TEHN. FARM._L.P. 6_F.V.1._09. - 13.11.2020_Roncea Fl.

1. PULBERI COMPUSE CU SUBSTANTE CARE FORMEAZA AMESTECURI

EUTECTICE

O serie de substanţe organice, majoritatea cu grupări fenolice, cetonice sau aldehidice,

duc la obţinerea de amestecuri eutectice dacă sunt asociate între ele. Un amestec eutectic prezintă
un punct de topire mai scăzut decât al fiecărui component în parte.

Din această categorie de substanţe fac parte: acid acetilsalicilic, antipirina, β-naftol,
camfor, cloralhidrat, mentol, fenacetina, fenoll, salol, timol.

Cele mai frecvente asocieri intalnite in retele magistrale care dau amestecuri eutectice
sunt:

- camfor – mentol;

- camfor – fenol;
- aspirina – metenamina;
- aspirina – fenazona.
Daca amestecul eutectic este in proportie mica fata de masa pulberii incorporarea intr-o
pulbere compusa a amestecului eutectic nu ridica probleme in sensul modificarii consistentei
acesteia. Daca amestecul eutectic este in proportie mare pulberea obtinuta are tendinta de
aglomerare si se inmoaie.

Metode de evitare a formarii unui amestec eutectic:

- separarea componentelor conditionate in capsule amilacee cu ajutorul unui disc de

hostia;

- amestecarea uneia dintre componentele care dau amestec eutectic si care se afla in
cantitate mai mare cu o pulbere adsorbanta, in cantitate egala;

1
 - cand este posibil, inlocuirea substantelor care formeaza amestecul eutectic cu alte
substante ( inlocuirea aspirinei si a fenazonei cu salicilatul de fenazona – salipirina).

EXEMPLE MAGISTRALE DE PULBERI COMPUSE CU SUBSTANTE CARE

FORMEAZA AMESTECURI EUTECTICE

Rp. Methenamini

Acidi acetylsalicylici 0.30 g

M.f.pulvis

D.t.d. nr. V

D.S.intern 2 pe zi

2. PULBERI COMPUSE CU SUBSTANTE VOLATILE

Exemple de substante volatile ce pot fi incorporate intr-o pulbere compusa:

- mentol,
- camfor,
- timol,
- uleiuri volatile.
Metode de incorporare a substantelor volatile (in special a uleiurilor volatile) intr-o
pulbere compusa:

- incorporarea in componenta cu reactivitate chimica cea mai mica,

- incorporarea in pulberea compusa obtinuta anterior.

Oleozaharurile se obţin din zahăr şi uleiuri volatile folosind raportul 1 picătură de ulei
volatil : 2 g de zahăr.

2
 Rp. Caolini 2g

Magnesii oxydi

Olaeosacchari Menthae 4g

Bismuthi subnitratis 8g

M.f.pulvis

D.s.intern dupa aviz

PUDRE

Conform Conform F R. X, supliment 2004: Pulveres ad usum dermicum (pulberi pentru

aplicare cutanată – „POWDERS FOR CUTANEOUS APPLICATION”) –– sunt preparate
solide formate din particule individuale, uscate cu variate grade de fineţe.
Conţin una sau mai multe substanţe active, cu sau fără excipienţi şi dacă este necesar
coloranţi autorizaţi.
Sunt prezentate ca preparate unidoză sau multidoză.
Nu trebuie să conţină aglomerări de particule.
Pulberile destinate aplicării pe răni deschise de suprafeţe mari sau pe pielea lezată trebuie
să fie sterile.
Pulberile multidoză pentru aplicare cutanată trebuie condiţionate în recipiente ce pot
asigura cernerea sau recipiente presurizate sau recipiente echipate cu dispozitiv mecanic de
pulverizare.
Se conservă în recipiente bine închise, şi eticheta preparatului trebuie să conţină
următoarele prevederi:
- dacă preparatul este destinat administrării externe,
- unde se aplică, dacă preparatul este steril.
Pudrele sunt pulberi de uz extern caracterizate de un grad avansat de finete corespunzator
sitelor VIII sau IX (sunt cele mai fine pulberi).
Utilizari ale pudrelor:

3
 - protectie mecanica;
- uscarea si racorirea pielii;
- aplicarea si adsorbtia substantelor medicamentoase la nivelul epidermei sau mucoaselor.
Conditii de calitate:
- un grad foarte avansat de finete (particulele trebuie sa aiba o dimensiune mai mica sau egala
cu 120 μm);
- sa fie preparate omogene, care sa adere pe piele, sa fie onctuoase si sa alunece usor;
- sa nu fie toxice si iritante;
- sa nu astupe porii de la nivelul pielii;
- sa aiba pH aproximativ neutru, pentru a nu influenta negativ echilibrul de la nivelul pielii ;
- sa nu fie higroscopice ;
- sa aiba densitate mica, putere mare de acoperire si sa nu se stearga repede ;
- sa aiba buna absorbtie pentru grasimi si sa fie usor astringente;
- pudrele colorate trebuie sa aiba o culoare omogena.

Clasificarea pudrelor:
- pudre medicamentoase
o contin substante medicamentoase (antibiotice, sulfamide, acid
salicilic, camfor, mentol, dermatol) alaturi de excipienti;
o se folosesc in scop curativ sau profilactic;
o utilizari: adsorbtia secretiilor; racorirea pielii; actiune
locala antiinflamatoare, antipruriginosa; efect antimicrobian.
Formularea pudrelor
Pudrele contin substante active si baze de pudre sau excipienti.
Excipienti clasificare:
- substante anorganice: talc, caolin, oxid de magneziu, carbonat de magneziu, carbonat de
calciu, oxid de zinc, oxid de titan.
- substante organice: amidon, stearat de magneziu, stearat de zinc.
- substante de origine vegetala: pudra de matase, licopodium.
- substante de origine animala: albumina din lapte.
Excipienti – conditii de calitate:

4
 - stabilitate chimica mare,
- toleranta buna,
- sa se pulverizeze usor,
- sa se sterilizeze,
- sa nu permita formarea crustelor,
- sa nu fie mediu prielnic pentru dezvolatarea microorganismelor.

1. PUDRE CU SUBSTANTE GRASE

Pudrele care se aplica pe suprafete intinse care exudeaza cantitati mari de lichide, se
aglomereaza din cauza umiditatii si formeaza cruste.
Pentru a scadea capacitatea de adsorbtie a acestor pudre ele se supun hidrofobizarii, care se
realizeaza cu ajutorul substantelor grase, reprezentate de :
- solide – ceara, alcool cetilic, cetaceu, colesterol,
- semisolide – lanolina,
- lichide - ulei de parafina.
Incorporarea substantelor grase solide hidrofobe, in pulberi se poate face prin urmatoarele
metode:
A. dizolvarea substantelor grase in solvent volatil, amestecarea solutiei obtinute cu
excipientul ce urmeaza a fi hidrofobizat pana la evaporarea completa a solventului si etalarea
substantelor grase pe particulele solide ale excipientului.
B. topirea substantelor grase si amestecarea cu excipientul ce urmeaza a fi hidrofobizat
(metoda folosita cand substanta grasa este in cantitate relativ mare sau cand nu este solubila in
solvent volatil).
I II
Rp. Alcoholi cetylici 0.20 g 0.50 g
Bismuthi subgallatis 1.00 g 1.00 g
Amyli tritici 3.00 g 3.00 g
Talci 5.00 g 5.00 g
M.f.pulvis subtilissimus
D.S.extern pentru pudrat

5
 Preparare

I. Se dizolvă alcoolul cetilic într-o cantitate dublă de spirt eterat şi soluţia obţinută se
amestecă cu amidonul în mojar. Se adaugă talcul şi în final dermatolul. Pulberea compusă se
cerne prin sita VIII şi se eliberează în flacoane de material plastic.
II. După topirea alcoolului cetilic într-o capsulă pe baia de apă se adaugă amidonul şi
capsula se menţine pe baia de apă, triturând în continuu pentru omogenizare. Peste amestecul
obţinut şi care se aduce într-un mojar încălzit, se adaugă talcul şi dermatolul triturând după
fiecare adăugare. Se cerne prin sita VIII.
Observaţii

Galatul bazic de bismut sau dermatolul este o pulbere fină, galbenă, fără miros şi fără
gust. Conform F.R. IX se păstrează în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Deoarece în formula I. alcoolul cetilic este în cantitate mică se poate solubiliza în spirt
eterat luat în cantitate dublă. Dizolvarea se realizează într-o eprubetă şi la nevoie amestecul se
poate încălzi în baia de apă (dacă aceasta este cu focul stins.
Spirtul eterat este un amestec de eter etilic 25% şi alcool etilic 75%.
Cantitatea de alcool cetilic din formula II este mare şi se preferă topirea acestuia şi apoi
amestecarea cu amidon în capsulă pe baia de apă, prepararea continuând într-un mojar încălzit, în
caz contrar se solidifică alcoolul cetilic şi rezultă un amestec neomogen prin distribuţia lui
neomogenă în masa de pulbere.
Cea mai uşoară şi utilizată metodă pentru încălzirea mojarului este adăugarea de apă
fierbinte în interiorul său, menţinerea acesteia timp de câteva minute, urmată de îndepărtarea
apei şi ştergerea mojarului la interior.
Acţiune

Preparatul are acţiune antiseptică şi adsorbantă datorită talcului şi mai puţin amidonului
care a fost hidrofobizat.