţi.
Profesorul are un rol crucial în viaţa elevilor. Atît abilităţile profesorale cît şi însuşirile
de personalitate au repercusiuni profunde în inima elevilor, provocând reverberaţii încă mulţi ani după
terminarea studiilor.
Prin felul său de a fi ori de a nu fi, prin comportamente şi atitudini, profesorul apropie ori
îndepărtează copiii: motivează, pedepseşte, povăţuieşte, blamează, încurajează etc.
Profesorul este situat intr-un sistem de relaţii ce depăşesc incinta şcolii incluzând părinţii
elevilor, şi în general, membrii grupului social în mijlocul căruia traieste şi munceşte, el este obligat să
răspundă şi solicitărilor acestora, adesea, trebuind să vină chiar în întampinarea lor.
Profesorul trebuie să le facă elevilor cunoscute diferitele obiective ce urmează a fi întinse în
activitatea lor.

398 / 586
 Profesorul trebuie să formeze pe elev pentru societatea în care s-a nascut şi în care se dezvoltă,
deoarece valorile spirituale nu se creează decât în societate şi pentru societate, trebuie să înveţe elevul
cum să înveţe, trebuie să-l facă să aibă încredere în el, în opţiunile lui să poată să se exprime liber fără
inhibiţii.
Rolul profesorului este acela de a-l ajuta pe elev să dobândească în şcoală un sintem de valori.
Procesul de structurare şi cristalizare a sistemului de valori, specific copilului, se
află în legătură cu relaţia dintre acesta şi părinte
În primul rând, pentru a fi la fel de eficientă ca instruirea faţă-în-faţă, trebuie să se
regăsească sub forma învățării mixte (blended learning – on line şi faţă-în-faţă). Prezența fiecăruia
dintre aceste tipuri de interacțiune, atunci când este integrată în mod semnificativ, crește rezultatele
învățării.
În al doilea rând învățarea online de calitate înseamnă
 timp de planificare,
 pregătire și dezvoltare pentru o lecție,
 situația actuală determinându-ne mai degrabă să acționăm cu resurse minime disponibile și
într-un timp redus.
Planificarea atentă a învățării online presupune nu doar identificarea conținutului de parcurs, ci și
proiectarea atentă a tipurilor de interacţiune, cu scopul de a susţine procesul de învăţare. Apoi, trebuie
adaptată particularităților de vârstă și chiar individuale ale elevilor, pretându-se mai bine vârstelor
mari, ciclului liceal, studenților și adulților în contexte de formare.
Avantajele învățării online derivă indiscutabil din faptul că activitățile online pot fi accesate
oricând și oriunde, cursanții pot alege domeniile de interes, le pot accesa în ritm individual. Timpul nu
este determinat ca într-o sală de clasă, programul fiind mult mai flexibil. Fiecare elev poate parcurge
în mod independent materialul propus, putând accelera procesul de învățare sau încetini.
Învățarea online permite și elevilor și profesorilor să interacționeze într-o comunitate online, fără a fi
prezenți în același loc sau timp. Din altă perspectivă, elevii au posibilitatea de a prezenta mai multe
informații procesate cu atenție, cu o implicare emoțională redusă.
Dezavantajele învățării online sunt legate de faptul că sunt sărăcite relațiile interumane între
elevi și profesori; dar și între elevi, cu reale efecte în timp dacă se permanentizează acest mod de
abordare a învățării. Acest tip de instruire poate fi un impediment pentru elevii cu rezultate şcolare
slabe; conţinuturile expuse în mediul online pot fi mai greu de asimilat în condiţiile în care înţelegerea
acestora nu este facilitată de profesor.
Am putut expune câteva idei, însă cu toții știm că internetul este foarte util în învățare, atât a
celor mici, cât și a celor mari. Pentru cei mici tehnologia este atractivă, iar pentru cei mari trebuie să
existe o motivație puternică pentru a o utiliza în mod eficient.
 Învățarea în clasă îi ajută pe elevi și pe profesori să se cunoască mai bine. Acest lucru permite
profesorilor să cunoască elevii și să evalueze mai bine punctele forte și punctele slabe, să
acționeze ca mentori si să ghideze studenții în posibilitățile lor de carieră.
 Într-o clasă tradițională, elevii pot să-și împărtășească în mod direct opiniile și să-și clarifice
propriile întrebari cu profesorul, obținându-și astfel răspunsurile imediat.
 Înțelegând modelul de întrebări și răspunsuri și sugestiile oferite de profesori cu experiență,
elevii pot găsi mai multe informații utile decât atunci când utilizează note și sugestii online
generalizate.
 De asemenea, învățarea în clasă este mai utilă datorită unei interacțiuni continue între elevi și
profesori, deoarece îi ajută pe elevi să scape de temerile lor cu privire la examene.
 În cele din urmă, interacțiunile cu profesorii buni contribuie la motivația elevilor de a obține
note mari.

399 / 586
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE

Prof. Pădurariu Andreea

C.S.E.I. Nr.2 Comănești, Bacău

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.” (Maria
Montessori –”Descoperirea copilului”)
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie, cu mult
tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi mister a
basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil,
la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă
se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-
o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o
deplină stăpânire a cunoştinţelor”
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă
civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă
vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din
natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm şcoala cu
viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea
talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se
desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă
nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc
bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă
spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-
şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea
copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de
dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi
resurselor de care dispune clasa de elevi .
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor
extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica în
astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv.
Bibliografie : * Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162;
Surse on-line: * Bruner, J.S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

400 / 586
 ,,ÎMPREUNĂ ÎN EUROPA”
(ÎNVĂŢARE BAZATĂ PE PROBLEMĂ)

Profesor învățământ primar Pădureanu Claudia

Şcoala Gimnazială Fântânele, județul Arad

Învăţarea bazată pe problemă/bazată pe proiect reprezintă o alternativă didactică

provocatoare, incitantă atât pentru învăţător, cât mai ales pentru elevi. Cadru pentru învăţare, dar
şi pentru evaluare, ea reprezintă pentru copii un mod de a investiga, de a afla, de a lucra singuri
sau în echipă. Este acel tip de soluţie didactică în care se acordă importanţă atât „produsului
final”, cât şi procesului de realizare a acestuia, având în vedere valenţele sale profund formative.
De aceea am considerat oportună aplicarea în practică a acestor idei printr-un proiect,
care să aibă durata de realizare de un semestru. Acest lucru a fost facilitat de adoptarea unei
discipline opţionale în cadrul ariei curriculare „Om şi societate”.
Educaţie comunitară- Curriculum la decizia şcolii
Numele proiectului:- „Împreună în Europa”
Aria curriculară: Om şi societate
Clasa: a IV-a
Durata proiectului: semestrul I /an școlar 2020-2021
Ritmicitate: 1 oră / săptămână
Argument: Educaţia comunitară, cunoaşterea U.E. (ţările componente, situarea lor geografică,
istorie, obiceiuri ale popoarelor, dezvoltarea economică etc.) a devenit o necesitate. Şi, chiar dacă
toate acestea par grele pentru copii, să nu uităm că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i
se poate preda cu succes orice obiect de învăţământ, dar într-o formă intelectuală adecvată”.
(Brunner)

Obiective cadru / obiective de referinţă:

1. Cunoaşterea şi utilizarea unui limbaj specific din sfera U.E. (generic numită)
1.1 Să recunoască şi să folosească termeni specifici ( geografici, istorici, civici etc)
1.2 Să utilizeze corect concepte specifice educaţiei comunitare
1.3 Să-şi exprime un punct de vedere personal privind comportamentul civic în U.E.
2. Dezvoltarea unor comportamente relaţionale privind constituirea unor grupuri
internaţionale
2.1 Să identifice rolul statelor în U.E.
2.2 Să participe la dezvoltarea climatului pozitiv în grupul ţărilor comunitare
2.3 Să descrie şi să compare tipuri de relaţii şi atitudini între membrii U.E.
3 Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini în ceea ce priveşte activităţiile grupului
(U.E.) din care fac parte.
3.1 Să compare în termeni simpli informaţii privind U.E. pentru a lua decizii
3.2 Să exprime opinii personale faţă de situaţii civice concrete din sfera U.E.

Nivelul I (deasupra):
Nr. Ce? Exemplificări
crt.
1 2 3
1 Nevoi: o problemă -Copilul nu înțelege rolul entității „Uniunea Europeană”
reală, fără soluţie -Nu cunoaşte toate statele membre ale U.E.
preexistentă

401 / 586
 2 Capitalul:
-intelectual -elevi de 10-11 ani
-dotarea -harta politică a Europei, atlase şcolare, steagul U.E., imnul U.E.,
deviza U.E.
3 Evaluarea: de către -se face pe etape, prin activităţi specifice
învăţător
4 Metode: -învăţarea bazată pe problemă /situaţie
-munca în echipă /învăţarea prin cooperare
-descoperirea, investigaţia

Nivelul II (în):
Nr. Ce? Exemplificări
crt.
1 2 3
1 Obiective: descriu -să cunoască statele membre ale U.E.;
produsul final -să localizeze pe harta Europei ţările membre ale U.E.;
-să cunoască şi să-şi însuşească simbolurile U.E.(steagul, imnul);
-să identifice reguli şi norme de comportament civic în cadrul U.E.;
-să compare comunitatea locală şi naţională cu cea europeană;
-să argumenteze necesitatea existenţei relaţiilor de bună vecinătate,
prietenie şi colaborare cu ţările lumii pentru progres şi menţinerea
păcii;
-să confecţioneze stegurile statelor U.E.;
-să cunoască cântece şi jocuri ale copiilor din alte ţări;
-să cunoască tradiţii, obiceiuri legate de diferite sărbători;
-să cunoască obiective turistice (naturale şi create de om) din diferite
ţări membre ale U.E.;
-să corespondeze cu copii de vârsta lor din alte ţări.
2 Activităţi:descriu -Ne stabilim sarcinile în cadrul grupului (A1)
paşii care duc la -Formăm echipele de lucru (4) (A2)
realizarea -Eşalonăm în timp activităţile (A3)
produsului final -Localizăm poziţia geografică a României pe harta politică a Europei
(A4)
-Ne întâlnim cu specialişti (doamna profesoară de geografie) (A5)
-Localizăm pe harta politică a Europei statele membre ale U.E. (A6)
-Descoperim informaţii interesante despre ţările prezentate corelând
cunoştinţele prezentate cu alte surse de informaţii (publicaţii de
specialitate, reviste-National Geographic Junior, ilustraţii, lecturi
literare şi geografice, emisiuni radio-TV-Teleenciclopedia, Dicovery,
Animal Planet, Internet etc.) (A7)
-Iniţiem exerciţii-joc de prezentare sumară a unor ţări membre ale U.E.
(A8)
-Simulăm / dramatizăm situaţii de vizitare a diferitelor state ale U.E.
(A9)
-Studii de caz: dezbatem cazuri reale, situaţii date sau create (A10)
-Întocmim portofolii tematice despre ţările membre ale U.E. (A11)
-Realizăm afişe, desene, compuneri, pliante (A12)
-Confecţionăm steguleţe ale statelor memebre ale U.E. şi steagul U.E.
(A13)
-Expunem materiale realizate sau procurate de elevi (A14)
3 Produsul final: -realizarea unei baze de date ( hartă, informaţii, ilustraţii, pliante-

402 / 586
 descrierea lui itinerar, afişe-desen, compuneri) în legătură cu statele membre ale
U.E. sub forma unei mape: „Uniunea Europeană”
-realizarea unui portofoliu individual de către fiecare elev: „Prin ţările
Uniunii Europene”
realizarea unei corespondenţe cu alţi copii din alte ţări ale U.E. /
„Copiii-membrii ai U.E.”
4 Evaluarea -îşi vor expune produsul final în clasă (mapele personale, portofoliul,
produsului final: de pliantele, afişele etc.)
elevi (şi produsul şi
proiectul)

Nivelul III (dedesubt):

Nr. Ce? Exemplificări
crt.
1 2 3
1 Resurse a).materiale: dosar cu şină; coli A4; folii transparente; harta politică a Europei
(xerox); stilouri; creioane colorate; hârtie glasată; şipci pentru steguleţe; lipici;
reviste; ilustraţii; cărţi poştale ilustrate.
b).umane: învăţător, doamna profesoară de geografie. (îndrumător) elevii
(grupele).
2 Conţinut concret a).Detalieri de conţinut vizate de învăţător (profesor):
-România-ţară membră a U.E. (drepturi şi îndatoriri)
-Statele membre ale U.E. (aşezare geografică, capitală, limba vorbită)
Simbolurile U.E. (steagul, imnul, deviza)
b).Detalieri de conţinut vizate de elevi:
-completează harta politică lacunară a Europei
-simulează / dramatizează (jocuri de rol)
-analizează cazuri reale
-selectează şi interpretează lecturi, curiozităţi
-realizează compuneri despre statele membre ale U.E.
-confecţionează steagurile ţărilor membre ale U.E.
-realizează portfolii , mape, pliante-itinerar
-expun materialele confecţionate sau procurate
3 Responsabilităţi- -fiecare echipă va realiza un pliant-itinerar
date elevilor -fiecare echipă alege, concepe, realizează câte o compunere
-fiecare elev va realiza un portofoliu individual „Prin ţările Uniunii Europene”/
„ Şi eu sunt Membru al U.E.”
4 Planificare: Timp
eşalonare în Activităţi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
timp A1 x
A2 x
A3 x
A4 x
A5 x
A6 x
A7 x x x x x x x x
A8 x x x x x x x x x x x
A9 x x x x x x x x x x x x
A10 x x x x x x x x x x x x
A11 x x x x x x x x x x x x x x

403 / 586
A12 x x x x x x x x x x x x x x
A13 x x x x x x x x x x x x x x
A14 x

404 / 586
 JOCUL- ACTIVITATEA FUNDAMENTALĂ A COPILULUI

Profesor învățământ primar Pană Andreea

Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Brăila

1. CONCEPTUL DE JOC
,,Ce este jocul?”și ,,De ce se joacă copilul?” sunt intrebări pe care le-au pus oamenii de știintă
cu multa vreme in urmă. Jocul satisface in cel mai inalt grad nevoia de activitate a copilului,
constituie o formă de manifestare intâlnită la copilul tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri,
este tovarășul de nedespărțit al copilăriei și constituie una dintre formele cele mai importante de
activitate a preșcolarului.Preșcolarul este o ființă deosebit de activă, iar un copil sănătos, cu
organismul in creștere, nu poate să nu se joace, a-l opri să facă acest lucru inseamnă a-i frâna
dezvoltarea fizică si psihică.
Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preșcolară principala activitate, o
forma de manifestare fără bariere geografice ori religioase, o activitate care ii reunește pe copii și in
același timp ii reprezintă.
Jocul este o activitate specific umană.Inainte de a deveni ,,sapiens” - omul a fost și a rămas
,,judens”. Jocul face parte din viața noastră, insoțindu-ne din primele luni de viață, până la bătrânețe:
,,De fapt, omul se joacă la toate vârstele. Chiar și la vârsta a treia'' (Ursula Șchiopu). El ne ajută
să ne cunoaștem, să exersăm, să experimentăm, contribuind substanțial atât la dezvoltarea
personalității , imaginației, originalității, creativății, cât și la apariția și consolidarea unor atitudini
comportamentale pozitive: incredere in forțele proprii, solidaritate in grup, spirit de echipă, de
competiție, toleranță.
Prin joc, copilul învață realitatea lumii. Principala întrebuințare a acestuia este aceea de a
transpune imaginar realitatea încojurătoare, prin joacă copilul descoperă lumea și viața. Odată cu
înaintarea în vârstă și dezvoltarea acestuia, conținutul jocului se extinde și el, începînd să oglindească
aspecte din viața celor cu care relaționează copilul. Jocul este partenerul copilului în aventura spre
necunoscut, pentru a experimenta, pentru a testa materialul de joc, dar și pe sine, în scopul de a căpăta
mai multă încredere în propriile forțe, și dorința neoprita de autodepășire, de a-și folosi creativitatea și
imaginația.
Puterea pe care jocul o are este de necontestat în situațiile în care copiii nu mai știu să se
joace, să comunice, sunt timizi sau agresivi în situații conflictuale.
Datorită modernizării în ansamblu a învățământului , este necesară și dezvoltarea creativității
în procesul instructiv-educativ. De aceea, este de dorit formarea unui comportament creativ la elevi,
încă din clasele primare, dar, de multe ori, există bariere în utilizarea metodologiei moderne care țin de
metodele tradiționale de educației sau a neajunsurilor, iar aceasta nu este de multe ori utilizată.
Din punct de vedere al imaginaţiei, vârsta şcolară mică oferă un teren fertil, ceea ce îi dă
posibilitatea copilului să domine orice timp şi spaţiu. Timpul istoric, raportul dintre evenimente și
fennomene sunt înțelese de către micul școlar cu ajutorul imaginației reproductive. Astfel, copilul
poate călători în trecut, pentru a reconstrui fapte şi evenimete petrecute demult. Incursiunile de acest
gen sunt, foarte des populate şi cu elemente fantastice, fabulatorii, care evocă nu numai fragilitatea
experienţei sale de viaţă, ci şi capacitatea de a evada din cotidian.
Așa cum este bine cunoscut, cea mai importantă modalitate de exprimare a copilului este
jocul. '' Jocul se definește ca: activitate specific umană prin care subiectul iși satisface imediat și
nemijlocit propriile voințe, nevoi, acționând conștient, liber și constructiv in lumea imaginară, in care
reconstruiește cu mijloace (psihice și materiale) personalitatea (fizică și socială) in care iși desfășoară
existența.'' (Elena Rafailă)
Jocul satisface in cea mai mare masură trebuințele de manifestare și exprimare ale
copilului.De aceea, jocul reprezintă o formă de activitate preferată și adecvată specificului activităților
realizate, dar și principala metodă de instruire și educație utilizată in activitățile cu copiii.

405 / 586
 2. ROLUL JOCULUI IN DEVENIREA PERSONALITĂȚII COPILULUI
Capacitatea activităților de joc este apreciată dupa abilitatea acestora de a-l ajuta pe copil să
se integreze in mediul natural și social și pentru a ințelege lumea inconjurătoare.
Jocul presupune de multe ori pe lângă consumul nervos chiar și la cele mai simple jocuri, și
efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acestea lipsesc cu desăvârșire.Vom vedea foarte
des copii jucându-se fotbal, sau plimbându-se cu bicicleta și nu jucând sah pe o bancă dintr-un loc
liniștit așa cum fac adulții de obicei.
Există câteva lucruri de remarcat: in primul rând, jocul fortifică un copil din punct de vedere
fizic, ii impinge gustul performanțelor precum și mijloacelor de a le realiza,creează deprinderi pentru
lucrul in echipă, pentru sincronizarea acțiunilor proprii cu ale altora in vederea atingerii unui scop
comun, provoacă o stare de bună dispoziție, de voie bună, oferindu-i omului posibilitatea de a uita
pentru un timp de toate celelalte și de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viață.
Jocul solicită imaginația și stimulează emotivitatea.Să joci inseamnă să creezi o funcție intre
fantezie și realitate, prin eficiența magnifică a propriului libido jocul este astfel un rit de intrare și
netezește calea spre adaptarea la obiectul real.
Jocurile reprezintă sufletul relațiilor umane și factori de educare eficienți.Gross spunea
ca,,jocul copiilor este un act de dezvoltare personală neintenționată, in joc se reflectă legăturile
copilului nu numai cu lumea lui interioară, ci și cu evenimentele din lumea exterioară”.
Jocul este o activitate de gândire, deoarece este orientat spre rezolvarea unor probleme, spre
găsirea unor căi in vederea depășirii unor obstacole.
Prin joc copilul :
-isi formează identitatea proprie, se joacă cu propriul corp și inteleg că nu sunt unul și același
cu mediul, ci este diferit;
-invață acte, noțiuni, operații, conduite, care il ajută să rezolve probleme;
-invață să fie mai flexibil in gândire, să creeze soluții diferite;
-iși dezvoltă atenția, motivația, abilitățile sociale;
-invață să comunice.
La vârsta preșcolară jocul are două semnificații principale:pe de o parte este cadrul in care se
manifesta și se exteriorizează intreaga viață psihică a copilului, iar pe de altă parte jocul constituie
principalul instrument de formare și de dezvoltare a capacităților psihice ale copilului.Jocul satisface
in cel mai inalt grad nevoia de mișcare și de acțiune a copilului, deschizând in fața copilului nu doar
universul activității umane, ci și universul extrem de variat al relațiilor interumane, oferindu-i prilejul
de a intra in intimitatea acestora, dându-le copiilor posibilitatea de a se comporta ca adulții, de a-și
apropia realitatea inconjurătoare, de a-și insuși funcția socială a obiectelor. Pe parcursul jocului se
modelează trăsături de personalitate:respectul față de ceilalți, cinste, curaj, corectitudine ,,jocul
prilejuiește o refacere energetică, o relaxare, o odihnă activă evidentă, pe când munca se realizează
printr-un important consum de energie”.

BIBLIOGRAFIE:
 Antohe, G., Barna, I. (2006), Pedagogia jocului, Editura Fundaţiei Universitare
„Dunărea de jos”, Galaţi.
 Barbu, N., Popescu, E., Şerban, F. (1999), Activitati de joc şi recreativ distractive-
manual pentru scoli normale, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti.
 Cerghit, I. (2006), Metode de învaţămant, Editura „Polirom”, Iaşi.
 Ioan Neacsu,Monalisa Galateanu, Petre Predoi ,,Didactica matematicii in
invatamantul primar-Ghid Practic”,Ed. AIUS 2001
 Piaget, J. (1965), Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

406 / 586
ȘCOALA INCLUZIVĂ – NECESITATE PENTRU O SOCIETATE PENTRU
TOȚI
PROIECT EDUCAȚIONAL ETWINNING
Prof. Panica Lavinia-Elena
Școala Gimnazială Nr.12, Timișoara, jud. Timiș

SCOPUL PROIECTULUI

Contribuţia la reducerea marginalizării copiilor cu CES, cu dificultăţi de învăţare, precum şi la

schimbarea mentalităţilor şi atitudinii elevilor, cadrelor didactice faţă de aceştia; mijlocirea de către elevii
din şcoala de masă a unei bune integrări sociale a elevilor cu CES prin implicare directă în formarea
autonomiei personale a acestora.
OBIECTIVE:
Incluziunea elevilor cu cerințe educaționale speciale în mediul școlar și în societate prin activități
comune la nivel european;
Desfășurarea de activități de incluziune în același timp, în mai multe țări europene, pentru a avea
o cultură educațională comună;
Schimb de bune practici între școli din diverse țări ale Uniunii Europene;
Educarea sensibilităţii copiilor prin implicarea lor şi a părinţilor în acţiuni de voluntariat venite în
sprijinul copiilor din medii dezavantajate sau cu cerințe educaționale speciale;
Formarea competenţelor de comunicare, implicare activă, muncă în echipă;
Sensibilizarea copiilor cu privire la problemele semenilor lor – dezvoltarea empatiei;
Educarea spiritului de colaborare, prietenie, întrajutorare – cultivarea altruismului.
DURATA PROIECTULUI: sept.2021-mai 2022
GRUP ȚINTĂ: elevii din școlile participante, părinţi din diferite țări, cadre didactice din școlile
partenere, comunitatea locală
REZULTATE AȘTEPTATE :
Reducerea abandonului şcolar în rândul copiilor cu CES;
Implicarea părinților în acțiunile școlii;
Dezvoltarea vocabularului copiilor cu CES prin implicarea în diferite activităţi culturale;
Îmbunătățirea abilităților de comunicare în limba engleză în rândul copiilor cu CES, dar și în
rândul celorlalți copii;
Sensibilizarea copiilor și a cadrelor didactice prin implicarea în acțiuni comunitare.
MODALITĂȚI DE EVALUARE ȘI MONITORIZARE:
Întâlniri cu echipa de proiect;
Diplome pentru voluntari;
Chestionare on-line pentru elevi, părinți și cadre didactice. Chestionarele sunt comune tuturor
țărilor participante;
Diseminarea activităţilor pe pagina virtuală a proiectului.
IMPACTUL PROIECTULUI:
Sprijinirea copiilor cu cerințe educaționale speciale pentru a beneficia de serviciile educaţionale
de calitate ;
Întărirea incluziunii copiilor cu CES în spaţiul comunităţii locale.

407 / 586
ACTIVITĂȚI

Nr. Denumirea activității Participanți Luna Responsabili

crt.
1. Lansarea proiectului pe platforma Cadre didactice Septembrie Coordonatorul de
eTwinning din diferite țări proiect
Stabilirea școlilor partenere (fondatorul)
Înregistrarea proiectului

2. Prezentarea școlilor partenere pe Cadre didactice Octombrie Coordonatorii de

platforma eTwinning din diferite țări proiect din fiecare
Întâlnire on-line între cadre didactice Elevi, cu CES și fără, din țară
din școlile partenere şi studierea țările participante
nevoilor educaționale ale copiilor cu
CES şi a mediului educaţional pe care
aceştia îl frecventează

Activități de socializare prin joc care Cadre didactice Noiembrie Coordonatorii de

3. să includă toți copiii participanți din diferite țări proiect din fiecare
Fiecare țară parteneră propune un joc Elevi, cu CES și fără, din țară
pe tema incluziunii (de exemplu jocuri țările participante
de roluri).
Toți partenerii vor implementa
activitățile propuse.
jocuri de roluri

Arta ne unește Cadre didactice Decembrie Coordonatorii de

Copiii vor realiza desene cu tematică din diferite țări proiect din fiecare
de Crăciun și le vor expune pe Elevi, cu CES și fără, din țară
platforma eTwinning țările participante
Cinemagia Cadre didactice Ianuarie Coordonatorii de
5 Fiecare țară propune câte un scurt din diferite țări proiect din fiecare
filmuleț despre integrare celorlalți Elevi, cu CES și fără, din țară
parteneri. Au loc dezbateri în fiecare țările participante
școală

Lumea din altă perspectivă Cadre didactice Februarie Coordonatorii de

6 Expoziție de fotografii și postere care din diferite țări proiect din fiecare
să ilustreze dificultățile cu care se Elevi, cu CES și fără, din țară
confruntă oamenii cu dizabilități în țările participante
societate

Lectorate cu părinții pe tema Cadre didactice Martie Coordonatorii de

7. incluziunii din diferite țări proiect din fiecare
Părinți țară
Parteneriate cu școli speciale din Cadre didactice Aprilie Coordonatorii de
8. fiecare oraș din diferite țări proiect din fiecare
Vizite si activități comune Elevi, cu CES și fără, din țară
țările participante
Părinți

408 / 586
 Evaluarea proiectului Cadre didactice Mai Coordonatorii de
9. Chestionare on-line comune din diferite țări proiect din fiecare
Mediatizarea proiectului Elevi, cu CES și fără, din țară
țările participante, Părinți

409 / 586
 PROFESOR ÎN SALA DE CLASĂ ȘI ÎN MEDIUL ON-LINE
Profesor înv.primar- Papuc Carmen Cristina
Școala Gimnazială Nr.1- Novaci, jud. Gorj

În contextul școlii moderne, profesorul are rolul de a proiecta și organiza orele de curs astfel încât să
contribuie la dezvoltarea tuturor competențelor cheie prevăzute în programa școlară, competențe care se
suprapun și se întrepătrund pentru formarea profilului unui absolvent ancorat în realitatea socială si
culturală din care face parte.
Metodele de predare aplicate în clasă au un puternic asupra calității educației.. Așadar, la
competențele pe care fiecare profesor le dezvoltă în relația cu elevii săi, iar această relație continuă să fie
la fel de importantă și în mediul online. Mutarea cursurilor în online încurajează elevii să aibă mai multă
autonomie în învățare, folosindu-și la maxim creativitatea. Totodată, mutarea temporară a procesului de
învățare online, poate susține ritmul învățării și poate crește încrederea elevilor în capacitățile și resursele
proprii pentru a fi autodidacți.
Lecțiile online au început în luna martie a anului școlar 2019-2020 destul de nesigur, cu o mulțime
de întrebări și probleme de rezolvat. Ne-am întrebat ce platformă educațională să alegem, cum să creăm o
clasă virtuală, ce program de lucru să alegem, cum vom transmite elevilor cunoștințele, cum își vor crea
toți elevii cont pe acea platformă, dacă au toți elevii noștri conexiune la internet și computer, tableta sau
smartphone pentru a participa la lecțiile online. Am găsit soluții pentru toate problemele, de multe ori prin
efort individual, fiindcă în foarte scurt timp a trebuit să ne adaptăm cu toții noii situații.
Am postat lecții, teme, teste pe diferite platforme educaționle, am dialogat pe platforma Adservio,
sau Classroom. Am avut astfel prilejul să experimentăm, pe parcursul unui an școlar, pe lângă
învățământul tradițional și varianta e-learning. Deși ambele stiluri educaționale prezintă limitări, dar și
avantaje, sunt totuși situații în care e-learning poate fi alegerea optimă pentru o instruire eficientă și de
succes. Lecțiile online sunt un instrument de învățare nou pentru majoritatea elevilor, pofesorilor
părinților.
Dincolo de greutăți, lipsa colaborării și decizii impuse peste noapte, majoritatea unităților de
învățământ s-au adaptat cu succes noilor metode de învățământ online, considerând că este important să
se pregătească pentru școala viitorului- şcoala online. Este şi cazul școlii unde îmi desfăşor activitatea. La
noi nu s-a oprit deloc predarea. De pe 12 martie am predat în continuare online pentru că s-a putut face
pregătire, fiecare profesor a fost responsabil și a luat în serios această muncă. Cel mai mare câștig a fost
că profesorii s-au unit, iar copiii au venit la această întâlnire online și au împărtășit profesorilor
cunoștințele din domeniul IT, și astfel s-a creat o apropiere și o empatie între profesor și elev. Profesorii
au realizat, că modul în care se îmbinau metodele tradiționale cu predatul online aducea plus valoare. Cel
mai mare câştig a fost că profesorii, au fost foarte uniți, spre uimirea lor, copiii i-au învățat și ei niște
lucruri cu folosirea tehnologiei, a fost un proces de învățare reciproc. Copiii au fost iubitori si profesorii
sau bucurat de prezența lor, iar părintii au fost mulțumiti.
Tehnologia este un instrument foarte util pentru îmbunătățirea experienței atât pentru profesor, cât și
pentru elev, învăţarea online încurajează profesorul să-şi recunoască controlul pe care îl are asupra
propriei cariere, să se familiarizeze cu metode diverse, să împartă cunoştinţele, materialele cu alţii,
asigură comunicarea și ajută la menținerea acesteia, facilitează transmiterea cunoștințelor, ușurează, pe de
o parte, evaluarea, deoarece aceasta se poate face prin platformele utilizate, se pot folosi diverse materiale
publicate online, care se transmit elevilor mult mai ușor, se poate da mai ușor un feedback în momentul
activității online.
Școala are nevoie de schimbare și de adaptare la meseriile viitorului, iar schimbarea trebuie să
înceapă acum, cu schimbarea mentalității profesorilor, o mentalitate deschisă, motivantă și pasionată de
ceea ce fac. Toate aceste schimbări au în prim plan dezvoltarea competențelor copilului aflat în creștere.

410 / 586
Din punct de vedere al elevului, beneficiile învăţării online sunt multiple, aceştia pot exersa și aprofunda
sub formă de jocuri interactive noțiuni predate anterior,se pot bucura de aceste resurse educaționale când
şi unde doresc.
În mediul online elevii sunt mai receptivi la informațiile venite din zona digitală, experiența aceasta
fiind una pozitivă, oferindu-le oportunitatea de a se distra, fără să își dea seama că învață în același timp.
Învăţarea online înseamnă interacțiune, mișcare, schimb de activități, joacă, provocarea este să regândim
învățarea și să ne punem întrebarea ce este învăţarea și cum se poate întâmpla atât în clasă, cât și în
mediul de acasă. Tehnologia îi ajută pe elevi să devină capabili să identifice ceea ce au nevoie pentru a
învăța, găsesc și utilizează resursele online și aplică informațiile la teme și proiecte. Acest lucru le
sporește eficiența și productivitatea, le dezvoltă abilități de gândire critică, care stau la baza dezvoltării
raționamentului analitic, îi învață să ia decizii mai coerente.
Jocurile interactive desfăşurate în mediul online sunt instrumente excelente care îi învață pe copiii
să se disciplineze, să respecte regulile și îndrumările pentru a participa, să aibă răbdare, o altă abilitate și o
caracteristică a inteligenței emoționale.
Elevii își dezvoltă sentimente pozitive de realizare și stăpânire de sine atunci când dobândesc noi
deprinderi de a utiliza tehnologia digitală. Devin mai încrezători, mai dornici să exploreze și să descopere
lucruri noi.
Şcoala online îi ajută pe elevi să fie mai implicați în acest proces și mai interesați să-și dezvolte baza
de cunoștințe, poate fără să-și dea dau seama, pentru că învață într-un mod activ, angajat și implicat. Prin
intermediul învăţării online, părinţii au posibilitatea monitorizării activității copilului, au posibilitatea de a
consulta în orice moment rapoartele de activitate ale copilului, de a detecta eventualele probleme, de a
comunica rapid şi eficient cu cadrul didactic. Aşadar, vorbim despre o școală care trebuie să rămână un
reper de siguranță și predictibilitate, despre profesori creativi, bucuroși de întâlnirea inedită, mediată
digital cu elevii, despre elevii care își mențin bucuria de a învăța în orice context.
În continuare voi prezenta câteva avantaje și dezavantaje.
*Avantaje: utilizarea tehnologiei ( mai ales a telefoanelor în timpul orelor), termene mai lungi pentru
rezolvarea/ postarea temelor, programul/orarul mai flexibil, predarea interactivă, au învățat să fie
independenți și autodidacți.
*Dezavantaje: lipsa interacțiunii cu colegii de clasă/școală, au dus dorul pauzelor și a freamătului din
curtea școlii, a glumelor, poznelor, îmbrățișărilor. Elevii au resimțit foarte mult lipsa libertății.
Din punctul meu de vedere școala online a fost o adevărată provocare pentru toți, munca de acasă s-a
dovedit eficientă dar cu multe sacrificii din partea tuturor celor implicați. Consider că răbdarea și
devotamentul profesorilor au fost punctele forte deoarece lecțiile online au necesitat o pregătire
prealabilă, adaptarea mesajelor și conținuturilor la particularitățile de vârstă ale elevilor, selectarea
instrumentelor potrivite pentru desfășurarea în bune condiții a orelor. Noi, dascălii, am încercat să
regândim învățarea și să o adaptăm la nevoile societății actuale, să facem în așa fel încât învățarea online
să fie la fel de eficientă ca cea de la școală. În aceste condiții, nemaiîntâlnite până acum, am dat dovadă
de mult calm, dăruire, dragoste față de elevii noștri pe care i-am îmbrățisat virtual la sfârșitul fiecărei ore.

BIBIOGRAFIE:

http://www.e-scoala.ro/

Proiectul Şcoala Online

etwinning.ro/eTw_RO12_raport_preliminar.pdf

www.1educat

www.edu.ro

411 / 586
 CREŞTEREA NIVELULUI STIMEI DE SINE LA ELEVII DIN MEDII
DEFAVORIZATE-FACTOR IMPORTANT
ÎN COMBATEREA ABANDONULUI SCOLAR

-CERCETARE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI-

Prof. inv. primar PASCANU MIHAELA ELENA

LICEUL TEHNOLOGIC ,,VASILE NETEA”

Scopul, obiectivele si instrumentele cercetarii

Studiul de fata isi propune consilierea elevilor proveniti din medii defavorizate prin aplicarea unor
programe de educatie eficiente care sa contribuie la cresterea stimei de sine, la depasirea dificultatilor scolare
si a combaterii abandonului scolar, dar si la dezvoltarea personala a elevilor.
Pornind de la aceasta premisa am formulat urmatoarele obiective:
1. Identificarea rolului activitatilor de consiliere psiho-pedagogica si a educatie moral-civica in cresterea
stimei de sine si a starii de bine la copiii proveniti din medii dezavantajate.
2. Implementarea unor programe de interventie personalizate asupra elevilor proveniti din medii
defavorizate si organizarea de activitati cu tema moral-civica pentru a creste stima de sine si, in consecinta,
combaterea parasirii timpurii a scolii.

Ipotezele cercetarii
1. Elevii proveniti din medii dezavantajate prezintă o stimă de sine scăzută faţă de cei proveniţi din
medii socio-educaţionale favorabile.
2. Elevii proveniţi din medii defavorizate prezinta minusuri in ceea ce priveste valorile si normele
moral-civice dobandite in familie faţă de cei proveniţi din medii socio-educaţionale favorabile.
3. Stima de sine si încrederea in propriile puteri ale copiilor proveniţi din medii sociale defavorizate
poate fi îmbunătăţită în mediul şcolar prin implicarea acestora în activitati din domeniul moral-civic
si prin consiliere psihopedagogica, prin care se realizează dezvoltarea personala, ducând la creșterea
stimei de sine, a stării de bine și în consecință la prevenirea si combaterea abandonului scolar.

Subiecţii
- 30 elevi de la Şcoala Primară Bistra Muresului proveniţi din medii socio-educaţionale favorabile
- 30 elevi de la Liceul Tehnologic ,,Vasile Netea" proveniţi din medii sociale defavorizate.

Instrumente de cercetare
Scala stima de sine – Rosenberg Chestionar
A fost elaborată de Rosenberg în 1965 si indica nivelul stimei de sine. Proba conţine 10 itemi, fiecare
item fiind evaluat de subiect pe o scală de la 1 la 4 ( 1) – absolut de acord; 4) – categoric nu ). Scala este
alcătuită din 5 itemi cotaţi direct şi 5 itemi inversaţi (3,5,8,9,10). Punctajul care se acordă pentru fiecare item
variază între 1 şi 4 puncte.
Scorul final se obţine prin însumarea punctelor obţinute la cei 10 itemi. Punctajul minim obţinut este
de 10, ceea ce semnifică o stimă de sine foarte scăzută, iar punctajul maxim este de 40, ceea ce semnifică o
stimă de sine foarte ridicată.
Scorare: Pentru 1,2,4,6,7: Total de acord = 3 De acord = 2 Dezacord = 1 Total dezacord = O Pentru
3,5,8,9,10 Total de acord = O De acord = 1 Dezacord = 2 Total dezacord = 3
Punctajul este de la 0-30:
• Scorurile între 15-20 stimă de sine medie.
• Scorurile sub 15 reprezintă stima de sine scăzută.

412 / 586
• Scorurile între 20-25 stimă de sine bună.
• Scorurile între 25-30 stimă de sine foarte bună.
Pentru a măsura impactul şi interesul elevilor faţă de activităţile moral-civice am folosit un
chestionar ce cuprinde 11 itemi (Anexa 2) care au fost apreciaţi pe o scară de la 1 la 5. Elevilor li s-a cerut să
completeze chestionarul încercuind numărul corespunzător variantei alese. Scorul total indică măsura
interesului elevilor faţă de activităţile moral-civice.Am recurs la acest procedeu deoarece am observat o
atitudine si o conduita morala necorespunatoare a copiilor proveniti din medii dezavantajate. Educatia civica
are un rol deosebit in formarea valorilor, normelor si comportamentelor moral-civice, invatandu-l sa se
comporte corect in societate, sa adopte o atitudine pozitiva in raport cu ceilalti, respect si grija fata de cei din
jur, toate acestea contribuind la dezvoltarea personalitatii elevilor. Impactul pozitiv al orelor si activitatilor de
educatie-civica contribuie la cresterea stimei de sine si la starea de bine a copiilor.

Procedura
Pentru a testa ipotezele menţionate am folosit două grupuri experimentale:
G1- elevi proveniţi din medii socioeducaţionale favorabile
G2 - elevi proveniţi din medii defavorizate ;
Subiecţii din cele două grupuri experimentale au completat individual Scala stimei de sine
(Rosenberg) şi chestionarul care măsoară interesul şi impactul activitatilor moral-civice.

Analiza şi interpretarea rezultatelor

Vom aborda pe rând fiecare ipoteză a cercetării, în scopul confirmării sau infirmării acestora.
1.Elevii proveniţi din medii defavorizate prezintă o stimă de sine scăzută faţă de cei proveniţi din
medii socio-educaţionale favorabile. În cadrul primei ipoteze încercăm să demonstrăm că stima de sine a
elevilor proveniţi din medii sociale defavorizate este diminuată în comparaţie cu cea a elevilor proveniţi din
medii sociale favorabile, aspect ce creează prejudicii de ordin comportamental adaptativ şi emoţional. Astfel
s-au constituit două grupuri de elevi, unul de control (cei proveniţi din medii sociale favorabile) şi unul
experimental (cei proveniţi din medii sociale defavorizate) notate în derularea experimentului cu G1 respectiv
G2.
Fenomenul Esantionul Nr. subiecti Media Abatere Testul t Pragul
studiat standard semnificatie
Stima de G1 30 17,7867 2,8678 9,768 P<0,01
sine G2 30 11,6000 1,6050

In tabelul de mai sus se poate observa o diferentiere in ceea ce priveste stima de sine care este mai
scazuta la copiii care provin din medii dezavantajate fata de copiii care provin din medii favorabile.
Astfel nivelul stimei de sine influenteaza performantele scolare, cei cu o stima de sine ridicata reusesc
mai bine si se mobilizeaza mai usor, si deopotriva, cei care nu au incredere in fortele proprii sunt mai expusi
la insucces.
2.Elevii proveniti din medii dezavantajate prezinta un deficit in ceea ce priveste valorile si normele
moral-civice fata de cei care provin din medii favorabile, deoarece familia are un rol esential in dezvoltarea
personala a copiilor.

Fenomenul Esantionul Nr. subiecti Media Abatere Testul t Pragul

studiat standard semnificatie
Nivelul G1 30 8,9900 ,3962 12,976 P<0,01
educatiei G2 30 6,830 ,4803
moral-civice

Se observa ca exista o diferenta semnificativa intre cele doua esantioane in ceea ce priveste nivelul
educatiei moral-civice, nivel care este determinat de mediile din care provin copiii.

413 / 586
 3.Nivelul stimei de sine a copiilor proveniti din medii defavorizate poate fi crescut prin incluziune
sociala, prin integrarea lor in activitati multiple din domeniul moral-civic, prin aplicarea unor planuri
individualizate, prin consiliere psihopedagogica.

Fenomenul Esantionul Nr. Media Abatere Testul t Pragul

studiat subiecti standard semnificatie
Nivelul G2 inainte de 30 11,6000 1,6050 P<0,01
stimei de interventie
sine -10,893
dupa G2 dupa 30 16,4000 1,9870
interventie interventie

In urma implementarii acestor programe se observa o crestere semnificativa a nivelului stimei de sine
si a nivelului educatiei moral-civice la esantionul G2, astfel putem spune ca interventia terapeutica a avut
succes, asadar, obiectivele acestei cercetarii au fost pe deplin atinse.

Fenomenul Esantionul Nr. Media Abatere Testul t Pragul

studiat subiecti standard semnificatie
Nivelul G2 inainte de 30 6,8300 ,4803 P<0,01
educatiei interventie
moral-civice -13,676
dupa G2 dupa 30 9,3400 ,3923
interventie interventie

Concluzii
Cercetarea realizata doreste sa arate rolul desosebit de important al activitatilor moral-civice si al
consilierii psihopedagogice in cresterea nivelului stimei de sine la elevii proveniti din medii dezavantajate.
Cercetarea arata ca implicarea eleviilor in programele educationale realizate in scoala, colaborarea
dintre invatator si consilierul scolar, dar si legatura stransa dintre familie si scoala influenteaza pozitiv stima
de sine, determinand o atitudine pozitiva fata de scoala, ccea ce contribuie la reducarea abandonului scolar.
In concluzie, cercetarea de fata, prin specificul si metodele aplicate pe parcursul derularii a
reprezentat o abordare noua a problemelor pe care le intampina elevii proveniti din medii dezavantajate, si a
contribuit la dezvoltarea lor personala si la formarea unor comportamente moral-civice pozitive.

414 / 586
 PROIECT DE ACTIVITATE

Data: 26.01.2021

Unitatea de învăţământ: Grădiniţa cu Program Normal Nr. 3-Jibou

Propunătoare: prof. Pascute Anamaria

Nivel de vârstă/grupă: 3-5 ani,nivel I, grupa mijlocie B

Tema anuală de studiu: "Cum este/a fost și va fi aici pe Pământ?"

Tema săptămânii: "Ce am învăţat? " - evaluare sumativă

Categoria de activitate: ALA

Tema activităţii:

1. Construcții: ”Parcul în anotimpuri”

2. Joc de masă: “Anotimpurile” - puzzle

3. Joc de rol: “Zânele surori”

Dimensiuni ale dezvoltării:

● Motricitate grosieră și motricitate fină în contextede viaţă familiare

● Finalizarea sarcinilor și aacțiunilor (persistență în activități)

● Mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute

Comportamente vizate:

● Utilizează mâinile și degetele pentru realizarea de activităţi variate

● Realizează sarcinile de lucru cu consecvență

● Exersează, cu sprijin, ascultarea activă a unui mesaj, în vederea înțelegerii și receptării lui (comunicare receptivă)

Scopul activităţii:Consolidarea și sistematizarea cunoştinţelor copiilor cu privire la aspectele caracteristice

anotimpurilor toamna și iarna.

Obiective:

- să răspundă corect la ghicitoare;

- să construiască garduri prin alăturarea și suprapunerea pieselor lego;

415 / 586
 - să ansambleze corect piesele de puzzle după imaginea suport;

- să aranjeze două decoruri pentru anotimpurile toamna și iarna;

- să decoreze mantiile celor două zâne;

- să se joace cu zânele.

Strategii didactice:

● Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul.

● Resurse materiale: ghicitoare,piese de lego, puzzle,pelerine, elemente de decor

● Forme de organizare: pe grupuri mici

Durata: aproximativ 30 minute

Bibliografie:

Curriculum pentru educaţia timpurie, 2019

Lolica Tătaru, Adina Glava, Olga Chiş, Piramida Cunoaşterii - repere metodice în aplicarea curriculumului
preşcolar, Editura Diamant, Piteşti, 2014

Desfăşurarea activităţii

Etapele activităţii Conţinutul ştiinţific Strategii didactice Evaluare/metode şi

indicatori
Metode şi Mijloace de
procedee învăţământ

Moment Se aranjează mobilierul în funcţie de cele trei

organizatoric centre de activitate deschise în concordanţă cu
tema zilei: Construcţii, Joc de masă şi Joc de rol.

Captarea atenţiei Se prezintă centrele. Sunt descoperite materialele observaţia,con puzzle, jetoane, observarea
puse la dispoziție ȋn cadrul centrelor de interes versaţia comportamentullui
deschise. carioci, creioane
colorate,coli de
desen

Anunţarea temei Se prezintă sarcinile de lucru de la fiecare centru. expunerea, observarea

şi a obiectivelor comportamentu
urmărite explicaţia lui

Prezentarea Copiii sunt invitați sӑ ȋși aleagӑ sectorul ȋn care observarea sistemică
noului conţinut şi doresc sӑ se joace. a comportamentu
dirijarea Construcţii: lui
învăţării - Ne amintim cum a arătat parcul nostru în
piese din lego
anotimpul toamna şi încercam să îl realizam cu

416 / 586
 ajutorul pieselor de lego. Pentru asta folosim
piese cât mai colorate, la fel cum sunt frunzele în
acest anotimp.
Dar nu trebuie să uităm nici de anotimpul iarna, conversația
aşa că, va rog să construiţi parcul asa cum l-ați
văzut iarna. Folosiți piese de culoarea zăpezii. explicația
Joc de masă:
- Așezați piesele din fața voastră astfel încât să demonstra- puzzle
obțineți imaginea întreagă.
Joc de rol: ția
-La acest centru le ajutăm pe cele două zâne prin
frunze
amenajarea a două spații caracteristice lor.Adunam exercițiul scârț, pelerine,
frunze și aranjăm decorul de toamnă. Presărăm
brăduți, legume,
scârț pentru aleea Zânei Iarnă. Decorăm două
fructe
pelerine pentru zâne şi ne jucăm cu ele.

Obţinerea Copiii lucrează sub îndrumarea educatoarei.Se exerciţiul observarea modului

performanţei parcurg toate cele trei centre. de lucru

Asigurarea Produsele activitӑții sunt expuse. conversaţia evaluarea activităţii

retenţiei şi a copiilor,
transferului
aprecieri individuale

Încheierea Educatoarea face aprecieri globale asupra aprecieri globale

activităţii participӑrii și implicӑrii ȋn activitӑțile propuse. asupra participӑrii și
conversaţia implicӑrii ȋn
activitӑțile propuse

417 / 586
 (T)EXISTENŢA ÎNTRE PROLOG ŞI EPILOG.

RE-FORME. RE-CONSTITUIRI

IRINA PERIANU,
COLEGIUL NAȚIONAL "ION MINULESCU", SLATINA, OLT

Dacă omul este Textul care îşi schimbă în permanenţă cursul „cuvintelor”, atunci textul este
re-semantizarea existenţei umane, un corpus de configuraţii semice care se rescrie prin ochii fiecărui
lector abstract.

Perspectivă 1: Textul sau pactul cu scriitura

Textul, ca sumă de contracte culturale şi sociale, se transformă într-un bun negociator de

sensuri. El construieşte limbaje, ajungând să-şi schiţeze propriul personaj cu o fişă caracterologică
completă. Se poate vorbi despre un „comerţ cultural” între indivizii epici (sintagmă preferată de
Lukacs pentru a defini personajul), despre o convenţie a sensului care vizează co-prezenţa mai multor
compartimente lexicale, redând o multitudine de topos-uri atât ale lumii reale, cât şi ale universurilor
ficţionale.

Perspectivă 2: Textul – mutaţie ontologică

Într-o lume a interpretărilor, a cuvântului contra-făcut, a vorbi despre text, ca organism viu cu
funcţii semantice, este ca şi cum ţi-ai multiplica ariile existenţiale ale eului, te-ai lăsa pradă măştilor
convenţionale ale cuvântului şi ţi-ai re-gândi „scriitura interioară”. Ca realitate re-prezentată, aşa cum
apare în terminologia lui Auerbach, textul devine, ca „Play-ul” lui Beckett, o realitate, o poveste fără
sfârşit, cerând mereu să-şi recondiţioneze vertebrele semnului lingvistic, o porta-voce a conştiinţei
auctoriale

Perspectivă 3: Reprezentarea grafică a textului

Perspectivă 4: Text - intertext

Viaţa este un text, textul este un roman format din preaplinul eului, este „ceea ce văd, ceea ce
aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu…”

418 / 586
Scenariu: Proteismul romanului apare din perspectiva poeticii care comunică legile, lemele
configuraţionale ale realităţii re-create. Romanul ca discurs ce (trans)figurează imaginea unui univers
real devine un modus vivendi, un colecţionar nevrotic de sentimente care prefigurează povestea,
scriitura, textul. Sub influenţa lui Proust, J. Joyce, A. Gide s-au multiplicat formele de expresie epică,
modalităţile narative, tehnicile romaneşti, lumea creată intră în dialog cu necuvântul, purtătorul de
cuvânt al conştiinţei demiurgice şi îşi dă şah. Realitatea autentică se îndepărtează de analiza
psihologică pe care o înlocuieşte cu autoanaliza în cadranele realismului, unde conceptul-cheie este
redat de adevăr şi nu de frumos. Scriitorii investighează, pe lângă omul luat ca individ, un întreg
arsenal existenţial unde socialul, politicul, filosofia convieţuiesc. Bazându-se pe modelele vii
ale realităţii, creatorii scrisului oferă cititorului, colaboratorul etern, accesul la fiinţa umană, la
cifrul format din cinci litere: VIAŢĂ, co-ordonând privirea spre o sinteză a semnificaţiilor.

Epilog: Stimulat cu placebo, lectorul rămâne în Text, în acel „acolo”, la pândă.

419 / 586
 EGALITATEA DE ȘANSE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC

Prof.înv.primar Perișan Simona

Scoala Gimnaziala Gagesti, jud Vrancea
Încă din cele mai vechi timpuri s-a știut că învățământul stă la baza societății. Fără
educație nu se poate constitui societatea umană , iar școala face omul om. Definim educația ca
fiind un proces complex prin care se realizează transferul de cunoștințe, priceperi și
deprinderi de la o generație la alta. Educația este reglementată prin legi clare ce au la bază
anumite principii de funcționare
Unul dintre principiile fundamentale ale învățământului românesc este egaliatea de șanse
în educație.Dacă vom analiza legile date de-a lungul timpului în ceea ce privește educația
românească, vom abserva că acest principiu a existat încă din primele etape de dezvoltare al
școlii românești.
În cadrul pachetului educațional din legea învățământului preuniversitar din 2007-
2008, observăm clar în rândul principiilor de bază, expresii ca respectarea și promovarea
prioritară a interesului copilului , egalitatea de șanse, nedescriminarea.
O importanță deosebită pentru sistemul de învățământ românesc o are Legea educației
naționale de la 5 ianuarie 2011. Această lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea
statului român a dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții. Printre principiile sale
fundamentale este enumerat și principiul egalității de șanse în învățământul românesc.Tot în
cadrul acestei legi sunt amintiți și copiii cu cerințe speciale care au dreptul la educația de masă,
dar se reglementează și condițiile de școlarizare pentru acei copii care nu pot fi incluși în
învățământul de masă.Această lege reglementează și condițiile și obligativitatea statului de a-i
sprijini pe acei copii capabili de performanțe școlare și profesionale. În articolele acestei legi
sunt punctate și bursele de merit, de studiu, burse de ajutor social pentru facilitarea accesului la
educație al tuturor elevilor. Elevii mai pot beneficia și de alte gratuități , cum ar fi mijloacele de
transport în comun. Sunt și specificații clare pentru evitarea dicriminării din punct de vedere al
evaluării elevilor, dar și obligativitatea frecventării cursurilor. Din câte observăm această lege ,
este o lege complexă, care vine în sprijinirea educației naționale care facilitează egalitatea de
șanse în învățământul românesc.
Egalitatea șanselor semnifică o educație deschisă pentru toate persoanele, indiferent de
vârstă și condiții socio-economice, dar și o educație pentru fiecare, în funcție de nevoile sale
specifice, evitându-se omogenizarea și încurajându-se diversitatea care să creeze premisele
egalității șanselor de acces în viața socială.
Privind în detaliu, principalele probleme cu care se confruntă școala românească sunt꞉
școlarizarea copiilor din medii defavorizate și a copiilor cu cerințe speciale.
Referindu-ne la prima categorie, și anume categoria copiilor defavorizați îi putem include
aici pe cei proveniți din familii monoparentale sau orfani de ambii părinți, copii ai căror părinți
sunt șomeri sau care au grave probleme de sănătate sau un comportament imoral, copiii care
locuiesc în zone izolate sau îndepărtate și a căror școlarizare depinde de existența unui mijloc de
transport și copiii de etnie rromă care se integrează cu greu în colectivul clasei de elevi.

420 / 586
 Din experiența la catedră, am observat că, deși legile oferă drepturi și obligații în vederea
sprijinirii educației, în practică lucrurile sunt greu de realizat.Câteva exemple elocvente pentru
cele spuse anterior, sunt următoarele situații꞉
- copiii care provin din familii problematice și care ar necesita consiliere
psihologică,nu pot beneficia de aceasta decât cei care merg la școlile mari din orașe, când vorbim
de școlile mici din mediul rural, realitatea e că nu există psihologi în școli, ci vin doar la
solicitare și doar pentru câteva ședințe, insuficiente de obicei,
- școlile din satele mici izolate, de obicei nu au nici toate dotările necesare unui
proces instructiv-educativ de calitate, dar nici cadre didactice calificate,
- chiar dacă învățământul în România este obligatoriu și gratuit, încă nu
îndeplinește pe deplin nevoile reale ale unui preșcolar sau școlar.
În rândul copiilor cu cerințe educative speciale îi includem pe acei copii care diferite
deficiențe, cum ar fi ꞉ deficiențe mintale, deficiențe de auz sau vedere, deficiențe fizice sau
psihomotorii, tulburări de limbaj, tulburări de comunicare și relaționare, ADHD, autism, dar și
copii care eșuează la învățătură din diferite motive, cum ar fi copiii instituționalizați sau cei din
medii etnice defavorabile.
Și aici în practica de zi cu zi la catedră am întâmpinat dificultăți în a-i ajuta și a-i integra
în colectivul clasei de elevi, pe acești copii cu cerințe speciale. Dintre problemele identificate,
amintim꞉
- slaba pregătire a cadrelor didactice în relaționarea cu acești elevi, datorată faptului
că în perioada studiilor efectuate, nu se învață și acest aspect,
- lipsa fondurilor financiare pentru asigurarea unor însoțitori în timpul cursurilor,
- lipsa cursurilor de perfecționare care să sprijine cadrele didactice în demersul
didactic adaptat pentru fiecare deficiență în parte.
Pe lângă problemele amintite mai sus, întâmpinate de învățământul românesc, anul
2020 a adus acestuia o nouă provocare în asigurarea de șanse egale la educație și anume
învățământul on-line, dar și școlarizarea față în față cu restricții impuse de DSP, în timpul
pandemiei de coronavirus, provocate de virusul SARS-COV-2.
Analizând cu atenție problemele întâmpinate la catedră în aceste timpuri, avem și aici
diferite situații întâlnite, care de cele mai multe ori au îngrădit dreptul la educație al tuturor
cetățenilor.
Voi enumera mai întâi avantajele și dezavantajele învățământului on-line, observate
în activitatea mea la catedră.
Avantaje꞉
- implicarea mai mare a familiilor în sprijinirea la învățătură a elevilor,
- apropierea, îmbunătățirea relațiilor școală/familie, cadre didactice/părinți,
- îmbunătățirea mijloacelor și metodelor de comunicare cu părinții, cu elevii,
- descoperirea unor mijloace, metode, resurse tehnologice și digitale noi, care
îmbunătățesc activitatea didactică.
Dezavantaje꞉
- neasigurarea de către statul român mijloacelor necesare pentru desfășurarea
învățământului on-line (laptopuri, tablete) și conexiune la internet. Nu toți elevii sau cadrele
didactice dispun de aceste materiale sau internet ,astfel s-a încălcat egalitatea de șanse la
educație.

421 / 586
 - lipsa pregătirii cadrelor didactice în vederea desfășurării actului instructiv-
educativ exclusiv on-line. Nu au existat cursuri de perfecționare în acest sens , iar dacă s-au
organizat, au fost puține și cu bani.
- acest tip de învățământ nu este deloc potrivit pentru preșcolari și elevii claselor
primare, aceștia rămânând cu goluri majore, cum ar fi neînsușirea achizițiilor fundamentale ꞉
capacitatea de a socializa, citit, scris, socotit,
- limitarea controlului cadrelor didactice asupra elevilor, aceștia deschid
dispozitivele pentru prezență și nu participă la ore, problemă întâlnită de obicei la clasele
gimnaziale și liceale,
- evaluarea cunoștințelor nu se poate realiza obiectiv și cu adevărat. Cadrul didactic
nu poate ști exact dacă elevul se inspiră sau nu în rezolvarea sarcinilor, sau dacă este ajutat sau
nu, iar în rândul elevilor de clasa I este cu atât mai greu de realizat.
- petrecerea unui timp îndelungat în fața ecranelor afectează sănătatea tuturor.
- lipsa socializării îi afectează foarte mult pe elevi
- dispariția dorinței de învățare, cauzată de acest tip de învățământ.
Toate aceste aspecte ale învățământului on-line sunt observate la clasa la care predau(
clasa I), la copilul meu preșcolar( 5 ani, grupa ,mare), dar și din dicuțiile cu colegii de breazlă, cu
alți părinți, prieteni, cunoscuți.
În ceea ce privește școlarizarea față în față , respectând restricțiile impuse pentru
limitarea transmiterii virusului, am observat și aici o serie de avantaje și dezavantaje.
Avantaje꞉
- accesul tuturor copiilor la educație,
- procesul instructiv-educativ se desfășoară în condițiile cunoscute, eficiente,
- elevii vin în colectivitate, socializează, chiar dacă trebuie să respecte regulile de
distanțare fizică,
- elevii nu mai petrec atât de mult timp cu ochii în dispozitivele electronice,
- resimțirea unei stări de normalitate, necesară sănătății mintale.
Dezavantaje꞉
- respectarea regulilor de distanțare fizică, incomode pentru copii,
- purtarea măștilor,
- modificare timpului de stat la școală,
- modificarea unor activități impuse de regulile de distanțare fizică, de exemplu în
cadrul orelor de educație fizică și sport, a orelor de muzică și mișcare, joc și mișcare etc.
Chiar dacă în ultima perioadă învățământul on-line a fost reglementat prin lege, chiar
dacă statul a încercat să ofere dispozitive electronice unor elevi dezavantajați, chiar dacă școlile
au asigurat platforme pe care cadrele didactice și elevii să le folosească, tot există elevi atât în
mediul urban, dar mai ales în cel rural, elevi care nu pot participa la această formă de învățământ.
Așadar, în anii 2020/2021 s-a încălcat cu bună știință acest drept fundamental al omului, și
anume accesul la educație al elevilor din țara noastră și nu numai.
Egalitatea de șanse în educație a avut un rol major în dezvoltarea societății române,
acordându-i-se un un rol important de-a lungul vremurilor. Dacă în vremurile de astăzi a trebuit
să alegem dreptul la sănătate în detrimentul dreptului la educație , este doar o situație trecătoare,
de moment, care va fi remediată, să sperăm, cât mai curând posibil.
Bibliografie,
- Legea educației naționale din 5 ianuarie 2011,
- Suport de curs ,, Legea instrucțiunii, Reforma lui Alexandru Ioan Cuza.

422 / 586
 EFICACITATEA MODELĂRII VIDEO PENTRU PREDAREA
ABILITĂȚILOR DE VIAȚĂ COTIDIANĂ COPIILOR CU TULBURĂRI
DIN SPECTRUL AUTIST
-STUDIU DE CAZ MULTIPLU-

Prof.-educator Petrescu Gabriela

C.S.E.I. „C-tin Pufan”
Drobeta Turnu-Severin, Mehedinți

Conducerea unei vieți sigure, productive și independente continuă să fie una dintre cele mai
importante preocupări ale părinților cu copii cu dizabilități (Shipley-Benamou, Lutzker, & Taubman,
2002). Funcționarea independentă este o calitate care nu este numai apreciată în societatea noastră, dar
este și de așteptat de la indivizii care devin adulți (O’Leary & Dubey, 1979).
Identificarea metodelor de creștere a funcționării independente a persoanelor cu tulburări din
spectrul autist (TSA), copii, adolescenți sau adulți, este vitală în îmbunătățirea vieții acestora. Predarea
elevilor cu dizabilități de dezvoltare a diferite abilități de viață cotidiană poate încuraja funcționarea
lor independentă, fără sprijin din partea adulților.
Prezenta lucrare, un studiu de caz multiplu, are scopul de a observa eficacitatea utilizării
modelarii video pentru predarea și dezvoltarea abilităților de viață cotidiană la elevii cu tulburări din
spectrul autist (TSA) din ciclul gimnazial.
Avantajele modelării video includ: feedback imediat, posibilitatea de a repeta instrucțiunile și
de a relua videoclipul pe fragmente sau integral și costuri mici (Kellems si colab., 2016; Mechling,
2005).
Conform Centrului Național de Dezvoltare Profesională pentru Tulburările de Spectru Autist
din America de Nord, modelarea video este o metodă validată ştiinţiific şi este utilă la orice vârstă.
Această metodă este folosită de mulți ani în America. În România nu există încă studii
calitative pe modelare video.
În acest studiu am utilizat modelarea video pentru a învăța elevii cu TSA abilitatea de a spăla
vasele. Datele au fost colectate în mod direct prin observarea participanților realizând pe rând toți pașii
activității. Videoclipul prezentat elevilor a avut o durată de 3 minute. Acesta a fost urmărit integral și
pe secvențe. Cercetările anterioare s-au concentrat, în primul rând, pe tehnici de modelare video care
impuneau elevului să vizioneze un videoclip întreg înainte de a încerca să realizeze sarcina propusă în
mod independent. Pentru a veni în sprijinul elevilor și pentru a obține rezultatele dorite, videoclipul
urmărit de elevi a fost vizionat atât integral, cât și pe secvențe și a fost reluat de câte ori a fost nevoie.
Modelarea video a fost utilizată împreună cu solicitarea video care este un instrument de
instruire similar cu modelarea video, dar presupune afișarea secvențială a videoclipurilor cu segmente
scurte sau pași ai unei abilități.
Imediat după vizionarea videoclipului integral, acesta poate fi reluat pe secvențe, elevul având
astfel ocazia să practice acel pas țintă și să primească feedback înainte de a trece la pasul următor din
activitate.
La studiu au participat patru elevi cu tulburări din spectrul autist din ciclul gimnazial. Elevii
sunt școlarizați în învățământul special, în clasele a VII-a și a VIII-a.
Cei patru elevi participanți la studiu au fost selectați pe baza următoarelor criterii:
1) Să fie diagnosticați cu TSA de către un specialist și să aibă un plan educațional
individualizat (PEI).
2) Să aibă deficite în abilitățile de viață cotidiană identificate de profesorul diriginte și de
părinți.
3) Să aibă capacitatea de a sta antrenați într-o sarcină 15 minute.
4) Să aibă capacitatea de a acorda atenție unui stimul vizual timp de cel puțin 10 minute.

423 / 586
 5) Să aibă abilități de limbaj receptiv și expresiv.
6) Să aibă capacitatea de a urma cel puțin 4 instrucțiuni verbale.
7) Să recunoască câteva obiecte necesare în formarea abilităților de viață cotidiană
(obiecte pentru igiena personală, articole de îmbrăcăminte, vesela și tacâmurile).
În selectarea acestor elevi au fost implicați toți profesorii diriginți de la clasele V-VIII de la
C.S.E.I. ”C-tin Pufan” Drobeta Turnu-Severin. Ei au fost de un real ajutor pentru a selecta 4 elevi care
îndeplinesc condițiile enumerate mai sus, dintr-un număt de 16 elevi cu TSA.
De asemenea, s-a aplicat Scala Waisman pentru activități zilnice de viață (W-ADL), care a
fost completată cu ajutorul părinților. Cu ajutorul acestei scale, am identificat cinci abilități de viață
cotidiană pe care elevii le realizeză cu dificultate sau chiar deloc în mod independent. Dintre cele cinci
abilități, am ales pentru cercetare activitatea de spălare a vaselor.
Datele au fost colectate aplicând pre-test și post-test Scala Waisman pentru abilități zilnice de
viață (W-ADL) și Grila de observație care a fost completată pentru fiecare elev în parte, pe parcursul
fiecărei sesiuni/ședințe, pe întreaga perioadă de desfășurare a intervenției.
Intervenția prin modelarea video s-a axat pe învățarea participanților să spele vase. Aceasta s-a
derulat pe parcursul a 10 ședințe, fiecare ședință cu o durată de 15 minute. Studiul s-a desfășurat în
incinta Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă ”C-tin Pufan”, mai exact în cantina unității școlare.
Materialele pentru spălarea vaselor au inclus o chiuvetă, un burete de vase, un prosop de vase,
un suport de uscare, o sticlă de detergent pentru vase și obiectele de spălat (o ceașcă sau o cană, o
farfurie/castron, o lingură și o furculiță).
Participantii au finalizat sarcina de spălat vase folosind instrucțiuni video cu o procedură
încorporată de corectare a erorilor. Participantii au fost așezati să stea în fața unui laptop, situat
imediat în stânga chiuvetei. Videoclipul care prezenta un copil spălând vasele și explicând fiecare pas
pe care îl execută a fost prezentat de la primul pas al secvenței (adică de când a pus dopul în chiuvetă
și a dat drumul la apă) și până la finalizarea sarcinii. După ce participantul a vizionat clipul, profesorul
îi dă prompt-ul verbal:“Acum faci și tu”. Dacă un participant nu și-a dus la îndeplinire pasul țintă în
limita de timp dată sau dacă ei au efectuat pasul incorect, profesorul a implementat o procedură de
corectare a erorilor. Această procedură a implicat utilizarea unui sistem de ierarhie cu cel mai mic
prompt (adică, verbal/vizual, model, fizic). Acesta întrerupe imediat eroarea spunând, “ Îmi pare rău...
(numește elevul), aceast pas nu este corect realizat. Vizioneză asta din nou”.
Videoclipul a fost prezentat a doua oară participantului și după ce clipul s-a terminat,
profesorul spune, “ E mai bine, (elev), dar mai trebuie să repetăm”. Dacă participantul a efectuat
abilitatea corect, profesorul oferă o laudă generală și continuă procedura de afișare a pașilor de prompt
video rămași în secvența de abilitate. Videoclipul este reluat (fiecare pas) până când elevul reușește să
realizeze sarcina. Profesorul oferă o laudă generală și continuă procedura pentru a arăta pașii de
prompt video rămași până la finalizarea videoclipului (a abilității de spălare a vaselor). La sfârșitul
fiecărei sesiuni care durează maxim 15 minute, participantului i se mulțumiăte și este rugat să se
întoarcă la activitatea clasei lui.
Sesiunile de consolidare au fost desfășurate în următoarele două săptămâni după încetarea
intervenției, fără a se utiliza modelarea video ca sprijin.
Rezultatele acestui studiu au arătat că modelarea video împreună cu procedurile de solicitare
video și de corectare a erorilor au avut un impact pozitiv în achiziția de abilități de viață cotidiană,
dându-le voie elevilor să evite învățarea erorilor și să maximizeze independența lor în acuratețea și
eficiența de a fi în stare să desfășoare aceste abilităti zilnice de viață vitale.
Elevii participanți la studiu au reușit să realizeze singuri în procent de 100% abilitatea de
spălare a vaselor, unii într-un interval de timp mai scurt, alții într-un număr mai mare de sesiuni.
Rezultatele indică, de asemenea, că această procedură ajută la achiziționarea unor abilități de viață
cotidiană, dar și faptul că abilitățile dobândite sunt menținute în timp.
Modelarea video nu este doar o practică bazată pe dovezi pentru a forma abilități de viață
cotidiană copiilor cu TSA, ci utilizarea modelelor video este benefică datorită tehnologiei reutilizabile
și portabile. Modelarea video poate fi utilizată în cadrul mai multor discipline pentru a se preda
copiilor cu dizabilități o mare varietate de abilități, inclusiv comportamente motorii, abilități sociale,
de comunicare, abilități profesionale, reglarea emoțională etc. Modelarea video de bază este potrivită
pentru creșterea gradului de independență în realizarea rutinelor zilnice, reducerea anxietății, predarea
unor abilități noi pe care copilul nu le poate realiza fără un sprijin considerabil din partea unui adult.

424 / 586
Majoritatea videoclipurilor pot fi utilizate în terapia mai multor copii, nu doar a aceluia pentru care au
fost create. În cazul modelării video, copilul este doar un spectator.
Bibliografie:
1) Bandura, A. & Watters, R. H. (1963). Social learning and imitation. New York, NY:
Holt, Rine hort and Winston.
2) D'Ateno, P., Mangiapanello, K., & Taylor, B. (2003). Using video modeling to teach
complex play sequences to a preschooler with autism. Journal of Positive Behavior Interventions, 5,
5–11.
3) Merdan, F. & Ozcan, D. (2020). The effectiveness of video modelling for teaching
daily life skills to children with autism spectrum disorder. International Journal of Learning and
Teaching. 12(1), 042–054.

425 / 586
 STRATEGIA DE COMUNICARE COMERCIALA

Prof. PETRESCU MARIANA

Colegiul Economic “ Gheorghe CHITU” Craiova

Un aspect important de avut în vedere în procesul fundamentării strategiei de comunicaţie

comercială se referă la conţinutul demersului strategic în funcţie de obiectul comunicării. Potrivit acestui
criteriu se disting doiiă tipuri ude strategii: strategia de comunicaţie cu obiect unic şi strategia de
comunicaţie cu obiect multiplu. Alegerea uneia dintre strategii face obiectul opţiunilor specifice
procesului de fundamentare a strategiei globale a comunicaţiilor de marketing! Odată aleasă, strategia
indică direcţia sau direcţiile de urmat pe planul comunicaţiei comercialii
Indiferent de varianta pentru care s-a optat, continuarea demersului strategic presupun pentru fiecare
direcţie, parcurgerea unor etape bine definite, şi anume:
- analiza situaţiei anunţătorului;
- luarea deciziilor privind poziţionarea mărcii;
- alegerea axului comunicaţional;
- stabilirea obiectivelor comunicarii;
- definirea tintei demersului comunicational;
- alegerea axului comunicational;
- determinarea prealabilă a bugetului destinat comunicării;
- elaborarea mixului comunicaţional şi a strategiei mijloacelor de comunicare; evaluarea efectelor şi
controlul demersului comunicaţional.
In general, cele mai importante agenţii dispun de o grilă proprie, conţinând întrebări la care
departamentul de marketing al întreprinderii trebuie să ofere un răspuns.
Piata în funcţie de datele disponibile, se va preciza situaţia pieţei (saturată, nesaturată, dinamică,
în expansiune, în recesiune ete.); evoluţia cifrei de afaceri globale a sectorului de activitate; cum este
segmentată piaţa (care sunt segmentele, ponderea acestora şi cum evoluează ele); caracteristicile
distribuţiei şi nivelul preţurilor. O sinteză a acestor elemente va permite identificarea fie a unor
oportunităţi, fie â unor piedici, de care întreprinderea va trebui să ţină seama.
Anunţătorul. O analiză detaliată a acestuia este absolut necesară: tipul întreprinderii, volumul
producţiei globale şi producţia pe categorii de produse; notorietatea şi imaginea organizaţiei; strategia de
marketing şi strategia globală de comunicaţie. Toate acestea vOr contribui la evidenţierea punctelor forte
şi /sau a punctelor slabe ale anunţătorului.
Produsul (marca). Volumul producţiei şi al vânzărilor; etapa din ciclul de viaţă a mărcii
produsului; preţul; receptivitatea distribuitorilor faţă de marcă; condiţiile de vânzare; notorietatea şi
imaginea mărcii. Toate acestea vor permite o caracterizare a mărcii in funcţie de calităţile şi /sau defectele
sale. în urma acestei caracterizări, ar trebui să rezulte elementul sau elementele distinctive, în măsură să
confere specificitate mărcii.
Concurentii. Trecerea în revistă a concurenţilor , direcţi sau indirecţi ai întreprinderii, precum şi
studierea punctelor forte şi a punctelor slabe ale acestora, permite situarea mărcii în universul
concurenţial. ,
Consumatorul. Prezintă importanţă caracteristicile geografice, sociordemografiCe şi economice
ale consumatorilor actuali şi potenţiali, stilul de viaţă şi personalitatea acestora, precum şi
comportamentul lor de cumpărare şi de consum.
Demersurile comunicaţionale anterioare. Trebuie să se aibă în vedere tipul şi stilul comunicaţiei
anterioare, mixul comunicaţional utilizat, precum şi eventualele constrângeri de natură juridică.

426 / 586
 Diagnosticul general şi problema de rezolvat. Se va realiza o sinteză a analizei situaţiei de
marketing precizându-se în ce măsură produsul este adaptat cerinţelor consumatorilor care este raportul
caliţate-preţ, dacă marca se bucură de notorietate, cum este primită marca în reţeaua de distribuţie .
Elaborarea strategiilor specifice comunicaţiilor de marketing reprezintă astăzi una dintre
preocupările majore ale organizaţiilor economice. Datorită complexităţii demersurilor necesare, pe de
o parte, şi având în vedere implicaţiile acţiunifor întreprinse, pe de altă, parte, majoritatea
organizaţiilor evită să-şi asume, în întregime, o asemenea responsabilitate. Cei mai mulţi anunţători
apelează, în acest scop, la serviciile unor firme specializate, considerând conceperea strategiilor şi a
campaniilor de natură comunicaţională ca depăşind sfera preocupărilor lor în materie de marketing .
Această declinare a competenţelor nu înseamnă, însă, o lipsă totală de implicare a organizaţiei;
prestatorul specializat nu-şi poate asuma în întregime răspunderea elaborării strategiei de comunicaţie
a clientului său. Succesul întregului demers strategic depinde, în primul rând, de modul de implicare a
acelora care, în cadrul organizaţiei.au atribuţii în sfera comunicaţiilor de marketing. De aceea, este
important ca, înainte de a pune în discuţie aspectele privind prestatorii externi specializaţi, să fie
clarificate problemele referitoare la responsabilităţile ce revin specialistilor din cadrul organizaţiei şi
limitele competenţei acestora.
Structurile în care funcţionează, comunicaţiile diferă destul de mult de la o organizaţie la alta,
în funcţie de dimensiunea fiecăreia şi de importanţa acordată comunicării. Totodată, organizarea
demersurilor comunicaţionale depinde şi de opţiunile majore efectuate în cadrul strategiei globale a
comunicaţiilor de marketing. Astfel, în cazul în care strategia globală se axează pe comunicaţia
comercială, responsabilitatea internă revine, de regulă, departamentului de marketing. Dacă în cadrul
organizaţiei nu există o structură de marketing, atunci demersurile comunicaţionale intră, alături de
alte activităţi de marketing, în sarcina departamentelor tradiţionale (de cele mai mulţe ori a
departamentului de vânzări). Această situaţie este specifică organizaţiilor cate acordă marketingului
mai puţină importanţă. Asemenea organizaţii desfăşoară în mod sporadic activităţi de publicitate,
relaţii publice sau de promovare a vânzărilor, fără a avea o orientare strategică în adevaratui sens al
cuvântului.

427 / 586
 ROLUL EDUCAȚIEI FIZICE ÎN EDUCAREA TINEREI GENERAȚII

Prof. Petrescu Mirela Elena

Colegiul Național"Ion C. Brătianu" Pitesti
Principiile educației
Principiul educației este o cerință fundamentală, idee conducătoare care determină acțiunile
pedagogului, sugerându-i respectarea anumitor reguli, condiții etc. În așa mod principiile leagă teoria,
explicarea, descrierea procesului educativ cu practica, indicând ce și cum trebuie realizat pentru a
obține efectele necesare. Principiile educației reflectă legitățile ei și se formulează în baza lor,
exprimând o anumită concepție (paradigmă) a educației.
 Principiul orientării umaniste a educației spre dezvoltarea personalității
Aceasta este cerința generală față de procesul educației: valoarea principală a educației- omul,
dezvăluirea și dezvoltarea capacităților lui. Nu întâmplător în standardele internaționale de evaluare a
nivelului de dezvoltare a statelor în lume se include și criteriul ”dimensiunii umane calității vieții” de
rând cu indicatorii tradiționali, în principal economici. De la pedagogi se cere orientarea eforturilor nu
atât spre studierea disciplinelor curriculare, cât spre munca în vederea dezvoltării fiecărui elev.
 Principiul orientării educației spre însușirea culturii, valorilor societății,
normelor de conduită
Omul devine om numai în procesul însușirii culturii. Nou pentru procesul educației în
actualitate este faptul că pedagogia pune accent pe valori, ceea ce în teoria educației prescrie o
abordare valorică a scopurilor și conținutului procesului educativ.
Activitatea organizată a vieții copiilor în procesul educațional școlar trebuie să includă
obligatoriu contactul cu arta (muzica, poezia, pictura etc.), cu natura, cu figuri pozitive (personalități
istorice, eroi din literatură, oameni din jur- maturi și semeni), cu rezultatele unor activități frumoase și
bune ale omului, cu un conținut bogat și original al propriului ”Eu” al educatului.
 Principiul legăturii educației cu viața și munca
Respectarea acestui principiu obligă școala, sistemele educației să stabilească astfel de
scopuri și conținuturi ale educației, care vor asigura aprofundarea experienței celor educați, adaptarea
cu succes a tineretului la viață. Orientarea educației spre inițierea cu succes a elevilor în viață se
manifestă, spre exemplu, în faptul că scopurile învățământului sunt formulate sub forma unor
competențe- capacități ale discipolului nu atât de a reproduce teorii și reguli, cât de a putea dobândi și
utiliza informația, de a conștientiza poziția proprie față de orice întrebare a vieții, de a coopera cu
oamenii, de a lucra în diverse grupe, de a soluționa conflicte etc. Principiul legăturii educației cu viața
cere ca pedagogul să discute cu elevii probleme de importanță vitală pentru ei.
 Principiul educației în cadrul activității
Pentru o educație corectă e necesară implicarea discipolilor în diverse forme de activitate:
cognitivă, de joc, artistico-estetică, muncă, social-utilă, sportiv-curativă.
 Principiul educației în colectiv și prin colectiv
Trăind în societate, fiind membru al diferitor grupuri, omul trebuie să armonizeze interesele și
valorile, scopurile obștești cu cele proprii. Aceasta e o problemă social-culturală serioasă, constituind
pentru educație o valoare morală și scop. Pe de altă parte, participarea în viața colectivului sănătos,
creat în clasă, grupă, constituie un mijloc educativ puternic. Pedagogul trebuie să fie capabil de a
forma colectivul de discipoli, a conduce cu el și a-l folosi în calitate de mijloc pedagogic.
Principiile didactice au un caracter general, sistemic. dinamic (deschis), procedural
a) Caracterul general este dat de faptul că principiile vizează întregul proces de
învățământ (toate componentele sale funcționale), toate disciplinele școlare, indiferent de nivelul de
școlarizare.
b) Caracterul sistemic rezultă din „întrepătrunderea” și condiționarea lor reciprocă, din
necesitatea lor în ansamblu și în interdependență unele cu altele. Totodată, principiile didactice „sc
conexează” cu toate componentele demersului didactic cu obiectivele, conținuturile, cu strategiile de
predare-învățare-evaluare, cu formele de organizare a activității. Ele trebuie considerate ca un tot
unitar, încălcarea uneia dintre ele putând conduce la anularea efectului pozitiv al celorlalte.

428 / 586
 c) Caracterul dinamic este dat de evoluția pe care au înregistrat-o aceste principii ca
urmare a progreselor obținute în domeniul psihologiei, pedagogiei, al redefinirii finalităților și
restructurării conținuturilor educaționale, a promovării noilor paradigme ale predării-învățării ș.a.
Caracterul „deschis” se concretizează în multiplicarea sau restructurarea lor, principiile cunoscând
variații de la un autor la altul. Astfel, de-a lungul vremii, unele principii s-au dezvoltat, s-au
diferențiat în noi cerințe, altele și-au schimbat modul de interpretare, au apărut noi principii.
d) Caracterul normativ / procedural. Normativitatea didactică îndeplinește o funcție
imperativă („trebuie” / „nu trebuie"), prescriind reguli care orientează, stimulează, reglează acțiunea,
indicând „cum să acționăm” pentru a imprima eficiență pedagogică fiecărei acțiuni realizate. Prin
urmare, normativitatea are o valoare procedurală, deoarece „ghidează” atât comportamentul
educatorului cât și pe cel al elevului, condiționând eficiența și nivelul performanțelor școlare.

429 / 586
 STRATEGII DE COMUNICARE IN MARKETING

Prof. PETRESCU NICOLAE-DANIEL

Colegiul Economic “Gheorghe CHITU” Craiova

Proiectarea si implementarea strategiei de comunicatie in marketing nu se realizeaza cu

usurinta. Dupa cum s-a aratat , specialistii au de-a face cu un fenomen extreme de complex, atat sub
aspectul continutului, cat si al etapelor pe care le presupune derularea procesului de comunicare. De
aceea, elaborarea strategiei de comunicatie trebuie sa se face in mod riguros, pe baza unui plan bine
fundamentat si in functie de particularitatile ce definesc fiecare componenta a comunicarii globale de
marketing.
Infaptuirea unui astfel de demers nu este posibila fara implicarea profesionistilor care, fie in
interiorul, fie in exteriorul organizatiei, au responsabilitati si competente in domeniu.
Abordarea comunicarii in marketing dintr-o perspectiva strategica reprezinta, pentru agentul
economic, ca si pentru orice alt tip de organizatie, mai mult decat o cerinta impusa de alinierea la
directiile in care evolueaza mediul economico-social; ea este astazi o necesitate, o conditie a realizarii
obiectivelor stabilite pe termen scurt, mediu si lung. Aceasta necesitate este evidenta daca au in
vedere o serie de aspecte, unele cu character general, altele ceva mai specific. Este vorba, pe de o
parte, de argumentele cu care se justifica abordarea strategica a intregii activitati a unei organizatii, iar
pe de alta parte, de argumente valabile strict in cazul comunicatiilor de marketing.
tarile aflate in lagarul comunist, care actionau intr-o economie centralizata, lipsita de
concurenta.
Comunicarea specifica marketingului este, in prezent, o componenta esentiala a activitatii
unei organizatii. Evolutia comunicarii si contributia sa la realizarea obiectivelor generale fixate de
manageri au condus, dupa cum am aratat in primul capitol al lucrarii, la dobandirea uneri pozitii
privilegiate in cadrul politicii globale a agentilor economici.
Prin urmare, se poate afirma, fara nici o indoiala, ca, la inceputul mileniului al treilea,
comunicatia de marketing reprezinta o dimensiune fundamentala a mecanismului de functionare a
organizatiei.
Un aspect important de avut în vedere în procesul fundamentării strategiei de comunicaţie
comercială se referă la conţinutul demersului strategic în funcţie de obiectul comunicării. Potrivit
acestui criteriu se disting doiiă tipuri ude strategii: strategia de comunicaţie cu obiect unic şi strategia
de comunicaţie cu obiect multiplu. Alegerea uneia dintre strategii face obiectul opţiunilor specifice
procesului de fundamentare a strategiei globale a comunicaţiilor de marketing! Odată aleasă,
strategia indică direcţia sau direcţiile de urmat pe planul comunicaţiei comercialii
Indiferent de varianta pentru care s-a optat, continuarea demersului strategic presupun pentru fiecare
direcţie, parcurgerea unor etape bine definite, şi anume:
- analiza situaţiei anunţătorului;
- luarea deciziilor privind poziţionarea mărcii;
- alegerea axului comunicaţional;
- stabilirea obiectivelor comunicarii;
- definirea tintei demersului comunicational;
- alegerea axului comunicational;
- determinarea prealabilă a bugetului destinat comunicării;
- elaborarea mixului comunicaţional şi a strategiei mijloacelor de comunicare; evaluarea efectelor şi
controlul demersului comunicaţional.
In general, cele mai importante agenţii dispun de o grilă proprie, conţinând întrebări la care
departamentul de marketing al întreprinderii trebuie să ofere un răspuns.
Piata în funcţie de datele disponibile, se va preciza situaţia pieţei (saturată, nesaturată,
dinamică, în expansiune, în recesiune ete.); evoluţia cifrei de afaceri globale a sectorului de
activitate; cum este segmentată piaţa (care sunt segmentele, ponderea acestora şi cum evoluează
ele); caracteristicile distribuţiei şi nivelul preţurilor. O sinteză a acestor elemente va permite
identificarea fie a unor oportunităţi, fie â unor piedici, de care întreprinderea va trebui să ţină seama.

430 / 586
 Comunicarea specifica marketingului este, in prezent, o componenta esentiala a
activitatii unei organizatii. Evolutia comunicarii si contributia sa la realizarea obiectivelor
generale fixate de manageri au condus, dupa cum am aratat in primul capitol al lucrarii, la
dobandirea uneri pozitii privilegiate in cadrul politicii globale a agentilor economici.
Prin urmare, se poate afirma, fara nici o indoiala, ca, la inceputul mileniului al treilea,
comunicatia de marketing reprezinta o dimensiune fundamentala a mecanismului de
functionare a organizatiei. In conditiile date, abordarea manageriala corecta a acestei
dimensiuni trebuie sa se faca dintr-o perspectiva strategica; punerea in discutie a problemelor
privind fundamentarea strategiei de comunicatie necesita raportarea la metodologia de
elaborare a strategiei globale a organizatiei. In general, specialistii apreciaza ca deciziile
strategice majore viseaza aspecte precum :
- orientarea pe termen lung a organizatiei
- definirea sferei de activitate a organizatiei
- corelarea activitatilor organizatiei cu mediul in care aceasta opereaza
- corelarea activitatilor organizatiei cu resursele pe care le are la dispozitie.
In mod concret, esalonului managerial superior ii revin urmatoarele responsabilitati :
- definirea misiunii organizatiei
- formularea obiectivelor fundamentale ale organizatiei
- stabilirea structurii portofoliului de activitati
- identificarea strategiilor care asigura realizarae obiectivelor
- alocarea resurselor necesare operationalizarii strategiilor.
Definirea misiunii organizatiei presupune gasirea unor raspunsuri la intrebari precum :
- Cu ce se ocupa organizatia?
- Cine sunt clientii organizatiei ?
- Cum va arata organizatia in viitor ?
- Cum trebuie sa fie organizatia in prezent ?
Aparent simple ,aceste intrebari sunt fundamentale, mai ales datorita implicatiilor pe care
identificarea unor raspunsuri corecte si complete le are asupra activitatii agentului economic. In
practica, misiunea organizatiei isi dovedeste utilitatea in masura in care precizeaza :
- scopul organizatiei si motivele existentei sale
- pozitia pe care organizatia doreste sa o obtina si modul in care intentioneaza sa dobandeasca pozitia
respectiva
- valorile fundamentale ale organizatiei
Formularea obiectivelor fundamentale ale organizatiei reprezinta o alta preocupare majora a
managerilor din esalonul superior. Pornind de la misiunea pe care organizatia si-a asumat-o si
considerand rezultatele analizei mediului intern si extern in care functioneaza, cadrele superioare de
conducere stabilesc obiectivele care au in vedere ansamblul activitatilor organizatiei. De aceea, este
utila formularea unor obiective care, subordonate fiind celor dintai ,au un carecter mai specific, in
masura sa asigure orientarea reala a deciziilor de natura strategica. Aceste obiective au in vedere
aspecte precum :
- relatia organizatiei cu angajatii (atat din punct de vedere al pregatirii profesionale si al salarizarii, cat
si pe plan socio-cultural)
-utilizarea unor tehnologii performante si nepoluante, in vederea protejarii mediului
- afirmarea unei atitudini civice, prin implicarea in actiuni social-culturale, sportive, educative etc.
- asumarea de responsabilitati sociale, prin initierea si sustinerea unor programe umanitare si de
asigurare a bunastarii comunitatii .
Rolul obiectivelor fundamentale ale organizatiei este de a servi drept ghid managerilor in
luarea deciziilor pe termen lung.

431 / 586
 IMPORTANTA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
DESFĂȘURATE ÎN PANDEMIE

Profesor:Petrescu Nicoleta Gabriela

Liceul Tehnologic,,VirgilMadgearu”,Roșiorii de Vede
“Sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista
cand ei vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-nvatam sa
se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
În orice domeniu este necesar să cunoști materialul de prelucrat, astfel încât să poți
utilizai i uneltele adecvate pentru finalitatea dorită. În domeniul educației, această
identificare trebuie făcută foarte atent, cu atât mai mult cu cât „materialul” este unul uman,
prin urmare individual, de cele mai multe ori chiar imprevizibil.
Actualele activități instructiv-educative sunt centrate pe aceasta individualitate a
tinerilor, de aici și nevoia de a utiliza metode variate de predare, selectate atent, în funcție de
personalitatea și nevoile celor care urmează a fi „prelucrați”. Astfel, în activitatea didactică,
este indicat să putem identifica din timp elevii cu un potențial crescut sau scăzut în diferite
domenii de activitate.
Activitățile „de după ore” sunt foarte utile pentru majoritatea elevilor, cu atât mai
mult cu cât sunt unii dintre ei care nu au cea mai bună viață de familie. În cazul unui astfel de
tânăr, activitățile extracurriculare sunt binevenite deoarece îi pot schimba optica asupra
vieții și îl pot orienta spre un drum mai bun. Dacă acasă îi lipsește „mentorul”, persoana
care să îl ghideze, tânărul va căuta unul afară, așa că este indicat să fie un adult responsabil,
un profesor, un îndrumător.
Scopul activităţilorextraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţisocio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru
reuşitaşcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu
atitudinile caracteriale. Activităţileextraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce
permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţiişi să-şi
maximizeze potenţialulintelectual.
In prezent ,situația în care ne aflam cu toții ,reprezintă o oportunitate pentru
desfășurarea activităților extrașcolare.Chiar dacă inițial,apare un dezavantaj, și anume
,imposibilitatea de a fii împreună și de a lucra mâna cu mâna,este prezent și un avantaj de
viitor.Viitorul suna astfel: TEHNOLOGIE.Trebuie să pregătim generația viitoare pentru
utilizarea tehnologiei avansate.In ziua de azi bazele de date nu mai sunt dosare fizice
,palpabile,citotul este computerizat.Vrei să afli ceva ,intri pe GOOGLE și găsește de
toate.Asta înseamnă tehnologie.Traim o eră a sistemului electronic.Deocamdata nu este totul
computerizat,dar acesta este viitorul.
Așadar,eu consider că, tematica activităților extrașcolare trebuie sa fie
TEHNOLOGIA.

432 / 586
 NOILE EDUCAȚII, AUTOEDUCAȚIA ȘI EDUCAȚIA PERMANENTĂ

PINTI LENUȚA,
LICEUL TEHNOLOGIC TELCIU, BISTRIȚA - NĂSĂUD

Motto:
“Orice om capătă două feluri de educație: una pe care i-o dau alții, alta, mult mai însemnată, pe
care și-o dă el însuși.”

"Noile educații" sunt adaptabile la nivelul fiecărei dimensiuni a educației, în funcție de

particularitățile acestora dar și de "ciclurile vieții" și de condțiile sociale specifice fiecărui sistem
educațional. De exemplu, educația ecologică sau educația relativă la mediu, poate fi integrată la nivelul
educației morale (în învățământul general), educației intelectuale (în învățământul liceal), educației
tehnologice (în învățământul profesional), ridică probleme specifice în anumite zone sau țări ale lumii,
respectiv în cadrul diferitelor sisteme sociale și educaționale.
Noile educații sunt: educația pentru democrație și drepturile omului, educația ecologică, educația
antreprenorială, educația pentru sănătate, educația interculturală, educația pentru timpul liber etc.
Noile educații sunt un răspuns util al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii
contemporane. Aceste noi educații nu sunt epifenomene, fiecare dintre ele apărând datorită unor necesități.
Educația permanentă - cei trei termeni fundamentali pe care se bazează semnificația conceptului
sunt: „viață“, "permanent“, "educație“. Educația nu se termină la sfârșitul instrucției școlare, ci constituie
un proces permanent. Educația permanentă îmbracă un caracter universal și democratic. Educația
permanentă se caracterizează prin: suplețe de conținut, de instrumente, de tehnici și timp de învățare.
Educația permanentă admite modalități și moduri alternative de a dobândi educația. Educația permanentă
are două laturi componente: generală și profesională. Ele sunt legate una de alta și interactive. Educația
permanentă exercită o funcție corectivă, are ca scop să mențină și amelioreze calitatea vieții. Principiul
educației permanente a dus la o reconsiderare a întregii concepții cu privire la școală, educație,
învățământ; școala trebuie să-l pregătească pe elev spre a avea o concepție adecvată față de autoeducație si
autoînvățare.
Educația permanentă înseamnă reciclarea, perfecționarea profesională (postuniversitară). Educația
permanentă este un sistem educațional deschis, compus din obiective, conținuturi, forme și tehnici
educaționale, care asigură întreținerea și dezvoltarea continuă a potențialului cognitiv, afectiv și acțional al
personalității , formarea capacității și deprinderea de autoeducație, formarea de personalități independente
și creative. Educația permanentă trebuie să răspundă schimbărilor care se produc în societate, în știință,
tehnică, cultură.
Raportul educație–autoeducație depinde de factori interni și externi. "Nu există educație fără
autoeducație” Educația și autoeducația trebuie să aibă un raport echilibrat și continuu. Autoeducația nu
este opusul educației și nu se identifică cu ea. Autoeducația are aceleași elemente ca și educația
(scop,obiect,subiect,mijloace,metode)." Individul poate fi subiect al educației la orice vârstă, autoeducația
implică un anumit grad de maturitate(preadolescenți, adolescenți). Autoeducația și-a demonstrat
necesitatea permanenței. Numai astfel se poate face față exigențelor dezvoltării sociale, economice și
cultural - politice a epocii în care trăim. Autoeducația se realizează numai prin forțe proprii, fără ajutorul
sau apelul la factori educativi externi. Autoeducația este o urmare, dar și o condiție a eficenței educației,
este o completare a educației.
Elevul trebuie să învețe cum să învețe si cum să devină într-o continuă devenire.

433 / 586
 Ideea necesității de a învăța în permanență, de autoinstruire și autoeducare este confirmată din
cele mai vechi timpuri, fiind întâlnită încă din antichitate la greci și romani, iar mai târziu scrisă în Coran
de către arabi ca obligație religioasă. Proverbele populare, precum ,,Omul toată viața învață|, maximele
latinești:,,Ne discere cessa|(,,Nu înceta să înveți|) ori cugetările celebre: ,,Tota vita schola est|.,Întreaga
viață este o școală|(J.A.Comenius) atestă universalitatea și existența milenară a conceptului.
Cuvântul ,,autoeducație|, provenit din grecescul ,,autos|(,,însuși|) și latinescul ,,educațio|(,,educație|) este o
activitate pe care orice individ o desfașoară conștient pentru formarea sau desăvârșirea propriei persoane.
El este atât subiect cât și obiect al educației, asupra lui aplicându-se toate influențele. Autoeducația
presupune autocunoaștere, autostăpânire, autoconducere.
A învăța să înveți și a dori să te perfecționezi continuu sunt cerințe ale educației permanente, prin
care omul contemporan învață să fie el însuși, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze și să se
adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul social prin autonomia sa intelectuală și moral -
civică.
Pentru secolul nostru, instruirea continuă și implicit autoinstruirea au devenit cerințe
fundamentale ale societății, determinate de creșterea exponențială a informațiilor și de uzura accelerată a
acestora, de mobilitatea profesiilor, de progresele extraordinare ale științei, tehnicii, tehnologiei și
mijloacelor de informație, de dinamismul vieții economice și sociale, de democratizarea învățământului,
de creșterea nivelului de aspirație spre cultură și educație, de folosirea cât mai placută și utilă a timpului
liber.
Omul care dorește să se autoeduce permanent, își formează personalitatea echilibrat, poate
identifica și folosi sursele de informație, participă la dezvoltarea societății și la educarea celorlalți membri
ai colectivității din care face parte. Nicolae Iorga susținea că: ,,Învățat e omul care se învață necontenit pe
sine și învață necontenit pe alții.|
Bibliografie :
1.Cucoș,C, 2009 -Psihopedagogie (ediția a III-a revizuită și îmbunătățită), Editura Polirom, Iași ;
2.Momanu ,M, 2002- Introducere în teoria educației, Editura Polirom, Iași;

434 / 586
 PROFESOR ÎN SALA DE CLASĂ ŞI ÎN MEDIUL ON-LINE

Prof.înv.primar,Pîrvulescu Cornelia
Liceul Tehnologic Bâlteni

Dacă până acum ceva timp exista doar învăţământul tradiţional ,clasic ,acela de a fi în faţa
elevilor face-to-face ,acum vremurile s-au schimbat şi a luat amploare învăţământul online.
Aceste schimbări transformaţionale ne-au determinat să abordăm procesul didactic dintr-o
altă perspectivă prin înlocuirea în totalitate a interacţiunilor face- to- face cu elevii cu întâlnirile
mijlocite de aplicaţiile din mediul virtual.
Această nouă abordare a educaţiei trebuie să fie direcţionată în spiritul dezvoltării
autoeducaţiei ,atât a cadrelor didactice,cât şi a elevilor pentru că nimeni nu a fost pregătit pentru
învăţământul în totalitate în mediul online.
Cadrele didactice au fost provocate să se adapteze rapid şi să transmită un mesaj important
elevilor :învăţământul continuă dincolo de şcoală şi cu instruire online accesibile tuturor şi multă
determinare,se poate face progres de asemenea ,se pot încuraja elevii să lucreze independent.
Organizarea în mediul online presupune o pregătire specială nu numai din perspectiva
adaptării şi gestionării conţinutului ,a asigurării mijloacelor necesare procesului de instruire ,a
flexibiltăţii metodelor de predare ,ci,mai ales ,din perspectiva pregătirii resursei umane (cadre
didactice,elevi )pentru o astfel de experienţă didactică.
Metodele de predare aplicate in sala de clasă au un puternic impact asupra calităţii
educaţiei.Practic.mult din calitatea actului învăţării atârnă pe umerii dascălilor 30% din succesul
învăţării depinde de comportamentul cadrului didactic.
Mutarea cursurilor în online încurajează elevii să aibă mai multă autnomie în învăţare
,folosindu- şi creativitatea .De asemenea,această mutare temporară a a procesului de învăţare pe
online poate susţine ritmul învăţării şi poate să crească încrederea elevilor în capacităţile şi resursele
proprii.
Adaptarea la predarea online încurajează cadrele didcatice să colaboreze între ele mai
mult,împărtăşindu- şi materialele şi practicile pedagogice mult mai uşor,la distanţe foarte mari.
Din experienţa mea de până acum ,am observat cât de important este să stabilesc o rutină a
lecţiilor online,deşi puţin diferită de cea tradiţională,avută în sala de clasă.Rutina oferă siguranţă atât
profesorilor ,dar şi elevilor,făcând astfel mult mai uşoară trecerea .
După primele ore online ne-a fost evidentă impunerea unor reguli pentru învăţarea
online.Primele ore ne -au încurajat să contractăm elevii cu câteva reguli :vestimentaţie
decentă,punctualitatea obligatorie,microfonul pe „mute”,atenţie la cine vorbeşte pentru a nu ne
suprapune , atenţie maximă la limbajul folosit ,la glumele spuse,materialele pregătite.
Paşii unei lecţii rămân aceeaşi ,însă pe partea de conţinut „livrăm” mai puţin decât o putem
face în sala de clasă.Bineînţeles ,vârsta elevilor este foarte importantă aici.Recomandăm vizionarea de
desene ,folosirea materialelor vizuale ,videoclipuri.Lecţiile trebuie să fie mult mai atractive ,pentru a
nu-i plictisi pe elevi.Având la dispoziţie atâtea platforme reuşim ,zic eu, să menţinem atenţia
,curiozitatea elevilor la cote înalte.
Metodele online au fost foarte apropiate de cele tradiţionale ,de aceea .consider ,că trecerea a
fost una mai facilă.
În final ,aş dori să spun că,învăţământul tradiţional ar trebui să nu -şi piardă din putere ,fiind
singura situaţie unde noi,cadrele didactice menţinem legătura strânsă cu elevii, cu emoţia din fiecare
zi ,cu trăirile şi sentimentele laolaltă.

435 / 586
 INFLUENŢA RELAŢIILOR DE PRIETENIE ASUPRA CALITĂŢII
VIEŢII – ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ

Prof. consilier şcolar Angela-Carmen Plăcintar

Locația: Colegiul Naţional ,,Vasile Goldiş” Arad, clasa a XI-a D

Competența generală: Analizează influenţa relaţiilor de prietenie asupra calităţii vieţii
Competența specifică:
 Identifică moduri de influenţă a relaţiilor de prietenie asupra vieţii;
 Analizează interacţiunea dintre influenţa prietenilor şi calitatea vieţii personale;
 Contribuie, alături de colegi şi profesorul consilier şcolar, la realizarea unei hărţi mentale
privind influenţa relaţiilor de prietenie asupra calităţii vieţii.

Prezentarea activității:
1. ICE-BREAKER
Notez pe tablă citatul: ,,Suntem media combinată a celor cinci persoane alături de care ne
petrecem cel mai mult timpul”, şi adaug următoarele informaţii: Autorul, Emanuel James Rohn,
cunoscut în mediul profesional cu numele de Jim Rohn, fost antreprenor american, autor şi speaker
motivaţional (1930-2009), a susţinut că ,,putem stabili calitatea vieţii, starea de sănătate, atitudinea şi
veniturile noastre doar dacă ne uităm la cei ce ne înconjoară”. El a fost de părere că începem să
mâncăm aceleaşi alimente ca şi aceştia, să vorbim la fel ca ei, să citim ceea ce citesc şi ei, să gândim
asemănător, să ne uităm la aceleaşi lucruri şi să ne îmbrăcăm similiar. (Sursa: Wikipedia)

2. Pornind de la citatul scris pe tablă, am să vă invit să reflectaţi asupra relaţiilor voastre de prietenie şi să
identificaţi modul în care acestea vă influenţează viaţa. În acest sens, am să vă ofer, fiecăruia dintre
voi, Fişa de lucru nr. 1, care cuprinde un spaţiu destinat celor 5 prieteni sau amici cu care vă
petreceţi cea mai mare parte a timpului (A), în dreptul cărora le veţi nota iniţialele. Apoi veţi citi cu
atenţie cele două categorii de afirmaţii de pe fişa de lucru (B şi C), pentru a nota iniţialele prietenilor
cărora li se potrivesc afirmaţiile respective. După ce aţi completat această sarcină, sunteţi invitaţi (D)
să încercuiţi iniţialele prietenilor din dreptul afirmaţiilor care reprezintă comportamente şi obiceiuri
pe care le-aţi preluat de la ei sau în privinţa cărora v-aţi simţit influenţaţi în diferite grade.

După completarea fişei de lucru, le spun elevilor: Sunt curioasă să aflu cu ce anume aţi constatat că
v-aţi simţit influenţaţi de către prietenii cei mai apropiaţi, sau de către amicii cu care vă
petrecţi cea mai mare parte din timp. Aşadar, am să vă invit, pe rând, pe aceia dintre voi care
doriţi, să ne împărtăşiţi – mie şi colegilor voştri, câteva dintre lucrurile care reies din fişa de lucru pe
care aţi completat-o.
A.În continuare, le propun elevilor: În continuare, aş vrea să analizăm împreună, pe scurt,
interacţiunea dintre unele influenţe ale prietenilor asupra voastră şi calitatea vieţii. Să dăm
câteva exemple de influenţe sănătoase asupra vieţii şi câteva exemple de influenţe nesănătoase
asupra vieţii, aducând argumente în acest sens.
B. Acum, după ce aţi completat fişa de lucru, după ce aţi identificat modul în care relaţiile de prietenie v-
au influenţat şi dacă aceste influenţe sunt sănătoase sau nu pentru calitatea vieţii, am să vă invit să
realizăm împreună o hartă mentală. Să desenăm pe tablă o hartă mentală, în care să grupăm aceste
influenţe pe categorii (aspecte care se referă la partea socială, comunitară şi de într-ajutorare, aspecte
care se referă la partea fizică, aspecte care se referă la partea mentală etc., şi să utilizăm culori
diferite pentru a diferenţia influenţele pozitive, de cele negative, asupra calităţii vieţii). Cine doreşte
să vină la tablă şi să contribuie, împreună cu mine, la realizarea acestui desen?

Obs.: le explic elevilor, în câteva cuvinte, ce este o hartă mentală (dacă nu ştiu) şi le ofer una-două
astfel de exemple, desenate în prealabil pe o foaie de flipchart. În realizarea hărţii mentale, folosim
markere de culori diferite (sau cretă colorată), cuvinte, desene sugestive pentru cuvintele notate etc.

Produse:

436 / 586
(citat notat pe tablă, fișă de lucru completată de către elevi, harta mentală realizată pe tablă – toate
cu referire la influenţa relaţiilor de prietenie asupra calităţii vieţii, respectiv asupra unui stil de
viaţă sanogen).
Fişa de lucru nr. 1

A. Te rog să te gândeşti la cinci dintre prietenii tăi cu care comunici mai bine, cu care te
înţelegi mai bine şi cu care relaţionezi de ceva timp. La fiecare dintre persoanele la care
faci referire, te rog să le notezi iniţiala.
Prietenul nr. 1__
Prietenul nr. 2__
Prietenul nr. 3__
Prietenul nr. 4__
Prietenul nr. 5__

B. Te invit să parcurgi lista de mai jos, să citeşti afirmaţiile notate, iar în dreptul fiecăreia
dintre acestea, să notezi iniţiala prietenilor care manifestă atitudinile şi comportamentele
respective.

 îşi asumă responsabilităţile faţă de şcoală (participă la ore, este atent, învaţă)
___________________________________________________________________________
 participă la activităţi de voluntariat_______________________________________________
 îşi ajută familia, colegii, când i se cere acest lucru___________________________________
 vorbeşte frumos şi cu respect cu alte persoane ______________________________________
 este preocupat de latura spirituală a vieţii __________________________________________
 mânâncă sănătos (fructe, legume, mâncare gătită)____________________________________
 practică un sport/hobby_________________________________________________________
 petrece timp în natură şi în aer liber_______________________________________________
 citeşte, urmăreşte documentare interesante__________________________________________
 merge la film, la piese de teatru şi/sau la concerte____________________________________
 doarme nopţile, nu le pierde_____________________________________________________
 nu fumează__________________________________________________________________
 nu consumă alcool_____________________________________________________________
 îmi oferă informaţii importante pentru interesele mele ________________________________
 pot să discut cu el probleme personale, fără să mă judece, îmi acordă suport emoţional, mă
încurajează;__________________________________________________________________
 îmi oferă suport apreciativ – îmi evidenţiază calităţile şi îmi apreciază comportamentele
pozitive şi sănătoase;__________________________________________________________
 mă ajută la nevoie_____________________________________________________________
 îmi înţelege limitele personale, atunci când nu vreau să fac ceva ce se află în dezacord cu
mine_______________________________________________________________________
 nu mă critică, nu încearcă să mă schimbe, mă acceptă aşa cum sunt_____________________
 îmi oferă sfaturi atunci când i le cer, dar nu încearcă să mă convingă să iau decizii în acord cu
persoana sa şi cu convingerile pe care le are________________________________________
 nu mă descurajează în proiectele mele benefice pentru mine şi pentru cei din jur, ci mă
încurajează să le urmez şi să le materializez_________________________________________
 nu caută să mă convingă să renunţ la prieteni, ca să fiu doar cu el________________________

C. Te invit să parcurgi lista de mai jos, să citeşti afirmaţiile notate, iar în dreptul fiecăreia
dintre acestea, să notezi iniţiala prietenilor care manifestă atitudinile şi comportamentele
respective.

 nu îşi asumă/îşi asumă parţial responsabilităţile faţă de şcoală (participă la ore, este atent,
învaţă) _____________________________________________________________________

437 / 586
 nu participă la activităţi de voluntariat_____________________________________________
 nu îşi ajută familia, colegii, când i se cere acest lucru_________________________________
 vorbeşte urât cu alte persoane ___________________________________________________
 nu este preocupat de latura spirituală a vieţii ________________________________________
 mânâncă nesănătos (mâncare cu E-uri, coloranţi etc)__________________________________
 nu practică un sport/hobby______________________________________________________
 nu petrece timp în natură şi în aer liber, stă mai tot timpul în casă_______________________
 nu citeşte şi nu urmăreşte documentare interesante___________________________________
 nu merge la film, la piese de teatru şi/sau la concerte _________________________________
 nu doarme nopţile, le pierde _____________________________________________________
 fumează ____________________________________________________________________
 consumă alcool/alte substanţe interzise ____________________________________________
 nu îmi oferă informaţii importante pentru interesele mele _____________________________
 nu pot să discut cu el probleme personale fără să mă judece, nu îmi acordă suport emoţional,
mă descurajează;______________________________________________________________
 nu îmi oferă suport apreciativ – îmi evidenţiază defectele şi nu îmi apreciază comportamentele
pozitive şi sănătoase;__________________________________________________________
 nu mă ajută la nevoie__________________________________________________________
 nu îmi înţelege limitele personale, atunci când nu vreau să fac ceva ce se află în dezacord cu
mine, mă presează să fac ce şi cum vrea____________________________________________
 mă critică, încearcă să mă schimbe, nu mă acceptă aşa cum sunt________________________
 când am nevoie de un sfat, încearcă să mă convingă să iau decizii în acord cu persoana sa şi cu
convingerile pe care le are__________________________________________
 găseşte tot felul de argumente ca să mă descurajeze în proiectele mele benefice pentru mine şi
pentru cei din jur _____________________________________________________________
 caută să mă convingă să renunţ la prieteni, ca să fiu doar cu el__________________________

D. Te invit să te întorci la punctul B şi C, completate anterior, şi să încercuieşti iniţialele

prietenilor din dreptul afirmaţiilor care reprezintă comportamente şi obiceiuri pe care
le-ai preluat de la ei sau în privinţa cărora te-ai simţit influenţat în grade diferite.

E. Te invit să reflectezi la modul în care influenţele respective sunt pentru tine: îţi aduc
beneficii, sau îţi aduc prejudicii?

Profesor consilier şcolar,

Angela-Carmen Plăcintar

438 / 586
 MODELELE DIDACTICII LIMBII ENGLEZE DIN PERSPECTIVA
MODELULUI INSTRUIRII

Pleșca Ioana-Andreea,
Liceul Tehnologic “Alexandru Vlahuță”, Podu Turcului, Jud. Bacău

Rezumat:
Didactica poate fi definită ca fiind știința care se referă la conceperea, organizarea și
desfășurarea cu succes a întregului proces instructiv-educativ sau a procesului de predare-învățare-
evaluare.
În ceea ce privește didactica predării unei limbi străine, aceasta este un proces complex care are
aceeași însemnătate ca însuși procesul de achiziție, adică de învățare al limbii. Aceasta trebuie să țină
seama de obiectivele cognitive și de cele afective, de stilurile de învățare ale elevilor, de caracteristicile
lor personale și de toate tipurile de contexte în care aceștia se poziționează. Cu alte cuvinte, desfășurarea
cu succes a întregului proces educațional se realizează prin aplicarea metodologiei pedagogice în mod
diferențiat.

Cuvinte cheie: interactivitate, didactica, modele de instruire, centrarea pe elev.

Cuprins:
Modul în care se predă și se învață limba engleză a cunoscut diverse abordari de-a lungul
timpului, influențate de contextul social și cultural. În mod tradițional, învățarea limbii engleze se baza pe
explicații ample referitoare la structura limbii și la regulile de gramatică dupa care aceasta funcționează
(Grammar Translation Method). În acest caz, profesorul era actorul cel mai important în timpul orei. El
era autoritatea care vorbea cel mai mult, transmitea cunoștințele necesăre elevilor, hotăra activitațile ce
urmau a se desfășura în clasă, în timp ce elevii ascultau, își luau notițe și rezolvau exercițiile pe care le
primeau. În afară de studierea amănunțită a regulilor de gramatică, învatarea limbii engleze presupunea și
memorarea unor lungi liste de cuvinte alături de echivalentele acestora în limba elevilor, precum și
traducerea unor fragmente însemnate cantitativ din limba engleză în limba cursanților. Bineînțeles,
această metodă s-a dovedit a fi total ineficientă deoarece elevii nu erau capabili să comunice în limba
engleză, prin urmare nu puteau să producă și să transmită nici mesaje orale și nici scrise. Din păcate,
acesta este și modelul în care eu ca elev am fost formată, atât în clasele primare, cât și în anii de gimnaziu.
Din fericire, în zilele noastre, s-a schimbat complet perspectiva predării limbii engleze, iar astăzi,
metoda folosită frecvent este cea numită „metoda comunicării”, “communicative approach”, un
termen care însumează multitudinea de metode de predare ale limbii engleze. Având în vedere că trăim
într-o societate în care comunicarea este esențială, învățarea limbii engleze este orientată în acest sens.
Avantajul major al acestei abordări constă în faptul că limba se învață în context, elevii fiind puși în
situații concrete de comunicare, sunt încurajați să comunice între ei și să aibă astfel încredere în ei
înșiși. Odată cu intrarea la liceu, făcând parte din prima generație de elevi care au învățat după
manunalele alternative în România, am avut parte și de schimbarea perspectivei în care mi-au fost predate
limbile stăine. S-a renunțat la metodele tradiționale și s-au introdus noi abordări mult mai atractive și
interactive.

439 / 586
 Astăzi, cu toate mijlocele și instrumentele pe care le avem la dispoziție, modalitatea de predare a
unei limbi străine nu mai poate fi decât interactivă și centrată pe elev și constă într-o combinație a
modelelor de instruire, ținându-se cont de toți factorii care definesc procesul de predare-învățare-evaluare.
Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de
idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a
copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi
interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Elevii trebuie învăţaţi să gândeasca critic, creativ, constructiv, eficient. A gândi critic înseamnă a
emite judecaţi proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale
şi să le poţi corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi
critic se dobândeste în timp, permiţând elevilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori se
creaza o situaţie de învăţare.Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacţia celor din jur fată
de părerile lor, să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare,
dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o
mare flexibilitate în concepţii. În cadrul activităţii didactice am sesizat ceea ce înseamnă pentru elevi
aplicarea metodelor activ-interactive. Acestea îmbină munca individuală cu munca în echipă şi în
colectiv, dezvoltă copiilor o motivaţie intrinsecă, implică întreg colectivul, elevul devine obiect şi subiect
al actului de instruire şi educare, îmbină armonios învăţarea individuală cu învăţarea socială, stabilesc
relaţii de colaborare şi comunicare între membrii unui grup.
În ceea ce privește predarea limbii engleze, profesorii apelează astăzi la o gamă largă de strategii
să încurajeze participarea activă a elevului la activitățile din clasă. Să înveți prin “a face”, să aduci
problemele din viața reală în clasă și să ajuți elevul să descopere informația cerută ca să rezolve aceste
probleme sunt metode care fac parte din abordarea învățării centrată pe elev. Profesorul ghidează și
facilitează învățarea, mai degrabă decât o controlează, ajută elevii să interpreteze, să organizeze
cunoștințele, astfel ca aceștia să formeze aptitudini nu doar în conținutul studiat, ci și în învățarea
propriu-zisă.
Un proces de predare-învățare activ, interactiv oferă oportunități de interacțiune profesor-elev,
elev-elev și elev-resurse (studio de caz, jocul de rol, proiecte, excursii). Explicația utilizării metodelor
interactive vine de la conceptul I do and I understand (Confucius), mai precis, cu cât consumă mai
multă energie în încercarea de a controla o activitate, cu atât mai mult elevul înțelege și învață din această
activitate. Ca profesor, nu poți anticipa toate situațiile cu care se vor confrunta elevii în viața lor și care le
cer să se folosească de aptitudinile pe care le au.
Învăţarea centrată pe elev este o abordare extinsă, ce presupune înlocuirea prelegerilor cu
învăţarea activă, integrarea unor programe de învăţare după un ritm propriu şi/sau a unor situaţii de
cooperare în grup, care în ultimă instanţă îi conferă elevului responsabilitatea pentru propriile progrese în
educaţie.
Aspectul esenţial este că pune accentul în principal pe satisfacerea nevoilor elevului.
Dacă satisfacerea nevoilor elevilor se află în centrul învăţării centrate pe elev, formarea trebuie să
răspundă nevoilor acestora. Pentru ca acest lucru să fie posibil, mai întâi trebuie să fie determinate nevoile
lor. În mod tradiţional, aceasta s-a întreprins pentru ei, nevoile lor au fost decise şi li s-au furnizat aceste
informaţii. Însă un astfel de procedeu nu prea poate fi considerat ca fiind centrat pe elev.
Învăţarea centrată pe elev merge mult mai departe şi le oferă elevilor o mai mare autonomie. În
această etapă, trebuie să observăm că în învăţarea centrată pe elev nu le spunem elevilor pur şi simplu să
meargă şi să înveţe ceea ce vreau să înveţe. Le oferim un nivel corespunzător de îndrumare şi orientare
când încep, şi continuăm să-i sprijinim pe măsură ce învaţă.
În învăţarea centrată pe elev accentul se pune pe a-l face pe elev responsabil pentru propriul
proces de învăţare. Elevii au o influenţă mai mare asupra tuturor aspectelor legate de ce anume urmează
să înveţe şi de modul în care o vor face. În viaţă în general, atunci când avem o libertate mai mare, aceasta
atrage după sine o responsabilitate mai mare. Aceasta se aplică şi în cazul elevilor şi al învăţării centrate

440 / 586
pe elev. Elevii îşi dovedesc responsabilitatea mai mare devenind căutători activi de cunoaştere. Ei nu se
mai bazează pe profesorul care să le deschidă mintea şi să le-o umple cu cunoştinţe în timp ce stau pasivi
în sala de clasă. Ei folosesc posibilităţile de învăţare care li se oferă, caută alte modalităţi de învăţare, iar
dacă aceasta nu dă rezultate, cer ajutorul şi îndrumarea profesorilor - însă nu pur şi simplu pentru
răspunsuri de-a gata.
În cadrul orei de Limba engleză, putem avea diferite abordări de predare-învăţare, utilizarea unei
metode sau a alteia depinzând de abordarea aleasă. Astfel, abordări şi metode moderne sugerate sunt
următoarele: Abordarea centrată pe elev (Person-Centred Approach), Abordarea comunicativă
(Communicative Approach), Calea tăcerii (The Silent Way), Sugestopedia (Suggestopedia), Învăţarea
limbii în comunitate (Community Language Learning), Metoda răspunsului fizic total (The Total Physical
Response Method). Pentru a aplica diferitele strategii moderne trebuie să ne folosim de materiale,
mijloace de predare moderne, cum ar fi: fişe de lucru (worksheets), imagini (pictures or flashcards), realia
(‘from-life’ materials), poveşti în imagini (picture stories), postere (posters), broşuri (brochures), pliante
(leaflets), CDs (muzică), DVDs (filme, reclame, desen animat), jocuri (games), poezie (poetry), dramă
(plays, role-plays), proiecte (projects). Pentru un act de predare-învăţare eficient este bine să alternăm
tipurile de materiale de predare.
În cee ace privește didactica interactivă, rolul profesorului s-a schimbat foarte mult. Dacă înainte
interacțiunea era dintr-un singur sens și anume profesor-elev, în prezent aceasta a căpătat noi valențe și se
produce și în celelalte direcții: elev-profesor, elev-elev. Ultima interacțiune menționată a devenit cea mai
importantă deoarece elevul este acum actorul principal în timpul orei. Profesorul nu mai este autoritatea
supremă care impune activitățile la care elevii sunt obligați să participe, ci este un antrenor care îi
încurajează și îi sprijină pe cursanți să își dezvolte căpacitatea de a se exprima cursiv în limba engleză.
Elevii sunt organizați în grupuri și încurajați să comunice între ei, mărindu-se astfel timpul în care
vorbesc în engleză. Profesorul nu mai urmărește cu precădere corectarea greșelilor și nu îi întrerupe pe
elevi, ci îi încurajează să comunie fluent. Nu se mai insistă pe regulile de gramatică, pe pronunția corectă,
pe traduceri, ci pe funcțiile limbii (a saluta, a mulțumi, a face o invitație etc.), pe ceea ce este în stare să
facă elevul, folosind limba. Profesorul are în vedere nu atât acuratețea limbii folosite, ci abilitatea elevului
de a se descurca în situații concrete de comunicare (ce registru trebuie folosit, ce cuvinte trebuie selectate,
care este tonul adecvat în diverse situații de comunicare precum o petrecere, un interviu, un discurs
official etc).
Așadar, să-i ajutăm pe elevi să devină funcționali înseamnă a le crea context relevante, reale,
interesante și motivaționale în care să poată să-și pună în practică competențele, a-i ajuta să aleagă
metodele potrivite de comunicare, să devină independenți în învățare. Predarea presupune prezentarea
realității, oferind elevilor oportunitatea de a câștiga experiență în practica diversă a unui domeniu. Scopul
este acela de a încuraja elevii să demonstreze competențele de comunicare și înțelegere, de citire și scriere
în context variate și cu anumite scopuri. Trebuie să fim în permanență preocupați de recunoașterea și
dezvoltarea capacității elevilor de a aplica și transfera competențe pe căi care sunt potrivite contextelor în
care se află.

Bibliografie
1. Harmer, Jeremy, The Practice of English Language Teaching, London, Pearson Longman, 2001.
2. Richards, Jack C., The Language Teaching Matrix, Cambridge, Cambridge University Press,
1995.
3. Ur, Penny, A Course in Language Teaching, Cambridge, Cambridge University Press, 2012.
4. Învăţarea centrată pe elev, Ghid pentru professori şi formatori,
https://www.tvet.ro/Anexe/x/Student%20centred%20learning%20guide%20Rom%20final.pdf

441 / 586
 UTILIZAREA METODELOR ACTIVE SI A TEHNICILOR
INTERACTIVE DE GRUP IN PREDAREA BIOLOGIEI
profesor Plosca Cosmina
Liceul Tehnologic Vasile Sav,Roman

Metodele și tehnicile interactive de grup sunt definite drept căile folosite în școală de către
profesorul de biologie în a-i sprijini pe elevi să descopere viața, natura, știința. Aceste metode promovează
interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu
rezultate evidente. Interacțiunea dintre participanți stimulează efortul și productivitatea individului și este
importantă autodescoperirea propriilor capacități și limite, pentru autoevaluare. Există astfel o dinamică
intergrupală cu influențe favorabile în planul personalității, iar elevii care lucrează în echipă sunt capabili
să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate și complexe, învățând în același timp mai temeinic
decât în cazul lucrului individual.
Prin folosirea metodelor interactive de predare-învățare se dezvoltă capacitățile elevilor de a lucra
împreună ce se constituie intr-o componentă importantă pentru viață și pentru activitatea lor profesională
viitoare.
Metodele interactive se clasifică, după funcția didactică principală, în:
1. Metode de predare-învăţare interactivă în grup, acestea sunt: metoda predării/
învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar), metoda Jigsaw (Mozaicul), metoda
cubului, ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, organizatorul graphic, metoda piramidei.
2. Metode de fixare şi sistematizare a cunoștințelor şi de verificare : harta cognitivă sau
harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map), matricele, lanţurile cognitive, scheletul de
peşte, diagrama cauzelor şi a efectului, tehnica florii de nufăr.
3. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii : brainstorming, metoda
nominală, explozia stelară, metoda Pălăriilor gânditoare, studiul de caz, Phillips 6/6, tehnica
6/3/5, metoda Schimbă perechea, metoda Frisco, învăţareaprin cooperare.
4. Metode de cercetare în grup : tema sau proiectul de cercetare în grup,experimentul
pe echipe, investigaţia de grup.
Voi prezenta în continuare cele mai interesante metode şi anume:
Metoda predării/ învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar)
Este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere a unui textştiinţific.După
ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii interpretează rolul profesorului, instruindu-şicolegii. Are loc o
dezvoltare a comunicării elev – elev. Metoda se poate desfăşura pe grupe sau frontal. Metoda predării-
învăţării reciproce este centrată pe patru strategii de învăţarefolosite de oricine care face un studiu de
text pe teme ştiinţifice: rezumarea, punerea de întrebări,clarificarea datelor,prognosticarea.
Se pot propune două variante de desfăşurare a strategiei :
Varianta numărul 1 (are aplicabilitate la gimnaziu):Se oferă
întregii clase, acelaşi text spre studiu.
Clasa este împărţită în 4 grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în
realizarea aceluiaşi rol.
De exemplu: grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul B face o listă de întrebări pe care
le vor adresa în final tuturor colegilor, grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi şi grupul D
dezvoltă predicţii. În final fiecare grup îşi exercită rolul asumat.
Varianta numărul 2 (se utilizează mai mult în clasele IX-XII):
-se împarte textul în părţi logice;

442 / 586
 -se organizează colectivul în grupe a câte 4 elevi aceştia au fiecare câte
un rol:rezumator (R);întrebător (I);clarificator (C);prezicător (P);
– se distribuie părţile textului fiecărui grup în parte;
- echipele lucrează pe text, fiecare membru concentrându-se asupra roluluiprimit.
Trebuie precizat că pentru a încuraja învăţarea prin cooperare, în cadrul unui grup mainumeros, acelaşi
rol poate fi împărţit între doi sau trei elevi.
– în final fiecare grup află de la celălalt despre ce a citit; membrii fiecărui grup îşi exercită
rolurile, învăţându-i pe ceilalţi colegi (din alte grupe) textul citit de ei, stimulând discuţia pe temele
studiate.
Avantajele acestei metode sunt următoarele : este o strategie de învăţare în grup, care stimulează şi
motivează elevii ; ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă
intelectuală pe care le poate folosi apoi şi în mod independent, dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia,
gândirea cu operaţiile ei (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea) şi capacitatea de
ascultare activă ; stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi priceperea de a selecţiona
esenţialul.
Exemplu : Relaţii trofice în ecosistem-categorii trofice
Grupa A
Materiale necesare : manualul de biologie, dicţionar, imagini cu vieţuitoare dindiferite
ecosisteme, atlas ecologic.
Tipul activităţii - REZUMAREA
Cerinţe : citiţi cu atenţie textul de mai jos. Expuneţi ceea ce credeţi că este mai important din ceea ce aţi
citit (se prezintă un text în care se descriu categoriile trofice).
Grupa B
Materiale necesare: manualul de biologie, dicţionar, imagini cu vieţuitoare din diferiteecosisteme,
atlas ecologic.
Tipul activităţii - PUNEREA DE ÎNTREBĂRI
Cerinţe: citiţi cu atenţie textul de mai jos. Formulaţi apoi o serie de întrebări despreinformaţiile
citite (se prezintă acelaşi text în care se descriu categoriile trofice).
Grupa C
Materiale necesare : manualul de biologie, dicţionar, imagini cu vieţuitoare din diferiteecosisteme,
atlas ecologic.
Tipul activităţii - CLARIFICAREA
Cerinţe : citiţi cu atenţie textul de mai jos. Găsiţi termenii necunoscuţi apelând ladiverse
dicţionare (se prezintă acelaşi text).
Grupa D
Materiale necesare: la fel cu celelalte grupe.Tipul
activităţii -PROGNOSTICAREA
Cerinţe : citiţi cu atenţie textul de mai jos. Analizaţi în grup imaginea prezentată în fişă.Formulaţi apoi o
serie de predicţii referitoare la aplicaţiile temei în practică.
Cubul
Cubul ca metodă este folosit în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei situaţii din
mai multe perspective. Se oferă astfel elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unor
abordări complexe şi integratoare. Metoda cubului se aplică cu precădere în activităţile de observare
desfăşurate frontal. Profesorul distribuie fiecărui elev o sarcină care să motiveze învăţarea.
Etapele aplicării metodei:
1. Se realizează un cub pe ale cărui feţe se notează cuvintele: DESCRIE, COMPARĂ,
ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
2. Se anunţă tema pusa în discuţie.
3. Se împarte clasa de elevi în şase subgrupuri, fiecare subgrup urmând săexamineze tema
aleasă din perspectiva cerinţei de pe una din feţele cubului, astfel: Descrie culorile, formele, mărimile, etc.

443 / 586
 Compară: ce este asemănător, ce este diferit ? Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti ? Analizează:
spune din ce este alcătuit ?Aplică : Cum poate fi folosit ? Argumentează pro sau contra şi enumeră o serie
de motive care vin în sprijinulafirmaţiei tale.
4. Forma finală este împărtăşită întregului grup.
5.Lucrarea in forma finală poate fi desfășurată pe tabla.
Metoda cubului se poate combina cu brainstormingul şi jocul de rol.
Metoda piramidei
Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activităţii individuale cu
cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activităţii fiecărui
membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a
unei probleme date.
Metoda bulgărelui de zăpadă este o metodă activă care se aplică prin intermediul întrebărilor. În
loc să se înceapă lecţia cu ,,predarea prin discurs” se lansează o întrebare care să conducă la informaţia pe
care trebuie să o primească elevul. Elevii vor primi materiale cu privire la lecţia ce urmează a fi
studiată precum şi fişa cu întrebări mai vechi şi cu întrebări cu mai multe variante de răspuns. Întrebările
trebuie să fie astfel alcătuite încât rezolvarea lor să necesite mai mult decât copierea din materialul pus la
dispoziţie. Se va lucra individual sau pe perechi. Câteodată este mai bine pentru curiozitatea şi
concentrarea elevilor, ca aceştia să citească întâi întrebările.Elevii se vor grupa apoi pe perechi sau în
grupuri de patru, îşi vor compara răspunsurile şi le vor combina pentru a ajunge la ,,cel mai bun răspuns"
fără o recitire a textului decât dacă acest lucru este absolut necesar. Aceasta va duce la o discuţie în
care elevii îşi vor susţine punctul de vedere, fapt care duce la o bună învăţare. Elevii vor primi apoi
răspunsurile corecte şi lămuririle necesare, după care ei îşivor pune
singuri note.Fazele de desfăşurare a metodei piramidei:
- faza introductivă: profesorul prezintă tema ce va fi pusă în discuţie;
- faza lucrului individual: elevii lucrează pe cont propriu la soluţionarea problemei;
- faza lucrului în perechi: elevii formează grupe de doi elevi pentru a discuta rezultatele
individuale la care a ajuns fiecare;
- faza reuniunii în grupuri mai mari-de obicei se alcătuiesc două grupe, aproximativ egale ca
număr de participanţi, alcătuite din grupele mai mici existente anterior şi se discută despre
soluţiile la care s-a ajuns.
- faza raportării soluţiilor în colectiv;
- faza decizională: se alege soluţia finală şi se stabilesc concluziile asupra demersurilor
realizate şi asupra participării elevilor la activitate.
Avantajele metodei piramidei sunt: stimularea învăţării prin cooperare; al sporirii încrederii în forţele
proprii prin testarea ideilor individual, mai întâi în grupuri mici şi apoi în colectiv; dezvoltă capacitatea
de a emite soluţii inedite la problemele şi sarcinile apărute; dezvoltarea spiritului de echipă şi întrajutorare.
Dezavantajul aplicării metodei este de ordin evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu care şi cât de
însemnată a fost contribuţia fiecărui participant.
Aplicație : la clasa a Vl-a la tema Artropode, elevii au ca sarcină de învăţare să definească această
clasă de nevertebrate evidenţiind în acelaşi timp caracterele generale ale acestora. Profesorul
anunţă tema şi cere elevilor să prezinte informaţii referitoare la artropode construind în fiecare
pătrat al piramidei elemente, idei care definesc sau prezintă caracterele generale acestei clase de
animale nevertebrate. Oferă indicii prin imagini care prezintă animale artropode. Elevii sunt
organizaţi pe grupe. Fiecare grupă completează pătratul piramideidesenată pe o foaie cartonată .

Bibliografie
1.Lazar V., Caprarin D., Metode didactice utilizate in predarea biologiei, Ed.Arves,2008;2.Ionescu, M.,
Radu, L, (oord.), Didactica moderna, Cluj-Napoca, Dacia, 1995; 3.Iordache Ion si colab., Metodica
predarii-invatarii biologiei, Iasi, Ed.Solaris, 2004; 4.Panisoara, I.O., Stiinta invatarii.Dela teorie la
practica, Polirom, Iasi, 2005;
5.Tudor, V., Metodica predarii biologiei la clasele V-VIII, Bucuresti, EDP, 1982.www.google.com

444 / 586
 AVANTAJELE APLICĂRII METODELOR ACTIVE ŞI INTERACTIVE ÎN
ACTIVITATEA DIDACTICĂ CU PREŞCOLARII
Prof.înv.preprimar Podoreanu Anca
Grădinița PP „Ștefan cel Mare și Sfânt” Dorohoi

În activitatea didactică, am căutat să stimulez motivaţia copiilor prin noutatea şi neobişnuitul

cunoştinţelor, prin natura sarcinilor de predare-învăţare-evaluare, prin valorificarea valenţelor afective ale
activităţilor, prin promovarea cooperării şi competiţiei, prin utilizarea unor materiale atractive şi relevante.
Copiii au fost puşi în situaţia nu de a reproduce cunoştinţe, ci de a valorifica experienţa personală în noi situaţii,
de a exprima propriile observaţii şi opinii, de a formula întrebări, de a găsi soluţii diferite la ,,problemele”
întâlnite. În procesul de învăţământ am acţionat prin intermediul diferitelor moduri de organizare precum şi a
unor metode de predare-învăţare-evaluare. Metodele constituie instrumente de prim rang în mâna educatoarei;
de cunoaşterea şi utilizarea unor metode adecvate şi avansate depinde însăşi eficienţa muncii noastre. Fiind cel
mai intim legată de activitatea noastră, metodologia reprezintă terenul pe care se poate afirma cel mai uşor
creativitatea didactică. Am constatat că învăţarea-evaluarea bazată pe metode active şi interactive are multiple
avantaje:
 Stimularea copiilor să-şi caute singuri informaţia de care au nevoie;
 Conştientizarea rolului lor activ în orice demers, unde ei pot avea idei, soluţii noi;
 Dezvoltarea disponibilităţii spre dialog;
 Posibilitatea autoevaluării copiilor şi a evaluării colegilor;
 Spiritul de competiţie;
 Obişnuinţa de a lucra în cooperare.
Prezint în continuare câteva metode active şi interactive pe care le-am aplicat în cadrul activităţilor
desfăşurate la grupa ,,Iepuraşii”.
☻ ,,Ciorchinele”-este o metodă prin care copiii organizează în categorii informaţia obţinută. Procesul de
organizare este vizualizat grafic şi stimulează identificarea conexiunilor dintre idei. Informaţia corectă astfel
organizată se integrează uşor în reţelele cognitive proprii ale subiecţilor.
Etapele metodei:
 Se arată copiilor pe o foaie mare de hârtie cum trebuie realizat un ciorchine sau se realizează unul
împreună;
 Se scrie sau se ilustrează în mijlocul foii subiectul ce trebuie discutat (de exemplu ,,Toamna”);
 Se formulează întrebări care să faciliteze identificarea categoriilor centrale. În exemplu ,,Toamna”,
acestea ar putea fi: caracteristici, fructe, legume, activitatea oamenilor, viaţa animalelor, păsărilor,
plantelor etc.
 În exemplul ,,Toamna”, copiii au selectat imagini aparţinând acestui anotimp, printre imagini fiind
amestecate şi altele, corespunzătoare altor anotimpuri. Imaginile potrivite au înlocuit ,,boabele”
ciorchinelui, copiii formulând şi propoziţii/ fraze pentru a exprima asocierile realizate. Folosirea metodei
mi-a confirmat că aceasta:
☺dezvoltă flexibilitatea gândirii;
☺privită ca un brainstorming ilustrat, oferă posibilitatea manifestării libere, spontane a
imaginaţiei copiilor.

☻Metoda ,, Diamantul”-am utilizat-o pentru sintetizarea principalelor probleme, informaţii, idei ale unei teme.
Poate fi integrată ca variantă în desfăşurarea unor jocuri didactice sau în etapa realizării feed-back-ului unei
activităţi de observare, lectură după imagini, convorbire. Cu succes poate fi abordată în activităţile integrate.
Exemplificare: activitate integrată ,,Primăvara”- definirea ideile principale ale unei poezii de primăvară.
Grupul 1- alege o poezie învăţată şi o recită în faţa colegilor.

445 / 586
Grupul 2- ascultă cu atenţie poezia apoi hotărăsc prin consultare care sunt ideile desprinse din versuri.
Se formulează tot atâtea idei câte pătrate sunt în diamant.
Copiii primsc un diamant desenat pe o foaie cartonată. În perechi vor desena sau vor alege jetoanele cu
elemente simbolice ale ideilor formulate, apoi le vor aşeza în diamant, într-o înlănţuire logică începând din
vârful diamantului şi terminând cu ultimul pătrat din şirul de jos.
DIAMANTUL ,,PRIMĂVARA” (Vasile Alecsandri)

Câmpul înverzit

Sosirea rândunicii Sturzul galben zboară

Timp frumos Mii de fluturi zboară

Turturelele se-ngână Cântă cucul

Harnica albină

Copacul înflorit

☻Metoda ,,Pălăriuţele gânditoare” –este o metodă de stimulare a creativităţii şi are la bază interpretarea
de roluri prin care copiii îşi exprimă liber gândirea, dar în acord cu semnificaţia culorii pălăriuţelor care definesc
rolul. Mod de organizare- se aleg 6 copii care vor purta câte o pălărie gânditoare de o anumită culoare:
albă=informează
roşie=spune ce simte-personaje pozitive şi negative
neagră=corectează greşelile
verde=prezintă soluţii
galbenă=realizează beneficii-morala
albastră=trage concluzii, alege soluţia corectă.
Exemplificare: activitate integrată ,,Călător prin lumea poveştilor” :
SET de întrebări:
-pălăriuţa albă: ,,Cine a scris poveştile ,,Fata babei şi fata moşneagului” şi ,,Capra cu trei iezi”?
-pălăriuţa roşie:,,Care sunt personajele pozitive din povestea ,,Fata babei şi fata moşneagului”?
-pălăriuţa neagră:,,Este fata babei un personaj negativ sau pozitiv?”
-pălăriuţa verde:,,Ce ar fi trebuit să facă fata babei pentru a fi un personaj pozitiv?”
-pălăriuţa galbenă:,,Ce trebuie să învăţăm noi din poveste?”
-pălăriuţa albastră:,,Este bine cum s-a comportat baba cu fata moşneagului?”

☻Metoda ,,Lotus de grup”-am utilizat-o pentru stabilirea de relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale
din care derivă alte opt teme secundare concretizate în opt idei ce vor deveni teme abordate în activitatea pe
grupuri mici.
Am aplicat tehnica Lotus ca variantă în cadrul jocurilor didactice.
Etapele metodei:
1. Construirea diagramei tehnicii de lucru.
2. Plasarea temei principale în mijlocul schemei.
3. Grupa de copii se gândeşte la conţinuturile/ ideile/ cunoştinţele legate de tema principală. Acestea se
trec în spaţiile desenate (cadrane) de la 1 la 8, înconjurând astfel tema principală.
4. Abordarea celor opt teme principale pentru cadranele libere.

446 / 586
 5. Stabilirea-în grupuri mici-de noi legături/ relaţii/ conexiuni pentru aceste opt teme şi trecerea lor în
diagramă.
6. Prezentarea rezultatelor muncii în grupuri.

Exemplificare: Joc didactic ,,Litere şi cuvinte”- educarea limbajului.

Copiii cooperează, dialoghează între ei şi cu educatoarea despre 8 idei secundare desprinse din tema centrală
exprimată în titlul jocului, după care enumeră ideile secundare ce vor fi scrise în diagrama desfăşurată pe
flipchart. Au fost alese literele A, B, C, D, E, F, G, H.
Colectivul de copii se împarte în 8 grupe de câte 3 copii.
Ideile secundare (A, B, C, D, E, F, G, H.) devin teme centrale. Grupurile dezvoltă ideile independent având
ca sarcină să aleag imagini a 8 obiecte care încep cu sunetul corespunzător literei, conform diagramei Lotus.

☻Metoda ,,Acvariul”-
Următoarea secvenţă de joc se bazează pe metoda acvariului: unii copii vor fi peşti şi alţii pescari. Copiii sunt
dispuşi în două cercuri concentrice-peştii în interior iar pescarii în cercul exterior.
Tema: ,,Meseriile”
Cei care sunt peşti vor trebui să aleagă obiecte ce se potrivesc meseriei numită de educatoare, precum şi litera
cu care începe cuvântul ce denumeşte acel obiect.Pescarii vor avea în mână două palete: una de culoare roşie şi
una de culoare verde.Dacă peştele a ales corect, vor ridica paleta de culoare verde, dacă nu, pe cea de culoare
roşie. Dacă ridică greşit paleta, echipa sa va pierde un punct.Pe rând, câte un copil de la o echipă va fi peşte iar
câte unul de la altă echipă –pescar.
Concluzii, eficienţa aplicării acestor metode:
Am observat că în timpul activităţilor în care am aplicat aceste metode, copiii şi-au concentrat atenţia fără a
interveni elemente de blocaj. Analizând ,,activitatea” şi răspunsurile lor în timpul acestor activităţi, s-au
desprins următoarele dimensiuni ale personalităţii lor: imaginaţie, gândire divergentă, originalitate, flexibilitate,
fluiditate, independenţă, încredere, atenţie concentrată.

BIBLIOGRAFIE
1. BREBEN SILVIA, GONCEA ELENA, RUIU GEORGETA, FULGA MIHAELA, Metode interactive
de grup-ghid metodic, Editura Arves, 2002.
2. VIORICA PREDA, Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Editura Sitech,
2011
3. Curriculum pentru educație timpurie 2019

447 / 586
 PLATFORMELE EDUCAȚIONALE-ELEMENTE PENTRU INOVAREA
EDUCAȚIEI

POP ALINA MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ GÂRDANI
JUD: MARAMUREȘ

În zilele noastre, platformele e-learning îşi fac destul de repede loc în sistemul de învăţământ,
deoarece permit utilizarea mai eficientă a resurselor materiale, cât şi umane. Educatia on-line reprezintă o
modalitate nouă de a privi procesul de învățare, în care elementele de fond rămân aceleași, doar mijlocul
de schimb și însușire a cunoștințelor se modifică. Modelul comunicării unidirecţionale, în care profesorul
transmitea informaţie în cea mai mare parte a timpului nu este eficient și acceptat. Azi, elevul este
încurajat să participe şi să comunice cu cel care îl învaţă. Mai mult decât atât, educația on-line face
posibilă personalizarea procesului didactic.
Google consideră realitatea virtuală un instrument digital care are puterea să transforme și să
inoveze predarea și învățarea. Google Classroom este una dintre platformele recomandate de Ministerul
Educaţiei Naţionale pentru lucrul on-line cu elevii. Aceasta oferă posibilitatea atât profesorilor, cât şi
elevilor, să încarce materiale, să posteze diverse anunţuri şi, special pentru profesori, să dea note
materialelor lucrate de elevi şi încărcate aici. Pentru utilizarea Google Classroom este nevoie de conturi
Google pentru toţi utilizatorii, precum şi de activarea licenţei Google. Platforma este unealta pe care o
folosesc pentru a da teme sau pentru a face anunțuri, iar elevii mei sunt extrem de încântați. Notificările
sunt instante – profesorul urcă un document pe pagina clasei și toți elevii primesc un e-mail care îi anunță
de acest lucru. De asemenea, elevii pot răspunde prin comentarii sau fișiere.
Aplicaţia Zoom este una dintre cele mai utilizate pentru comunicarea în timp real. Profesorii şi
elevii au posibilitatea de a interacţiona în timp real, în mod video şi permite crearea unei table virtuale
interactive. Este disponibilă atât pentru computer, cât şi pentru dispozitive mobile cu sistem de operare
Android sau iOS.
O funcție importantă, fără de care nu aș putea desfășura lecțiile normal este screen share-ul. Prin
aceasta, participanții au ocazia să urmărească ecranul laptopului (al profesorului, care alege un document
dintre cele pe care le are deschise). Eu folosesc prezentări Powerpoint sau documente Word, scriu titlul
lecției, definiții, informații sistematizate, un fel de tablă virtuală. De exemplu, în cadrul unor activități de
învățare care vizează competența 1.3. din clasa a VII-a (Participarea la interacțiuni verbale diverse,
apelând la strategii variate de ascultare activă şi de negociere a informaţiei şi a relaţiei cu interlocutorii), le
sugerez elevilor folosind share-ul să asculte și să observe în ce fel se exprimă artiștii – ce și cum transmit
cu ajutorul vocii –, în videoclipurile postate pe internet la adresele:
Videoclip 1. https://www.youtube.com/watch?v=FKZm6WRKy_U
Videoclip 2. https://www.youtube.com/watch?v=eQSNVBLTXYY
Un alt exemplu, la clasa a VI-a, competența specifică vizată:
Identificarea temei, a unor informaţii esenţiale şi de detaliu, a intenţiilor de comunicare explicite
şi/sau a comportamentelor care exprimă emoţii din texte narative, monologate sau dialogate
Conținutul asociat: Strategii de concepere și comprehensiune a textului oral: cuvinte-cheie
Pentru momentul de captarea atenției se poate folosi screen share-ul pentru a viziona o secvență
din filmul Amintiri din copilărie, de Ion Creangă .
Zoom oferă multiple posibilităţi de interacţiune:
 profesorul poate transmite informaţii cu ajutorul share screen

448 / 586
  lecţiile pot fi înregistrate,
 se utilizează o tablă virtuală,
 lecţiile se salvează automat în cloud şi pot fi revăzute,
 clasa virtuală poate fi securizată,
 pot fi accesate diverse clipuri educaţionale de pe Youtube sau alte platforme,
 profesorul poate utiliza sau restricţiona, după caz, chat-ul interactiv,
 în timpul predării profesorul poate opri sunetul venit de la elevi pentru a facilita
explicaţiile fără întreruperi.
Eu utilizez alternativ platformele Zoom și Google Classroom. Prima îmi permite să interactionez
cu elevii mei în timp real, să răspund la întrebări și să observ comportamentul elevilor. Pe Google
Classroom încarc lecții, notez observații, corectez temele și am o evidență clară a activității desfășurate în
format on-line.
Platforma educațională Mykoolio.com se bazează pe o tehnică de predare modernă. Aceasta diferă
foarte mult de cea clasică, fiind sub forma unor jocuri educative interactive, unde consolidarea
cunoştinţelor constituie un rol foarte important, iar evaluarea se realizează într-o manieră atractivă şi
adaptată nevoilor elevilor. Prin această nouă metodă, copilul nu mai este doar simplu ascultător al lecțiilor,
el poate lua parte la procesul de predare. De asemenea, are și posibilitatea de a reveni la anumite
informații ori de câte ori dorește și poate selecta exact ceea ce consideră el că trebuie să aprofundeze.
Așadar, platformele educaționale îmbunătăţesc calitativ conţinutul învăţământului, conducând la
ameliorarea procesului instructiv-educativ prin însuşirea unor procese de învăţare active şi autonome,
creşterea interesului elevilor pentru instruire, având în vedere că generațiile actuale sunt obișnuite cu
lucrul pe calculator încă de mici. Ca profesori, putem să utilizăm această abilitate a elevilor pentru a-i
determina să-și folosească constructiv timpul liber, cu activități specifice fiecărei discipline sau arii
curriculare în parte.

Bibliografie:
1.www.eduapps.ro/resurse-educational
2. https://www.mykoolio.com
3. https://psnews.ro/cele-mai-populare-platforme-educationale-online-pentru-elevi
4. https://educatiacontinua.edu.ro/repere-metodologice.html
5. http://platformeed.blogspot.com/2017/05/platforme-educationale.html

449 / 586
 GRĂDINIŢA DE ACASĂ

Prof. înv. preşcolar: POP DANA

Grădiniţa ,,Căsuţa fermecată” Luduş

Dată fiind realitatea, putem afirma că această pandemie pe care am trăit-o cu toţii, a provocat
un adevărat experiment în domeniul educației. Sistemul educațional a fost nevoit să se adapteze
situației, să se reinventeze. Copiii au fost obligați să stea în casă, iar profesorii au fost forțați de
situație să își mute activitatea online, să învețe să utilizeze diferite tehnologii și platforme digitale
pentru a continua predarea și pentru a păstra legătura cu copiii. Astfel s-a demonstrat că atât
profesorii, în cea ai are parte, cât și copiii au fost capabili să se adapteze la noul mod de abordare al
educației și la un nou mod de comunicare. Cu toate că a existat deschidere din partea cadrelor
didactice precum și a copiilor pentru desfășurarea activității educaționale online, au fost câteva
dificultăți pe care unii le-au întâmpinat. Amintim aici lipsa unui mijloc de conectare (laptop, tabletă,
telefon), lipsa conexiunii la internet, lipsa cunoștințelor în domeniul tehnologiei pentru unii părinți sau
profesori.
Toate aceste lucruri presupun însă timp și efort din partea tuturor celor implicați în actul
educațional dar situația actuală a dus la necesitatea adaptării și personalizării procesului instructiv-
educativ de către fiecare dintre noi, cadrele didactice, în măsura posibilităților și a priceperii.
Este evident că aceste noi concepte în educaţie nu le pot înlocui pe cele tradiţionale în mod
radical. Există domenii sau etape ale procesului de învăţământ în care educaţia tradiţională este de
neînlocuit- faza preşcolară și primii ani de educaţie în şcoli fiind cele mai semnificative-, când
influenţa personală a educatorului rămâne determinantă și de neînlocuit!
Astfel, prin realizarea unei analize, după perioada de când predarea și învățarea sau mutat în
școala de acasă putem trage câteva concluzii cu privire la avantajele predării online și cele ale predării
tradiționale, adică ce au avut copiii în plus în aceasta perioadă și ce le-a lipsit.
Predarea online:
• Copiii au petrecut mult timp în familie, alături de părinți, s-au bucurat de prezența și
sprijinul acestora în realizarea sarcinilor de lucru;
• Și-au desfășurat activitatea într-un mediu familiar, plăcut și fără zgomotul și agitația din
clasă;
• Activitățile online nu începeau atât de devreme precum cele de la școală și ei sau putut
bucura de o oră de somn în plus dimineața;
• Relațiile între școală și familie au avut de câștigat, deoarece părinții au putut observa în mod
direct efortul făcut de cadrul didactic în reușita procesului de predare și învățare;
• Putem spune că aceasta perioada a favorizat învățarea și dezvoltarea unor noi aptitudini
părinților prin folosirea instrumentelor și platformelor pe care lucrează copiii;
• Predarea online a favorizat colaborarea profesorilor, prin împărtășirea de noi experiențe,
schimbul de materiale și idei.
Predarea tradițională (față în față):
• Ce a lipsit cel mai mult copiilor în aceste luni de școala de acasă a fost satisfacerea nevoii
de socializare, de a petrece timp împreuna cu colegii. Această lipsă de socializare a fost resimțită de
către toți copiii;
• În cadrul activităților organizate față în față cadrul didactic deține un mai bun control în
menținerea atenției copiilor, precum și în dirijarea modului de realizare a sarcinilor individuale de
lucru.

450 / 586
 • Prin crearea unui mediu educațional stimulativ, prin utilizarea materialelor didactice
atractive, prin crearea de situații de învățare și concretizarea acestora în experiențe de învățare, cadrul
didactic permite dezvoltarea creativității copilului.
• Grădinița favorizează dezvoltarea autonomiei și independenței copilului, favorizând
dezvoltarea globală a acestuia.
Deși nu toți copiii posedă instrumentele necesare pentru desfășurarea unei lecții online,
preșcolarii noștri, cu ajutorul părinților, s-au familiarizat cu micile sesiuni on-line desfășurate prin
intermediul platformei Google Meet. Aceasta este o platformă de comunicare instant prin video și
chat, unde se crează un link de întâlnire, iar participanții trebuie doar să-l acceseze, fără să aibă vreun
cont, pentru a putea intra in sesiunea online. Meet accepta până la 100 participanți gratuit și oferă:
comunicare cu participanţii cu video, microfon și prin chat, partajarea ecranului, activarea modului
silențios pentru anumiți participanți, împărtășirea de alte link-uri prin chat. https://meet.google.com/
Mai mult de atât, am descoperit pentru ei diferite resurse și site-uri de lucru cu ajutorul cărora
încercăm să le creăm materiale interactive, atractive, educative, stimulative și originale.
Unul dintre acestea este Jingsaw planet- o platformă foarte ușor de utilizat de către cadrele
didactice pentru a crea materiale pentru copii.
Cadrul didactic are posibilitatea de a selecta jocuri-puzzle pentru copii după tema dorită sau
poate crea propriul cont în vederea personalizării activității. Contul se crează prin completarea câtorva
informații (alegerea unui nume de utilizator, parolă, adresă de email pentru confirmarea și finalizarea
înscrierii/creării contului).
Apoi, prin alegerea opțiunii ”Crează”, se pot realiza puzzle-uri variate ,cu grad diferit de
dificultate, în funcție de vârsta copilului, de tema săptămânii etc.
Atunci când am abordat tema ”Legume de toamnă”, de exemplu, le-am pregătit copiilor
ghicitori despre legume...iar răspunsul nu a fost confirmat de către mine, ci a fost ”ascuns” în spatele
pieselor de puzzle pe care copilul le-a poziționat corect în vederea reîntrgirii imaginii. Jocul a fost atât
instructiv cât și educativ.
Ca și în format fizic, educatorul este acolo pentru a-l ghida pe copil să descopere lumea. El
este prezent pentru copii, nu pentru părinți. Important este să le oferim copiilor o experiență de
învățare în care să se simtă ascultați și valorizați. Este foarte important să fim alături de copii și ei să
simtă asta.
Experiența online poate crea o poveste și este despre a învăța să fim împreună altfel.
Cert este că în viitor trebuie să existe o complementaritate a învăţăântului tradiţional cu cel on
line, căci aşa cum sublinia Dragoș Iliescu, directorul Școlii Doctorale de Psihologie și Științele
Educației din București ,, digitalul – atunci când vine în plus, ca adjuvant, ca extra, deci peste educația
față în față – crește cam cu 20-25% poate chiar mai mult, în anumite condiții, efectul. Deci dacă vii cu
educație tradițională și pui digitalul peste, ai efect mult mai mare decât dacă ai avea doar educație față
în față.”

Bibliografie:

 Bocoș M., Jucan D., (2007) Teoria și metodologia instruirii, Teoria și metodologia evaluării,
Paralela 45, Pitești.
 Ionescu, M., (2011), Instrucție și educație, Editura Eikon, Cluj-Napoca.
 Surse web: • https://www.edupedu.ro/dragos-iliescu-digitalul-atunci-cand-vine-in-plus-fata-
deeducatia-fata-in-fata-creste-cam-cu-20-25-efectul-e-o-corelatie-masiva-intrenumarul-de-
ore-petrecut-de-parinte-cu-copilul-
siperforman/?fbclid=IwAR36fGIL8083ACzo3B6r2EEfA0GtPHW2rRYc6YQHaF7sQ vF2It-
s-mejoFw

451 / 586
FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII PREŞCOLARULUI

Pop Veronica Florentina

G.P.P,,Prichindel ,,Amara

Preşcolaritatea reprezintă perioada formării iniţiale a personalităţii, întrucât apar primele relaţii şi
atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vieţii psihice a copilului. Astfel, în locul
dependenţei de impresiile externe, al instabilităţii şi fluctuaţiei emţionale ce caracterizează
antepreşcolaritatea, acum vom întâlni detaşarea de câmpul perceptiv, o mai bună stabilizare şi organizare
a cpmportamentelor, aspecte ce devin posibile datorită modificărilor esenţiale ce se produc în structura
activităţii psihice. Locul motivelor biologice este luat de cele sociale, legăturile dintre motive fiind
determinate nu de intervenţia adultului, ci de propria interioritate a copilului, supunându-se unui proces
treptat de ierarhizare, subordonându-se unele altora. Prin urmare, comportamentele copilului devin
coerente, unitare. Dat fiind faptul că activitatea preşcolarului este stimulată nu de motive izolate, ce se
înlocuiesc unele pe altele sau chiar se contrazic reciproc, ci de motive corelate, stabile, ce se întăresc
reciproc, se pun bazele formării personalităţii, ca structură psihică relativ stabilă, invariabilă.
De un real folos în formarea personalităţii este jocul, în specia cel bazat pe roluri, prin intermediul
căruia copilul, asimilându-şi rolul, îşi însuşeşte şi relaţiile interioare de comportament incluse în rolul
respectiv. Jocul ,,de-a familia’’, spre exemplu, prezintă o importanţă deosebită din cauză că familia este
scena principală de viaţă a copilului şi totodata nucleul social în care se condensează şi reflectă în mod
sensibil întreaga viaţă socială.
La vârsta de trei ani, jocul este încă legat de obiecte, cu toate acestea, însă, încep să apară terenuri
noi, crescând interesul faţă de adulţi. Copilul începe să decupeze din conduitele umane din jur momente,
situaţii şi să le reproducă. La patru ani, jocul nu mai este izolat, partenerul concret fiind solicitat, deşi nu
este întotdeauna mulţumit de el. La vârsta de cinci ani, jocul cu subiect şi rol atinge un nivel important de
dezvoltare, adaptarea la posibilităţile de rol ale partenerului sunt evidente, după cum evidentă este şi
capacitatea de a alimenta subiectul. La acesta vârstă, copilul are nevoie de partener, în cele mai multe
cazuri, ceea ce pune în evidenţă o stimulare socială interrelaţională ca instrumentare a jocului.
La fel de importante pentru formarea personalităţii preşcolarului sunt şi stilurile comportamentale
parentale. Părinţii pot fi mai calmi sau mai irascibili, mai permisivisi, indulgenţi sau mai restrictivi. Ei se
pot comporta diferit în funcţie de copil, de comportamentul acestuia la un moment dat sau de situaţia
creată. Ei pot avea însă o maniera cronică de comportament, independent de aceşti factori particulari.
Stilul parental influenţează gradul de reţinere sau de agresivitate al copilului, comportamentul lui
prosocial, facilitează sau perturbă elaborarea imaginii de sine a preşcolarului, favorizează sau întârzie
elaborarea valorilor morale.
Psihologul american W. C. Becker a propus un model al stilurilor parentale1, bazat pe trei
dimensiuni polare: permisivitate-restrictivitate, căldură-ostilitate, detaşare calmă-implicare emoţională
anxioasă. Modelul sugerează posibiltatea combinării diverse a celor trei dimensiuni, din care derivă
multitudinea stilurilor comportamentale: autoritar, rigid, controlat, calm, detaşat, organizat, eficient,
superprotector, democratic, indulgent, neglijent, anxios, implicat emoţional. Combinarea dimensiunilor
arată existenţa unor diferenţe critice în stilurile parentale, acestea contribuind la formarea personalităţii
preşcolarului.
Celebrul austriac Sigmund Freud considera că trăsăturile fundamentale ale personalităţii se
conturează foarte devreme, probabil în primii cinci ani de viaţă. Fiecare perioadă de vârsta își are

452 / 586
însemnătatea ei în evoluția ființei umane şi în conturarea personalităţii, însă perioada preşcolară este
esențială în formarea personalității omului. De aceea, cei ce lucrează cu copilul preşcolar, îndeosebi
educatoarele, trebuie să cunoască în detaliu psihologia copilului de vârsta preşcolară şi a fiecărui copil în
parte, pentru a contribui astfel la formarea şi dezvoltarea personalităţii lui.
În acest sens, grădiniţa este o oază educativă, este spaţiul paradisului copilăriei în care copilul
trăieşte şi își încarcă rezervele energetice şi psihice, un tarâm de basm și poezie, un cântec de veselie, este
locul unde copilul își poate întregi experienţa socială generată de confruntarea cu cei care au aceleaşi
nevoi şi dorinţe, aceleaşi capacităţi fizice şi psihice. Aportul grădiniţei la formarea şi dezvoltarea
personalităţii copilului este condiţionat de măsura în care educatoarea cunoaşte disponibilităţile raţionale
ale copilului, particularităţile lui temperamentale, personalitatea educatoarei influenţând, în mod
semnificativ, succesul desfăşurării procesului de învaţamânt, iar în consecință, personalitatea sa
influenţând formarea intelectuală şi morală a copiilor cu care lucrează.
Grădiniţa are o importanţa deosebita în formarea personalitatii tinerei generații deoarece vârsta
copiilor de care se ocupă este vârsta marilor achiziții (a deschiderii largi spre lume, a curiozităţii maxime,
a motivaţiei de a cunoaşte tot ce este în jur).
Cele mai importante achiziţii la nivelul personalităţii preşcolarului sunt: extensia ,,eului” formarea
conştiinţei morale și socializarea conduitei.
Legat de extensia ,,eului”, în preşcolaritate se perfecţionează tot mai mult procesele apărute în
stadiul antepreşcolar: simţul corporal devine mai fin, în sensul că toate părţile corpului sunt personale şi
au importanţă pentru copil, separarea de alţii capătă consistenţă ca urmare a unor firave începuturi de
reciprocitate, care îi dau copilului posibilitatea de a înţelege punctele de vedere ale celorlalţi. La acestea
se adaugă încă două aspecte ce sporesc individualitatea copilului: „existenţa eului” şi „imaginea eului”.
Primul se referă la apariţia simţului proprietăţii – consideră multe bucurii ca fiind ale sale, vorbeşte despre
„tatăl meu”, „mingea mea”, „pisica mea”. Cel de-al doilea aspect se caracterizează printr-un început
rudimentar de conştiinţă a copilului care începe să-şi dea seama care sunt aşteptările părinţilor de la el.
Apariţia conştiinţei morale la copilului preşcolar este strâns legată de imaginea de sine a acestuia;
el îşi formează imaginea de sine prin preluarea ei de la părinţi, aceasta incluzând atitudinile, interdicţiile,
expectaţiile părinţilor, aşa cum le înţelege şi le traduce copilul, deformate de propriile lui sentimente.
Totuşi imaginile parentale interiorizate constituie pentru copil un mijloc de autocontrol care îi oferă
siguranţă şi îi sporeşte independenţa. Se formează totodată încrederea copilului în sine şi în alţii.
Conştiinţa morală permite copilului să se conformeze exigenţelor sociale impuse.
Conştiinţa morală a preşcolarului include elemente psihice relativ simple: „reprezentări”,
„noţiuni”, „judecăţi morale”, dar şi complexe: sentimente, atitudini, obişnuinţe morale, care se formează
treptat; judecăţile morale au caracter situativ: „este harnic cel care îşi ajută părinţii”, fără a dispune de
capacitatea generalizării faptelor social-morale; conduitele morale ale altora sunt apreciate mai bine decât
cele proprii, cele pozitive, mai bine decât cele negative; aprecierile morale sunt organizate într-o morală
bun-rău.; adeziunea la normele morale este mai mult afectivă decât raţională. Jean Piaget consideră că în
dezvoltarea timpurie a conştiinţei morale există faza comportamentului moral egocentric şi faza
realismului moral, iar judecăţile morale la copii, sunt susţinute de relaţiile de cooperare, bazate pe
reciprocitate, pe respect mutual, pe confruntarea punctelor de vedere şi pe experimentarea în comun a
conduitelor, şi nu de cele constrângătoare, care promovează respectul unilateral, supunerea necondiţionată
la normă. La preşcolari întâlnim o conduită morală primitivă2 .
Contextul în care are loc socializarea conduitei copilului preşcolar este de natură socială,
relaţională. În cadrul grădiniţei, dar şi în afara ei copilul face saltul de la „fiecare pentru sine” la „fiecare
pentru alţii şi alţii pentru fiecare”. Evoluţia sociabilităţii poate fi cel mai bine pusă în evidenţă prin modul
în care preşcolarii realizează percepţia altora. La 3 ani, „altul” poate fi perceput ca o ameninţare, de unde
şi conflictele dese între copii; cu cât în joc sunt implicate obiecte personale, cu atât conflictele sunt mai
violente. Înainte de 4 ani, celălalt devine obiect de identificare, copilul dorind să fie şi să acţioneze aşa

453 / 586
cum este şi aşa cum acţionează acesta. De la 4 ani, „altul” este perceput ca rival; competiţia capătă
valoare motivaţională la această vârstă şi va fi mult exploatată la vârsta şcolarităţii. La 5 ani, „altul” este
perceput ca partener egal de activitate. Cooperarea, ca un comportament interrelaţional evoluat, ce
implică o accentuată maturitate intelectuală şi socială, este încă slab prefigurată.
Pe acest fond interrelaţional încep să se formeze şi unele trăsături caracteriale. Factorul care le
generează îl constituie modul de soluţionare a contradicţiilor ce apar la această vârstă. Contradicţia dintre
dorinţele şi aspiraţiile extinse ale copilului şi posibilităţile sale limitate de satisfacere ar putea conduce fie
spre instalarea unor trăsături caracteriale pozitive cum ar fi sensibilitatea pentru adevăr, încrederea în
forţele proprii etc. sau, dimpotrivă, negative, ca minciuna, lăudăroşenia etc.. Dacă nu se încorporează
intenţia educativă în modalităţile de satisfacere a contradicţiilor, apar grave disfuncţionalităţi în relaţiile
copiilor cu cei din jurul său, ce iau forma „crizei negativismului infantil”, ce se asociază cu trăsături de
caracter precum: egoism, lipsa de sensibilitate şi de atenţie faţă de alţii etc. .
După unii autori există două forme de sociabilitate a preşcolarilor: adaptarea socială – latura
pasivă a conduitelor sociale, posibilitatea copiilor de a face faţă dificultăţilor şi cerinţelor din ambianţa
socială şi capacitatea socială adică autonomie, iniţiativă, putinţa de a face ceva (a face mici comisioane, a
telefona, a mulţumi, a aplana unele conflicte etc.)
Socializarea conduitelor copiilor, apariţia unor trăsături caracteriale au loc în contextul jocului şi
al activităţilor obligatorii, când se dezvoltă relaţiile interpersonale şi cele de grup, prin încredinţarea unor
sarcini şi responsabilităţi sociale copiilor, prin recompensarea lor pozitivă.

Bibliografie: Verza E,Zlate M,Golu P., Psihologia copilului,București,1996,Ed.Didactică și

Pedagogică

454 / 586
JOC DIDACTIC MATEMATIC "BALOANE NUMĂRATE, BALOANE
COLORATE"
Profesor Învățământ Preșcolar: Popa Jianina
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Grădiniţa P.P. "Palatul fermecat" Arad
NIVEL: II - GRUPA MIJLOCIE B "Stelutele"
TEMA ANUALĂ: "Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?"
SUBTEMA: "La mulți ani, copilărie !"
Domeniul experienţial: Știință
Categoria de activitate: Activitate matematică
Mijlocul de realizare: joc didactic matematic
Subiectul activităţii: "Baloane numărate, baloane colorate"

SCOPURILE ACTIVITĂȚII:
 Dezvoltarea capacităţii copiilor de a înţelege şi utiliza numere, cifre întrebuinţând un limbaj
adecvat ;
 Consolidarea cifrelor și a numerației în limitele 1-5 ;

DIMENSIUNI ALE DEZVOLTĂRII:

 Cunoștințe și deprinderi elemntare matematice pentru rezolvarea unor probleme și cunoașterea
mediului apropiat ;

COMPORTAMENTE VIZATE:
 Demonstrează familiarizarea cu conceptul de număr și cu numerația ;

Obiective operaţionale:
1. Să recunoască cifrele învățate : 1,2,3,4,5, denumindu-le corect ;
2. Să raporteze numărul la cantitate și cantitaea la număr, rezolvând corect sarcinile date ;
3. Să sesizeze greșala din cadrul unei probleme matematice, identificând cifra și mulțimea
corespunzătoare ;
4. Să verbalizeze acțiunile efectuate utilizând un vocabular matematic adecvat ;

Sarcina didactică:
 numărarea corectă a elemntelor prin încercuire ;
 recunoașterea cifrelor în concentrul 1-5 ;
 raportarea numărului la cantitate și cantitatea la număr ;

Regulile jocului: Câte un copil ales de mascota zilei : clovnul Colorici vine în fața grupei, extrage din
cutia fermecată o imagine pe care sunt reprezentate unul sau mai multe baloane colorate. Acesta numără
prin încercuire baloanele și așează lângă ele cifra corespunzătoare . După ce sarcinile de lucru din primul
plic sunt în totalitate rezolvate, se trece la sarcinile de lucru din plicul al doilea. Fiecare copil extrage din
plic o cifră, o denumește și o așează pe tabla magnetică. După recunoaștea cifrei, el trebuie să așeze langă
cifră tot atâtea baloane cât indică cifra.

Elemente de joc: mişcarea, mânuirea materialului, aplauzele ;

Bibliografie:
 "Curriculum pentru educația timpurie", 2019 ;
 "Suport pentru explicitarea și înțelegerea unor concept și instrumente cu care perează
curriculumul pentru educația timpurie ;

455 / 586
  Buloacă M, Perta L, Gabor D- "Metodica predării matematicii/activităţilor matematice",
Editura Nedion, Bucuresti, 2009 ;
Desfăşurarea activității:

Moment organizatoric
Aerisirea sălii de grupă, intrarea ordonată a copiilor şi aşezarea lor pe scăunelele dispuse în semicerc.

Captarea atenţiei
Clovnul Colorici este foarte suparat deoarece baloanele de care are nevoie pentru a distra copiii s-au
amestecat şi nu ştie cum să le grupeze, și să le numere. De aceea îi roagă pe copiii din grupa mijlocie să-l
ajute.

Anunţarea temei şi a obiectivelor

Colorici ii anunță pe preșcolari ca vor desfășura un joc care se numeşte " Baloane numărate, baloane
colorate" și în cadrul aceastui joc copiii îl vor ajuta pe clovn să grupeze și să numere baloanele pregătite
de către aceasta pentru 1 Iunie, de ziua copiilor.

Explicarea și demonstrarea jocului

Urmează explicarea jocului, enumerând sarcinile pe care preșcolarii le au de rezolvat precum și regulile
lui.
Clovnul Colorici are pentru copii pregătit mai multe plicuri colorate în care se află sarcinile și materialele
de lucru pentru desfăsurarea jocului didactic matematic. Acesta va trece cu plicul în mână printre copii
recitând versurile : "Cu bagheta fermecată, am să te ating îndată ! / Și acum tu negreșit. O sarcină ai de
îndeplinit !" Copilul atins de bagheta fermecată vine în fața grupei și rezolvă sarcina de lucru primită.
Pentru început, preșcolarul ales de către covnul Colorici vine în fața grupei și extrage din plic o imagine
pe care este reprezentată una dintre cifrele învățate până acum (1/2/3/4/5). Sarcina acestuia este să
recunoască cifra extrasă și să o denumească, formulând o propoziție simplă și utilizând un limbaj
matematic adecvat. Pentru fiecare răspuns corect, preșcolarul este felicitat și apludat de către Colorici și
colegii de grupă.
La fel se procedează și pentru următoarele sarcini de lucru.
Dupa ce au primit explicațiile necesare desfășurării jocului urmează jocul de probă.

Jocul de probă
Pentru a întelege mai bine regulile jocului voi desfășura cu copiii un joc de probă.

Jocul propriu-zis
Executarea jocului de către copii sub îndrumarea educatoarei.
Clovnul Coloriciva chema pe rând copiii în fața grupei prin intermediul versurilor din cadrul jocului , iar
aceștia vor extrage din plic o sarcină de pe care trebuie să o rezolve.
În cazul în care preșcolarul nu rezolvă corect sarcina de lucru, acesta va fi ajutat de catre Colorici și de
către colegii de grupă pentru rezolvarea corectă a sarcinii de lucru.
SARCINA 1: "Extrage din plic o cifră ! Denumește cifra ilustrată pe cartonaș ! " ;
SARCINA 2: "Așează pe tabla magnetică tot atâtea baloane cât indică cifra de pe cartonaș ! " ;
SARCINA 3: "Numără baloanele de pe tabla magnetică ! Așează lângă grupa baloanelor cifra
corespunzătoare !" ;

Complicarea jocului
După recunoașterea, denumirea cifrelor, numărarea personajelor şi aşezarea cifrelor corespunzătoare pe
tabla magnetică, se trece la complicarea jocului: Colorici le cere preșcolarilor să închidă ochii. În acest
timp, aceasta așează pe tabla magnetică o cifră și lângă aceasta formează o mulțime care conține mai

456 / 586
puține elemente decât indică cifra. Sarcina copiilor este de a sesiza și a corecta greșala făcută. Ei trebuie
să rezolve problema, adăugând unul sau mai multe elemente pentru ca cifra să corespundă cu mulțimea de
baloane de pe tabla magnetică.

Încheirea activității
Voi face aprecieri individuale și colective cu privire la felul în care s-a desfășurat jocul didactic, asupra
modului în care s-au respectat regulile de joc și s-au executat sarcinile primate, asupra comportării
copiilor pe parcursul întregii activități.

457 / 586
 JOCUL ÎN AER LIBER
Prof. înv. primar Popa Maria Liliana
Colegiul Naţional ,,I. M. Clain”, Blaj, jud. Alba

Mișcarea în aer liber este foarte importantă pentru dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor. Jocurile
de mișcare sunt foarte utile pentru că îl obișnuiesc pe copil cu respectarea regulilor. Chiar şi o simplă
joacă în aer liber este benefică pentru copii. Jocurile de mișcare oferă perspectiva formării unor abilități
socio-emoționale: de respectare a regulilor, deci rigurozitate, prin care cei mici învață să fie mai ordonați,
mai disciplinați, mai atenți, mai răbdători. Sunt binecunoscute studiile specialiștilor care subliniază
utilitatea mişcării pentru copii, a interacțiunii cu alți copii, dar și a petrecerii unui timp cât mai lung în aer
liber şi mai puţin în faţa tehnologiei de tot felul.
Perioada de pandemie ne-a forţat să trecem la predarea-evaluarea online, astfel încât copiii au
petrecut ore bune în faţa dispozitivelor mobile. Chiar şi în timpul orelor copilul poate de fapt să acceseze
o multitudine de aplicaţii instalate pe dispozitiv sau în online, profesorul neavând cum să influenţeze prea
mult modul în care copilul oferă sau nu acces la camera video sau se implică în activităţi, cu atât mai mult
cu cât mulţi dintre ei nu au putut fi controlaţi şi monitorizţi de către părinţii plecaţi la muncă, ori care
munceau de acasă.
Din nefericire, mulți copii preferă să-și petreacă timpul mai degrabă în fața tabletei, a consolei ori
a telefonului, decât să desfăşoare activități recreative în aer liber, mișcare sau să iasă în parc cu prietenii.
Rolul adulților responsabili este de aceea foarte important, fiind necesară îndrumaea copiilor către o viață
sănătoasă și o dezvoltare armonioasă, prin oferirea de alternative atractive. Cu atât mai mult cu cât copiii
sunt plin de energie, fapt ce facilitează atragerea lor către jocuri de mișcare diverse, care să-i distreze și
să-i atragă la petrecerea a cât mai mult timp afară.
Jocurile de mișcare pot fi realizate atât în sală, cât și în aer liber, dar cele din interior trebuie
preferate doar atunci când vremea nu permite petrecerea timpului în exterior. Mișcarea este importantă în
sine, dar cele mai bune rezultate vin din combinarea acesteia cu spațiul deschis și cu aerul liber.
Jocurile de mișcare în aer liber pot fi de mai multe feluri:

 Jocuri ale copilăriei

 Activități artistice
 Sporturi de echipă
 Sporturi individuale

Jocurile de mișcare sunt prin natura lor niște jocuri dinamice, ce presupun în primul rând
respectarea unor reguli, dar și folosirea unor exerciții corporale menite să ajute la dezvoltarea fizică a
copiilor. Îmbinând aceste elemente, e necesar a fi propuse copiilor o serie de jocuri propice unei
dezvoltări armonioase a lor.
Poate cel mai simplu e să propui copiilor jocuri cu mingea, pe principiul ,,Dă-le o minge şi copiii
vor fi fericiţi!”. E adevărat că jocurile de echipă plac majorităţii copiilor, competiţia îi atrage, mizele puse
în joc îi mobilizează. Însă există o serie de alte jocuri interesante pentru toţi copiii, iubitori sau nu ai
sporturilor de echipă. Iar acestea se pot desfăşura nu doar în timpul orelor specifice, ci şi pe timpul
pauzelor, la şcoală. Gândindu-mă astfel că la ora de arte vizuale şi abilităţi practice elevii au confecţionat
o morişcă, sunt convinsă că aceştia sunt nerăbdători să o testeze imediat ce ora a luat sfârşit. Iată
motivaţia necesară pentru a ieşi în aer liber şi pentru a-şi folosi exact produsul muncii lor într-o activitate
de mişcare în exterior, observând cu încântare că, cu cât aleargă mai repede, cu atât morişca se învârte
mai tare, iar copiii sunt mai fericiţi şi distracţia e pe deplin asigurată. Chiar şi cei mai timizi, cei care nu se
descurcă în jocurile de echipă, vor participa cu plăcere şi se vor simţi bine.

458 / 586
 Dacă e să vorbim despre cei cărora le plac jocurile de echipă sau despre atragerea cât mai multor
elevi în participarea la asemenea activităţi, putem găsi o sumedenie de jocuri, putem inventa, putem
modifica ori adapta jocuri diverse, în funcţie de specificul clasei. Sunt tipuri de jocuri care necesită
material didactic şi atunci trebuie pregătite din timp, trebuie procurate sau confecţionate materialele. Dar
există şi jocuri care nu necesită material didactic şi care pot fi propuse, fiind primite cu entuziasm şi
încântare de către elevi, mai ales dacă sunt prezentate în mod atractiv, fiindu-le bine explicate regulile şi
finalitatea. Există jocuri de tip întrecere între echipe, aşa cum există jocuri la care poate lua parte întreaga
clasă, iar distracţia este cu atât mai mare. Dintre jocurile desfăşurate în aer liber cu întreaga clasă putem
aminti: ,,Cloşca pe ouă”, ,,Prinde fluturaşul”, ,,Veveriţele”, ,,Iepuraşii la varză”, ,,Al treilea n-are loc”,
,,Vulpea şi iepurele” etc. – care sunt şi jocuri de atenţie. Jocuri pe echipe, de competiţie, pot fi: ,,Adevărat
sau fals”, ,,Ţară, ţară vrem ostaş”, ,,Raţele şi vânătorii”, ,,Sfoara”, ,,Sticluţa cu otravă” etc. Sunt
numeroase jocuri care se pot desfăşura în aer liber, fie la ora de Joc şi mişcare, fie în pauze. Depinde doar
de creativitatea şi ingeniozitatea profesorului să le propună elevilor cât mai variate şi mai atractive jocuri
de mişcare care să-i determine să uite de tehnologie, să-şi dorească petrecerea a unui timp cât mai
îndelungat afară şi, de ce nu, să-i determine să realizeze aceste activităţi şi în afara şcolii şi a programului
şcolar, acasă, cu grupul de prieteni.
Jocul este de fapt un fundament al omului, indiferent de vârstă, pentru că el cultivă imaginația,
inteligența, competiția, leagă prietenii, face socializarea mai ușoară. Indiferent ce nume îi dăm, că-i zicem
joacă, că-i spunem distracție, întrecere, meci, zbenguială, concurs, jocul este ceva serios pentru copii,
pentru că are implicații deosebite în dezvoltarea psihică şi fizică a acestora. Psihologii recomandă diverse
forme de joc în funcție de vârstă, dar și de dezvoltarea emoțională a copilului. Nu există un joc potrivit
anume pentru toți, nici măcar dintre cele fizice. Un copil e mai viguros, altul mai plăpând, unul rezistă
mai ușor la efort, altul mai puțin. Dar fiecare joc este o ocazie pentru a atrage, fizic ori intelectual,
anumite categorii de copii. Există diferențe și asemănări între jocurile de mișcare și alte jocuri, dar, în
principiu, toate au ca scop o dezvoltare armonioasă a copilului.
Jocul are câteva elemente definitorii importante:

 nivel de dificultate, de înțelegere, de rezistență fizică etc. în funcţie de participanţi;

 stabilirea şi explicarea regulilor pentru a fi înţelese de toţi, uneori existând posibilitatea de a-și
stabili și reguli proprii, determinând astfel o creștere a vitezei de reacție;
 formarea echipelor în funcție de vârstă, dezvoltare emoțională, valoare;
 jocul demonstrativ, pentru a se observa dacă regulile şi modul de desfăşurare au fost înţelese;
 derularea jocului urmărită îndeaproape de profesor;
 finalizarea jocului hotărâtă de timp, de scor, de comun acord sau stabilită prin regulile de joc.

Jocurile de mişcare în aer liber constituie cel mai bun remediu antistres, contribuie la redarea unei
stări de relaxare şi destindere, esenţiale pentru sănătatea emoţională a copiilor.

459 / 586
 ROLUL LECTURII ÎN DESFĂŞURAREA PROCESULUI INSTRUCTIV
EDUCATIV LA CICLUL PRIMAR

Autor: prof. înv. primar Popa Mihai

Şcoala gimnazială Găgeşti

Lectura - spunea istoricul Nicolae Iorga - joacă un rol important în viața copiilor, un rol mai
important decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne în amintire aproape toată viața
şi le influențează dezvoltarea ulterioară.
Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitățile de comunicare între oameni, ajutându-i să-şi
formeze capacități de gândire şi limbaj.
Importanța lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică, şi anume:
- aspectul cognitiv- prin lectură elevii îşi îmbogățesc cunoştințele despre lume, despre realitatea
înconjurătoare;
-aspectul educativ- lectura contribuie la educarea copiilor în dimensiunile etice şi estetice;
-aspectul formativ- lectura formează şi consolidează deprinderi de muncă intelectuală, dezvoltă gândirea,
imaginația, capacitatea de exprimare corectă şi expresivă.
În afara cărții nu poate fi concepută azi o cultură sistematică a individului şi implicit a societății.
O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îți oferă ori de câte ori ai
nevoie un răspuns la fiecare întrebare şi îl repetă cu răbdare până când l-ai înțeles. Ea este atât de
înțelegătoare, încât atunci când nu ai înțeles-o nu se supără, nu te jigneşte şi te aşteaptă să revii. Este
mereu credincioasă şi discretă. Este învățătorul care te conduce cu răbdare la bine, te face să te bucuri, să
râzi, ori să plângi.
Până în prezent, întregul proces de învățământ, de la cel preşcolar la cel postuniversitar se
bazează pe cartea manual.
Ca mijloc de educare a omului, cea mai înaltă menire a cărții este cea instructiv-educativă.
Transmiterea sistematică şi completă a cunoştințelor nu se poate face decât prin intermediul şcolii, al
cărților şcolare.
Întrucât lectura este un eveniment al cunoaşterii, studiul cărților de către elevi impune organizare,
îndrumare şi supraveghere.
În condițiile educației permanente, şcoala are misiunea de a-i înarma pe copii cu deprinderi
temeinice de autoinstruire şi autoperfecționare prin intermediul tuturor mijloacelor şi în primul rând prin
mijlocirea cărții. Şcoala trebuie să formeze un lector competent dar şi un cititor care să-şi formeze gustul
propriu pentru lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieții.
Dar nu numai manualele şcolare au funcție instructivă. Orice carte ne învață câte ceva.
Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să parcurgă
căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul ei, copilul
intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea
înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume. Şcoala joacă un rol important în apropierea copilului de lumea
cărţii şi implicit, de lectură.
Alegerea potrivită a cărţilor duce la formarea interesului pentru lectură. Ele trebuie să fie potrivite
cu vârsta, preocupările şi preferinţele elevului. Pentru a-i determina pe elevi să devină cititori pasionaţi
este necesar să se formeze, cu răbdare, gustul pentru lectură. Uneori mediul familial influenţează
atitudinea faţă de lectură. Dacă elevul a văzut că părinţii, fraţii nu citesc o carte, el de ce să citească? De
aceea obiectivul principal este trezirea interesului elevilor pentru lectură, în general.
Alegerea cărţilor potrivite este un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea
lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi. Lectura elevilor este un act intelectual

460 / 586
esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie. Pentru ca apropierea de carte să
devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi – o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se
implice activ în apropierea copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului.
Ce înseamnă lectura bine îndrumată? Înseamnă accesibilitate, genuri şi specii literare adecvate,
limbajul folosit de autor.
Pentru ca o lectură să fie accesibilă şcolarilor ar trebui să ținem cont cel puțin de următoarele
aspecte:
-mărimea textului (potrivit cu vârsta cititorului);
-număr corespunzător de mesaje (mai mic la clasele I-II);
-număr mai mic de acțiuni (pentru a fi reținute);
-texte în care să nu predomine descrierile (sunt mai greu de înțeles).
Referitor la genurile şi speciile literare, potrivite sunt textele narative, care abordează teme din
sfera de cunoştințe a copiilor (lumea fantasticului în care binele învinge răul, este mult îndrăgită).
Nici textele lirice, în special cele în versuri, nu trebuie neglijate pentru că oferă modele de
exprimare, trezesc sentimente şi emoții.
Referindu-ne la limbajul folosit de autor, vom fi atenți la arhaisme şi regionalisme care fac
lectura mai dificilă şi mai greu de înțeles.
Pentru ca lectura să devină mai motivantă, există câteva principii considerate esențiale:
- să fie interactivă (cititorul intră în dialog cu textul);
-să aibă un scop pe care elevii să-l poată identifica (plăcere, cunoaştere etc.);
-să fie centrată pe sensurile pe care un text le poate genera;
-să fie încurajată.
Nu trebuie ignorate radioul, televizorul sau calculatorul, dar spre deosebire de aceste surse
informaţionale şi de culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea. Piesa de teatru,
filmul, emisiunile radio şi televizorul ne impun un ritm de urmărire, înţelegere, ne împiedică să insistăm
asupra unor momente care ne-au interesat sau care ne-au plăcut mai mult. O carte te trimite şi la alte cărţi
şi ele toate formează baza trainică a culturii noastre.
Perioada de formare a gustului pentru lectură coincide cu aceea când se pun bazele acestuia, adică
în clasele I-IV.
Lectura în afara clasei lărgeşte orizontul cunoştințelor şi important este să ştim cum să îndrumăm
micii cititori spre lecturi potrivite pentru ei, dar mai ales cum să valorifice textele citite astfel încât să-şi
amintească uşor ceea ce au citit.
Iată câteva sugestii date elevilor mei:
-completatea unei fişe de lectură (să cuprindă titlul, autorul, personajele principale/secundare,
morala);
-realizarea unui desen reprezentativ;
-povestirea pe scurt (ideile principale);
-extragerea unor expresii frumoase etc.

461 / 586
 INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN PRAHOVA
GRADINITA „STEP by STEP” CU P.P. şi P.N. RAZĂ DE SOARE
STR.Aleea Deditel, nr. 2 , Ploiesti
Tel. Fax : 0244 / 530860
e-mail: gradinita_34_pl@yahoo.com

”PROFESOR ÎN SALA DE CLASĂ ȘI ÎN MEDIUL ONLINE”

Prof. înv.preșc. Popa Roxana
Grădinița Step by Step cu PP și PN ”Rază de Soare” Ploiești

”Să ții în palmă sufletul unui copil este, cu siguranță, un privilegiu. Să fii important în viața unui
copil este, poate, un dar divin” spunea J.J. Rousseau. S-a demostrat încă o data, chiar si în timpul
pandemiei Covid 19 că profesorii au făcut față cu brio misiunii nobile pe care o au. Profesorii
îndeplinesc o misiune nobilă, aceea de a asigura pregătirea și formarea tinerelor generații pentru a fi
eligibili pe piața muncii dar și pregătire cetățenească și morală. Fiecare dintre noi are în minte
imaginea profesorului îndragit, a cadrui didactic care i-a fost model pentru întreaga viață.
Întrucât profesiunea de profesor presupune raportarea şi confruntarea continuă cu alţii,
anumite calităţi atitudinale sunt indispensabile acelora care îşi aleg şi prestează această profesiune.
Mă voi opri asupra celor mai semnificative:

•Umanismul, în general, şi dragostea de copii, în special. Aflându-se faţa unor fiinţe umane, adulte
sau în devenire, profesorul trebuie să dea dovadă de multă sensibilitate, ataşament şi respect faţă de
ele, transformându-se in cele din urmă într-un coparticipant la propriile lor confruntări. O expresie
concretă a umanismului este dragostea pentru copii. Dragostea profesorului este altceva decât
dragostea maternă. Ea presupune, în primul rând, respect, încredere faţă de posibilităţile latente pe care
le posedă oricare copil, dorinte sinceră ca aceste posibilităţi să se dezvolte, încrederea deplină în
viitorul său. Ea nu are nimic comun cu sentimentalismul şi compătimirea, cu diversele simpatii
manifeste sau ascunse faţă de unii copii, cu toleranţa exagerată. Ea trebuie să-i cuprindă pe toţi copiii,
fără nici o descriminare.

• Calitatile atitudinale de natură caracterial-morală. Din această categorie face parte corectitudinea,
modestia, fermitatea, răbdarea, optimismul, stăpănirea de sine.

• Conştiinţa responsabilităţii si a misiunii sale. După opinia lui Hubert, această responsabilitate şi-o
asumă faţă de copii, faţă de patria sa şi faţă de întreaga umanitate.În mâinile sale se află, într-un fel, nu
numai viitorul copilului, ci şi al patriei şi naţiunii al cărei membru este. A fi conştient de această
misiune şi a te dărui total şi dezinteresat pentru înfăptuirea ei înseamnă, implicit, a fi un adevărat
patriot. Conştiinţa responsabilităţii şi a misiunii nu pot fi concepute în afara adeziunii şi ataşamentului
faţă de valorile culturale, naţionale şi universale, create de-a lungul veacurilor.

Pedagogiile postmoderne au generat un proces de deresponsabilizare a profesorului, izolându-l

de viața grupului de copii, ele afirmă că există un grup de nevoi și interese specifice lumii copilului,
atât de specifice încât sunt practic de neînțeles pentru adult.Din această cauză profesorul are tendința
să vadă în copil un adult în devenire.Tot acest tip de pedagogii au contribuit în mare măsură la
schimbarea pedagogiei și transformarea acesteia într-o știință a învățării în general și a ajuns să îl
1

situeze pe profesor într-un om care poate să predea orice, el fiind pregătit să predea nu să stăpânească
un subiect particular.Predarea ajunge astfel să accentueze procedee mecanice de învățare și să
fărâmițeze inteligența copiilor.Consecința este slaba pregătire a profesorilor cu efecte asupra autorității
lor. Hannah Arendt consideră că profesorul “trebuie să-și asume responsabilitatea pentru lumea în care
copilul este nevoit să intre”.

462 / 586
 Pentru postmoderni, cadrul didactic reprezintă un întârziat în modernitate, el este cel care mai
crede în rațiune, în autoritate, în responsabilitate.În conformitate cu această abordare profesorul este
autorul lecției dar și administratorul acesteia, el este responsabil și pentru lumea în care trebuie să intre
copilul, pentru continuitatea și integritatea acestuia.
Dacă școala tradiţională pregăteşte elevii pentru a se descurca în unul sau mai multe domenii
de activitate, cultivându-le stima de sine şi ajutându-i să se autodescopere, școala postmodernă impune
ca precondiție pentru învățare respectul de sine, educaţia constituindu-se ca terapie. Educatorii
societății de consum îşi dirijează/ajută elevii să-şi construiască identităţi, iar nu să le descopere. Și
aceasta, tot urmare a fenomenelor sociale hrănite și reflectate media, care-și impun consecințe și
condiții, creând noi modele/comportamente/valori, fără nici un racord cu definițiile tradiționale/clasice
ale termenilor.
Școala de azi, prin instruirea pe care o oferă, are ca obiectiv nu doar investirea elevilor cu un
bagaj de informații, ci şi îndrumarea şi stimularea acestora în direcţia dezvoltării cognitive, afective,
sociale, a exersării abilităţilor în contexte diferite, în vederea pregătirii lor pentru integrarea optimă în
activitatea şi viaţa sociale.Realitatea din școala românească este una bulversantă, epocile culturale și
tăvălugul politic al ultimelor decenii fiind cele care normează, dar haotic, experiențe și teorii care vor
să mențină la un punct de plutire credibil normalitatea, statuând, însă, formule teoretice fără suport
concret, real, în universul școlar, cu impact social neverosimil în raport cu efortul depus, totuși, de
oamenii școlii zilelor noastre.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare, pe care Emil Păun îl semnalează, este rolul
elevului în noul context educațional: „putem vorbi de o reîntoarcere a individului ca actor în spaţiul
social şi o resurecţie a elevului în calitate de persoană cu caracteristicile sale specific-diferenţiatoare ce
trebuie valorizate maximal”, aceasta constituind „dimensiunea dominantă a pedagogiei postmoderne” .
Aceste aspecte sunt surprinse şi de reforma curriculară din spațiul educațional românesc, care are ca
obiectiv fundamental substituirea şcolii profesorului cu şcoala elevului. Ori, în termenii perspectivei
postmoderniste, ceea ce se petrece în clasă este cel mai important lucru. Mesajul principal este că, la
nivelul clasei, nu avem de-a face doar cu transmiterea unui curriculum dat şi prefabricat, ci mai ales cu
elaborarea şi construirea cotidiană şi negociată a acestuia.” (Emil Păun). Cu alte cuvinte, trebuie să
adaptăm mersul societății de consum, în rapidă digitalizare, prin validarea practică a unor fapte izolate
cu priceperile și deprinderile elevilor, cu permanenta conectare a acestora la ceea ce se întâmplă,
concret, în imediata lui proximitate, pentru a-i pregăti acomodarea cu sistemul social în care va trebui,
ulterior, să se integreze. Sau, cum formulează pedagogul german Horst Siebert, „pedagogia
postmodernă accentuează organizarea situaţiilor şi contextelor de aşa natură încât să incite la
învăţare.”
Concluzia este că atunci când caruselul realității este imprecis, raportat la binomul cerere-
ofertă , să încercăm experimente noi, ca și până acum, formule noi și strategii de abordare inedite
pentru a recorela impactul educației cu realitatea concretă, post-postmodernă, a societății.
Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente, limite în relaționarea cadru didactic – elev.
Aceste limite au impact negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură a activității
didactice față-în-față nu se poate face virtual. În mod explicabil, sprijinul pe care în mod tradițional îl
ofereau elevilor cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare este greu de oferit online, date fiind
limitările tehnologice implicite. În realitate, în mediul online, fiecare elev poate să reprezinte pentru
cadrul didactic o posibilă situație de dificultate în învățare, făcând astfel dificilă identificarea celor cu
probleme reale. Chiar dacă profesorul își cunoaște bine clasa și elevii și știe cine are nevoie de sprijin
suplimentar, acest lucru s-ar putea realiza eventual ulterior activității de predare online, prin consiliere
individuală. Este foarte dificilă interacțiunea personalizată cu un elev anume în contextul în care
contactul nu este direct, profesorul este urmărit online de o clasă întreagă și fiecare elev îi solicită
atenția.

Bibliografie:
1. ”Paidea” - Revistă de cultură și educație
2. ”Pedagogie postmodernă ”,Emil Stan, Editura Institutul European, 2004
www.iteach.ro

463 / 586
 EDUCAȚIA INCLUZIVĂ- UN DREPT AL COPILULUI CU C. E. S.

Prof. înv. primar POPESCU ELENA

Școala Gimnazială “ION VÎLCEANU”- DRĂGOTEȘTI, GORJ

“Există un singur fel de a înțelege oamenii, anume de a nu ne grăbi să-i judecăm, ci de a trăi
în preajma lor, de a-i lăsa să se explice, să se dezvăluie zi de zi, să se zugrăvească ei înșiși în ei...” (
Charles Augustin Saine-Beune)
Educația incluzivă este o paradigmă ce presupune nu numai integrarea copiilor cu
dificultăți de învățare, ci și adaptarea procesului instructiv-educativ la nevoile și cerințele tuturor
copiilor, indiferent de nivelul de dezvoltare fizică sau psihologică pe care îl au sau de mediul social
din care provin.
Începând cu anul 1993, în cadrul unei cooperări dintre Ministerul Învățământului, UNICEF
și UNESCO două proiecte- pilot au început în orașele Timișoara și Cluj-Napoca. Obiectivul principal
al acestor proiecte era să demonstreze că educația integrată și nominalizarea educației copiilor cu
dizabilități era posibilă și în România, la fel ca în majoritatea țărilor din lume care demaraseră o
asemenea abordare încă din anii 1970.
Educația incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătățire a instituției școlare,
având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susține
participarea la procesul de învățământ a tuturor elevilor din cadrul unei comunități.
Din anul 1995 și până în prezent, un proces complex de trecere de la educția integrată la
cea incluzivă privitor la învățământul persoanelor cu Cerințe Educative Speciale (C.E.S.) a avut loc în
România.
Educația integrată înseamnă modalitatea instituționalizată de școlarizare a copiilor cu
dizabilități în școli și clase obișnuite, sau în structuri școlare cât mai apropiate de cele obișnuite, dacă
nu este posibil chiar în acestea.
Integrarea învățământului pentru acești copii are dimensiuni legislative, pedagogice și
sociale.
Principiile educației incluzive
1. Fiecare copil este unic și valoros.
2. Orice copil poate învăța.
3. Școala pentru copil în loc de copil pentru școală.
Noutăți în conceptul de incluziune
1. În condițiile actuale, școala trebuie să-și extindă scopul și rolul pentru a putea răspunde unei
mai mari diversități a copiilor.
2. Învățământul, în calitatea sa de prestator de servicii, trebuie să se adapteze cerințelor
elevilor și nu invers.
3. Este necesar să se facă trecerea de la integrare la incluziune.
Ce înțelegem prin educație incluzivă?
-Educație pentru toți
-Educație pentru toți împreună
-Educația tuturor este la fel de importantă
Învățământul incluziv
1. Se adresează tuturor elevilor
2. Necesită mobilizarea pentru eliminarea barierelor din calea învățării
3. Participarea oricărui elev/ tânăr, nu doar a acelora despre care se spune că au nevoie de un
sistem de învățământ special
4. Participarea cu drepturi depline indiferent de rasă, clasă socială, sex sau condiție socială.
Prin integrare înțelegem asimilarea unui elev în educația de masă, unde acesta se adaptează
sau nu politicilor, practicilor și curriculei existente în școala respectivă. Incluziunea se măsoară prin

464 / 586
creșterea gradului de participare și reducerea gradului de excluziune, sub orice formă s-ar putea
manifesta.
Caracteristicile școlii incluzive
 Diversitatea este văzută ca o realitate și deci ca o resursă menită să sprijine educația.
 Fiecare copil are acces la cunoaștere, formare de deprinderi.
 Învățarea este individualizată.
 Se fac pregătiri și amenajări speciale.
 Se colaborează cu familiile, ONG-uri, alți membri ai comunității.
 Se promovează flexibilitatea la toate nivelurile.
 Există mari așteptări pentru asigurarea succesului tuturor elevilor.
 Există preocupare pentru perfecționare.
 Contribuie la construirea comunității incluzive.
Metode de predare- învățare
Activități desfășurate individual sau în grupe de lucru
 Criterii folosite pentru formarea grupelor de lucru:
 elevi cu aptitudini diferite
 elevi care se pot susține reciproc
 elevi care pot îndeplini roluri diferite.
Incluziunea este strâns legată de recunoașterea și acceptarea diversității care, la rândul ei,
stă la baza democrației. Nu putem pierde calitățile și competențele acelor indivizi de valoare egală cu
alții care, din motive diverse, sunt amenințați cu excluderea.
Conștiința copiilor trebuie formată, dezvoltată, învățându-i că primirea celor „diferiți”
alături de ei înșiși trebuie făcută nu doar din obligație sau milă, ci pentru că fiecare individ are dreptul
de a participa la acțiuni comune care să conducă la dezvoltarea ulterioară și la dezvoltarea comunității
în care trăiește.
Ce trebuie să facem pentru o activitate onorabilă și de succes la clasă?
 Oferă fiecărui copil șanse egale!
 Respectă drepturile copilului!
 Acceptă în școala ta și în clasa ta toți copiii care locuiesc în apropierea școlii sau care te
solicită!
 Comunică permanent cu copilul și familia, acceptă să fiți, cu toții, parteneri în actul
educațional!
 Nu diagnostica copilul pe baza observațiilor personale sau comparându-l cu ceilalți!
 Fii implicat în incluziunea copiilor cu C. E. S.!
BIBLIOGRAFIE
1. Bolea, A., Şcoala românească – şcoală incluzivă, în „Analele Institutului de Istorie G.
Bariţ din Cluj-Napoca, Seria Humanistica”, V, 2007, pp. 233–254.
2. Horga, I., Jigău, M. (coord.), Situaţia copiilor cu cerinţe educative speciale incluşi în
învăţământul de masă, Editura Vanemonde, București, 2009.
3. Vrăsmaş, T., Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Editura Aramis, București, 2001.
4. Vrăsmaş, T. (coord.), Incluziunea şcolară a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.
Aspiraţii şi realităţi, Editura Vanemonde, București, 2010.
5. *** Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial, nr. 18 din
2011.
6. *** Ordinul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, MEC,
Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap nr.
18/3989/416/142 din 2003 privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu
dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 538 din
2003.

465 / 586
 DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR PRIN LECŢIILE DE FIZICĂ
STUDIU DE CAZ
Pricolici Mihaela,
Colegiul Nţional ,,Ion C. Brătianu”, Piteşti

Ce motive are profesorul de fizică să acorde atenție creativității elevilor săi?

De ce ar trebui să fie preocupat de căile și de metodele de a stimula învățarea creativă?
De ce este important ca însușirile gândirii creative să fie dezvoltate prin lecțiile de fizică?
De ce este importantă conceperea învățării fizicii ca proces creativ?
Câteva răspunsuri ar putea fi: în ierarhia comportamentelor de învățare creativitatea reprezintă nivelul
maxim al dezvoltării personalității (Maslow, A.H., 1962); oamenii cei mai predispuși către o activitate creativă ca adulți
sunt cei ale căror aptitudini și motivație pentru creativitate au fost dezvoltate în copilărie; creativitatea reprezintă un
potențial propriu oricărui elev, nu o trăsătură doar a elevilor dotați; diferența dintre potenţialul creativ al fiecărui elev și
performanțele sale creative pot fi atenuate printr-o educație bine orientată; prin promovarea comportamentului creativ,
elevii pot fi apărați împotriva rezistenţelor ce se nasc din conformismul societății; învățarea creativă este un mod de a
asigura securitatea psihică a copilului, sănătatea psihică și creativitatea merg mână în mână.
În sfârşit, potenţialul creativ propriu oricărui elev - aptitudini şi atitudini creative, trăsături de personalitate,
motivaţia etc. - poate fi antrenat în cele mai variate activităţi creative, în orice situaţii de viaţă. Aceasta ne permite să
admitem posibilitatea de transfer a capacităţilor creative şi a procesului creativ: ceea ce elevii învaţă în mod creativ are
mai multe posibilităţi de transfer în situaţii noi.
În acelaşi timp, comportamentul unui elev poate fi supus influenţei unor factori care blochează creativitatea.
Astfel de piedici ţin fie de structura internă intelectuală şi de personalitate a unui elev, fie de factori externi, culturali sau
de mediu. În educaţia noastră de astăzi, fundamentală este incapacitatea noastră, prea frecventă, de a realiza predarea şi
învăţarea ca pe un proces creativ.
Blocajele creativităţii pot fi legate, de asemenea, de vârstele elevilor, de variabilele educaţionale care le
înlesnesc manifestările nocive.
Cum poate fi distrusă motivaţia elevilor pentru învăţare şi subminată creativitatea lor în şcoală? Elevii vin la
şcoală purtând cicatricele unor „asasini ai creativităţii” ce acţionează în mediul şcolar, în familie, în grupul de prieteni.
Asasinii creativităţii sunt piedici şi prejudecăţi ce blochează posibilitatea de a realiza predarea şi învăţarea ca pe un
proces creativ.
Puterea obişnuinţei
Rezolvarea de probleme conduce la formarea unor obişnuinţe, deprinderi, rutine în folosirea anumitor
metode şi abordarea într-un anumit fel a sarcinilor propuse, pe care profesorii şi elevii sunt interesaţi să le consolideze.
Cunoştinţele anterioare şi algoritmii cunoscuţi, obişnuinţele şi experienţele acumulate pot deveni tendinţe folosite cu
perseverenţă în orice situaţie nouă.
Puşi în faţa unei probleme, elevii aplică repertoriul propriu în rezolvare, căutând analogii cu probleme deja
cunoscute, într-un stoc de informaţii care trebuie să fie cât mai bogat. Dar obişnuinţele noastre anterioare constituie un
obstacol în soluţionarea problemelor, folosirea unei noţiuni, metode sau obiect într-un anumit scop întâmpinând
dificultăţi în utilizarea pentru alte scopuri. Un elev care şi-a dobândit un stil de lucru specific riscă să rămână închis în
deprinderile sale: o aservire funcţională sau rigiditate funcţională face pe elevi victime ale fixităţii funcţionale,
metodologice, ale rigidităţii gândirii, stereotipului dinamic. Acestea pot fi evitate dacă obişnuinţele, deprinderile,
automatismele sunt abordate ca puncte de plecare într-un proces creativ.
Conformismul
Conformismul este o atitudine de supunere oarbă faţă de autoritate, de a accepta totul aşa cum ţi se oferă, o
„presiune egalizatoare în grup”, de orientare după colegii de aceeaşi vârstă, teama de a fi altfel. Profesorul însuşi se află
în situaţia de a îndruma pe elevi în spiritul normelor de grup, limitând ideile mai îndrăzneţe, tinzând să accentueze
armonia interindividuală, mai degrabă decât progresul individual. După E.P. Torrance (1974), cea mai mare parte a
factorilor care blochează creativitatea trebuie atribuiţi presiunii exercitate de conformism, incompatibil cu spiritul
creativ, cu învăţarea creativă. În grup, elevii îşi pot submina unul altuia creativitatea, refulând tendinţa de a descoperi
lumea şi pe sine. Din conformism, mulţi elevi nu manifestă năzuinţa de a fi talentaţi, nu vor să fie altfel decât ceilalţi.
Declinul care se manifestă în creativitatea elevilor la intrarea în clasa a V-a sau în clasa a IX-a este pus pe seama acestei
presiuni egalizatoare a normelor sociale.
Supraevaluarea logicii şi raţiunii - eliminarea fanteziei

466 / 586
 În cadrul educaţiei formale, centrul de greutate îl mai constituie încă nevoia de certitudine prin acumularea
unor cunoştinţe grupate în domenii strâmte şi fixe. Persistă în predarea fizicii o mare încredere în factorul raţional,
desconsiderând funcţiile speculative şi imaginative. Criteriile logice, raţionamentul sunt fundamentul învăţării.
Manualele organizate deductiv prezintă un extract de ştiinţă sistematizată, nemişcată. Elevii sunt orientaţi „să înveţe ceea
ce alţii au descoperit deja, ce cred alţii, ce au organizat alţii, cerând să facă ce se spune şi să rezolve probleme cu
răspunsuri fixe şi predeterminate”.
Aprecierea prematură de către profesor prin notă
Creativitatea celor mai motivaţi elevi pentru studiul fizicii poate fi afectată de predarea focalizată
pe rezultate (sub forma notelor). După S.J. Parnes, învăţarea creativă debutează printr-o colectare a informaţiilor la
început neevaluativă, neapreciativă. În evaluarea amânată inerentă gândirii creative nu există ca termeni de referinţă
„corect” sau „incorect”, ci „adecvat” sau „neadecvat”. Aprecierea prematură a elevilor – prin observaţii critice,
restrictive, distructive - evaluarea iniţială prin notă şi autocenzurarea pe care o induc reprimă gândirea elevilor înainte de
a prinde contur.
În aşteptarea evaluării
Chiar dacă evaluarea profesorului este numai verbală şi numai pozitivă, elevii care se aşteaptă la evaluări
dese din partea profesorului ajung să fie mai puţin motivaţi şi creativi. Examinările parţiale ale unui grup de elevi supuşi
observaţiei, urmărirea lor în timpul lucrului au condus la slăbirea creativităţii, faţă de grupul de control, care nu a fost
supus evaluărilor parţiale. Evaluările parţiale i-au făcut pe primii să se aştepte la alte evaluări ulterioare, ceea ce a condus
la focalizarea pe evaluare, iar în final la o scădere a creativităţii. Chiar dacă rezultatele parţiale au fost remarcate pozitiv,
laudele i-au făcut pe elevi mai puţin creativi, determinaţi să se concentreze asupra felului cum le va fi evaluată
activitatea.
Recompensa
Se consideră că recompensa duce la ameliorarea unui comportament. Cercetările au descoperit că acest efect
este valabil în cazul sarcinilor simple (întrebare-răspuns), recompensa ajutând la creşterea calităţii şi a promptitudinii
răspunsului. Dar în cazul sarcinilor complexe (cu soluţii multiple, cu potenţial creativ), recompensarea elevilor are efect
opus: stă în calea rezolvării creative a problemelor, care presupun intuiţie. Dacă elevii sunt concentraţi asupra
recompensei, când recompensele devin punctaje, distincţii, privilegii, recunoaştere publică, atunci ele tind să devină
motivul principal pentru a învăţa, imboldul pentru a realiza ceva, iar motivaţia intrinsecă şi creativitatea scad. Cele mai
bune recompense pentru rezultatele obţinute sunt cele inefabile, un zâmbet, un cuvânt de încurajare.
Competiţia între elevi
Competiţia este considerată dezirabilă şi este adânc ancorată în cultura modernă („viaţa este o competiţie”),
iar profesorii care îşi asumă nobila sarcină de a o curma au de parcurs o cale dificilă. Competiţia între elevi raportează
performanţele unui elev la performanţele grupului. Accentul exagerat pe raportarea la grup - ca şi pe individualism -
poate inhiba exprimarea liberă a elevilor, prin efectele competiţiei, prin necesitatea conformismului (orice rezolvare
creativă a unei teme presupune o anumită tensiune a relaţiilor de grup). În competiţie, unii elevi se blochează datorită
impresiei că nu se vor încadra în timp, nu vor fi la înălţimea aşteptărilor, alţii pentru că vor pierde scopul activităţii,
concentraţi pe întrecere etc. Mai degrabă elevii ar trebui să coopereze la rezolvarea sarcinilor, împărtăşindu-şi ideile şi
satisfacţia de a contribui la rezolvarea lor. Vor înţelege că fiecare are ritmul său, că au calităţi şi slăbiciuni: dacă te vei
strădui cât poţi de mult, atunci te vei situa la nivelul care îţi este propriu. Nu-ţi bate capul cu ce fac sau unde se află
ceilalţi. Fiecare învaţă diferit. A încerca să înveţi după modelul altcuiva, este a încerca să preiei ceva ce nu ţi se
potriveşte.
Eṣecul
Multe lecţii de fizică se bazează pe analogii - „încercări şi greşeli”. În acest sens, eşecul nu este de dorit să
fie evitat. Dar felul în care eşecul este interpretat poate avea impact semnificativ asupra motivaţiei intrinseci şi a
creativităţii fiecărui elev. Felul în care profesorul îşi ajută elevii să-şi interpreteze eşecul poate conduce la diferenţe
enorme: acei elevi care îşi atribuie eşecul unor factori insurmontabili, de exemplu capacităţilor proprii scăzute, vor avea
realizări slabe şi vor fi mai puţin perseverenţi; acei elevi ce îşi atribuie eşecul unor factori versatili (nu m-am străduit
destul) vor fi mai perseverenţi şi vor reuşi mai bine.
Constrângerea - îngrădirea posibilităţii elevilor de a alege
Interdicţiile care îi împiedică pe elevi de la acţiuni neadecvate vârstei lor, de teama că un eşec le poate
provoca frustrare nu sunt justificate. Elevii nu trebuie să fie reţinuţi de la efectuarea unor activităţi dorite, chiar
complexe, care nu corespund vârstei lor. O problemă creativă apare pe fondul lipsei de mijloace necesare rezolvării. Cu
riscul de a se simţi frustraţi din cauza neputinţei de a realiza scopul propus, elevii vor fi stimulaţi să cerceteze.

467 / 586
 În sistemele conservatoare, inflexibile, autoritare, mulţi profesori subminează creativitatea elevilor,
restrângând posibilităţile lor de alegere, chiar şi în situaţiile când ar putea să le lase mai multă autonomie. Albert
Einstein afirma că învăţarea şi creativitatea nu pot fi cultivate cu forţa: „Este o greşeală gravă să crezi că bucuria de a
vedea şi de a cerceta poate fi încurajată prin mijloace de constrângere şi prin inocularea unui simţ al datoriei ... Această
constrângere a avut un efect atât de descurajant asupra mea, încât, după ce am trecut examenul final, orice problemă
ştiinţifică m-a umplut de dezgust un an întreg”.Constrângerea nu înseamnă doar reguli stricte, pedepse ameninţătoare.
Învăţarea pe de rost
Învăţarea fizicii se bazează pe un anumit corp de cunoştinţe indicat de conţinuturile programei şcolare. Dacă
predarea pune accent pe receptarea de către elevi a cunoştinţelor gata elaborate, creativitatea va fi înăbuşită de
cunoştinţele însuşite pe căi necreative: memorarea faptelor fără înţelegerea legăturilor dintre ele. Elevilor le vor lipsi
importante dimensiuni formative necesare înţelegerii lumii înconjurătoare. Memorarea cunoştinţelor poate fi acceptată la
testele obiective, dar este aproape inutilă în desfăşurarea unei activităţi creative. Cum pot învinge elevii discrepanţa
dintre teorie (modelele învăţate mecanic) şi configuraţiile impuse de viaţă?
Sindromul performanţei
Într-un învăţământ centrat pe rezultate, curajul elevilor de a aborda o sarcină este condiţionat de asigurarea
succesului. Pentru creativitate aceasta constituie un factor de blocaj. Într-un regim şcolar orientat către rezultate şi nu
către învăţare, elevii vor suferi de „sindromul performanţei”. Sindromul este un set de atitudini de tipul: „scopul meu
este ca profesorul să-mi spună că am ştiut”. Elevii cu acest sindrom îşi îndeplinesc sarcinile numai dacă sunt siguri că
pot să le realizeze. Fără această convingere ei sunt neajutoraţi, nu au încredere în capacităţile proprii, evită provocările,
renunţă uşor, sacrifică ocaziile de a învăţa „pentru ocazii de a părea deştepţi”. Dar renunţând la o sarcină, ar putea evita
chiar şansa să se dezvolte. Pentru a încuraja orientarea elevilor de la rezultate spre învăţarea creativă, profesorul trebuie
să treacă de la o atitudine de tipul „ce ai învăţat”, la o atitudine de tipul „cum ai învăţat”.
Atitudinile profesorului
Tendinţa profesorului de a stăpâni clasa prin control poate avea un impact asupra motivaţiei intrinseci a
elevilor: elevii prezintă niveluri scăzute de motivaţie, dacă sunt controlaţi şi niveluri mai înalte, dacă au mai multă
autonomie. Este de aşteptat ca nivelul de creativitate să fie mai slab în clasele cu profesori care tind să păstreze un
control strict. În situaţiile opuse, se manifestă puternic efectul Pygmalion: elevi aleşi la întâmplare dintr-o clasă, dar
indicaţi profesorului ca având potenţial pentru o anumită disciplină au realizat progrese remarcabile în cursul anului
şcolar.Pe de altă parte, întreţinerea unei atmosfere permisive, deschise este mai dificil de practicat, disciplina elevilor
constituind o problemă.Factorul esenţial pentru stimularea spiritului creator este relaţia profesor-elev, atitudinea
profesorului în şcoală şi în exterior. Ne întrebăm de ce se înăbuşă creativitatea? Cauzele sunt numeroase, dar una domină
categoric: atitudinea profesorului faţă de elevii creativi, faţă de creativitate. Totul depinde de profesor, nu de tehnologie.
Sistemul
În condiţiile programei şcolare încărcate şi restrictive, ce se mai poate face pentru stimularea creativităţii
elevilor? Chiar în aceste condiţii, nu acceptaţi pasiv lucrurile din sistem. Nu trebuie închipuite mai multe constrângeri
decât există. De fapt, sistemul (restricţiile) se manifestă în punctele sale de intrare (programe) şi de ieşire (examene).
Procesul de învăţământ este la îndemâna profesorului: amenajaţi clasele pentru activitatea pe grupe; stimulaţi
autoevaluarea elevilor; determinaţi limitele de comportament, ulterior lărgiţi-le; adoptaţi atitudini şi stiluri creative de
predare; arătaţi că învăţarea este importantă şi plăcută; acordaţi autonomie elevilor, exploataţi interesele lor; arătaţi că le
preţuiţi creativitatea, imaginaţia.
Cele șapte metode [de a promova creativitatea] sunt :
1. de a preda deprinderile și atitudinile creative ;
2. de a preda metodele creative ale disciplinelor ;
3. de a încuraja medii centrate pe rezolvarea de probleme ;
4. de a utiliza cunoașteri și experiențe anterioare ca bază pentru noi idei ;
5. de a utiliza diferite tipuri de probleme ;
6. de a oferi/ propune proiecte multidisciplinare și hands-on ;
7. de a avea un plan de lecție care stimulează creativitatea.
L. K. C. Teo & R. F. Waugh, A Rasch Measure of Fostering Creativity
Bibliografie:
1. Gardner H.– Teoria inteligenţelor multiple
2. Landau, E. – Psihologia creativităţii
3. Stoica, A. – Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare
4. Amabile, T.M. – Creativitatea ca mod de viaţă.

468 / 586
 CUM NE FERIM DE BOLI
Prof. PRODAN CARMEN

Funcţia: educatoare

Grădiniţa cu P.N nr.3 –JIBOU

ARGUMENT

Trăim momente foarte delicate în ceea ce priveşte sănătatea noastră, aşadar, trebuie să ne-o
păstrăm, iar acest lucru este posibil dacă respectăm regulile elementare de igienă şi să nu uitam că,
sănătatea reprezintă pentru om cea mai mare avuţie.
Deprinderile igienice încep în familie ş în completare vine grădiniţa, aşadar haideti să-i ajutăm pe
cei mici să se formeze curaţi atât la corp cât şi la minte, să-şi păstreze sănătatea atât fizică cât şi mental.
Fiind consecvenţi în ceea ce priveşte deprinderile igienice, atât acasă cât şi la grădiniţă, micuţii
vor ajunge adulţii de care vom fii mândri, iar societatea are nevoie de asemenea oameni pentru a trăi într-
o lume mai curată , deoarece eu sunt de părare că, atunci când avem grijă de noi avem grijă şi de tot ce ne
înconjoară.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: mijlocie-A ,,Albinuţele’’

EDUCATOARE: PRODAN CARMEN
TEMA ANUALă DE STUDIU: CINE SUNT, SUNTEM?
TEMA SĂPTĂMÂNII: DESPRE MINE
TEMA ACTIVITĂŢII INTEGRATE: DOS+DOS(educaţie pentru societate +activitate practic
gospodărească)
SCOPUL: Consolidarea cunostinţelor despre igiena personală şi importanţa acesteia.
OBIECTIVE GENERALE:
. să cunoască principalele norme de igienă;
. să ştie cum să acţioneze în situaţii concrete referitoare la igiena personală;
. să aplice regulile de menţinere a sănătăţii personale;
. să cunoască modalităţi concrete de prevenire a îmbolnăvirii.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode si procedee: conversaţia, explicaţia, problematizarea, munca în echipă şi individuală.
Materiale didactice: laptop, săpun, şampon, periuţă de dinţi, pastă de dinţi, unghieră, prosop
personal, fructe, cuţit de plastic, bol.
Forme de organizare: frontal, individual.

BIBLIOGRAFIE:
Curriculum pentru educaţie timpurie 2019;
Piramida cunoaşterii - Lolica Tătaru; Adina Glava; Olga Chiş - Editura Diamant;
Curriculum pentru învăţământul preşcolar 2009;
Educaţia timpurie - ghid metodic pentru aplicarea curriculum preşcolar, Editura PARALELA 45,
2009 - Adina Glava, Maria Pocol, Lolica - Lenuţa Tătaru;

469 / 586
 Singurel mă îngrijesc - Educaţie pentru sănătate, Editura Aramis 2000.

SCENARIUL ACTIVITĂŢII ONLINE

Copiii vor intra pe platforma Classroom, iar d-na educatoare îi v-a saluta astfel: ,,Buna dimineaţa,
dragile mele albinuţe!’’
Pentru desfăşurarea activităţii online, materialele didactice vor fi pregătite din timp, de acest lucru
s-a ocupat d-na educatoare, care a trimis mesaj părinţilor pentru a-l procura dacă cumva nu au acasă cele
necesare.
D-na educatoare pecizează că astăzi, vor purta discuţii despre situaţia în care ne aflăm şi
importanţa igienei personale pentru a tine departe virusul, care a invadat întreaga omenire. Adresez
următoarele întrebări copiilor: Ce este un virus? De ce este important să ne spălăm pe mâini ori de câte ori
este nevoie? Pe lângă spălatul pe mâini ce trebuie să spălăm noi dimineata? Cum trebuie să fie hainele pe
noi? De ce? Ce trebuie să facem seara înainte de culcare? Este importantă alimentaţia? Ce conţin fructele
şi legumele? Vouă vă plac?
Dupa discuţia purtată cu copiii pe tema igienei personale, rog copiii să meargă la baie şi să
numească obiectele de uz personal ale acestora şi să spună când şi cum le folosesc, apoi îi rog să-şi spele
mânuţele deoarece urmează să meargă la bucătărie.
În bucătărie, copiii urmează să numească fructele ce le au pe masă (mere, pere, banana, struguri,
portocale), se discută despre aceastea, iar apoi, după ce fructele sunt spălate, copiii vor face o salată de
fructe, pe care aceştia le taie bucăţele cu un cuţit de plastic. Părinţii vor da o mână de ajutor la nevoie.
Salata este prezentată la cameră, iar d-na educatoare este încantată la cât sunt de pricepuţi micuţii
şi îi invită să savureze salata făcută de aceştia urându-le ,,Poftă bună!’’
În incheiere, d-na educatoare felicită încă odată copiii, pentru modul în care s-au comportat la
activitatea online şi promite că se vor mai întâlni online în urmatoarele zile cu activităţi şi jocuri la fel de
atractive.

Spălaţi-vă regulat!
Acesta, este un prim sfat.
Viruşii să-i înfruntăm,
Corpul să ni-l îngrijim,
Mâinele să le spălăm,
De multe boli noi să scăpăm.

470 / 586
 ÉTUDE SUR L’IMPORTANCE DES TIC
DANS L’ENSEIGNEMENT/ L’APPRENTISSAGE DU FLE

prof. dr. Purcărescu Oana-Angela,

Colegiul Naţional Pedagogic “Ştefan Velovan”, Craiova.

L’émergence d’Internet a créé des ouvertures sur le monde, modifiant les limites de la situation
traditionnelle d’enseignement/ apprentissage. La socialisation du web a permis une plus grande participation
des apprenants et un changement de la relation enseignant/ apprenant.
L’usage des technologies d’information et de communication (TIC) ont mis à l’ordre du jour
l’apparition de nouvelles pratiques: serveurs web, plateformes, communication synchrones et de nouveaux
outils: vidéoprojecteurs et tableaux interactifs, terminaux mobiles de tous types qui contribuent à la
facilitation de l’acte de formation. Elles possèdent deux grandes possibilités: l’accès de manière délocalisée à
une quantité immense d’informations et la communication à distance qui se fait beaucoup mieux qu’avant.
Évidemment, l’utilisation d’Internet n’est utile que si elle contribue au développement de la
compétence de communication des apprenants.
Dans la classe traditionnelle, le professeur avait un rôle important, toute communication passant par
lui et étant basée sur la question-réponse où l’un des deux interlocuteurs attend une réponse très précise. Or,
la didactique d’aujourd’hui exige des approches actionnelles et interactionnelles, chose stipulée dans le
CECR:
«La perspective privilégiée ici est, très généralement aussi, de type actionnel en ce qu’elle considère
avant tout l’usager et l’apprenant d’une langue comme des acteurs sociaux ayant à accomplir des tâches (qui
ne sont pas seulement langagières) dans des circonstances et un environnement donnés, à l’intérieur d’un
domaine d’action particulier. Si les actes de parole se réalisent dans des activités langagières, celles-ci
s’inscrivent elles-mêmes à l’intérieur d’actions en contexte social qui seules leur donnent leur pleine
signification. Il y a tâche dans la mesure où l’action est le fait d’un ou de plusieurs sujet(s) qui mobilise(nt)
stratégiquement les compétences dont il(s) disposent en vue de parvenir à un résultat déterminé. La
perspective actionnelle prend donc aussi en compte les ressources cognitives, affectives, volitives et
l’ensemble des capacités que possède et met en oeuvre l’acteur social.» 1
Les élèves d’aujourd’hui sont devenus des apprenants digitaux. L’enseignant, à son tour, a changé
son rôle traditionnel, devenant un guide, car la toile détient la totalité du savoir. Le professeur fait les
corrections nécessaires, explique et organise l’activité. Ce rôle exige une bonne formation, la recherche de
tâches intéressantes pour l’apprenant.
L’Enseignement Assisté par Ordinateur (EAO) encourage la créativité, permettant un enseignement
actif.
Il convient d’observer que l’ordinateur ne peut pas remplacer l’enseignant. Son rôle est de diffuser
des informations, des consignes, étant à la fois un instrument de communication. Internet offre multiples
possibilités d’exploitation pédagogique pour la préparation des cours de même que pour l’utilisation en
classe ou l’apprentissage individuel. La tendance du système éducatif dans certains pays est de généraliser
les ressources Internet. Tout d’abord il convient d’envisager les nouvelles conditions d’organisation spatiale
et temporelle exigées par l’introduction de celui-ci.
L’utilisation des technogies nouvelles stimule le développement des habilités intellectuelles comme
la capacité créative de même que le raisonnement. L’acquisition accrue des connaissances contribuent à
l’amélioration des habiletés et des attitudes.
La capacité d’attention est plus grande que celle dont on fait preuve lorsqu’on utilise les méthodes
traditionnelles. Le grand nombre de connaissances acquises de même que l’intérêt suscité par la recherche
sur la toile stimulent la formation des connexions et des idées créatives.
L’utilisation de nouvelles technologies rend possible une collaboration plus intense entre les élèves.
Internet est un bénéfice pour les professeurs offrant une grande diversité de ressources didactiques et
de renseignements obtenus en temps utile, ce qui favorise également la collaboration avec d’autres collègues
et l’élaboration d’activités didactiques utiles aux apprenants.

1
Apud. CECR, p.15

471 / 586
 L’enseignement/ l’apprentissage devient de plus en plus un processus et une recherche continue dont
l’enseignant devient un guide et un animateur. Un autre avantage est celui que les élèves sont impliqués
dans l’utilisation et la gestion de diverses modalités d’évaluation et d’autoévaluation.
Le rôle de l’enseignant est de proposer aux élèves des documents clairs et attrayants, sélectionnés sur
Internet qui soit capable de stimuler, de susciter des motivations individuelles et collectives d’aider les élèves
à comprendre, de les guider sans donner les résultats. Pour éviter la perte de temps, le professeur doit orienter
les élèves vers les sites d’enseignement. Donc, il surveille certains travaux comme la recherche
bibliographique et encourage l’autonomie du travail.
Les technologies d’information et de communication ont également le but d’améliorer le transfert de
ce qui est appris dans d’autres contextes scolaires et extrascolaires.
Il existe en France le Vocabulaire des techniques de l’information et de la communication édité par
Délégation générale à la langue française et aux langues de France (DGLFLF). On y trouve les équivalents
français des termes rencontrés la plupart du temps en anglais.
La plateforme du web pédagogique a réalisé un manuel qui présente la manière de s’enregistrer, de
procéder, d’utiliser le blogue en classe ou la manière d’écrire un article.
Les TIC sont jugés utiles pour certains objectifs pédagogiques importants comme accroître la
motivation à étudier, apprendre aux élèves à devenir autonomes, à travailler à distance, stimuler la curiosité,
acquérir les principes et les fonctionalités de l’informatique.
Les enseignants utilisent les TIC pour chercher de l’information, élaborer des supports de cours et
des exercices. Les élèves sont amenés à les employer pour analyser des informations, exploiter une source
documentaire, débattre, produire un texte, etc.
La principale compétence liée à l’usage des TIC est celle de chercher, suivie par celles d’argumenter,
communiquer, comprendre, expérimenter, analyser, raconter, résumer. Par conséquent, on doit posséder une
bonne maîtrise des stratégies de recherche, du sens critique par rapport aux informations recueillies, une
bonne connaissance de l’expression orale et écrite, permettant une communication correcte de l’information.
L’enseignant aide l’élève à structurer ses demandes de recherche, à comparer les informations,
développant de cette manière son esprit critique et la mentalité de la recherche autonome. Les connaissances
et compétences dans le domaine des TIC s’acquièrent également par l’autoformation. La diffusion des TIC
dans l’enseignement est freinée par certaines difficultés liées à la formation préalable des enseignants,
l’intégration des technologies, le problème assez délicat de compatibilité avec les programmes et les modes
d’évaluation traditionnels des élèves.
Ces obstacles d’ordre matériel, organisationnel, d’expérience, de compétence qui freinent la
diffusion des TIC peuvent être applanis par la collaboration du directeur avec les enseignants et par le travail
en équipe à l’installation des projets collectifs de même que par l’aide offerte par des animateurs
informatiques.
Le professeur doit se familiariser avec les moteurs de recherche et établir la correctitude des
informations qu’on va exploiter parce que Internet n’est pas une bibliothèque structurée. En ce sens, il ne
faut pas surestimer Internet qui n’est pas une source aussi fiable que les ouvrages d’une bibliothèque.
Les compétences techniques qu’on doit transmettre aux élèves sont:
 savoir se connecter aux sites de recherche et formuler la recherche;
 savoir naviguer dans différents sites;
 sélectionner les pages adéquates à la recherche;
 copier ou imprimer l’information trouvée;
 retenir le nom de l’auteur, la date, la source.
Les enseignants doivent avoir une formation appropriée et une vision correcte sur la capacité des
technologies pour améliorer l’apprentissage. Ils doivent dédier assez de temps pour expérimenter tout cela,
ce qui souvent constitue un obstacle.
La recherche de documents sur Internet permet l’acquisition:
 des stratégies de lecture;
 des stratégies d’écoute et de visionnement;
 des stratégies d’écriture comme: prise de notes, reproduction, description, récit, explicitation,
reformulation, synthèse, etc.
 des stratégies d’expression orale comme: poser des questions, échange d’informations, appréciation
des informations, description, explicitation, argumentation, expression des sentiments, etc.
 des stratégies d’apprentissage, des moyens comme: organisation et planification des activités par la
sélection des priorités, des moyens et des ressources;

472 / 586
  souci de la correction;
 la vérification de l’information et des hypothèses;
 la conceptualisation et la réflexion sur le travail réalisé.
En cherchant des informations sur internet de façon guidée ou autonome et les transférant dans des
activités de production orales ou écrites, l’élève développe sa créativité.
L’évaluation doit être réalisée en fonction de la concordance entre les buts de la recherche, la qualité des
informations et l’utilisation de celles-ci.
Dans une première, étape, l’apprenant lit, visionne/ écoute et comprend le contenu des informations.
Ensuite, il se sert de la page d’accueil et finalement réalise la sélection et la réécriture du matériel. La
vérification, la sélection judicieuse des informations, la manière de les inclure dans le travail à faire révelera
la mesure dans laquelle l’apprenant a progressé.
Après avoir réalisé un certain travail, on peut initier une évaluation en proposant aux apprennants de
rechercher d’autres matériaux contenant un lexique approximativement semblable.
Un principe important à appliquer est celui d’implémenter une activité de recherche guidée avant que les
élèves n’acquièrent l’autonomie.
Par le moyen d’Internet, l’élève prend contact avec la culture et la civilisation du monde francophone, ce
qui stimule toute une série d’activités intellectuelles: comprendre, comparer, faire des découvertes, formuler
des hypothèses et développer les habiletés d’interprétation. Les informations sélectionnées renvoient à des
dictionnaires, cartes, autres documents qui facilitent ensuite l’organisation du matériel. Le rôle de
l’enseignant est d’offrir un plan, de les aider à s’exprimer avec leurs propres mots, de préciser les idées et de
les organiser en vue d’obtenir un travail cohérent.
Une règle importante est celle de stimuler la communication entre les élèves au lieu de se contenter de la
lecture, créér une situation de communication qui propose une tâche ayant un déficit d’information qui
détermine une interaction entre les apprenants.
Le travail en groupes favorise la communication, stimulant en même temps les élèves plus lents.
L’enseignant doit limiter le temps de recherche en attribuant une tâche précise, adaptée au niveau des
élèves et tenant compte du rythme de travail. Il ne faut pas négliger le fait que les élèves plus doués réalisent
plus vite leur travail. Dans cette situation, c’est bon de prévoir des sujets supplémentaires pour ceux-ci.
Selon les auteurs du Guide pratique pour les professeurs de français: «les technologies de l’information
et de la communication ont une importance capitale dans l’enseignement d’autant que la vitesse de mutation
des environnements informatiques est plus rapide que la vitesse de réaction du système éducatif.» 2

BIBLIOGRAPHIE

 Anghel, Manuela Daniela, Nicolae, Florentin, Petrisor, Guide pratique pour les professeurs
de français, Pitești, Editura Paradigma, 2007.
 Babin, P., Langage et culture des médias, Paris, Éditions Universitaires, 1991.
 Nica, T., Dincă, D., Multimédia et enseignement de la civilisation, in Multimédia et
enseignement des langues étrangères, Craiova Editura Universitaria, Craiova, 1998.
 Roman, Dorina, La didactique du français langue étrangère, Baia Mare Editura Umbria,
1994.

2
Manuela-Delia, Anghel, Nicolae-Florentin Petrescu, Guide pratique pour les professeurs de français, Pitești, Editura
Paradigma, 2007, p.97.

473 / 586
 ACTIVITĂȚILE ARTISTICO-PLASTICE, MODALITATE DE ÎNSUȘIRE
A ELEMENTELOR GRAFICE LA COPIII CU CES
Prof. Radu Ioana

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Mihălceni

Prin natura meseriei noastre, ceea ce facem trebuie să vină din suflet. Dacă suntem cu mintea şi
cu sufletul deschise, toate provocările pe care le întâlnim, vor avea finalitatea dorită măcar pe jumătate
dacă nu chiar pe deplin.
Se spune că fiecare copil este un univers, iar profesorul trebuie să fie atent în lucrarea de
modelare și de cizelare a acelui copil, deoarece poate să facă din el un exemplu pentru ceilalți în viață sau
poate să-i distrugă valorile, încrederea în sine, încrederea în ceilalți gradul de socializare…
Ca în orice lucru pe care îl facem pentru prima dată, există un risc pe care ni-l asumăm şi emoţia
că e posibil să nu obţinem rezultatul scontat. Dar dacă nu încerci nu poţi spune că acel lucru este posibil.
Alături de celelalte tipuri de activități și cele artistico-plastice ca și exercițiile grafice se bucură de
importanță deosebită, întrucât pregătesc mâna copilului pentru scris și totodată dezvoltă acuratețea, gustul
estetic, creativitatea, spiritul de independență ale copilului.
Preocupându-mă să pregătesc copilul, am avut în vedere că mușchii mici ai mâinii lui nu sunt
suficient dezvoltați și ca urmare, copilul execută cu multă stângăcie unele mișcări care necesită precizie.
De asemenea, am acordat atenție deosebită și ținutei copilului: corpul să fie drept sau ușor aplecat înainte;
capul ținut în prelungirea liniei corpului; poziția coatelor să fie așezate la unu-două palme distanță de
corp, trebuind să favorizeze căderea umerilor, cotul servind drept punct de sprijin.
Însușirea elementelor grafice am început să o realizez cu observarea mediului, a naturii, a
formelor geometrice; am continuat cu desfășurarea activităților practice de modelaj, de confecții, în care
copii și-au format anumite deprinderi practice, și-au însușit unele noțiuni despre poziția și forma liniilor.
Privind de exemplu, stâlpii de electricitate, iarba, tulpinile florilor, firele de iarbă, trunchiul copacilor,
scăndurile de la gard etc., au constatat că pozițiile lor sunt verticale (,,drepte”), orizontale (,,culcate”) sau
oblice (,,aplecate”).
Pentru consolidarea cunoștințelor, am dat copiilor, bețișoare lungi și scurte, în culori variate,
boabe, creioane colorate, fâșii de hârtie de diferite mărimi și culori, plastilină, din care ei au redat
imaginile diferitelor obiecte, observate denumind poziția liniilor trasate.
În vederea obiectivului propus, am planificat activitățile de modelaj în concordanță cu exercițiile
grafice. Copiii au făcut din plastilină forme și figuri despre care au învățat sau care urmau să le învețe în
orele de desen sau în exercițiile grafice. Astfel, am cerut copiilor să modeleze o mulțime de bastoane,
introducând o combinație nouă și anume: după modelare să le așeze pe bucăți de carton primite odată cu
plastilina; vertical și la distanțe egale pentru a forma un gard simplu. În vederea învățării tehnicii de
trasare a liniilor verticale, orizontale, oblice, am dat copiilor bețișoare colorate, pe care copiii le-au așezat
în moduri diferite, realizând construcții simple, după care au trecut la îmbinarea unor imagini. Aceasta au
realizat-o gradat în funcție de cunoștințele asimilate anterior.
În pregătirea copiilor pentru realizarea exercițiilor grafice am început cu dactilopictura. Am
obijnuit copiii mai întâi să puncteze cu degetul înmuiat în culoare o suprafață plană la intervale succesive,
apoi să târască degetul, trasând diferite linii, după care copiii au realizat mărgele mari și mici, au colorat
suprafața cercului, de la interior spre exterior și invers, continuând cu frimituri pentru păsări, mingi, bile.
Cu creioane colorate au trasat linii în diferite sensuri, realizând astfel ,, Drumul melcului”, ,, Ghemul
pisicii”, ,,Gărduțul”, ,,Drumul spre bunica”etc.
După un număr de ore am solicitat copiii să realizeze într-un spațiu dat, linii verticale, orizontale
și oblice, pe căt posibil egale între ele. Avănd în vedere experiența redusă a copiilor, am hotărăt să le dau
să lucreze cu puncte de sprijin. Astfel pentru perie, pieptăn, mătură, au desenat căte două imagini, la
prima imagine le-am făcut puncte de sprijin și le-am cerut copiilor să traseze din fiecare punct câte o linie

474 / 586
verticală; am trecut apoi la a doua imagine pe care am efectuat-o liber, fără puncte de sprijin, realizând
,,Zidul de cărămidă”, ,,Zidul de pietre”.
Mai tărziu sarcinile privind pregătirea pentru scris sunt mai complexe și se introduc elemente noi.
Pornind de la ideea că exercițiile grafice și activitățile artistico-plastice contribuie la formarea raportului
dintre două sau mai multe mărimi variabile, reprezentări ce stau la baza scrisului, am acordat mare atenție
efectuării corecte a elementelor grafice, păstrând raportul dintre mărimi.
La orele de desen am repetat semnele grafice prin diferite modalități: copiii au decorat rochițe,
trasănd linii curbe și forme semicirculare, egal așezate deasupra și dedesuptul unor linii drepte cu sprijin
de puncte, urmărind ca linia să aibă trăsături continue. Astfel am urmărit dezvoltarea gustului estetic, a
dragostei pentru arta populară; copiii au fost antrenați în efectuarea unor semne grafice dezvoltând
creativitatea și contribuind la pregătirea pentru scris
Învățând scrierea buclelor, deasupra și sub rănd, copiii învață procesul de scriere a literelor B, P,
H, J, D. Linia curbă închisă sub formă de oval pregătește copiii pentru învățarea scrierii literelor o, g și a
cifrelor 9,6,0. Pentru a da activității un caracter distractiv am folosit, de fiecare dată, alt instrument,
aceasta pentru evitarea apăsării și încordarea obositoare a mușchilor.
Pe lângă însușirea unor deprinderi tehnice și grafice de realizare a grafismelor, în activitatea
copilului am încercat să imprim un anumit ritm de executare al literelor printr-o deplasare cursivă și
regulată a mâinii în timpul scrisului, fără a mișca întregul braț, caietul sau masa.
În jocurile și activitățile desfășurate am avut posibilitatea să cunosc îndeaproape ceea ce-i
interesează, unde au întâmpinat greutăți și care semn grafic a fost mai dificil, procedând asfel am știut
unde trebuie să insist și cu cine trebuie să desfășor muncă individuală.
Chiar dacă ritmul de formare a deprinderilor de a realiza semnele grafice diferă de la un copil la
altul, ne permite să abordăm metodee și procedee corespunzătoare pentru fiecare astfel încât scrisul să fie
o marcă a respectului fiecărei personalități, iar învățarea lui să constituie, alături de competențele
procesului instructiv-educativ, un act de patriotism atât din partea noastră, a celor ce-l predăm cât și din
partea celor ce și-l însușesc.
Copilul e mai întâi copil. Trebuie să rezistăm tentaţiei de a ne concentra pe deficienţa copilului şi
de a o aborda încercând să «reparăm» ceea ce e stricat. Din păcate, nu întotdeauna o dizabilitate poate fi
remediată, dar putem lucra în sensul de a oferi copilului şansele pentru a face ce/cum poate mai bine,
integrându-l în toate activităţile la care alţii pot participa. De asemenea, este foarte important să ne
concentrăm pe ceea ce poate face copilul, şi nu pe neputinţele sale.
Dacă suntem dispuşi să acceptăm provocările cu sufletul deschis, de multe ori rezultatele obţinute
vor fi peste aşteptări şi ne vor surprinde plăcut, iar dacă stă în puterile noastre să ajutăm, să o facem !

475 / 586
 DESENUL –MODALITATE DE COMUNICARE

STUDIU DE SPECIALITATE:

Prof. Inv.Prescolar Raduca Magdalena

G.P.N.Novaci

Desenul este o modalitate de comunicare ce permite copilului sã exprime prin imagini ceea ce
este dificil de surprins în cuvinte, sã dea sens lumii sale interioare, sã vorbeascã celuilalt, siesi, sã-si
descopere în concretul desenului propriile trãiri afective. Prin limbajul liniilor, al culorilor, al semnelor
grafice, desenul si pictura exprimã perceptiile, reprezentãrile, emotiile, cunostintele receptate din
diferite surse. Utilizând acest limbaj, copilul recreeazã un univers care l-a impresionat (un obiect, un
personaj, un animal), se contopeste cu acest univers.
La 3-4 ani desenul este linear, presupune un numãr mic de elemente compozitionale,
neorganizate într-un ansamblu compozitional, în general din aceeasi categorie. Fluiditatea si
flexibilitatea sunt scãzute, coloratia este neomogenã, depãseste liniile contururilor si se face cu una,
douã culori.Spre 5-6 ani, creste numãrul elementelor compozitionale, acestea se diversificã categorial,
apar detaliile, începe sã fie sugeratã miscarea. Elementele compozitionale, dispuse în mai multe
planuri, se organizeazã în ansambluri coerente, în jurul unei teme impuse sau alese. Cel mai des
întâlnite sunt urmãtoarele elemente: omul, casa, cerul, soarele, plantele, animalele. Prezenta lor se
datoreazã si faptului cã sunt si simboluri de securitate paternã si maternã, dar mai ales faptului cã
reprezintã primele obiecte ale cunoasterii imediate, nemijlocite, primele obiecte ale spatiului cognitiv.
Sunt utilizate mai multe culori cu îmbinãri originale si cu intentionalitãti estetice.
Caracteristicile desenului pe baza cãrora putem încerca sã descifrãm trãirile copilului sunt:
trasajul liniilor, culorile folosite, geometria formelor, tema abordatã, persoanele prezente în desen, etc.
Un copil timid, timorat, fãrã încredere în sine are tendinta de a trasa linii subtiri, slabe, sterge
mereu, corecteazã sau este dezamãgit de estetica desenului, comentând pe tema nepriceperii sale.
Agresivitatea se traduce prin linii puternice, groase, cu riscul de a gãuri hârtia. Liniile de intensitate
medie caracterizeazã copilul echilibrat. Desigur se tine cont si de starea de moment a copilului.
Mãrimea personajelor vorbeste despre importanta acordatã acestora, în mod negativ sau
pozitiv. Un personaj urias desenat poate simboliza admiratia pe care o poartã persoanei, respective
mãsura în care se teme de ea.
Modul în care sunt utilizate culorile poate da un aspect vesel sau deprimant desenului în
ansamblu, pe baza cãruia putem aprecia starea sa afectivã. Copilul extravertit foloseste o paletã largã
de culori luminoase, cel introvertit se limiteazã în general la 2-3 culori. Copilul optimist va folosi
culori vii si deschise, spre deosebire de cel trist, deprimat, care va opta pentru culori închise, fãrã viatã.
Pentru a începe analiza desenului, trebuie sã împarti simbolic foaia în patru pãrti egale
(Grünwald-Koch). Partea inferioarã este legatã de nevoile primare din viata de zi cu zi si exprimã
materialismul, concretul, activitãtile. Partea superioarã a foii corespunde idealurilor, viselor,
imaginatiei, spiritualitãtii. Pãrtile din stânga si din dreapta sunt legate de gesturile pe care le face
vizavi de el si de ceilalti, de comunicare, de relatii. Partea stângã evocã trecutul, ezitãrile, protectia
sinelui si indicã natura relatiei sale cu mama (fie cã mama este realã sau simbolicã). Latura dreaptã a
foii tine de viitor si de necunoscut, de capacitatea de initiativã, de relatia cu tatãl si de modul în care se
raporteazã copilul la autoritate. Dacã îsi concentreazã desenul pe partea dreaptã, înseamnã cã este în

476 / 586
cãutarea unui sprijin, a sentimentului de sigurantã oferit de mamã. Unele dintre elementele foarte
relevante pentru cunoasterea psihicã a copilului, pe care le-am întâlnit pe parcursul anilor sunt:
1) Omisiunile - lipsesc din desen pãrti importante care, în mod normal, ar trebui sã aparã, dar
copilul le scoate din dorinta lui intimã ca acele lucruri, persoane sau situatii sã nu fi existat
în viata lui. Aceasta aratã efortul copilului de a face fatã unei probleme interioare
amenintãtoare.
2) Falsele erori - acestea au cea mai mare valoare diagnosticã. Copiii încep sã deseneze ceva,
mâzgãlesc peste ceea ce au desenat si spun „am gresit”. Întrebati despre acea gresealã, ei
spun cã de fapt nu era o gresealã, dar s-au rãzgândit pentru cã situatia era foarte dureroasã
pentru ei.
3) Utilizarea spatiului - de obicei, foaia de desen este folositã într-un mod echilibrat. La unii
copii, însã desenul este înghesuit în marginea de jos sau împãrtit în douã – foarte sus si
foarte jos – mijlocul foii rãmânând liber. Mental pãstreazã legãtura cu viata de dinainte si
nu se poate adapta.
4) Spatiile închise - figuri umane, case, apar încercuite, închise într-un fel nepotrivit. Uneori
spatiile închise sunt date de zig-zaguri fãcute peste desen, ca un plic. Acestea evidentiazã
sentimentul de nesigurantã în familie, oprimarea, îngrãdirea libertãtii personale minime de
cãtre pãrinti posesivi, agresivi.
5) Disproportia elementelor - a) foarte mare - un om cât toatã foaia, dar cu mâini si picioare
foarte scurte. Aceasta exprimã un nivel de aspiratie exagerat, impus din afarã de cãtre
pãrinti, care devine sursã de stres pentru copil; el se simte amenintat de posibile esecuri, de
cerinte la care sã nu facã fatã.
b) foarte mic - unele pãrti din desen au dimensiuni normale, iar altele neobisnuit de
mici. Acestea indicã dorinta intimã a copilului ca acel lucru sã nu existe, fiind deranjant,
chiar traumatizant pentru el.
Astfel au apãrut mai multe teste care au la bazã desenul ca tehnicã proiectivã: testul casa,
testul arborelui, testul persoanei, testul familiei (HTP: house-tree-person).
Testul de desen se numãrã printre cele mai rãspândite si aplicate tehnici proiective, datoratã
avantajelor certe: economie de timp, de mijloace materiale, diversitatea informatiilor obtinute care pot
acoperi întregul sistem psihic, de la comportamentul direct observabil pânã la conflicte si traume
infantile.

Bibliografie:

Bârlogeanu Liliana, Cum evolueazã copiii în clasele primare, Carminis, Pitesti, 2008
Rafailã Elena, Evaluarea creativitãtii la vârsta prescolarã, Aramis, Bucuresti, 2002
Silvestru Patita, Dincolo de oglindã, Ion Creangã, Bucuresti, 1988
Bulboacã Madlena, Stimularea inteligentelor multiple ale copiilor si adultilor, Servo-Sat,
Arad, 2005

477 / 586
 UTILIZAREA RESURSELOR TIC ÎN EVALUARE

Prof. ing. Raicea Alice-Renate

Liceul Tehnologic "Dinu Brătianu" Ştefăneşti, jud. Argeş

Potrivit specialiştilor, există la ora actuală zece tendinţe în domeniul educaţiei:

1. Cloud computing – presupune o reţea imensă şi complexă de servere care furnizează utilizatorilor
spaţiu de stocare, putere de calcul sau programe prin intermediul unor dispozitive uzuale de navigare web.
Astfel, investiţiile costisitoare în aparatură şi personal IT vor putea fi eliminate, cu avantaje enorme
pentru educaţie datorită accesibiltăţii sporite la informaţii. Marea provocare pentru elevi va fi permanenta
conectivitate pentru a accesa fişierele din reţeaua de tip „cloud”.
2. Dispozitive personale de calcul – tendinţa actuală în toate şcolile lumii este aceea de a oferi fiecărui
elev un aparat de informare şi de a crea medii de învăţare care presupun accesul la tehnologie. Toate sălile
de clasă ar trebui să fie pregătite pentru această schimbare, fie că vorbim de un laptop, un computer sau
de un smartphone.
3. Învăţarea mobilă – telefoanele de tip „smartphone” sunt accesorii indispensabile atât elevilor, cât şi
profesorilor, întrucât aceste dispozitive mobile au acces la Internet şi capacităţi de calcul. În curând,
acestea vor înlocui computerele personale din sălile de clasă.
4. Învăţarea permanentă – dezvoltarea infrastructurii de conectivitate şi reducerea preţurilor
computerelor va determina sistemul de învăţământ de pretutindeni să îşi dezvolte capacitatea de a oferi
oportunităţi de învăţare pentru elevi „oriunde şi oricînd”, modificând lecţia tradiţională de 50/ 45 de
minute. Pe lângă aparatură şi acces la Internet, e nevoie de tutori sau de profesori virtuali, de resurse de
învăţare avansată în ritm propriu.
5. Jocurile – Organizaţiile americane PEW INTERNET şi LIFE PROJECT pentru Horizon Report au
descoperit că jocurile în reţea sau online, ca parte importantă avieţii tinerilor, oferă oportunitatea de
interacţiune socială şi de angajament civic. Succesul programelor bazate pe participarea activă,
interacţiune şi stimulente au demonstrat că jocurile educative atrag interesul şi atenţia elevilor.
6. Învăţarea personalizată – Sistemele educative vor folosi tehnologia pentru a înţelege mai bine nivelul
de cunoştiţe al elevului şi se va adapta atât lacunelor de învăţare, cât şi diverselor stiluri de învăţare.
Astfel, predarea la nivel mediu, accesibilă tuturor elevilor din clasă, va fi înlocuită cu adaptarea
conţinutuli şi prezentarea informaţiilor pe baza nevoilor individuale ale elevilor, fie că ei sunt foarte slabi
sau foarte buni.
7. Redefinirea spaţiilor de învăţare – presupune regândirea spaţiilor de învăţare cu scopul de a favoriza
colaborarea, disciplina şi implicarea elevilor. De la clasa cu cele 15 bănci aranjate pe trei rânduri s-a
trecut şi se trece la clase luminoase, cu mese circulare, într-o sală de curs.
8. Schimb de conţinut între profesori – Profesorii şi-au format reţele în care identifică şi creează resurse
de învăţare care sunt eficiente la clasă. Ei editează, adaugă sau personalizează anumite materiale, astfel
încât elevii primesc informaţii care corespund stilului şi ritmului de predare al cursului. Resursele
educaţionale completează astfel manualele oficiale şi, uneori, le pot înlocui.
9. Potofoliul de evaluare – Este, de fapt, o colecţie de informaţii utile în procesul educaţional cu ajutorul
cărora profesorii vor rezolva lacunele elevilor şi vor personaliza conţinutul metodelor pedagogice folosite.
Evaluarea cunoştinţelor elevilor se va face pe baza testelor, mai dese, în defavoarea examenelor, mai rare.
Lucrările vor fi adunate într-un portofoliu online care permite autoevaluarea şi evaluarea de către profesor.
10. Profesori-mentori – Rolul profesorului se schimbă. El nu va mai fi cel care „ştie tot”şi trebuie
ascultat orbeşte. El este managerul care ghidează elevul în procesul individualizat de învăţare. El
identifică resursele de învăţare, creează colaborări şi consiliază, oferă ajutor, atât în timpul celor 50/45 de
minute la clasă, cât şi în afara ei. Totul depinde de factorul uman şi de dorinţa profesorului de a deveni
inovativ.
Integrarea tehnologiilor informatice şi de comunicare în procesul de predare-învăţare-evaluare a
devenit deci o necesitate a zilelor noastre. Ultimii ani au adus o adevărată revoluţie conceptuală în
educaţie, tehnologiile informaţiei şi comunicării, devenind un mediu pentru învăţare în general, pentru
toate disciplinele din curriculumul şcolar.
Adaptarea la cerinţele societăţii bazate pe cunoaştere solicită profesorilor să regândească
parcursul educaţional al tinerilor de azi, permiţându-le acestora să exploreze noul, să rezolve probleme
prin intermediul propriilor activităţi de cercetare/investigare, să relaţioneze cu ceilalţi în diferite medii
culturale şi sociale, să exprime opinii/ păreri argumentate. Tehnologiile de informare şi comunicare sunt
acum o parte integrantă a procesului de socializare.

478 / 586
 Pot fi amintite aici câteva dintre avantajele utilizării TIC:
 Dezvoltarea capacităţii de învăţare interactivă;
 Stimularea lucrului în ritmul şi stilul propriu;
 Consolidarea abilităţilor de investigare ştiinţifică;
 Stimularea gândirii logice şi a imaginaţiei;
 Facilitarea accesului la informaţii prezentate în moduri diferite de vizualizare;
 Asigură pregătirea elevilor pentru o societate bazată pe conceptul de educaţie permanentă
(educaţia de-a lungul întregii vieţi);
 În cazul evaluării se elimină subiectivitatea umană. Elevul poate să se autoevalueze. Este redusă
starea de stres şi emotivitatea elevilor, etc.
Deşi avantajele utilizării TIC în educaţie sunt numeroase, elevul trebuie învăţat să folosească
calculatorul şi informaţiile furnizate de acesta în strânsă legătură cu societatea în care trăieşte, într-o gamă
largă de domenii, în situaţiile reale.
În prezent, există o serie de programe ce pot fi utilizate cu succes în activitatea de realizare a
instrumentelor de evaluare: Quiz Faber, Quizlet, Hot Potatoes, VUE, etc.
În imaginea următoare sunt prezentate diferite programe şi tipurile de evaluare pentru care pot fi
folosite cu rezultate foarte bune.

Quiz Faber este un generator de teste cu şase categorii de itemi.

Un alt generator de teste cu mai multe categorii de itemi este Hot Potatoes.

Quizlet este un generator de activităţi interactive ce poate fi utilizat cu succes în evaluarea

formativă şi formatoare.
VUE este un program prin care se pot realiza hărţi conceptuale ce poate fi utilizat în toate
activităţile de predare-învăţare-evaluare.

479 / 586
 Câteva dintre limitele utilizării calculatorului în procesul de predare-învăţare-evaluare sunt:
 Utilizarea la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit, a calculatorului în timpul
lecţiei duce la plictiseală, monotonie, ineficienţa învăţării prin neparticiparea unor elevi la lecţie,
nerealizarea obiectivelor lecţiei şi poate produce repulsie faţă de acest mijloc modern de predare-
învăţare-evaluare;
 Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilităţilor practice, de calcul şi de
investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane. De asemenea, individualizarea excesivă a
învăţării duce la negarea dialogului elev-profesor şi la izolarea actului de învăţare în contextul său
psihosocial;
 TIC nu trebuie să fie doar un instrument pentru a prezenta conţinuturile existente într-o altă
manieră, trebuie să ducă la modificarea modului de gândire şi stilului de lucru la clasă atât al
profesorilor, cât şi al elevilor. Utilizarea TIC nu trebuie să devină o obsesie. Pentru fiecare elev
trebuie găsite metodele pedagogice adecvate în fiecare caz în parte, iar acestea pot include, în mai
mare sau în mai mică măsură, instrumentele TIC.
Trebuie, deci, să îmbinăm metodele clasice de predare, învăţare, evaluare (cretă, tablă şi burete,
lucrul cu manualul, rezolvarea de probleme şi efectuarea experimentelor reale etc) cu metode moderne ce
utilizează TIC. Care ar fi procentul optim de utilizare a TIC în educaţie?

Bibliografie

1. Camelia Ghețu, Tatiana Gheorghiu "Dezvoltatori de instrumente de evaluare [MODUL 3-suport

de curs], program de formare C" , Bucureşti, 2012
2. Giovana Stănică - Tutoriale activităţi interactive de evaluare - You Tube, 2013
3. Ciolan, L. Învăţarea integrată - fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Bucureşti:
Editura Polirom, 2008.
4. Manolescu, M. Evaluarea şcolară. Bucureşti: Editura Dimitrie Bolintineanu, 2002.
5. Nicoleascu, B. Noi, particula şi lumea. Bucureşti: Editura Polirom, 2002.

480 / 586
 SERBĂRILE DIN GRĂDINIŢĂ – MIJLOC DE DEZVOLTARE ȘI
VALORIFICARE A APTITUDINILOR ARTISTICE

Prof. Inv. Preşc Roşescu-Boboc Ionela

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor,

pentru cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la organizarea
raţională şi plăcută a timpului liber .
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul educatoarei de a atrage micii
preşcolari în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de
învăţământ şi să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei
integrării sociale .
Există momente în viaţa personală a copiilor preşcolari care sintetizează în ele amintiri
dragi. Aceste momente trebuie săle disociem de șirul clipelor obișnuite, spre a investi o frumusețe
care să le confere o prezenţă luminoasă în viaţa de zi cu zi, printre care se numără și serbările, cu
un farmec aparte.
Scena creează copiilor posibilitatea de a-și manifesta din plin aptitudinile individuale ale
personalității lor. Aceasta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activitățile artistice și
oferă prilejul de a valorifica unele aptitudini şi de a recita expresiv, de a cȃnta melodios, de a
dansa elegant, grațios etc. Interesele și aptitudinile le vom dezvolta în strânsă legătură cu celelalte
procese și însușiri psihice ale copiilor: gândirea, limbajul, atenția, memoria, voință etc. Că să
poată da replica într-o sceneta, copiii își pun în activitate gândirea și fac asociații intre obiectele
ce-i înconjoară, își însușesc expresii noi, memorează ceea ce trebuie să reproducă, iar conținutul
acestora le formează sentimente și trăiri morale. Activitățile artistice, oricum s-ar structura și
ierarhiza, vizează în ansamblu problema valorificării înclinațiilor artistice ale copiilor, cu condiția
că acestea să fie bine organizate și cu un conținut adecvat vârstei lor
. Un loc important îl ocupă dansurile tematice sau tablourile coregrafice, pe care copiii cu
un simt ritmic mai dezvoltat le prezintă în cadrul serbărilor. Serbările sunt evenimente deosebite
care încununează activitatea din timpul unui trimestru sau al unui an scolar, că de exemplu
sceneta anotimpurilor. Prin conţinutul şi încărcătură emoțională pe care o declanșează serbările au
un rol eduativ deosebit.
Pentru că o manifestare artistica să-și manifeste scopul , educatoarea trebuie să aibă în
vedere următoarele: pregătirea artistică la un nivel corespunzător al repertoriului; pregătirea
organizatorică( popularizarea acţiunii, asigurarea ţinutei vestimentare a copiilor, crearea unui
decor adecvat). Este foarte important că pregătirea serbării să nu se facă într-un timp scurt și mai
ales să nu afecteze timpul destinat altor activități comune. Pregătirea unei serbări se realizează în
modul cel mai potrivit în felul următor: poeziile, cântecele și dansurile populare sunt incluse în
planificarea educatoarei și predate în cadrul activităților comune, apoi repetate în timpul
activităților alese. Un timp munca se desfășoară individual, mai ales pentru testarea aptitudinilor
și înclinațiilor artistice.
Din varietatea serbărilor organizate cele mai frecvente sunt : Serbarea Iernii, Sosirea
Primăverii, Sfârșit de an scolar, Carnaval etc. , și sunt prilejuri în care copiii prezintă programe
culturale, fiind momente care le vor rămâne adânc întipărite în memoria și viață lor.
Programul unei serbări trebuie să cuprindă acele poezii, cântece, scenete care au o valoare
artistica mai mare și care datorita acestui fapt declanșează impresii și emoții estetice mai

481 / 586
puternice. Montajele literar- artistice se pregătesc cu grija de către educatoare, stabilind genericul
unui montaj, cautandu-se versurile și cântecele adecvate, de autori consacrați.De asemenea este
important că în selecționarea textelor să se tina cont de întinderea acestora, în funcție de
posibilitățile particulare și de vârstă a copiilor participanți la serbare. Reușită unei serbări este
rezultatul unei bune pregătiri, asigurarea unei atmosfere calme și liniștite în timpul desfășurării
acesteia
Serbarea de sfârșit de an scolar constituie de fapt o evaluare a aptitudinilor și înclinațiilor
artistice dobândite și dezvoltate în cursul anului. Serbările din grădiniță ocupă un loc important în
activitatea instructiv- educativa, ele vizând nu numai depistarea și dezvoltarea aptitudinilor, ci și
valorificrea potenţialului creativ al copiilor. Serbările din grădiniță, activitățile artistice în general
sunt un altfel de joacă, o joacă a „ micilor actori ”, o joacă în care copilul respiră, se simte altfel,
satisfacţia ce se citește pe faţa lor cu ocazia interpretării unor roluri sau cu prilejul, recitărilor.
Viață afectivă la vârstă infantilă constituie temeiul viitoarei personalități.
A te concentra asupra ei, a mecanismelor proprii de funcţionare constituie, de fapt, esență
activității instructiv – educative a educatoarei în gardinita de copii, barometrul de apreciere a
eficienţei acestei munci, chiar daca roadele ei vor fi culese nu imediat, ci în timp, uneori de-a
lungul întregii deveniri umane.

Bibliografie:
• Dumitru G, Novac .C, Mitracche .A, Ilie .V, Didactica activităţii instructiv-educative pentru
învăţământul preprimar. Craiova. Editura Nova.
• Mangri. F, Elisei. E, Dorobeti.T, Bucovală .G, Experienţe didactice şi pedagogice de succes,
Editura Poarta Albă , 2010
• Revista "Invăţământul preşcolar" 1-2 2000
• Revista "Invăţământul preşcolar" 1-2 2008

482 / 586
 ROLUL JOCULUI ÎN ÎNSUȘIREA NUMERAȚIEI

Profesor învățământ preșcolar Rusu Liliana

Grădinița cu Program Normal”Dumbrava Minunată” Dumbrăveni

1.1.Fundamente teoretice ale jocului.Jocul și particularitățile sale.

În contextul precizărilor din cadrul literaturii pedagogice, jocul reprezintă o formă de activitate
atractivă și accesibilă, practicată la orice vârstă, prin intermediul căreia persoana participant își exersează
competențe cognitive, afective, volitive, atitudinale și sociale. Jocul sau activitatea ludică este
recunoscut(ă) drept activitate fundamentală, alături de muncă, învățare și creație între care, de altfel se
întind multe punți de legătură. El a existat încă de la începuturile omenirii, fiind, în cea mai mare măsură
o creație a copiilor transmisă ca un veritabil folclor al jocului. Istoria jocului ne arată că multe jocuri
practicate de copiii de astăzi erau cunoscute de copiii Romei sau Chinei antice. Geografia jocului ne arată
că unele jocuri sunt practicate aproape identic în toată lumea, în culturi diferite. Numeroase teorii ale
jocului încearcă să explive acest fapt accentuând pe funcția de relaxare a jocului, iar altele privesc
jocul ca pe o eliberare de constrângeri …,”dar jocurile pot cere constrângeri și respectare de reguli
stricte”. (Horațiu,Catalano,Ion,Albulescu(2019),Didactica jocurilor). Dintotdeauna, jocul a fost
considerat o activitate specific umană, menită să transforme realitatea în plan imaginar, o activitate
practicată benevol , în vederea satisfacerii unor trebuințe personale.
1.2.Forme și tipuri de joc specifice vârstei preșcolare.
Jocul și dispoziția de joc definesc de fapt copilul care are capacitatea de a transforma orice
activitate în joc. Ca urmare, la această vârstă, jocul îmbracă forme spontane similar cu jocuri
consistente,de durată și complexe cum sunt:jocurile de creație și jocurile cu roluri. Activitățile ludice la
această vârstă sunt amplificate odată cu integrarea copilului în mediul educațional al grădiniței . Spațiul
grădiniței și Curiculum-ul actual sunt proiectate ca să susțină diferite forme de joc:jocul liber,jocul de
rol,jocul de construcții, jocul de mișcare. Focalizarea pe învățare a programului educațional îi conferă
jocului forme structurate,direcționate și orientate deliberat spre finalități formative,de tipul jocului:
didactic, execițiu, concurs, logico-matematic, de imitație,senzoriale,de mișcare,de masă.
1.3.Centrarea pe învățare și facilitarea învățării prin joc.
Implicarea activă a copiilor în învățare presupune angajarea directă, fizică și mentală în activitate.
Copiii mici devin activi în procesul de cunoaștere și explorare a realității atunci când au o stare generală
pozitivă, se simt în siguranță, valorizați, încurajați sunt motivați să exploreze, se bucură de succesul în
învățare, primesc sprijin și stimulare din partea educatoarei. Asigurarea stării de bine, a relației de
încredere și a stimei de sine pozitive este o responsabilitate a cadrului didactic. Educatoarele pot proiecta
implicarea activă a copiilor în învățare asigurând un anumit grad de personalizare a situațiilor create.
Fiecare categorie de jocuri exersate în perioada preșcolarității poate deveni un context integrator
pentru activarea, antrenarea unei varietăți de funcții cognitive, emoționale, comportamentale.Astfel copiii
aflați în situații de joc își exersează prin interacțiunea cu participanții al joc ,cu jucăriile și cu sarcinile de
joc :
 Capacități senzoriale:discriminează formele,culorile,
 Motricitatea fină ;
 Simțul echilibrului și mișcările;
 Limbajul;
 Afectivitatea și comportamentul social;
 Operațiile și procesele cognitive:percepția detaliilor,memorarea, sortarea,clasificarea
simultană și complexă după mai multe caracteristici, numărarea și recunoașterea cardinalului

483 / 586
mulțimilor,comparația,gândirea simbolică,analitică, rezolvarea de probleme și luarea de
decizii,inteligența spațială.
II.1. Particularități ale procesului de formare a reprezentărilor și conceptelor de
număr/numerație la copiii preșcolari:
Numărul și numerația reprezintă abstracțiuni care se formează pe baza analizei proprietăților
spațiale ale obiectelor și a clasificărilor. Noțiunea de mulțime joacă un rol unificator al conceptelor
matematice , iar numărul apare ca proprietate numerică a mulțimii. Numărul și numerația sunt rezultatul
analizei și sintezei efectuate pe diverse nivele asupra obiectelor. Numerația necesită o perfecționare a
mecanismelor analitico-sintetice implicate ăn percepție,reprezentare și conceptualizare.Numai după ce se
percepția global -sincretică a realității este depășită și se ajunge la o percepție diferențiată, apare
posibilitatea constituirii treptate a operației numerice și a generalizării numerice la nivelul frmal de
conceptualizare a numărului natural.La vârsta de 3-4 ani numerația are caracter concret și analitic –
numărul este socotit ca o simplă însușire a obiectelor pe care le desemnează în procesul
numărării,preșcolarii confundă numărul cu însuși procesul numărării.În acest caz numărul numește locul
în șirul numeric ,este înțeles ca însușire a obiectului,procesul de formare în plan cognitiv nu este încheita
și relevă dificultățile de sinteză în gândirea copilului.Esența noțiunii de număr o constituie tocmai
aspectul cantitativ care caracterizează mulțimile.Copilul nu are formată capacitatea de a sesiza acest
aspect al mulțimii,Atunci când copilul ajunge să sesizeze raportul dintre mulțime și unitate,numărul
dobândește caracter sintetic și desemnează o proprietate de grup,ceea ce semnifică dobândirea capacității
de sinteză.În formarea unui număr sunt implicate atât analiza prin activitatea practică cu obiecte în
procesul numărării,cât și sinteza, în reprezentarea mulțimii ce înglobează obiectele numărate.Conceptul
de număr este format și considerat însuțit dacă se percep raporturi reversibile de asociere a numărului la
cantitate și invers..
II.2.Însușirea numerației prin joc.
Coroborând principiile enunțate mai sus în demersuri menite să faciliteze învățarea numerației
prin joc vom ilustra în continuare câteva exemple teoretice și practice de jocuri ce pot fi utilizate la grupă
în scopul precizat în atât în cadrul activităților pe domenii experiențiale,ci și în cadrul jocurilor și
activităților alese-jocuri pe centre de interes. Jocul didactic face parte din categoria jocurilor de stimulare
intelectuală –este un tip de joc utilizat frecvent , datorită multiplelor valențe ale acestuia, atât în planul
achizițiilor ,cât și sub aspectul celor de factură intelectuală. Jocul didactic este o formă de activitate
accesibilă copilului prin care se realizează o parte din sarcinile instructiv-formative ale activităților pe
domenii experiențiale.Acest tip de joc este intens valorificat din punct de vedere pedagogic în intenția de
a imprima demersului didactic atractivitate și dinamism.
Jocurile şi activităţile didactice alese cele pe care copiii şi le aleg din oferta pusă la dispoziție
de educatoare ajutându-i să socializeze să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi
cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris oferă cadrul propice însușii
numeraței. Astfel jocul de rol „De-a magazinul” ce poate fi jucat adesea pe parcursul unui an școlar
indiferent de tema anulă de studiu sub care se derulează un proiect sau variate teme săptămânale:
Fructele și legumele toamnei, Flori, Meserii, Banii... în care copilul „vânzător” are ca sarcină așezarea
grupurilor de obiecte în locurile indicate, verifică totodată şi capacitatea copilului de a se orienta, de a
identifica poziţiile spaţiale și mai ales numerația. Aceste jocuri implică acțiunea de numărare..
Situația de învățare sub formă de joc are un rol important în formarea unor capacități de
identificare și achiziționare a conceptului de mulțime, operație indispensabilă în parcurgerea drumului
obiect_mulțime_număr. Manipularea prin triere a obiectelor este o condiție necesară, dar nu și suficientă
pentru formarea numărului, apoi în însușirea numerației. Folosirea verbalizării, în jocurile de rol unde
copiii manipulează diverse obiecte, constituie un sprijin în fixarea numerației.
Ansamblul activităților de la centrul Știință (capacitatea de discriminare perceptivă a
asemănărilor și deosebirilor dintre obiecte, clasificarea, serierea, conservarea, verbalizarea) sunt situații
de învățare ce orientează sistemul de acțiuni în direcția dobândirii noțiunii de număr, de asimilare a
limbajului specific matematic.

484 / 586
 Operațiile simple ca ordonarea și serierea, nu se pot realiza la vârsta preșcolară decât acțional-
concret, copiii având tendința de a se orienta după stări sau configurări perceptive.
Numărul, sub aspectul său ordinal, exprimă rezultatul acțiunii copilului cu obiecte concrete. De
aceea activitățile de la centrul Nisip și apă, adesea planificate în concordanță cu tema celorlalte activități
din zi, oferă cadrul propice însușirii numerației. Materiale din natură cum ar fi crenguțele pot reprezenta
livada cu un număr de copaci. Scoicile pe nisip, stratul de flori, pietrele, conurile de brad, sâmburii de
prune, aceste materiale pot fi folosite în joaca copiilor pentru a forma mulțimi și a utiliza numerația,
oferind încântare și dezvoltând gândirea critică.
Cu ajutorul materialelor puse la îndemâna lor la centrul Construcții copiii vor reuși relativ ușor
să stăpânească numerația. Se inițiază în acest sens exerciții-joc pentru a descoperi unitatea ca element al
mulțimii. Prin operația de punere în corespondență se asigură intuirea constanței cantității. Se pot concepe
la acest sector situații de învățare cu sarcini de numărare a elementelor unor mulțimi care sunt crescătoare
cu o unitate ( Strada cu clădiri în trepte: Prima casă de pe stradă are un nivel, a doua două nivele...).
Exersarea în permanență în diferite forme,care se combină și se completează în mod logic și
intersant,contribuie la însușirea numerației.
Convinși fiind de faptul că simpla imitație și reproducerea duc întodeauna la pasivitate
intelectuală,am luat în considerare recomandarea făcută de J.J.Rousseau “Apropie-l pe copil de probleme
și lasă-l să răspundă singur”.Astfel am ajuns la concluzia că cea mai eficientă cale de introducere a
copilului i în tainele numerelor este jocul cu componenta sa ludică, prin care copilul este deprins să
opereze cu mulțimi, numere cifre,să alcătuiască el însuși probleme și să le rezolve singur.

Bibliografie:
Ezechil, Liliana, Lăzărescu, Păişi, Mihaela, 2002. Laborator preşcolar, Ghid metodic,
V&Integral, Bucureşti
Horațiu,Catalano,Ion,Albulescu(2019),Didactica jocurilor,EDP,București;
Horațiu,Catalano,Ion,Albulescu et alli(2019),Pedagogia jocului și a activităților ludice,
EDP,București;
Neagu,Mihaela,Georgeta Beraru,(1997),Activități matematice în grădiniță,Polirom,Iași.

485 / 586
 ȘCOALA ROMÂNEASCĂ ÎN PERIOADA PANDEMIEI

Profesor învățământ preșcolar Sandu Angelica

Școala Gimnazială ”B.P. Hașdeu”, Iași

Perioada de pandemie a adus multe schimbări în învățământul românesc, a fost ca o piatră de

încercare pentru toți, atât pentru cadre didactice, cât și pentru elevi și părinți. Profesorii au caracterizat
procesul actual de învățământ în termeni mai blânzi decât elevii. Totodată, sunt și profesori care
consideră că educația online s-a îmbunătățit de la o zi la alta, iar în ciuda provocărilor care au apărut,
s-au făcut eforturi și încercări pentru o educație cât mai bună. Cea mai mare responsabilitate în
perioada de pandemie le-a revenit părinților, au facut eforturi de susținere a activităților educaționale a
copiilor, responzalizându-i prin efectuarea temelor, postarea lor, participarea activă a elevilor la toate
activitățile online prin procurarea de aparatura electronica necesară.
În această perioadă toată lumea a trebuit să-și înbunătățească competențele digitale care este o
componentă esențială în desfășurarea orelor online sau și hibrid. Pentru copii a fost mai ușor deoarece
ei sunt obișnuiți să folosească foarte mult timp tabletele sau telefoanele mobile, dar pentru multe cadre
didactice a fost o plroblema pentru că multi au urmat cursuri de perfecționare pentru a face față
cerințelor noi impuse în perioada de pandemie.
Așteptările legate de implicarea părinților în procesul educațional au crescut în contextul
educației online și hibrid. Mai ales în cazul preșcolarilor și al elevilor din clasele primare, rolul
acestora este esențial pentru îndrumare și sprijin.
În viziunea cadrelor didactice, colaborarea cu părinții din această perioadă a trebuit să fie una
bună și foarte bună.
Învățământul hibrid a fost văzut ca fiind o formă de educație de o calitate mai scăzută și din
cauza distribuirii atenției profesorului între elevii din clasă și cei de acasă. O altă problemă a fost lipsa
unei conexiuni bune la internet la școală și lipsa echipamentelor digitale.
O parte dintre elevi au menționat lipsa unor echipamente digitale necesare pentru transmiterea
orelor din clasă-acasă, pentru care elevii de acasă au fost mereu în dezavantaj, uni dintre elevi nu au
putut participa la educație atunci când au fost în grupele online.
Din perspectiva profesorilor, distribuirea echilibrată a atenției între elevii din clasă și cei de
acasă a fost una dintre principalele dificultăți ale educației în format hibrid: „Se muncește foarte mult
și te trezești blocat de lipsa de funcționalitate a transmisiei de internet, nu te poți ocupa cum trebuie de
elevii din clasă, și, neapărat, trebuie activități și pentru cei de acasă; în final, pierdere există în ambele
tabere”.
Comparativ cu elevii, cadrele didactice au reemarcat într-o măsură mai mare lipsa accesului la
educație pentru anumiți elevi, aceștia au menționat inclusiv faptul că pentru elevii cu CES și/ sau
dizabilități au existat dificultăți mai mari în desfășurarea orelor online.
Un alt aspect cu care s-au confruntat unii dintre profesorii a fost faptul că părinții nu s-au
implicat suficient de mult în desfășurarea și sprijinirea orelor, lăsând copiii nesupravegheați în timpul
orelor online. Deși anumiți elevi au oferit feedback cu privire la probleme întâmpinate, profesorii au
făcut eforturi mari în adaptarea conținutului și predării la experiențele elevilor. Părinții cu elevi în
învățământul primar și preșcolar au considerat că învățământul online nu este deloc potrivit, mai ales
pentru copii mici când elevii ar trebui să învete să scrie și să citească.
Desigur, acestea sunt niște estimări imprecise și bazate pe propiile percepții și experiențe, însă
ele oferă o imagine despre o parte a realității din această perioadă. Soluția cel mai frecvent utilizată de
cadrele didactice pentru problema participării la orele online a fost de a transmite materiale părinților,
urmată de varianta în care elevii care nu se puteau conecta online participau mai mult în varianta față
în față, atunci când acest lucru a fost posibil (scenariul hibrid de învățământ).
Mai mult decât atât, unii dintre profesori au trimis materiale și fișe prin intermediul poștei
astfel încât elevii să poată lucra acele fișe de acasă, fără conexiune online, în timp ce alți profesori s-au
dus personal acasă la elevi sa le cumpere cartele de internet.

486 / 586
 În concluzie, pentru elevii care au învățat în grupa de acasă în sistemul hibrid a fost dificil să
înțeleagă materia predată, iar unii dintre ei nu au participat la activități sincrone, ci au primit fișe și
materiale pe care să le rezolve singuri acasă, ceea ce presupune un studiu individual. În ceea ce
privește profesorii, ei au fost copleșiți de multitudinea de sarcini pe care le implică scenariile
educaționale actuale – adaptarea conținutulul educațional în format hibrid și online, identificarea de
soluții pentru elevii care nu se pot conecta la orele online, comunicarea cu părinții, evaluarea și notarea
elevilor, presiunea pentru realizarea unor ore interactive, dezvoltarea competențelor digitale.
O schimbare majoră în acest sistem de educație a adus și în viața părinților, pentru că au
crescut responsabilitățile lor în actul educațional, aceștia fiind cei care trebuie să sprijine copiii în
conectare și desfășurarea activităților online, în explicarea lecțiilor care nu au fost înțelese de către
copii, iar timpul petrecut de aceștia pentru activitățile educaționale ale copiilor a crescut.

487 / 586
 STILURI INDIVIDUALE DE ÎNVĂȚARE

PROF. DR. SCHIOPU STEFAN

SCOALA GIMNAZIALA „RADU CEL MARE”, GAESTI

Atunci când dorim să învățăm ceva nou, principala noastră preocupare este legată de ceea ce
învățăm. Ar trebui, însă, să luăm în considerare modul în care învățăm, cum abordăm noile conținuturi,
cât de eficientă este abordarea noastră. Cercetările din domeniul educației, relevă faptul că procesul de
învățare este unul eficient și de durată, atunci când ești conștient de modul în care înveți. Astfel, trebuie
ținut cont de faptul că există mai multe metode de învățare, acest aspect depinzând de activitatea propusă,
de context, de personalitatea și de stilul individual de învățare al elevilor.
1.Stilurile de învățare sunt moduri diferite prin care o persoană poate învăța și sunt o formă
particulară a stilurilor cognitive. Stilul cognitiv, reprezintă modalitatea preferată de către o persoană , de a
procesa informația și descrie modul particular al acesteia de a gândi, a memora și a rezolva probleme.
Totodată, reprezintă o dimensiune a personalității, care influențează atitudinile, valorile și interacțiunea
socială, precum și maniera de abordare a evenimentelor, care poate fi globală sau analitică. Astfel, am
putea defini stilurile de învățare ca fiind modul practic în care o persoană, pe de o parte percepe
informația iar, pe de altă parte, prelucrează informația.
2. În funcție de palierul pe care se plasează, au apărut anumite clasificări ale stilurilor de
învățare.
La nivelul palierului perceptiv, Fleming și Miles (1992) identifică patru stiluri de învățare,
centrate pe modalitățile senzoriale, prin care percepe informația o persoană care învață:vizual, auditiv,
citit-scris și kinestezic. Stilul vizual, este adoptat de persoanele care îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc,
cărora le plac prezentările și proiectele vizuale, își pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole și
hărți, înțeleg cel mai bine informațiile atunci când le văd; stilul auditiv de persoanele care preferă
informația auzită (prelegei, casete audio, discuții); stilul citit-scris de cei care preferă informația luată din
cărți, manuale, articole, iar stilul kinestezic aparține celor care preferă exercițiul, practica, conectarea la
realitate prin experiențe, exemple sau simulare. Cei doi neozeelandezi vorbesc și despre stilul multimodal
care combină minim, două preferințe (receptează informația prin mai multe modalități pentru a putea
înțelege mai eficient).
Un stil de învățare nu este o trăsătură fixă, ci o preferință diferențiată pentru a învăța, care se
poate modifica în timp, sau de la o situație la alta, iar pe de altă parte o persoană poate învăța multimodal.
La nivelul procesării informației, David Kolb (1984), identifică patru moduri de învățare:prin
experiență concretă- a simți; prin observare reflexivă –a privi;, prin conceptualizare abstractă- a gândi și
prin experimentare activă – a face. Plecând de la acest model de învățare experențială propus de

488 / 586
Kolb, Peter Honey și Alan Mumford, au dezvoltat o scală a stilului preferat de învățare, redenumind
etapele din ciclul de învățare. Ca urmare, ei identifică patru stiluri de învățare: activ, reflexiv, teoretician
și pragmatic.
Activului îi place să se implice în probleme și în oportunități noi, din care se poate învăța; îi
place să facă lucruri noi și are tendința să acționeze mai întâiși să se gândească la consecințe ulterior;îi
place să lucreze în echipă, dar tinde să fie în centrul atenției.
Reflexivului îi place să stea deoparte și să privească situația din diferite perspective; stânge
informații și se gândește atent înainte de a ajunge la o concluzie; îi observă pe ceilalați și ascultă punctele
lor de vedere înainte de a le prezenta pe ale sale.
Teoreticianul gândește problemele după principiul „pas cu pas”; tinde să fie perfecționist și îi
place să pună lucrurile într-o schemă rațională.
Pragmaticul vrea tot timpul să încerce lucruri noi; tinde să își piardă răbdarea dacă discuțiile sunt
lungi; este practic „cu picioarele pe pământ”.
Fiecare dintre cele patru stiluri de învățare, are atât puncte tari cât și puncte slabe iar, în unele
situații învățarea putând fi sau nu, eficientă.
3.O modalitate de identificare a trăsăturilor principale ale modului în care învață un copil,
poate fi un test autocunoaștere, de tip grilă.
Exemplu: (Linksman. R., 1999)
1.Când învăţaţi ceva nou, ce preferați?
a)Profesorul să vă dea să citiţi ceva scris şi să vă arate imagini, grafice, hărţi, dar să nu aibă loc discuţii şi
nici să nu se scrie nimic.
b)Profesorul să explice totul verbal şi să vă permită să discutaţi subiectul, să puneţi întrebări.
c)Profesorul să vă permită să scrieţi sau să desenaţi informaţiile, să atingeţi materialele.
d)Profesorul să vă permită să exploraţi, să vă deplasaţi, să descoperiţi în scopul învăţării.
2. Când îi învăţaţi pe alţii, cum procedaţi?
a)Le oferiţi ceva la care să privească, un obiect, o imagine, fără discuţii/explicaţii verbale sau cu un nivel
redus al acestora.
b)Le explicaţi verbal, fără a le oferi materiale vizuale.
c)Desenaţi, scrieţi sau vă folosiţi de mâini pentru a le explica.
d)Le demonstraţi o acţiune în mod practic şi le cereţi să o facă împreună cu dumneavoastră.
3. Ce tip de cărţi preferaţi să citiţi?
a)Cărţi ce conţin descrieri menite să vă ajute să vizualizaţi cele ce se întâmplă.
b)Cărţi ce conţin informaţii exacte, istorie sau cu multe dialoguri.
c)Cărţi despre sentimentele şi emoţiile personajelor sau despre perfecţionarea minţii/corpului.
d)Cărţi scurte, cu multă acţiune, ce vă ajută la perfecţionarea unui hobby sau a unui sport.
4. Ce preferaţi să faceţi în timpul liber?

489 / 586
a)să citiţi o carte, să răsfoiţi o revistă
b)să ascultaţi o emisiune radiofonică sau muzică
c)să scrieţi, să desenaţi, să desfăşuraţi o activitate cu ajutorul mâinilor
d)să faceţi sport, să construiţi ceva, să jucaţi un joc folosindu-vă de întreg corpul.
5. Ce anume vă deranjează cel mai mult?
a)Un loc dezordonat
b)Un loc prea tăcut
c)Un loc inconfortabil din punct de vedere fizic sau emoţional
d)Un loc unde nu se permit activităţi sau care nu oferă suficient spaţiu de mişcare.
6. Ce vă deranjează cel mai mult atunci când cineva vă predă un subiect?
a)Să ascultaţi o expunere neînsoţită de materiale vizuale
b)Să fiţi nevoit să citiţi în tăcere, fără explicaţii verbale sau discuţii
c)Să nu vi se îngăduie să desenaţi, să atingeţi ceva cu mâinile sau să faceţi însemnări
d)Să fiţi nevoit să priviţi şi să ascultaţi, fără a vă putea clinti.
4.Identificarea stilurilor de învățare are beneficii pentru copii (dezvoltarea autocunoaşterii,
relevarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale învăţării, eliminarea obstacolelor învăţării, îmbunătăţirea
stimei de sine, obţinerea de note mai bune la şcoală, dezvoltarea unor relaţii pozitive cu cei din jur,
scăderea problemelor de comportament), pentru profesori (se obţin rezultate mai bune şi există
satisfacţie profesională, se formează o imagine clară asupra diversităţii din clasă, se dezvoltă releţia
interpersonală dintre profesor-elev şi comunicarea profesorilor cu şi părinţii,se clarifică nevoile de
învăţare individuale ale elevilor, se conştientizează cauzele eşecului în învăţare, se stabilesc strategii de
optimizare a învăţării), cât și pentru părinți (înţelegerea nevoilor de învăţăre ale copiilor, reconsiderarea
barierelor în învăţare şi abordarea optimistă a întregului potenţial al copilului.
5.Stilul de învățare ne însoșește de când ne naștem. Este o ,,structură flexibilă”. Nu există un stil
bun sau rău. Este vital pentru un cadru didactic să folosească o modalitate de metode pentru a dezvolta
stilurile de învățare identificate.
Bibliografie:

Bernat, S.E (2003)-Tehnica învățării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Linksman, R. (1999)- Învățarea rapidă

Neacşu, I.(1999)- Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999

490 / 586
 DECIZIA DE CARIERĂ

Schipor Nicoleta Adriana,

Colegiul Andronic Motrescu, Rădăuți

1. CONTEXTUL DECIZIEI DE CARIERĂ

Elevul, în prima etapă, este ajutat să se descopere pe sine, să analizeze interesele, valorile,
abilitățile, caracteristicele de personalitate. Acest lucru se va realiza prin intermediul întrebărilor,
discuțiilor și a chestionarelor:
Personalitate: ce calități am care m-ar ajuta în muncă; Cum va influența stilul meu personal
alegerile pe care le voi face;
Abilități: Ce pot să fac cel mai bine; Care sunt cele mai importante aptitudini; care sunt punctele
mele tari și slabe;
Valori: Care sunt lucrurile importante pentru mine; Ce vreau să obțin de la carieră;
Interese: Ce sunt interesat(ă) să fac; Ce activități îmi plac/nu îmi plac; În ce mediu de muncă m-aș
simți cel mai bine;
În cea de-a doua etapă, elevul este învățat cum să acumuleze date și informații relevante despre
fiecare opțiune. I se recomandă site-uri de specialitate, documente din care poate obține informațiile
necesare. De asemenea poate discuta cu persoane care lucrează în aceste domenii, pentru a afla informațiile
de care are nevoie. Elevul discută cu consilierul despre ceea ce știe că presupune meseria pe care și-o
dorește, pentru a clarifica și a verifica dacă informațiile deținute sunt valide.
Identifică avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni, valorile și nevoile care îî sunt satisfăcute de fiecare
opțiune, de asemenea identifică riscurile și posibilele consecințe negative ale fiecărei opțiuni.
În următoarea etapă, elevul împreună cu consilierul analizează și interpretează informațiile
obținute.
Decizia de carieră stă sub influenţa unor factori, fie psihosociali (familia, şcoala, grupul de
prieteni, cererea pieţei forţei de muncă, “moda profesiunilor”, prejudecăţile legate de unele profesiuni, fie
individuali (nivelul intelectual, aptitudinile, motivaţia, trăsăturile dominante de personalitate).
Familia este unul dintre cei mai importanţi factori în orientarea carierei şi cauzele acestei influenţe
accentuate sunt:
• Familia este cea care optează pentru anumite şcoli, care îngrădesc mai mult sau mai putin
posibilităţile copiilor.
• Atitudinea, stilul educativ al părintilor influenţează încrederea în sine, direcţia şi măsura ambiţiilor.
• Părinţii sunt cei care transmit expectanţele, aşteptările sociale adecvate poziţiei lor sociale.
• Statutul socio-economic joacă un rol important în opţiunea vocaţională a adolescentului, tânărului,
chiar dacă se încearcă egalizarea şanselor.
Posibilităţile de influenţă ale părinţilor sunt variate şi se pot concretiza în: discuţii pe tema alegerii
carierei cu scopul de ale cunoaşte punctul de vedere, temerile, ezitările, succesele; oferirea de sugestii, dar
fără impunerea punctului de vedere; discuţii cu profesorii; încurajări permanente; informarea în legătură cu
ofertele de muncă, etc.
Şcoala este considerat un factor principal în orientarea carierei:
• Sistemul de învătământ, prin structura lui (tipuri de şcoli, profile, nr. de locuri etc.) determină cadrul
în care se realizează orientarea profesională. Totodată şcoala participă în mod direct la activitatea de
orientare a carierei
Grupul de prieteni, grupul de referintă influenţează opţiunea vocaţională mai ales prin evaluarea
diferitelor tipuri de profesiuni, respectiv a diferitelor imagini de viitor prin prisma normelor culturale şi a
sistemului de valori proprii tinerilor.

491 / 586
 Cererea pieţei forţei de muncă limitează şi direcţionează opţiunile vocaţionale ale tinerilor. Lipsa
sau limitarea unor posibilităţi poate deveni o sursă de frustrare, poate genera decepţii.
Aptitudinile speciale pot înlesni orientarea vocatională, dar identificarea şi evaluarea lor necesită o
bună autocunoaştere şi informaţii suficiente despre lumea carierelor. Lipsa unor aptitudini speciale poate fi
apreciata ca o contraindicaţie. Rolul aptitudinilor generale în orientarea profesională creşte datorită
mobilităţii profesionale (sunt utile în mai multe domenii de activitate).
Motivaţia. Sunt importante mai ales trebuinţele de stimă şi statut şi trebuinţele de autorealizare.
Acestea motivează orientarea vocatională, precum şi interesul pentru carierele care le pot satisface. La baza
intereselor profesionale pot sta şi anumite impresii, experienţe personale. Idealurile şi conceptia despre
lume şi viată influenţează şi ele opţiunea vocaţională a tânărului.
Rezultatele şcolare pot fi criterii de selecţie pentru anumite forme de învăţământ, influenţând astfel
opţiunea profesională. Acest factor are şi o influenţă indirectă asupra orientării vocaţionale, pentru că de
multe ori elevul este apreciat şi apoi orientat doar pe baza acestor rezultate.
Trăsăturile dominante de personalitate. Acest factor are un rol deosebit mai ales în realizarea
identificării cu cariera aleasă, condiţie a succesului profesional. Sunt importante: tipul de temperament,
independenţa, rezistenţa la eşec, spiritul de iniţiativă, spiritul de echipă etc

2. CONȚINUTUL DECIZIEI DE CARIERĂ

Alegerea liceului și a profilului de studiu;
3. PROCESUL DECIZIONAL
a. Definirea deciziei și identificarea alternativelor
Necesitatea alegerii unui liceu care să îi permită exercitarea unei profesii în concordanță cu
interesele și abilitățile personale.
Elevul are două alternative, medicina sau informatica, dar nu este hotărât pe care să o aleagă.
Ambele opțiuni i se par interesante, bănoase și care l-ar împlini pe nivel profesional..
b. Explorați și evaluați alternativele existente
Elevul primește sarcina de a acumula date și informații despre fiecare opțiune, care prezintă interes
pentru el, din surse formale și informale.
Utilizând testele de autocunoaștere, aplicate în prima etapă se identifică dacă există o suprapunere
între caracteristicile personale și opțiunile profesionale. Din discuții reiese faptul că elevul este pasionat de
tehnologie și a obținut rezultate bune la concursurile și olimpiadele de informatică cu toate că și la
disciplina chimie a avut rezultete rezonabile la toate concursurile la care a participat. Pentru o perspectivă
mai clară și obiectivă se completează Fișa de evaluare a opțiunilor de carieră, din care reiese că cea mai
potrivită profesie ar fi cea în domeniul informaticii.
Sunt aduse în discuție aspecte legate de pregătirea profesională. Pentru a lucra în domeniul
informaticii există mai multe opțiuni: Automatică și Calculatoare la Politehnică, Cibernetică la ASE sau
Informatică la Facultatea de Matematică și Informatică. Pentru a urma o facultate trebuie susținut un
examen de admitere, iar apoi urmate cursurile facultății cu durată de 3-4. Facultatea presupune/nu
admitere, în funcție de centrul universitar, iar absolvenții pot deveni Ingineri & Dezvoltatori software,
Designer Web, Programatori, Administratori, Arhitecți (software, sistem, baze de date, etc.), Administrator
de sisteme/rețele, Specialisti în securitate, Cariere academice: profesor, cercetator.
Probă scrisă cu durata de 3 ore din Matematică sau Informatică (în funcţie de preferinţele
candidatului, conform solicitării făcute la ȋnscriere), dintr-o tematică de
Matematică/Informatică anunţată pe site-ul facultăţii. Nota probei scrise de la admitere trebuie să fie
minim 5,00 (cinci). Proba scrisă este compusă dintr-un subiect de tip grilă (Partea A, punctaj 6 puncte),
pentru care răspunsurile se trec ȋn grila de pe foaia de concurs destinată grilei şi un subiect de tip clasic
(Partea B, punctaj 3 puncte), pentru care se cer răspunsuri complete şi detaliate pe foaia de concurs. Un
punct se oferă din oficiu.

492 / 586
 Candidaţii cu rezultate deosebite la olimpiadele naţionale şi internaţionale de Matematică,
Informatică sau Astronomie şi Astrofizică, precum şi concursul Mate-Info UBB sunt declaraţi admişi
cu media 10. De asemenea, Facultatea de Matematică şi Informatică oferă candidaţilor cu rezultate
foarte bune la olimpiadele şcolare mai sus menţionate ce provin de la clase cu profilul Matematică -
Informatică, unele avantaje la concursul de admitere, conform facilităţilor prevăzute în calendarul de
admitere.
Elevul este conștientizat despre costurile și beneficiile fiecărui domeniu dacă nu prinde un loc la
fără taxă. Costurile studiilor nu reprezintă un impediment, deoarece acesta se bucură de sprijinul financiar
și suportul moral al familiei.
c. Stabiliți un plan de carieră (scop, obiective, strategii de realizare, termene, resurse,
posibile obstacole)
SCOP: a avea o carieră de succes ca programator;
OBIECTIVE:
- să urmez un liceu cu profil matematică-informatică, în vederea pregătirii pentru admiterea
la facultatea de informatică;
- să mă pregătesc pentru admitere, studiind suplimentar;
- să particip la olimpiadele de informatică/ matematică;
- să trec examenul de admitere la facultate;
- să finalizez facultatea cu rezultate bune;
- să urmeze masteratul și doctoratul, după finalizarea facultății;
- să profesez pe specializarea aleasă într-o firmă internațională.

STRATEGII DE REALIZARE:
- studiu individual suplimentar;
- participarea la olimpiadele de informatică/matematică pentru a avea un loc asigurat la
facultate, în cazul obținerii locului I la nivel național,
- adunarea de informații referitoare la admitere și bibliografia de examen;
- discuții purtate cu studenți/ absolvenți ai facultății de informatică;
- paticiparea la cursurile de pregătire organizte de universitatea unde doresc să studiez;
- întocmirea documentelor necesare și participarea la examenul de admitere;
- frecventarea cursurilor universității și participarea la practica de specialitate;

TERMENE:
-pregătirea până la finalul anului școlar pentru examenul național de la clasa a VIII-a;
-în următorii partu ani, pregătirea pentru admiterea la facultatea de informatică;
-finalizarea cu rezultate bune a următorilor 5 ani de studiu în domeniul informaticii;
RESURSE:
-resurse temporale: timp de studiu individual, pregătirea în cei 4 ani de liceu, 3-4 ani facultatea de
informatică, 2 ani masterat;
-resurse materiale: calculator, cărți, programe informatice;
POSIBILE OBSTACOLE:
-elevul nu este admis la profilul dorit;
-studentul nu este admis la facultatea dorită;
d. Implementarea deciziei

493 / 586
 Elevul aplică planul stabilit împreună cu consilierul și urmează pașii stabiliți pentru atingerea
obiectivului.
e. Reevaluarea deciziei
După aplicare planului, elevul discută aspectele pozitive, dificultățile care au apărut în procesul
decizional. Acesta consideră că a făcut o alegere corectă, care i se potrivește.

494 / 586
 STRATEGII DE PREVENIRE A BULLYING-ULUI

ÎN GRĂDINIȚĂ ȘI CLASELE PRIMARE

Prof. înv.primar:Scurtu Speranţa-Elena

Liceul Tehnologic Bâlteni- Scoala Primară Cocoreni,Gorj

Pornind de la ideea că bullying-ul este un fenomen general în societate și că în grădiniță și școală se

formează relațiile sociale și atitudinile față de sine și ceilalți precum toleranța, autocontrolul, spiritul de
competiție, empatia ş.a., putem afirma că un proiect care își propune reglarea comportamentelor sociale și
construirea unui climat pozitiv în grupul de copii este o necesitate.
Utilitatea unui astfel de proiect este întărită de percepția largă asupra calității învățământului românesc –
clase supraaglomerate, curriculum dens, strategii didactice convenționale, centrate pe profesor, cantitatea mare
de teme pentru acasă, personal didactic slab instruit și personal de îngrijire insuficient. Toate acestea contribuie
decisiv la consolidarea unei atitudini anxioase a copiilor față de școală și favorizează apariția comportamentelor
antisociale ca formă de eliberare a stresului școlar.
Atitudinea familiilor față de rolul școlii este în multe cazuri de origine învechită, majoritatea raportând
așteptările față de performanța școlară a copiilor la experiența proprie de școlari. Astfel, multe familii adaugă
presiune suplimentară pe copii proiectând asupra copilului imaginea elevului „bun la toate”.
Toate aceste argumente, alături de multe altele, recomandă o astfel de temă ca făcând parte din
curriculumul obligatoriu.
Scopul principal al proiectului este prevenirea și diminuarea fenomenului de bullying atât în grupele de
preșcolari și clasele de elevi implicate, cât și acasă, în familiile copiilor participanți la proiect, prin aplicarea
unor strategii de reducere a stării de anxietate, calmare în situații de stres și creșterea stării de bine în grup și
individual, ca precondiții ale unei atmosfere prielnice învățării. Obiectivele urmărite sunt:
 familiarizarea copiilor cu soluții pentru gestionarea situațiilor de stres, a stărilor de anxietate și a
situațiilor potențial conflictuale în cadrul grupei/clasei, dar și în afara programului de grădiniță/școală prin
implicarea lor într-un program rutinier de jocuri și activități liniștitoare, de calmare, la începutul programului de
învățare zilnic;
 educarea unui comportament tolerant și responsabil social prin instituirea unei reguli de
intervenție și de căutare a unor soluții alternative pozitive la comportamente ostile sau agresive din timpul
pauzelor de joacă;
 instruirea cadrelor didactice cu strategii de creștere a stării de bine și crearea unei atmosfere
pozitive în clasă prin intermediul postúrilor yoga și a tehnicilor de calmare și jocurilor liniștitoare;
 familiarizarea părinților cu tehnici și soluții de intervenție pentru calmarea copiilor în situații de
anxietate, tantrum, conflicte cu alți copii la locul de joacă, comportament de opoziție, testarea limitelor etc. prin
participarea la un atelier de lucru în echipă părinte-copil.
Grupul-țintă este format din preșcolarii, elevii, părinții și cadrele didactice de la grupele și
respectiv clasele din care fac parte aceștia. Activitățile asociate obiectivelor urmărite sunt:
I. „Tehnici de calmare si autocontrol” – ateliere de lucru cu cadrele didactice.
Activitatea constă în participarea cadrelor didactice la un atelier în două etape:
1.”Tehnici de calmare și autocontrol prin posturi de yoga pentru copii”, atelier condus de un instructor
specializat în yoga pentru copii;
2. “Strategii de gestionare a emoțiilor puternice și creare a unei atmosfere pozitive în grupul de copii”, atelier
condus de unul dintre cadrele didactice din grădiniţă;
II. „Cutia cu emoţii” – implicarea copiilor într-un program zilnic de jocuri și activități liniștitoare în
cadrul întâlnirii de dimineață, timp de două săptămâni, pe baza strategiilor deprinse de cadrele didactice în
timpul atelierului de gestionare a trăirilor emoționale puternice și crearea unei atmosfere pozitive în grupul de
copii. Jocurile vor fi integrate de cadrele didactice în activitatea curentă.
Activitatea pornește de la prezentarea zilnică a unei cutii în care se află câte un tip de materiale diferite
de la o zi la alta, cu ajutorul cărora vor exersa un joc sau vor realiza un produs care să îi ajute să se autoregleze
atunci când simt diferite stări precum oboseală, furie, nervozitate etc. Copiii vor fi încurajați să dezvolte jocurile
propuse cu idei proprii folosindu-se de materialele prezentate. Copiii sunt astfel încurajați să își exprime
emoțiile și să caute soluții pentru eliberarea acestora în moduri pașnice și inovatoare.
III. „Yogajoc” – implicarea copiilor într-un program zilnic de posturi de yoga pentru copii, în cadrul
întâlnirii de dimineață, timp de două săptămâni, pe baza tehnicilor deprinse de cadrele didactice în timpul
atelierului de calmare și autocontrol prin posturi de yoga.

495 / 586
 IV. „Patrula de ajutor” – formarea unei echipe de câte doi-trei copii pe zi care are următoarele
responsabilități: oferă soluții pozitive comportamentelor inadecvate ale colegilor în timpul pauzelor de joacă, a
jocului liber din clasă sau afară, oferă ajutor celor care au dificultăți în diferite contexte precum îmbrăcat, sarcini
de lucru din timpul activităților zilnice etc. Toți ceilalți copii sunt încurajați să anunțe și să ceară ajutorul
patrulei la nevoie.
V. „Copii liniștiți, părinți fericiți” – atelier de lucru în echipe părinte-copil, în care se exersează jocuri
și tehnici de calmare și intervenție pozitivă pentru reglarea unor comportamente cu potențial de bullying, pe
baza tehnicilor și jocurilor de calmare și autocontrol exersate anterior și adaptate de cadrele didactice pentru
lucrul în echipă.
VI. „Colţul de relaxare” – amenajarea în spațiul grupei/clasei a unui colț antistress cu postere și obiecte
realizate în timpul activităților din proiect, în care copiii care simt nevoia unui moment de detensionare se pot
retrage ca să se simtă în siguranță și să își poată regla stările de emoție;
VII. „Stop Bullying!”- realizarea unui poster cu un mesaj şi imagini antibullying de către fiecare grupă
sau clasă implicată în proiect şi amenajarea unei expoziţii cu acestea. Participanţii la proiect vor vota pentru
posterul preferat, iar afişul câştigător va fi distribuit şi afişat în toate clasele şi unităţile de învăţământ implicate,
dar şi în altele.
Deși tematica privind comportamentele antibullying nu este una nouă, perspectiva abordării acesteia
prin echiparea copiilor și adulților din jurul lor cu un set de tehnici și deprinderi de gestionare a stărilor anxioase
și autocontrol prin postúri de yoga și folosirea de metode sau obiecte antistres în grădiniță sau școală și acasă
este o idee inovatoare cel puțin în contextul curriculumului actual și a temelor prezente în mod curent în
formarea continuă a cadrelor didactice.
În ceea ce privește implicarea participanților în proiectul propus , fiecare dintre cele trei categorii va
avea o contribuție consistentă la realizarea scopului propus:
 copiii, în calitate de beneficiari principali, vor fi antrenați să participe și să dezvolte tehnici și
forme noi de joacă și relaționare cu ceilalți, vor realiza într-o manieră activă și distractivă obiecte care să îi ajute
să își controleze emoțiile mai ușor, vor exersa în mod regulat comportamente alternative pozitive în situații de
relaționare defectuoasă;
 cadrele didactice își vor îmbunătăți abilitățile de gestionare a situațiilor conflictuale spontane
din clase, își vor asuma rolul de coordonator al proiectului atât la clasele lor, cât și în organizarea atelierului cu
părinții și în diseminarea rezultatelor proiectului;
 familiile vor interacționa cu copiii într-o manieră nouă și atractivă și vor experimenta o
alternativă în educația copiilor acasă.
În ceea ce privește impactul asupra celor trei categorii de participanți la proiect, acestea sunt evidente
pentru fiecare în parte:
 copiii vor reuși să își exprime mai ușor emoțiile, în special cele negative, care de multe ori sunt
reprimate, și vor avea încrederea că întotdeauna pot găsi pe cineva lângă ei căruia să îi împărtășească starea lui
și căruia să îi ceară ajutorul; atitudinea lor față de cei din jur va fi una mai încrezătoare având totodată și câteva
deprinderi de a-și gestiona singuri trăirile;
 cadrele didactice vor înregistra o îmbunătățire a climatului din grupe sau clase, ceea ce va spori
calitatea actului învățării și vor avea o comunicare mai bună atât cu elevii, cât și cu părinții;
 familiile vor deprinde câteva tehnici pentru gestionarea situațiilor de criză ale copiilor acasă și
vor petrece un timp de calitate alături de copiii lor.
Rezultatele proiectului vor fi diseminate în cadrul întâlnirilor metodice din fiecare unitate implicată în
proiect și va reprezenta o sursă de bune-practici ce pot fi împărtășite atât în rândul cadrelor didactice din
unitățile participante la proiect, cât și în cadrul cercurilor pedagogice viitoare. De asemenea, copiii și familiile
participante vor fi surse de promovare a ideilor proiectului în mediul nonformal, printre ceilalți membri care nu
au luat parte direct sau printre cunoștințe.
Aplicarea strategiilor de prevenire a bullying-ului are beneficii asupra participanţilor la actul învăţării pe
termen scurt, dacă acestea se rezumă strict la calendarul unui proiect anume sau la activităţi sporadice. Însă
aplicarea lor sistematică ca părţi sau momente în activităţile curente de la şcoală sau grădiniţă ar putea creşte
semnificativ şansele ca acele deprinderi, exersate prin intermediul acestor strategii, să se automatizeze şi să
contribuie pe termen lung la formarea unor indivizi responsabili, autonomi şi pregătiţi pentru provocările
secolului XXI.

496 / 586
 STUDIU DE SPECIALITATE, CERCETARE PRIVIND EFICIENȚA
UTILIZĂRII MIJLOACELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT TEHNICE AUDIO –
VIZUALE ÎN PREDAREA – ÎNVĂȚAREA – EVALUAREA
CONȚINUTURILOR ȘTIINȚIFICE LA CLASA A III-A,
LA DISCIPLINA ȘTIINȚE ALE NATURII
Prof. înv. primar: Șerbănescu Ana Victoria
Școala Gimnazială „Regina Maria”, Curtea de Argeș
1. Premisele studiului
Dezideratele majore ale învăţământului formativ – educativ se conturează pregnant la disciplina
Științe ale naturii, la clasa a III-a, care vizează raportarea copilului la mediul în care trăiește, presupunând
învățarea prin înțelegere și aplicare. Programa școlară pentru Științe ale naturii ridică problema cercetării
și inovației în demersul didactic, respectiv asupra modului cum este împărtășită inovația de către elev. De
asemenea, atrage atenția asupra bazei tehnice materiale specifice, necesare noii viziuni și a metodelor
moderne de predare și experimentare pe care învățătorii trebuie să le stăpânească și să le aplice. Toate
acestea impun o restructurare, dar și o reconsiderare a mijloacelor de învățământ utilizate în contextul
practic educațional.
2. Scop, obiective, ipoteze ale studiului
a) Scopul investigaţiei constă în analiza eficienţei folosirii mijloacelor de învățământ tehnice audio –
vizuale în activitatile din cadrul ariei curriculare Matematică și știinte, disciplina Științe ale naturii,
desfăşurate în învăţământul primar.
b) Obiectivul investigaţiei: - identificarea mijloacelor de învățământ cu ponderea cea mai ridicată
privind eficientizarea predării-învățării conținuturilor științifice, la clasa a III-a, aria curriculară
Matematică și știinte, disciplina Științe ale naturii.
c) Ipoteza investigaţiei: Presupunem că utilizarea mijloacelor de învățământ tehnice audio – vizuale în
predarea – învățarea conținuturilor științifice la clasa a III-a, la aria curriculară Matematică și știinte,
influenţează randamentul şcolar al elevilor, în sensul că există posibilitatea sporirii eficienţei demersului
educativ prin participarea activă a elevilor.
3. Metodologia investigației
a) Observaţia directă: Am ales această metodă de cercetare deoarece constă în urmărirea intenţionată,
după un plan, a fenomenelor specifice educaţiei în condiţiile derulării lor normale, naturale. În consecință
am elaborat grila de observare menită să indice comportamentele observabile care țin de activitatea de
învățare, de activitatea experimentală și de interesul științific al elevilor pe perioada realizării studiului,
însumând observațiile asupra fiecărui elev din clasă pe parcursul mai multor lecții.
b) Experimentul pedagogic colectiv, de durată medie, s-a desfăşurat în trei etape: pre-experimentală,
experimentală, post-experimentală, fiind exprimat printr-o „observaţie provocată” şi a constat în
producerea sau modificarea intenţionată a fenomenelor educaționale prin introducerea mijloacelor tehnice
audio-vizuale în lecțiile desfășurate cu elevii din lotul experimental, cu scopul de a urmări impactul
acestora.
În etapa inițială mijloacele de învățământ utilizate în activitățile de predare-învățare cu ambele
loturi de subiecți au fost cele clasice, specifice lecțiilor de științe, respectiv: planșe, atlase și albume
științifice, mulaje.
În etapa experimentală, în lecțiile desfășurate cu lotul de control s-au folosit aceleași tipuri de
mijloace ca în etapa inițială. În toate lecțiile desfășurate cu lotul experimental au fost utilizate, pe lângă
cele anterioare, mijloace tehnice audiovizuale: laptopuri, tablete, videoproiector, CD-uri, softuri
educaționale interactive. Aceste mijloace de învățământ au fost utilizate atât de învățător, cât mai ales de
către elevi. Ele au fost introduse în diverse momente ale lecțiilor susținute în clasă și au constituit și
mijloace de informare, selectare și realizare a pieselor de portofoliu ale elevilor acasă.
c) Testul de evaluare: Am utilizat teste de evaluare derulate pe etapele de realizare a studiului, respectiv:

497 / 586
1. Testul de evaluare inițială, aplicat la începutul investigației, având ca obiective operaționale:
2. Testul de evaluare finală, aplicat la sfârșitul investigației, vizează parțial obiectivele testului de
evaluare inițială, deoarece prin acestea au fost urmărite aspecte distincte în raport cu conținuturile
programei școlare. Obiectivele operaționale ale testului de evaluare finală sunt următoarele:
4. Desfășurarea investigației
PERIOADA: 7 săptămâni LOCUL DE DESFĂŞURARE: sala de clasă
ETAPELE:
A. Etapa iniţială, care a avut un caracter constatativ, a constat în aplicarea testului de evaluare
inițială care să reflecte volumul şi calitatea cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor, constituind un
punct de pornire în demersul formativ.
B. Etapa experimentală, cu valoare formativă în stimularea proceselor psihice la elevi, a presupus
utilizarea mijloacelor tehnice audio-vizuale în lecțiile desfășurate cu lotul experimental, în timp ce pentru
lotul de control s-au folosit mijloace de învățământ tradiționale. Lotul experimental a participat la o serie
de activități având la dispoziție lecții interactive, filmulețe educativ – informative și jocuri, ca suporturi
tehnice utilizându-se laptop-uri, videoproiector, tablete.
C. Etapa evaluării, ce a avut un caracter comparativ, a constat în aplicarea testului de evaluare
finală ambelor eşantioane de elevi.
VARIABILELE CERCETĂRII
În cadrul cercetării considerăm ca variabile independente tipologiile mijloacelor de învățământ
utilizate, iar performanțele elevilor ca variabilă dependentă.
PREZENTAREA LOTURILOR DE SUBIECȚI
Cercetarea s-a efectuat pe două loturi de subiecţi grupate astfel:
1. Lotul experimental – elevii clasei a III-a A. Lotul de 19 subiecţi este neomogen din punctul de vedere
al performanţelor şcolare. Asupra lotului experimental se acţionează cu ajutorul factorului experimental:
mijloacele de învățământ tehnice audio – vizuale.
2. Lotul de control – elevii clasei a III-a B. Asupra căruia se acţionează cu mijloacele de învățământ
tradiționale.
Pentru stabilirea loturilor de subiecți s-a avut în vedere ca aceștia să frecventeze orele aceluiași
nivel de clasă, respectiv clasa a III-a pentru a înlătura influențele rezultate din diferențele de natura
dezvoltării psihoindividuale. S-au realizat clasificări ale loturilor de subiecți în funcție de gen, vârstă,
mediul de proveniență (urban, rural), caracteristicile mediului familial și performanțele școlare.
5. Prelucrarea, analiza și interpretarea datelor
Vom prelucra, analiza și interpreta datele obținute în urma desfășurării studiului din trei puncte de vedere,
astfel:
A. Pe baza observației directe: Observația directă a comportamentului elevilor participanți la studiu a
relevat faptul că au existat anumite diferențe între cele două loturi de subiecți. Lecțiile desfășurate cu lotul
experimental au avut un caracter preponderent activ – participativ, dominat de utilizarea mijloacelor de
învățământ puse la dispoziția elevilor.
B. Pe baza rezultatelor obținute în urma aplicării testelor
a) În etapa iniţială: Având caracter constatativ, testul de evaluare iniţială reflectă volumul şi calitatea
cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor, respectiv performanțele anterioare ale elevilor.
b) În etapa evaluării: Am aplicat celor două loturi de subiecţi un test de evaluare finală cu scopul de a
stabili nivelul cunoştinţelor acumulate pe parcursul desfăşurării experimentului.
Comparând rezultatele obţinute la testele aplicate, se constată că progresul este semnificativ la
elevii din lotul experimental. O evoluție favorabilă, firească, înregistrează și lotul de control, însă ea nu
are un caracter semnificativ.
C. Pe baza analizei produselor realizate de elevi
Sub aspect cantitativ, s-a constatat o cantitate considerabil mai mare de lucrări scrise și ilustrate,
dar mai ales de CD-uri cu informații la lotul experimental, față de numărul mai mic al produselor realizate
de elevii lotului de control. Sub aspect calitativ, s-a constatat o diversitate de informații scrise, vizuale și
digitale culese și realizate de lotul experimental. Sub aspectul surselor de informare atât elevii din lotul

498 / 586
experimental cât și cei din lotul de control au folosit cu precădere informațiile digitale găsite pe internet
sau pe CD-uri, continuând acasă folosirea mijloacelor tehnice audio-vizuale, în special calculatorul sau
laptopul, singuri sau ajutați de părinți.
6. Concluziile studiului
Cercetarea desfășurată aduce clarificări cu privire la existența unei relații între mijloacele de
învățământ și eficiența demersului educativ pentru activitatea didactică cu loturile prezentate.
Datele centralizate, analizate și prelucrate au dus la confirmarea ipotezei formulate la începutul
studiului. Prin urmare utilizarea mijloacelor moderne de învățământ la disciplina Științe ale naturii, la
clasa a III-a, produce implicarea elevilor atât în activitățile desfășurate în clasă, dar și în activități de
căutare de informații, de investigare realizate în afara orelor de curs.
Cercetarea a evidențiat câteva puncte sensibile ale utilizării mijloacelor moderne de învățământ:
 realizarea unor asemenea lecții presupune o pregătire laborioasă a profesorului care trebuie să
identifice posibilele demersuri abordate de elevi, să pregătească activitatea în cele mai mici
amănunte;
 aceste lecții sunt mari consumatoare de timp şi nu asigură o evaluare imediată şi un control al
activităţii elevului;
 este necesară o dotare materială complexă şi spaţiu adecvat de desfăşurare pentru a se asigura
eficienţa învăţării;
Folosirea tehnologiilor moderne, cu care elevii au luat deja contact în mediul extrașcolar, conferă
lecțiilor un climat stimulativ, modern, care satisface nevoile actuale ale elevilor din societatea
contemporană tehnologizată.

499 / 586
 MANIFESTAREA VIOLENȚEI ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Șerdean Lavinia Carmen

Grădinița cu program prelungit Albinuța, loc.Cluj-Napoca

Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. Dezbaterile privind relaţia
între conceptul de „drept la siguranţă” şi mediul şcolar au căpătat în Europa o dezvoltare continuă şi
constantă, cu diferenţe de la ţară la ţară, devenind oficial o problemă politică în urma unei întâlniri a
experţilor, organizată de Comisia Europeană la Utrecht, în anul 1997. Mass-media acordă din ce în ce mai
multă atenţie violenţei, contribuind la conştientizarea şi creşterea interesului public faţă de violenţa
tinerilor, inclusiv faţă de violenţa şcolară. Guvernanţii şi societatea civilă au devenit sensibili la
fenomenul violenţei în mediul şcolar, renunţând la stereotipul conform căruia şcoala este o entitate
izolată, un spaţiu social autonom, necorelat la dinamica socială, neafectat de conflictele şi dificultăţile cu
care se confruntă societatea, în general. Şcoala este o parte integrantă a comunităţii largi, iar problemele
cu care se confruntă ca instituţie şi mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate.
Datorită faptului ca în Romania nu există un sistem de monitorizare a fenomenului violenţei în
şcoală şi prin urmare nicio evaluare privind extinderea şi proporţiile sale, formele, tipurile de manifestăre
şi gravitatea acestora, anumite înformații privind cazurile de violenţă sunt aduse la cunostinţa
Înspectoratelor Şcolare de către unităţile de învăţământ, parinţi sau alţi factori interesaţi, însă aceste
informăţii nu se constituie într-o bază de date pentru a putea fi urmarită evoluţia fenomenului.
Youth voices, o anchetă UNICEF din anul 2001 asupra opiniilor, temerilor, speranţelor şi viselor
copiilor- eșantionul din tara noastră fiind de 400 de copii şi adolescenţi între 8 şi 17 ani- a pus în evidenţă
faptul ca 39% dintre subiecţi au declarat ca se confruntă cu violenţa şi comportament violent în şcoală.
O altă anchetă asupra violenței în școli demarată de UNICEF Romania, alături de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, Înstitutul de Stiinţe ale Educaţiei şi Înstitutul de învăţământ la nivelul carora se
înregistrează fenomene de violenţă depăşeşte 75%, în vreme ce trei la sută dintre copii şi tineri cad
victime violenţei de orice fel. Elevii nu sunt singurii supuşi violenţelor în şcoli, 80% dintre pedagogi
plângandu-se de comportamente agresive din partea acestora, de la îndisciplină la cursuri la absenteism, la
agresiune nonverbală (35%) , ,lovituri şi agresiuni fizice (sub 10%). Un studiu realizat în liceele din Cluj-
Napoca a arătat ca 47, 6% dintre elevii intervievaţi au suferit agresiuni fizice o singură dată, iar 4,3%
aproape zilnic
Un studiu realizat în liceele dintr-o localiate urbană de la noi din țară a arătat faptul ca 47, 6%
dintre elevii intervievaţi au suferit agresiuni fizice o singură dată, iar 4,3% aproape zilnic.
În urma studierii acestui fenomen social care este un fenomen destul de necontrolat, am observant
că există mai multe forme de violență în școală. Violența între elevi, care este cea mai răspândită formă de
violență deoarece se manifestă și în afara acestuia, în orice grup de copii și tineri.
Un alt tip de violență este violența elevilor față de profesor, determinată de conflictul elev-adult
ca esența fenomenului violenței școlare celelalte putându-se regăsii și în alte contexte. Formele de
violenţă ale elevilor faţă de profesori sunt variate, de la comportamente care nu sunt în deplina
concordanţă cu regulamentul şcolar şi cu statutul de elev la forme mai grave, care tin de violenţa fizică
sau care intră sub încidenţa legii.
Al treilea tip de violență este violența profesorilor față de elevi. Acest tip de violenţă reprezintă
un aspect important în analiza vietii şcolare, cu implicâtii multiple şi pe termen lung asupra elevului şi

500 / 586
asupra calităţii activităţii educâtive. Înfluenţa societăţii şi a grupului de prieteni este foarte mare la vărsta
şcolarităţii, iar neajunsurile sistemului şcolar contribuie din plin la desclanşarea actelor violente.
Manifestată sub o formă mai uşoară sau prin comportamente mai grave, violenţa profesorilor faţă de elevi
este condamnabilă în spatiul şcolii şi contravine oricăror principii de educaţie precum şi drepturilor
copilului. Studiile în acest sens, evidenţiază faptul ca acest tip de violenţă este de foarte multe ori ascunsă
de către directorii unităţior de învăţământ sau cadre didactice, datorită imaginii şcolii. La fel ca şi în cazul
violenţei elevilor faţă de profesori, formele de comportament neadecvat al cadrelor didactice în raport cu
elevii sunt diverse. Astfel, în acest sens se poate menţiona evaluarea neobiectiva, care de multe ori este
folosită de către profesor pentru a pedepsi elevul, agresiunea non-verbală, acesta luând diferite forme, de
la ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţie, acest lucru cauzând o barieră în comunicarea
didactică, la gesturi, priviri ameninţătoare, însoţite de atitudini discriminative şi marginalizarea unora
dintre elevi.
Mai există un tip de violență, cel a părinților în cadrul școlii și alte forme de violență manifestate
în afara școlii. Se întâmplă în unele cazuri, ca părinţii să manifeste comportamente neadecvate faţă de
profesori, sub forma unor ironii, discutii aprinse, până la agresivitate fizică, aceste comportamente având
la baza de cele mai multe ori o lipsă de încredere a acestora în şcoală ca mediu de educâtie şi în cadrele
didactice, ca modele pentru copii. De multe ori, aceste atitudini ale parinţilor sunt preluate de către copii
şi transpuse în relaţia cu profesorii şi cu alţi elevi. Consider că o comunicare mai bună în relaţia şcoală-
parinte, o implicare mai activă a părinţilor în procesul instructiv-educâtiv al elevilor, ar duce la eliminarea
acestui tip de violenţă întâlnită în mediul şcolar. O alta formă a acestui tip de violenţă, este manifestarea
de către părinţi a unor comportamente agresive, faţă de proprii copii sau alţi elevi, cu care copiii lor intră
în conflict, acest tip de violenţă având consecinţe negative în dezvoltarea pşihosociala a copilului
victImizat. Studiile de specialitate au arătat faptul că sentimentul de securitate/şiguranţă al elevilor este
puternic înfluenţat atât de ceea ce se întâmplă în incinta şcolii cât şi de ceea ce se întâmplă în proximitatea
acesteia, chiar dacă aceasta zona nu intră în responsabilitatea directă a unităţii şcolare.
Violenţa în şcoală este generată de multiple cauze şi factori de înfluenţă, ale căror efecte se
cumulează şi se potenţează reciproc, conducând la apariţia unor astfel de fenomene sub variate forme de
manifestare. În general, analiza tipurilor de clasificări a factorilor de risc ai violenţei în şcoală,
evidenţiază faptul ca acesti factori de risc se regăsesc în special la nivelul individului, a familiei acestuia,
a şcolii, a comunităţii şi societăţii.
În ponderi mai reduse, elevii au menţionat şi alte forme ale violenţei între elevi care ţin de
domeniul agresivităţii verbale cu referire la aspecte precum : jignirile faţă de situatia socio-economică a
copiilor care se concretizează conform răspunsurilor elevilor în jigniri la adresa părinţilor, a profesiilor
acestora, a îmbrăcămintei elevilor sau etichetări legate de aceste aspecte.
În general, studiile de specialitate evidenţiază faptul ca violenţa determinată de conflictul elev-
adult este esenţa fenomenului violenţei şcolare.
Referitor la cauzele apariției actelor de violență ale elvilor la nivel individual,familial și școlar,
studiile de specialitatea evidenţiază faptul că violenţa în şcoală este generată de multiple cauze şi factori
de influenţă, ale caror efecte se cumulează şi potenţează reciproc, conducand la apariţia unor astfel de
fenomene sub variate forme de manifestare, de la cele mai simple, la cele mai grave forme de
comportament deviant. Literatura de specialitate menţionează faptul ca impulsivitatea, ca trasătură de
personalitate, complică întreaga viaţă relaţională a îndividului,predispunându-l către gestionarea violenţei
şi a conflictelor şi către preferinta spre forme de violenţafizică imediata şi urgenta trecerii la act. Cadrele
didactice subliniază faptul ca în cele mai multe cazuri de acte agresive, în special elev-elev, impulsivitatea
elevilor au exacerbat conflictul, seşizandu-se o lipsă de control şi o lipsă a constientizarii consecîntelor
imediate sau pe termen lung. Totodată, cadrele didactice considera ca cei mai multi elevi învata din
familie să reactioneze imediat pentru a obtine ceea ce işi doresc.
În concluzie pot spune că formele de manifestăre a violenţei între elevi mai des menţionate tin de
domeniul violenţei verbale şi sunt de multe ori considerate situaţii tolerabile şi obisnuite în orice şcoală,
În acelaşi domeniu al violenţei verbale, au fost menţionate şi jignirile cu referire la trasăturile fizice sau

501 / 586
pşihice ale colegilor, etichetarile, poreclirile, imitarile, conflicte, certuri şi deseori înjurii, fiind considerate
de către elevi ca având un impact nesemnificâtiv asupra persoanei « agresăte ».
În ponderi mai reduse, există şi alte forme ale violenţei între elevi care țin de domeniul
agreşivității verbale cu referire la aspecte precum : jignirile la şituatia socio-economică a copiilor care se
concretizeaza conform răspunsurilor elevilor în jigniri la adresă parinţilor, a profeşiilor acestora, a
imbracamîntei elevilor sau etichetari legate de aceste aspecte.
Formele de violenţaale elevilor faţă de profesori sunt variate, de la comportamente care contravîn
regulamentului şcolar şi statutului de elev, la comportamente care tin de violenţafizică imbracand mai
multe forme şi anume comportamente violente care presupun agresiune verbală şi fizică faţă de profesori
expimata prin înjurii şi jigniri, gesturi sau priviri amenîntatoare, agresiune fizică ; comportamente care
implică agresiune verbală şi nonverbală şi care reprezintă o ofensă adusă statutului şi autorităţii cadrului
didactic ; comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor, care presupun acte de
indisciplină în timpul programului, fuga de la ore, lipsă de implicare în cadrul activitatilor şcolare şi
sfidarea cadrului didactic.

Bibliografie
1 .Agresiunea fizică şi abuzul sexual suferit de liceeni în Cluj-Napoca, studiu realizat de Centrul
de Planificare Familiala, Fundatia Tineri pentru Tineri, Centrul Artemis, 1999, pe un esăntion de 1279
liceeni

2. Ferrol, G., Neculau, A., Violenţă. Aspecte pşihosociale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

3. Jigau, M., Liiceanu, A. , Preoteasă, L., ***, Violenţaîn şcoală, Ed. Alpha, Bucuresti, 2006

www.edu.ro

502 / 586
 GIMNASTICA ŞI CONTRIBUŢIA EI

SILEA FLORIN-CATALIN,
Scoala Gimnaziala Nr.1, Harsova , jud. Constanta

Gimnastica cuprinde un complex de exerciţii naturale şi accesibile ce se practică cu scopul

dezvoltării multilaterale a organismului, pentru întărirea sănătatii şi creşterea puterii de muncă.
Ţinând seama de regulile elementare de igienă, gimnastica ţine sa sporească rezistenţa
oganismului la boală, asigurând individului o stare de sănătate generală.
Gimnastica se adresează deopotrivă copiilor, tinerilor, adulţilor, sportivilor şi nesportivilor, cărora
le asigură un nivel ridicat de sănătate şi un randament superior în muncă. Pentru ca exercitiile de
gimnastică să îşi atingă scopul este necesar ca practicarea lor să se faca în mod organizat şi cu
regularitate.Este de dorit ca aplicarea să înceapă de la vârsta copilăriei şi să meargă până la o vârstă cât
mai înaintată.Din gimnastica de bază face parte gimnastica igienică zilnică prin care se urmareşte
refacerea, prin miscare, a stării de sănătate şi de bună dispoziţie a omului atât a activităţii ce urmeză să o
depună în timpul zilei cât şi cu scopul de a îndepărta oboseala acumulată.
Gimastica zilnică are la baza mişcări care pot fi practicate cu usurinţă oriunde ne găsim (acasă,
afară, în aer liber, la locul de muncă) fără sa avem nevoie de instalaţii şi aparate speciale.
Pentru ca gimnastica zilnică sa aibă un efect pozitiv se recomanda să se ţină seama de o serie de
factori:

- Verificarea stării de sănătate prin control medical;

- Regimul de muncă, alimentaţie şi odihnă;
- Igiena individuală a locului de muncă şi de practicare a exerciţiilor de gimnastică;
- Alegerea si dozarea exerciţiilor.
Fiecare program de gimnastică zilnică începe cu cateva mişcări de întindere, de îndată ce ne
ridicam din pat, însoţite de respiraţii profunde şi urmate de mers şi alergare ce se vor executa pe loc sau în
deplasare în funcţie de spaţiul pe care-l avem la dispoziţie.Durata mersului şi alergării va fi între 2 si 4
minute. În continuare se vor executa după cum urmeaza:
 1-2 mişcări petru braţe şi picioare;
 1-2 mişcări pentru trunchi;
 1 mişcare pentru centura scapulară (umeri) şi muşchii spatelui;
 1 mişcare pentru trunchi care sa difere de primele 2;
 1 mişcare pentru musculatura abdominală;
 1 mişcare cu caracter de forţă pentru braţe;
 1 mişcare de picioare de genul săriturilor ca mingea sau alte sărituri simple;
 1 mişcare de respiraţie, urmată de mers liniştitor.

Program de gimastică
Mers pe loc, pe vârfuri cu ridicarea genunchilor la orizontală timp de 30-60 de sec.;apoi se trece
la alergarea pe loc cu ridicarea alternativă a genunchilor la orizontală, timp de 60-90 sec. Dupa alergare se
revine la mersul pe loc, care se va executa timp de 10-20 sec. într-un timp din ce în ce mai rar pana la
oprire.
Exerciţiul nr. 1
Pozitia de plecare : ghemuit cu vârfurile şi genunchii lipiţi, mâinile sprijinite pe sol.

503 / 586
 1. Ridicare în picioare pe vârfuri cu ducerea braţelor în diagonală sus, cu privirea în prelungirea
braţelor
2. Revenire în poziţia ghemuit
Mişcarea se executa în 2 timpi , repetându-se de -8 ori.
Exerciţiul nr. 2
Pozitia de plecare stând în poziţia de drepţi
1. Ridicarea bratelor lateral, cu palmele in sus si departarea piciorului stang 2-3 lungimi de talpa
2. Indoirea bratelor cu mainile la umeri
3. Intinderea bratelor lateral, cu palmele in sus, cu ridicare pe varfuri.
4. Revenire in pozitia de “drepti”
5-8. Se repetă aceeaşi mişcare spre dreapta, prin depărtarea piciorului drept.
Mişcarea se execută în 8 timpi; se repetă de 4-6 ori.
Exerciţiul nr. 3
Poziţia de plecare: stând cu picioarele depărtate, braţele înainte, cu pumnii uşor închişi.
1-2. Răsucirea trunchiului spre stânga şi spre dreapta, cu balansarea liberă a braţelor în aceeaşi parte,
privirea urmărind braţul în direcţia răsucirii.
În timpul mişcării greutatea corpului trece pe piciorul dinspre partea în care se face răsucirea, iar celalalt
se ridică pe vârf. Braţele se miscă numai în plan orizontal. Mişcarea se execută lent, în 2 timpi, de 6-8 ori.
Exerciţiul nr. 4
Poziţia de plecare: stând cu picioarele depărtate.
1. Îndoirea trunchiului lateral stânga cu ducerea braţului uşor îndoit peste cap, braţul stâng jos în
prelungirea piciorului.
2. Revenire în stând.
3. Aceeaşi spre dreapta.
4. Revenire.
Exerciţiul nr. 5
Poziţia de plecare: stând cu vârfurile apropiate, pumnii uşor închişi.
1. Balansarea braţelor înainte, cu ridicare pe vârfuri;
2. Balansarea braţelor înapoi, cu coborarea călcâielor.
3. Balansarea braţelor diagonal în sus, prin înainte, cu ridicarea pe vârfuri şi privirea după mâini.
4. Balansarea braţelor înainte cu coborarea călcâielor.
Mişcarea se repetă de 4-6 ori. Se execută în 4 timpi .
Exerciţiul nr. 6
Pozitia de plecare: depărtat stând, cu braţele întinse în sus, pumnii uşor închişi (cu unghiile
înainte), privirea la mâini.
1. Îndoirea trunchiului înainte, cu ducerea mâinilor printre picioare.
2. Revenirea la poziţia de plecare. Cu usoară îndoire a trunchiului înapoi.
Miscarea se repetă lent, în 2 timpi, de 6-8 ori, privind înspre mâini când trunchiul se îndreaptă la verticală.
Exerciţiul nr. 7
Pozitia de plecare:culcat cu faţa în sus, cu braţele pe lângă corp şi mâinile sprijinite de sol.
1-2. Ridicarea lentă a picioarelor până la verticală.
3-4. Coborârea lentă a picioarelor până aproape de sol.
Mişcarea se execută în 4 timpi, cu genunchii întinşi.Se repetă de 4-6 ori.
Exerciţiul nr. 8
Poziţia de plecare: stând cu vârfurile apropiate şi cu mâinile pe şold.
Săritura ca mingea de pe loc.
Se execută elastic, în ritm vioi, în serii de cate 8 timpi, de 4-6 ori. Săriturile se fac pe vârfuri, din ce în ce
mai înalte şi păstrând tot timpul trunchiul drept şi privirea înainte.
Exerciţiul nr. 9
Pozitia de plecare: stând.
1. Inspiratie profundă, cu ducerea braţelor diagonal sus, prin lateral şi ridicarea pe vârfuri.
2. Expiraţie forţată, cu coborârea braţelor şi a călcâielor, cu uşoară lăsare a capului în jos şi ducerea
umerilor înainte.
Se execută rar, în 2 timpi, de 4-6 ori. În timpul inspiraţiei capul se lasă uşor pe spate şi aerul este
inspirat pe nas, iar în expiraţie e dat afară pe gură.

504 / 586
 EDUCAȚIA ÎN FAMILIE – PE GENUNCHII PĂRINȚILOR

Profesor pentru învăţământ primar: SIMIOANA MIHAELA

Şcoala Gimnazială „Tudor Vladimirescu”
Loc. Drăgăşani, judeţul Vâlcea

Între factorii educației, familia a fost și este considerată ca factor prioritar și primordial
deoarece, în ordinea firească a lucrurilor educația începe în familie, motiv pentru care l-a determinat
pe Loisel să afirme că „în familie și pe genunchii mamei se formează ceea ce este mai valoros pe lume
- omul de caracter”.
Educația făcută de primii educatori - părinții, se răsfrânge asupra tuturor laturilor copilului în
funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale acestuia. Cel mai important rol în evoluția moral
– civică a copilului îl au exemplele bune care pleacă inevitabil din familie. Familia are rolul de a
asigura dezvoltarea fizică și morală a copilului. De felul în care părinții vor educa copilul în sensul
unei morale riguroase și de felul în care vor ști să dirijeze viața afectivă a copilului, va depinde
formarea personalității acestuia.
Copiii trebuie educați în așa fel încât să realizeze că libertatea individuală nu se poate realiza
decât în cadrul libertății colective, generale, că munca și respectul față de ceilalți constituie o obligație
fundamental a fiecărui cetățean. Pentru a-și educa bine copilul părinții nu trebuie să considere
niciodată că acesta ar avea unele particularități psihice nemodificabile, iar dacă observă unele devieri
de la normal ale copilului, nu trebuie să aștepte pasivi ca timpul și natura să le rezolve. Părinții trebuie
să intervină activ, organizând, dirijând și orientând viața psihică a copilului în cazul oricărei abateri de
la normal.
Părinții trebuie să-și vegheze copiii pentru a căpăta un ansamblu de trăsături morale și
intelectuale necesare formării unei personalități superioare. Educarea lor trebuie să fie dirijată spre
obținerea modificărilor de caracter favorabile unei comportări superioare individuale și sociale. De
aceea părinții trebuie să lupte pentru ca orizontul moral și intelectual al copilului să fie în continua
lărgire.
Personalitatea copilului începe să se contureze după vârsta de doi ani. Este vârsta la care
copilul începe să perceapă și să fie atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui. După vârsta de trei ani
atenția și percepția sunt mai active decât în trecut. Vorbirea devine mai completă.
Copilul alcătuiește ușor propoziții. Părinții trebuie să-l încurajeze și să-l îndemne să se supună
unor obligațiuni individuale: să nu-și murdărească hainele, să mănânce singur și pe cât se poate
ordonat, să așeze după utilizare jucăriile la locul lor. Trebuie să se familiarizeze cu persoanele care
intră în casă. La trei ani, jocul este principal preocupare a copilului. Prin jocuri, copilul se instruiește
asupra modului de viață al adulților și vine în contact cu relațiile existente în lume. Ei trec repede de la
plânsul cu lacrimi la râs. Voioșia este un bun mijloc de a face un copil să progreseze. El trebuie să fie
mulțumit când este lăudat, supărat când este mustrat. Treptat sentimentele trebuie să devină
multilaterale.
Se pot creiona, evident, generalizări. Printre principalele ingrediente care compun ceea ce se
înţelege, în mod tradiţional, un copil „bine crescut” regăsim:
Salutul. Este prima normă de conduită învăţată în familie, începând de la etapa în
care puiul de om nu poate saluta decât prin fluturarea mâinii şi continuând pe urmă firesc cu „bună
ziua”.
Comportamentul în public. Un copil „bine crescut” ştie să răspundă la întrebări şi să
susţină, la rându-i, conversaţia, îşi aşteaptă rândul fără să întrerupă pe cel care vorbeşte.
Manierele la masă. O bună creştere presupune folosirea eficientă a tacâmurilor,
respectul comesenilor şi a celui/celei care serveşte masa. Recunoaşterea greşelilor. „Îmi pare rău”
este, la fel ca şi „te rog”, o expresie magică. Pentru a o folosi, un copil are nevoie să o audă şi din
partea adulţilor din jurul lui. Astfel, va învăţa că recunoaşterea greşelilor şi sinceritatea exprimării
regretului nu sunt un semn de slăbiciune, ci de respect şi demnitate.
Tact şi toleranţă. Un copil „bine crescut” învaţă de la părinţi că a râde de

505 / 586
 slăbiciunea, defectul fizic sau orice tip de dizabilitate a cuiva ne descalifică în primul rând pe noi. Va
face diferenţa – în timp – între râsul sănătos şi spiritul de glumă şi râsul care jigneşte, care deschide
răni.
Bineînţeles că toate ingredientele de mai sus sunt rezultatul a ani de experienţe, cu încercări,
eşecuri şi reuşite. Şi bineînţeles că există uneori devieri de la tipul de comportament pe care dorim să-l
insuflăm copilului nostru, precum şi zile în care ni se pare că totul e în zadar şi că toate lecţiile pe care
te-ai străduit să le predai copilului tău au trecut pe lângă el fără să lase urme semnificative. Probabil că
soluţia este, la fel ca în cazul multor aspecte legate de creşterea unui copil, perseverenţa și exemplul
personal, asta în primul rând. Iar eforturile susţinute nu vor întârzia să dea roadele mult aşteptate.

Bibliografie:
 Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti.
 Negovan, V., (2003), Introducere în psihologia educaţiei, Editura Curtea Veche, Bucureşti.
 Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.

506 / 586
 LA FORMATION A DISTANCE, L’AVENIR DE
L’ENSEIGNEMENT?

Prof. Ruxandra SIMION,

Liceul tehnologic «Ștefan Odobleja», Craiova

Alors que la pandémie de COVID-19 continue de sévir en Europe, beaucoup

d'entre nous sont actuellement contraints d'enseigner entièrement en ligne. Pour beaucoup
d’enseignants de langues, il s'agit d'une situation totalement nouvelle et inhabituelle, qui
semble présenter de nombreuses difficultés.
Dans les endroits disposant d'une infrastructure technique, humaine et éducative
(contenu numérique, évaluation, etc.) et où les élèves ont accès à des ordinateurs à
domicile et à une connexion Internet suffisante, l'apprentissage en ligne est le plus
judicieux car, il se rapproche le plus de l'expérience interactive, en temps réel et
multimodale, attendue de l’apprentissage à l’école.
Il est possible aussi de diffuser des contenus et des ressources en ligne dans le
cadre de programmes d'enseignement par la télévision dans le cadre de programmes
d’apprentissage autonome, mais cette « mise en ligne » de contenus et l'espoir que les
élèves apprennent par eux-mêmes ne devraient pas constituer en soi une stratégie
d’apprentissage à moyen ou long terme.
Il n'y a pas de « bon » choix en matière d'enseignement à distance en ce moment.
Chacun doit choisir le meilleur moyen ou un mélange de moyens en fonction de l'accès, de
l'infrastructure technique, du contenu, de la capacité à adapter ce contenu au(x) moyens(s)
approprié(s) dont il dispose, et de sa capacité à donner accès aux élèves à ces possibilités
d'apprentissage le plus rapidement possible.
Outre les exigences en matière d'infrastructure, chacun des outils d'enseignement à
distance présente des avantages et des inconvénients. La radio et la télévision sont des
médias passifs, mais qui sont présents dans le monde entier, ont une grande portée, sont
faciles à utiliser et permettent un apprentissage à partir d’un emplacement centralisé. Les
téléphones sont des technologies largement utilisées et appréciées. Néanmoins aucun
enseignement à grande échelle n'a jamais été spécifiquement conçu pour les téléphones.
L’apprentissage y est plus décentralisé et nécessite une implication plus importante des
formateurs et des élèves.
L'apprentissage en ligne est peut-être le moyen le plus adapté pour continuer à
apprendre, mais il demande du temps, un contenu approprié, de l'argent, des outils de
planification et de conception, et il est contraignant tant pour les formateurs que pour les
élèves. Dans un sondage effectué par la Fédération des enseignants on constate que 89%
sont inquiets de la santé émotionnelle des élèves qui se sentent isolés et auxquels le contact
avec leurs camarades et l`école font défaut.
S'il y a une leçon à tirer de la pandémie de COVID-19, c'est que le système
éducatif doit commencer à planifier et à mettre en place des systèmes d'enseignement à
distance à long terme, afin que nous soyons prêts à faire face à la prochaine et inévitable
situation d’urgence. L'enseignement à distance ne doit pas juste être considéré comme une

507 / 586
solution de sortie de crise, une option au système éducatif existant, il doit en être une
composante essentielle.
Bibliographie
Burns, M., Distance Education for Teacher Training: Modes, Models and Methods,
Education Development Center, Washington DC, 2011

508 / 586
 ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA
COPILULUI

Prof. psihopedagogie specială, ȘIMON MARIA

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Vișeu de Sus

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor..” (Maria Montessori –“Descoperirea
copilului”)

Educaţia nonformală reprezintă ansamblul influenţelor educative structurate și organizate într-un

cadru instituţionalizat, desfăşurate în afara sistemului de învăţământ. Activităţile extracurriculare se referă
astfel la totalitatea activităţilor educative organizate şi planificate în instituţiile de învăţământ sau în alte
organizaţii cu scop educaţional, dar mai puţin riguroase decât cele formale şi desfășurate în afara
programelor școlare, conduse de persoane calificate, cu scopul completării formării personalității elevului
asigurată de educația formală sau dezvoltării altor aspecte particulare ale personalității acestuia.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate în clasă,
urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei, atrag
individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuie la formarea
personalităţii, la pregătirea copilului pentru viaţă. Activitatea extracurriculară este orientată către o
finalitate, presupune o anume structurare şi organizare, asigurate de corelarea activităţilor de proiectare,
implementare şi evaluare.
Gestionarea celor trei procese şi asigurarea relaţiei ce se stabileşte între acestea duc la reusita
acestor activitati extracurriculare. Există însă nişte repere generale, identificabile în cadrul fiecărui proces,
indiferent de tipul de activitate extracurriculară avută în vedere. Indiferent de nivelul de acţiune și de tipul
de control, procesul proiectării activităţilor extracurriculare se desfăşoară în mai multe etape şi se
manifestă, ca orice proces de proiectare, ca un proces pentafazic (Wheeler D.K., 1967), structurat în jurul
următoarelor aspecte, asupra cărora s-a încercat să oferirea câtorva note apreciative: selectarea
finalităţilor, scopurilor şi obiectivelor ce se doresc a fi atinse prin procesul de implementare a activităţilor
extracurriculare;alegerea experienţelor extracurriculare necesare atingerii finalităţilor
educaţionale, planificate şi organizate în prealabil, conform caracteristicilor situaţiei
educaţionale,finalităţilor urmărite, conţinuturilor curriculare, dar mai ales, particularităţilor de vârstă şi
individuale ale educabililor; alegerea conţinuturilor prin intermediul cărora este oferită experienţa de
învăţare,conform unor criterii de selecţie mai puţin riguroase şi ştiinţifice, şi mai de grabă,centrate pe
nevoile şi interesele educabililor;organizarea şi integrarea experienţelor şi conţinuturilor în activităţi
specifice cu caracter extracurricular şi anticiparea modalităţilor generale de realizare a acestor două
aspecte, ca şi repere orientative pentru munca efectivă a cadrelor didactice; evaluarea eficacităţii tuturor
aspectelor din fazele anterioare, ca necesitate pentru eficientizarea şi optimizarea activităţilor
extracurriculare.
Modalităţile sunt: evaluarea realizată de către principalele categorii de persoane care vor fi
implicate în activităţile extracurriculare şi evaluarea prin testarea efectivă în practică a proiectului
extracurricular, pentru a-i certifica eficienţa. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor
aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea
interesului pentru activităţi extrașcolare. Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil,
la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”,
dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este
prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai
temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”. Activităţile extracurriculare sunt: activităţi de educaţie

509 / 586
intelectuală, activităţi culturale, activităţi sportive, activităţi artistice, activităţi de educaţie morală.
Asigurarea calităţii şi eficienţei activităţilor extracurriculare este fundamentată pe respectarea unor
principii de proiectare şi implementare curriculară ce se regăsesc în tezele lui Santini: concentrare pe ce se
învaţă, simplificare interzisă, transparenţa totală, soluţie exhaustivă, informare completă, competenţe
clare, parte din întreg, fidelitate şi operativitate, justificare deplină, valorizare anticipate, revizuire,
colaborare completă, planificare integrală până la cele mai mici detalii.
Desfășurarea procesului instructiv-educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţi
extracurriculare ce au numeroase valenţe formative, permițând manifestarea creativităţii întregului grup,
învățătorul îşi poate manifesta spiritul innovator și creativitatea didactică. Începând de la cea mai fragedă
vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din
natura. Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze
iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să ofere elevului posibilitatea de a lua singur decizii, să
stimuleze cresterea stimei de sine/încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare sigură.
Obiectivele instructive-educative trebuie să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi
momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor
activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să
sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi, copii învață anumite reguli, se autodisciplinează.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească o gândire independentă, necondiționată de grup,
toleranţă faţă de ideile noi ale colegilor sau cadrului didactic, capacitatea de a descoperi probleme noi şi
de a găsi modul de rezolvare a acestora. În activităţile extracurriculare, elevul explorează, reconstruieşte,
redescoperă, generalizează, asimilează, se îndreaptă spre căutări, prin muncă personală independentă sau
în grup, spre dobândirea cunoaşterii umane.
Excursiile și drumețiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple valențe
de informare și formare a elevilor completând și aprofundând procesul de învățământ. In urma excursiilor,
a plimbărilor în natură, copii pot reda cu mare precizie și sensibilitate, imaginea realității în cadrul
activităților de desen și modelaj, iar materialele culese din natura sunt utilizate în activitățile practice și
jocurile de creație.Vizionarea emisiunilor muzicale, teatru de păpuși, emisiuni distractive sau sportive,
stimulează și orientează copiii spre anumite domenii de activitate: sport, pictură, poezie, muzică.
Excursiile și taberele școlare contribuie la îmbogățirea cunoștintelor elevilor despre frumusețile tării
noastre, la educarea dragostei si a frumosului din natură, arta și cultura.
Concursurile pe diferite teme sunt momente deosebit de frumoase și atractive pentru copiii. De
asemenea serbările organizate cu diferite ocazii au un impact emoțional asupra copiilor. Toate aceste
activități stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de noi cunoștințe, dezvoltă și formează
personalitatea elevului, il pregatește pentru viață. Situația pandemică create de Covid 19 a schimbat foarte
mult situația desfășurării activităților extrașcolare, dar sperăm să se revină la normalitatea dinainte,
deoarece elevilor le lipsesc aceste activități.

Bibliografie:
1. Cernea, Maria, „Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ”, în
“Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
2. Crăciunescu, Nedelea, „Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar”, în
“Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
3. Ionescu, M., Chiş, V., „Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
4. Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, „Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact”, Editura Polirom, 2002.
(Postat ianuarie 2015)
5. https://ise.md/uploads/files/1460559060_3.-managementul-activitatilor-extrascolare.pdf

510 / 586
ACTIVITATE PRACTICĂ "DECORĂM ROCHIȚA PENTRU BAL"
Profesor Învățământ Preșcolar: Socian Diana Monica
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Grădiniţa P.P. "Palatul fermecat" Arad
NIVEL: II - GRUPA MIJLOCIE B "Steluțele"
TEMA ANUALĂ: "Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?"
SUBTEMA: "În lumea desenelor animate"
Domeniul experienţial: Om și societate
Categoria de activitate: Educație artistico-plastică
Mijlocul de realizare: lipire;
Subiectul activităţii: “Decorăm rochița pentru bal"

SCOPURILE ACTIVITĂȚII:
 Consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare ;
 Educarea gustului estetic și a capacității de a a aprecia frumosul ;

DIMENSIUNI ALE DEZVOLTĂRII:

 Activare și manifestare a potențialului creativ ;
 Motricitate grosieră și motricitate fină în contexte de viață familiare ;

COMPORTAMENTE VIZATE:
 Demonstrează creativitate prin activități practice ;
 Își coordonează mușchii în desfășurarea unor activități diversificate, specifice vârstei ;

Obiective operaționale:
1. Să execute cu corectitudine exercițiile pentru încălzirea mușchilor mici ai mâinii ;
2. Să utilizeze cu corectitudine materialele puse la dispoziție pentru realizarea lucrării practice ;
3. Să lucreze curat și îngrijit în vederea realizării temei date ;

Bibliografie:
"Curriculum pentru educația timpurie", 2019 ;
"Suport pentru explicitarea și înțelegerea unor concepte și instrumente cu care operează
curriculumul pentru educația timpurie ;
Colectivul de cadre didactice de la gradiniţa PP. nr. 14 Arad- Îndrumător pentru educatoare,
elevi şi studenţi, Arad, 2010 ;

Desfăşurarea activității:
Introducerea în activitate
Intoducerea în activitate o realizez prin intermediul unui mesaj: "Dragi copii, va invit în atelierul de
creație!".
Deoarece în această seara voi participa la bal împreună cu prietenii mei din Clubul lui Mickey Mouse,
am nevoie de o rochie nouă ! Astăzi, voi mă veți ajuta să decorez rochițele care vor fi trasformate de zâna
cea bună în rochii adevarate, și altfel voi putea să particip la bal.".

Intuirea materialului
Copiii denumesc materialele de pe măsuţe: carton alb pe care sunt pregătite rochițele roșii pe umeraș
pentru a fi decorate , elemente decorative care vor fi aplicate pe rochițe (buline albe), lipici, șervețele.

Explicarea și demonstrarea modului de lucru

511 / 586
Se explică şi se demonstrează modul de lucru pentru a lucra corect și îngrijit: luăm pe rând câte un
element decorativ din coșuleț, și aplicăm lipiciul pe suprafața acestuia . După ce aplicăm lipiciul pe
elementul decorativ , îl așezăm pe rochița pregătită. La fel vom proceda și cu restul elementelor până când
rochița noastră va fi decorată în întregime. Atenție ! Avem grijă să lucrăm curat și îngrijit, pentru a realiza
cele mai frumoase lucrări.

Încălzirea mușchilor mici ai mâinii

Înainte de începerea lucrului, se execută încălzirea mușchilor mici ai mâinilor pe jocul muzical "Clap,
clap, clap song". Copiii execută diferite mișcări pentru încălzirea mușchilor mici ai mâinii : batem
palmele, închidem și deschidem pumnii, morișca, bate vântul, cântăm la pian.

Executarea temei de către copii

"Acum puteți începe să lucrați!" Se va da semnalul de începere a lucrului. Se va corecta poziţia corpului
în timpul lucrului. Se va urmări modul de lucru al copiilor.
Copiii sunt supravegheaţi, iar celor care întâmpină greutăţi li se vor da indicaţiile și ajutorul necesar.

Evaluarea activității
După ce preșcolarii au terminat de lucrat, Minnie Mouse organizeaza Turul galeriei care dă posibilitatea
evalăriii modului de lucru al fiecărui copil în parte.
Rochițele realizate de către copii le voi așeza în graderoba lui Minnie Mouse.
Voi face aprecieri verbale asupra modeului de desfășurare al întregii activități, precum și a modulu de
realizare a rochițelor.

512 / 586
 ROLUL PROFESORULUI ÎN CLASA DE ELEVI

Prof. înv. primar Simona Sofrone

Şcoala Gimnazială ,,Spiru Haret’’ Bacău

Clasa de elevi este un grup social supus în mod constant influenţelor educative exercitate de
şcoală. Ansamblul de elevi ce o compune este un grup social specific, în cadrul căruia există o varietate
de relaţii educative. Aceste relaţii au ca suport raporturile interpersonale din cadrul clasei şi relaţia
pedagogică educator – educat. Deşi relaţia profesor – elev are un pronunţat caracter didactic, ea este
influenţată de pluralitatea de relaţii interindividuale pe care le are elevul în clasă şi în afara ei. De aceea,
este necesar ca profesorul să cunoască grupul ca ansamblu dinamic de relaţii interumane.
Se ştie însă că profesorul şi elevii nu se aleg unii pe alţii, iar preferinţele lor nu sunt decât
întâmplător în concordanţă cu relaţiile instituţionalizate dintre ei. Cu toate acestea, ei nu numai că
urmează să conlucreze, dar va trebui să conlucreze armonios. Mai întâi, profesorului îi revine sarcina şi
răspunderea integrării sale în clasa şi colectivul clasei de elevi pe care urmează să-l închege. Într-un
colectiv format, profesorul devine unul dintre membrii acestuia, îndeplinindu-şi funcţia în interiorul
grupului. Rolul educatorului pe scena şcolară depinde de scopul pe care şi-l propune să-l atingă prin
acţiunea sa pedagogică.
Relaţiile profesor – elev sunt variate şi se constituie într-o reţea de interdependenţe. Relaţiile
informaţional – cognitive şi relaţiile afective sunt subordonate relaţiei de conducere – influenţare. Atât
relaţia informaţional – cognitivă, cât şi cea afectivă, se stabilesc cu scopul de a-i influenţa pe elevi, şi
aceasta în multiple sensuri: pentru însuşirea cunoştinţelor, pentru determinarea unor stări afective
favorabile receptării mesajului emis de profesor, pentru determinarea unor modificări de comportament
sau stabilizarea unor trăsături de caracter. Profesorul declanşează şi întreţine interesul elevilor şi dorinţa
lor de a învăţa şi de a răspunde printr-un comportament adecvat cerinţelor lui.
Influenţarea elevilor de către profesor se face direct, prin atitudine, mesaj verbal, gestică,
mimică, stare afectivă exemplu personal, adică prin prezenţa sa activă. Această prezenţă are funcţia de
stimul ce determină la elevi un răspuns care poate fi acceptare formală, acceptare cu convingere, imitare,
contagiune, rezistenţă. Indirect, profesorul influenţează prin intermediul altor factori educaţionali cum
sunt colectivul clasei de elevi, familia, consiliul profesoral, comitetul de părinţi.
Rolul profesorului în conducerea pedagogică a activităţii elevilor se manifestă astfel pe toate
planuruile implicate de acţiunea educativă. Analiza logică a structurii acestei acţiuni ne permite să
determinăm următoarele componente ale comportamentului pedagogic al educatorului în relaţiile cu
clasa:
Observă acţiunile şi conduita elevilor din clasă în timpul lecţiilor şi în activităţile extraşcolare
deoarece adecvarea comportamentului pedagogic la specificul vieţii clasei nu e posibil fără observarea
atentă a colectivului şi a fiecărui elev. J. Dewez considera că educaţia ,,trebuie să înceapă prin observarea
psihologică a capacităţilor, a intereselor şi a deprinderilor copiilor’’.
Organizează activitatea clasei fixând programul activităţii ei intelectuale, iar în clasă, structurile
organizaţionale şi funcţiile îndeplinite de aceste structuri.
Comunică clasei informaţii ştiinţifice, valori morale estetice, culturale şi recepţionează mesajul
elevului. Comunicarea se face atât în funcţie de cerinţele programei, cât şi în raport cu preocupările şi
interesele cognitive ale elevilor.

513 / 586
 Mediază în constituirea relaţiei elev – ştiinţă chiar dacă achiziţionarea cunoştinţelor ştiinţifice
presupune efortul individual al elevului şi activitatea sa individuală de căutare, de documentare, de
rezolvare a problemelor.
Conduce, îndrumă, controlează şi evaluează activitatea clasei.
Dialoghează cu clasa. Activitatea sa educativă implică un dialog continuu şi variat cu elevii.
Desfăşurarea dialogului profesor – clasă solicită un context de relaţii educative pozitive.
Cooperează cu elevii din clasă în realizarea sarcinilor ce revin grupului, în realizarea scopurilor
propuse, în desfăşurarea lecţiilor şi a activităţilor extradidactice, în fixarea unor reguli de conduită, în
elaborarea deciziilor.
Stimulează activitatea elevilor prin aprecieri, îndemnuri, prin încurajarea eforturilor pe care ei le
fac. E. Planchart a remarcat că din dorinţele elevilor referitoare la relaţiile lor cu profesorii se desprinde
necesitatea unei intervenţii umane care să-i susţină, să-i încurajeze şi să le arate cu bunăvoinţă când şi
unde au greşit.
Ajută pe elevi în activitatea lor, dându-le sfaturi, arătându-le cum trebuie să procedeze în
rezolvarea unei probleme sau în pregătirea lecţiilor. Kriekemans include în relaţia pedagogică ajutorul pe
care profesorul îl dă copilului pentru a deveni om matur care şi-a asumat responsabilitatea propriei sale
existenţe. Astfel, ajutorul se exercită pe planul formării morale a individului.
Coordonează relaţiile interumane din clasă şi activitatea grupurilor de muncă existente în cadrul
ei, urmărind întărirea solidarităţii grupului.
Orientează acţiunile organizate de clasă, urmărind formarea idealului de viaţă al elevilor,
deschizându-le liniile de perspectivă.
Caracterizează clasa ca grup educati, conturând trăsăturile ei specifice, factorii de coeziune care
acţionează în cadrul ei şi perspectivele ei de dezvoltare.
Comportamentul pedagogic al profesorului se manifestă în atitudini suple, variate, în funcţie de
acţiunea educativă în care el este angajat. În procesul educativ el este pentru elevi figura centrală şi ca
urmare atenţia lor se îndreaptă spre el. Profesorul trebuie să-şi autoregleze comportamentul său pedagogic
pentru a se prezenta în faţa elevilor într-o manieră de încredere şi de ajutor pentru ei.
Prin comportamentul lui afectiv, profesorul impune elevilor un anumit comportamentul,
individual şi de grup. Eficienţa acţiunii de influenţare , sensul şi intensitatea influenţei pe care o exercită
educatorul asupra elevilor depind în mare măsură de tonul afectiv al relaţiilor lui cu elevii.
Relaţiile apropiate între profesor şi elev, bazate pe încrederea elevului nu numai în competenţa
profesională a profesorului, ci şi în competenţa sa ca sfătuitor, pe capacitatea empatică a profesorului sunt
dorite de către elevi.
Ei se adresează profesorilor pentru a obţine sfaturi doar dacă sunt destul de apropiaţi de ei, dacă
au încredere că vor fi înţeleşi şi bine sfătuiţi. În măsura în care o fac, elevii nu se adresează oricărui
profesor, ci numai acelora care îi înţeleg. Elevii îşi doresc relaţii mai apropiate cu profesorii pentru a găsi
în aceştia sprijin moral ori de câte ori au nevoie.
Universul relaţional al clasei de elevi, analizat din punct de vedere al influenţei educaţionale în
contextul grupului şcolar şi abordat, din punct de vedere ştiinţific, sub auspiciile managementului clasei
de elevi, devine unul dintre subiectele cele mai importante de a cărui cunoaştere şi aplicare depinde
succesul demersului educativ al cadrului didactic.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iaşi, 1966
2. Iancu, R. B., Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi, 2000

514 / 586
 ABORDAREA ŞI REZOLVAREA UNUI CONFLICT ŞCOLAR PRIN
COMUNICARE DIDACTICĂ EFICIENTĂ
Prof.înv.primar Spiridon Anicuţa
Şcoala Gimnazială ,,MIRCEA CEL BĂTRÂN,, Curtea de
Argeş

Comunicarea didactică în situaţii de conflict

Pentru profesori, situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate
şi deontologie profesională, dat fiind că o situaţie conflictuală are implicaţii atât asupra canalelor de
comunicare, cât şi asupra mediului în care evoluează participanţii. Comunicarea interpersonală
realizată în diverse situaţii didactice are loc într-un mediu deosebit (mediul şcolar) şi într-un context
specific (şcoala sau un spaţiu adiacent acesteia).
Etimologic, “conflict” înseamnă lovire reciprocă, înfruntare (conflictus = a se lovi unul pe
altul). Este caracterizat drept o “opoziţie deschisă”, o luptă între indivizi sau grupuri cu interese
divergente sau incompatibile, cu efecte distructive (de cele mai multe ori) asupra interacţiunii sociale.
Acest context poate bloca procesul de comunicare, ducând la eşecul /insuccesul acesteia.
Deoarece profesorul şi şcolarul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activităţi comune bazate, în
esenţă, pe comunicare didactică, este important de cunoscut şi acceptat următoarele:
-Conflictul este o realitate firească a vieţii cotidiene, inerentă în relaţiile interumane
(profesorul şi şcolarul au experienţe de viaţă diferite, percepţii ale realităţii diferite, dispoziţii diferite).
- Conflictul poate fi tratat pe căi pozitive sau negative:
Abordat pozitiv, conflictul, de regulă ideatic, poate determina dezvoltarea personală, afirmarea
creativităţii, schimbarea socială; este constructiv;
Abordat negativ, conflictul are rezultate distructive asupra psihicului, fizicului, spiritului
(tensiunea nervoasă este mare, nemulţumirile şi reproşurile sporesc); din această perspectivă este
respins principiul acceptării reciproce;
-Într-un conflict, sentimentele sunt foarte importante pentru că nu pot fi controlate, (îndeosebi
cele neconştientizate, umorile, patimile, vanitatea etc.);
- Întotdeauna un conflict poate fi soluţionat dacă se cunosc sursele, dacă se respectă cele trei
principii strategice de rezolvare şi dacă se doreşte efectiv dezamorsarea şi instalarea armoniei (printr-
un management corespunzător).
- Conflictul din mediul şcolar trebuie neapărat negociat, încercând să se ajungă la o soluţie
acceptabilă pentru ambele părţi.
Modelul de dezvoltare şi stingere a unui conflict şcolar presupune cinci etape relativ distincte:
1. Dezacordul - apariţia diferenţelor între membrii grupului şcolar;
2. Confruntarea - apar acţiuni ce susţin opiniile, cerinţele sau convingerile fiecărei părţi;
3. Escaladarea - violenţa verbală se transformă în violenţă fizică sau morală;
4. Descaladarea - începe negocierea (trecerea de la tensiune, iraţionalitate, spontaneitate, lipsa
de logică la o discutare normală a intereselor parţilor aflate în conflict);
5. Rezolvarea - intervine mediatorul, ca “a treia parte” neutră, imparţială şi obiectivă;
Analiza oricărui conflict şcolar relevă faptul că orice situaţie de comunicare afectată de o
tensiune/conflict devine automat dependentă de trei factori:
- sursa (emiţătorul),
- mesajul,
- mediul şi canalele de comunicare.
Elementul determinant în actul comunicării este emiţătorul(sursa) care în situaţii de conflict
şcolar se manifestă plenar, ieşind în evidenţă. Deoarece profesorul – emiţător deţine controlul asupra
actului de comunicare, se impune ca în situaţii conflictuale să acţioneze prompt, să identifice în timp
util sursele conflictului şi să stabilească strategia de dezamorsare a conflictului şi normalizare a
climatului didactic.
În situaţiile deosebite de conflict, comunicarea profesor-elev este într-o măsură apreciabilă
dependentă de precizia şi acurateţea mesajului, care trebuie să fie cuplat cu intenţia emiţătorului şi cu
nivelul de percepţie al ascultătorului destinatar. Mesajul are semnificaţie şi este complet numai în

515 / 586
condiţiile în care este coroborat cu limbajul folosit, filtrele şi perturbaţiile din comunicare, cu mediul
şi canalele de comunicare. În situaţia de conflict, comunicarea este eficace dacă posibilităţile asigurate
de canale sunt mai mari. Aceasta pentru că este nevoie ca receptorii să cunoască informaţia şi să o
poată propaga mai departe, timpul alocat rezolvării conflictului fiind scurt şi, de asemenea, se impun
dezbateri, negocieri fiind necesar şi un feed-back imediat şi apropiat. În concluzie, comunicarea
didactică de tip faţă în faţă sau mediată electronic este condiţionată de calitatea celor trei factori,
prezentaţi anterior. Ca profesori, avem datoria de a-i ajuta pe elevi să obţină o imagine mai clară
despre ei înşişi şi despre societate, avem datoria de a transforma conflictele în şanse educative.
Capacitatea de a aborda conflictele într-un mod constructiv contribuie la sănătatea mentală şi
individuală şi are efecte pozitive asupra societăţii în general.
Principiile strategice de rezolvare a unui conflict
Pentru a minimaliza efectele distructive ale situaţiilor conflictuale, se poate propune
respectarea următoarelor principia (elaborate de Morris si Everard în 1996):
 principiul 1 – Menţine comunicarea cu cei cu care pari să te afli în conflict
(preferabil, încearcă să lămureşti prompt lucrurile; nu amâna discuţia).
 principiul 2 – Abţine-te de la a discuta despre alţii în absenţa lor (pentru a nu
distorsiona realitatea).
 principiul 3- Dacă sesizezi semne ale unui conflict, încearcă să iniţiezi acţiuni la care
să participe(colaborând) persoanele implicate. Aşa nimeni nu se va mai simţi atacat sau ameninţat
sau ignorat.
 principiul 4 – Încearcă să eviţi toate fenomenele de tipul“eu câştig – tu pierzi”. Se
recomandă abordarea unei dispute din toate perspectivele posibile, ştiut fiind că de cele mai multe ori
o echipă sau un individ se comportă negativ numai dacă se simte ameninţat(ă) sau atacat(ă).
 principiul 5 – Asigură -te că ştii să recunoşti rezultatele şi nu flatarea sau linguşeala.
După Axelroad, principiile strategice de rezolvare a unui conflict sunt următoarele (o altă
abordare):
1. Nu fiţi primul care nu cooperează (care se încăpăţânează sau dă bir cu fugiţii); fiţi plini de
solicitudine, fiţi drăguţi, amabili şi afabili.
2. Aveţi grijă ca atât cooperarea, cât şi abandonul să fie în raport de reciprocitate , respectiv:
 Daţi răspunsuri măsurate (cumpătate) pentru a asigura reciprocitatea.
 Nu vă lăsaţi exploatat (în mod direct)
 Nu fiţi invidios, fiţi iertător (conciliant, empatic).
3. Nu faceti pe deşteptul. Nu complicaţi şi nu simplificaţi inutil problemele, pentru că nu veţi
rezolva nimic.
În general în comunicare, dar îndeosebi în comunicarea pedagogică, este importantă
deschiderea ambelor părţi angajate în conflict faţă de rezolvarea raţională a tensiunilor create. Practic,
sunt necesare o serie de abilităţi cum ar fi:
 abilitatea de a te confrunta, de a spune “nu” atunci când apare o diferenţă de opinie.
Trebuie ca, îndeosebi profesorul să manifeste deschidere faţă de rezolvarea problemelor;
 abilitatea de a asculta, a observa şi a accepta emoţiile şi sentimentele interlocutorilor
cu care se vine în contact;
 abilitatea de a prezenta ideile, emoţiile şi sentimentele cât mai clar, concis, calm şi
onest;
 abilitatea de a evalua problema/situaţia creată sub toate aspectele şi dintr-o perspectivă
cât mai largă.
 abilitatea de a articula scopurile comune cu obiectivele personale, pentru a depăşi
momentul critic şi pentru a păstra relaţia.
 4. Ascultarea activăUna din modalitatile de diminuare sau chiar rezolvare a unui
conflict o constituie ascultarea activă– care este crucială într-o comunicare eficientă, lipsită de
conflicte.
Etapele unei ascultări active:
I. Lăsaţi interlocutorul să vorbească:
- nu întrerupeţi;
- nu daţi sugestii;

516 / 586
 - aveţi răbdare;
- nu faceţi trimiteri la propriile sentimente /experienţa dumneavoastră.
II. Fiţi empatic (puneţi-vă în situaţia interlocutorului)
¨ prindeţi ideea principală şi angajaţi-vă în a-l înţelege pe vorbitor, încercând să vă detaşaţi de
punctual personal de vedere;
¨ dăruiţi-vă, puneţi-vă în locul vorbitorului pentru a înţelege cu adevărat prin ce trece (ce
gândeşte, ce simte, ce ştie, ce aşteaptă, ce vrea).
III. Puneţi întrebări pentru a înţelege mai bine:
¨ reformulaţi cele mai importante gânduri şi sentimente ale vorbitorului (pe care le vedeţi şi le
simţiţi). Dar, atenţie! Nu manifestaţi acord sau dezacord.
IV. Verificaţi dacă aţi înţeles:
¨ întrebaţi interlocutorul dacă mai există ceva ce ar vrea să mai spună;
¨ rezumaţi şi integraţi cele ascultate.
V. Îndemnaţi interlocutorul să se destăinuie:
¨ să spună ce a simţit, ce a înţeles, ce nu a înţeles, ce ar mai vrea etc.
Recomandările făcute de Morton Deutsch ( în lucrarea “Psihologia rezolvării conflictelor”),
profesorilor şi, în general, educatorilor:
1. Trebuie să cunoşti tipul de conflict în care eşti implicat.
2.Trebuie să conştientizezi cauzele şi consecinţele violenţei şi ale alternativelor de violenţă,
chiar atunci când eşti foarte nervos.
3. Trebuie să înfrunţi conflictul, mai degrabă, decât să-l eviţi.
4. Respectă-te pe tine şi interesele tale, respectă-l pe celalalt şi interesele sale.
5. Evită etnocentrismul; înţelege şi acceptă realitatea diferenţelor culturale.
6. Fă diferenţa clară între “interese” şi “poziţii”.
7. Cercetează interesele proprii şi pe cele ale celuilalt pentru a identifica interesele comune şi
compatibile pe care le aveţi.
8. Defineşte interesele conflictuale drept o problemă reciprocă ce urmează să fie rezolvată prin
cooperare.
9. Ascultă cu atenţie şi vorbeşte în aşa fel încât să fii înţeles; este necesară încercarea activă de
a te pune în locul celuilalt şi de a verifica mereu dacă reuşeşti s-o faci cu succes.
10. Fii atent la tendinţele naturale spre subiectivitate, percepţii eronate, judecăţi greşite şi
gândire stereotipă.
11. Dezvoltă abilităţi de a aborda conflicte grele, astfel încât să nu manifeşti neajutorare şi
disperare când te confrunţi cu cei care sunt mai puternici, nu vor să se angajeze într-o soluţionare
constructivă sau folosesc şiretlicuri.
12. Trebuie să te cunoşti pe tine şi să îţi cunoşti reacţiile tipice la diferite feluri de conflict.
13. Pe tot parcursul conflictului rămâi o persoană morală – adică o persoană atentă şi dreaptă.

Referinţe bibliografice:
Boudon, R. Tratat de sociologie , Humanitas, Bucureşti, 1997
Cucos, C.(coord.) Psihopedagogie pentru examenele de Definitivare şi grade didactice,
Polirom,Iaşi, 1998
Deutsch, M . Psihologia rezolvării conflictului, TEORA, Bucureşti, 1996
Grant, W. Rezolvarea conflictelor, TEORA, Bucureşti,1998
Gliga, L.(coord.) Managementul conflictului – ghid , Tipogrup press, Buzău, 2001
Comunicarea didactică în situaţii de conflict – Stan, E. Profesorul între autoritate şi putere,
Polirom, Iaşi, 1996

517 / 586
 METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE - JURNALUL REFLEXIV

Stanciu Constanța
Școala Gimnazială Nr.178, București, sector 1

Metodele complementare de evaluare constituie o alternativă la formulele tradiţionale ale căror

prezenţă domină. Alternativele oferite constituie opţiuni metodologice şi instrumentale care îmbogăţesc
practica evaluativă evitând rutina şi monotonia. Valenţele formative le recomandă susţinut în acest sens.
Este cazul, în special, al investigaţiei, al proiectului şi al portofoliului, al hărţilor conceptuale care în
afara faptului că reprezintă importante instrumente de evaluare, constituie în primul rând sarcini de lucru a
căror rezolvare stimulează învăţarea de tip euristic.
Jurnalul reflexiv (“reflexive diary”) se înscrie în rândul metodelor alternative de evaluare şi
cuprinde însemnările elevului asupra aspectelor trăite în procesul cunoaşterii Este o “excelentă strategie de
evaluare pentru dezvoltarea abilităţilor metacognitive”, constând în reflectarea elevului asupra propriului
proces de învăţare şi cuprinzând reprezentările pe care le-a dobândit în timpul derulării acestuia.
Se poate centra pe aspectele următoare:
1) dezvoltarea conceptuală obţinută;
2) procesele mentale dezvoltate;
3) sentimentele şi atitudinilor experimentate (trăite).
Reflecţia elevului asupra acestor aspecte poate îmbunătăţii învăţarea viitoare.
În jurnalul reflexiv se trec în mod regulat, experienţe, sentimente, opinii, gânduri împărtăşite cu un
punct de vedere critic. Elevul este îndemnat să răspundă la întrebări de genul:

 Ce ai învăţat nou din această lecţie?

 Cum ai învăţat?
 Ce sentimente ţi-a trezit procesul de învăţare?
 Care din ideile discutate ţi s-au părut mai interesante?
 Care necesită o clarificare?
 Ce dificultăţi ai întâmpinat?
 Cum te simţi când înveţi la ştiinţe?
 Cum poţi utiliza în viitor această experienţă de învăţare?
 În ce măsură ceea ce ai studiat ţi-a satisfăcut aşteptările?
 Cum îţi place să înveţi în viitor următoarea temă (capitol, lecţie)?
 Ţi-a plăcut experienţa (de învăţare)? Dacă da, de ce?
 Dacă ai putea schimba ceva, ce ai face?
 Adaugă alte comentarii care te preocupă.
Jurnalul reflexiv reprezintă un dialog al elevului purtat cu sine însuşi, din care învaţă despre propriile
procese mintale. Prin această metodă alternativă se urmăresc trei probleme:
 autoreglarea învăţării (prin examinarea atitudinilor, a dedicaţiei şi a atenţiei concentrate în
direcţia depăşirii unei sarcini de învăţare);
 controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare (prin analiza planificării, a
demersurilor metodologice de rezolvare a sarcinii şi a rezultatelor obţinute);
 controlarea cunoaşterii obţinute (prin analiza noţiunilor asimilate, a lacunelor înregistrate şi
a cauzelor acestora).
Avantajele aplicării acestei metode:
 jurnalul reflexiv este o modalitate reflexivă, deschisă şi flexibilă de evaluare;
 elevul poate să-şi exprime propriile nemulţumiri, dar şi expectaţiile, exprimându-şi dorinţele
şi satisfacţiile;
 învăţătorul poate să cunoască (cu voia elevului) şi alte aspecte care influenţează procesul
învăţării şi astfel să-l ajute pe elev şi să sporească calitatea instruirii;
 cunoscând aceste aspecte, se produce o mai mare apropiere între învăţător şi elev, acesta din
urmă simţindu-se înţeles şi conştientizând faptul că sunt luate în consideraţie circumstanţele;

518 / 586
 Dezavantajele jurnalului reflexiv ţin de elaborarea sa. Pentru a fi eficient jurnalul reflexiv trebuie
completat periodic. Acest lucru solicită disciplină şi notarea cu regularitate a reprezentărilor elevilor,
precum şi a punctelor de vedere critice. Nu este o muncă uşoară, deoarece elevii nu sunt obişnuiţi să reflecte
asupra muncii lor. Ei trebuie învăţaţi şi îndreptaţi treptat pe acest drum al analizei proprii, pentru a înţelege
de ce este necesară şi cum trebuie făcută.

BIBLIOGRAFIE

1. Bocoş Muşata, Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, Cluj, Ed. Presa,
Universitară Clujeană, 2002
2. Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, Ediţia a III-a, Iaşi, Ed. Polirom, 1997
3. Cerghit Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii,
Bucureşti, Ed. Aramis, 2001
4. Oprea Crenguţa, Alternative metodologice interactive,
5. www.unibuc.ro/eBooks/ŞtiinţeEDU/Crenguţa

519 / 586
 CU UN PAS ÎNAINTE!
prof. informatică Stănescu Elida Silvia Daniela

Liceul Teoretic "Al.I.Cuza" Corabia

Articolul meu pe care îl supun atenţiei profesorilor, tuturor celor interesaţi, are intenţia de a încuraja
activităţile prin care se urmăreşte dezvoltarea abilităţilor digitale şi creativităţii elevilor. Cele două teme
majore ale învăţământului actual: educaţia şi informatica, vor putea, atunci când vor fi “folosite” la
adevărata lor cotă, să conducă spre o societate mai bună, mai dreaptă, în care sistemul valoric să stea la baza
progresului ei.
Educaţia şi informatica.
În societatea românească au loc schimbări aproape în toate domeniile de activitate. Dar, dintre toate
acestea, cel mai important este cel educaţional“. Educaţia poate fi concepută într-un mod mai larg ca o
întâlnire între individ şi societate, şi întreaga viaţă poate fi marcată de acest schimb permanent.“
(P.H.Chombart de Louwe)
Să fii profesor, atât în sala de clasă, cât şi în on-line, înseamnă mult mai mult decât să fii un simplu
transmţător de informaţie. O bună comunicare, o abordare diferenţiată a curriculei în funcţie de fiecare
elev, încurajarea tinerilor spre a se exprima sau realizarea activităţilor care dezvoltă creativitatea, fac din
profesor un deschizător de drumuri pentru elevii săi.
Informatica este, de fapt, arta viitorului. Noul, pentru societatea actuală, este explozia
informaţională. Orice nouă tehnologie schimbă societatea, iar societatea este cea care trebuie să fie
pregătită pentru schimbare. Informatica a pătruns în toate domeniile de activitate, iar şcoala trebuie să
pregăteasca tineri specialişti, gata să se adapteze şi să contribuie la progresul şi la dezvoltarea personală.
Cele care vor face diferenţa sunt, de fapt, creativitatea cu care ei abordează problemele şi abilităţile digitale
pe care le posedă.
Instrumentele digitale, pot sprijini creativitatea, pot promova vocea elevilor și pot crește implicarea
acestora în cadrul activităților propuse. Instrumentele digitale moderne, cu ajutorul cărora profesorii pot
desfășura activități extracurriculare cu elevii, dezvoltă abilități complementare competențelor dobândite în
școală. La dispoziţia profesorilor şi elevilor, sunt astăzi tot mai multe manuale digitale şi platforme
educaţionale, webinarii, cursuri, tutoriale. Trebuie să îi încurajăm neîncetat spre exprimare şi cunoaştere!
Şcoala on-line a fost o provocare pentru noi toţi. Mulţi elevi, profesori şi părinţi au făcut faţă
acestei provocări. atunci când au dispus de mijloacele necesare. Am început prin folosirea platformei
Zoom, apoi Classroom şi Meet şi a altor aplicaţii Google. Prima sarcină a unui profesor în on-line a fost
captarea şi menţinerea atenţiei elevilor. Am constatat că elevii pot participa activ la ore, pot partaja ecranul
şi explica o problemă scăpând de emoţia din sala de clasă. Au învăţat că pot utiliza un telefon şi în scop
educativ sau educaţional. Multor elevi le-a crescut încrederea în sine când au văzut ca pot face progrese,
interacţionând on-line cu profesori şi alţi colegi. Au fost oneşti cu propriile emoţii şi au înţeles cât de
important este să şi le gestioneze, mai ales în această perioadă.
În general, evaluarea rezultatelor unei activităţi este “barometrul” necesar în orice domeniu. În
cadrul probei de "competenţe digitale" din cadrul examenului de baclaureat, elevii îşi pot "măsura"
abilităţile lucrului pe calculator pe care le posedă la terminarea liceului. Creativitatea şi comunicarea vor sta
la baza integrării fiecăruia dintre ei la locul de muncă.
Gândirea creatoare a elevilor îşi găseşte modul de exprimare atunci când îşi exprimă propriile idei
şi le pun în practică, realizând astfel proiecte şi programe pe temele alese chiar de ei. Anul acesta am
organizat on-line o sesiune de prezentare a proiectelor, dintre care, cele mai cotate au fost: "Manager la
firma mea", "Tineri europeni", "Scriitori români", "Muzee vizitate on-line", "Cum să devin voluntar?",
"Mass-media privită de tineri", "Reţele de socializare". De asemenea, concursurile de grafică publicitară
încurajeaza creaţiile elevilor în acest sens. Elevii sunt foarte interesaţi să realizeze site-uri şi să le
"cosmetizeze" aşa cum doresc.

520 / 586
 Să învăţăm jucându-ne !!!
Jocurile, indiferent de faptul că sunt jucate pe calculator sau telefon, fac parte din viaţa tinerilor
de astăzi. Într-o lume intens tehnologizată, cum este cea în care trăim, este interesant de remarcat faptul că
jocurile, alese cu grijă conform vârstei, aduc o contribuție majoră la dezvoltarea inteligenței, a vitezei de
reacţie și bunăstării generale a copiilor.
Indiferent de categoria sa: Puzzle, Action &Adventure, Emulations, Racig, Sports, un joc poate
deveni motivaţia elevilor de a învăţa grafică, programare şi este un mod de a îmbina frumosul cu utilul.
Fiind un domeniu ȋn continuă dezvoltare, jocul este asocierea dintre grafică şi creativitate.
De exemplu, elevii care susţin examenul de atestare a competenţelor profesionale la sfârşitul clasei
a 12-a, pot fi încurajaţi să realizeze jocuri pe calculator implementate în limbajele de programare studiate
: C++ si C#.
Pentru a menţine curiozitatea elevilor, le-am recomandat să descopere câteva programe de grafică.
Cele mai atrăgătoare programe de grafică 3D sunt programe pe calculator utilizate la crearea de grafică în
trei dimensiuni. Pachetele de top: Maya, 3D StudioMax, Cinema 4D permit celor care le utilizează să
creeze obiecte 3D (de fapt, doar obiecte virtuale sau modele programate ale obiectelor reale, 3D) pentru
filme (cinema, TV, video), clipuri și jocuri pe calculator. Sunt programe care captează interesul imediat ce
sunt deschise.
Concluzii
Informatica şi Tehnologia informaţiei, prin specificul lor, sunt esenţial legate de lucrul individual
pe un calculator, deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual şi în echipă. Elevii au responsabilităţi,
urmăresc finalizarea propriei munci şi asigură înlănţuirea unor elemente realizate în paralel. Se vor pregăti, în mod
cât se poate de real, pentru activităţile pe care le vor întâlni în viitor.
Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, dezvoltarea spiritului inventiv şi
creator, apare ca un obiectiv impus de sistemul economic în care trăim. Indiferent de conţinutul aplicaţiei,
ceea ce realizează elevul trebuie să fie utilizabil; altfel spus, trebuie să aibă toate calităţile unui produs.
Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei le are astăzi în toate profesiile, rezultă caracterul ei
interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o
disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.
Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/utilizarea calculatorului şi
societate şi să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.
Astăzi am făcut un pas înainte spre digitalizare.

521 / 586
 Implementarea activităților ecologice în școli

Prof. Ștefan Georgiana-Alisa

Colegiul Tehnic ,,Henri Coandă" Târgu-Jiu

“Educația copilului trebuie să urmăreasca dezvoltarea respectului față de mediul natural” (Art.29,
Conventia cu privire la Drepturile Copilului). Conform prevederilor acestui articol acțiunea de protecție a
mediului se poate realiza pe deplin, numai prin asocierea măsurilor de ordin juridic și administrativ cu
măsurile de ordin educațional. Schimbarea mentalității oamenilor nu este ușoară, dar fără o educație
ecologică în acest sens, nu este posibilă formarea unei conștiințe ecologice din care rezultă un comportament
responsabil și adecvat față de mediul înconjurător.
În cadrul lecțiilor și activităților extracurriculare este necesară abordarea temelor ecologice deoarece
prin intermediul acestora elevul obține cunoștințele necesare soluționării unor probleme ale mediului,
înțelegând relația de dependență om-mediu, efectele negative ale acțiunilor sale reflectându-se în calitatea
mediului de viață. Educația ecologică trebuie să se realizeze în condiții de interdisciplinaritate, toate fațetele
unor probleme fiind examinate într-o viziune de ansamblu, cu aportul următoarelor discipline: fizică, chimie,
biologie, geografie, educatie civica, ecologie etc.
Având în vedere diminuare diversității floristice și faunistice atât la nivel global cât și național se poate
desfășura o activitate extracurriculară cu titlul ,,Specii periclitate"
Introducere: Pământul e locuit de diferite vieţuitoare: plante, animale, oameni şi alte organisme, legate
prin relaţii interdependente care alcătuiesc un sistem complex ce schimbă mereu înfăţişarea planetei, a
oceanelor și a atmosferei. Creşterea explozivă a populaţieiîn ultimele două secole a dus la dezechilibrarea
acestor sisteme ecologice şi la periclitarea speciilor de plante şi animale, de care în mod direct sau indirect
depinde supravieţuirea fiinţei umane. Creşterea populaţiei Globului atrage după sine răspândirea activităţilor
umane devastatoare (defrişarea pădurilor, emiterea poluanţilor chimici în atmosferă, agricultura intensivă)
determinând schimbarea înfăţişării peisajului, a componenţei atmosferei, a oceanelor. Multora dintre aceste
schimbări mediul nu e în stare să le facă faţă. Federaţia Naţională a Lumii Sălbatice (The National Wildlife
Federation NWF) a prevăzut că populaţia umană cu un număr de 5,2 milioane în 1990 va ajunge la 8,5
milioane în 2025, iar speciile de plante şi animale vor dispărea într-un ritm de 1000 de ori mai rapid decât în
ultimele 65 milioane de ani. Pierderea habitatelor este responsabilă pentru 75% dintre extincţii. În timp ce
statisticile devin din ce în ce mai ameninţătoare se pare că omul nu face tot posibilul pentru a opri aceste
procese distrugătoare. Elevii vor învăţa în această activitate despre cauzele umane şi naturale, prezente şi de
viitor care periclitează supravieţuirea speciilor, lucrând pe grupe vor realiza un poster intitulat “Salvaţi
animalul nostru”.
Etapele activității 1. Începeţi lecţia cu următoarele întrebări: Pământul este un loc sigur pentru toate plantele
şi animalele? Din ce cauză? Ce înseaamnă specie e“periclitată”? Ce ştiţi despre acest fenomen? Ştiţi să daţi
exemple de plante şi animale periclitate sau extinse?
2. Elevii îşi vor da seama că activitatea se referă la plantele şi animalele periclitate. Se pot adresa următoarele
întrebări: De ce credeţi că speciile sunt periclitate? Ce credeţi despre această problemă globală? Ce se
întâmplă cînd un animal sau plantă dispare? Există metode prin care se poate rezolva această situaţie? Care
sunt acelea? Care este deosebirea dintre o specie pe cale de dispariţie şi una periclitată? (Speciile periclitate
sunt acelea ale căror număr este foarte mic şi scade în continuu, fără ca acestea să fie ameninţate de dispariţie
în prezent. Speciile pe cale de dispariţie sunt speciile atât de rare, încât sunt ameninţate de extincţie).
De ce e nevoie de protecţia acestor specii? (Răspunsuri posibile: salvând speciile, salvăm ecosistemele,
deoarece aceste animale şi plante reprezintă parte integrantă a ecosistemelor; menţinând ecosisteme naturale
asigurăm “sănătate” biosferei. Aceste specii au valoare practică şi estetică: dacă le pierdem, pierdem obiecte
ale frumuseţii, fascinaţiei.) Ca fiinţe umane ce credeţi despre această problemă globală? (Acceptaţi toate
tipurile de răspunsuri, încurajând elevii să îşi susţină ideile şi sentimentele cu exemple.) Cum puteţi voi, ca
indivizi, fi de folos în schimbarea situaţiei? (Răspunsuri posibile: susţinerea grădinilor zoologice şi botanice,
a rezervaţiilor naturale; cu idei şi sprijin financiar voluntar; prin realizarea unei “mini grădini botanice sau
zoologice”; prin evitarea cumpărării obiectelor fabricate din pielea, blana unui animal periclitat (curele din
piele de şarpe, pantofi produşi din piele de aligator); învăţarea a noi cunoştinţe despre aceste palnte şi
animale şi împărtăşirea cunoştinţelor altor persoane.
3. Atenţia elevilor trebuie îndreptată spre problema speciilor periclitate. Cerinţa este ca elevii să creeze un
proiect special intitulat “Salvaţi animalul nostru” şi postere cu speciile de plante şi animale ameninţate pentru
a atrage atenţia comunităţii asupra acestor probleme globale.
4. Regulile sunt următoarele: Lucrând în echipe de trei, elevii trebuie să-şi aleagă un animal periclitat,

522 / 586
despre care să facă un poster colorat, interesant şi informativ, care poate fi expus în parcuri, şcoli şi alte
locuri publice pentru a atrage atenţia comunităţii asupra pericolelor care duc la posibila extincţie a speciei.
Înainte de crearea posterului e nevoie ca elevii să se familiarizeze cu specia pe care au ales-o, să cunoască
cauzele, problemele cu care se confruntă, efectele negative ale activităţii omului asupra ei şi potenţialele
soluţii care pot preveni extincţia ei. Pentru aceasta e nevoie ca elevii să se orienteze din cărţi şi de pe internet
pentru a obţine informaţii despre specia aleasă.
Posterul trebuie să includă următoarle informaţii: numele comun şi ştiinţific al speciei, o descriere scurtă
a habitatului în care trăieşte, a cauzelor care au dus la faptul că specia a devenit periclitată şi un desen,
imagine sau foto a speciei. Posterele vor fi prezentate clasei, iar profesorul le va nota pe baza următoarelor
criterii: creativitate, design, mesaj, conţinut şi impresie.
Eficiența educației asupra mediului se poate aprecia numai prin efectele pe termen lung asupra
comportamentului viitorului cetățean, rămânând însă în vigoare și obligația de a avea o utilitate imediată
(prin aplicațiile practice, prin intervenția elevului, situații concrete).
In concluzie, școala are menirea de a organiza și desfășura o vie și susținută activitate privind educația
ecologică și protecția mediului, iar elevii sub îndrumarea cadrelor didactice pot și trebuie să formeze
apărătorii naturii. Adevarata educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când va reuși ca elevii –
cetațenii de mâine- să fie convinși de necesitatea ocrotirii naturii și să devina factori activi în acțiunea de
conciliere a omului cu NATURA.
Bibliografie

Stanciu, I. Gh., 2006, Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX, ediția a III-a revizuită, Institutul
European Iași.

Cucoș, C.(coordonator). 2009, Psihopedagogie, ediția a III-a, revizuită și adăugită, Editura Polirom, Iași.

Albulescu, I.,2007. Doctrine pedagogice, EDP Bucureșt

523 / 586
 ROLUL METODELOR INTERACTIVE
ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR DESFĂŞURATE IN GRADINITĂ

Prof. înv.preșcolar Știrbu Constantina

Lăcrămioara
Școala Gimnazială Nr.2 Caracal

Strategiile didactice interactive ca strategii de grup, presupun munca in colaborare a copiilor

(elevilor) organizati pe microgrupuri sau echipe de lucru in vederea atingerii unor obiective preconizate
(solutii la o problema, crearea de alternative). Se bazeaza pe sprijinul reciproc de cautare-cercetare si
invatare, stimuleaza participarile individuale, antrenand subiectii cu toata personalitatea lor (abilitati
cognitive, afective, volitive, sociale). Solicita efort de adaptare la normele de grup, toleranta fata de
opiniile, parerile colegilor, dezvoltand capacitatile autoevaluative. Sunt strategii de interactiune active
intre participantii la activitate.
Activ si creativ este copilul care intervine efectiv in activitatea didactica, care devine
coparticipant alaturi de educator la propria formare, care-si asuma rolul de actor in actul educativ si nu pe
cel de spectator, care accepta in mod pasiv informatiile oferite de catre cadrul didactic, urmand ca mai
apoi sa le reproduca.
Noul curriculum pentru invatamantul prescolar lasa libertatea de a organiza cat mai creativ si
personalizat actul didactic. Educatoarei ii revine sarcina de a-si alege propriul demers, personalizat,
modern, care sa fie compatibil cu stilul didactic, cu obiectivele si continuturile activitatilor. Exemplele de
comportamente si capacitatile prevazute in curriculum se muleaza perfect pe metodele interactive de grup,
pe ideea desfasurarii activitatilor sub forma integrata.
Metodele interactive de grup se pot combina intre ele sau cu cele traditionale. Metodele
traditionale nu se elimina, se modernizeaza, se combina se adapteaza se imbunatatesc. Metodele
interactive se selecteaza in functie de obiective, de continutul invatarii si de modul de integrare in
structura activitatii.
Metodele interactive de grup sunt modalitati moderne de stimulare a invatarii si dezvoltarii
personale inca de la varstele timpurii,sunt instrumente didactice care favorizeaza interschimbul de idei,de
experiente,de cunostinte.Interactivitatea presupune o invatare prin comunicare,prin colaborare,produce o
confruntare de idei,opinii si argument,creeaza situatii de invatare centrate pe disponibilitatea si dorinta de
cooperare a copiilor,pe implicarea lor directa si active,pe influienta reciproca din interiorul
microgrupurilor si interactiunea sociala a membrilor unui grup. In conditiile indeplinirii unor sarcini
simple, activitatea de grup este stimulativa generand un comportament contagios si o stradanie
competitiva in rezolvarea sarcinilor complexe,rezolvarea de problem,obtinerea solutiei corecte e facilitate
de emiterea de ipoteze multiple si variate. Interactiunea stimuleaza efortul si productivitatea individului si
este importanta pentru autodescoperirea propriilor capacitati si limite pentru autoevaluare.
Orice strategie este concomitent tehnică şi artă educaţională. Privită în acest fel, ea devine
componentă a "stilului de predare" propriu fiecărui educator. Deducem din toate acestea că strategiile
didactice ocupă un loc central în cadrul tehnologiei didactice, alegerea şi folosirea lor depinzând în mod
hotărâtor de pregătirea şi personaIitatea profesorului.
Funcţiile de predare exercitate de educator se realizează şi se exprimă prin comportamente de
predare specifice şi stiluri de predare.
1

524 / 586
 Un bun cadru didactic este acela care este capabil de o mare varietate de stiluri didactice, având
astfel posibilitatea să-şi adapteze munca sa diferitelor circumstanţe, să confere predării flexibilitate şi mai
multă eficienţă. Un stil modern şi actual este cel creativ; unele cadre didactice dovedesc mai multă
flexibilitate decât alţii în comportamentui lor didactic, aceştia sunt receptivi la ideile şi experienţele noi,
manifesta îndrazneala, mai multă independentă în gândire şi acţiunea didactică cu capacitatea de a-şi
asuma riscuri şi sunt dispuşi să încerce noi practici, noi procedee.
Printre metodele moderne de stimulare a creativităţii adoptate de acestea sunt:
Explozia stelară – este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii,
similară brainstorming-ului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări,
asemeni exploziei stelare;
Colţurile – are drept scop generarea unei dezbateri în contradictoriu în cazul problemelor
controversate, situaţii în care participanţii la discuţie pot avea puncte de vedere diferite;
Mozaicul – metodă complexă ce oferă un potenţial uriaş pentru
dezvoltarea sentimentului de responsabilitate;
Ciorchinele – ca şi brainstorming-ul, stimulează realizarea unor
asociaţii noi şi permite cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă;
Cubul – metodă folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui
subiect, a unei situaţii din mai multe perspective. Se oferă astfel posibilitatea de a se dezvolta
competenţele necesare unor abordări complexe;
Sinectica – o metoda bine structurata pentru antrenarea indivizilor
sau a gruparilor in vederea unei rezolvari creatoare a problemelor;
Rezolvarea creativă de probleme (problem solving) – nu este numai o tehnică, ea este totodată un
mod de gândire bazat pe dimensiunea general-umană a dezvoltării de moduri specifice de interacţiune cu
realitatea cotidiană; îi este caracteristic apropierea de o concepţie pozitivă şi utilă asupra realităţii.
Stilul "axat pe grup" pune accentul pe activitatea copiiilor, pe participarea lor la descoperirea cel
puţin a unei parţi din cunostinţele ce urmeaza a fi învatate. Dialogul devine indispensabil, ca modalitate
fundamentală de lucru, nu numai între educator şi copii, ci şi în interiorul grupului între membrii săi.
Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liinile de forţă pe care un observator atent le
poate surprinde se pot caracteriza în două tendinţe:
- centrarea pe „copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi, în acelaşi timp, partenerul
nostru în propria formare;
- folosirea unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de
interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse pentru anii viitori.
In concluzie ideea necesitatii realizarii,in scoala/gradinita a unei invatari active care sa-l
situeze pe copil in centrul relatiei pedagogice constituie ,in invatamantul actual,un principiu
fundamental.Invatamantul modern preconizeaza o metodologie axata pe actiune,operatorie,asadar pe
promovarea metodelor interactive care sa solicite mecanismele gandirii,ale inteligentei,ale imaginatiei si
creativitatii.
Situaţiile de învăţare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea
democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un
personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea,
fapta şi nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învaţă copiii, că un comportament
întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum sa-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc
soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă. Este însă importantă alegerea momentului din lecţie, dintr-o zi,
personajul copil şi fapta lui, deoarece ele reprezintă punctul cheie în reuşita aplicării metodei şi nu trebuie
să afecteze copilul. Tocmai acesta este punctul forte al metodelor care introduc în dezbatere
comportamentele reale, cotidiene.
Bibilografie:

525 / 586
  Metode interactive de grup – Ghid metodic, S.Breben, E.Gongea, G.Ruiu, M.Fulga,
Editura Arves.
 Revista invatamantul prescolar, nr.1-2/2010, Editura Arlequin.
 Curriculum pentru invatamantul prescolar

526 / 586
 METODE MODERNE UTILIZATE ÎN PREDAREA – ÎNVĂŢAREA
GEOGRAFIEI LOCALE
STUDIU DE CAZ- COMUNA IBĂNEȘTI- MUREȘ

Autorul lucrării – Prof. Suceava Daniela

Instituţia- Șc. Gimn. Iuliu Grama
Localitatea- Chiheru de Jos
Judeţul- Mureș

Foarte importante în predarea–învăţarea geografiei sunt metodele moderne, activ-participative,

menite să stimuleze curiozitatea şi creativitatea elevilor. Dintre acestea foarte importante sunt metodele
interactive de grup deoarece promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile
lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.
Modelarea este o metodă didactică de explorare indirectă a realității prin care gândirea elevului este
condusă la descoperirea adevărului cu ajutorul modelului și a raționamentului prin
analogie (Dulamă M., 2008). Modelul reprezintă un sistem material sau abstract, care reproduce
anumite însușiri,considerate esențiale ale unui sistem, fenomen sau proces. Am folosit modelarea ca metodă
în realizarea de către elevi a machetei unei case tradiționale din satul natal, în realizarea de scheme,
diagrame, planşe, fotografii.
Ştiu / Vreau să ştiu / Am învățat. Acest model de predare, elaborat de Donna M. Ogle în 1986,
porneşte de la premisa că informaţia anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau
noi informaţii.
Prin utilizarea metodei ştiu/vreau să ştiu/am învăţat se trece în revistă ceea ce elevii ştiu despre o
anumită temă şi apoi se formulează de către elevi întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsurilor în lecţie.
Etapa „Am învățat” presupune o monitorizare și o conștientizare a cunoștințelor noi, o comparare cu vechile
cunoștințe și cu așteptările elevilor exprimate în rubrica Vreau să știu.
Prin această metodă se exersează gândirea liberă a elevilor asupra unei teme şi facilitează realizarea
unor conexiuni între idei deschizând căile de acces a noilor informaţii prin actualizarea cunoştinţelor
anterioare. Aplicând acest model în predare se obţin: o lectură activă, rată crescută a retenţiei informaţiei,
creşterea capacităţii de a realiza categorizări, interes pentru lectură şi învăţare.
La lecţia: „Hidrografia orizontului local” se poate aplică această metodă foarte ușor și util.

Știu Vreau să știu Am învățat

 Care sunt părţile De unde izvorăște râul Râul Gurghiu izvorăște din
componente ale Gurghiu munții Gurghiului, sub vîrful
cursului unui râu Crucii, prin pârâul Creanga la
altitudinea de 1.516 m
 Ce este un bazin
hidrografic - Ce lungime are râul Gurghiu - Râul Gurghiu are o lungime
și unde se – varsă de 55 Km și se vărsă în râul
 Cunosc câțiva afluienți Mureș la altitudinea de 363 m,
ai râului Gurghiu care în localitatea Reghin.
curg pe teritoriul - Care sunt afluienții de dreapta - pe versantul drept sunt:
comunei și de stânga ai Gurghiului care Lăpușna, Neagra, Fâncel,

527 / 586
 curg pe teritoriul comunei Tisieu, Tireu. Pe versantul stâng
Ibănești al râului Gurghiu întâlnim
afluenți precum: Secuieul,
Sebeș, Răchitaș, Siriod,
Dulcea, Pârâul Mare, Pietroasa,
Micolea

Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre
ideile unui subiect. Elevul este încurajat să găndească liber asupra unui subiect și să găsească conexiuni între
idei, înainte de a-l studia temeinic.
Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel se îmbogăţesc şi
se sintetizează cunoştinţele.
Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă într-un ciorchine fără a le
comenta sau judeca. În etapa finală a lecţiei ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte
supraordonate găsite de elevi sau de profesor.
Pentru exemplificare, eu am aplicat această metodă în cadrul lecţiei ,,Vegetația, fauna și solurile din
comuna Ibănești- Mureș,, obţinându-se următorul desen:
Ciorchine: Vegetația, fauna și solurile din comuna Ibănești

Merișor, coacăz de
munte, jneapăn Parcul Natural
național Saca

Rezervația naturală
Molid, brad, pin,
larice de molid de
Etajul Rezervații
subalpin naturale rezonanţă Lăpuşna

Etajul
molidișurilor Vegetația, Etajul pădurilor
fauna și solurile de gorunete și
făgete

Predomină fagul

Etajul de Etajul de vale

făgete și de luncă
Etajul de
Fag, paltin, ulm, amestec-
frasin, zmeur,mur, Tei, plop, alun,
molid, fag, se dezvoltă pe
afin salcie,
părţile superioare
ale interfluviilor soc,ferigi, etc

Copacul ideilor (Dulamă 2008) este un organizator grafic în care cuvântul cheie este înscris
într-un dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică spre partea
superioară, asemenea crengilor unui copac, toate cunoştinţele evocate. Copacul ideilor poate fi

528 / 586
completat individual, în perechi, în grupe sau frontal. Dacă este completat de membrii unui grup, foaia
pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul şi fiecare elev are posibilitatea să citească
ce au scris colegii săi. Este o metodă grafică, asemănătoare ciorchinelui, diferit fiind doar modul de
dispunere al ideilor sub forma unui copac cu ramificaţii.
Tehnica este avantajoasă deoarece propune elevilor o nouă formă de organizare a
cunoştinţelor evocate sau a informaţiilor noi. Pentru varietate, în unele lecţii, copacul ideilor poate
avea subiecte diferite.

529 / 586
 Situat pe Valea Gurghiului Relief vulcanic - muntos

în estul jud. Mureș Alt max 1777 m

Oameni harnici, Străbătut DJ 153C,

muncitori,mândrii Reghin – Lăpușna

Industrie Suprafață estimată

Telemea de Ibănești 313,15 ha

Festivalul Văii

Gurghiului- Fâncel Atestat la

3 aprilie 1453

Populație- 4.357 loc. Străbatut de

râul Gurghiu

comună Ibănești Cuprinde 10 sate

Bibliografie

1. Crețu D., Nicu A., Pedagogie- pentru definitivat și gradul II, Ed. Universității ,,Lucian
Blaga,, Sibiu, 2009;
2. Matei D., Lucrare de diplomă, Valea Gurghiului- Potențial turistic și perpective de
dezvoltare, Tg. Mureș, 2003;
3. Dulamă M. E., Metodologie didactică: teorie şi practică, Ed.Clusium, Cluj Napoca,
2008;

530 / 586
 CERCETAREA FENOMENULUI DE INADAPTARE ȘCOLARĂ
DATORATĂ ABSENTEISMULUI ȘI LIPSA DE INSTRUIRE A FAMILIEI
prof. psihopedagogie specială Szabo Szemida
Școala Gimnazială I.G.Duca, Petroșani

Premisa de la care s-a pornit în această cercetare este că există o strânsă legătură între absenteism
(care în cazul copiilor proveniţi din medii defavorizate de cele mai multe ori se întâmplă cu consimtământul
părinților) și comportamentul dezadaptativ în mediu școlar.
Efectele absenteismului sunt de natură complexă, conducând pe lângă pierderi din sistemul de
cunoştinţe, la tentaţii de comportamente delicvente, conflicte cu părinţii şi chiar grupul de prieteni, insuccese
repetate sau eşecuri şcolare până la abandonul şcolar, ca ultimă instanţă a absenteismului. Însă efectul pe
termen lung este inadaptarea socio-profesională generată de insuficienta pregătire, sau nefinalizarea
studiilor, cu repercusiuni asupra imaginii de sine şi implicit a stimei de sine, care într-un final pot fi
generatoare de boli psihice, deci de randament social scăzut
Acţiunea de prevenire a absenteismului şcolar este cu siguranţă o acţiune pedagogică dificilă şi
complexă. Ea presupune mai întâi participarea conştientă, activă şi voluntară a elevilor părnţilor şi
profesorilor la efortul general de a creşte calitatea instrucţiei şcolare. O adevarată prevenire a acestui
fenomen este posibilă numai în condiţiile colaborării tuturor acestor factori.
DESCRIEREA CAZULUI
Elevul M. N. nu a mers la grădiniţă decât foarte rar din cauza unor motive de sănătate (răceşte foarte
repede si de aceea bunicii au preferat să nu îl ducă la grădiniţă). Deoarece părinţii băiatului erau plecaţi,
bunicii au luat hotărârea ca M. N. să rămână mai mult acasă pentru că aşa credeau că vor avea mai bine grijă
de el.
Când băiatul a venit la şcoala sarcinile pe care le primea i se păreau foarte grele şi a ajuns foarte
repede un copil fără încredere, speriat, nedoritor de a mai merge la şcoala. Bunica îl certa acasă pentru că nu
făcea faţă cerinţelor fără să se gândească la motivele care duceau la această situaţie.
Cu timpul s-a observat că venea din ce in ce mai sporadic la școală iar bunica îi găsea scuze( ba era
răcit, au venit părinții acasă și l-au luat cu ei în concediu, ba nu are încălțări corespunzătoare sezonului).
Atunci când venea la școală avea un comportament necorespunzător caracterizat de:
-crize de furie violente
-instabilitate emoțională
-agresivitate fizică, bătăi
- ameninţări de a răni alte persoane
-tendinta de automutilare (zgârierea, mușcarea mâinilor, buzelor)
- furtul unor obiecte de la colegi
Din cauza problemelor comportamentale, colegii îl marginalizau, fapt ce îi intensifica ieșirile
necontrolate. Fiind chemată de mai multe ori la școală pentru situațiile iscate, bunica preferă să-l știe pe
elev în siguranță acasă.
DESFĂȘURAREA STUDIULUI
Obiectivul general : constă în realizarea unui studiu de observaţie a comportamentelor
dezadaptative a elvului M.N. cu scopul de a controla şi combate comportamentele dezadaptative, a integra
elevul în colectivul clasei și a reduce absenteismul .

Ipoteza de lucru :
- Elevii din clasă manifestă o atitudine negativă fată de subiect din cauza comportamentului
deviant al acestuia și îl marginalizează
-Elevul are probleme de adaptare și relaționare majore tocmai din cauza faptului că a absentat foarte
mult.
-Se simte exclus din colectiv, revoltat, iar lacunele acumulate pe plan cognitiv atrag după sine o
stimă de sine scăzută și refuzul de a merge la școală.
- Membri familiei în mod involuntar îi încurajează comportamentul dezadaptativ al elevului,
căutându-i scuze, permițându-i să absenteze fără motiv. Relaţiile şi componenţa familiei – ca mediu educativ
şi facilitator sau responsabil de frecventarea şcolii de către copii- poate fi una din cauzele absenteismului.

531 / 586
 Dacă ipoteza de lucru va fi validată , iar obiectivele acestui studiu sunt realizate , atunci datele
acestei lucrări pot fi utilizate în scopul controlării şi reducerii numărului de comportamente dezadaptative
datorate absenteismului . Se vor extrage concluziile aferente .
OBIECTIVE DE LUCRU:
1. Implementarea unor programe de cunoaștere şi relaţionare în cadrul grupului (organizarea unor
jocuri tematice, a unor activităţi de grup)
2. Implicarea elevului în activităţi comunitare (acţiuni de voluntariat, participarea la activităţi
cultural-artistice pentru valorificarea talentelor)
3. Activităţi sistematice de stimulare a încrederii în sine, imaginii de sine, stimei de sine
4. Dezvoltarea simțului de apartenență la grup (prin activităţi în care să se stimuleze colaborarea,
ajutorul reciproc, de manifestare în grup prin activităţi cu tendinţe prosociale)
5. Valorizarea colectivului în comunitate (stimularea participării conform predispoziţiilor în echipe
sportive, echipe de dansuri, de teatru, de voluntariat)
Subiectul observat: M.E.;
Vârsta: 10ani;
Sex: masculin;
Comportamentul observat: integrarea în grupul clasei ;
Perioada: 15 noi-15 dec.
Formele observaţiei:
Directă, deoarece observaţia se desfăşoară în prezenţa observatorului;
Participativă, observatorul implicându-se în activităţile pe care le desfăşoară subiectul;
Continuă, în timpul orelor de curs, în pauze, în cadrul activităţilor extracurriculare;
Selectivă, urmărindu-se doar comportamentul elevului în cadrul grupului;
Sistematică, aspectele de conduită fiind notate în grila de observaţie şi interpretate;

Pentru rezolvarea problemei, pentru ca elevul să vină la şcoală cu plăcere şi să aibă încredere in el am
ales ca pe termen lung sa organizăm activitaţi, atât scolare cât şi extraşcolare cât mai atractive care să-l facă
să-i fie drag să vină la şcoală, să se simtă total inclus în colectivul clasei, sa fie ajutat la realizarea temelor din
clasă. Pe termen scurt va fi responsabilizat, primind sarcini precise şi care il atrag, fiind implicat in cât mai
multe activitaţi interesante.
S-a lucrat prin metode coerente de lucru cu el, s-a discutat frecvent cu rudele la care locuieşte în
această perioadă şi s-a cerut ca bunicii să nu mai facă comparaţii cu colegii, sa nu il certe pentru nereuşite ci
să-l încurajeze să mai încerce pentru a depăşi teama, a fost sprijinit şi de colegi , a primit responsabilitaţi, mai
ales in competiţii şi activităţi sportive, domeniu in care manifestă un interes deosebit si are abilităţi; nu a mai
primit teme pentru acasă, sau a rezolvat totul, cu sprijin, din clasă.
REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE INTERVENŢIE:

S-au observat, în scurt timp, progrese la învăţătură şi adaptare. Elevul este din ce in ce mai activ şi se
bucură pentru orice rezultat obţinut şi orice apreciere pozitivă, este vesel,prietenos asa cum trebuie să fie orice
copil, a crescut stima de sine.
Consider că a fost decisivă în realizarea unei consilieri cât mai eficiente adoptarea unei atitudini
flexibile din partea cadrelor didactice de la clasă dar la fel de importante au fost si încurajările,
responsabilizarea copilului, introducerea unor activităţi care să-l atragă pe copil şi să-i ofere placere şi
sentimentul de reuşită..
Ca mediul educativ, familia poate avea carenţe tocmai în partea educaţiei făcută pentru dezvoltarea
intelectuală a copilului (necesitatea şcolii pentru dezvoltarea personală). Ca mediu responsabil de asigurare a
şcolarizării copilului, familiile pot fi de multe ori cauze pentru absenteism.
Contribuţia părinților în reducerea absenteismului se poate materializa nu numai prin supravegherea
discretă a prezenţei elevului la şcoală, ci mai ales prin manifestarea unui interes crescut asupra muncii
şcolare a elevului, implicându-se în activităţi sau încercând să-i stimuleze creativitatea în ceea ce priveşte
contribuţia cu idei la programele şcolare. Schimbul de informaţii dintre profesori şi părinţi nu trebuie să se
desfăşoare numai în perioadele de criză, ci permanent, adolescentul simţind astfel că este important atât

532 / 586
pentru părinţi, cât şi pentru profesor, lucru care va conduce la creşterea stimei de sine şi implicit la
abandonarea tendinţelor de absenteism.

Bibliografie
1.Balica, M., Horga I., Fartuşnic, C.,(2012), Elevi în situaţii speciale: devianţi şi supradotaţi.
Modulul al II-lea-Perfecţionare, Bucureşti: Comunicare.ro
2.Băban. A.,(2001), Consiliere Educaţională, Imprimeria Ardealul: Cluj-Napoca
3.Blandul.,C.,V.,(2012), Psihopedagogia comportamentului deviant, Ed. Aramis, Colecţia:
Arta predării
4.Neamţu., C., (2003), Devianţa şcolară, Ed. Polirom, Iaşi

533 / 586
 TEST REGNUL FUNGI
Profesor: Szalkai Anca
Scoala Gimnazială Aurel Pop Oșorhei

Clasa V-a
Disciplina: Biologie
An școlar: 2020-2021

20p din oficiu

1. Recunoaşteţi ciuperca si mentionati care este comestibila si care este otravitoare:10p

................................................. .............................................
................................................. ............................................

Bifaţi răspunsul corect:

2. Ciupercile:2p
a) sunt verzi;
b) nu au clorofilă;
c) sunt toate microscopice.

3. Este utilizată la cresterea aluaturilor:2p

a) hribul;
b) mucegaiul alb;
c) drojdia de bere.

4. Lichenii se întâlnesc:2p
a) pe scoarța copacilor;
b) pe mâncare
c) în aluaturi.

5. Ciupercile parazite sunt:2p

a) cele care strică alimentele;
b) cele necomestibile;
c) cele care produc boli.

6. Sporii au rol în:2p

a) înmulțirea ciupercilor;
b) hrănirea ciupercilor;
c) respirția ciupercilor

7. La ciupercile comestibile există:2p

a) miceliul;
b) spori;
c) picior cu pălărie.

8. Drojdia de vin:2p
a) transformă vinul în oţet;

Page 1
534 / 586
b) transformă laptele dulce în lapte bătut;
c) transformă mustul în vin.

9. Organul de înmulţire la ciupercile superioare:2p

a) numai piciorul;
b) numai pălăria;
c) ambele.

10. Lichenii reprezintă o simbioză între:2p

a)ciupercă și algă
b)bacterie și ciupercă
c)algă și bacterie

11. Alegeţi răspunsul corect din coloana dreaptă printr-o săgeată corespunzător cerinţei din
stânga:8p
a.Mucegaiul alb 1.Parazit
b.Cornul secarei 2.Saprofit
c..Hribul 3.Otrăvitor
d.Pălăria-şarpelui 4.Comestibil

12. Recunoaşteţi structurile şi denumiţi-le.9p

13. Alegeţi varianta „A” pentru propozițiile adevărate și F pentru cele false:18p
a.Mucegaiul verde – albăstrui are talul format dintr-o înlănţuire celule cu mai multe nuclee
fiecare.
b.Ciuperca de câmp este otrăvitoare şi provoacă tulburări digestive.
c. Pălăria ciupercii superioare este organul de înmulţire care poartă sporii.
d. Din mucegaiul verde – albăstrui se extrage penicilina – un antibiotic natural.
Ciupercile au un mod de hrănire autotrof, deoarece nu conţin clorofilă.
e Drojdia de bere are talul un miceliu care formează picior cu pălărie.
Mucegaiul alb are talul format din hife şi sporangi ce alcătuiesc un păienjeniş alb numit
miceliu.
f. Ciupercile parazite îşi dezvoltă miceliul în corpul organismelor vii cărora le produc boli.

14. Cum trebuie să procedăm în cazul unei intoxicaţii cu ciuperci otrăvitoare?5p

15. Enumerați 5 importanțe ale RegnuluI Fungi 10p.

-
-
-
-

Page 2
535 / 586
 WORKSHOP NAŢIONAL
PROFESOR ÎN SALA DE CLASĂ ŞI ÎN MEDIUL ON-LINE

Prof. Înv. Preșc. Tache Dorina-Alexandra

Școala Gimnazială Nr. 308, București

În învățământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activității didactice, având
drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite de copii în cadrul
actului educațional. În același timp, evaluarea urmărește și aspectele formative ale muncii educatoarei,
concretizată în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul preșcolar prin procesul de învățământ.
Din perspectiva momentului efectuării și a modului de interpretare a datelor cu relevanță în desfășurarea
procesului didactic, se conturează utilizarea în învățământul preprimar a următoarelor tipuri de evaluare: inițială,
continuă și finală.
În această perioada în care învățarea /evaluarea în online este mijlocul prin care putem desfășura în
continuarea activitatea didactică de educator, competențele digitale ale profesorului și ale copiilor/părinților sunt
o component esențială. Este important ca professor să stăpânești atât material, cât și gadget-ul pe care îl folosești.
După ce a fost depășit acest prim obstacol, se realizează familliarizarea cu online-ul, cu programe, platforme si
diverse instrumente de evaluare digitale.
În cazul grupei mele de copii, conectarea la clasa creată pe Google Classroom a fost destul de rapidă , cu
reticență, totuși, din partea părinților, insă zicala ”exercițiul este mama îvățării” se aplică în acest caz. Am reușit
să ne conectam, să distribui material și copiii să le lucreze cu părinții, iar cei din urmă să marcheze o temă ca
terminată.
Întâlnirile de tip sincron au reprezentat o provocare, deoarece copiii nu cunoșteau regulile unei astfel de
întâlniri, nu doreau să participle simțindu-se în mediul lor familial, însă, după câteva întâlniri, au înțeles modul
de desfășurare și au fost atrași de acesta.
După contactul cu învățarea online și familiarizarea cu aceasta, s-a putut trece la o evaluare modern,
folosind instrumente diversificate. Google Classroom ofera o gamă variată de instrumente, Jamboard-ul fiind
unul dintre acestea. Copiii pot lucre individual, asincron sau pe grupuri, sincron.
Chestionarele realizate in Google Classroom sunt un mod inovativ de evaluare a copiilor. Prezența
imaginilor, culorilor, videoclipurilor etc. într-o evaluare, o face mai atractivă pentru copii, facându-I pe copii să
acceseze cu ușurință memoria vizuală.
Aplicația Kahoot este un instrument eficient și plăcut pentru preșcolari de a evalua cunoștințele
accumulate de copii. Jocul creat în această aplicație poate avea întrebări de diverse tipuri, cu multiple atașamente
media și poate stimuli competivitatea.
Învățarea/evaluarea online este o provocare, o mână de ajutor pentru creativitatea profesorului, o atracție
pentru copii, însă aceasta este mult mai eficientă prin combinarea cu învățarea/evaluarea în sala de grupă.

536 / 586
 ABANDONUL ŞCOLAR
LIPSA DE COMUNICARE DINTRE FACTORII IMPLICAŢI ÎN
EDUCAŢIE

prof. înv. primar Rodica TĂNĂSESCU,

Şcoala Gimnazială nr. 46, BUCURESTI

Din punctul meu de vedere prin abandon școlar se înțelege refuzul copilului de a mai
frecventa școala din diferite motive. Eu consider că, principala cauză care duce la abandonul școlar în
acest moment îl reprezintă lipsa de comunicare dintre copil și adulți(părinți, tutore etc). Dragostea și
timpul petrecut alături de cei dragi nu poate fi înlocuit cu nici un fel de stimulent( dulciuri, bani,
vacanțe etc). Din experiența mea, de-a lungul timpului am studiat elevi care au oscilat la învățătură și
care s-au gândit să abandoneze școala deoarece părinții nu le acordau atenția cuvenită, inclusiv prin
lipsa unor reguli care să ducă la un comportament adecvat școlarului.
Cauzele abandonului școlar sunt multiple, poate fi vorba fie de inadaptarea elevului la
activitatea de învățare, fie de inadaptarea școlii la factorii interni (psihologici) și/sau externi
(scocioeconomici, socioculturali) ai copilului.
Copilul are nevoie de suport emoțional susținut, de siguranță și de apartenență la grup. Orice
dezechilibru al stării emoționale a copilului îl dezorientează și îl descurajează atunci când trebuie să
depună un efort semnificativ în ceea ce privește activitățile școlare. Un copil care resimte un
disconfort în plan fizic, psihic sau emoțional poate manifesta, la un moment dat, tendința de a
abandona școala. Plecarea părintelui/părinților la muncă în străinătate este un stresor semnificativ ce
poate avea un impact negativ asupra echilibrului emoțional al copilului determinându-l în mod
indirect să abandoneze școala.
Copilul care abandonează școala poate fi descris astfel:
-îi lipsește motivația școlară;
-are dificultăți de învățare;
-are o rată a absenteismului mare;
-are rezultate școlare slabe;
-are imagine de sine scăzută;
-este izolat față de colegi;
-îi lipsesc achizițiile în zona autocunoașterii;
-este incapabil să se adapteze la mediul școlar;
-are o lipsă reală a unui suport școlar;
-manifestă dezechilibru emoțional survenit în urma absenței părinților de acasă sau a lipsei unui
control parental;
-cerințe educaționale speciale;
-stare de sănătate precară;
-manifestă comportamente deviante (agresivitate fizică și verbală, tendința de vagabondaj, vandalism,
consum de tutun, alcool sau alte substanțe interzise);
-provine din medii sociale sărace;
-nefrecventarea gradiniței;
-lipsa unui model educațional din familie.
Pentru fiecare copil, părintele sau persoana în grija căruia se află copilul sunt primii
„profesori”. Adulții care îngrijesc copilul trebuie să știe că prin implicarea în educația și formarea
copilului pun bazele de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta și a-și construi un viitor de succes.
Familia poate contribui la reducerea ratei de abandon școlar prin:
-asigurarea unor condiţii socio-economice cât mai bune (asigurarea hranei zilnice şi a pacheţelului cu
mâncare pentru şcoală, a îmbrăcămintei şi încălţămintei, a condiţiilor locative necesare studiului, a
materialelor educaționale necesare);
-asigurarea unei echilibru emoțional, a sentimentului de apartenență și sprijin necondiționat;

537 / 586
crearea unui climat familial adecvat, asigurarea unui mediu favorabil dezvoltării şi învăţării, cu scopul
de a pregăti copilul pentru existenţa independentă și viața de adult dându-i repere pe care să le
urmeze;
-schimbarea mentalității vis-a-vis de acţiunile şi nevoile sociale, de modalitatea de raportare la mediul
înconjurător al copilului;
-atitudine pozitivă a adulților din apropierea copilului față de educația acestuia;
-control parental direct și activ în viața copiilor;
-limitarea prestării unor activități lucrative în gospodarie sau în afara acesteia;
-control asupra activităţii copiilor în timpul liber;
-acordarea ajutorului la învăţătură din partea părinţilor/tutorilor să fie cât mai mare;
-prezența părintelui/părinților în viața copilului.
Școala are rolul de a identifica acei elevi care, datorită unor influențe de natură economică,
socială, culturală, medicală, riscă la un moment dat să abandoneze școala. Școala nu poate influența
factorii de natură individuală sau familială, însă poate găsi soluții care să ofere șanse egale tuturor
copiilor. Dintre factorii principali care ar putea duce la diminuarea sau reducerea abandonului școlar
amintim:
-să evite supraîncarcarea școlară;
-să diversifice și să facă mai atractive activitățile școlare;
-să organizeze activități extrașcolare menite să atragă elevii;
-să stabilească și aplice un program de recuperare a materiei școlare pentru elevii cu astfel de
probleme;
-să existe comunicare asertivă și eficientă cadru didactic-elev;
-să evite constituirea unei elite, ceilalți fiind marginalizați;
-oferta școlară să fie compatibilă cu trebuințele, interesele și aspirațiile elevilor;
-exigențele școlare să fie rezonabile;
-sistemul de evaluare să nu fie unul subiectiv, ci unul individualizat, adaptat nivelului real al copilului,
să nu devalorizeze imaginea copilului;
-să nu mai promoveze relații pedagogice bazate exclusiv pe autoritatea profesorilor;
-disciplina școlară să nu fie nici excesiv de permisivă, nici excesiv de rigidă;
-să evite practicile educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante;
-sistemul școlar să fie adecvat la cerințele sociale actuale;
-să existe o dotare materială adecvată în școală;
-programe de consiliere pentru părinți;
-colaborarea cu toate autoritățile comunității locale, inclusiv cu ONG-uri
Prin cele menționate mai sus se arată că abandonul școlar este, în fapt, culminarea unui proces
pe parcursul căruia elevul, din diferite motive, se îndepărtează de școală și în cele din urmă o
părăsește. Copiii trebuie atent supravegheați încă de la intratea în sistemul educațional astfel încât să
se poată prevedea și preveni tendința de abandon școlar. Pentru prevenirea sau reducerea ratei
abandonului şcolar trebuie să existe o colerare între elev- familie şi instituția de învățământ.

Bibliografie
Doll, J. J., Eslami, Z., & Walters, L. (2013). Understanding Why Students Drop Out of High School,
According to Their Own Reports. SAGE Open

538 / 586
 METODĂ DE INTEGRARE A ELEVILOR CU PROVENIENŢĂ DIN
FAMILIILE SOCIAL-VULNERABILE

Prof.inv.primar, LENUŢA TÂNJALĂ

Liceul Tehnologic ,,Costache Conachi” Pechea

Prin profesia pe care am ales-o suntem chemați să aducem lumină și căldură în ochii și în
sufletele copiilor care se apropie timid de băncile școlii. De noi depinde, în mare măsură, dacă drumul
pe care îl încep în clasa întâi va fi unul pe care vor păși încrezători și-i va conduce spre împlinirea
viselor sau va fi unul plin de temeri, de incertitudini și dezamăgiri.
Nu e ușor lucru să modelezi personalitatea unor copii, dar cu siguranță, nu există recompensă
mai mare decât strălucirea ochilor elevilor noștri atunci când obțin un succes.
Mulți se întreabă de ce elevii se apropie atât de mult de învățătorul clasei încât îi destăinuie și
bucuriile și tristețile care îl cuprind și în mediul diferit de cel școlar (în familie, în grupul de joacă), dar
puțini înțeleg că învățătorul este prietenul care știe să asculte fără să critice, să mângâie fără să-și
piardă din fermitate și mai ales să găsească timp pentru fiecare dintre elevii săi. Nu le spunem: „Nu am
timp acum, te ascult mâine!” și nici :„Nu mai plânge degeaba!”. Noi știm că fiecare problemă trebuie
rezolvată la momentul oportun și în contextul actual, când se dorește ca toți elevii să se bucure de
beneficiile educației, nu e ușor să ai într-o clasă elevi care citesc, care știu să folosească un computer,
și colegi cu ei, alți copii care n-au trecut prin grădiniță, care n-au scris o liniuță, sau cărora părinții nu
le pot oferi nici măcar condiții minime de viață.
Pentru a conduce un astfel de colectiv de elevi e nevoie de multă dăruire. Trebuie să îi cunoști
bine, să le cultivi încrederea în forțele lor, să-i faci să treacă peste diferențele ce există între ei și să-i
antrenezi pe toți să participe la propria formare.
În școala în care mi am desfășurat activitatea am lucrat cu elevi diferiți atât ca potențial
intelectual cât și ca mediu social din care provin. Am căutat totdeauna să-i tratez cu înțelegere și
răbdare, să le acord sprijinul necesar pentru ca toți să facă față cerințelor școlare.
Am participat cu seria de elevi din acea şcoală la proiectul educațional ,,Împreună la școală
pentru reușita în viață”, din cadrul programului ,,Acces la educație pentru grupurile dezavantajate”, ce
avea ca scop antrenarea elevilor proveniți din medii sociale defavorizate în activități care să le asigure
rezultate pozitive în viața școlară și socială.
Am participat la activități diverse în școală și în afara ei și am observat impactul pe care acest
proiect l-a avut asupra copiilor.
Din aceste motive am căutat să aplic tot ceea ce am învățat și să caut și alte modalități de lucru
care să ne ajute efectiv în activitățile școlare și extrașcolare pe care le am desfășurat cu clasa
eterogenă.
Am sperat ca efortul studiului meu și al strădaniei mele să fie încununat prin zâmbetul
elevilor mei și a familiilor, în slujba cărora îmi desfășor activitatea profesională. Învăţământul primar
românesc urmăreşte dezvoltarea armonioasă a personalităţii fiecărui copil. În acest sens scopul
urmărit este acela de a deschide copiilor perspective mai largi asupra modului lor de viaţă şi activitate,
dezvoltarea unei conştiinţe noi şi a unui comportament responsabil. Învăţământul modern românesc
trebuie să aibă ca scop nu doar absolvenţi bine informaţi, ci formarea cu resurse adaptative la
solicitările sociale şi psihologice ale vieţii, cu un sistem axiologic ferm conturat. În fapt, finalitatea
educaţiei este pregătirea pentru viaţă a elevului. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu funcţii
multiple, aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului, să asigure cadrul optim
pentru starea sa de bine, pentru dimensiunea şi prevenirea tulburărilor de adaptare specifice vârstei,
pentru formarea unor cetăţeni responsabili ai societăţii civile, este vitală.
O societate democratică cere un învăţământ descătuşat de uniformitate şi rigurozitate. Dreptul
la educaţie a devenit un nou drept universal în cadrul căruia se dezvoltă până la generalizare libertatea
de a învăţa precum şi învăţarea liberă.

539 / 586
 Şcoala, ca organizaţie, ca sistem deschis, depinde de mediul în care funcţionează şi, în
consecinţă, ea trebuie să evolueze pentru a se putea adapta unui mediu social.
Educația pentru toți corespunde în educația școlară, școlii incluzive. Şcoala incluzivă este o
şcoală prietenoasă şi democratică, care valorifică diversitatea culturală, o şcoală în care toţi copiii sunt
respectaţi şi integraţi fără discriminare şi excludere generate de originea etnică, deficienţe fizice sau
mentale, origine culturală sau socio-economică, limbă maternă.
Școala incluzivă se referă, în sens restrâns, la integrarea / includerea tuturor copiilor,
indiferent de capacitățile și competențele de adaptare și, deci de învățare, într-o formă de învățământ.
Fiecare copil este înțeles ca fiind un participant activ la învățare și predare pentru că aduce cu
sine, un model social, o interacțiune specifică, un ritm propriu, un mod de abordare, un context
cultural căruia îi aparține.
În sens larg, școala incluzivă pregătește fiecare individ, copil, în funcție de propriile resurse și
capacități pentru integrarea cât mai eficientă într-o societate aflată într-o continuă transformare.
Şcoala, ca organizaţie, ca sistem deschis, depinde de mediul în care funcţionează şi, în consecinţă, ea
trebuie să evolueze pentru a se putea adapta unui mediu social.
Învățământul primar vine în întâmpinarea nevoilor societății actuale prin necesitatea unei
educații eficiente, multiculturale, prin acceptarea diversității într-un grup și stimularea toleranței, care
este o adevărată provocare pentru tot sistemul de învățământ, inclusiv a societății românești. Se pune
astfel accentul pe stabilirea unor relații de colaborare și cooperare, pe lucrul în perechi și în formarea
unor grupuri eterogene pentru o cunoaștere reciprocă de obiceiuri, tradiții și valori, astfel încât să
dezvolte elevilor o conștiință și un comportament adecvat, în spiritul toleranței și nediscriminării, al
acceptării și oferirii de șanse egale pentru toți, indiferent de cerințele speciale și proveniența etnică.
În acest context al orientării sistemului de învățământ spre incluziune, dar mai ales datorită
mediului social din care provin elevii instituției în care îmi desfășor activitatea, mi-am propus găsirea
celor mai potrivite căi de formare și cultivare a relațiilor de acceptare și socializare, prin toleranță și
cooperare, să obținem un progres școlar, eliminând astfel, abandonul școlar sau neșcolarizarea, în
rândul elevilor mei.

Bibliografie:
 Barna, A., Antohe, G.,”Curs de pedagogie”, Ed. Logos, Galați, 2001.
 Gheorghe Boboc, – Profilul moral-dimensiune axiologică a personalităţii, în
Învăţământul primar, nr. 1a 1995, pag.6)

540 / 586
 STUDIU DE CAZ
REALIZAT LA UN CENTRU ȘCOLAR DE EDUCAȚIE INCLUZIVĂ

ȚĂRANU ELENA,
CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE INCLUZIVĂ NR. 2 MUN. PLOIEȘTI

Date personale :P.M.L.

Data nașterii : 30.04.2010 – localitatea B. , jud. P.
Domiciliul: ……..…….
Date familiale:-tata: P:D:
-mama: P:L:
Pregătire profesională : -tata :-școala profesională
-mama :-liceul
Ocupația și locul de muncă al părinților: -Tata: șofer cu contracte de muncă pe durată
determinată
-Mama , casnică, asistent personal al copilului
Bugetul familiei :
- posibilități materiale și financiare rezonabile.Locuiesc la casă , cu curte , gospodărie , (cresc
păsări de curte ).
Structura și componența familiei :
-părinții
- frații. Sunt 3 copii în familie ,subiectul în discuție –( mezina) , -sora mai mare : P:R: , -studentă,
20ani-fratele P:I: , elev de liceu 15 ani, (2 surori și un frate ) ,
- bunica pe linie maternă ,locuiesc în aceeasi casă (familie extinsă)
Atmosfera și climatul familial :
-părinții se preocupă de satisfacerea trebuințelor zilnice. Tatăl este mai mult absent , fiind plecat
perioade lungi din an , în afara țării , fiind șofer .Copii stau mai mult cu bunica și mama
Gradul de integrare al copilului în familie :
-mai mult izolată . Nu participă la treburile gospodărești , refuzînd colaborarea și implicarea
Atitudine față de copil :
-oscilantă- când dezinteres , când preocupare
Influiențe extrafamiliale :
- bunica se ocupa excesiv de alimentația copilei , motiv pentru care a aceasta are un aport de
obezitate. Mama nu ține cont de sfatul medicului legată de alimentație.
Colaborarea cu școala :
-este oscilantă :cand manifestă interes pentru colabarare , când este indiferentă și dezinteresată ,
iar uneori copilul nu este adus la școală cu săptămânile
Diagnostic/Tipul de dizabilitate
–maladia Langdon Down
-întărziere psihică moderată QI sub 55
-dislalie polimorfă accentuată
-Abilități de autoservire parțial însușite
-O:D:cataractă congenital .ambliopie organic forte

541 / 586
 -O:S:asticmatism mioptic compus.densificare cristalinică , sector temporal .ambliopie
secundară.
-tulburare de opoziție
-obezitate de aport

Dezvoltarea senzorial – perceptiva :

-caracter încetinit al percepției , explorare vizuală nesistematică , lentoare în desfășurarea
operațiilor de analiză și sinteză perceptivă
Nivelul dezvoltarii psiho – motricitatii :
-ușoare dificultăți de motricitate globalăm . motricitate fină deficitară , lateralitate manuală
dreaptă , principalele structuri perceptiv motrice formate.
Nivel de dezvoltare intelectuala ( vârsta de dezvoltare, coeficientul de dezvoltare) – se
precizeaza testul / proba folosita :
- Q.I.=-45 (T. Binet -Simon)
Gândirea ( inclusiv nivelul operațional ):
- gândire concret intuitivă , tulburări complexe ale dinamicii intelectuale , capacitate de
comprehensiune la nivelul mesajelor simple , simbolul numeric în concentrul 0-10 , compară (mai mult
,mai puțin ) , operații aritmetice de adunare , scădere cu support concret
Memoria:
- hipomnezie , întipărirea se realizează cu dificultate după multe repetiții
Atentia :
- deficit de concentrare a atenției , treptat i-a fost educată atenția astfel încât la momentul actual
poate îndeplini o sarcină didactică
Imaginatia :
- procese imaginative sarace , chiar si imaginatia reproductive nu este bine reprezentată
Limbajul si comunicarea :
- vocabular sărac , pronunție defectuoasă , dislalie polimorfă , cunoaște literele alfabetului , face
sinteza în silabe , și cuvinte monosilabice
Afectivitatea :
- infantilism socio-afectiv , uneori reacționează negative , tulburare de opozitie , încăpățânare.
Motivația :
- deficitară scopurilor activitîților didactic terapeutice
Temperament :
- sangvin , uneori izbucniri colerice.
Voița :
- este capabilă de effort voluntary , sunt prezente și tulburări ale voinței-încăpățânare
Atitudini :
- atitudine în general pozitiva față de activitate , dar sunt și moment în care respinge activitatea
Aptitudini :
- nu prezintă aptitudini speciale
Nivelul maturizarii psiho – sociale :
- imaturitate afectivă . nivel de integrare social scăzut , autonomie personal corespunzătoare
mârstei mintale
Comportament :
-necesită ajutor și supravechere permanentă din partea adultului
Recomandari psihologice :
- se recomandă continuarea procesului instructive-educativ orientat terapeutic-compensator-
învățământ special
Integrarea socială : -

542 / 586
 - în activitatea la clasă manifestă interes doar dacă este solicitată și implicată , dar și refuză unele
activități și sarcini didactice , este disciplinată în condiții de supraveghere educativă , prezintă uneori
reacții neadecvate situației , reacții negative mai ales dacqa cerințele nu sunt conforme cu dorințele ei
-în activitățile sportive manifestă interes , dar uneori prezintă reacții de
frică exagerate (temerea de a urca niste trepte rulante de exemplu)
-în relațiile interpersonale , este prietenoasă cu cine dorește , se bucură de
prezența colegilor și participarea la activități împreună , dar evită con tactul cu personae străine.

Activități terapeutice în care e introdus copilul :

-educație psihomotrică
-educație senzorială
-terapia tulburărilor de limbaj
-aquaterapie
- terapii ocupaționale

543 / 586
 PROFESOR ÎN SALA DE CLASĂ ȘI ÎN MEDIUL ON-LINE

Prof. înv. primar Tătulescu Maria Adriana

Școala Gimnazială Răzvad

Tehnologia digitală a facilitate, în bună măsură, continuarea unor activități didactice la distanță,
în perioada suspendării cursurilor. Cu toate acestea, o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față)
nu se poate face online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice. Profesorii
semnalează disfuncții în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru învățare: comunicare
autentică și relaționare umană, sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare.
Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente, reliefate și de studiul de față, limite în
relaționarea cadru didactic – elev. Are însă și limite, care au impact negativ asupra învățării eficiente,
întrucât o importantă latură a activității didactice față-în-față nu se poate face virtual. În mod explicabil,
sprijinul pe care în mod tradițional îl ofereau elevilor cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare este
greu de oferit online, date fiind limitările tehnologice implicite. În realitate, în mediul online, fiecare elev
poate să reprezinte pentru cadrul didactic o posibilă situație de dificultate în învățare, făcând astfel dificilă
identificarea celor cu probleme reale.
Chiar dacă profesorul își cunoaște bine clasa și elevii și știe cine are nevoie de sprijin
suplimentar, acest lucru s-ar putea realiza eventual ulterior activității de predare online, prin consiliere
individuală. Este foarte dificilă interacțiunea personalizată cu un elev anume în contextul în care contactul
nu este direct, profesorul este urmărit online de o clasă întreagă și fiecare elev îi solicită atenția.
Platformele educaționale online, platformele de streaming, în general, facilitează comunicarea în
timp real între profesor și cursanții săi. Cu toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte frecvent
percepută ca fiind oarecum artificială, pe de parte din cauza imposibilității obținerii unui feedback
comunicațional real (ceea ce face comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza contextului
incomod al plasării în spațiul virtual. Faptul că poți fi înregistrat, faptul că poți fi auzit de orice persoană
(nu doar de elevii tăi), neavând un control real al publicului-țintă, îi determină pe profesori să construiască
un discurs corect, consistent, fluid.
Comunicarea nonverbală și utilizarea mediată a paralimbajului completează paradigma dificilă a
comunicării în mediul online în cazul în care comunicarea se realizează prin chat instant, iar unele indicii
pe care o bună comunicare nonverbală le putea produce pentru susținerea comunicării verbale sunt acum
pierdute prin întreruperi sau blocaje specifice acestor sesiuni in condiții de capacitate de banda limitata
sau de trafic încărcat.
Un element interesant reliefat de investigație este acela că profesorii apreciază monitorizarea
învățării în mediul online ca fiind dificil de realizat. Vorbim de lipsa unui dialog autentic cu clasa,
imposibilitatea urmăririi notițelor elevilor, dificila administrare a probelor evaluative, pentru care e nevoie
să se apeleze, de cele mai multe ori, la altă resursă digitală online.
Lipsa posibilităților de sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare este
semnalată de cadrele didactice de la toate ciclurile de învățământ, constituind o problemă semnificativ
mai mare pentru profesorii din învățământul primar. Sincopele în monitorizarea ritmului învățării la
distanță pare să fie un impediment mai mult în învățământul secundar.
Printre dificultățile în realizarea activităților didactice la distanță, cadrele didactice semnalează, în
ordine: lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, dificultăți de ordin
tehnic – platforme care trebuie instalate, care nu funcționează, lipsa suportului pedagogic pentru
realizarea de activități de învățare suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți elevii: lipsa
instrumentelor potrivite pentru predare-învățareevaluare la disciplina lor, lipsa conținutului educațional
(resurse digitale) în domeniul disciplinei, lipsa unui computer suficient de performant și lipsa timpului
necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale.

544 / 586
 Paradoxal, toate elementele mai sus amintite sunt la fel de relevante și importante pentru cadrele
didactice. Putem sesiza o grupare a răspunsurilor profesorilor, pe de o parte avem identificate probleme
de natură profesională, mai exact carențe sau chiar lipsa competențelor de utilizare a platformelor online,
a competențelor de proiectare curriculară pentru mediul online, managementul ineficient al timpului
dedicat pregătirii și realizării activităților didactice în mediul online. Aceste inabilități identificate de
profesori își au corespondentul în gap-uri corelate în formarea inițială și, mai ales, continuă a cadrelor
didactice.
În fapt, cercetarea de față se dorește a fi și un punct de start pentru o posibilă și necesară
reformare a formării cadrelor didactice. O altă grupare evidentă a răspunsurilor vizează aspectele de
natură tehnică, reliefând astfel situația particulară a învățământului românesc. Lipsa dotărilor tehnice
performante, complicațiile generate de necesitatea instalării, mentenanței, setării și managementului
platformei, lipsa unor instrumente tehnologice necesare în managementul real al clasei, în obținerea
feedbackului real sunt doar câteva elemente precizate de către profesorii chestionați.
Clasele virtuale nu vor putea niciodată înlocui clasa reală, pot cel mult completa. Pot fi
complementare, niciodată alternative. Analizând diferențele în funcție de mediul de rezidență al școlii,
discrepanțele mai proeminente între cadre didactice apar în zona „tehnică” și includ dotarea cu
echipamente și accesul la Internet.
Astfel, în cazul dificultăților tehnice, acestea sunt semnificativ mai mari în școlile din mediul
rural, comparativ cu cele din mediul urban mic sau urban mare. În cazul accesului limitat la internet și a
lipsei unui computer suficient de performant, diferențele sunt semnificative între toate cele trei categoriile
supuse analizei, aceste impedimente fiind semnificativ mai prezente în mediul rural comparativ cu urban
mic și urban mare, dar și în urban mic semnificativ mai mult decât în urban mare.

545 / 586
 ІNTЕGRARЕA ІNSTRUMЕNTЕLΟR DІGІTALЕ ÎN LECȚIA DE
BIOLOGIE

prof. ȚIFREA Maria

Colegiul Național ,,M. Eminescu”+ Școala Gimnazială ,,M. Cristea”, Toplița, jud. Harghita

În cadrul orelor de biologie sunt utile softurile de simulare a unui fenomen real (fotosinteza,
permeabilitatea selectivă a membranei, ciclul cardiac) prin intermediul unui model care are un
comportament analog, pentru studiul individual, dispozitive experimentale, interpretarea datelor
experimentale, formarea deprinderilor de a rezolva probleme.
Exemple de activități de învățare în care sunt utilizate instrumentele educaționale digitale la
disciplina biologie:
Ex.1 (Paint, Internet, calculator/telefon)
Competenţe specifice la biologie:
1.1.Selectarea unor texte, filme, tabele, desene, scheme, grafice, diagrame ca surse pentru extragerea unor
informații referitoare la unele procese, fenomene și sisteme biologice;
1.2.Colaborarea în echipă pentru îndeplinirea sarcinilor de explorare a sistemelor vii;
Realizarea de produse de prezentare a informațiilor su formă de modele, forme rafice, te te,
produse artistice, cu mi loace TIC, utiliz nd adecvat terminologia specifică biologiei.
Conţinuturi: Organele unei plante superioare. Floarea
Etapa lecției în care poate fi folosit: conxiunea inversă
Sarcini de lucru / Activități de învățare:
Folosiți instrumentele aplicației Paint pentru a îndeplini următoarele sarcini:
- completaţi denumirile elementelor unei flori de angiosperme;
- șter eți elementele florale care se usucă după fecundație;
- colorați cu albastru elementul florii care se transformă în fruct după fecundație;
- colorați cu roșu elementul florii care se transformă în săm nță după fecundație;
- importați imaginea de pe internet.
Ex. 2 (ppt, aplicațiile Logo Maker, Drawing din Google Suite, Dicționar online, Internet,
calculator/telefon)
Competenţe specifice la biologie:
1.1.Selectarea unor texte, filme, tabele, desene, scheme, grafice, diagrame ca surse pentru extragerea unor
informații referitoare la unele procese, fenomene și sisteme biologice;
1.2.Colaborarea în echipă pentru îndeplinirea sarcinilor de explorare a sistemelor vii;
Realizarea de produse de prezentare a informațiilor su formă de modele, forme rafice, te te,
produse artistice, cu mi loace TIC, utiliz nd adecvat terminolo ia specifică biologiei.
Conţinuturi: Organele unei plante superioare.
Etapa lecției în care poate fi folosit: fixarea cunoțtințelor
Sarcini de lucru / Activități de învățare:
- parcur eți versurile poeziei ,,Floare al astră”, de Mihai Eminescu, proiectate pe videoproiector și apoi
realizați cu ajutorul instrumentelor din aplicațiile Logo Maker, Drawing din Google Suite un tablou care
să surprindă peisaje descrise în versuri.
- folosind dicționarele on-line, traduceți în en leză, franceză, spaniolă, italiană și ermană următorii
termeni: rădacină, tulpină, frunză, floare, fruct, sămânță.
Ex. 3 (Articole online, Reviste online, Wikipedia, Internet, calculator/telefon)
Competenţe specifice la biologie:
4.1. Conceperea unor măsuri de menținere și promovare a unui stil de viață sănătos;
4.2. Interpretarea relațiilor dintre propriul comportament și starea de sănătate

546 / 586
Conţinuturi: Igiena vieții intelectuale
Etapa lecției în care poate fi folosit: dirijarea învățării sau conxiunea inversă
Sarcini de lucru / Activități de învățare:
- căutați pe internet informații legate de personalități care au suferit de diferite boli ale sistemului nervos
(depresie, boala Parkinson, Alzheimer, anorexie, bulimie, schizofrenie, etc).
Ex.4 (aplicația de calcul tabelar Excel, calculator)
Competenţe specifice la biologie:
r anizarea informațiilor științifice după un plan propriu;
Aplicarea unor al oritmi selectați adecvat în investigarea lumii vii.
Conţinuturi: Circulaţia la animale – Mediul intern. Compoziţia sângelui
Etapa lecției în care poate fi folosit: conxiunea inversă
Sarcini de lucru / Activități de învățare:
Folosiți aplicația de calcul tabelar Excel.
- un adolescent cu o greutate de 50 Kg pierde în urma unui accident 1l de sânge. Calculați cantitatea de
apă rămasă în sângele adolescentului după accident. Se știe că: sângele reprezintă 8% din greutatea
corpului, plasma reprezintă 55% din sânge, apa reprezintă 90% din plasmă

Ex. 5 (
aplicația
Kubbu,
Internet,
calculator/telefon)
Competenţe specifice la biologie:
1.1.Selectarea unor texte, filme, tabele, desene, scheme, grafice, diagrame ca surse pentru extragerea unor
informații referitoare la unele procese, fenomene și sisteme biologice;
1.2.Colaborarea în echipă pentru îndeplinirea sarcinilor de explorare a sistemelor vii;
2.2. Realizarea de produse de prezentare a informațiilor su formă de modele, forme rafice, te te,
produse artistice, cu mi loace TIC, utiliz nd adecvat terminolo ia specifică biologiei.
Conţinuturi: Limba - organ al gustului
Etapa lecției în care poate fi folosit: dirijarea învățării sau conxiunea inversă
Sarcini de lucru / Activități de învățare:
- reprezentaţi grafic o hartă a senzaţiilor de gust recepţionate de fiecare dintre voi, în urma e plorării
sensi ilităţii gustative a limbii;
- comparaţi harta voastră cu hărţile de gust pe care le ăsiţi pe internet;
- dez ateţi importanţa cunoaşterii hărţii gusturilor (de exemplu în gastronomie).
Ex. 6 ( aplicația Publisher, Internet, calculator / telefoan)
Competenţe specifice la biologie:
1.1.Selectarea unor texte, filme, tabele, desene, scheme, grafice, diagrame ca surse pentru extragerea unor
informații referitoare la unele procese, fenomene și sisteme biologice;
tilizarea adecvată a terminolo iei specifice iolo iei în comunicarea orală și scrisă.
Conţinuturi: Regnul Plante – muşchi, ferigi, gimnosperme, angiosperme (plante mai des întâlnite în
viaţa cotidiană).
Etapa lecției în care poate fi folosit: fixarea cunoștințelor
Sarcini de lucru / Activități de învățare:

547 / 586
Folosiți programul de machetare Publisher pentru a realiza un calendar cu tema: ” n buchet pentru
fiecare lună”, care să ilustreze perioada în care înfloresc unele plante decorative în stare săl atică
Ex. 7 ( aplicația Word care solicită procesare text, inserţie şi prelucrare imagini, inserţie şi
prelucrare forme, inserţie şi prelucrare casete text, inserţie şi prelucrare tabel, calculator, internet).
Competenţe specifice la biologie:
1.1.Selectarea unor texte, filme, tabele, desene, scheme, grafice, diagrame ca surse pentru extragerea unor
informații referitoare la unele procese, fenomene și sisteme biologice;
tilizarea adecvată a terminolo iei specifice iolo iei în comunicarea orală și scrisă
Conţinuturi: Protozoare - Euglena verde
Etapa lecției în care poate fi folosit: fixarea cunoștințelor sau reactualizarea cunoștințelor
Sarcini de lucru / Activități de învățare:
- decupaţi pe rând următoarele componenete celulare din imaginea euglenei verzi:
• care asi ură hrănirea cu ajutorul luminii;
• care asi ură deplasarea către lumină;
• care asi ură receptarea luminii.
Ex. 8 (soft educațional / filmul didactic, Internet, videoproiector)
Competenţe specifice la biologie:
1.1.Selectarea unor texte, filme, tabele, desene, scheme, grafice, diagrame ca surse pentru extragerea unor
informații referitoare la unele procese, fenomene și sisteme biologice;
tilizarea adecvată a terminolo iei specifice iolo iei în comunicarea orală și scrisă
Conţinuturi: i t mul di tiv i digestia la om
Etapa lecției în care poate fi folosit: dirijarea învățării sau conxiunea inversă
Sarcini de lucru / Activități de învățare:
- vizionați filmul didactic derulat;
- enumerați segmentele tubului digestiv, glandele anexe, timpii digestiei și nutrimentele rezultate în urma
digestiei.
Ex. 9 (soft educațional AEL, Internet, videoproiector)
Competenţe specifice la biologie:
tilizarea adecvată a terminolo iei specifice iolo iei în comunicarea orală și scrisă
Ela orarea unor al oritmi pentru realizarea unei investi ații
Conţinuturi: Arcul reflex
Etapa lecției în care poate fi folosit: dirijarea învățării sau conexiunea inversă
Sarcini de lucru / Activități de învățare:
- o servați și comparați arcul reflex din filmuleț cu cel din desent pe ta lă;
- realizați actul refex de extensie virtual, în secvența de lecție AEL;
- o servați influxul nervos generat la nivelul proprioceptorului (sub forma unor steluțe colorate în
galben);
Integrarea operantă a instrumentelor digitale în sistemul instructiv este un proces cuprinzător,
multicomponent care include nu doar tehnologiile ci și aspectele de curriculum și pedagogie, organizarea
clasei de elevi, competențele profesorului, buget etc.
Sοϲіеtatеa οіnfοrmatіzată a οultіmіlοr anі oa іmрus utіlіzarеa ϲalϲulatοruluі în οрrοϲеsul dіdaϲtіϲο.
Іnstruіrеa oasіstată dе ϲalϲulatοr a dеvеnіt οuna dіntrе οmеtοdеlе dе oînvăţăm nt dе ază în рrοϲеsul
ο
dіdaϲtіϲ mοdеrn, oferind elevului posibilitatea de a învăța prin cercetare, prin descoperire, de a
interacționa și de a răspunde la diverși stimuli vizuali sau auditivi (Șăitan, Oteleanu și colab., 2016).

Bibliografie:
Oteleanu, S.; Tanur, I.; și colab, Manual de biologie, clasa a VI-a, Editura DPH, București, 2018.
Șăitan, T.; Oteleanu, S.; și colab, Ghid de pre ătire pentru profesorii de biologie, Editura DPH, Bucuraști,
2016.
MEN, Pro ramă școlară pentru disciplina Biologie, București, 2017.

548 / 586
 ȘCOALA ONLINE , BUNE PRACTICI

TINGHILI LAURA-GEORGETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ TĂȘNAD

“Tot ceea ce nu avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne este dat prin
educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.” ( Jean Jacques
Rousseau)
Învățarea de la distanță este și va fi un șir de invenții și descoperiri, creativitate și comunicare
eficientă, și va contribui la consolidarea abilităților de muncă independentă, promovarea unei culturi a
încrederii și a stării de bine. Totodată, cadrele didactice, precum și elevii, părinții, managerii școlari
trebuie să fie autodidacți, să învețe din propria experiență dar și a celorlalți. În viitor trebuie pus
accentul pe elementele învățării personalizate/ individualizate, dar și pe posibilitățile copilului. Elevii
nu vor pune accent doar pe conținuturi, ci și pe analiza strategiilor și modalităților de învățare, precum
și pe relațiile stabilite între participanții la actul învățării.
De când s-a decis închiderea școlilor, elevii, profesorii, autoritățile și părinții încearcă să se
adapteze la noua realitate, cea a distanțării sociale, în care procesul educațional trebuia să continue în
mediul online . Procesul a fost testat din mers, am incercat să mă adaptez situației într-un timp foarte
scurt, iar elevii și-au folosit propriile resurse, pentru a putea urma lecțiile online.
Am început prin a studia tutoriale pe internet despre folosirea unei platforme de învățare,
apoi a trebuit să-i ajut pe părinții copiilor să-și creeze cont, să utilizeze platforma. Din dorința de a
evolua, de a transmite elevilor conținut informațional nou, am ales să particip la programe de formare
profesională.
Pentru a fi mai aproape de copii şi pentru a susține activități de învățare la distanță, am folosit
mai multe mijloace specifice, dintre care cele mai frecvente au fost:
 aplicații simple/ cunoscute deja, pentru comunicare asincronă de grup precum
Whatsapp, Facebook messenger;
 apeluri telefonice/ SMS;
 aplicațiile pentru comunicare sincronă în grup prin apeluri video/ videoconferințe
precum Zoom;
Pentru ca orele mele să fie mai interesante , mai atractive iar elevii mei să se simtă bine şi în
clasa on-line de la "Școala on-line", să înțeleagă ceea ce eu le transmit și să poată învața cu ușurință
m-am folosit de anumite instrumente şi aplicaţii . (ex.: Kahoot, OpenBoard, Wordwall etc.).
Un real ajutor în pregătirea şi susţinerea lecţiilor mi-au fost manualele digitale –care sunt
interactive și, astfel, îi stimulează pe elevi și-i sprijină în procesul de învățare. Ele conţin o serie de
exerciții interactive, animații, videoclipuri și simulări care au rolul de a exemplifica noțiunile
teoretice. Desigur, am întâmpinat destule dificultăți, în principal legate de conexiunea la internet (nu
se puteau conecta cu toții la timp, existau diferite probleme cum ar fi: activarea microfonului sau a
camerei), ceea ce făcea ca atenția elevilor să nu fie cea dorită.
Am utilizat quiz-uri prin Kahoot pentru verificarea cunoștințelor și feedback: aceasta este o
platformă gratuită folosită de milioane de profesori din întreaga lume cu ajutorul căreia am putut crea
teste interactive, în care elevii au putut răspunde într-un timp limită, folosind un dispozitiv mobil.
Odată creat un test, le-am trimis un cod de acces elevilor pe care l-au putut accesa din aplicația
Kahoot instalată pe mobil.
Platforma educaţională WordWall mi-a oferit posibilitatea de-a organiza activităţi de învăţare
foarte atractive. Cu ajutorul acestei platforme reuşeam să ne jucăm atât în cadrul orelor cât şi acasă.
Jocurile interactive îi pot motiva pe elevi să învețe, îi ajută să rămână motivați și focusați.

549 / 586
 Lecţiile mele în on-line s-au bazează foarte mult pe aceste aplicaţii. Cel mai important a fost
faptul că reuşeam să ne vedem, chiar dacă eram la distanţă, totuşi puteam comunica, ne putem vedea,
putem socializa, putem să ne transmitem gânduri şi de ce nu îmbrăţişări virtuale.
În concluzie, nu trebuie să ne mai întrebăm dacă instruirea se îmbunătăţeşte prin utilizarea
calculatorului în învăţare, ci cum pot fi utilizate mai bine calităţile unice ale acestuia: interactivitatea,
precizia, capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, faptul că
pot interacţiona cu fiecare elev în parte.
Bibliografie
https://psnews.ro/cele-mai-populare-platforme-educationale-online-pentru-elevi-397210/
https://life.ro/platforme-educationale-online-pentru-elevi/
https://www.aspireteachers.ro/noutati/2020/3/15/cum-mutam-scoala-online
Ionescu, M., (1972), Clasic şi modern în organizarea lecţiei, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

550 / 586
 JOC ȘI MIȘCARE ÎN CLASĂ ȘI ONLINE
Prof. înv. primar Țîrcă Laura- Elena,
Şcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

În context educațional, privitul la televizor sau alte dispozitive mai mult de câteva minute pe zi,
fără un obiectiv clar și specific de învățare decis, asumat și ghidat de un adult, creează premizele unor
forme de pasivitate a copilului în raport cu procesul lui de dezvoltare. Stimulii din producțiile online
sunt numeroși, atractivi, dinamici și cu greu se pot compara cu realitatea de zi cu zi, aceștia stimulează
producția de substanțe chimice responsabile de o stare de fericire și asta pune bazele unui
comportament dependent încă de dinainte ca cel mic să poată alege altceva.
Pe de altă parte, prin diversele activități online specifice care presupun o evaluare, prin scor
sau prin conectarea cu alte persoane, ei pot să își măsoare competența, propriul progres, primesc
feedback individual rapid, se pot exprima și adesea se simt „ei înșiși”. Multe din spațiile online te
invită la reflecție și din acest loc, copiii ajung să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși. Nevoile lor de
contribuție, de a crea conținut original și a fi valorizați de ceilalți, sunt din ce în ce mai vizibile pentru
tânăra generație.
Mai mult decât atât, unii dintre copii aleg jocuri și activități complexe care le stimulează
elemente mai înalte ale potențialului uman precum gândirea critică și cea strategică, creativitatea,
exprimare personalizată acordată la context, adaptarea și spontaneitatea pentru a putea lua decizii
rapide. Totodată, se încurajează colaborarea cu alți membrii ai comunității online pe care tinerii o
accesează.
Este esenţială stimularea conectării cu viaţa, trăită cât mai plenar,trăind într-o eră a
telefoanelor inteligente, a tabletelor și a gadgeturilor, necesitatea ,,mișcării” și a exercițiului fizic la
școlari este tot mai des pusă în discuție. Atât părinții cât și cadrele didactice se străduiesc să-i smulgă
pe copii din această lume a pixelilor și să-i îndrume spre practicarea diferitelor sporturi, a dansului sau
pur și simplu să se joace afară. În cadrul orelor de educație fizică și sport, dar și în timpul recreațiilor
elevii prezintă un interes sporit pentru jocurile de mișcare. Mircea Ștefan (2006) definește jocul de
mișcare astfel: ,,Activitate ludică prin care se potențează calitățile motrice ale copiilor, răspunzând
nevoii lor de mișcare. Se bazează pe exercițiu fizic, în care copilul își cunoaște și își dezvoltă forța și
rezistența, dar și curajul și voința. Sunt, cel mai adesea, jocuri cu reguli, solicitând manifestarea
spiritului de echipă, a atitudinii fair-play în întrecere.”
În acest articol am ales să prezint câteva jocuri de mișcare le nivelul învățământului primar,
care pot fi utilizate atât în cadrul orelor de Educație fizică și sport cât și la disciplina Joc și mișcare.
Jocuri de mișcare:
 „Spionez!”: Profesorul spune “spionez cu ochișorul meu mic… o fată cu un tricou verde/
ceva rotund/ ceva albastru etc.” Copiii decid despre cine sau despre ce este vorba. După ce
joacă de câteva ori, profesorul poate numi un copil care să-i ia locul și să spună ce spionează.
 Mimează sentimentul: Profesorul le spune copiilor că vrea să știe cum se simt, dar mai
întâi trebuie să exerseze, și le dă instrucțiuni precum “Arată-mi un chip fericit / furios.” După
ce joacă de câteva ori, profesorul poate numi un copil care să-i ia locul și să spună ce
sentimente dorește să vadă.
 Oglinda: O varietate a activității anterioare, în care copiii copiază mișcarea pe care o văd.
De exemplu, profesorul își atinge umerii, iar copiii fac aceeași mișcare în același timp, ca și
cum ar fi oglinda profesorului. Activitatea se poate face cu sau fără limbaj- profesorul poate
descrie acțiunea pe care o face, de exemplu “Îmi ating umerii”. Ca și în activitățile precedente,
copiii pot fi desemnați să ia locul profesorului și să dea instrucțiuni.
 Vânătoarea de comori: Profesorul le spune copiilor că vor merge la o vânătoare de comori
și ce să caute. De exemplu: “Găsește ceva roșu/ ceva rotund/ un obiect care începe cu sunetul
/t/ o jucărie/ ceva lung etc.!” Copiii au la dispoziție câteva minute să meargă să găsească
obiectul (care pot fi marcate prin folosirea unui cronometru online,sau a unui cântec. Când
expiră timpul, profesorul numește copilul care să arate și să spună ce obiect au găsit. Copii pot
fi rugați să decidă cum continua jocul, și să spună care este comoara următoare pe care să o
găsească.

551 / 586
 Dacă este adevărat: Profesorul clarifică ce acțiune vor face copiii dacă o afirmație este
adevărată pentru ei, de exemplu “sari de 5 ori“, apoi face o afirmație legată de lecție, de
exemplu “Îmi plac căpșunile. “Copiii aplaudă dacă afirmația este adevărată pentru ei. Jocul
poate continua cu schimbarea acțiunii. De asemenea, copiii pot fi rugați să facă o afirmație la
care colegii lor să răspundă.
 Aplaudă: Acest joc este potrivit atunci când copiii și-au pierdut puțin concentrarea și
profesorul dorește să varieze activitățile, dar și să-i ajute să se concentreze. Profesorul aplaudă
de mai multe ori, după o structură (de exemplu, de doua ori lent și de trei ori rapid), iar copiii
ascultă și reproduc structura.
 Ghicește!: Acest joc este mai potrivit pentru recapitulare. Ca și în jocul anterior, fiecare
imagine este acoperită cu un dreptunghi de culoare diferită. Profesorul numește un copil care să
aleagă o culoare, apoi 2-3 copii care să ghicească ce se ascunde sub dreptunghi. Profesorul
dezvăluie imaginea, iar copiii văd dacă au ghicit.
 Ce lipsește? Acest joc este mai potrivit pentru recapitulare. Profesorul le arată copiilor
imaginile. Aceștia încearcă să-și amintească imaginile. Profesorul întrerupe funcția share și
șterge/ acoperă o imagine. Apoi, copiilor le sunt arătate imaginile rămase, iar ei trebuie să
spună ce lipsește.
 Ce nu se potrivește? Profesorul le arată copiilor o succesiune de imagini, grupate în jurul
unei caracteristici comune (de exemplu: mâncare, obiecte rotunde etc.) cu o singură excepție
(de exemplu, o imagine a unui cățel printre imagini cu haine). Copiii încearcă să deducă ce
imagine nu se potrivește.

1. Bibliografie:
2. Stan, L., Oancea, I., Oancea, M., Cojocaru, Ș. (2001).
3. Educație fizică – Ghid metodologic privind proiectarea activităților de predare – învățare
– evaluare la clasele I-IV ( pg. 33- 48), București: Editura Aramis Print. Ștefan, M.,
(2006),
4. Lexicon pedagogic, București: Aramis Print, (pp. 189) ***
5. Programa școlară pentru disciplina Joc și mișcare – clasele a III-a și a IV-a, 2014)
6. Iorga A. -Jocuri online cu preșcolarii/școlarii recomandate de profesorii British
Council (2020)

552 / 586
 UTILIZAREA PLATFORMEI BOOKCREATOR PENTRU REALIZAREA
DE MATERIALE ÎN FORMAT DIGITAL
Prof.înv.primar Todoruț Delia
Liceul Teoretic,,O.C.Tăslauanu’’,Toplița

Utilizarea platformelor electronice eficentizează comunicarea profesor-elev și duce la

îmbunătățirea procesului de învațare.
Bookcreator este una dintre platformele ce pot fi utilizate pentru crerarea de materiale în format
electronic, la care pot contribui profesorii și elevii.
Bookcreator este o platformă prin care se pot crea cărți în format electronic pe un
calculator(Chrome) sau pe tabletă (Ipad). La realizarea acestora pot contribui un autor sau mai mulți.
Elevii pot fi invitați de profesor să contribuie la scrierea unei cărți. Cărțile se pot reedita, trimite,
stoca în bibliotecă sau descărca după creare.
Se alege coperta și mărimea cărții, numărul de pagini, tipul de paginație. În varianta gratuită, se
pot realiza doar un număr limitat de cărți.
Cu Bookcreator se pot combina texte, imagini, audio și video pentru a crea o multitudine de
materiale: povești interactive, portofolii digitale, jurnale de cercetare, cărți de beletristica sau poezie
rapoarte științifice, manuale, etc.
Pașii ce trebuiesc parcurși în crearea unei cărți cu Chrome, sunt următorii:logarea pe platformă,
crearea unei cărți noi, alegerea formei cărții, adaugarea conținutului, adăugarea stilului textului, adăugarea
fundalului, adăugarea de fotografii, înregistrarea unui mesaj vocal, publicarea cărții, mutarea cărților în
bibliotecă. Se intră se site-ul https://bookcreator.com și se creează un cont de profesor. Se dă clic pe
butonul ,,New Book” din partea dreaptă sus a barei de instrumente (fig. 1).

Forma cărții poate fi: portret, pătrat sau vedere (fig 2).
Numerele de sub forme se referă la raportul de mărime. În acest moment, putem alege dacă vrem
să lucram pe șabloanele de baza (basic template) sau pe șabloanele de benzi desenate (comic template).
Pentru adăugarea conținutului se apasă butonul + din partea dreaptă și se alege opțiunea ,,text”
(fig. 3).

Se introduce pe copertă numele în caseta de tip pop-up și apoi se face clic pe ,,Done” (terminat).
Textul apare într-o casetă albastră, ceea ce înseamnă că este selectat. Acum îl putem mișca sau îl
putem roti cu mânerul verde. Cât timp este textul selectat, facem clic pe butonul i (Inspector) și putem

553 / 586
redimensiona textul, schimba fontul, culoarea și diferitele alte stiluri. Dacă am greșit ceva, apăsăm
,,Undo”. Prin apăsarea butonului i (Inspector), se pot face alte alegeri legate de aspectul paginii (fig. 4).

Pe copertă, sau oriunde în interiorul cărții, se pot adauga fotografii importate din alte fișiere (Import), sau
se pot face fotografii și/sau filme utilizând camera PC-ului (Camera). Fiecare fotografie se poate
repoziționa și redimensiona (fig. 5).

Pentru a personaliza cartea, se pot înregistra mesaje scurte (Fig. 6) în care comunicam ceva
cititorului (de exemplu un îndemn: ”Citește-mă azi!”). Facem clic din nou pe butonul + și facem clic pe
,,Record”. Facem clic pe butonul ,,Start. Record” (începe înregistrarea) când suntem pregătiți. Așteptăm
numărătoarea inversă, apoi înregistrăm mesajul și facem clic pe ,,Stop Recording”(oprirește înregistrarea)
când terminăm. Pentru a asculta înregistrarea, facem clic pe pictograma ,,Hotspot”.
După finalizarea cărții, putem să o publicăm, să o descărcăm sau să o tipărim. Cea mai bună
modalitate de a ne distribui cartea este să o publicăm online și trimite un link către cititorii/elevii pe care îi
alegem. Aceștia pot doar citi cartea, sau pot face schimbări în ea, noi alegem. Putem alege dacă dorim sau
nu să permitem elevilor să-și publice carțile proprii sau nu. Dăm clic pe butonul ,,Settings” (setări) din
partea dreaptă sus a barei de instrumente și vom putea schimba setările elevilor. Dacă nu le permitem să-și
publice cărțile, ca profesor, le putem publica în numele lor.

554 / 586
 Odată ce am creat o bibliotecă, putem să îi invităm pe ceilalți, partajând codul bibliotecii.
Pentru a obține codul bibliotecii, dăm clic pe linkul ,,Show invite code for others to join”(Afișăm codul de
invitație) pentru ca ceilalți să se alature linkului pe care îl vom vedea în centrul ecranului, chiar sub bara
de instrumente. Codul este format din 5 caractere (fig. 8).

Elevii se conectează ca ,,Student” la app.bookcreator.com. Vor avea nevoie de un cont Google,

Office 365 sau Clever ID pentru a va conecta. Odată ce s-au conectat, li se solicită să introducă codul
bibliotecii, apoi vor da click pe GO și vor fi adaugați în bibliotecă.
Dacă trebuie să eliminăm/adaugăm elevii care s-au alăturat, o putem face din ,,Teacher
Dashboard”: facem clic pe Library și vom fi duși la raftul de carți. Pentru a accesa setările bibliotecii, dăm
clic pe butonul ,,Setări” din partea dreaptă a barei de instrumente (lângă butonul New Book).

În biblioteca digitală, avem următoarele opțiuni (fig. 10): redenumirea bibliotecii, alegem dacă
utilizatorii pot accesa sau nu cu Google Seach imaginile din bibliotecă, alegem dacă elevii își pot vedea
cărțile sau nu, alegem dacă elevii își pot publica carțile online sau nu, arhiva biblioteca și a o face
inaccesibilă celorlalți, publica biblioteca.
Daca avem cărți pe raftul pe care dorim să le mutăm într-o altă bibliotecă, facem clic pe
pictograma ,,Books” din carte, apoi facem click pe ,,Move to library” (Mutare în bibliotecă) .
Putem alege apoi biblioteca în care dorim sa mutam cartea.

Bibliografie:
[1]. https://bookcreator.com/resources-for-teachers/example-books/
„Profesori inovatori pentru o învațare eficientă”, nr 2019-1-RO01-KA101- 047634

555 / 586
 PAȘI ÎN ÎNVĂȚARE. ÎNVĂȚĂM SĂ ÎNVĂȚĂM

Prof. Tuculia Florin Ion,

Colegiul Național ,,Avram Iancu” Ștei, jud. Bihor

Clasa a VI-a
Ce resursă/ resurse educaționale aș folosi:
Vizionarea unui filmuleț de pe YouTube pentru a vedea de ce este necesar să învățăm și cum să
învățăm cât mai eficient. https://www.youtube.com/watch?v=QBC5QXfw8Po și ,,Poveste cu Măriuca
și Teodora,,.
1. Competența/ competențele specifice vizate
Am ales să realizez o activitate Învățăm să învățăm pentru elevii de clasa a VI-a și competența
generală pe care urmăresc să o ating este:
3. Reflectarea asupra motivației și eficacității strategiilor pentru progres în învățare
Competențele specifice:
3.1. Autoevaluarea progreselor în învățare, utilizând instrumente simple de planificare și monitorizare
3.2. Manifestarea interesului pentru a învăța de la ceilalți și pentru a-i sprijini pe ceilalți în învățare
2. Cum poate fi valorificată această resursă la clasă, în activitățile de la Consiliere și
dezvoltare personală?
Vom viziona filmulețul și vor urma discuții (oral) pe seama celor vizionate. Moderator
dirigintele.
Vom citi apoi pe roluri ,, Poveste cu Măriuca și Teodora,, (două colege dintre care una a
absentat de la școală o perioadă de timp iar cealaltă se oferă să o ajute la lecții prezentând-ui propriul
model de învățare care s-a dovedit a fi eficient). În urma acestor activități elevii vor răspunde
următoarelor întrebări:
- De ce este necesar să învățăm?
- Cum procedezi atunci când înveți?
- Ai ajutat o colegă/coleg în a recupera noțiunile pierdute (a absentat /a înțeles mai greu o anume
noțiune/ nu are acasă calculator/ nu are acasă hartă)?
- Ai fost ajutat în a recupera învățarea?
- Ce modificări ai constatat atunci când ai ajutat pe cineva la aceea persoană și la tine? (atât din prisma
cunoștințelor cât și a sentimentelor trăite)
În urma discuțiilor purtate vom preciza pașii necesari unei învățări eficiente:
- stabilirea obiectivelor de învățare ( zilnice, săptămânale, lunare )
- planificarea activităților ținând cont de echilibru între activitate și odihnă ( vom prevedea și activități
fizice și de relaxare), ordinea priorităților
- efectuăm activitățile prevăzute în plan pentru a reuși să ne atingem obiectivele de învățare stabilite și
să realizăm progresele dorite
- verificăm progresul înregistrat (putem folosi autoevaluarea) pentru a identifica dificultățile cu care ne
confruntăm și să stabilim noi obiective de depășire a acestora
3. Cum poate fi valorificată această resursă în activitatea de evaluare? (inclusiv
autoevaluare/ inter-evaluare)
Resursele și discutarea acestora îi determină pe elevi să se autocunoască, să concluzioneze că
deși sunt diferiți toți pot obține performanță fiind riguroși, perseverenți și dornici să învețe. Elevii vor
recunoaște că ajutând un coleg/prieten să învețe va fi și în folosul lui, își va consolida propriile
cunoștințe și îi va crește stima de sine.
Ca temă aș sugera elevilor să prezinte planificarea activităților de învățare pe perioada unei
săptămâni.
4. Sugestii de adaptare la categorii de elevi în risc
Tematica poate fi abordată și de elevii aflați în situații de risc. Dacă sunt astfel de elevi în clasă
voi încerca să îi încurajez, să fie motivați să învețe după puterile lor, să colaboreze cu colegii lor
pentru a ajunge la o învățare mai eficientă.
La disciplina Consiliere și dezvoltare personală ar urma și alte activități care conduc la
dezvoltarea încrederii elevilor în propriile capacități de învățare. De exemplu aș folosi resursa

556 / 586
educațională: manualul elevilor, editura Didactică și Pedagogică SA, clasa a VI-a la pag 64. Urcușuri
și coborâșiuri cu Heidi: atitudini și comportamente care conduc la învățarea eficientă.
Propuneri pentru ca această activitate să fie replicată și la matematică
Matematică este considerată dificilă de mulți elevi, ei trebuie sa constientizeze ca prin exercițiu
si prin efort propriu susținut în mod continuu vor ajunge să-și dezvolte abilitățile, să dobândească
deprinderi/cunoștințe. În rezolvarea sarcinilor la matematică elevii trebuie să parcurgă aceeași pași
pentru o învățare eficientă. Mai ales la matematică elevii trebuie să fie foarte bine organizați în acțiuni,
să învețe să ajungă ,,de la ceea ce se dă, la ceea ce se cere,,, să facă asocieri între cunoștințele vechi și
cele noi, să se autoevalueze (reușind să rezolve corect exerciții și probleme).
Această activitate este utilă deoarece pot să motivez și să atrag elevii spre matematică. Ceea ce
trebuie să facem noi, atât la consiliere, cât și la matematică este să acționăm după ideea că trebuie să
învățăm permanent, să diversificăm învățarea, să învățăm și din experiențele altora, să stimulăm
învățarea elevilor.

557 / 586
 DESCRIEREA UNEI ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE CA RED

Prof. Tuculia Simona,

Școala Gimnazială Nr.1 Pietroasa, jud. Bihor

1. Denumirea și contextul activității de învățare:

Disciplina: Matematică
Clasa: a V-a
Unitatea de învăţare: Unităţi de măsură
Tema lecţiei: Volumul cubului și al paralelipipedului dreptunghic.
Tipul lecţiei: Însuşirea de noi cunoştinţe şi formarea de priceperi şi deprinderi
Scopul realizării acestei activităţi este consolidarea cunoştinţelor elevilor prin efectuarea de
transformări între multiplii şi submultiplii unităţilor de masură învăţate, efectuarea unor estimari
folosind unităţi de măsură adecvate unor situaţii variate, dar şi dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi prin
calculul volumului cubului și al paralelipipedului dreptunghic.
2. Competența specifică vizată (în principal):
3.3. Determinarea volumelor(cub, paralelipiped dreptunghic) și exprimarea acestora în unități de
măsură corespunzătoare.
3. Descrierea activității de învațare:
Metode de predare - învățare, tehnici și activități de învățare: Conversaţia, învățarea prin descoperire,
exercițiul și activitatea independentă, turul galeriei
Echipamente, softuri, media și materiale necesare: Manual și calculatoare pentru elevi, proiector și
laptopul profesorului.Ora se va desfășura în loboratorul de informatică.
Pași de desfășurare a activității:
- După parcurgerea etapelor: momentul organizatoric, verificarea temei, anunţarea temei lecției şi a
competenţelor propuse, reactualizarea unităţilor de măsură pentru lungime învăţate în lecţiile
precedente profesorul va introduce noţiunea de volum al unui corp geometric.
- Profesorul prezintă elevilor filmul ,, Cubulețul de zahăr,, accesând linkul http:// download.
manuale.editurasigma.ro/view/manual-online-matematică-sigma-2017-cls5/ -pag.148/149
pentru a înțelege noțiunea de volum și a legăturii dintre unitățile de măsură pentru volum și unitățile
de măsură pentru capacitate.(vizualizează din link părțile animate)
- Se vizionează filmulețul de pe youtube https://th-cam.com/video/nZFxWjsx8k/fi-cum-construim-un-
cuboid.html. Se exersează construcția celor două corpuri geometrice cu ajutorul aplicației
https://www.geogebra.org/geometry (vor folosi din meniu instrumentele necesare puncte, linii,
poligoane, măsurarea segmentelor, translații, etc.) și fiecare va desena apoi în caiete cele două corpuri.
- Se deduc formulele pentru calculul volumului (prin intuire), profesorul induce cu ajutorul
,,cubulețului de zahar,, legătura dintre lungimea, lățimea și înălțimea paralelipipedului și numărul de
cubulețe care încap în acesta.
- Se rezolvă câteva aplcații și apoi profesorul împarte clasa în patru grupe eterogene cărora le împarte
fişe de lucru. Elevii vor face rezolvarea acestora pe coli de flipchart, iar după rezolvarea cerinţelor,
foile se afişează pe tablă şi fiecare echipă vizualizează și notează lucrările celorlalte grupe.
- În etapa de obţinere a performanţei elevii vor avea de rezolvat individual problemele propuse pe fișa
de autoevaluare.
Modalități de facilitare a implicării elevilor:
În cadrul acestei lecţii toţi elevii sunt implicaţi deoarece lucrează individual, apoi pe grupe pentru
fixarea cunoştinţelor noi învăţate şi în final individual rezolvând fişa de autoevaluare, aflând nivelul de
performanţă atins.
Resurse utilizate:
- umane: clasa de elevi;
- de timp: 50 minute;
- materiale: programa şcolară, proiectarea unităţii de învăţare, manualul digital, fişa de lucru, coli de
flipchart, laptop, videoproiector, trusă geometrică
Modalități de evaluare:

558 / 586
- verificare frontală orală, observare sistematică, autoevaluare online.

4. Instrumente utilizte pentru a susține activitatea:

- Imagini, filme preluate din manualele digitale
https://th-cam.com/video/nZFxWjsx8k/fi-cum-construim-un-cuboid.html ,
http://download.manuale.editurasigma.ro/view/manual-online-matematica-sigma-2017-cls5/,
https://www.geogebra.org/geometry
-Fişe de lucru și de autoevaluare
5. Extinderi/Deschideri spre alte discipline:
- competenţele dobândite de elevi sunt utilizate în cadrul procesului instructiv – educativ pe parcursul
activităților de gimnaziu în cadrul orelor de geometrie, de fizică.

Fișa de lucru

1. Care este muchia unui cub cu volumul de 8 m3 ?

2. Calculați lungimea paralelipipedului dreptunghic cu l=4 dm, h=11dm și volumul de 220 dm3.
3. O sticlă de parfum are forma unui cub cu suma muchiilor 60 cm. Câți ml de parfum încap în sticlă?
4. Un bazin de înot are forma unui paralelipiped dreptunghic cu lungimea de 0,60 hm, lățimea de 400
dm și înălțimea de 0,25 dam. Câți litri de apă încap în bazin?
5. O sală de clasă are lungimea de 13 m, lățimea de 8 m și înălțimea de 2,5 m. Un elev are nevoie în
condiții optime de 8 m3 de aer. Verificați dacă în clasa respectivă pot învăța 30 elevi.

Fișa de autoevaluare

1. Calculează volumul unui cub cu muchia de 6 cm.

2. Calculează volumul unui paralelipiped cu dimensiunile L= 8dm, l = 2,5dm și h=10 m în dm3.
3. O cutie având forma unui paralelipiped dreptunghic cu lungimea de 80 cm, lățimea de 5 dm
și înălțimea de 450 mm este plină cu săpunuri cubice cu muchia de 10 cm. Care este numărul total
de săpunuri din cutie?

559 / 586
 MODALITĂȚI DE MONITORIZARE A EVOLUȚIEI ELEVILOR
Prof.înv.primar Tuță Livia

Școala Gimnazială Cerăt,Dolj

O deficiență a sistemului educațional autohton constă (și) în gestionarea secvențială și lacunară a

datelor despre elev, despre evoluția lui anterioară, despre capacitățile sale potențiale sau probate. În afară
de carnetul de elev (o interfață informațională dintre școală și familie care, de cele mai multe ori, rămâne
la îndemâna elevului) sau a catalogului școlar (care trece, după consumarea anului școlar, în arhivă), alte
instrumente de oglindire și de reținere a trăsăturilor personalității lui, mai extinse sau mai sintetice, nu mai
sunt. Informațiile cu privire la nivelul sau evoluția competențelor sale se pierd în timp, mai cu seamă la
trecerea dintr-un ciclu în altul, astfel încât profesorii care preiau un elev la un moment dat trebuie să
aștepte ceva vreme pentru a-și creiona un tablou despre trăsăturile lui.
Începând cu anul școlar 2012-2013se instituie o nouă modalitate de colectare și structurare a
datelor cu privire la evoluția personalității elevului, anume, portofoliul educațional. Ce reprezintă acesta?
Portofoliul educațional se constituie dintr-o colecție de documente care evidențiază competențe dobândite
de elev în activitățile de învățare realizate atât în mediul formal, cât și în cel nonformal și informal. El are
o valoare explicit formativă și prognostică, ameliorând procesul de învățare la elev, anticipând și limitând
blocajele, dificultățile sau eșecurile potențiale. Totodată, acest instrument se constituie și într-o sursă de
semnalare timpurie a unor abilități, aptitudini, interese relevante pentru preorientarea și orientarea școlară
sau profesională a elevului.
Acest instrument este instituit începând cu clasa pregătitoare și este actualizat/completat continuu
de cadrele didactice direct responsabile de monitorizarea evoluției elevului (învățătorul/profesorul pentru
învățământul primar, respectiv profesorul diriginte), însoțind întregul parcurs al elevului de-a lungul
școlarității obligatorii.
Portofoliul educațional devine un fel de „carte de identitate” educațională a elevului care va fi
„purtat” de către elev atât pe diferitele trepte de învățământ, cât și de la o entitate grupală la alta (clasă,
școală). Responsabilitatea gestionării portofoliilor educaționale revine conducerii fiecărei instituții de
învățământ. Acesta poate ființa atât într-un format scris/tipărit, cât și în format digital. Instrumentul în
discuție va reprezenta principalul referențial de generare a Planului Individualizat de Învățare pentru
fiecare elev (asupra căruia ne vom opri în alt episod).
Portofoliul educațional este un document administrativ care însumează atât elemente obligatorii
cât și elemente complementare, individualizate. Elementele obligatorii vor fi constituite din: rezultatele la
probele naționale de evaluare instituite la nivelul întregului sistem de învățământ, situațiile școlare pe
discipline/ani școlari (în format textual-narativ și într-un format vizual-grafic) și fișa psihopedagogică.
Cele complementare se referă la: certificate, diplome care atestă diferite competențe/interese școlare și
extrașcolare (culturale, artistice, sportive, psihosociale), alte înscrisuri cu conținut relevant pentru
aptitudinile sau abilitățile probate de elev, produse obiectuale sau performări ale elevilor (înregistrări foto,
audio-video etc.).
La completarea portofoliului educațional vor conlucra responsabilii direcți (învățătorul,
profesorul, dirigintele) cu celelalte cadre didactice, cu părinții elevilor, cu elevii înșiși și cu alți factori
abilitați.
Portofoliul educațional este deocamdată complementar formelor tradiționale de înregistrare,
administrare și comunicare a rezultatelor școlare obținute de elevi (catalogul școlar, carnetul de elev ),
urmând ca pe viitor să se reflecteze la oportunitatea de a le înlocui complet.

560 / 586
 PROIECT DE ACTIVITATE

Data: 25.05.2021

Unitatea de învăţământ: Grădiniţa cu Program Normal Nr. 3-Jibou

Propunătoare: prof. Ureche Georgiana

Nivel de vârstă/grupă: 3-5 ani,nivel I, grupa mijlocie B

Tema anuală de studiu: „Ce și cum vreau să fiu?”

Tema săptămânii: „Călător în aer”

Categoria de activitate: ALA

Tema activităţii:

1. Construcții: ”Pistă pentru avioane”

2. Joc de masă: “Mijloace din mediul aerian” - puzzle

3. Bibliotecă: “Imagini cu mijloace de transport din mediul aerian”

Dimensiuni ale dezvoltării:

● Motricitate grosieră și motricitate fină în contextede viaţă familiare

● Finalizarea sarcinilor și acțiunilor (persistență în activități)

● Mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute

Comportamente vizate:

● Utilizează mâinile și degetele pentru realizarea de activităţi variate

● Realizează sarcinile de lucru cu consecvență

● Exersează, cu sprijin, ascultarea activă a unui mesaj, în vederea înțelegerii și receptării lui
(comunicare receptivă)

Scopul activităţii:Consolidarea și sistematizarea cunoştinţelor copiilor cu privire la aspectele

caracteristice mediului aerian.

Obiective:

- să răspundă corect la ghicitoare;

- să construiască pistă pentru avioane prin îmbinarea pieselor lego;

- să ansambleze corect piesele de puzzle după imaginea suport;

561 / 586
 - să selecteze imaginile care conțin mijloace de transport din mediul aerian;

Strategii didactice:

● Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul.

● Resurse materiale: puzzle, piese de lego, imagini

● Forme de organizare: pe grupuri mici

Durata: aproximativ 30 minute

Bibliografie:

Curriculum pentru educaţia timpurie, 2019

Lolica Tătaru, Adina Glava, Olga Chiş, Piramida Cunoaşterii - repere metodice în aplicarea
curriculumului preşcolar, Editura Diamant, Piteşti, 2014

Desfăşurarea activităţii

Etapele Conţinutul ştiinţific Strategii didactice Evaluare/met

activităţii ode şi
Metode şi Mijloace de indicatori
procedee învăţământ

Moment Se aranjează mobilierul în funcţie de cele trei

organizatoric centre de activitate deschise în concordanţă cu
tema zilei: Construcţii, Joc de masă şi Științe.

Captarea Se prezintă centrele. Sunt descoperite observaţia,con puzzle, piese observarea

atenţiei materialele puse la dispoziție ȋn cadrul centrelor versaţia de lego, fișe comportament
de interes deschise. ullui

Anunţarea temei Se prezintă sarcinile de lucru de la fiecare expunerea, observarea

şi a obiectivelor centru. comportament
urmărite explicaţia u
lui
Prezentarea Copiii sunt invitați sӑ ȋși aleagӑ sectorul ȋn care observarea
noului conţinut doresc sӑ se joace. sistemică a
şi dirijarea Construcţii: comportament
învăţării - Ne amintim cum a arătat o pisă de avioane iar u
piese din
cu ajutorul pieselor de lego vom construe piste. lego lui
Știință:
- Așezați piesele din fața voastră astfel încât să
obțineți imaginea întreagă. puzzle

Bibliotecă: conversația
-Identificați imaginile cu mijloacele de imagini

562 / 586
 transport din mediul aerian.Să specific ce explicația
mijloace aeriene au gasit.
Înainte de începerea lucrulu ne încălzim mușchii demonstra-
mici ai mainilor: ția
”Am zece degețele
Oare ce pot să fac cu ele: exercițiul
O căsuță, o măsuță,
Un păhărel din care să putem sa bem”

Obţinerea Copiii lucrează sub îndrumarea educatoarei.Se exerciţiul observarea

performanţei parcurg toate cele trei centre. modului de
lucru

Asigurarea Produsele activitӑții sunt expuse. conversaţia evaluarea

retenţiei şi a activităţii
transferului copiilor,

aprecieri
individuale

Încheierea Educatoarea face aprecieri globale asupra aprecieri

activităţii participӑrii și implicӑrii ȋn activitӑțile propuse. globale asupra
conversaţia participӑrii și
implicӑrii ȋn
activitӑțile
propuse

563 / 586
 IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR
EXTRAŞCOLARE ÎN PROCESUL INSTUCTIV-EDUCATIV
Profesor înv.preșcolar: VARGA RENATA
Grădinița cu program prelungit nr.4, Târnăveni

Grădiniţa, oricât de bine ar fii organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le
comunică preşcolarului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsuri specifice
copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de
cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodescă singuri pentru a-şi
forma convingeri durabile.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber.
După o binecunoscută clasificare UNESCO, educaţia extracurriculară, adică educaţia de dincolo de
procesul de învăţământ, apare sub două aspecte principale:
 educaţia informală – reprezintă influenţa incidentală a mediului social transmisă prin situaţiile
vieţii de zi cu zi
 educaţia non-formală, care se realizează fie în sistemul de învăţământ, fie în cadrul unor
organizaţii cu caracter educativ.
Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii noştrii au conţinut cultural, artistic, spiritual,
ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi activitatea
comunităţii locale.
Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni
turistice: plimbări, excursii, tabere. În cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al vieții sociale ,
copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri
istorice. Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, preșcolarii îsi pot forma
sentimental de respect și dragoste față natură, față de om și realizările sale. În urma plimbărilor, a
excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multa creativitate și sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul
activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în
jocurile de creaţie. La vârsta preşcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în
legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .Ca educatoare, trebuie să oferim în mod
gradat , în acord cu particularităţile de vârstă, cunoştinţe ştiinţifice, să organizăm activităţi educative
privind protejarea mediului înconjurător.
Serbările, şezătorile, scenetele tematice, prin specificul lor oferă posibilitatea educatorilor să-i
ajute să se implice, să-şi cunoască foarte bine colegii de grupă, să colaboreze şi să se afirme în faţa
colectivului prin mijloace proprii. Totodată, serbările pregătite susţinute cu ocazia anumitor evenimente
devin un mijloc de educare a voinţei, a încrederii în forţele proprii, a ținutei corecte, dar şi a posibilităţii
de a se transpune prin interpretarea unor roluri de teatru. În cadrul serbărilor de Crăciun, preşcolarii,
interpretează roluri care au ca scop cunoaşterea unor datini şi obiceiuri ale poporului românesc. Ei au fost
ajutaţi astfel să redescopere frumuseţea portului popular românesc, a datinilor, a cântecului şi a dansului
popular în timpul desfăşurării acestor activităţi extracurriculare.
Scopul acestor activităţi a constat în consolidarea cunoştinţelor referitoare la obiceiurile şi
tradiţiile populare româneşti, urmărind reconsiderarea şi valorificarea trăsăturilor specifice poporului
nostru prin interpretare de roluri, a dansului popular şi a “îmbrăcării” unor costume populare, oferind
astfel un strop de tradiţie. Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în
activităţi cât mai variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O
activitate desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini
speciale şi facilitarea integrării în mediul şcolar. Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă

564 / 586
in educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza
niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.
Activităţile extracuriculare bine pregătite, sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-le interesul
producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un efort suplimentar.
În cadrul acestor activităţi sunt atraşi şi copiii timizi, dar şi cei impulsivi, învăţând astfel să se tempereze
în preajma colegilor lor – “copilul care este lăudat învaţă la rându-i să aprecieze” (D.I. Nolte).
În cadrul spectacolelor de teatru, relaţiile care se stabilesc între actori şi copii sunt extraordinare,
deoarece actorul interpretează roluri şi reprezintă un izvor de informaţie, iar copiii sunt dornici de
cunoaştere fiind atraşi de rolurile interpretate de actori. Noile metode prin care se realizează activitatea
instructiv educativă pun în vedere iniţiativa, fantezia şi contribuţia creatoare a cadrului didactic. Prin
activităţi bogate şi prin considerarea copiilor ca pe nişte oameni în continuă dezvoltare, căutăm cu
ajutorul activităţilor extracurriculare în care îi antrenăm, să le trezim curiozitatea , să le păstrăm viu
interesul pentru cunoaştere, să-i provocăm în a căuta şi descoperi lucruri noi.
Ca o concluzie personală, consider că trebuie să încercăm să-i atragem pe copii, să participe la
activităţi cu ajutorul tuturor metodelor pe care le putem aborda. Având posibilitatea de a desfăşura
activităţi extracurriculare munca noastră devine un pic mai uşoară deoarece aceste activităţi sunt atractive
şi îi determină pe copii să participe fără să-i forţăm. Menirea noastră este de a trezi curiozitatea viitorilor
indivizi ai societăţii, de a le potoli această curiozitate şi de ai pregăti pentru viaţă, atât cu ajutorul
activităţilor didactice pe care le desfăşurăm la grupă cât şi prin intermediul activităţilor extracuriculare.
Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă, toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le
stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea
acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în

“ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
2. Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
3. Ciubuc Iuliana, Armonia naturii , Editura Aureo, Oradea, 2011, pagina 110.
4. Mangri, F., Elisei, E., Dorobeti, T., Bucovală, G., Experienţe didactice şi pedagogice de success, Poarta
Albă, 2010, pagina 230.
5. Dumitru, G., Novac, C., Mitracche, A., Ilie, V., Didactica activităţii instructiv-educative pentru
învăţământul preprimar, Craiova, Editura Nova.

565 / 586
 RELAŢIA FAMILIE-ŞCOALÃ

Prof. Vasile Daniela-Camelia

Şcoala Gimnazială Leoteşti
Loc. Bobiceşti, jud.Olt

„Şcoala” şi „Familia” sunt factori de educaţie permanentă pentru integrarea copilului în

societate, fiind doi piloni de rezistenţă ai educaţiei, iar între aceştia şi mediul extraşcolar sau
extrafamiliar pendulează copilul, obiect şi subiect al educaţiei.
Relaţia şcoală-familie-societate este una în care fiecare factor interacţionează cu ceilalţi. Pe
altă parte, familia şi şcoala sunt cele care îşi aduc aportul continuu la modelarea societăţii.
Familia – această formă istorică de comunitate umană are nucleul social elementar, realizat
prin căsătorie, care uneşte pe părinţi şi pe descendenţii acestora şi apoi prin raporturi strânse de
ordin biologic, economic şi, nu în ultimul rând, spiritual. Ea este cea care asigură copiilor
sentimentul siguranţei şi îi ajută să depăşească obstacolele inerente vieţii, educându-i să devină
persoane responsabile, adaptate timpului în care trăiesc.
Ca instituţie, familia conferă stabilitate unei societăţi, de aceea este protejată prin legi
scrise şi nescrise.
Şcoala are rolul de a-i ajuta pe elevi să devină răspunzători de propria formare, iar
atmosfera de lucru trebuie creată astfel încât să stimuleze disponibilităţile spre acţiune, într-un
cadru psihopedagogic afectiv, pozitiv.
Familia este o societate într-un anumit stadiu de civilizaţie, care marchează profund
destinul fiecărui individ şi reprezintă o reunire a vârstelor, dar şi un potenţial conflict între
generaţii, deosebirile de atitudini şi aspiraţii dintre părinţi şi copii se datorează diferenţei de vârstă
şi de gusturi, „modei” care se schimbă continuu.
Încă din familie, copilul intră într-un dialog permanent cu cei mari, iar la şcoală se continuă
comunicarea, dar tonul interacţiunii îl dă educatorul.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la
tot ceea ce ţine de orientarea copilului, ci şi înarmarea părinţilor cu toate problemele pe care le
comportă această acţiune, reprezentând un factor hotărâtor în educarea şcolarului pentru integrarea
în societate. Oricât s-ar strădui şcoala, nu poate înlocui restul instituţiilor care au misiunea de
formare a cetăţenilor conştienţi, cu o conduită civilizată. Educaţia şcolarilor în şcoală nu are sorţi
de izbândă fără o colaborare strânsă cu alţi factori activi implicaţi în procesul instructiv-educativ.
Între aceştia, familia este considerată întotdeauna celula de bază a societăţii şi „un soi de
personalitate colectivă”, de a cărei armonie generală depinde dezvoltarea personalităţii copilului,
având un rol important în ajutorul pe care trebuie să îl dea şcolii. Se observă cum familia nu mai
poate realiza socializarea primară, prin care copilul să-şi interiorizeze valorile civice fundamentale
şi, pe o astfel de temelie şubredă, şcoala nu poate construi certitudini.
Colaborarea şcolii cu familia trebuie să se axeze în mod firesc pe calitatea educaţiei:
obiecte superioare, căi şi mijloace superioare.
Familia, ca sistem, reprezintă mediul în care trăieşte şi se dezvoltă copilul, nivelul de
educaţie al părinţilor, valorile morale care sunt transmise noilor generaţii şi care îşi pun amprenta
pe relaţia vieţii de familie.
Personalitatea umană se formează şi se îmbogăţeşte treptat, din aspecte cât mai
cuprinzătoare ale lumii înconjurătoare, de aceea activitatea copilului nu trebuie să se limiteze la
spaţiul şi timpul şcolar, acesta trebuie să ia contact cu mediul natural şi social, ceea ce presupune o
gamă mai largă de relaţii, de comportamente. Ca o continuare a orelor de curs, activităţile
extracurriculare pot realiza obiective prioritare ale procesului instructiv-educativ, cum ar fi:
dobândirea de cunoştinţe noi din diverse domenii; cultivarea respectului faţă de semeni şi faţă de
sine; educarea în spiritul dragostei faţă de natură; formarea unor deprinderi utile în viaţa de zi cu zi.

566 / 586
 Procesul instructiv-educativ este prin excelenţă unul de comunicare, iar relaţia profesor-
elev trebuie să fie una de comunicare biunivocă, un dialog real, sincer, deschis.
Ecaterina Adina Vrăşmaş, în lucrarea sa „Consilierea şi educaţia părinţilor”, sublinia faptul
că în calitatea de „instituţie iniţială de formare şi educaţie a copilului”, familia se găseşte de multe
ori în contradicţie cu şcoala şi chiar cu comunitatea socială sau profesională.
Acest aspect s-a constatat şi în ultima vreme, existând o depărtare a familiei de şcoală, o
scădere a interesului părinţilor pentru rezultatele şcolare, iar părinţii sunt îngrijoraţi de viitorul
copiilor şi în acelaşi timp, nu mai au răbdare să le acorde atenţie. Acest lucru constituie un semnal
de alarmă.
Şcoala trebuie să convingă familia ca ea să devină un participant activ în procesul de
instruire-educare, iar influenţele pe care familia le exercită asupra copilului sunt directe sau
indirecte, determinând dezvoltarea personalităţii acestuia. Modelul moral-civil propus de şcoală, să
aibă un comportament civilizat bazat pe cinste, corectitudine, toleranţă, găseşte un răspuns pozitiv
în familiile unde aceste valori sunt puse la loc de cinste.
Sarcina importantă pe care o are şcoala este să identifice situaţiile problemă din familiile
copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în valoarea elevului şi să conştientizeze
că relaţia de colaborare şcoală-familie este determinantă în educarea copilului.
Dr. Gheorghe Bunescu remarcă trei etape în evoluţia relaţiei şcoală-familie:
a) etapa şcolii autosuficiente (şcoala este instituţie închisă, nu influenţează mediul familial şi nu se
lasă influenţată de el).
b) etapa de incertitudine profesională (profesorii încep să recunoască înfluenţa factorilor familiali
asupra rezultatelor şcolare, dar părinţii cred că şcoala este autosuficientă).
c) etapa de dezvoltare a încrederii mutuale (părinţii şi cadrele didactice descoperă încrederea unora
faţă de alţii).
Educaţia în familie devine astfel un proces de pregătire pentru viaţă prin întâmpinarea şi
rezolvarea problemelor de viaţă.

BIBLIOGRAFIE

1.Ecaterina Adina Vrăşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura „Aramis”,2002.

2.Gheorghe Bunescu, Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, articol publicat pe Internet.

3.Ioan Nicola, Pedagogie, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1994.

4.Paul Osterrieth, Copilul şi familia, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1973.

5.Silvia Marinescu, Rodica Dinescu, Invitaţie la educaţie, Editura Carminis, Piteşti, 2003.

567 / 586
 LIVRESQ-PLATFORMĂ INTEGRATĂ PENTRU REALIZAREA,
PUBLICAREA, EDITAREA, CONSULTAREA ȘI GESTIUNEA ONLINE
A CĂRȚILOR DIGITALE INTERACTIVE

Prof. Vîlcu-Puchiu Corina-Andreea,

Liceul Tehnologic ”Constantin Filipescu”, Caracal, Olt

LIVRESQ este o platformă integrată pentru realizarea, publicarea, editarea, consultarea și

gestiunea online a cărților digitale interactive. Este o platformă online full responsive, adaptată
lucrului pe o multitudine de terminale și ecrane, de la desktop la smartphone.
Cărțile digitale interactive reprezintă o etapă superioară în evoluția cărți, însă realizarea lor este
scumpă și necesită cunoștințe IT avansate.
LIVRESQ este instrumentul de care ai nevoie pentru a depăși aceste obstacole, deoarece:
Nu necesită cunoștințe IT avansate.
Cu doar câteva click-uri poți adăuga elemente interactive cărții sau materialului tău digital.
Te ajută să transformi cartea ta clasică într-una interactivă foarte rapid și la costuri foarte mici.
Îți poți edita și actualiza cartea digitală în timp real.
Îți permite să realizezi o carte sau un material digital interactiv de la zero.
Livresq oferă un sistem integrat de instrumente suficiente pentru atingerea scopului propus, împărțite
în trei zone de lucru.
Atelier: Locul în care realizezi resursele primare: imagini, galerii, materiale audio, video,
chestionare, animații, simulări, pe care le asociezi cu texte în cadrul secțiunilor și proiectelor.
Organizator: Depozitul personal în care păstrezi resurse interactive, secțiuni și proiecte.
Bibliotecă: Aici poți găsi atât cărțile digitale interactive finalizate de tine, cât și pe cele
realizate de alți autori.
Livresq are la bază conceptul de resursă.
Resursă - Element constituent al unei cărți creat sau exportat în organizator în scopul unei
(re)folosiri ulterioare. Tipurile de resurse folosite de LIVRESQ sunt: imaginile, galeriile de imagini,
clipurile video, clipurile audio, testele (quizz), cutiile negre (blackbox).
In afară de resursele menționate, LIVRESQ mai lucrează cu două concepte de
bază: secțiunea și proiectul.
Secțiune - Element constituent al unei cărți echivalent cu capitolul sau subcapitolul, sau din
punct de vedere tehnic, cu o pagină web.
Structura unei secțiuni este dată de rânduri și celule. Realizarea acestora este extrem de ușoară și
intuitivă și nu necesită cunoștințe de programare.
Proiect - Ultima etapă în realizarea unei cărți, înainte de exportul acesteia în forma finală.
Proiectul este o grupare structurată de secțiuni care formează cartea. În proiect se definește cuprinsul și
o serie de elemente de design care se regăsesc în produsul final.
Ecranul de start
Din pagina de start se pot accesa funcțiile principale LIVRESQ (Atelier, Organizator), contul personal,
termenii și condițiile de utilizare și se prezintă informații legate de portofoliul utilizatorului și de
versiunea aplicației.
Butonul My Account
Butonul My Account permite delogarea sau accesul la datele personale.
In pagina de date personale se pot schimba numele de utilizator, limba implicită și parola contului.
Schimbarea limbii implicite duce la schimbarea meniurilor în limba aleasă. Dă click pe imaginea
alăturată pentru a vedea un exemplu.
3. Secțiunea Organizator
În Organizator se gestionează resursele, secțiunile și proiectele. Acestea se pot organiza în directoare,
se pot crea, edita, duplica, șterge. Elementele existente în Organizator se pot filtra după tip.

568 / 586
4. Secțiunea Atelier
Locul în care sunt realizate și editate resursele primare: imagini, galerii, materiale audio, video,
chestionare, animații, simulări. Tot aici sunt realizate secțiunile și proiectele, prin asocierea textelor cu
resurse deja existente sau create ad-hoc.
Ecranul aferent Atelierului diferă în funcție de tipul de resursă sau structură cu care se lucrează .
4.1. Atelier - Secțiune
Secțiunea are la bază o structură de linii și celule care se pot realiza ușor cu ajutorul instrumentelor
oferite de platformă. Celulele se populează cu resurse deja existente sau create pe loc. In plus, se pot
alege diferite elemente de design, plecând de la celulă până la întreaga secțiune
Atelier - Proiect
Proiectul este ultimul pas înainte de realizarea produsului final. În proiect sunt introduse secțiunile
realizate anterior și este realizată editarea unor elemente de conținut și design proprii unei cărți.
Personal , am folosit platforma Livresq pentru a crea următoarele lecții pentru disciplina matematică
aflate la adresele următoare din biblioteca publică:
Funcția de gradul I https://library.livresq.com/details/6089a308d9ae8a0007f302f9
Numere complexe. Forma algebrică a unui număr complex
https://library.livresq.com/details/60774a4c9b498500073351ae
Operații cu numere complexe https://library.livresq.com/details/6086b440d9ae8a0007ebcc64
Unghiuri formate de două drepte paralele cu o secantă. Axioma lui Euclid.
https://library.livresq.com/details/6089617dd9ae8a0007f250be
Este o platformă foarte complexă care ne permite să realizăm lecții complexe cât mai
interactive atât pentru predarea sincron cât și pentru predarea asincron .
Îmi place să folosesc această platformă pentru că pot realiza lecții care trec peste limitele unei
lecții tradiționale și stimulează imaginația.

569 / 586
 ŞCOALA ŞI FAMILIA ÎN MEDIUL ON LINE - PARTENERI ÎN
EDUCAREA COPILULUI
Prof. înv. primar Vișan Niculina - Ionica
Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Pitești, județul Argeș

Motto:
„Tratează-l pe om așa cum este și așa va rămâne, tratează-l așa cum poate
și ar trebui să fie și va deveni așa cum poate ar trebui să fie."
J.W.von Goethe
Copilul este obiectul acțiunii educative exercitată de școală și familie. Relațiile interpersonale
între educatori și părinți au un caracter social. Ele se definesc în funcție de statutul și rolul pe care-l au
pedagogii și părinții în cadrul activității educative. Profesorul este acela care imprimă un mod sau altul
de manifestare a acestei relații. El trebuie să mediteze asupra problemelor pe care să le discute cu
părinții elevilor, asupra tonului discuției, atmosferei în care se desfășoară ea.
Educația nu este , în accepțiunea de azi, numai pregătire școlară, ci este înțeleasă tot mai mult
ca un flux continuu de influențe modelatoare și transformatoare exercitate pe tot parcursul vieții
individului. Multe dintre răspunsurile așteptate la problemele lumii de azi se găsesc în educație și
modul în care înțelegem influențele ei asupra dezvoltării personalității umane.
Familia modernă pentru a face faţă cerinţelor impuse de începutul acestui mileniu trei are
nevoie de sprijin şi susţinere pentru a rezolva problemele generate de creşterea tinerei generaţii. Toţi
cei care şi-au asumat răspunderea pentru dezvoltarea unei fiinţe plăpânde, care să le împodobească mai
târziu casa şi să ducă viaţa lor mai departe, ar trebui să mediteze asupra celei mai măreţe şi pline de
semnificaţie dintre faptele umane - creşterea şi educarea unui copil.
Sarcina părintelui nu se reduce la asigurarea bunurilor materiale necesare creşterii copilului, ci
se completează cu orientarea primilor săi paşi în procesul de cunoaştere a lumii, în îmbogăţirea
câmpului său perceptual şi în folosirea unor metode adecvate privind formarea şi însuşirea unui sistem
de valori. Ca orice educator, părintele trebuie să înveţe cum să înveţe pe alţii. Părinţii din zilele noastre
trebuie să fie adevăraţi exploratori, dornici să-şi descopere propriii lor copii.
Raportul copil - familie - şcoală s-a schimbat, invazia universului nostru cu informaţii
transmise prin imagini, percutează sensibilitatea copilului, oferindu-i fenomene direct perceptibile, de
multe ori, fără relaţii logice sau legături cu trecutul. Trăirea în prezent, cu imaginea directă a tuturor
continentelor, a tuturor invenţiilor, a tuturor stelelor de cinema şi din lumea sportivă afecteaza în mod
deosebit personalitatea copilului, pe lângă ritmul accelerat al succedării exploziilor de informaţii care
face parte integrantă din progres.
Reacţiile copilului rămân un secret pentru părinţi, în aceasta lume în care prietenul cel mai
informat este admirat, în care se câştigă o autonomie timpurie şi se realizează o educație spontană.
Este necesar să înţelegem că trăim într-o lume nouă şi că ea se va modifica şi mai mult. Nu este cazul
să ne gândim la forme educative şi la atitudini mai bune decât cele din trecut, ci trebuie să fim mai
simpli, capabili de a rămâne calmi într-o viaţă trepidantă, să-i învățăm pe copiii noștri cum să fie
fericiți în plină mobilitate. Metoda este aceea a dialogului permanent cu copiii şi elevii noștri, ale căror
reacții trebuie să le aflăm şi să le confruntăm în perspectiva zilei de mâine. Dialogul spre deosebire de
reflecțiune, gândire interioară, este o priza de contact cu societatea, este aspectul cel mai dialectic al
vieții, adică aspectul cel mai viu al acțiunilor omenești, după cum afirma C-tin Zahirnic.
Părinții s-au obișnuit să aștepte totul de la școală - chiar și moralitatea copiilor - uitând că o
cimentare trainică se face în familie și că tot aici se conturează principiile călăuzitoare, care nu
izvorăsc
din memorie și inteligență, ci din afectivitatea omului care dă energia pentru a voi și a acționa.
Școala nu este singurul laborator în care copilul învață, ci doar unul dintre ele, mai specializat și mai
competent în domeniul educației decât altele. E bine ca părintele să aibă încredere în școală, dar pentru

570 / 586
ca educația copilului să se ridice la nivelul așteptat, el trebuie să se implice, să colaboreze cu
personalul didactic, pentru ca metodele și obiectivele propuse să fie convergente.
De asemenea, chiar dacă şcoala vieţii are un rol însemnat în viaţa fiecărei persoane, aceasta s-a
dovedit a fi de multe ori insuficientă, de aceea, o educaţie dobândită în mediul şcolar a reprezentat
întotdeauna o bază foarte bună peste care s-a clădit experienţa de viaţă.
Prin modul de organizare, prin tematică şi structură, prin finalitatea lor, lectoratele, chiar și în
mediul online, pot deveni o adevărată şcoală pentru părinţi. Numai menţinerea unui strâns contact
între cele două medii de viaţă ale copilului face posibilă influenţa lor unitară, numai astfel şcoala
poate contribui la ridicarea familiei la nivelul sarcinilor pe care societatea i le pune pe plan educativ.
Eficienţa lectoratelor depinde de conţinutul tematic, calitatea expunerii, participarea părinţilor la
discuţii.
Anchetele printre părinţi şi cadre didactice au scos la iveală faptul că în numeroase şcoli
lectoratele mai constituie încă o formalitate de care şcoala se achită din obligaţie, în mod cu totul
superficial. Astfel, se încredinţează această sarcină unui singur cadru, considerat cu mai multă
experienţă, când de fapt ea ar trebui să angreneze întregul colectiv de cadre didactice al şcolii. Se
organizează prea puţine şedinţe în raport cu numeroasele probleme la care părinţii aşteaptă răspuns
competent. Temele tratate sunt de cele mai multe ori generale, rupte de realităţile şcolii respective, de
problematica actuală a vieţii de familie. Uneori aceleaşi conferinţe sunt prezentate de aceleaşi
persoane ani la rând. Este firesc ca astfel de lectorate să nu se bucure de interesul şi participarea largă
a maselor de părinţi.
Răspunderea organizării şi planificării lectoratelor cu părinţii trebuie să revină conducerii
şcolii. Toate cadrele didactice vor contribui la întocmirea tematicii, la depistarea şi solicitarea celor
mai potrivite persoane care să prezinte temele, precum şi la mobilizarea părinţilor. În ceea ce priveşte
conţinutul tematic, el va fi fixat în funcţie de cazurile concrete ce se ivesc în fiecare clasă, cazuri care
au la bază carenţe grave ale educaţiei în familie. Tematica poate fi, de asemenea, fixată pe baza unor
sondaje efectuate în rândul părinţilor. Acestea vor scoate la iveală ce probleme de educaţie sunt
neclare părinţilor, în ce domenii întâmpină greutăţi şi au nevoie de îndrumări pedagogice. Calitatea
expunerii depinde şi de alegerea cu grijă a conferenţiarului. Acesta va fi de specialitate şi va avea
experienţă în activitatea cu părinţii. Talentul şi mai ales tactul cu care va şti să pună problemele şi să
câştige încrederea auditoriului va asigura participarea acestuia la discuţii, cea mai bună dovadă că
lectoratul şi-a atins ţinta. Când cele expuse sunt însoţite de ilustraţii, lectoratul devine mai interesant,
mai educativ, captivând atenţia şi celor mai puţin obişnuiţi să urmărească o conferinţă. Dacă după
conferinţă, conferenţiarul este solicitat să dea consultaţii el va sta la dispoziţia părinţilor, chiar dacă nu
are această obligaţie.
Lectoratele pot să-şi asocieze şi alte forme ale propagandei pedagogice: vizionarea unor filme,
audiţia unor emisiuni sau benzi, organizarea standurilor de cărţi, broşuri şi reviste pedagogice,
difuzarea unor materiale pe teme educative, etc.Vizitele la domiciliul şcolarilor sunt, de asemenea, de
multă vreme folosite în activitatea şcolii cu familia. Vizitele folosesc în primul rând cadrelor didactice,
care în felul acesta îşi pot da seama de condiţiile de viaţă ale şcolarilor, îşi pot elucida cauzele
anumitor deficienţe în comportarea lor. Efectuarea la intervale mari, o dată pe an de exemplu, din lipsă
de timp a profesorilor şi a părinţilor, vizitele la domiciliu nu pot fi considerate o formă de bază a
educaţiei pedagogice a părinţilor, la fel ca şi celelalte forme practicate sporadic în şcoală, ca discuţiile
în cadrul adunărilor cu părinţii pe clasă şi şcoală, convorbirile personale, etc.
Cine poate face educaţia părinţilor? Toţi cei care prin profesiunea lor vin în contact cu familia
şi problemele ei: medicii, psihologii, pedagogii, juriştii, sociologii, asistenţii sociali. Nu toţi aceştia au
însă vocaţia necesară. Cei fără vocaţie neglijează acest aspect obligatoriu al profesiunii lor, cei cu
vocaţie o fac voluntar şi cu succes. Educaţia părinţilor cere un ansamblu de cunoştinţe şi aptitudini pe
care nu le dă nicio profesiune existentă în prezent. De aceea este necesar ca toţi cei ce o vor realiza să
fie pregătiţi în mod special.
Întrucât elevul se formează în două medii diferite – familia şi şcoala – cooperarea dintre aceşti
factori trebuie să se bazeze pe cunoaşterea reciprocă. Dascălul este înainte de toate un exemplu atât în
ceea ce priveşte volumul de informaţii, dar mai ales în ceea ce priveşte comportamentul.
A crește și a educa un copil este o operă care cere, înainte de toate, multă dragoste; aceasta nu
înseamnă că ea nu impune şi raţiune, bazată pe cunoştinţe precise. Copilul pe care noi îl creştem şi
educăm nu este la fel cu toţi ceilalţi, el este unic pentru noi şi de aceea educaţia pe care i-o dăm trebuie

571 / 586
adaptată personalității lui. Ca și o plantă, copilul creşte diferit în funcție de ambianța favorabilă sau
defavorabilă a mediului familial. Această ambianță, acest climat, poate să-l ajute sau să-l împiedice să
se dezvolte normal și răspunderea o purtăm noi, educatorii şi părinţii lui. Copilul are nevoie să fie
ajutat, apărat, călăuzit, are nevoie să se simtă important pentru cei din jurul său. Să conduci către
maturitate o ființă umană nu este deloc simplu; eforturile, descurajările, slăbiciunile fac drumul greu.
Dacă pe acest drum părinții și copiii vor găsi sprijin din partea noastră a educatorilor, mai târziu, peste
ani, efortul ne va fi răsplătit.

Bibliografie:

1. Cerghit, Ioan, Neacșu, Ioan, Negreț , Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura
Polirom,
Iaşi, 2001;
2. Vrașmas, Ecaterina, Adina, „Consilierea și educarea părinților”,Editura Aramis, Bucureşti,
2002 ;
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educație”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004;
4. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie școlară”, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2000.

572 / 586
 PROFESORUL ȘI EVALUAREA ON LINE A CUNOȘTINȚELOR
Prof. Vișan Roberto- Cristian
Liceul cu Program Sportiv ,,Viitorul” Pitești

În condiţiile învăţământului modern care pune accent pe însuşirea ştiinţei ca proces în primul rând şi
nu ca produs, sunt greu de găsit instrumentele susceptibile de a evalua învăţarea în concordanţă cu acest
ideal. Instrumentele tradiţionale care sunt puse la dispoziţie precum examenele, examinările orale sau scrise,
interviul nu mai convin pentru a surprinde procesele prin care cel evaluat îşi însuşeşte cunoștințele. Aceste
instrumente tradiţionale de evaluare rămân foarte necesare în situaţii de concurs, de certificare sau de
evaluare naţională şi pentru faptul că multe din alternativele de evaluare propuse, prezentate ca având
resurse să ajute celui evaluatul în acţiunea de învăţare, rămân în ultimă instanţă copii adaptate ale unor
instrumente tradiţionale de evaluare sau în cel mai bun caz fiind doar inspirate din aceste metode. Cu toate
acestea se pledează tot mai des pentru folosirea unor metode de evaluare alternative care dacă nu le
înlocuiesc pe cele tradiţionale total măcar să le completeze fără a profera însă o vituperare a celor dintâi.
,,Metodele de evaluare on line oferă evaluatorului informaţii suplimentare despre activitatea şi nivelul
pregătirii celui evaluat, ele vin să completeze datele furnizate de metodele tradiţionale”.
Şcoala, ca principal factor de instruire şi educare a tinerei generaţii, este şi o instituţie evaluativă.
Actul de evaluare şcolară presupune, pe de o parte măsurarea şi aprecierea progresului şcolar realizat de
prestaţia efectivă, iar pe de altă parte, el este act formativ, chemat să selecţioneze şi să întărească
comportamentele adecvate ale elevilor, fiind un instrument de modelare a personalităţii lor.
În evaluarea randamentului şcolar al elevilor “principalul criteriu trebuie să ne fie nu atât ce şi cât
ştiu ei, ci, ce sunt în stare să facă şi să realizeze ei pe baza cunoştinţelor însuşite” . (T.Pop, T.Radu,
I.T.Dimitriu – “Ridicarea nivelului de pregătire a elevilor, obiectiv major al şcolii noastre” în Revista de
Pedagogie nr. 2/1985, p.17 ).
Să nu uităm că “ eficienţa muncii profesorului este determinată atât de metodele de predare ,
cât şi de cele de examinare şi evaluare a randamentului şcolar” (Popescu P. „Examinarea şi notarea
curentă”, E.D.P. Bucureşti , 1978, p. 36).
În condiţiile în care integrarea învăţământului românesc în cel european nu mai este o utopie, nu
trebuie pierdut din vedere că integrarea într-un astfel de învăţământ presupune adaptarea învăţământului
românesc la cel din care va face parte integrantă , lucru care este valabil şi pentru modalităţile de evaluare
ştiut fiind faptul că metodele de evaluare alternativă în acest tip de învăţământ sunt într-o proporţie
covârşitoare . Este adevărat că aceasta este direcţia pe care s-a înscris învăţământul nostru este aceea a
adoptării metodelor de evaluare alternative dar paşii făcuţi sunt încă mici.
O evaluare nu trebuie să rămână pur formală, excluzând întru totul persoana umană, rezumându-se
doar la capacitățile cognitive și excluzând aprioric pe cele afective și voliționale.
În lucrarea celebră “Le labyrinthe du monde”, Comenius a descris multiplicitatea tulburătoare a
eforturilor omeneşti. Se înţelegea că un pedagog bun e un organizator adevărat al sufletului şi are misiunea
de a salva omul de ruina internă. În acest context, pedagogul F. W. Foerster, menţionează: ,,Vorbim despre
progres, tehnică, - dar n-am rămas noi oare în stagnare în ce priveşte stăpânirea instinctelor naturale?
Sufletul nostru cu toată ştiinţa lui se destramă, se diminuează. Se uită izbânda omului interior,
stăpânirea de sine, iubirea, altruismul, Cea dintâi sarcină a educaţiei generale este neapărat o întoarcere la
viaţa interioară”.

Bibliografie:

1. Foerster F. W. "Școala şi caracterul", trad. De Stelian I. Constantinescu, ed. II, Bucureşti,

1930,
2. Iucu, Romiţă, ,, Pedagogie ’’, Bucureşti , 2001
3. Manolescu, Marin, Evaluarea şcolară un contract pedagogic, Bucureşti, 2002
4. Pop, T., Radu,T., Dimitriu, I. T. – “Ridicarea nivelului de pregătire a elevilor, obiectiv
major al şcolii noastre” în Revista de Pedagogie nr. 2/1985
5. Popescu, P. „Examinarea şi notarea curentă “, E.D.P. Bucureşti ,1978
6. Stoica, Alexandru, Ghid de evaluare în învăţământul primar , Bucureşti , 1999.

573 / 586
 OPTIMIZAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV PRIN
DIALOG INTERCULTURAL

Vișan Valerica
Profesor logoped
Centrul Județean de Resurse și Asistență Educașională
Localitatea Alexandria, Județul Teleorman

Educația interculturală vizează o abordare pedagogică a diferentelor culturale strategice prin

care se iau in considerație specificitățile spirituale sau de alt gen (diferențe de sex, diferența socială
sau economică), evitându-se pe cât posibil riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi
sau, si mai grav, tendințele de atomizare a culturilor.” Constantin Cucoș
Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificată in
mediul școlar. Pluralitatea culturală pune nu numai problema aparării diferențelor, ci a dialogului
cultural, care recunoaște că fiecare trebuie sa contribuie la îmbogațirea experienței umane și că fiecare
dintre ele este un efort de universalizare a unei experiențe particulare. Multiculturalitatea nu este
adversarul universalismului european, ci o altă formă a lui.
Educația multiculturală în societatea modernă nu este numai o chestiune de descoperire a
bogației si varietății de aspecte de această natură in cadrul clasei de elevi. Copiii pot proveni din medii
culturale diferite, dar de asemeni si profesorii, școala și comunitatea. Toleranța față de aspectele mai
puțin cunoscute și căutarea celor complementare trebuie să devină atitudini esențiale. Identificarea
valorilor comune poate deveni o sarcină dificilă dacă nu este însoțită de recunoașterea beneficiilor care
decurg din această diversitate.
Școala poate deține un rol major in păstrarea spiritului de libertate și toleranță al tinerei
generații. Într-o lume marcată de diferențe culturale și lingvistice, școala trebuie sa îi învețe pe tineri
să conviețuiască într-o societate deschisă și liberă, fundamentată pe autoritatea valorilor împartășite.
Înțelegerea și însușirea concepției conform căreia interculturalitatea înseamnă demnitate și respect
acordate individului devine, astfel, o necesitate. Oamenii ca ființe raționale pot dezvolta aceste valori
numai folosindu-le, exprimându-le si explorându-le împreună, ca membri ai unei comunități
caracterizate prin diversitate. Valorile idealurilor democratice și ale toleranței față de diferențe sunt
mult mai ușor de conștientizat atunci când sunt rezultate din experiență mai degrabă decat din
instrucție formală. Mai mult decât atât, valorificarea diversității conduce la întărirea relațiilor în
cadrul comunității și mărește posibilitățile tinerilor de a se realiza într-o societate pluralistă, din ce in
ce mai complexă. Aceștia vor învăța să înțeleagă și să respecte oameni si puncte de vedere diferite de
ale lor, deoarece aceasta este lumea în care ei vor trăi și își vor desfășura activitatea.
Diversitatea încurajează gândirea critică și acesta este un fapt deosebit de important în
societatea contemporană, unde inovația se bazează în primul rând pe colaborare. Însușirea abilităților
de a „naviga” într-un „ocean” de diferențe culturale este o necesitate pentru orice persoană într-o lume
al cărei liant îl constituie tehnologia și dezvoltarea facilităților de a călători și de a comunica.

BIBLIOGRAFIE: „Repere ale educației interculturale”, Chișinău, 2013

574 / 586
 GRǍDINIŢA ŞI MEDIUL ÎNCONJURǍTOR

Prof.VLAICA MARIANA
Grǎdiniţa ,,Otilia Cazimir”

Un dar inegalabil, pe care trebuie să-l preţuim şi să-l apărăm,VIAŢA, este uneori
ameninţat de transformări politice, economice şi sociale. În prezent, mai mult de 5 miliarde de
oameni folosesc resursele naturale. In fiecare colţ al lumii se taie păduri, se extrag minerale şi
surse de energie, erodând solul, poluând aerul şi apa, creând deşeuri periculoase. Poluarea
înseamnă modificarea compoziţiei aerului, apelor, solului, datorată unor substanţe chimice, praf şi
fum care aduc impurităţi şi determină un dezechilibru ecologic natural. Această poluare duce la
dispariţia speciilor, extinderea deşerturilor, contaminarea cu pesticide, înmulţirea problemelor de
sănătate, foametea, sărăcia sau chiar pierderea de vieţi omeneşti. Mulţi experţi sunt îngrijoraţi de
faptul că, dacă acest ritm al degradării continuă, vom fi martorii distrugerii treptate a sistemelor
care sprijină viaţa pe pământ.
Omul este principalul vinovat de poluarea mediului şi tot el suportă efectele ei negative
asupra sănătăţii sale, de la o banală îmbolnăvire până la pierderea vieţii. Coordonatele actuale ale
vieţii cotidiene impun abordarea unor teme specifice în grădiniță, alături de alte elemente de
educaţie şi probleme legate de calitatea mediului înconjurator. Astfel, se evidenţiază prioritatea
majoră a noastră, a tuturor, de a cunoaşte, proteja şi conserva mediul de viaţă, păstrarea
particularităţilor naturii devenind eficientă şi reală numai atunci când aceasta va face parte
integrantă din filozofia şi comportamentul nostru.
Se impune ca, încă din grupele preșcolare, copiii să cunoască formele de viaţă existente
în mediul înconjurător şi să înveţe să le ocrotească. Ei trebuie să cunoască şi resursele naturale
care asigură viaţa, dar şi cauzele şi formele de manifestare ale dezechilibrelor naturale din mediul
înconjurator, în special a celor produse de om.
Ceea ce învaţă copiii în primii ani reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăţa în
restul vieţii. Astfel, educaţia omului începe din copilărie, componentele dezvoltării sale fizice si
psihice mergând în paralel cu trăsăturile de personalitate.
Educarea copiilor a devenit o preocupare şi o necesitate prefigurate de schimbările
majore ce au avut loc asupra mediului înconjurător, ceea ce ne solicită să trăim într-o permanentă
stare de adaptare pentru a putea face faţă schimbărilor potenţiale şi a preveni eventualele dezastre
ecologice.Educaţia de mediu este mai mult practică, în sensul învăţării unor aspecte pozitive sau
negative legate de mediul ambiental.
Nu există modele universale pentru integrarea educaţiei privind mediul înconjurător în
procesul instructiv-educativ. Modalităţile acestei integrări sunt definite în funcţie de condiţiile,
finalităţile şi structurile educative şi socio- economice ale fiecărei ţări. În funcţie de vârsta
copiilor, se aplică practici pedagogice diferite.Bazate pe cooperare şi colaborare, diversitatea
activităţilor practice desfăşurate cu copii asigură asimilarea regulilor de comportament care se
constituie în elemente de bază în formarea unei educaţii a oamenilor de mâine.
Grădinița, prin definiţia şi rolul său, asigură cadrul adecvat în care se desfăşoară un
complex de formare a copiilor, sub cele două laturi ale sale: instructivă şi educativă.
Grădinița este chemată să determine nu numai sentimentele de admiraţie pentru frumuseţile
naturii, ci şi deprinderi de apărare, conservare şi dezvoltare a mediului înconjurător-condiţie de
viaţă civilizată şi sănătoasă.
Este important ca în amplul proces de formare a omului, viaţa din afara instituțiilor de
învățământ să continue să completeze, să consolideze şi să desăvârşească opera educativă din
scoală într-un adevărat comportament european. Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu copii

575 / 586
permite îmbogăţirea volumului de cunoştinţe, lărgirea orizontului stiinţific, sesizarea legăturilor
reciproce între fenomene, modul cum se interferează şi se influenţează reciproc şi, de asemenea,
permite formarea unei gândiri sănătoase despre lume şi viaţă.
În concluzie, şi copiii, educaţi, îndrumaţi de către cadrele didactice, pot să se implice, să
lupte activ împotriva poluării pentru păstrarea unui mediu curat, pentru că un mediu poluat
dăunează foarte mult sănătăţii omului.Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o
complexitate deosebită, de a cărui integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate
umană. A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât
de ameninţată astăzi, înseamnă a contribui la fericirea fiecăruia dintre noi.

BIBLIOGRAFIE:
Mircea Dutu -”Ecologie. Filozofia naturala a vieţii” – Editura Economicǎ, Bucureşti 1999.
Sanda Vişan, Steliana Creţu, Cristina Alpopi “Mediul înconjurator. Poluare şi protecţie” Editura
Economicǎ, Bucureşti 1998
Valeria Dițoiu, Nina Holban: Modificări antropice ale mediului, Editura Orizonturi universitare,
Timișoara, 2005.
Top of Form

576 / 586
 ECHIPA DE SUCCES : GRĂDINIȚĂ – FAMILIE- COMUNITATE

Prof. VOICA Georgiana Livia

Grădinița cu Program Prelungit nr.14 Târgoviște

,,Educă-mă să pot fi o binecuvântare pentru lume!"

"Educația este cea mai puternica arma pe care o poți folosi pentru a schimba lumea." Nelson
Mandela
Parteneriatul educaţional este formă de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul
copilului la nivelul procesului educaţional. El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni
educative între factorii educaţionali.
Parteneriatul educaţional se desfăşoară permanent şi împreună cu actul educaţional propriu-
zis. El se referă la cerinţa că proiectarea, decizia, acţiunea şi evaluarea în educaţie să fie realizate în
cooperarea şi colaborarea dintre instituţii, influienţe şi agenţi educaţionali.
Colaborarea dintre instituţia de învăţământ şi familie presupune o comunicare efectivă și
eficientă, o unitate de cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba despre interesul copilului.
Din relația grădiniță - școală - familie - comunitate copiii câștigă un mediu de dezvoltare mai
bogat, iar între participanți se crează relații pozitive și fiecare își va dezvolta sentimentul coeziunii
sociale.
Funcția centrală a educaţiei este aceea de formare şi dezvoltare permanentă a personalităţii
individului cu scopul integrării sociale optime. Omul este în permanentă interacţiune cu factorii
sociali ai existenţei sale.
În această interacţiune, el asimilează normele şi valorile societăţii, modelele sociale de
comportament, mijloacele sociale de comunicare umană. Prin aceasta, el este pregătit pentru viaţa
socială, pentru asumarea unor roluri şi responsabilităţi. Acest proces se realizează de-a lungul
diferitelor etape de viaţă, în cadrul unor forme specifice de activitate socială şi în cadrul specific al
unor instituţii sociale: familia, grădiniţa, şcoala, instituţiile culturale, dar şi împreună cu întregul
sistem al mijloacelor moderne de informare şi influenţare.
Procesul de integrare în societate începe în familie din timpul copilăriei mici, când intervin
primele contacte sociale şi experienţe de viaţă (socializarea primară sau socializare de bază), şi
continuă de-a lungul vieţii omului, odată cu dobândirea unor statusuri şi roluri succesive (socializare
continuă sau secundară).
Primele deprinderi de viaţă sănătoasă ale copilului sunt dezvoltate în familie (deprinderi
igienice, de alimentaţie sănătoasă), acestea constituie suportul dezvoltării ulterioare şi îşi pun
amprenta asupra întregii personalităţi.
Tot în familie, copilul îşi însuşeşte limbajul. Volumul, calitatea vocabularului, corectitudinea
exprimării depinde de modelele oferite de părinţi, de felul în care aceştia interacţionează şi îi solicită
pe copii.
În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea,
cinstea, sinceritatea, ordinea, răbdarea etc. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai
mult, părinţii oferind copilului exemple de comportamente în diferite contexte. De la părinţi, cei mici
vor învăţa să aprecieze ce e bine şi ce e rău, ce e drept şi ce e nedrept, ce e frumos şi ce e urât în
comportamente.
Activitatea educativă din grădiniţă nu poate fi izolată, separată de alte influenţe educative ce
se exercită asupra copilului şi mai ales, de cea din familie. Educaţia trebuie să se manifeste permanent
ca o acţiune coerentă, complexă şi unitară a grădiniţei şi familiei.
În acelaşi timp, grădiniţa, ca prima instituţie care se conduce după principii şi metode
ştiinţifice, deţine mijloace specifice pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil.
Îmbinarea în parteneriat a informaţiilor deţinute de părinţi cu cele ale grădiniţei trebuie să fie în
beneficiul copilului.

577 / 586
 Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie reprezintă o primă experienţă relaţională şi de
colaborare a părinţilor cu persoanele profesioniste în domeniul educaţiei. Cei mai mulţi părinţi
manifestă deschidere, dorinţă de a colabora cu personalul grădiniţei, dar se poate întâmpla ca
realizarea unui parteneriat să fie împiedicată de atitudini necorespunzătoare ale fiecăruia dintre cei
implicaţi.
Cadrele didactice doresc sincer să pregătească cât mai bine generaţia următoare, multe dintre
ele implicându-se energic în activitatea educaţională şi în cea a şcolii ca instituţie, dar unele influenţe
negative exterioare pot avea repercursiuni negative asupra actului educaţional. Aceşti dascăli sunt mai
predispuşi să accepte noul şi metodele moderne de predare-învăţare dar pe de altă parte există şi cadre
didactice care nu au interesul să admită că schimbările sunt necesare.
Dascălii se află în situaţia de a fi confruntaţi cu un număr mare de schimbări ale mediului
educaţional: resurse reduse, aglomerare de activităţi, noi cerinţe şi aşteptări ale pieţei forţei de muncă
şi ale agenţilor educaţionali, apariţia unor noi tehnologii educaţionale, împreună cu toate implicaţiile
complexe ce decurg din acest proces şi de aceea este lesne de înţeles cum se simt şi cum ar putea
reacţiona cei implicaţi în procesul instructiv-educativ al noilor generaţii. În acest sens, rezistenţa la
schimbare îşi face simţită prezenţa şi reprezintă o provocare pentru oricine se află în sistemul de
învăţământ.
Munca cu preşcolarii se continuă şi în rândul părinţilor, subliniind faptul că grădiniţa, şcoala
în general, se călăuzeşte pe principii precum egalitatea sau complementaritatea valorilor, exploatează
diferenţele spirituale şi valorile locale.
Deschiderea spaţiului grădiniţei către comunitate şi specificul ei se face prin organizarea unor
întâlniri, excursii, serbări cu specific intercultural în scopul egalizării şanselor de afirmare.
În orice parteneriat educaţional este important să fie implicaţi copiii, iar activităţile
desfăşurate să fie în beneficiul acestora.
Prin crearea parteneriatului grădiniţă–familie–comunitate copiii câştigă un mediu de
dezvoltare mai bogat, între participanţi se creează relaţiile pozitive şi fiecare îşi va dezvolta
sentimentul coeziunii sociale.
Bibliografie:
,, Educatia timpurie si specificul dezvoltarii copilului prescolar”- 2008

578 / 586
 DE CE „INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ”, ÎNTR-O LUME A
COMPETIȚIILOR DE TOT FELUL?
VOȘLOBAN ELENA ADRIANA
GRĂDINIȚA NR. 137, BUCUREȘTI

Motto: „Cel ce cunoaște universul și nu se cunoaște pe sine,

nu cunoaște nimic.”(Jean De La Fontaine, 1679)1

Educația timpurie și cea școlară din primii ani ai ciclului primar reprezintă stâlpii pe care se va
sprijini întreaga devenire ulterioară a copilului. Reușita în dobândirea unor competențe în activitatea
școlară viitoare se datorează și modului în care noi, cadrele didactice, ne conștientizăm rolul de
adevărați „formatori de suflete”.
Dintotdeauna școala a pus accent pe dezvoltarea cunoașterii cognitive a elevilor săi, pe
dezvoltarea inteligenței de calcul (IQ, cu diversele ei versiuni), adică pe reproducerea conținuturilor și
algoritmilor, pe dezvoltarea unei gândiri analitice, abstracte. Dar oare cine mai stă să se preocupe –
atunci când programele școlare și așa foarte încărcate așteaptă să fie parcurse – de ceea ce simte
copilul din bancă? Cine se apleacă cu interes asupra sensibilității lui? Cine îl învață cum să se
poziționeze afectiv față de lumea care i se descoperă înainte? Oare se pot
predacompetenţelepersonale? Se pot învățaînșcoalăcompetenţeleemoţionale?
Școala, în majoritatea experiențelor de învățare pe care le creează pentru învățăcei, mizează pe
formarea și pregătirea intelectuală a acestora, pentru buna integrare în mediile profesionale de mai
târziu, dar se preocupă foarte puțin de pregătirea lor pentru a face față provocărilor de tot felul ale
vieții de zi cu zi. În ultimii 30 de ani, interesul pentru abordarea globală a elevului a crescut foarte
mult, punându-se accent deopotrivă și pe latura inteligenței emoționale, care vizează planul
intrapersonal și interpersonal. Această inteligență emoțională cuprinde putințele persoanei de a se
cunoaște și de a se exprima pe sine, de a-și comunica sentimentele, de a lupta cu propriile slăbiciuni
conștientizate pentru a și le putea depăși. De asemenea, inteligența emoțională este răspunzătoare de
modul cum interacționăm cu semenii noștri, de relațiile pe care reușim să le stabilim mereu cu absolut
tot ceea ce ne înconjoară.
Este foarte necesar să înțelegem importanța inteligenței emoționale, din prisma ultimelor
cercetări în domeniu – cercetări care îi conferă acesteia, în sfârșit, locul privilegiat pe care îl merită,
specialiștii dându-și seama unde anume trebuie să se poziționeze aceasta pe harta formării unui om. De
asemenea, voi încerca să ofer exemple din practică prin care această inteligență poate fi dezvoltată
începând cu vârsta preșcolarității.
Este foarte necesar să înțelegem noi, ca persoane implicate în procesul educativ, cum anume
am putea – din poziția pe care o avem față de copiii preșcolari – să le dezvoltăm această latură
emoțională, prin intermediul căror activități, prin ce fel de interacționări, prin ce conținuturi. Cu
adevărat, grădinița este un mediu mai favorabil pentru o astfel de grijă, tocmai pentru că educatoarele
nu sunt atât de presate de urgența parcurgerii unei programe foarte încărcate, nu există presiunea unor
examene, a unor părinți dornici de rezultatele muncii intelectuale a copiilor. Aici, cu atât mai mult, se
poate îmbrăca într-un conținut afectiv toată cogniția pe care le-o transmitem copiilor. În memoria
afectivă a celor mici va rămâne mai pronunțat impregnată vocea doamnei educatoare, îmbrățișarea de
dimineață, blândețea, jocurile... Mai presus de conținuturile pe care le livrează copiilor, educatoarele

Steven Stein și Howard E. Book, Forța inteligenței emoționale. Inteligența emoțională și succesul vostru,
1

traducere Monica Sibinescu, Editura Allfa, 2003, p. 53.

579 / 586
sunt un model pe care ei îl imită indiscutabil. Nimic din ce sunt nu pun la îndoială, în inocența lor,
lucru care ar trebui să ne responsabilizeze în mod suplimentar.
Întreaga inteligență emoțională este răspunzătoare de modul cum ne concentrăm, cum
memorăm, cum învățăm, ea stă la baza relațiilor umane pe care le stabilim cu ceilalți. Tot ea stă la
baza empatiei. În foarte mult situații existențiale, empatia și autocontrolul ar putea reprezenta abilități
mai utile decât cele pur cognitive. Mai ales în contextul lumii de astăzi, când încă din mediile școlare
de la vârste tot mai fragede se promovează cu insistență competiția, ideea de concurență pentru a ieși
în față, pentru a fi mereu pe locul întâi. Mediile concurențiale de mai târziu, angajatorii care caută
oamenii de top, cu CV-urile cele mai impresionante pun în mod implicit o presiune pe mediile școlare
pentru a forma tineri capabili să se integreze activ pe piața muncii într-un mod care vizează educația
cognitivă mai presus decât orice. Toate acestea determină mediul școlar să se axeze cu precădere pe
formarea pur intelectuală a copiilor. Acest lucru ar trebui echilibrat cu înțelepciune de dascăli care să
își dea răgazul să privească elevul ca pe o personalitate complexă, cu minte și suflet deopotrivă.
Atât ca educatoare, dar mai ales ca viitor părinte, mă preocupă importanța pe care mediul
școlar o acordă stării de bine, universului emoțional al copiilor. Pentru că acesta îi va defini mai mult
decât orice în viață. Pentru că tocmai modul cum se vor raporta afectiv la viață și la semeni va face
diferența care va conta. Toate aceste întrebări care m-au locuit au presărat mai multă reflexivitate în
propria activitate cu copiii preșcolari. Ca să poți produce experiențe de învățare pozitive în viața
copilului, dar și o stare de bine, trebuie în primul rând ca tu, cadrul didactic, să înțelegi ce ai de făcut,
să înțelegi mecanismele psihice de funcționare ale micilor preșcolari, pentru a-i putea ajuta să se
deschidă cu încredere spre lume. Deși lucrurile se îndreaptă și spre direcții bune, se observă aspecte
disfuncționale care țin atât de sistem în ansamblu, cât și de modul de abordare al fiecarei persoane în
parte. Considerăm foarte important ca grădinița, școala, cadrele didactice să se plieze și să se adapteze
intereselor copilului, și nu invers. Sunt etape fundamentale în viața unui copil, de care trebuie să avem
grijă cu responsabilitate, cu înțelepciune, dar și cu dorință continuă de perfecționare.

580 / 586
 ÎNVĂȚĂREA ONLINE ÎN GRĂDINIȚĂ

prof. înv. preșc. ZAMFIR GINA MARIANA

Școala Gimnazială ,,Ion Creangă” Buzău

Tehnologia digitală a facilitat în bună măsură continuarea unor activități didactice la distanță,
în perioada suspendării cursurilor. Cu toate acestea, o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-
față atât de necesară preșcolarilor) nu se poate face online/ la distanță, având astfel un impact negativ
asupra învățării temeinice.
Cadrele didactice trebuie să se adapteze acestor generații de copii, fără ai adapta pe ei la
experiențele noastre de acum nu știu cât timp.
In această perioadă s-a produs o transformare, pentru că instrumentele digitale pe care le
utilizăm vin în sprijinul nostru, în activitatea didactică, găsind informații și resurse educaționale mult
mai ușor. Acum câțiva ani, materialele didactice, inclusiv cele pe care trebuia să le pregătim pentru
grupă, le confecționam chiar noi, dar nu puteau reprezentă atât de bine ceea ce voiam să le transmitem
copiilor. Am început prin a învăța să utilizăm diverse instrumente digitale, după care am făcut
trecerea în a digitaliza anumite secvențe sau etape din activitatea noastră didactică.
Odată cu revoluția tehnologiei au apărut extrem de multe softuri educaționale care ne-au fost
foarte la îndemână și care le-au plăcut nespus copiilor pentru că erau interactive și primeau pe loc
feed-back. Această componentă digitală,a fost introdusă în educație ca o alternativă la ceea ce
făceam până atunci. De exemplu, captarea atenției, care este una dintre etapele demersului didactic,
se putea face foarte bine pe varianta digitală. Introducerea acestor elemente și îmbinarea lor cu
metodele tradiționale a funcționat foarte bine chiar și înainte de pandemie.
În perioada online am început să acumulez și să îmi dezvolt competențele de utilizare a
tehnologiei informației din nevoie, pentru că era foarte dificil să ne descurcăm cu toate documentele
școlare obligatorii, pe care noi le avem, completând totul de mână. Inclusiv proiectarea didactică am
completat-o in format digital. Apoi am început să utilizez diferite softuri, să accesez diverse
platforme, să învăț anumite programe care m-au ajutat să centralizez evaluările copiilor, și să le
postez pentru a putea fi accesate de părinții copiilor. Adaptarea a venit ușor, ușor cu eforturi din
partea cadrului didactic, a copiilor și a părinților care au fost nevoiți să acceseze informațiile primite.
Totul a fost ca o o provocare dar apoi s-a transformat în ceva extrem de normal și natural, ușurând
extraordinar de mult munca, activitatea didactică în sine.
Am participat la cursuri organizate de Casa Corpului Didactic, pentru formarea competențelor
de utilizare a tehnologiei informației și comunicațiilor, ori de câte ori am putut simțind nevoia de a
învăța ceva ce nu știam. Aceste cursuri au stat practic la baza pregătirii cadrelor didactice pentru acest
an dificil. Am reușit să mă dezvolt mult pe baza a ceea ce am învățat, astfel încât să mă pot adapta cu
ușurință situației acesteia cu care ne confruntăm în această perioadă.
Pentru preșcolari această perioadă a fost presărată cu noutăți. Pentru ei a fost dificil pentru că
erau acasă, nu se mai aflau împreună cu colegii și prietenii lor, căci jocul în grup este elementul
fundamental în etapa preșcolară. Pentru cei mici, JOCUL este principala sursă de învățare, dar intrați
în mediul online, ei nu și-au mai putut vedea colegii și nu s-au mai putut juca cu aceștia. Aici s-a creat
o ruptură și chiar suferință.
Pe de altă parte, pe activitățile didactice pe care le-am desfășurat online, deschiderea a fost
destul de mare și aici mă refer la părinți, pentru că, la nivelul acesta de vârstă copiii au avut nevoie în
permanență de sprijinul părinților, îndeosebi pentru conectarea online și utilizarea calculatorului,
tabletei sau chiar a telefonului. Și așa am descoperit în părinți un partener real, un sprijin remarcabil.

581 / 586
 CONFLICTUL DINTRE GENERAȚII

Prof. consilier școlar Adela Zdrîncu, CJRAE

Hunedoara/ Școala Gimnazială Nr. 2 Hunedoara

Discrepanța dintre generații apare ca un șablon în mentalul colectiv, etichetând o prăpastie, un vid
între două mentalități conflictuale, aparținând celor două categorii de vârstă. Nu vorbim aici despre
educație, despre tineri sau adulți ce iau drumul delincvenței, ci despre oameni obișnuiți ce-și au propriile
vise.
Dacă s-ar opri în adolescență, când este culminantă, ar fi poate de înțeles. Dar foarte mulți părinți
nu reușesc să se adapteze ideii că tânărul adult a crescut, că viața lui nu mai este liniară, că are propriile
lui aspirații, propria viziune despre viață, familie, iubire.
Adevăruri absolute nu există, sunt doar probleme percepute diferit, din puncte de vedere diferite.
Fiecare dintre noi suntem entități irepetabile, iar copiii niciodată nu vor putea deveni copii perfecte ale
unui prototip real sau proiectat în mintea părinților. Chiar dacă pot să le stimeze viața, cariera, talentele,
experiența, copiii niciodată nu vor putea fi ca ei, fie că își doresc sau nu asta. Din tumultul de sentimente
de dragoste ce debordează într-o formă egoistă, părinții uită însă că și copiii- adulți au dreptul la propriul
lor eșec, în propriile lor coordonate ce îi definesc. Temerile părinților nu coincid cu temerile copiilor.
Sfaturile își au locul în ceea ce definește un părinte, însă reproșurile de neascultare nu intră în
caracterizarea unui părinte bun, din punctul de vedere al copilului.
Viața de azi e mult mai dinamică, alegerile nu țin de proximitate. "Telecomenzile" uneori nu pot
bate atât de departe. E păcat ca în împlinirea visului unui copil să se strecoare și o parte negativă, eșecul
respectiv, neîmplinirea "proiectului părintesc". Cred că ar fi mult mai nimerit ca visul copilului să fie
primordial, așa cum au avut și părinții șansa lor, iar dacă nu au avut, cu atât mai mult. Știu foarte bine
despre ce e vorba. Durerea nu trebuie să fie transmisă ca o avuție generațiilor viitoare, ea trebuie să ne
facă mai buni, mai umani, mai deschiși la nou.
Copilul nu trebuie să reprezinte doar șansa părintelui de a-și atinge propriile aspirații. Percepția
fiecăruia, din propriul rol, atât de bine sedimentat în propria personalitate, devine un factor perturbator,
separator chiar, în această legătura ancestrală părinte / copil-adult, și invers. Este paradoxal cum din atâta
iubire se poate naște atâta durere. Acest conflict copil-adult / părinte își are rezolvarea doar ca parte
integrantă a unui proces educațional ce își are izvorul în copilărie: acea educație în amble sensuri (părinte
către copil și copil către părinte). Nimeni nu se naște părinte, el trebuie să se formeze, să învețe și nu în
ultimul rând ,,să își aducă aminte‘‘.

582 / 586
 IMPACTUL PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE ÎN ȘCOALA
ROMÂNEASCĂ

Prof.înv.primar Zinveliu Maria Simona

Pe fundalul pandemiei de coronavirus, care a împins multe state să închidă școlile pe o

perioadă care se poate extinde mai multe săptămâni, profesorii din România sunt acum provocați să
se adapteze rapid și să transmită un mesaj important elevilor: învățarea continuă dincolo de școală și
cu instrumente online accesibile tuturor și multă determinare, putem face progrese împreună și, mai
mult decât oricând, putem încuraja elevii să învețe și să lucreze independent .
În ultimul timp sistemul de învățământ se reorientează către practici noi de comunicare și de
cooperare prin care să asigure continuitatea învățării și funcționarea organizațională.
În ultimele decenii, MEC și instituțiile din subordine au promovat câteva inițiative și programe cu
componentă digitală, începând cu programul Sistem Educațional Informatizat (SEI), acțiunea eTwinning,
programe de formare a cadrelor didactice în utilizarea noilor tehnologii.
O presiune majoră asupra sistemului de învățământ a apărut în momentul utilizarii exclusivă a
mijloacelor de comunicare la distanță pentru a face educație.
Este bine de precizat din capul locului faptul că: sistemul de învățământ este doar parțial pregătit,
o parte din cadrele didactice nu posedă în acest moment suficiente informații și competențe specifice
instruirii asistate de calculator; curriculumul permite într-o măsură variabilă/ secvențială/ revizuită
transpunerea în activități la distanță; companiile edtech nu au fost stimulate pentru a construi soluții
interoperabile, mulate pe nevoile de sistem ale educației.
Platformele educaționale online, platformele de streaming, în general, facilitează comunicarea în
timp real între profesor și cursanții săi. Cu toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte frecvent
percepută ca fiind oarecum artificială, pe de parte din cauza imposibilității obținerii unui feedback
comunicațional real (ceea ce face comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza contextului
incomod al plasării în spațiul virtual. Faptul că poți fi înregistrat, faptul că poți fi auzit de orice persoană
(nu doar de elevii tăi), neavând un control real al publicului-țintă, îi determină pe profesori să construiască
un discurs corect, consistent, fluid
Pentru a susține activități de învățare la distanță, profesorii și elevii folosesc mai multe mijloace
specifice, dintre care cel mai frecvent: • aplicații simple/ cunoscute deja, pentru comunicare asincronă de
grup, precum Whatsapp, Facebook messenger etc; apeluri telefonice/ SMS/ canal de comunicare cu
fiecare elev: Pe locurile următoare se situează: utilizarea resurselor educaționale deschise și conținutului
digital, cum ar fi situri cu informații și ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare
virtuale, muzee virtuale, Digitaliada, LearningApps etc. platformele specializate de elearning – Moodle,
Google classroom, Edmodo, Easyclass etc, aplicațiile pentru comunicare sincronă în grup prin apeluri
video/ videoconferințe precum Webex, Zoom, Meet, Teams, Skype. La acestea, se adaugă instrumente și
aplicații online pentru activități de învățare (ex.: Kahoot, Padlet, Bubbl.us, Dotstorming, Wordwall etc.),
precum și platforma eTwinning pentru proiecte colaborative complexe
Pe lângă platformele pentru încărcarea temelor și prezentarea lecțiilor instituțiile de învățământ,
în această etapă de digitalizare prin care trec, folosesc cataloage oline pentru note, absențe și evaluări,
soluții de colaborare și videoconferințe.
Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente, reliefate și de studiul de față, limite în
relaționarea cadru didactic – elev. Are însă și limite, care au impact negativ asupra învățării eficiente,
întrucât o importantă latură a activității didactice față-în-față nu se poate face virtual.
În privința competențelor digitale ale profesorilor, cercetarea arată că nivelul competențelor de
tehnologia informației ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar nu poate fi evaluat, în

583 / 586
condițiile în care doar 4% din totalul cursurilor de formare organizate de Casele Corpului Didactic au
vizat dezvoltarea competențelor digitale/utilizarea TIC în procesul de predare învățare-evaluare.
Învățământul on-line deschide posibilitatea unei pregătiri structurate, coordonate și corect
etapizate (vedem acum multitudinea de platforme și soft-uri educaționale on-line, care abundă media în
această perioadă); reprezintă o formă de învățare la distanță, facilă, destinată celor care nu au posibilitatea
de a accesa sistemul de învățământ clasic, tradițional, ”față în față” sau adecvată unor contexte speciale,
așa cum se întâmplă în perioada actuală de pandemie, când întregul sistem de învățământ, public și privat,
indiferent de nivel sau ciclu curricular este închis. Acest mod de învӑțare este impus acum de perioada
dramaticӑ pe care o traversӑm.
Implicarea resurselor digitale în procesul educațional, care să corespundă nevoilor și
particularităților grupului de elevi, este o adevărată provocare.
Adaptarea la predarea în online încurajează profesorii să colaboreze între ei, împărtășindu-și materialele și
practicile pedagogice mult mai ușor, la distanțe foarte mari. Sunt profesori care au predat cursuri online și
care sunt mai familiarizați cu unele metode, iar mulți dintre aceștia își doresc să împartă din cunoștințele
lor cu cei care au nevoie de sprijin.
Mutarea cursurilor în online încurajează elevii să aibă mai multă autonomie în învățare,
folosindu-și la maxim creativitatea. Totodată, mutarea temporară a procesului de învățare pe online, poate
susține ritmul învățării și poate crește încrederea elevilor în capacitățile și resursele proprii pentru a fi
autodidacți (de altfel, învățarea continuă pe tot parcursul vieții adulte este guvernată de capacitatea de a fi
autodidact)
Confortul e crescut fiind într-un spațiu personal, atât poate pentru elev cât și pentru profesori. Nu
mai există gălăgie, la nivel de management al clasei dinamica se schimbă iar părinții pot asigura cadrul
potrivit pentru învățare. Copiii au mai mult timp de odihnă, nu trebuie să se mai trezească foarte de
dimineață pentru a lua mijloace de transport în comun, se reduce din gradul de oboseală, părinții pot
monitoriza mult mai îndeaproape stilul alimentar pe care îl adoptă copiii.

584 / 586
 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE EDUCAȚIEI ONLINE

Prof.înv.primar, Zmărăndescu Sofia,

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Pitești

Profesorii și elevii au demonstrat că sunt adaptabili, creativi și hotărâți. Tehnologia oferă o

mulțime de oportunități interesante, însă nu va înlocui niciodată profesorul, acest lucru fiind observat
şi în perioada pandemiei. Instrumentele și tehnologiile digitale pot fi folosite atât în predarea
online, cât şi în predarea față în față. Există o multitudine de activită şi jocuri pe care le putem folosi
în cadrul lecțiilor online sau la școală, cu ajutorul cărora reuşim să captăm atenţia elevilor, să îi
motivăm. Încorporarea platformelor digitale în demersul didactic are un rol important prin faptul că
folosirea rețelelor de socializare poate să-i implice pe elevi foarte bine în cadrul orei. Astfel pentru a
încuraja participarea elevilor la ore, tehnologia poate fi utilizată pentru a completa planurile de lecție
cu materiale digitale, videoclipuri, știri, discuții online.
Învățarea online poate fi definită ca o formă alternativă de învățământ în cadrul căreia se
asigură continuarea procesului educațional în condiții normale sau de autoizolare, de intemperii, prin
intermediul diverselor instrumente informatice de comunicare la distanță. Eficienţa sa rezultă dintr-o
proiectare și planificare atentă a instruirii.
Pentru a fi la fel de eficientă ca instruirea faţă în faţă, trebuie să se regăsească sub
forma învăţării mixte. Prezența fiecăruia dintre aceste tipuri de interacțiune, atunci când este integrată
în mod semnificativ, crește rezultatele învățării. În al doilea rând învățarea online de calitate înseamnă
 timp de planificare,
 pregătire și dezvoltare pentru o lecție.
Planificarea atentă a învățării online presupune nu doar identificarea conținutului de parcurs,
ci și proiectarea atentă a tipurilor de interacţiune, cu scopul de a susţine procesul de învăţare. Apoi,
trebuie adaptată particularităților de vârstă și chiar individuale ale elevilor. Profesorul trebuie să ofere
conținutul bine structurat, clar, deloc stufos, dar suficient de complex pentru a permite aprofundarea.
Privind cum învățarea este eficientizată prin folosirea internetului, putem enumera avantaje,
însă putem să vedem şi dezavantaje.
Cu toții știm că internetul este foarte util în învățare, atât a celor mici, cât și a celor mari.
Pentru cei mici tehnologia este atractivă, iar pentru cei mari trebuie să existe o motivație puternică
pentru a o utiliza în mod eficient.
Activitățile online pot fi accesate oricând și oriunde. Învățarea online permite și elevilor și
profesorilor să interacționeze într-o comunitate online, fără a fi prezenți în același loc sau timp. Însă,
tehnologia avansează zi de zi şi nu toate persoanele sunt la zi cu noutățile. De aceea sunt întâmpinate
probleme de utilizare și de accesare a informațiilor sau de realizare a unor proiecte sau teme. De
asemenea, sunt întâlnite situații de confuzie și dezorientare, de unde apare și lipsa de motivație, însă
tutoriale video ne pot ajuta să rezolvăm această problemă.
Când învățarea și comunicarea rămân axate în mediul virtual, atunci când oamenii se întâlnesc
nu mai știu să comunice și încep să comunice tot prin tehnologie. Folosirea mediului virtual în exces
ne robotizează.
Există cazuri în care un copil nu poate avea acces la internet sau nu își permite acest lucru.
Din acest motiv, se poate întâmpla să piardă o anumită informație care îi era utilă în acel moment, dar
pe care nu o poate accesa pe loc. Aceste situații de criză chiar nu pot fi controlate.
Pentru elevi, învățarea online activă solicită mai multă responsabilitate, iniţiativă şi efort decât
instruirea faţă în faţă. Pentru elevii de vârstă şcolară mică, este nevoie de prezenţa unui adult,
deoarece nu au experienţă în utilizarea calculatoarelor. Mărimea grupului de elevi va limita foarte
mult strategiile utilizate. Un număr mare de elevi face imposibilă interacțiunea de calitate. Feedback-
ul, de exemplu, devine tot mai dificil pe măsură ce dimensiunea clasei crește. Se ajunge, în cele din
urmă, la un punct în care nu este posibil ca un profesor să ofere feedback specific și prompt.
Dezavantajele învățării online sunt legate de faptul că sunt sărăcite relațiile interumane între
elevi și profesori, dar și între elevi, cu reale efecte în timp, dacă se permanentizează acest mod de

585 / 586
abordare a învățării. Acest tip de instruire poate fi un impediment pentru elevii cu rezultate şcolare
slabe. Conţinuturile expuse în mediul online pot fi mai greu de asimilat în condiţiile în care
înţelegerea acestora nu este facilitată de profesor.
Învățarea în clasă îi ajută pe elevi și pe profesori să se cunoască mai bine. Acest lucru permite
profesorilor să cunoască elevii și să evalueze mai bine punctele forte și punctele slabe.
Într-o clasă tradițională, elevii pot să-și împărtășească în mod direct opiniile și să-și clarifice
propriile întrebări cu profesorul, obținându-și astfel răspunsurile imediat.
De asemenea, învățarea în clasă este mai utilă datorită unei interacțiuni continue între elevi și
profesori.
Nu putem neglija faptul că generația secolului XXI se identifică cu era Internetului.
Pentru copiii mai mici, este un joc atractiv, iar pentru cei mari, interesați și motivați, reprezintă sursa
de informare, modul sigur de a rezolva orice problemă, de a învăța și de a fi evaluat. Dacă putem
determina modul în care să ”trezim” interesul elevului pentru studiu, atunci, resursele web apar pline
de beneficii, avantaje în fața învățământului tradițional. Există nenumărate resurse care fac învățarea
mai distractivă și mai eficientă. De la aplicații și manuale electronice până la platformele
educaționale, nu lipsesc instrumente care pot transforma sala de clasă. Cele mai multe dintre aceste
resurse pot fi utilizate și pot ajuta elevii să învețe și să progreseze, însă este important să se ajungă la
un echilibru între inovație și convenționalitate. Este clar că avantajele sunt mai mari decât
dezavantajele, dar cheia tehnologiei în clasă va fi întotdeauna relația profesor-elev, pentru că acolo are
loc educația.
Învățământul online determină valențe formative, este modern, rapid, asigură diferențierea
învățării, are o plajă largă de aplicabilitate, dar lipsesc sentimentele, încurajările, socializarea,
empatia. Evident, profesorul de astăzi trebuie să se transforme în „profesor digital”, să se plieze pe
dorințele elevilor, pe necesitățile reale ale societății.
Astăzi, putem vorbi despre o învățare combinată care îmbină oportunitățile de învățare față în
față cu oportunitățile de învățare online. Tehnologia în educație poate deschide uși către noi
experiențe, noi descoperiri și noi moduri de învățare și colaborare, însă nicio tehnologie din clasă nu
poate înlocui profesorii talentați și inspirați.

586 / 586