1.

Pulberi, definitie, reguli de preparare dupa FR X

Pulberi monografie FR X
Pulberile sunt forme farmaceutice solide alcatuite din particule uniforme ale uneia sau
mai multor substante active asociate sau nu cu substante active. Sunt folosite ca atare sau
divizate in doze unitare si poate fi administrate pe cale orala sau aplicate pe mcoase sau pe
piele.
Clasificarea pulberilor se face dupa anumite criterii:
1.dupa natura si originea materiei prime se impart in :
a.pulberi din produse naturale:
a1.vegetale
a2.animale
a3.minerale
b.pulberi din semisinteza
c. pulberi din sinteza
2.dupa modul de formulare se impart in
a. magistrale
b.tipizate
c. oficinale
3.dupa compozitie se impart in:
a.simple
b. compuse
4.dupa dozare se impart in :
a.divizate
b.nedivizate
5.dupa clasa granulometrica (dupa gradul de finete)FR.X prevede urmatoarele tipuri:
a. pulberi groscioare(IV)
b.pulberi mijlocii(V)
c. pulberi semifine(VI)
d.pulberi fine(VII)
e. pulberi foarte fine(VIII)
f.pulberi extrafine(IX)
g.pulberi coloidale
6.dupa calea de administrare se impart in:
a. pulberi cu administrare pe cale orala
b.pulberi de uz parenteral si administrate in cavitatile parenterale interne ale organismului
7.dupa actiunea farmacologica se impart in :
a. pulberi cosmetice
b. pulberi medicamentoase
Pulberi simple divizate
La prepararea pulberilor simple se tine seama de calea de administrare a acestora si de
aparatura pe care o avem la dispozitie pentru acesta. Gradul de finete al pulberii obtinute
depinde si de forma farmaceutica ce se prepara ulterior din acestea . De exemplu pt
obtinerea unguentelor sau suspensiilor este necesara o pulverizare mai avansata decat in cazul
prepararii unei solutii.

Pulberi simple nedivizate

In cazul pulberilor compuse componentele se pulverizeaza separat.Daca substantele
au densitate apropiata ordinea de amestecare ae cea de amestecare ae cea a maselor.
Componenta in cantitate mai mare se aduce in mai multe portiuni peste componenta aflata in
cantite mai mica.Initial se aduce in mojar o cantitate de substanta aproximativ egala cu
cantitatea de pulbere existenta in mojar.
Pulberi cu substante toxice
In cazul acestor pulberi substantele active sunt prescrise in cantitati foarte mici de
ordinul miligramelor sau zecimilor de miligrame pe doza .In cazul pulberilor care contin
substante toxice in catitati mai mici de 0,5 g care nu pot fi cantarite cu exactitate se folosesc
pulberi titrate 1:10,1:100 care sunt obtinute prin diluare cun lactoza .Lactoza ca substanta
inerta din punct de vedere chimic si terapeutic care are avantajul de a avea densitate apropiata
a majoritatii substantelor active.Sunt unele substante toxice care au densitate mai mare decat a
lactozei si au tendinta de a stratifica cazuri in care pulberile trebuie reomogenizate inainte de
utilizare: acid arsenios, saruri de mercur. Triturarea dureaza cel putin 15 minute pentru a
obtine o pulbere omogena.Vesela se pastreaza la VENENA si se spala separat fata de restul. E
indicat sa se lucreze in mojar acoperit. Pulberea triturata se pastreaza in borcane bine inchise,
pe eticheta se mentioneaza denumirea produsului concentratia preparatului si proportia de
substanta activa si excipient, data .Borcanul se pastreaza in fata borcanului cu substanta activa
pura. La prepararea pulberii titrate se indica uneori adaugarea unor cantitati mici de carmin
sau colorant alimentar (0,25 g la 100 g pulbere)fapt ce permite urmarirea omogenizarii
amestecului. Cand se foloseste pulberea titrata se calculeaza care este cantitatea de pulbere
pentru a nu modifica compozitia procentuala a preparatului si implicit concentratia substantei.
Pulberi compuse cu substante puternic active
Pentru pulberile care au prescrise substante puternic active trebuie facute o verificare
pentru o data si pentru 24 h.In cazul in care dozele maxime sunt depasite se adnoteaza reteta .
Ca regula de baza pentru substantele active pulberile obtinute pentru acestea vor fi incepute
cu pulverizarea initiala a unei substante inerte pentru acoperirarea peretilor mojarului.
Pulberi compuse cu substante oxidante
Daca intr-o pulbere compusa sunt asociate substante oxidante cu substante reducatoare
prepararea are loc cu multa grija deoarece acestea pot reactiona si reactiile pot fi insotite de
mici explozii. Ca regula generala pulverizarea se face pentru fiecare substanta in parte
triturand usor. Amestecarea substantelor nu se realizeaza cu ajutorul pistilului ci cu ajutorul
spatulei sau a unei lingurite.
Substante oxidante:
-clorura de potasiu
-bicromat de potasiu
-peroxid de sodium
-permanganat de potasiu
-nitrat de potasiu
- nitrat de argint
Substante reducatoare:
-sulf
-sulfiti
-hiposulfiti
- acid tanic
-carbune
-pulberi vegetale
2

Pulberi compuse cu substante eflorescente

Anumite substante care contin apa de cristalizare au tendinta de a pierde o cantitate in
aceasta in anumite conditii: triturare, variatii de temperature, conservare necorespunzatoare.
Substantele eflorescente ridica probleme la incorporarea in pulberile compuse deoarece pot
duce la modificarea dozajului pulberii, la aparitia unor reactii chimice nedorite intre
componente, alterarea preparatului in timpul conservarii. Pentru a elimina aceste neajunsuri
inainte de folosire, substantele eflorescente trebuie uscate . Uzual se usuca astfel:
-uscarea la aer in strat subtire intr-o camera cu umiditate scazuta
-uscare la etuva in anumite conditii de temperatura specifice fiecarei substante in
parte
-uscare pe baie de apa.
Ex pulvis alcalinum(FRX)
Pulberi compuse cu substante colorante si colorante
La prepararea acestor pulberi substantele colorate si colorante creaza probleme in
timpul prepararii cernerii si folosirii. Ex:albastru de metilen, rivanol, violet de gentiana,
carbune medicinal.Pulverizarea se realizeaza in mojar cu pereti luciosi si nu se aduc niciodata
primele in mojar pentru evitarea patrunderii substantelor in porii acestuia, ceea ce ar duce la
colorarea partii inferioare. In farmacie la prepararea formulelor cu astfel de substante se
folosesc mojare, site, lingurite consacrate acestui scop. Diferenta intre substantele colorate
si cele colorante este ca desi toate coloreaza primele au efecte terapeutice, iar celelalte au
doar efectul de urmarire a omogenitatii, substantele colorante se adauga 0,25 g la 100g
pulbere.
Pulberi compuse cu substante higroscopice si delicvescente
Pulberile higroscopice absorb apa si se umezesc.Pulberile delicvescente se dizolva in
apa absorbita. Substantele higroscopice si delicvescente daca sunt pastrate in conditii
necorespunzatoare retin apa din atmosfera. Exemple de substante higroscopice :
-iodura de sodiu
-bromura de sodiu
-bromura de amoniu
-azotit de sodiu
-nistatin
Exemple de substante delicvescente:
-bromura de calciu cristalizat cu 2 molecule de apa
-clorura de calciu cristalizat cu 6 molecule de apa
-clorat hidrat
-piperazina cristalizata cu 6 molecule de apa
Reguli ce trebuie respectate la prepararea pulberilor compuse care contin substante
higroscopice si delicvescente:
1.cantarirea se realizeaza pe hartie de tectura cerata
2.cand pulverizarea, amestecarea se realizeaza cat mai repede pentru a limita contactul
substantelor cu umiditate atmosferica
3.substantele higroscopice si delicvescente nu trebuie aduse la un grad de pulverizare
foarte avansat pentru a nu oferi o suprafata foarte mare de contact cu aerul. Pulverizarea
trebuie realizata intr-un mojar pentru a evita contactul cu umiditatea.
4. substantele termostabile se incorporeaza in pulberi dupa o prealabila uscare la etuva
5. substantele termolabile se incorporeaza alaturi de substante absorbante in pulberi.
6.ambalarea acestor tipuri de pulberi compuse se face in capsule de hartie cerata sau
ambalaj dublu de hartie la care ambalajul interior e obtinut din hartie cerata , parafinata ,
3

sau staniol iar pastrarea capsulelor de hartie care contin astfel de pulberi se face in borcane
de sticla bine inchise.
Pulberi compuse cu substante care dau amestecuri eutectice
Un amestec eutectic prezinta un punct de topire mai scazut decat al fiecarui
componente in parte.Din aceasta categorie de substante fac parte:acid salicilic , antipirina ,
camfor, mentol, fenitoina, fenol, sarol, timol.Cele mai frecvente asocieri intalnite in retete
magistrale si care dau amestecuri eutectice:
-camfor- mentol
-camfor-fenol
-aspirina -metenamina
-aspirina-fenazona
Incorporarea in pulberi compuse a unui amestec eutectic nu ridica probleme in
sensul modificarii consistentei acestuia daca amestecul eutectic este in proportie mica fata
de proportia pulberii.
In cazul in care amestecul eutectic format este in proportie mare pulberea obtinuta
are tendinta de aglomerare si se inmoaie.Metoda de evitare a formarii unui amestec eutectic:
a)o metoda pentru evitarea acestei dificultati este dispersarea separata a celor 2 substante
si administrarea a cate o doza din fiecare.Aceasta metoda poate fi aplicata in cazul
medicamentelor pentru uz intern.
b)o alta metoda e aceea de a adauga pulberi inerte absorbante ca :
-carbonatul de magneziu
-oxid de magneziu
-amidon
-lactoza
-talc
-fosfat de calciu
Carbonatul de magneziu si oxidul de zinc sunt cei mai folositi diluanti.
In general fiecare din substante care dau amestecul eutectic se asociaza mai intai cu
diluantul si apoi se amesteca usor cu o spatula.De obicei o cantitate egala cu diluantul si cu
cea a substantei respective este suficienta pentru a impiedica lichefierea pe o perioada de 2
saptamani , daca umiditatea se pastreaza in conditii corespunzatoare.O alta metoda utilizata
pentru evitarea formarii amestecului eutectic este daca divizarea se face in capsule amilacee
si anume se separa componentele cu un disc de hostia.
Pulberi compuse cu substante volatile
In practica farmaceutica intalnim pulberi compuse ca retete magistrale ce contin
substante volatile:mentol, camfor, timol, uleiuri volatile.
Ca metoda generala de preparare se amesteca substanta volatila cu una din celelalte
componente ale pulberii dupa care se adauga restul componentelor. Substanta aleasa pentru
incorporare trebuie sa fie una cu reactivitae chimica scazuta. De obicei majoritatea
substantelor volatile care se incorporeaza intr-o pulbere compusa sunt reprezentate de
uleiuri volatile .Acestea se incorporeaza fiind aduse in picaturi pe varful pistilului in
pulberea cu reactivitatea cea mai mica sau se formeaza oleozahar ndin 2 g zahar si o picatura
ulei volatil care se aduce in pozitie verticala triturandu-se dupa fiecare picatura.
Pulberi compuse cu extracte uscate si tincturi
Conform FR.X extractele uscate sunt preparate fluide , moi sau uscate obtinute prin
extractia produselor vegetale cu diferiti solventi urmata de evaporarea partiala sau totala
a solventului si aducerea masei reziduale sau a pulberii la concentratii sau consistenta
prevazuta.
Dependent de consistenta acestea pot fi:
4

-extracte fluide
-extracte moi care tin cel mult 20% materii volatile
-extracte uscate care contin ce mult 5 % materii volatile
Cand se prescriu extracte uscate in pulberi se procedeaza in mod obisnuit .Ele pot
incorporate in orice proportie fara a modifica consistenta acestora.Extractul trebuie sa fie
bine pulverizat si amestecat treptat cu pulbere compusa pana se obtine un produs uniform.
Dupa unele parti extractele uscate se dizolva sau disperseaza intr-o cantitate mica
de apa sau de lichid hidroalcoolic de concentrati a vehiculului care a servit la prepararea lui
dupa care se adauga treptat restul pulberii si se tritureaza.
Cantitatea de lichid adaugata trebuie sa fie minima pentru a nu fi influentata
omogenizarea pulberii .Adaugarea de lichide permite in oarecare masura o dispersare mai
buna si mai usoara a extractului vegetal.
Totusi prezenta apei sau a altui lichid poate da nastere la o serie de reactii intre
componentele pulberii compuse sau poate influenta in mod negativ conservarea
preparatului.De aceea e preferabil sa se recurga la dispersarea extractului uscat prin
triturarea mai intai singur si apoi cu restul pulberii.La incorporarea extractului in pulberi
trebuie sa se tina seama de faptul ca unele sunt titrate.Un exemplu il constituie extractul de
belladonna care se regaseste in farmacie in dilutie de 1:1 sau 1:2 cu excipient.
-sicc-siccatum extracte uscate
-spiss- spissum extracte moi
Pulberi cu extracte moi
Extractele moi sunt preparate vascoase semisolide colorate cu aspect uniform.
Culoarea, gustul si mirosul acestora sunt caracteristice fiecarui preparat constituind
criteriul organoleptic pentru identificarea acestuia.
Extractele moi se pot incorpora ca atare in pulbere compusa in proportie de 30%
din masa totala a pulberii, se vor transforma in extracte uscate.
Exista mai multe posibilitati de incorporare a extractului aflat in proportie de
maxim 30% din masa totala a pulberii:
-dispersarea in pulberea compusa obtinuta anterior
-dispersarea in compozitie cu capacitate absorbanta maxima
-dizolvarea intr-o cantitate mai mica de alcool urmata de dispersarea in pulbera compusa
Dupa prepararea pulberii compuse prin incalzire usoara a mojarului se realizeaza
evaporarea alcoolului .Aceasta metoda prezinta dezavantajul ca in pulberi compuse se
incorporeaza o cantitate suplimentara de apa (apa continuta in alcoolul concentrat ).
Posibilitatea de incorporare a extractelor moi aflate in proportie de peste 30% din masa
totala a pulberii sunt:
-transformarea in extracte uscate cu ajutorul unei pulberii inerte (lactoza, amidon , pulbere
de liquiritiae , dextrine) In acest scop pulberea inerta se foloseste In raport de 1:3 fata de
extractul moale.Uscarea se relizeaza in capsule de portelan pe baie de apa.Extractele care
contin principii termolabile se concentreaza prin incalzire subit la maxim 40-50 grade
-inlocuirea extractului moale cu extract uscat in functie de continutul in principii active.
Pulberi compuse cu extracte fluide si tincturi
Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide sub forma de solutie alcoolice ,
hidroalcoolice sau extraalcoolice obtinute prin extractia produselor vegetale in general cu
alcool diluat uneori acidulat.
Se pot folosi si alte concentratii ale alcoolui si amestec de solventi. Prepararea se
efectueaza prin macerare , macerare repetata si percolare.
Tincturile care au stabilitate redusa se prepara prin dizolvarea extractelor uscate sau
diluarea extractelor fluide .
5

Extractele fluide si tincturile se pot incorpora ca atare in pulberile compuse cand sunt
prescrise in cantitati care nu depasesc 10% din masa totala a pulberii.
Incorporarea se face prin triturare usoara cu pulberi compuse obtinute anterior la mojar.
Daca acestea sunt prescrise in cantitati mai mari de 10% se pot incorpora prin
transformarea in extracte uscate folosind pentru aceasta o pulbere inerta in raport de 1:1 fata
de extractul fluid , dupa care amestecul se aduce pe o baie de apa si se amesteca cu o bagheta
pana la incorporare cand se obtine un preparat de consistenta unui extract .
Se inlocuieste extractul fluid cu extract uscat in functie de continutul de principii
active.
Pulberi suspendabile
Se mai numesc suspensii uscate sau reconstituibile si reprezinta o forma farmaceutica
solida care la administrare se tranforma in forma fluida reconstituind suspensia. Aceste forme
farmaceutice au aparut datorita instabilitatii fizice a substantelor in mediu apos ceea ce a
determinat formularea de pulberi preconditionate pentru prepararea ex tempore a
suspensiei destinate administrarii interne. Prepararea suspensiei in forma finala in vederea
administrarii de catre pacient se realizeaza prin dispersarea amestecului de pulberi format
din substanta medicamentoasa solubila si alte subtante auxiliare sau a unui granulat care
contine acelasi amestec in apa sau un vehicol apos aromatizat. Suspensiaastfel reconstituita se
utilizeaza intr-o perioada scurta de timp pastrata in conditii de temperatura scazuta
.ex:antibiotice
Pulberi de uz extern/pudre
Sunt preparate farmaceutice care contin una sau mai multe substante medicamentoase
asociate cu diverse substante auxiliare si care se aplica pe piele sau mucoase.Sunt pulberi de
uz extern caracterizate de un grad avansat de finete corespunzator sitelor 8 si 9. Pudrele sunt
cele mai fine pulberi care servesc la protejarea mecanica la racorirea pielii, infrumusetarea
tenului sau aplicarea si absorbirea substantelor medicamentoase la nivelul epidermei si
mucoaselor .
Pe pielea sanatoasa pudrele se aplica in scop de igiena sau in diferite boli de piele.Pe
plagi sau mucoase pudrele actioneaza prin substante active care dizolvandu se in secretie
actioneaza asigurand o concentratie mai mare iar pe alta parte sub actiunea sicativa si prin
modificarea
ph-ului secretiei conditiile de trai ale microorganismelor devine
favorabila.Pudrele
sunt
pulberi
de
presarat.latina:PULVIS
ASPERGENDI;CUTIPULVIS;PULVIS CONSPERGENDI.
Conditii de calitate indeplinite la pulberi:
-un grad foarte avansat de finete
-particulele trebuie sa aiba dimensiunea frecventa de 100 microni dar nu mai mare de 120
-sa fie preparat omogen care trebuie sa adere de piele
-sa fie onctuoase si sa alunece usor
-sa nu fie toxice si iritante
-sa nu astupe porii pielii
-sa aiba ph neutru pentru a nu influenta negativ echilibru la nivelul pielii
- sa nu fie higroscopice
-sa aiba densitate mica
-putere mare de acoperire
-sa nu se stearga repede
- sa aiba buna absorbtie de grasimi si sa fie usor astringent
-pudrele colorate trebuie sa prezinte o culoare omogena iar pentru pudrele cosmetice se
folosesc coloranti insolubili in apa.
6

Pudre sicative
Au rolul de a retine secretiile pielii impiedicand macerarea pielii. Se folosec substante
cu actiune:
-astringenta (tanin , saruri de bismut , formaldehida , oxid de zinc , alaun)
-antiseptice(acid salicilic , dermatol)
-antisudorifica(carbonat de magneziu)
-fotoprotectoare(saruri de bismut , tanin)
In compozitia puidrelor sicative intra si excipienti cum ar fi talc , oxid de zinc si amidon.
Pudre cu substante grase
Pudrele care se aplica pe suprafete intinse care exudeaza cantitati mari de lichide se
aglomereaza din cauza umiditatii si formeaza cruste . pentru a scadea capacitatea de absorbtie
a acestor pudre ele se supun hidrofobizarii care se realizeaza cu ajutorul substantelor grase.
Clasificare:
-solide:ceara ,alcool cetilic, cetaceu , colesterol
-semisolide: lanolina , unyura de peste
-lichide : ulei de parafina
Incorporarea substantelor grase in pulberi se poate face prin una din urmatoarele metode:
1.dizolvarea substantelor grase in substante volatile si amestecarea solutiei obtinute
cu excipienti ce urmeaza a fi hidrofobizati.Amestecarea se face pana la evaporarea completa
a solventului si etalarea substantelor grase pe particulele solide ale excipientului.
2.topirea substantelor grase si amestecarea cu excipientului ce urmeaza ce urmeaza a
fi hidrofobizat.Aceasta metoda se foloseste cand substanta grasa e in cantitate relativ mare
sau cand nu e solubila in solvent solubil.
Pudre cu substante moi
Substantele moi de tip ihtiol sau gudroane vegetale se incorporeaza mai usor in pulberi
dupa o prealabila dispersare intr-un solvent volatil.
Pudre cu sulfamide si antibiotice
FRX prevede ca pudrele care se aplica pe plagi , arsuri de piele, sugarilor, trebuie sa
se prepare prin metode care sa asigure sterilitatea si care sa permita evitarea contaminarii
ulterioare cu microorganisme.
Pudrele cu antibiotice trebuie sa fie sterile pentru a evita o suprainfectare a ranilor sau
o diminuare a activitatii antibioticului.
Starea sterila se poate obtine prin 2 procedee si anume:
1. sterilizarea pudrei dupa preparare in cazul in care toate preparatele sunt termostabile.
2. prepararea pe caleaseptica numai in cazul in care in formula respectiva sunt prevazute
componentele termolabile.
Substantele termolabile se incorporeaza aseptic in amestecare de excipienti sterilizati in
prealabil.Sterilizarea excipientilor se poate realiza la etuva in diferite conditii d timp si
temperatura :3h la 160 de grade;1h la 170 de grade; sau 30 min la 180 de grade
In general la sterilizarea excipientilor folositi la pulbere se prefera sterilizarea 1h la 170
de grade in strat subtire si pe tavite metalice si capsule de portelan.
Obs :sulfatiozolul , acidul boric talcul sunt termostabile si se pot steriliza. Tetraciclina si
dermatolul se incorporeza aseptic in pulberile compuse obtinute si sterilizate
anterior(termolabile).

2. Apa distilata, preparare, aparatura folositala preparare, conditii de colectare si

conservare
Distilarea simpla se foloseste la prepararea apei distilate si purificarea prin distilare a unor
lichide. Aparatul folosit in cazul distilarii simple se numeste distilator alambic.
Se compune din:
a) Cazan de fierbere / fierbator / evaporator sau cucurbita
- E construit din tabla de cupru, alama, aluminiu sau otel inoxidabil, sticla
termorezistenta;
- In cazul alambicului de cupru, interiorul se cositoreste sau se arginteaza;
- Cositoria este necesara pentru a acoperi sau izola peretele interior al
almbicului pentru ca apa sa nu poata dizolva urmele de cupru; se face de
cateori este nevoie;
- Cucurbita poate avea forma cilindrica sau sferica in ea introducandu-se apa
sau substante de distilat, e cuplata cu diferite dispozitive ce permit
alimentarea continuu fara a intrerupe distilarea;
- Incalzirea se poate face cu foc direct, abur sau electric
- Poate prezenta un dispozitiv de sicane ce contribuie la revarsarea apei
comune antrenate de vapori sub forma de pelicule, bule sau chiar sub forma
de picaturi saparate;
b) Un capac de forma sferica / cilindrica = capitel
- Este partea care acopera curcubita ;
- Se inchide etans si se continua cu un tub in forma de gat de lebada numit
condensator care este suficient de larg pentru a lasa sa treaca liber vapori
fara sa produca cresterea presiunii, tub ce face legatura intre capitel si
refrigerent
c) Condensator
d) Refrigerent
- Este partea alambicului unde vaporii iau forma lichida;
Mod de lucru:
-apa potabila se introduce in evaporator pana la 2/3 sau fata de volumul total;
- cu ajutorul unei surse de caldura se transforma in vapori ce ajung in refrigerent prin
intermediul condensatorului;
-in refringerent curga apa rece in contiuu vaporii din serpentina fiind transformati in apa
distilata;
- refrigerentul poate fi asezat deasupra cucurbitei per altus, in lateral per latus, dedesupt
per descensum;
Conditii de colectare a apei distilate:
- Se face in recipiente din sticla neutra bine spalate si clatite in prealabil cu
apa distilata;
- Primele portiuni de apa distilata se arunca deoarece pot contine gaze si
substante volatile;
- Nu se colecteaza apa proaspata peste apa veche;
- Deschiderea vasului de colectare trebuie sa fie ingusta si trebuie sa fie mai
mare decat diametru tevii de scurgere a distilatorului, se etanseizeaza cu
mansoane de vata sau de tifon
- Distilatorul se amplaseaza in boxe sterile de 2x2 m, asezate in vecinatatea
camerei de receptura;
- Sterilizarea se face cu lampi cu raze UV;
- Curatenia se face cu carpe umede fara matura;
8

Valabilitatea apei
- Pentru colire si solutii parenterale este indicat a se folosi apa din primele 4
ore
- Pentru solutiile obisnuite apa distilata se paote folosi in termen de 14 zile;
- Dupa 4 ore pot aparea pirogene = produs de metabolism al
microorganismelor; ele se distrug foarte greu si dau efecte nedorite pentru
bonlavi si anume: temp peste 40 C si frisoane.

3. Comprimate, definitie, clasificarea dupa modul de administrare

Def: Sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una sau mai multe
substante active; se obtin prin comprimarea unui volum constant de substante active asociate
sau nu cu substante auxiliare si sunt destinate administrarii orale.
Clasificare dupa modul de administrare
1. Uz intern: orale, bucale, sublinguale, masticabile, efervescente
2. Extern: vaginale, pentru solutii de uz extern, pentru inhalatii
3. Uz parenteral: implante hipodermice, pentru solutii sterile care se realizeaza ex
tempore
Comprimate neacoperite (uz oral):
Comprimate obisnuite
Comprimate de uz special
Comprimatele obisnuite sunt 90% din productia de comprimare. Se inghit intregi, se
obtin prin comprimare directa, granulare umeda sau uscata.
Formularea le asigura dezagregarea rapida si cedarea rapida a substantelor
medicamentoase. Unele pot actiona local la nivelulu tractului gastrointestinal(antiacida), altele
au actiune sistemica.
Pot fi:
Unistrat(obtinute printr-o singura comprimare)
Multistrat(obtinute din straturi concentrice fara a fi acoperite, obtinute prin
comprimari succesive)
Comprimatele de uz special:
1.Comprimate efervescente sunt neacoperite si contin amestec de substante acide,
carbonati sau hidrogenocarbonati care reactioneaza rapid in prezenta apei si elibereaza CO 2.
Inainte de administrare se dizolva sau disperseaza in apa. Se pastreaza in mediu uscat,
recipiente cu substante dezhidratante:silicagel.
2.Comprimate masticabile sunt destinate pacientilor cu deficiente de inghitire a
comprimatelor intregi (copii, batrani). Se prefera a sa prelucra astfel antiacide, vitamine, acid
acetilsalicilic. Proprietatile caracteristice acestor comprimate sunt: gust placut, si rezistenta
mecanica redusa.
3.Comprimate pentru supt sau orale:se mentin in gura spre a elibera substanta activa
in vederea combaterii a unor afectiuni locale a mucoasei. In compozitia lor intra:antibiotice,
analgezice, antiseptice, astringente, decongestionante. Cand substanta medicamentoasa se
dizolva intr-o solutie de zahar si se toarna apa in forme produsul obtinut se numeste pastila
sau bomboana medicinala.
Excipinti:zahar candel, masa de gelatina hidroglicerinata. Cand substanta
medicamentoasa se prelucreaza intr-o masa vartoasa ce se intinde pe o foaie din ce se
decupeaza unitati individuale ce se usuca=tablete triturate ce se mentin in gura.
Trochisti sunt asemanatori cu tablete triturate, dar acesta se tin sub limba.
4.Comprimate sublinguale si bucale sunt destinate mentinerii sub limba sau intre
gingie si buza = mucoasa obrazului pentru a elibera substanta medicamentoasa ce intra in
circulatia generala prin mucoasa sublinguala respectiv bucala, evitand bariera hepatica
nitroglicerina.
5. Comprimate solubile sunt utilizate ca tablete hipodermice ce se dizolvau inaintea
injectarii, excipientii trebuie sa fie solubili iar conditiile de preparare sa asigure stabilitatea
produsului. Acest tip de comprimate se foloseste azi in mod exceptional in caz de calamitati.
Se mai pot prepara comprimate solubile pentru obtinerea de solutii dezinfectante caz in care
10

se iau masuri de precautie sa nu produca intoxicatii prin ingerare. Sunt comprimate obisnuite
ce se dizolva total si rapid in interval de 40 min la 40 C. Diametrul este intre 3-5 mm pentru
a nu necesita multa apa pentru dizolvare.
6. Comprimate vaginale /ginecologice sunt intrebuintate local in scop terapeutic.
Introduse in vagin trebuie sa se dizolve sau dezagrege in lichidul vaginal. Forma poate fi
adaptata spre a favoriza retinerea in vagin. Subst. medicamentoase pot fi antibiotice,
antiseptice, antiinfectioase, antimicotice, etc. Pot fi administrate si substante hormonale ce se
absorb pe aceasta cale intrand in circutul sanguin. Pot avea o dezagregare obisnuita sau
spumogena sau foarte lenta.
7. Comprimate implantabile / comprimante dept se implanteaza prin incizie
chirurgicala. Au ca scop producerea unui efect terapeutic intre o luna si un an. Au forma
rotunjita cu grosimea de 3 mm si diametru de 7 mm. Nu au o utilizare prea raspandita.
8. Comprimate oftalmice trebuie sa se dezagrege usor in lichidul lacrimal.
Comprimatele au un diametru de 3 mm si greutate de cateva cg.
Timpul de dezagregare pt. diferite tipuri de comprimate:
-cpr. per-orale(inghitit)1-15min.
-cpr.orale(de supt)-30-60min.
-cpr. sublinguale-3min.
-cpr. efervescente-5min. fara reziduu
-cpr. vaginale-2 min. in solutie de acid lactic si lactat de calciu

11

4.Solutii extractive apoase Metode generale de preparare dupa FR X

Solutii extractive apoase ( FR X SOLUTIONES EXTRACTIVAE AQUOSAE )

Sunt forme farmaceutice lichide obtinute prin macerare, infuzare sau decoctie rezultand
macerate, infuzii sau decocturi. Pt obtinerea solutiilor extractive produsul vegetal se utilizeaza
maruntit. Sunt preparate intermediare care NU se administreaza ca atare.
FR X prevede urmatoarele grade de maruntire:flori, frunze, ierburi si radacina de
Althaea - sita I; radacini, scoarte - sita II; fructe, seminte - sita IV; produse ce contin
alcaloizi si glicozide - sita V
Conform FR X raportul drog - solvent folosit la preparare este de 6% daca medicul nu
prevede altceva.
Exceptie fac:florile de musetel, radacina de valeriana si radacina deciubotica-cucului = 3%;
frunzele de digitala = 0.50%; radacina de ipeca = 0.25%
Solventul folosit este apa distilata, uneori acidulata sau alcalinizata.Pt a favoriza extractia din
produsul vegetal a:
saponinelor acide greu solubile in apa se adauga 1g hidrogenocarbonat de sodiu la 10g
produs;
alcaloizilor se foloseste apa acidulata cu acid citric, clorhidric sau tartric in parti egale cu
continutul in alcaloizi( la scoarta de China se adauga 1.50ml HCl pt 1g alcaloizi );
principiilor active din produsul vegetal se umecteaza cu apa distilata ( 3 p apa : 1p produs)
principiilor active din produse ce contin uleiuri volatile se umecteaza cu alcool diluat ( 70 )
0.50p alcool : 1p produs;
florile de tei se umecteaza cu apa pt ca se urmareste extractia mucilagiilor.
Filtrarea: se face prin tifon, vata sau amandoua.
Descriere: lichide limpezi sau slab opalescente, cu miros, gust si culoare caracteristice
componentelor extrase din produsul vegetal.
Conservare: se prepara in cantitati mici si se pastreaza la rece (2 - 8C ). FR X
prevede ca atunci cand cantitatea de solutie extractiva depaseste 100g se adauga 0.1g amestec
Nipagin - Nipasol pt fiecare 100ml solutie.
Maceratele
Solutii extractive apoase obtinute prin macerare care are drept scop extragerea principiilor
active termolabile si a mucilagiilor din produsul vegetal.
Mod de lucru: peste produdul vegetal maruntit si cantarit in prealabil se adauga apa
rece si se lasa la macerat 30 minute, interval in care amestecul se agita de 5 - 6 ori. Lichidul
obtinut se decanteaza si se filtreaza prin vata, dupa care se completeaza la masa prevazuta
prin spalarea rezidului cu apa distilata fara a presa.
Infuziile
Solutii extractive apoase ce se obtin prin infuzare care urmareste extractia principiilor active
din produse vegetale care contin tesaturi friabile ( flori, frunze, ierburi ).
Mod de lucru: produsul vegetal maruntit corespunzator se umecteaza cu apa distilata
rece timp de 5 min (3p apa : 1p produs). Dupa umectare se adauga apa incalzita la fierbere
pana la masa prevazuta si se lasa in contact timp de 30 min in vas acoperit. Amestecul se
filtreaza prin vata si se completeaza la masa prin spalarea si presarea rezidului.
Decocturile
Solutii extractive apoase ce se obtin prin procedeul de decoctie care reprezinta operatia de
dizolvare extractiva a principiilor active din produse vegetale care contin tesaturi lemnoase
( rizomi, scoare, radacini ).
Mod de lucru: produsul vegetal maruntit corespunzator se umecteaza cu apa rece timp
de 5 min ( 3 p apa : 1 p produs), dupa care se adauga pana la masa prevazuta apa adusa la
fierbere si se lasa pe baie de apa in fierbere 30 min. Solutia obtinuta se filtreaza fierbinte prin
12

vata si se completeaza la masa prevazuta prin spalarea rezidului cu apa fierbinte si presare.
5. Cantarirea, balante uzuale, folosirea si intretinerea acestora,
reguli practice la cantarire
Cantarirea = este operaia prin care se determin masa substanei sau produsului cu ajutorul
balanei i a greutilor corespunztoare.
n ara noastr unitatea de msur pentru mas este gramul cu multiplii i submultiplii si.
Tipuri de balante:
- balanta cu coloana
- balanta de mana
- balanta cu terezii
- balanta analitica
- balanta semiautomata
- balanta electronica
1) Balanta cu coloana, tip sibiu sau balanta tehnica
- pentru cantarire intre 10- 1000 g
Descriere:
- coloana verticala metalica fixata pe o cutie, acoperita uneori cu o placa de
marmura (cu 2 sau 3 sertare)
- la partea superioara a coloanei este asezata pe un cutit o parghie metalica formata
din 2 brate, la extremitati prezinta 2 cutitepe care se sprijina 2 dipozitivew cu 2
platane (talere)
- au dispozitiv de blocare ptr a nu oscila liber
- echilibru este verificat de un ac fixat in mijlocul parghiei si care penduleaza in fata
unui ecran gradat
- echilibru este satisfacator cand oscilatiile sunt uniforme
- echilibru trebuie verificat inaintea fiecarei cantariri
2) Balanta de mana sau cumpana de mana
- pentru cantariri mici cuprinse intre 0,10 10 g
Descriere:
- parghie suspendata cu ajutorul unui cutit intr-o furca metalica terminata cu un inel
- la extremitatile parghiei sunt prinse prin 3 snururi 2 platane din celuloid sau
material plastic
- se tine cu mana stanga in timp ce cu dreapta se manevreaza incarcarea, cursorul si
descarcarea platanului
- poate avea un cursor sau se pot folosi greutati
3) Balanta cu terezii
- pentru cantariri de la 100 5 000 g
Descriere
- un sistem de parghii care sustine 2 platane asezate orizontal
4) Balanta Chirana asemanatoare cu balanta cu coloana
- pentru cantariri intre 0,05 50 g
Descriere
- este prevazuta cu un opritor
- este prevazuta cu un sertar cu lacasuri in care sunt asezate greutati si o penseta cu
care se manipuleaza
5) Balanta analitica
- se foloseste in laborator avand o sensibilitate de ordinul zecimilor de mg
- cantitatea de substanta este indicata cu 4 zecimale
Descriere
- balanta analitica clasica are o constructie asemanatoare cu cea cu coloana
13

se pastreaza intr-o boxa cu temperatura si umiditate constante

manipularea se face prin 2 deschideri laterale prin care se introduc mainile
operatorului

EXPRESII FR X
exact cantarit = se refera la faptul ca determinarea masei se face cu balanta anlitica
6) Balantele semiautomate
Balanta cu 1 platan
- limite de incarcare 1 000 g 2 000 g
Descriere
- la balantele de incarcare cu limita de 1000g diviziunea este de 1 gram pana la 100g
- cu ajutorul unei manete se poate schimba limita de incarcare
- la balantele de incarcare cu limita de 2000g diviziunea este de 2 grame
Balanta cu 2 platane
- limite de incarcare 10 000 g
Descriere
- la cantarirea cu aceasta balanta se iau in calcul cadranul si greutatile
Greutatile
- greutatile folosite trebuie sa fie marcate DGM (directia generala de metrologie)
- greutatile mai mici de 1 Kg se conf. Din bronz, alama sau arama
- greutatile mai mici de 1 g se fac din placute mici de aluminiu si au forme diferite
Conditii de calitate pentru balante
a) stabila, inclinarea sa se faca cand se adauga greutati iar la ridicarea acestora sa revina la
pozitia initiala
b) dreapta, justa sau exacta, ceea ce inseamna ca balantele ramn in echilibru la adaugarea a 2
greutati egale. Balantele trebuie sa fie echilibru si cand platanele sunt goale
c) sa fie fidela, adaugand un corp in diferite puncte ale talerului sa fie necesara de fiecare
data o aceeasi greutate pentru echilibrare
d) sa fie sensibila, balanta sa se incline la adaugarea unei greutati cat de mica
Controlul balantelor si greutatilor
- e reglementat de lege si executat de DGM periodic
- la inceputul fiecarei cantariri balanta e verificata de operator
- balanta corespunzatoare: coloana in pozitie vericala, bratele si talerele se
balanseaza pe liber, fara frecare, iar acul indicator sa oscileze in aceeasi masura la
dr si stg punctului zero
- balanta se aseaza pe o suprafata perfect plana
- se incearca sensibilitatea cu o greutate foarte mica
Conditii de pastrare pentru balante
- sa fie ferite de variatii mari de temperatura si umiditate
- sa se respecte limita de incarcarede pana la 1 data si fata de aceasta
- parghiile sa fie sterse de praf cu o carpa moale
- cutitele si lacasul acestora vor fi protejate prin blocare in repaus si se sterg cu o
carpa moale curata si uscata sau cu o pensula
- partile nichelate se sterg cu carbonat de Ca
- cumpenele de mana se pastreaza in carton sau suspendate intr-un cui
Reguli practice la cantarire
- toate preparatele medicamentoase se verifica la masa
14

exceptie - solutiile parienterale se masoara la volum

se folosesc balante verificate
n afara unor indicaii speciale, cntririle se fac cu o precizie de 0,01 g
cnd avem indicaia exact cntrit s-au se cntrete exact cntrirea trebuie
fcut la balana analitic
cnd substanele sunt prescrise n pri (prescurtat p) o parte va fi asimilat ca fiind
1g
alegem balana potrivit cantitii de cntrit
pentru cantitile sub 0,05 g se utilizeaz pulberi titrate (pulberi diluate 1/10 sau
1/100 pentru exactitatea cntririi).
intotdeauna se verific punctul de echilibru al balanei nainte de cntrire.
pentru cntrirea substanelor solide se pun pe cele dou talere (n situaii n care
nu cntrim direct n vasul tarat) 2 foite de hartie sau 2 cartele de plastomeri egale
iar substanele se scot din borcan cu ajutorul linguriei de metal sau plastic i se
pun pe talerul drept (pe talerul stng fiind greutile).
lichidele se vor cntri n flacoane sau mensuri (vase de laborator tarate)
lichidele se cantaresc cu grija ptr a se evita murdarirea etichetei; se inclina sticla pe
partea opusa etichetei
dopul borcanului sau sticlei cu care se lucreaza se aseaza mereu cu varful in sus
cntrirea substanelor vscoase se face n capsule de porelan de unde pot fi scurse
usor.
substantele moi se pot cantari pe foite de hartie cerata ptr a nu se murdarii platanul
balantei

15

6.Pulverizarea, metode de pulverizare, ustensile folosite

Pulverizarea= este operaia prin care corpurile solide sunt reduse n fragmente foarte
mici, pn la dimensiuni coloidale.
- este o etapa obligatorie pentru toate publberile
- pulverizarea se poate realiza prin: lovire (aplicnd lovituri perpendiculare pe substana
respectiv) sau prin triturare efectund o micare circular de apsare n sens invers acelor de
ceasornic.
- in functie de marimea particulelor obtinute deci a gradului de finete urmarit se pot obtine
particule mari de peste 1mm prin sfarmmare sau particule mici cuprinse intre 50 si 500
microni prin macinare
-prin pulverizare suprafata totala a particulelor creste foarte mult, ceea ce constituie un
avantaj ptr prepararea anumitor ff deoarece sa mareste viteza de dizolvare la solutii se
usureaza procesul de extractie la solutile extractile se ajunge la amestecuri mai omogene in
cazul pulberilor compuse
-procesul de pulverizare necesita supunerea materialului la forte de presare si forfecare
-maruntirea poate fi obtinuta prin 4 metode principale:
-strivire
- taiere sau despicare
- lovire
- frecare
n farmacie aceast operaie se realizeaz cu ajutorul mojarului i pistilului (pentru
pulverizare fiind indicat mojar a crui perei prezint porozitate).
Dup pulverizare substana se cerne prin sita indicat iar un eventual reziduu se pulverizeaz
din nou. Conform FR X substana se pulverizeaz fr reziduu.
Pulverizarea cu reziduu este ntlnit la unele produse vegetale (exemplu rdcin de
ipeca) unde un anumit reziduu este rezultat din esutul lemnos foarte srac n substan activ.
Rezidu se admite pana la 5% la vegetal iar la chimice nu se admite reziduu.
Porfirizarea = Este o metoda de pulverizare prin care se obtin pulberi foarte fine. Ea
se executa cu ajutorul unui pistil plat sau usor concav la baza care actioneaza frecand
substanta pe o placa perfect lustruita. Atat pistilul, cat si placa sunt confectionate dintr- un
material foarte dur si rezistent, cum este porfirul sau otelul inoxidabil.
Pulverizarea prin intermedii
Pentru a micora timpul de pulverizare la substane care se pulverizeaz anevoios, utilizm
unele substane strine inerte chimic i farmacologic, cu rolul de a uura operaia, modalitatea
numindu-se pulverizare prin intermediu, ca de exemplu:
Intermediu permenente
- zahrul pentru pulverizarea seminelor de oleaginoase (dovleac, in etc.);
Intermedii efemere (10% )
- alcoolul pentru camfor, acid boric, acid salicilic;
- cloroformul sau eterul pentru dizolvarea iodului;
- substane gazoase pentru obinerea de pulberi foarte fine (sulf).
Frecarea pe o sita:
- pulverizarea unor substane cu tendin de aglomerare (oxid de magneziu sau oxid de zinc)
se realizeaz prin frecarea pe sit.

16

7.Siropuri, metode de preparare

Siropuri ( FR X SIRUPI )
Sunt preparate lichide cu un continut crescut de zahar (54 - 64% ) destinate administrarii
interne. Continutul de zahar este mai mare decat solventul.
Siropul se clasifica:
1 dupa formulare: -oficinale(siropul simplu, siropul de Tolu, siropul de beladona,
siropul de codeina)
-magistrale
-industriale
2 corectoare de gust
3 medicamentoase
Preparare: conform FR X se prepara prin dispersarea subst active sau a extractelor
vegetale in solutii concentrate de zahar sau in sirop simplu si completare la masa prevazuta. In
principiu prepararea are 3 faze:
a.dizolvarea zaharului in apa sau in solutia ce contine subst. active
Dizolvarea zahrului se face prin mai multe metode:
a) Metoda de preparare la rece - metoda agitrii, per descensum, percolare;
b) Metoda de preparare la cald.
Dizolvarea la rece se folosete rar deoarece se realizeaz greoi si siropul obinuit poate fi
invadat de microorganisme. In general, metodele de preparare la rece se folosesc pentru alte
siropuri in care sunt incorporate substane termolabile sau volatile.
Prepararea la rece prin metoda agitrii: intr-un pahar Berzelius se aduc cele 64 g
zahr si cantitatea corespunztoare de apa. Amestecul obinut se agita cu o bagheta pana la
dizolvarea completa a zahrului.
Preparare la rece prin metoda per descensum", numita si dizolvarea circulanta:
zahrul se aduce intr-un scule, si se suspenda la suprafaa apei (cu ajutorul unei baghete de
sticla), fara ca aceasta sa ating pereii vasului. Dupa dizolvarea ntregii cantiti de zahr,
amestecul se agita pentru omogenizare.
Prepararea prin dizolvarea la cald: este metoda folosita in farmacie si se realizeaz astfel:
zahrul si apa se aduc intr-un vas emailat, cu emailul intact, pe baie de apa, la foc moderat si
se agita pana la dizolvarea zahrului, fierbandu-se 1 - 2 minute. Pentru ca procesul de
dizolvare sa fie mai rapid, zahrul se pulverizeaz si apa se incalzeste. Daca spumeaz, spuma
se va indeparta. Siropul obinut se filtreaz fierbinte prin hrtie de filtru, vata, estura. Se pot
folosi plnii de filtrare la cald. Cand prepararea siropului se face la temperatura prea ridicata,
el poate capata o culoare bruna datorita caramelizarii zahrului, de aceea va fi necesara o
decolorare a acestuia. Daca in timpul fierberii se pierde din apa, completarea se face cu apa
distilata fierbinte, pana la obinerea concentraiei corespunztoare.
b.aducerea la concentratia dorita
Este operatia ce se aplica tuturor siropurilor preparate la cald. Stabilirea densitatii se face cu
ajutorul densimetrului sau zaharimetrelor ce se lasa sa pluteasca in sirop in timpul prepararii.
In lipsa de densimetre concentratia se stabileste prin cantarirea cat mai exacta a vasului si
componentelor siropului pt ca intr-un sirop mai concentrat zaharul cristalizeaza iar intr-un
sirop mai diluat zaharul e expus hidrolizarii sau fermentarii. Densitatea siropurilor trebuie sa
fie intre 1.30 - 1.32.
c.clarificarea si decolorarea
Ca agenti de clarificare se folosesc:
*pasta de hartie de filtru, albumina, carbune medicinal, sau pulberi inerte (talc, caolin,
17

carbonat de magneziu).
8. Deosebiri intre solutiile injectabile si solutiile perfuzabile dupa FR X
PREPARATE INJECTABILE
In FRX intalnim preparate injectabile sub
denumirea de INIETABILIA si se definesc ca
fiind preparate sterile destinate administrarii
parenterale incare substantele active sunt
dispersate molecular si sub forma de solutii,
emulsii,suspensii sterile sau pulberi sterile
care se dizolva sau se suspenda intr-un
solvent steril inainte de folosire. Sunt
repartizate in fiole sau flacoane si sunt
administrate prin injectare.FRX prevede o
monografie de generalitati pt medicatia
injectabila si 35 de monografii individualizate
de preparate injectabile.
Se folosesc pt tratament si scop de diagnostic
Se administreaza IV, IM,SC
Se administreaza in cantitati de 5-10 ml
Se conditioneaza in fiole si flacoane

PREPARATE PERFUZABILE
Preparatele perfuzabile sunt solutii apoase
sau emulsii de tip U/A izotonice, apirogene si
sterile care se administreaza IV in volume de
100 ml sau mai mari cu ajutorul unui
dispozitiv de perfuzare. In FRX se gasesc la
monografia INFUNDIBILIA.

Se folosesc pt. a hrani organismul

Se administreaza doar IV
Se administreaza in cantitati de 100 ml.
Se conditioneaza in pungi de plastic.

18

9. Divizarea, metode de divizare pentru medicamente

Divizarea e o etapa obligatoria in cazul pulberilor divizate.Diviziunea pulberilor in doze
unitare se face in mai multe moduri si anume:prin aprecierre vizuala a conurilor de pulbere
formate pe cartele de celuloid si prin masurarea si prin cantarire.
Apreciere vizuala sau dupa ochi consta in repartizarea pilberii in doze egale in
numarul indicat pe cartele asezate cate 5 in randuri verticale unele peste altele in asa fel
incat o treime din lungimea fiecarei cartele sa fie libera pe aceasta urmand sa se depuna
pulberea de divizat. In felul acesta conurile de pulbere sunt mai aproape unele de altele
aprecierea vizuala e mai usoara. Repartizarea in volume e mai exacta iar pierderea de
substanta prin aderarea de cartele e mai redusa deoarece distanta de parcurs pana la
introducerea in capsule e mai scurta.
Cartela cu pulbere de divizare se tine cu mana dreapta deasupra sirului de cartele
asezate vertical si printr-o usoare lovire a marginei cartelei cu degetul aratator intreaga
cantitate de pulbere se repartizeaza in doze egale. Este de criticat procedeul prin care cartelele
se aseaza orizontal si mai ales distantate intre ele dispunerea pulberilor facundu-se in
mijlocul cartelei. Prin procedeul dupa ochi sunt pierderi de substanta iar diferenta dupa doze
poate fi mare daca operatorul nu are suficienta experianta.
Procedeul se foloseste atunci cand avem de divizat cantitati de substanta mai mari intrun timp mai scurt .
Modul prin masurare se executa cu dispozitive speciale. Se foloseste pentru divizare de
cantitati mari de substante dar este imprecis deoarece substanta se cantareste in prealabil si
apoi se masoara. Modul prin cantarire este cel mai exact procedeu si singurul recunoscut de
FR. Necesita timp mai mult sunt si oarecare pierderi de substanta dar merita folosit deoarece
obtinem doze exacte.

19

10. Solventi uzuali folositi la prepararea solutiilor, enumerare, descriere

Solventi:
Solventii sau faza de dispersie constituie al doilea component esential al unei solutii.
El reprezinta dizolvantul care transforma substantele medicamentoase in solutie prin
intermediul operatiilor de dizolvare.
Conditii de calitate pt solventi:
sa nu aiba actiune farmacologica proprie;
inert din punct de vedere chimic;
incolor, pur, stabil, neinflamabil;
putere mare de dizolvare;
ieftin si usor de procurat;
sa nu reactioneze cu materialul recipientelor in care se lucreaza;
sa se conserve bine si sa asigure o buna conservare;
sa nu fie toxic;
usor de recuperat daca au folosit la prepararea solutiilor extractive.
Clasificare
a. Dupa constanta dielectrica:
1)polari = constanta dielectrica mare, adica pot prezenta forte electice locale.
2)nepolari = nu prezinta moment electric, adica au constanta dielectrica aproape de 0.
b. Dupa LLOYD
grupa 1: apa distilata, alcool etilic, metilic, glicerol, propilen-glicol.
grupa 2: acetona, cloroform, acid acetic, eter, eter-acetic.
grupa 3:benzen, tetraclorura de carbon, sulfura de carbon, ulei de parafina, ulei de
terebentina, uleiuri vegetale.
IMPORTANT !
solventii din aceeasi grupa sunt miscibili intre ei in orice proportie.
solventii din grupa 2 sunt partial miscibili cu cei din grupa 1 si 3
solventii din grupa 1 si 3 nu se amesteca intre ei.
Solventi uzuali
Solventul apa e cel mai important din punct de vedere calitativ, polar, bine tolerat de
tesuturi, usor de asimilat pt ca reprezinta constituientul major al organismului, nu prezinta
toxicitate, e cel mai economic solvent, suporta actiunea caldurii fara a se descompune fapt ce
inlesneste obtinerea preparatelor parenterale si pt ochi (preparate sterile).

Fr X inscrie urmatoarele monogrfii ce corespund scopurilor farmaceutice:

Apa distilata ( AQUA DISTILLATA; AQUA DISTILLATA AD INIECTABILIA iar in
suplimentul din 2001 apare AQUA PURIFICATA)
Apa dizolva subst anorganice, o parte din subst organice, alcooli, zaharuri, cetone, aminoacizi,
taninuri,etc. Nu dizolva rezine si hidrocarburi.
Conservare : 14 zile pt solutiile obisnuite
4 ore pt solutiile parenterale
20

Prezentarea apei distilate:

este un lichid incolor, inodor dpdv chimic si microbiologic.
Apa purificata e o apa cu o puritate mai ridicata ca a celei distilate dar nu indeplineste
caracteristicile acesteia dpdv bacteriologic.
Alcool etilic
Dupa apa cel mai utilizat, singur sau in amestec de solventi pt preparatele unei mari
categorii de solutii. Solvent polar ce se amesteca in orice proportie cu apa, glicerol, propilenglicol, polietilen-glicoli lichizi, etc.
Prezentare:
lichid incolor, limpede, volatil, inflamabil, cu miros caracteristic si gust arzator.
pe langa calitatea de dizolvant are calitati dezinfectante si antiseptce, de aceea in preparatele
de uz intern are si rol de conservant.
Alcoolul dizolva: iod, alcaloizi, baze, uleiuri volatile, mentol, timol, camfor, glicozide,
materii colorate, etc.
Incompatibil cu subst oxidante.
Conservare: se face in recipiente de capacitate mai mare, bine inchise, ferite de
lumina.
FR X prevede urmatoarele monografii: alcool absolut, alcool rectificat, alcool, etanol, regasit
la monografia Alconolum cu concentratia de 96 .
alcoolul diluat ( ALCONOLUM DILUTUM ) concentratie 70 obtinut prin diluarea cu apa.
Solventi anhidri
Glicerol ( glicerina ) FR X : GLYCEROLUM
Prezentare: lichid incolor, siropos, fara miros, cu gust dulce, higroscopic, temperatura
de fierbere 140 C.
Se amesteca in orice proportie cu apa, alcoolul, acid lactic cand ii scade vascozitatea,
practic insolubil in cloroform, eter, uleiuri grase si uleiuri volatile, nemiscibil cu lanolina si
vaselina. Dizolva: alcooli, polioli, zaharuri, saruri organice si minerale, etc. Incompatibil cu
subst oxidante.
Se utilizeaza ca solvent pt prepararea formelor aplicate pe mucoase, ca laxativ in
clisme, sau intern in dischinezii biliare.
Administrarea orala pe cale bucala da iritatii gastrice.
Intra in componenta unor forme farmaceutice ca: unguente, suspensii, emulsii,
supozitoare, ovule.
Conservare: flacoane bine inchise pt ca este subst higroscopica.
Propilen-glicol (FR X: PROPYLENGLYCOLUM)
Prezentare: lichid limpede, vascos, incolor, fara miros, gust dulce amarui,
higroscopic, miscibil cu apa, acetona, cloroformulo, solubil 1:6 in eter, nu se amesteca cu
uleiurile.Se sterilizeaza prin caldura.Capacitate de dizolvare sub cea a glicerolului.
Dizolva: alcaloizii baza, anestezine, cloranfenicol, sulfamide, efedrina, mentol,
vitamine din grupa A, B, D, iod, iodura de potasiu, etc.
Folosit ca solvent cand subst medicamentoasa hidrolizeaza cu apa, fiind putin toxic se
foloseste si intern. Extern : lotiuni cutanate, potenteaza actiunea bacteriilor.
Conservare:recipiente bine umplute si bine inchise.
Polietilen-glicoli (FR X: MACROGOLA; PEG SAU CARBOVAX)
Prezentare:pot fi solizi, semisolizi sau lichizi.Cei lichizi sunt limpezi, incolori, cu
21

miros slab caracteristic, cu gust amar, usor arzator, higroscopici. Se amesteca cu apa, alcool,
cloroform, acetona, glicerol. Nemiscibil cu uleiuri grase, grasimi, eter.
Dizolva antibiotice, sulfamide, anestezina, camfor, acid salicilic, etc.
Incompatibile cu fenoli, ioduri, taninuri, saruri de argint, acid acetil salicilic, terpeni
hidrati, etc.
Conservare: flacoane bine inchise care nu sunt confectionate din polietilen. Se
pastreaza ferit de lumina.
Acetona
Prezentare: cetona miscibila cu alcoolul, eterul, uleiul volatil si apa. Are toleranta
biologica redusa pt ca da dureri de cap si iritatii gastrice fiind inflamabil.
Se utilizeaza in obtinerea oleorezinelor si ca solvent pt grasimi fiind folosit la
degresari. Se utilizeaza extern si intra la subst cu regim special.

Solventi nepolari
Intra uleiurile vegetale, de parafina, eter, acetat de etil, oleat de etil, mirestat de
izopropil, uleiuri fine sau uleiuri vegetale.
Conditii:
sa fie neutre, cu indice de aciditate mic;
sa nu rancezeasca usor;
bine tolarate extern (sa nu produca acantoza = pori dilatati) iar pe mucoase sa nu irite;
sa se resoarba repede fara a forma noduli cand sunt injectate I.M;
Uleiurile fine sunt utilizate ca solvent la prepararea solutiilor uleioase (frictii,
injectabile, colire, picaturi pt nas, etc), obtinerea sapunurilor, a emplastelor, linimentelor si ca
excipienti la prepararea unguentelor.

Uleiul de floarea-soarelui (FR X HELIANTHI OLEUM)

se obtine prin presarea la rece a semintelor de HELIANTHUS ANNUUS
Prezentare: lichid uleios, galben auriu, cu miros slab caracteristic, gust dulceag,
densitate mai mica ca apa, si prezinta indice de aciditate cel putin 2, usor solubil in cloroform,
eter, benzina, greu solubil in alcool, insolubil in apa.
Bun dizolvant pt solutii hidrofile si volatile.
Folosit ca solvent pt obtinerea solutiilor uleioase de uz intern si extern si a solutiilor
aplicate pe mucoase.
Pt obtinerea solutiilor injectabile se foloseste ulei de floarea-soarelui neutralizat si
sterilizat cu aer cald timp de 3 ore la 140 C :HELIANTHY OLEUM
NEUTRALISANTUM ).
Se mai foloseste la fabricarea emulsiilor, sapunurilor, unguentelor.
Conservare:vase pline, uscate, ferite de lumina.
Uleiul de ricin (FR X RICINI OLEUM )
se obtine din seminte de ricini comunis
Prezentare: lichid vascos, aproape incolor sau slab galbui, cu miros si gust slab
particular.La 0 C se tulbura iar la -16 C se solidifica intr-o masa albicioasa, moale.Singurul
ulei vegetal miscibil cu alcoolul.
Utilizat ca vehicul pt subst lipofile si se foloseste pt prepararea unor forme
farmaceutice ca: solutii, preparate injectabile, emulsii, unguente, globule, capsule gelatinoase,
lotiuni de uz extern si mai ales in cosmetica. Intern se administreaza ca purgativ in doze de 510 g pt copii (2 g / an varsta) si 30-40 g adulti.
22

Parafina lichida (ulei de parafina) - FR X PARAFFINUM LIQUIDUM

Prezentare: amestec de hidrocarbuni parafinice saturate fiind un produs obtinut la
distilarea fractionala a petrolului. Parafinele sunt lichide incolore, fara gust si miros, solubile
in benzen, benzina, cloroform, eter, foarte greu solubile in alcool, nemiscibile cu apa, se
amesteca in orice proportie cu uleiuri volatile.
Administrata intern parafina lichida e laxativa, bine tolerata de piele.
Intra in compozitia unor forme farmaceutice ca: emulsii, unguente farmaceutice si
cosmetice, solutii uleioase.
! FR X nu prevede folosirea lui la prepararea picaturilor pt nas (da parafinoame)
recomandand inlocuirea sa cu ulei de floarea-soarelui.
Alte uleiuri folosite: de in, avocado, migdale, arahide, susan folosite mai mult in
cosmetica.

23

11. Ambalaje folosite in farmacie

Ambalarea si ambalajul reprezinta un ansamblu de tehnici si materiale care permit
protejarea medicamentului impotriva modificari posibile pana la utilizare.
Dezvoltarea si diversitatea produselor medicamentoase participarea la schimburile
internationale au impus perfectionarea ambalarii (conditionarea)
Conditionarea este operatia complementara care urmeaza dupa fabricarea unui medicament si
este inchiderea formei farmaceutice realizate intr-un invelis de forma si material.
Ambalajele sunt foarte variate si confera aspectul definitiv, usor de utilizat de catre bolnavi.
Pot fi considerate deci ca o prelungire a punerii in forma a substantei farmaceutice.
Cele doua faze de preparare si de conditionare sunt inseparabile.
Aceasta e conditionarea primara
Forma farmaceutica astfel conditionata este protejata de un ambalaj constituit in general din
carton ceea ce se numeste conditionare secundara.
Conditionarea unui medicament se compune din mai multe elemente care indeplinesc
urmatoarele roluri:
1) rol de protectie cand ambalajul contine forma farmaceutica si trebuie sa o pretejeze
contra socurilor, deformarilor in timpul manipularii, transportului si depozitarii,
factorilor de alterare prin permeabilitate la agenti externi (O 2 , vapori de apa, lumina,
microorganisme)
2) rol functional- cand ambalajul trebuie sa faciliteze distribuirea medicamentelor si
utilizarea lor de catre pacient
3) rol de semnalizare si informare recipientul trebuie sa poarte in particular o eticheta
pentru identificare usoara, sa aibe identificat numarul de utilizari si precautie
4) rol de promovare a marketingului medicamentului. Medicamentul terbuie sa aiba
aspect placut sa ofere incredere
5) rol psihologic ambalajul trebuie sa prezinte semne distinctive, sa prezinte aceeasi
culoare si forma pentru acelasi produs, sa aibe inscriptie Avizat de Ministerul
Sanatatii
Conditii de calitate pentru materialele conditionate:
1) inerte fata de continut
2) sa fie lipsite de toxicitate
3) sa fie impermeabile la lichide si gaze
4) sa prezinte etanseitate
5) sa protejeze continutul de radiatiile
6) sa aibe rezistenta fizica
Materialele folosite la conditionare
Sticla e cel dintai material utilizat
Proprietatile sticlei sunt:
- transparenta
- rezistenta fata de diferite elemente fizice si chimice
- poate lua prin prelucrare diferite forme
- ambalajele din sticla pot fi sterilizate
- are rezistenta mecanica buna dar la socuri puternice poate deveni casanta si se sparge
24

Trebuie stiut ca suprafata sticlei imprima alcaneitate substantei apoase, din acest motiv de
multe ori se recurge la izolarea peretilor sticlei prin siliconare ceea ce duce la imbunatatirea
stabilitatii chimice si la golirea mai usoara a recipientului de continut.
Sticla obisnuita nu este recomandata pentru confectionarea recipientrlor farmaceutice. Pentru
recipiente farmaceutice e recomandat a se folosi sticla cu un continut mare de siliciu.
In general se foloseste sticla colorata de prefetinta rosie bruna, neagra- rosie, rosie
violet, brun inchis.
Recipientele de culoare brun deschis, brun verzui, verde inchis sau violet sunt mai putin
indicate deoarece lasa razele ultraviolete sa treaca prin ele.
Culoarea albastra e total contraindicata deoarece cntine oxid de cobalt.
Se acorda o atentie deosebita sticlei din care se fac fiolele si flacoanele pentru solutii
parenterale (se injecteaz)
Pentru ele se foloseste se foloseste sticla borosilicata sau sodocalcica.
Plastomerii
- ocupa un loc important in conditionarea primara a medicamentelor
Avantajele plastomerilor
- greutate redusa
- rezistenta mecanica
- indiferent chimic
- securitate in administrarea solutiilor datorita absentei combinarii bacteriologice
Dezavantajele plastomerilor
- unele materiale plastice cedeaza din componente sau reactioneaza cu substantele
ambalate de aceea e necesar sa se testeze compatibilitatile medicamentului cu
ambalajele din plastomer
Se disting:
a) polimer termoplastici care pot fi prelucrati la cald
Ex: polietilena (e folosita pentru obtinerea flacoanelor cu pereti supli, pentru obtinerea
tuburilor pentru comprimate si unguente, saci, pungi, tipare, ambalje pentru supozitoare) ,
polipropilena(se foloseste pentru confectionarea filmelor si a articolelor sterilizabile cu apa
firbinte, a seringilor), policlorura de vinil
b) polimer termorezistent aici intra fenoplastele, aminoplastele din care se obtine cutii,
busoane
c) elastomerii (cauciucurile) ele se impart in:
a. naturale
b. sintetice
c. siliconice
Se folosesc pentru obtinerea de accesorii de conditionare, dopuri, tuburi si racorduri pentru
aparatele de transfuzie, sonde, tetine, prezervative, etc.
Avantaje:
- cel mai importante elasticitatea, deoarece asigura etanseitatea dupa intepatura.
Dezavantaj:
- cel mai importanta imbatranesc in timp mai ales cauciucul natural
Metale si aliaje
Cel mai folosit metal e aluminiu
Avantaje:
- maleabilitatea,
- greutatea redusa
25

- rezistenta chimica
E utilizat sub forma de folii, tuburi, recipient pentru aerosoli, capace pentru flacoane de
antibiotic injectabil
Staniol e maleabil, e bine tolerat dar se foloseste din ce in ce mai rar pentru folii
termosudabile fiind inlocuit cu aluminiu
Pb e folosit in ultima vreme foarte rar, doar siliconat, deoarece e toxic, prin
acumulare duce la saturniz (intoxicare cu Pb)
Otelul inoxidabil ofera mare rezistenta mecanica si chimica, e folosit pentru
obtinerea de containere, cuve, diferite aparate, pese ce intra incontact direct cu medicamentul
in timpul prepararii
Portelanurile sunt mai solide si mai stabile decat sticla, dar sunt mai grele si se
folosesc pentru confectionat de mojare si pistile recipiente pentru pastrarea excipientelor
solizi si a unguentelor.
Hartia in farmacie sunt multe tipuri de ambalaje de hartie. Hartia e folosita alaturi de
carton in mod frecvent in farmacie. Ambalajele de hartie sunt folosite pentru conditionarea
formelor farmaceutice ca: pulberi, comprimat, drajeuri.
Dezavantaj major al hartiei este ca nu ofera protectie suficienta contra umiditatii si O2
Ambalajele din hartie pot fi imbunatatite prin acoperirea cu folii din material plastic,
polimetalizate, dar in aceste cazuri rolul protector nu-l mai ofera hartia.
Din hartie se obtin plasturi, pungi, saci, etichete. Ambalajele de hartie pot fi capsule de hartie
sa mai numesc si pachete in latime (CAPSULAE PAPIRACEAE) si sunt ambalaje folosite
pentru pulberi divizate sau nedivizate
Ele se arunca dupa folosirea preparatului.
Se utilizeaza pentru ambalarea pulberilor divizate in greutate de cateva grame pana la cateva
centigrame.
Pentru greutati mai mari se folosesc pungile de hartie numite in latina PUGILLUM
Hartia folosita trebuie sa fie de buna calitate, constituita aproape in totalitate din celuloza si
trebuie sa fie indiferenta chimic fata de alte substante.

26

12. Clasificarea medicamentelor, dupa gradul de toxicitate, aranjarea lor in rafturiinsemne si etichete specifice functie de locul de depozitare
Prin medicament se intelege substante sau asociere de substante folosite in actul
terapeutic cu scopul ameliorarii sau vindecarii la om sau la animal. Sunt considerate
medicamente si substantele folosite in scop de diagnostic.
Dup toxicitate
a. Medicamente obinuite sau anodine care se administreaz n cantiti de
ordinul gramelor fr a produce tulburri n organism. Etichetarea substanelor se face cu
etichet avnd litre negre pe fond alb i sunt depozitate pe raft obinuit;
b. Medicamente puternic active (eroice) utilizate n cantiti de ordinul cg, iar
eticheta acestora conine numele substanei scris cu litere roii pe fond alb i se depoziteaz la
Separanda.
c. Medicamente toxicesi stupefiante la care dozele sunt de ordinul mg, eticheta
acestora are fondul negru pe care denumirea substanei este scris cu litere albe i sunt
depozitate la Venena. Stupefiantele sunt substane care produc dependen. Depozitarea i
etichetarea acestora este tot la Venena. Eliberarea stupefiantelor se face pe baz de reet cu
timbru sec pe care se elibereaz doza maxim pentru 3 zile.
n oficin medicamentele sunt aranjate pe rafturi sau n dulapuri dup mai multe criterii:
1. Calea de administrare (intern / extern);
2. Forma farmaceutica
3. Ordine alfabetica (stanga / dreapta)
4. Termen de valabilitate (din fata in spate)

27

13. Dozele, tipuri de doze si definitii

Doza este acea cantitate de medicamente care se administreaza pentru a obtine efectul
terapeutic urmarit.
Doza terapeutica utila sau uzuala: reprezinta cantitatea minima de medicamente la
care apare efectul minim terapeutic cunoscut. Cand nu se specifica altfel administarea se
refera la calea orala, dozele pot fi pentru o data sau 24 h.
Dosis plena consta in administrarea cantitatii intregi de medicamente o singura data
in zi
Dosisrefracta medicamentele se prescriu fractionat in mai multe doze.
Doza de atac sau initiala poate reprezenta din doza totala; se impune in stari de
urgenta; se foloseste pentru a realiza o concentratie activa;
Doza de intretinere este cantitatea de medicamente cu care se face tratamentul
indelungat a unei afectiuni prelungite sau cronice si este corespunzatoare cantitatii de
medicamente folosite zilnic de organism ce realizeaza intretinerea efectului favorabil obtinut
prin doza de atac;
Doza unica este cantitatea unica de medicament administrata o singura data pe
timpul tratamentului
Doza de depozit este doza unica dar cu efect prelungit pe zile, luni in functi de
durata necesara substantei necesara in organism (preparate hormonale)
Doza curativa sau uzuala: cantitatea cuprinsa intre doza utila si cea maxima care da
raspunsurile farmacodinamice cele mai favorabile in tratament
Latitudinea terapeutica se regaseste intre doza utila si doza curativa
Zona terapeutica sau maniabila se regaseste intre doza utila si cea toxica.
Varsta omului este impartita in urmatoarele etape:
nou nascut (1 zi-2 luni)
sugar(2 ani-2 ani)
copil(2 ani-12 ani)
adolescent(12-18 ani)
adulti(18-60 ani)
batrani(peste 60 de ani)
Daca nu este interdictie de varsta calculul de doza pt copii se face astfe:
in functie de varsta peste 2 ani pana la 12 ani:
A
D
d=
A+ 12
d- doza pt copil
D-doza pt adult
A-varsta copilului
12-constanta
28

in functie de greutatea corporala a copilului

G
D
d=
70
G-greutatea copilului
D-doza pt adult
70-constanta
d-doza pt copil

G
DF
75
F=factor de corelatie care are in functie de masa corporala capata urmatoarele valori:
2=10-16 kg
1,5=sub 36 kg
1,25=sub 56 kg
calculul dozei pt sugari
A
D
d=
150
A=varsta sugarului
-ptr o luna -0.6%din doza adultului
2 luni1.3
3 luni-2%
4 luni-2.6%
5 luni-3.3%
6 luni-4%
7 luni-4.6%
8 luni-5.3%
9 luni-6%
10 luni-6.6%
11luni-7.3%
12 luni-8.2%
14 luni-9.3%
calculul dozei pt batrani dupa 60 de ani,metabolismul incetinit, functiile
hepatice si renale influenteaza absorbtia si eliminarea medicamentelor
doza terapeutica maxima se obtine astfel:
-60-80=D*0.80
-peste 80 de ani=D*0.70
d=

29

14. Ustensile, folosite la prepararea formelor farmaceutice, recunoastere si prezentare

n farmacii, pentru prepararea cantitilor mici de pulberi se utilizeaz mojarul i
pistilul.
Dac pentru pulverizare se ntrebuineaz mojare la care pereii au poroziti pentru
amestecare se utilizeaz pe ct posibil mojare cu perei netezi. n afar de aceast modalitate
se utilizeaz i aparate pentru amestecare acionate electric (mixere etc.) care conduc la
obinerea unei pulberi cu omogenitate i grad de dispersie ridicat. La triturarea substantelor
colorate se folosesc mojare cu pereti luciosi
Pentru pulverizarea substanelor toxice, iritante este important s se lucreze cu mojare
acoperite sau operaia s aib loc sub ni.
Aceste substane se pstreaz n vase de porelan, de plastic, etichetarea fiind fcut n
acelai mod ca i la substanele solide, iar pentru manipulare se utilizeaz spatule, patentule
Mensura este confecionat din tabl smluit, porelan sau sticl, are forma unui
trunchi de con rsturnat i este marcat n interior ncepnd de jos n sus, cu numrul de
mililitrii corespunztor pn la nlimea respectiv. Mensura este indicat pentru msurarea
cantitilor mari de lichide (100 2.000 ml) deoarece msurarea cu ajutorul ei este mai puin
exact
Cilindrul gradat confecionat din sticl, are form cilindric cu diametrul mic n
raport cu nlimea. Este mai exact dect mensura, dar mai puin exact dect pipeta sau
biureta.
Balon cotat fabricat din sticla, de diferite capaciti are un gt lung i ngust pe care
este un semn care marcheaz capacitatea exact a balonului. Baloanele cotate permit o
msurare exact a volumului diferitelor lichide
Pipeta. Pipetele sunt utilizate pentru volume mai mici de lichid. Ele sunt vase care
permit o msurare exact a volumului lichidelor. Pipetele sunt de dou feluri:
- pipete cu bul (a);
- pipete biuret (b).
Biuretele sunt tuburi de sticl cilindrice, gradate cu diametrul bazei foarte mic n raport
cu nlimea, la partea inferioar avnd un robinet cu ajutorul cruia se regleaz scurgerea.

30

15. Filtrarea, materiale filtrante uzuale

Filtrarea
Definitie: operatia de separare a unei faze lichide de o faza solida dintr-un amestec
eterogen solid- lichid (suspensie) prin retinerea particulelor solide pe suprafata unui material
filtrant ce permite numai trecerea fazei lichide.
Lichidul ce trece pprin filtru = filtrat
Conditiile pt. ca o membrana sa fie filtranta:
-sa retina particule in suspensie
-sa prezinte rezistenta mecanica mecanica( sa nu se rupa in timpul filtrarii)
-sa fie inerte din punct de vedere chimic
-sa filtreze in debit continuu
-sa fie economic si usor de procurat
Materiale filtrante flexibile metalice
-confectionate din otel inoxidabil, cupru, argint sau foi de tabla perforata
- fol in industrie
-pentru particule mari sau ca suport pentru filtre nemetalice
- ptr lichide neagresive sau utilizate la temperaturi mari
Materiale filtrante flexibile nemetalice
-confectionate din fibre de celuloza, lana, material plastice sau vascoase
-permit retinerea particulelor fine
-sunt sensibile la caldura
-pot fi sterilizate cu vapori de caldura
- pot filtra solventi polari si nepolari
Pnza de bumbac este utilizat frecvent, avnd o rezisten mecanic bun i pre de
cost sczut. Nu este utilizabil pentru filtrarea substanelor corozive.
Lna este utilizat pentru filtrarea acizilor diluai.
estura de in este asemntoare bumbacului dar cu rezisten mai mare.
Tesatura din matase are rezistenta mecanica mare. Sunt atacate de substante alcaline
mai usor decat cele acide. Au fost inlocuite de materiale sintetice
Materiale filtrante neflexibile
-sub forma de discuri, placi, cartuse obtinute din material dur prin presare ca atare sau in
prezenta unui liant
-au durata mare de functionare
-rezistenta buna la actiunea lichidelor agresive
- nu se deformeaza sub actiunea lichidelor de filtrat
-poseda selectivitate
-au debit constant
Ex: bujiile CHAMBERLAND
-este une material ceramic poros
-rezistent la caldura si pot fi sterilizate prin caldura uscata
Bujiile filtrante sunt confecionate din material poros obinut din amestecuri de caolin
(Chamberland), de siliciu (Berkefeld) etc. cu ap, presate n forme i calcinate la 1.0000C
31

Au un diametru al porilor ntre 0,3-0,4m. Rezistenta la caldura i se sterilizeaza prin caldura

uscata.
Filtre din sticla sinterizanta rezultate prin sudura partiala a particulelor de sticla
- Porozitatea determinata de calibrul particulelor
Tifonul (Tela hydrophila FR X) este estur de bumbac n amestec cu celofibr.
Pentru filtrare se utilizeaz n cteva straturi suprapuse sau combinat cu vat.
Hrtia de filtru este din celuloz pur, de culoare alb, aspect omogen, rezisten
corespunztoare i nu trebuie s cedeze filtratului substane strine. Rezistenta mecanica se
poate mari prin pergaminare metoda ce consta in tratarea hartiei intai ac. Azotic, apoi cu
amoniac dupa care se spala si se usuca, are o rezistenta mai buna fata de acizi sau baze.
Din hartia de filtru se pot face filtre simple, plisate sau cutate.Filtrele plisate au o suprafata
dubla de filtrare fata de cele simple si prezinta si o filtrare mai rapida.
- filtrul simplu cnd suntem interesai de precipitat;
- filtrul plisat cnd suntem interesai de fluid.
Vat (Gossypium depuratum, Gossypium depuratum mixtum, ambele oficinale n FR
X) se obine din bumbac prin diferite operaii de purificare i albire, este tot celuloz i trebuie
s ndeplineasc condiiile prevzute de FR X. Filtrarea prin vat este expeditiv i poate fi
folosit ca atare sau mpreun cu tifon mai ales pentru soluii extractive apoase i siropuri.
Rezistenta la tractiune, usor aspra la pipait, fara sa scartie. Filtrarea prin vata se face rapid si
da solutii clare si e indicata pentru cantitati mici de lichid.
Gluga lui Hipocrat filtru din tesatura de lana sau bumbac de forma conica fixat pe
un cadru de lemn sau cerc metalicla extremitatea inferioara si inauntru e prin un snur ce
permite ridicarea bazei filtrului cand filtrarea incetineste datorita imbibarii cu particule a
pereti filtrului. Se pot filtra cantitati mari de lichid prin partea superioara a filtrului ce nu e
imbibat.
Filtrare la cald- pentru solutii vascoase care se incalzesc si se folosesc palnii speciale.
Unele palnii pot fi inconjurate de o teava prin care circula continuu apa calda sau doua palnii
cu diametru diferit intre care circula continuu apa calda
Reguli practice la filtrare:
-filtrul de hartie se taie mai mic decat inaltimea palniei pentru a evita scurgerea prin
capilaritate a lichidului pe dinafara.
-Solutia se aduce pe peretele palniei sau prin prelingere pe o bagheta sau se confectioneaza un
mic manson de protectie al varfului filtrului.
-Prin filtrele de vata solutiile se trec aducandu-se pe mijlocul filtrului si prin usiara apasare a
acestuia cu o bagheta, deoarece prin acest tip de filtre se pot pierde cantitati importantede
solutie preseaza filtrul pt evacuarea acestora.
-Orice filtru se umecteazain prealabil cu lichidul de filtrat sau cu un solvent(apa pt. solutiile
apoase si alcool cu aceeasi concentratie pt. solutiile alcoolice)pt. filtrarea solutiilor in
compozitia carora intra pulberi inerte, talc, caolin, carbonat de magneziu, caolin,se foloseste
intotdeaunahartia de filtru.
-Solutiile anhidre trebuie sa se conditii de calitate impuse de FRX.

32

16. Substante auxiliare, folosite la prepararea comprimatelor

Substante auxiliare
Excipienti sunt majoritatea substantelor auxiliare adaugate unor subst medicamentoase si
tratamanete speciale.
Principalele grupe sunt:
1.Diluantisau subst de umplutura sunt inerte din punct de vedere chimic si fiziologic
si se adauga la formulare atunci cand avem o cantitate mica de substanta activa, cantitate ce
trebuie completata pentru a realiza comprimatul de marime necesara. Minim de subst activa
este de 50 mg. Diluanti pot fi solubili sau insolubili in apa. In cazul in care comprimatele
trebuie sa se dizolve complet in apa se folosesc doar excipienti solubili. In general se prefera
acei diluanti care usureaza prepararea si pot indeplini si rolul de aglutinanti absorbanti
dezagreganti.
Ex: lactoza, amidon, fosfat de calciu dibazic, celuloza microcristalina.
Pentru comprimatele masticabile se utilizeaza zaharul, manitoul, sorbitolul (sorbitoul
higroscopic).
Clorura de sodiu eventual citratul sau sulfatul de sodiu se intrebuinteaza la prepararea
comprimatelor ce duc la obtinerea solutilor limpezi.
2.Aglutinanti / lianti / adezivi contribuie la transformarea substantelor active
purverulente in mici agregate denumite granulate ce pot fi mai usor comprimate. Se pot
adauga sub forma uscata sau de solutie. Cei lichizi pot fi solutii apoase sau coloidale/ lichide
de granulare si se adauga amestecului de substante active transformate intr- o masa vartoasa
din care se prepara granulatele ce se supun uscarii.
Aglutinantii nu trebuie sa aiba proprietati adezive excesive pentru a nu intarzia
dezagregarea.
Granularea poate fi umeda sau uscata.
Aglutinantii pentru granularea umeda: glucoza sub forma de sirop, lactoza si
zaharoza.
Aglutinanti folositi la obtinerea preparatului cu timp de dezagregare prelungita (ce se
dizolva lent in gura): guma arabica, guma tragacanta sub forma de mucilagii.
Cel mai utilizat aglutinant este celuloza microcristalina folosit in procesul de granulare
directa.
Alte exemple: acid steraic, ulei de parafina, unt de cacao.
Aglutinanti pentru granulare uscata / brichetare: PEG solide, PEG 4000, PEG 6000,
fiind solubili in apa se preteaza la prepararea comprimatelor pentru solutii injectabile.
3. Dezagreganti asigura desfacerea comprimatelor dupa administrare in fragmente.
In general dezagregantii se adauga dupa obtinrea granularii inante de comprimare. Pentru o
degregarea mai energica se pot adauga dezagreganti si in masa inainte de granulare.
La comprimatele care se sug si la cele pentru implante nu se adauga dezagreganti.
Cantitatea dezagregantilor este de 5 20 %.
Cel mai utilizat dezagregant este amidonul. Se mai foloseste amidonul modificat chimic,
celuloza, acid alginic si celuloza microcristalina.

33

4. Lubrefianti reduc frecarea in timpul comprimarii si elimina comprimatele din

matrita. Ajuta la prevenirea aderentelor comprimatelor de matrita si ponsoane. Actioneaza
antagonist cu aglutinantii. Se impart in:
- lubrefianti propriu- zisi, care diminueaza frecarea comprimatelor de matrita si
favorizeaza expulzarea comprimatelor
- antiaderenti sau antiadezivicare micsoreaza aderarea materialului de matrita si
ponsoane
- glisanti care imbunatatesc scurgerea de granulate din matrite realizand o umplere
uniforma a acetora.
Se pot folosi in cantitati mici 1 -5 % pentru a nu influneta dezagregarea.
Ex: saruri metalica ale acidului stearic, uleiuri hidrogenaturi, talc FR X prevede folosirea
talcului pana la 3% pentru ca nu este complet indiferent din punct de vedere fiziologic
provocand iritatii pe mucoase.
5. Adsorbanti reduc gradul de umiditate a aemstecului ce contin subst
medicamentoase lichide (tincturi, extracte fluide, uleiuri, amestecuri eutectice).
Ex: carbonat de Ca, carbonat de Mg (5-10 %), oxid de Mg (aerosili)
6. Alte componente
- Aromatizanti
- Indulcitori
- Stabilizanti
- Coloranti
Majoritatea comprimatelor sunt albe. Se practica colorarea artificiala a unor
comprimate pentru a atrage atentia asupra toxicitatii acestora pentru efect psihologic sau
pentru considerente comerciale.
Aromatizantii si edulcorantii se adauga pentru comprimatele ce se desfac treptat in
gura sau pentru comprimate efervescente.

34

17. Conservarea medicamentelor dupa FR X

Se refera la preparatele farmaceutice dar si la substante medicamentoase si insumeaza
totalitatea probelmelor legate de modificarile pe care ar putea sa le sufere in timp in urma
actiunii factorilor fizici, chimici sau biologici; masurile care trebuie aplicate pentru pastrarea
pe o anumita perioada de timp a preparatelor si caracteristicilor neschimbate ale acestora.
Se poeat considera stabil un medicament care controlat la un interval de timp corespunde
conditiilor prevazute in farmnacopeesau in normele interne (caractere organoleptice, puritate,
continut in principii active).
Factori raspunzatori de alterare a medicamentelor in timpul conservarii pot fi interni
sau externi.
1.Factori interni includ reactiile care se petrec intre principiile active asociate intr-o forma
farmaceutica precum si reactiile dintre substantele active si diversi excipienti.
2.Factori externi sunt: lumina, temperatura, aerul atmosferic datorita umiditatii si
componentelro sale chimice, microorganismelor si alti agenti biologici, recipientele si
materialele de ambalaj.
Modificarile care se petrec in medicamente sub actiunea acestor factori sunt
organoleptice, fizice, chimice si biologice.
a)modificari organoleptice sunt schimbarea culorii, mirosului, gustului, consistentei
precum si aparitia precipitatelor in forme lichide.
b)modificarile fizice sunt fluidificarea, intarirea, eflorescenta, higroscopicitatea,
schimbarea gradului de dispersie
c)modificari chimice sunt oxidarea, reducerea hidroliza si polimerizarea
d)modificarile biologice pot aparea ca urmare a contaminarii preparatelor cu
microorganisme, bacterii, ciuperci, alge
Eventualii produsi de descompunere a substantelor medicamentoase sau auxiliare
uneori cu toxicitate marita pot fi depistati prin reactii de puritate. Modificarile chimice duc la
scaderea continutului acestora sub limita admisa de farmecopee. Farmacopeea cuprinde
conditiile generale la conservare pentru preparatele farmaceutice in monografiile generaleale
acestora si conditii speciale pentru substante, produse vegetale si preparate farmaceutice in
monografiile lor individuale.
Recipientele in care sunt conditionate substantele, produsele vegetale sau preparatele
farmaceutice au un rol esential in buna conservare. Dupa caz in farmacopee se indica
recipiente bine inchise care protejeaza continutul de mediul extern prin evitarea
contaminarii cu produse lichide sau solide in conditii corespunzatoare de conservare,
manipulare si transport si recipiente inchise etans care protejeaza continutul de mediul
externprin evitarea contaminarii cu produse solide, lichide, vapori, gaze sau microorganismea
si impiedica pierderea apei de cristalizare sau evaporarea solventilor in conditii
corespunzatoare de conservare, manipulare si transport. In unele monografii e prevazuta
temperatura de conservare sau sunt folosite expresii care corespund anumitor interval de
temperatura
- La rece 2 - 8
- La loc racoros 8-15
35

- La temperatura camerei 20 5
- La cald 30 - 40
Alte expresii din FR care sunt legate de conservare:
- Ferit de lumina recipientele din sticla sa fie de culoare brun inchis sau din alte
materiale care nu permit trecerea luminii
- Ferit de umiditate pastrarea medicamentelor in recipiente etans sau bine inchise si
in prezenta unor subnstante deshidratate avand grija ca acestea sa nu vina in
contact direct cu produsul respectiv
- Se prepara la nevoie sau in cantitati mici: preparatul are timp de conservare
redus
Conservantii antimicrobieni se adauga se adauga unor preparate farmaceutice sterile
cu scopul evitarii eventualei contaminari microbiene a acestora pe perioada folosirii lor sau a
unor preparate farmaceutice nesterile in scopul reducerii incarcarii microbiene a acestora.
Criteriile unei bune conservari trebuie indeplinite nu numai pana in momentul probabil
prescrierilor de catre medic si al aplicarii de catre pacienti ci intr-un anumit interval stabilit
numit perioada de valabilitate.
Un medicament e considerat stabil daca pastrat in conditii corespunzatoare isi mentine
neschimbate caracterele intr-o perioada de timp stabilita numita perioada de valabilitate.
La medicamentele elaboarate in farmacii pe eticheta recipientului trebuie inscrisa data
prepararii. Perioada este de 7-10 zile pentru medicamentele magistrale si 4-6 luni pentru
medicamentele oficinale. In cazul medicamentelor industriale pe eticheta recipientului
trebuie sa prevada perioada de valabilitate care este cuprinsa intre data fabricatiei si data de
expirare.
Daca data de expirare nu e prevazuta se intelege ca medicamentul respectiv are o
valabilitate de 5 ani conform FR cu conditia sa nu prezinte modificari organoleptice.
Produsul trebuie sa garanteze calitatea medicamentelor in cadrul perioadei de
valabilitate. Personalul de specialitate are obligatia de a pastra medicamentele in conditii
prevazute de a urmari perioada de valabilitate a acestora si de a observa eventuale modificari
ale caracteristicilor organoleptice care vor atrage dupa ele scoaterea din consum a produselor
respective. La eliberarea medicamentelor realizate in industrie sau preparate in farmacie
personalul farmaciei trebuie sa atraga atentia pacientilor asupra conditiei de pastrare si
perioadei de valabilitate a acestora.
Ambalajul se alege in functie de perisabilitatea produsului.
Exemple de termene de valabilitate :amestec eutectic -2 saptamani;pilule-2 luni dupa care se
efectueaza un test de dezagreagare

36

18. Cernerea
Cernere
- Prin pulverizare indiferen de metoda si aparatura, nu se obtin particule de marime
egala din acest motiv este necesara cernera materialului pulverizat. Cernerea are
ca scop de a separa. Sitele sunt construite din retele tesaturi sau placi metalice
perforate. Ca materiale folosite sunt firele de fier galvanizat, otel inoxidabil,
aluminiu, alama, par, matase,lame,metalice.Tesaturile sunt fixate pe cilindri de
lemn sau pe rame metalice care se aplica la corpul sitei. Cernerea este cu atat mai
buna cu cat diametrul particulelor se apropie mai mult de cel al ochiurilorsitei.
Totodata randamentul cernerii este ifluenta de constructia sitei de conditiile de
lucrusi de proprietatile materialului.Dacamaterialul este umed particulele mici se
aglomereaza si cernera este ingreunata.Sitele sunt numerotate dupa numarul de
ochiuri pe cm patrat .
- este o etapa obligatorie cand masa pulberilor depaseste 20 g (conform FR X)
- materialul care trece prin sita se numeste cernut iar cele care raman pe sita refuz
- particulele cu forme sferice se cern mai bine prin site cu ochiuri circulare. In
general cele sferice sunt mai usor de cernut decat cele alungite, solzi, placi etc.
- Randamentul unei site depinde de suprafata utila de constructie a sitei
n tabel sunt prezentate cele 9 site standardizate oficinale n FRX.
Nr.
sitei
I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
IX

Grad de finee
Fragmente mari
Fragmente mijlocii
Fragmente mici
Pulbere groscioar
Pulbere mijlocie
Pulbere semifin
Pulbere fin
Pulbere foarte fin
Pulbere extrafin

Pentru fragmente
vegetale
Cern pulberi de uz
intern
Cern pulberi de uz
extern

- refuzul la cernere nu trebuie sa fie mai mare de 5 %

- nu se admit pulberi cu dimensiui mai mult de 50 % care se verifica cu sita imediat urmatoare
In industrie se folosesc si unele site cu diametrul ochiului mai mare fiind confectionate din
sarma de fier galvanizat si se numesc ciururi. Produsul obtinut de la ciururi este de obicei
un produs vegetal redus la fragment. Pentru cernerea pulberilor groscioare se folosesc site
confectionate din fire de aluminiu sau alama iar pentru obtinerea pulberilor fine se folosesc
sitele de matase.

37

19. Metode de sterilizare in farmacii

Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune
- mecanismul microbicid consta in dezorganizarea reactilor metabolice ale
germenilor microbieni pana la coagularea proteinelor
- se efectueaza in autoclave incalzite in care aerul a fost in prealabil complet
deplasat de vaporii de apa
- temperatura de sterilizare e cuprinsa intre 115-120 C
- propagarea caldurii se face prin conventie la autoclav se sterilizeaza solutii si
suspensii apoase demedicamente termostabile, instrumentele si obiecte din
cauciuc, materiale plastice termorezistente, sticla, panza, tifon, vata.
Sterilizarea cu caldura uscata
- mecanismul microbicid consta in denaturarea proteinelor microbiene prin oxidare
cu oxigenul din aer adus la o temeperatura crescuta
- se efectueaza in etuve incalzite electric la o temperatura cuprinsa intre 140-180 C
- pentru materiale cu o conductibilitate electrica crescuta si termostabile
- se foloseste la ustensile, obiecte din portelan, sticla, ulei vegetal, lanolina, vaselina,
parafina, ceara, glicerol, solventi organici nevolatili, pulberi termostabili.
Sterilizarea prin filtrare
- mecanismul sterilizarii consta in retinerea microorganismelor si sporilor prin
urmatoarele efecte: de cernere ce consta in retinerea microorganismelor datorita
diametrului redus al porilor membranelor filtrante, efect de absorbtie ce consta in
fixarea microorganismelor in interiorul canalelor filtrelor de profunzime.
- Se utilizeaza prin filtre bacteriologice sterile confectionate din derivati de celuloza,
material plastic, produse semisintetizate sau derivate ale actostora sterilizate.
- filtre: membrane filtrante sterile confectionate din polimeri sintetici sau esteri ai
celulozei
- filtrarea are loc sub influenta unor diferente de presiune
- se aplica a subst apoase
Aseptic = o stare aparent stabila si se refera la un spatiu, proces produs in
care contaminarea poate fi exclusa datorita masurilor luate
Asepsia = ansamblul metodelor prin care se evita contaminarea mediului
ambiant sau a unui substrat a carui conditie microbiologica trebuie pastrata
Prepararea pe cale aseptica
- toate operatiile se fac in spetii sepcial amenajate: boxe, incaperi sterile, vitrine
- echipamentul de lucru al personalului trebuie sterilizate in prealabil
Metoda lucrului aseptic se aplica in special pulberilor injectabile, vaccinuri, materiale de
sutura resorbabile
Sterilizarea cu gaz
- gaze utilizate: formaldehida si oxidul de etilen
38

metoda folosita in industrie si necesita perosnal calificat

Alte metode de sterilizare:

- flambarea
- pasteurizarea
- tindalizare = incalziri si raciri succesive la 40 C

20. Reteta ce reprezinta aceasta, partile componente

Medicamentele se prescriu n funcie de diagnosticul stabilit de medic pe imprimate
speciale numite ordonane medicale sau prescripii medicale. Prescripia medical sau reeta
trebuie scris cite, fr corecturi deoarece este un act special, care n situaii speciale poate
deveni document medico-judiciar. Cuvntul reet deriv din limba latin de la verbul
recipio, care nseamn a lua, a primi.
Redactarea reetei se face n limba romn sau latin nefiind permis ntocmirea parial
n limba romn i parial n latin.
Reteta poate fi folosita si ca document contabil sau ca proba in instanta.
Reeta se compune din urmtoarele pri:
- superscriptio (inscriptio);
- invocatio;
- prescriptio;
- signaio sau instructio;
- subscriptio;
- adscriptio.
Superscriptio
Este prima parte a reetei (antetul tiprit al reetei) cuprinznd:
- denumirea instituiei;
- numele bolnavului;
- datele personale ale bolnavului;
- numrul fiei medicale;
- diagnostic etc.
Invocatio
A doua parte a reetei i reprezint modul de adresare a medicului ctre farmacist i este
reprezentat prescurtat prin Rp care nseamn ia.
Prescriptio
Reprezint prescripia propriu-zis n care sunt nirate ingredientele din compoziia
preparatului. Prescrierea ingredientelor i a cantitilor se face n limba latin utiliznd
genitivul partitiv pentru numele substanelor i acuzativul plural pentru cantitatea substanelor
(excepie fcnd cantitile de substane sub 1 g, ca de exemplu:
- acuzativ singular (gramma = gmma unum 1 g);
- acuzativ plural (grammata = gta duo 2 g).
n afar de exprimarea n grame se mai pot utiliza i exprimri n alte uniti de msura,
cantiti, ca de exemplu: mililitri, picturi etc.
Pentru cantitatea de substan folosim una sau dou zecimale, de exemplu: 3,00; 2,55; 150,0.
La substanele puternic active i toxice cantitile se vor prescrie n litere, iar n parantez se
scriu cantitile n cifre, utilizndu-se submultiplii gramului, ca de exemplu: cgta duo (0,02),
mgta unum (0,001).
Cnd utilizm cantiti care sunt multiplii ai unitii de baz, prescrierea se face utiliznd cifre
romane, de exemplu: M f. Pulvis No X; guttas No V; Supp No X.
39

Cnd avem prescrise dou sau mai multe ingrediente n aceeai cantitate se utilizeaz
prescurtarea aa = ana partes = cantiti egale.
Cnd adugm vehiculul la cantitatea indicat se utilizeaz indicaia ad.
Soluiile se prescriu n grame utiliznd exprimarea m/m cu excepia medicamentelor
parenterale la care cantitatea este indicat n mililitri utiliznd exprimarea m/v. Pentru
substane se utilizeaz denumirea oficial din F.R. X (pentru cele oficinale) iar pentru cele
neoficiale D.C.I. (denumire comun internaional).
Instructio (signatura)
Cuprinde indicaiile date de medic farmacistului, indicaii legate de: modul de preparare, de
forma dorit, modul de etichetare i modul de eliberare. Aici putem ntlni urmtoarele
exprimri:
- Misce fiat solutio = Amestec i f soluia;
- Misce fiat pulvis (M.F. pulv. prescurtat) = Amestec i f pulberi;
- Dentur tales doses No X (D.t. dos. prescurtat) = D asemenea doze.
nainte de a cntri substanele, cantitile prescrise se nmulesc cu cifra indicat n
exprimarea No X sau No XXX.
- Divides in doses equalis indic o prescriptio divisa i se nelege c dup cntrirea
cantitilor i obinerea cantitii totale de form farmaceutic acesta se va diviza n doze
individuale n funcie de indicaia acestei expresii.
Dup preparare medicamentul se eticheteaz corespunztor n funcie de forma preparat
(D.S. = Dentur, signetur = d i eticheteaz). ntotdeauna modul de utilizare a preparatului
este scris pe etichet n limba matern a pacientului utiliznd cifrele arabe chiar i atunci cnd
administrarea se face n picturi.
Subscriptio
Cuprinde, n afar de parafa i semntura medicului i unele indicaii ca:
- cito = imediat
- statim! = urgent
- periculum in mora = pericol de ntrziere;
- verte = ntoarce reeta.
La depirea dozelor maxime medicul este obligat s scrie pe reet expresia sic volo = aa
doresc.
Adscriptio (Adnotatio)
Reprezint completrile pe care farmacistul le face pe reet i anume:
- preul;
- data;
- semntura farmacistului;
- tampila farmaciei;
- cantitatea i felul excipientului utilizat la preparare n situaia cnd medicul scrie q.s. =
quantum satis = ct este necesar, sau n alte situaii;
- izotonizantul utilizat;
- edulcorantul utilizat;
- vehiculul utilizat.

40

21. Colire definitie, conditii de calitate, conservare

Monografie FR X
Se regasesc in FRX la monografia OCULOGUTTAE. Sunt medicamente oftalmice
sterile folosite in tratarea si pt diagnosticarea ochiului bolnav sau lezat. Mai pot fi gasite si
sub denumirea de collyria. Pot fi sub forma de solutii sau suspensii, sterile sau se pot
prezenta sub forma de pulberi sterile care se dizolva sau suspenda inainte de folosire intr-un
vehicol steril.
Formularea colirelor
Cele mai multe preparate farmaceutice oftalmice sunt formulate sub forma de solutii
sterile izotonice si tamponate deoarece majoritatea substantelor active sunt solubile in apa.
Forma farmaceutica de solutie este preferata deoarece se administreaza sub forma de picaturi.
Cu toate acestea in situatii in care exista o solubilitate limitata sau cand este necesar o
prelungire a actiunii terapeutice sunt indicate sisteme disperse ca suspensii, geluri, unguente,
inserte,sisteme terapeutice.La aplicarea unui colir in ochi acesta se comporta ca un corp
strain putand declansa dupa caz inchiderea pleoapelor, lacrimare, reactie dureroasa, inrosirea
conjunctivei. Pt ca aceste reactii sa fie minime cat pt a se opune tenditei de eliminare a
colirului din ochi.
In formularea preparatelor oftalmice se va tine seama de urmatori factori : sterilitate ,
izotonie, izohidrie, stabilitae tolerenta lipsa particulelor insolubile pt solutii , timpul de
contact cu mucoasa oculare, penetratie.
Sterilitate: prin definitie colirele sunt forme sterile pe toata perioada de valabilitate si
administrare. Ochiul sanatos prezinta o mare capacitate de aparare fata de actiunea
microorganismelor, epiteliul cornean constituie o bariera fata de infectii. Cornea lezata este
mai sensibila la infectii decat alte tesuturi datorita absentei vasularizatiei. Sterilitatea colirelor
este asigurata prin urmatoarelor procedee: sterilizare prin autoclavare sau cu vapori de apa sub
presiune, preparare pe cale aseptica, filtrarea sterilizanta, adaugarea de conservanti
antimicrobieni,combinarea procedeelor tinand cont de propritatile fizico-chimice ale
substantei medicamentoase.
Pt sterilizarea recipientelor se foloseste sterilizarea cu gaz(oxid de etilen indus).Operatia de
sterilizare este obligatorie pt colirele unidoza.Pt solutiile apoase multidoza este indicat
adaugarea de agenti antimicrobieni. Prepararea colirelor se realizeaza in conditii aseptice.
Sterilizarea se realizeaza dupa divizarea in recipiente sterile respectand conditiile de
preparare aseptica. Filtrarea sterilizanta se foloseset pt colire cu subst termolabile.Se
utilizeaza filtre speciale bacteriologice din materiale poroase sau membrane filtrante care retin
microorganismele si sporii. Toate operatiile se realizeaza pe cale aseptica cu
ustensila,recipiente si vehicule sterilizate in prealabil. Filtrul e indicat sa se foloseasca o
singura data deoarece spalarea si sterilzarea lui e dificila. Dca totusi filtrul se foloseste de 2
ori se limiteaza numarul folosirilor. In farmacie pt cantitati mici de solutie se utilizeaza filtre
ce se adapteaza la o seringa hipodermica.Filtrarea clarifianta se practica ptr obtinerea colirelor
lipsite de impuritati ce trebuie sa fie solutii clare limpezi.Filtrarea colirelor ridica probleme
din cauza cantitatii cat si din cauza unei contaminari microbiene a soultiei. Filtrarea se execut
41

repede cu recipiente si filtre bine spalate .C materii filtrante se folosesc hartia de filltru de
buna calitate,vata,tifon,matase si nailon.
Izotonia: lacrimile lubrefiaza continuu suprafata ochiului datorita miscarii pleoapelor
Lacrimile unt izotonice si se mentin la un ph de 7,4. Ideal este ca solutiile oftalmice sa fie
izotonice cu lichidul lacrimal daca se administreaza in cantitati mari sub forma de bai
oculare. Izotonia trevuie sa fie riguroasa deoarece in caz contrar apare iritatie si durere. Este
necesar ca solutiile oftalmice sa prezinte o presiune fiziologica in limite osmotice. Domeniul
de tonicitate se situeaza intre slab hipotonic si puternic hipotonic. Corespunzator unei
concentratii de clorura de sodiu 0,7-1,4 izotonia este necesara la baile oculara cand colirul se
aplica pe ochiul operat, colire ce se utiliza pe timp indelungat si pt inlocuitori de lacrimi.
FRX prevede ca solutiile hipotonice sa se izotonizeze. Cand masa substantei active
este sub1% solutia se prepara prin dizolvarea substantei medicamentoase calculul se
efectueaza conform unor formule ce se folosesc la sol injectabile. Solutiile izotonice sunt
clorura de sodiu0.9% azotat de sodiu sau potasi in concentratiu de potasiu de 1.45 %pt
sarurile de argint, solutie de acid boric1.8%. Solutiile coloidale nu se izotonizeaza.
Izohidria: un rol imp in starea fizico-chimica asubs med a tolerantei a penetratiei
prin cornee,deci a eficientei terapeutice are relizarea unui ph adecvat usor alcalin valori la
care multe substante utilizate in colire sunt instabile.Solutie alcaline sunt mai bine tolerate
decat cele acide, la prepararea formelor trebuie sa se realizeze colire cu un ph cat mai apropiat
de cel fiziologic numai daca subst med sunt stabile la acel ph.deci se asigura prioritate ph de
stabilitate fizico-chimica a unei substante med =ph fiziologic.
Lichidul lacrimal are o oarecare capacitate tampon asupra ochiului inlaturand
decalnsarea durerii. Pt ajustarea ph-ului se instaleaza sisteme tampon doar in cazul abaterilor
mari de la p-ul fiziologic.
Sisteme tampon:
Sistem borat:acid boric+borax
Sistem fosfat :fosfat monosodic+fosfat disodic
Sistem citrat : acid citric + citrat de sodiu
Componentele sistemului tampon trebuie sa fie stabile la autoclavare si netoxice pt
cancentratii utile.Izohidria e obligatorie pt baile oculare.
Stabilitate si conditii de conservare :cel mai putin stabile sunt sol apoase . Ph ul
determina stabilitaete solu med si in general e dat de solventi. Medicatia oftalmica realizata
in farmacie daca au o conservanti antimicrobieni se pot pastra pana la 2 luni.Conservanti
antimicrobieni trebuie se fie inofensivi pt cornee si conjunctiva.
Conditii de calitate pt consevanti antimicrobieni:
-sa aiba un spectru larg de act antimicrobiana
-sa fie eficace in doze mici
-sa fie solubil in solventi utilizati
-sa fie neiritanti
-sa fie eficace la sterilizarea la o ora de la preparare si sa mentina strilizarea prep
pana la epuizarea acestuia
-sa fie compatibil cu substanta activa
Agenti antimicrobieni folositi frecvent:
-clorura de benzalconiu sau zefirol in concentratie de 0.02%
-acid de clorhexidina 0.01%
-acetat si nitrat de fenilmercur 0.02%
-tiomersal 0.01%
-clorbutanol 0.5%
-borat fenilmercuric sau fenosept 0.02%
Nu se adauga conservanti colirelor postoperatorii si mioticelor.
42

Conditii de consevare:ph ul determina stabilitatea solutiilor medicamentoase si e dat

de solventi medicamentoase.Formele industriale se pastreaza 1-5 ani dupa cum este indicat pe
ambalaj cu conditia sa nu se scada sub 90% concentratia de substanta activa.Un colir odata
desfacut poate fi pastrat 15 zile . Colirul cu cloranfenicol are termen de valabilitate 12
zile.Solventii pt sol oftalmice au termen de valabiltate 30 de zile.
Baile oculare se folosesc in intervalul de 24h din momentul deschiderii continutul
ramas se arunca.Toleranta se realizeaza printr-o tonicitatecorespunzatoare a valorii
corespunzatoare de ph prin evitarea contaminarii microbiologice.
Prepararea colirilor:
Spatiul de lucru:in farmacie se prepara in blocul de solutii sterile in aceleasi conditii
ca med parenterale sau in boxe sterile .Se folosesec echipamente recipiente si ustensile
sterile. Daca nu este posibil macar metoda lucrului aseptic.
Materii prime:substantele medicamentoase
ce pot avea diferite actiuni:
antiinfectioasa, antiinflamatoare,anestezica, miotica, antiglacomatoasa substante in scop de
diagnostic: atropina, scopulamina. Toate substanele trebuie sa fie de buna calitate si trebuie sa
corespunda conditiilor impuse de FR. In afara de substantele medicamentoase se folosesc
solventi care sunt:
-apa distilata proaspat fiarta si racita(apa fiarta 3-5 min si racita; la temp camerei)
-apa dist pt sol inj (in primele 4 h)
-apa distilata din fiole
-solutii tampon izotonice si sterile
-ulei de floarea soarelui neutralizat si sterilizat cu indice de aciditate sub 0.25
Ambalare: recipiente de capacitate mica pt colirele multidoza 5ml, iar pt colirele
unidoza 0.4ml. Se folosesc sticle brune sau plastomeri opaci. FR nu face referire asupra
calitatii sticlei. Nu se foloseste conservanti la unidoza. Recipientele multidoza sunt insotite de
sistem de picurare atasate sau separate in pungute termosudate.
Exemple FRX:
- picaturi pt ochi cu sulfat de atropina 1%;
- picaturi pt ochi cu nitrat de pilocarpina 2%;
- picaturi pt ochi cu rezorcina 1%.

43

22. Forme farmaceutice cu aplicare bucofaringiana

Nu sunt oficializate de FRX.

Forme farmaceutice lichide sub forma de solutii, emulsii, suspensii, semisolide sub
forma de geluri, bucodezive, paste dentifice, sau solide sub forma de pulberi, pastile destinate
igienei si tratarii afectiunilor cavitatii bucale, gingiei, dintilor, faringelui si laringelui.
Avantaje:
asigura o terapie localizata la nivelul diferitelor zone anatomice cu substante
medicamentoase ce au efect antiseptic, antiinflamator, antifungic,
medicamentele se aplica usor, rapid, nedureros
prezinta o absorbtie rapid imediata si in contact direct cu leziunea(solutiile)
pot avea contact prelungit(solutii vascoase, gelurile, comprimate bucoadezive)
calea sublinguala este o cale sistemica
se preteaza la fabricare si conditionare automata cu randament mare si ambalare
variata
Dezavantaje:
solutiile apoase prezinta actiune de scurta durata si sunt miscibile cu saliva care la
dilueaza si le elimina rapid prin faringe in tractul digestiv
produsele cu ph acid prin utilizarea indelungata sunt cariogene de aceea se recomanda
administrarea cu paiul(prin barbotare)
unele substante pot afecta gustul, mirosul sau pot avea efecte iritante asupra mucoasei
bucale
Formulare: cele mai multe sunt formulate ca solutii utilizandu-se ca gargarisme, ape de
gura si colutorii.
Gargarismele sunt solutii apoase de regula concentrate ce se dilueaza in momentul
administrarii fiind destinate tratarii afectiunilor gatului (faringe si amigdale) sau spalarii gurii
prin barbotarea lichidului evitand inghitirea. Barbotarea solutiilor cu aerul asigura mentinerea
acesteia la aplicare un timp relativ scurt urmat de expulzare fiind evitata inghitirea. Pe eticheta
preparatului se specifica obligatoriu modul de administrare si concentratia.
Apele de gura sau spalaturile bucale sunt solutii apoase alcoolice sau hidroalcoolice in general
concentrate care se dilueaza inainte de utilizare folosite pt spalarea cavitatii bucale, pt efect
antiseptic, dezodorizant, racoritor sau anestezic datorita subst active continute.
Colutoriile, badijonajele sau pensulatiile sunt preparate lichide vascoase destinate a fi aplicate
pe gingii, peretii interni ai cavitatii bucale, limba sau faringe cu ajutorul unui dispozitiv portvata.
Solventi folositi: apa distilata( singura sau asociata cu glicerol), alcool, glicoli.
Subst auxiliare: edulcoranti, aromatizanti, coloranti, subst tensioactive, conservanti.
Subst medicamentoase cu actiune antiseptica, antiinflamatoare, astringenta,
anestezica.
Ambalare: flacoane de sticla din material suplu sau flacoane nebulizatoare.

44

23. Unguente clasificare dupa modul de dispersie

Dupa sistemul de dispersie
a) unguente solutii
b) unguente emulsii
Din excipientii prezentati in cazul bazelor lipofile (glyceride, ceruri, hidrocarburi,
siliconi) se pot obtine emulsii prin incorporarea apei, solutii apoase sau hidroalcoolice.
Prezinta avantaj fata de bazele lipofile anhidre in ceea ce priveste etalarea pe piele capacitatea
de penetrare si cedarea subtantelor active.
Ex. De baze de unguent liposolubile
Unguent simplu (FR X)
Alcool de lana (FR X)
c) unguente suspensii
d) unguente polifazice
Substantele active pot sa se gaseasca sub forma de solutie, emulsie, suspensie sau
polifazice (solutie-emulsie-suspensie)
Substantele moi solubile sau miscibile cu b.u. se pot amesteca in mici potiuni pana se obtine
unguentul.
Unguentele solutie se pot obtine prin dizolvarea substantei active in excipientul
topitsau prin intermediul unui solvent volatile cum ar fi: chloroform, eter. In ultimul caz
Solutia obtinuta se amesteca cu excipientul topit dupa care se inlatura dupa evaporarea
solventului.
La concentratii prea mari de substanta active solida exista riscul ca aceasta sa
cristalizeze la racier. In aceasta situatie substanta active se va dispersa sub forma de suspensie.
In unguentele care contin excipienti susceptibili de oxidare se admite adaugarea de oxidanti
solubili in forma grasa de pana la 0,02% ( tocoferol). Substante liposolubile in apa sau
insolubile in grasimi se dizolva in apa si se disperseaza in b.u. sub forma emulsie de tip A/U
sau U/A. In unguentele emulsie se adauga 0,20 % nipagin dizolvat in faza apoasa.
Unguentele emulsie de tip A/U se prepara cu ajutorul lanolinei, luata in cantitate egala
cu cantitatea de solutie apoasa rezultata. Cantitatea de apa intrebuintata pentru dizolvare se
scade din greutatea excipientului adnotand reteta.
Lichidele nemiscibile cu b.u. se emulsioneaza. Extractele se dizolva intr-un amestec de alcool
1 g, glicerol 3 g, apa distilata 6 g, solutie din care se ia cantitatea corespunzatoare conform
retetei si se emulsioneaza in baza de unguent.
Substantele solide insolubile se disperseaza in b.u. sub forma de suspensie pentru aceste
substante insolubile se pulverizeaza foarte fin si se disperseaza ca atare in b.u. Cantitatile
cuprinse intre 1-5 g % se tritureaza cu o portiune de ulei gras cu ulei de parafina sau cu o
portiune egala din b.u. pana se obtine o pasta fina si apoi se adauga b.u. in portiuni si sub
triturare.
Cand cantitatea de pulbere este mai mare de 5% se lucreaza in mojar incalzit si cu b.u. topita
pentru a se obtine un amestec omogen. Substantele volatile se adauga la sfarsit in b.u. racita

45

24. Excipienti uzuali folositi in prepararea unguentelor

Excipienti grasi de natura animala
1)Adeps suillus (grasimea de porc)
- are capacitate de ungere buna,
- afinitate pentru grasimile pielii
- punct de topire scazut
- rancezeste usor
2)Ceara alba si ceara galbena
- se obtin prin topierea in apa a fagurilor goliti de miere, dupa care o parte din ei sunt expusi
la raze solare= albirea cerii
- ceara este solubila in: eter, chloroform, uleiuri grase si volatile
- ceara este insolubila: alcool, apa
- are consistenta solida marind vascozitatea preparatului
- rancezeste greu
3)Cetaceu
- se obtine din substante grase extrase din cavitatea cerebrala a casalotului
- masa alba cu luciu sidefos si structura lamelara cristalina
- nu lasa pata de grasime pe hartie
- rancezeste greu
- se asociaza in preparate pentru marirea vascozitatii
4)Stearina
- utilizat ca factor de consistenta alaturi de alcoolul cetilic, alcoolul cetil stearilic
Excipienti grasi de natura vegetala
1)Uleiul de: floarea-soarelui; masline; ricin; semintede dovleac; in; migdale; samburi de
piersici;
- au proprietati emoliente
- impiedica uscarea
- micsoreaza consistenta unguentelor
- rancezesc usor
2)Grasimisi uleiuri vegetale hydrogenate
- sunt mai stabile decat uleiurile
- au afinitate fata de grasimea pielii
- nu rancezesc usor
Excipienti grasi din grupa hidrocarburi
1)Vaselinum album (FR X) vaselina
-se obtine prin purificarea si inalbirea rezidurilor de la rectificarea petrolului
- masa alba, moale, filata, omogena, grasa la pipait, transparenta in strat subtire
- in stare topita o usoara flourescenta albastra
-este insolubila in apa sau glicerina, greu solubila in alcool
- este solubila in eter, cloroform, benzene
- este miscibila in orice proportie cu uleiuri grase sau grasimi
- are consistenta potrivita pentru o baza de unguent
- inertie chimica, stabilitate aproape nelimitata
- poate incorpora pana la 3-5 % apa
- din punct de vedere fiziologic nu are afinitate fata de epiderma (dezavantaj)
46

- acopera porii pielii si inhiba inspiratia prin piele, prezentand risc de acumulare a caldurii
- aplicata in strat mai gros produce opturarea complete a porilor, favorizand indirect supuratii
si infectii
- impiedica drenarea ranilor deschise
- nu permite desprinderea crustelor, motiv pentru care nu este recomandata in tratarea
eczemelor
- la intrebuintare indelungata apare iritatie locala
- este un excipient care se foloseste singur sau in asociatie cu alti excipienti
2)Ulei de parafina sau ulei de vaselina
- este un produs lichid, constituit din hidrocarburi saturate lichide ce provin din rezidurile de
la distilarea petrolului
- este folosit la reglarea consistentei bazei de unguent
- este stabil
- nu rancezeste
3) Parafina solida
- obtinuta din rezidurile de la distilarea petrolului
- masa alba solida
- este onctuoasa la pipaitin concentratii de 2-5 %
- mareste consistenta unor baze de unguent
- unguentul de parafina se foloseste in farmacii si este un amestec constituit dintr-o parte
parafina si 3 parti ulei de parafina
- proprietati asemanatoare vaselinei
4) Ozocherita; cerazina (purificarea ozocheritei)
- excipienti din grupa hidrocarburi
- recomandati la prelucrarea unguentelor protectoare, rezulta unguente cu penetratie slaba
5) Lanolina
- este o grasime obtinuta prin purificarea extrasa de pe lana oilor
- din punct de vedere chimic se aseamana mai mult cu cerurile
- se prezinta ca o masa galbuie, moale cu miros characteristic
- solubil in solvent organici
- insolubil in alcool si apa
- are capacitatea de a emulsiona o cantitate dubla de apa
- prezinta o absorbtie prin piele superioara comparative cu vaselina si totusi destul de slaba
- asociata cu vaselina sau uleiuri vegetale da o baza de unguent emolienta care patrunde usor
in piele si faciliteaza absorbtia medicamentelor
- in farmacii se gaseste sub forma de lanolina anhidra (monografia Adeps Lanae) si sub forma
hidrogenata cu un continut de apa de 25 %.
- lanolina anhidra datorita vascozitatii crescute se intinde greu pe piele, prin asocierea cu
ueliuri grase sau ulei de parafina se micsoreaza vascozitatea si I se imbunatateste adezivitatea
- lanolina in timp la lumina si umezeala se altereaza datorita unor reactii de oxido-reducere
- este curent utilizata in emulsii de tip A/U
6) Glicerolul
- poliol
-nu constituie o baza de unguent
- intra in compozitia unguentelor cu baza de stearate a unguentelor de glycerol si a celui de
metil celuloza
7)Macrogolii
- au o cifra ce indica greutatea moleculara medie (200-600)
- o data cu cresterea masei moleculare peste 600 devin de consistenta moale asemanatoare cu
vaselina sau solida ca a cerurilor cand greutatea moleculara depaseste 4000
- sunt neiritanti pentru piele
- sunt indiferenti din punct de vedere fiziologic
47

- au o buna capacitate de intindere, sunt aderenti

- nu optureaza porii pielii
-masa tinde sa cristalizeze (dezavantaj) dar se poate ameliora prin adaos de substante tensioactive
25.Emulsii definitie, metode de preparare - conservare
Definitie : Emulsiile sunt preparate farmaceutice mai mult sau mai putin vascoase
constituite dintr-un sistem dispers format din doua faze lichide nemiscibile realizat cu
ajutorul unor emulgatori si destinate administrarii interne sau externe.
Dimensiunile particulelor dispersate din emulsii variaza intre 0.1 si 100 microni, deci
ordinal de marime se gaseste in domeniul vizibil microscopic.
Se incadreaza in clasificarea sistemelor coloidale in grupa eterogenelor cu diametru cuprins
intre 10-3 si 10-5 cm.
In farmacie sunt considerate emulsii preparatele lichide, desi intra o serie de preparate moi
sau solide cum ar fi unguentele si supozitoarele care sunt constituite tot din doua feze
nemiscibile stabilizate cu ajutorul emulgatorilor. Acestea poarta numele de tip emulsie.
1. Prepararea prin metoda gumei uscate
Intr-un mojar uscat se tritureaza guma Arabica, se adauga uleiul de floarea-soarelui si se
tritureaza pana se obtine un amestec omogen. Se adauga dintr-o data cele 7,5 g apa amestecul
triturandu-se puternic aproximativ 3 minute. Triturarea energica se continua pana la obtinerea
unei paste albe, vascoase. Cand se aude un sunet characteristic si emulsia are un aspect
lucios, uniform se dilueaza treptat cu restul de apa adus in mici portiuni si sub treiturare
continua (emulsia totala). Daca avem substante solubile in apa, corectori de gust sau
conservanti se vor dizolva in apa de diluare a emulsiei primare.
2. Prepararea prin metoda gumei umedei
Peste guma Arabica pulverizata fin la mojar se adauga apa necesara realizarii emulsiei
primare. Aceasta se dilueaza e treptat cu restul de apa.
Mentiuni: - la ambele metode cantitatile de ulei, guma si apa sunt aceleasi
- Pentru a evita formarea de gruns in cazul gumei arabice se recomanda umectarea sa
cu o cantitate mica de alcool sau glicerina inaitea adaugarii apei.
- Metoda gumei umede se foloseste intotdeauna cand agentul emulgator nu se gaseste
sub forma uscata, pulverizata si este avantajoasa cand faza uelioasa este vascoasa
3. Prepararea prin metoda borcanului sau a flaconului
Operatia de emulsionare se realizeaza in flacon sau borcan iar metoda se foloseste mai
ales pentru emulsionarea uleiurilor volatile.
Preparare: uleiul si emulgatorul se introduce intr-un flacon uscat, peste amestecul omogen
se adauga dintr-o data cantitatea de apa egala cu cantitatea de ulei si se agita energic pana la
formarea emulsiei primare care se dilueaza treptat cu restul de apa.
4. Prepararea prin metoda seringii
Se aplica numai pentru prepararea cantitatilor mici de emulsie.
Preparare: peste amestecul omogen de guma arabica si ulei se adauga apa, amestecul se aspira
intr-o seringa fara ac dupa care se impinge in exterior, operatia se repeat de 6-7 ori.
5. Prepararea prin metoda solventului comun
Se aplica la prepararea emulsiilor de tip U/A si numai atunci cand faza de dispersat se
emulgatorul sunt solubili in acelasi solvent. Solutia rezultata se dilueaza cu apa adaugata
48

treptat. Faza nemiscibila se va separa din solutie in particule foarte fine in prezenta
emulgatorului. Este cu aplicabilitate limitata.

26. Picaturi pentru nas dupa FR X

Picaturi pt nas : erine ( FR X RHINOGUTTAE )
Preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii, emulsii sau suspensii destinate
administrarii pe mucoasa nazala.
Formulare: se are in vedere ca majoritatea subst medicamentoase sunt solubile in apa.
Solutiile apoase sunt preferabile pt ca se prepara usor si se administreaza usor sub forma de
picaturi. Cele mai multe preparate rinologice sunt hidrofobe pt ca permit functionarea
sistemului mucociliar. Aplicarea de solutii necorespunzatoare care sustin substante
medicamentoase si conservanti se inhiba miscarea ciliara sau diminueaza ritmul duce la
scaderea mecanismului de aparare prin lezarea epiteliului ciliar a carui regenerare dureaza 8-9
zile, iar cresterea cililor dureaza 2-3 luni. Utilizarea de erine cu vasoconstrictoare e
periculoasa. Pentru formele farmaceutice lichide se prefera un vehicol izotonic sau usor
hipertonic cu ph cuprins intre 6,5-7 si asociat cu substante antiseptice.
Solventul folosit este preferabil sa fie izotonic sau usor hipertonic cu un pH cuprins
intre 6.5 - 7 : solutia izotonica de clorura de sodiu (ser), uleiuri vegetale neutralizate,
propilenglicol ( cel mult 10% in amestec cu apa), polietilenglicoli lichizi si polisorbat 80.
Substante folosite au actiune antimicrobiana, vasoconstrictoare, antiinflamatoare,
antihistaminica, mucolitica, etc.
Ambalare: recipiente din sticla bruna sau incolora cu capacitatea intre 5 - 10ml
prevazute cu dop picurator, iar in industrie se folosesc si recipiente din plastomer cu dop opac
si flacoane unidoza de 0.4ml din plastomer transparent.
Depozitare: recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare la loc racoros ferit
de lumina.
FRX prevede un singur exemplu de erine cu clorhidrat de nafazolina0,1%(separanda)
ce are actiune vasoconstrictoare si decongestiva a mucoasei rinofaringiene si se
administreaza in rinite acute si cronice, edem postoperator al mucoasei dupa interventii
chirurgicale si epistaxis.

49

27. Solutii alcoolice clasificare, ambalare, conservare

Sunt preparate lichide care au ca vehicul alcoolul etilic in care dizolva diferite
substante anorganice si organice, uleiuri volatile, rezine, etc.
CLASIFICARE
Spirturi
Preparate obtinute prin dizolvarea unor uleiuri volatile sau uleiuri aromatice in alcool de
diferite concentratii (cel mai frecvent 80 )
ex : solutie alcoolica de camfor 10 %, solutia alcoolica de menta, solutia alcoolica de melisa
Alcoolate
Preparate extractive alcoolice obtinute prin macerare si distilare din plante proaspete sau
uscate ce contin uleiuri volatile. Ele sunt lichide limpezi, volatile, mai usoare decat apa, au
miros aromatic puternic ce-l mascheaza pe cel al alcoolului. La adaugare de apa se tulbura.
Solutii alcoolice
Preparate alcoolice ce contin substantedizolvate in alcool de diferite concentratii. In general
nu se face diferire intre spirturi si solutii alcoolice, in FR X toate preparatele fiind trecute sub
denumirea de solutii alcoolice.
ex : solutia alcoolica de iod iodurat. solutia alcoolica de trinitrat de glicerina 1%.
Elixire
Medicamente lichide ce contin o anumita proportie de alcool alaturi de apa si glicerina,
vehicul folosit pt dizolvarea unei subst medicamentoase sau aromatice. Concentratiile
alcoolului variaza intre 15-50.
Aceste preparate se administreaza doar intern si au avantajul ca pot constitui vehicule
corespunzatoare pt unele subst mai putin solubile in apa si pt faptul ca se conserva mai bine ca
solutiile apoase.
Conservare si ambalare: recipiente mai mari, din sticla incolore sau colorate, uscate
si se pastreaza ferite de lumina si caldura. Solutiile alcoolice sunt mai stabile decat cele
apoase si au o perioada de conservare mai lunga decat aceasta. Solutiile hidroalcoolice diluate
pot suferi fermentatie acetica sub influenta organismelor si sub prezenta agentilor atmosferici.
In FRX sunt prevazute 2 monografii de solutii alcoolice si hidroalcoolice : solutie
alcoolica de camfor 10%, solutie alcoolica de iod iodurat.

50

28. Supozitoare definitie, clasificare, metode de preparare

Def: Sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una sau mai multe
substante active; sunt destinate administrarii pe cale rectala, vaginala sau uretrala.
Clasificare
Supozitoarele se numesc dupa locul de aplicare supozitoare rectale, supozitoare vaginale si
supozitoare uretrale (bujiuri).
1. Supozitoarele rectale au forma cilindroconica sau torpila, diametru bazei de 8-10 mm,
lungimea de 20-30 mm si masa de 2-4 g (ptr adulti) si 1- 2 g (ptr copii). In limbaj
current cand se vorbeste de supozitoare este vorba de supozitoare rectale.
2. Supozitoare vaginale- au forma sferica sau ovoidala masa de 2-4 g cele preparate cu
unt de cacao sau grasimi de semisinteza neuter si masa de 5-12 g cele preparate cu
masa gelatinoasa. In limbajul current supozitoarele vaginale sunt numite ovule sau in
functie de forma globule
3. Supozitoarele uretrale sau bujiuri au forma de cilindri ascutiti la un capat, lungimea
de 5-10 cm, diametru de 2-7 mm si masa de 2-3 g.
Diferenta dintre supozitoarele vaginale, rectale si uretrale este legata de forma si greutatea
lor, calea de administrare, de scopul therapeutic urmarit.
1. Metoda modelarii manuale
-

Este cea mai folosita metoda pentru obtinerea supozitoarelor si ovulelor in farmacie si
cuprinde mai multe etape:
a)amestecarea substantei active cu untul de cacao
- in prealabil untul de cacao se rade sau se taie solzisori cu o spatula de metal
- daca substantele active se pot dizolva in excipientul topit se obtin supozitoare solutie
- daca acestea se suspenda in excipientul maruntit rezulta supozitoare suspensii
- daca subst. active se emulsioneaza in excipientul maruntit rezulta supozitoare emulsii
Amestecarea subst. active cu untul de cacao se face intr-un mojar prin triturare usoara
fara presiune pentru o dispersare cat mai buna si pentru obtinerea unui amestec
omogen.
Amestecul se malaxeaza pana la obtinerea unei mase plastic usor de modelat
(consistenta unui aluat). Se poate adauga o picatura de ulei de ricin pentru fiecare
supozitor sau pana la 10 % din compozitie lanolina, nu mai mult deoarece o cantitate
mai mare scade rezistenta mecanica a supozitorului. De asemenea lanolina prezinta
dezavantajul ca da emulsii care se reabsorb mai greu.
b)masa se trece pe placa de sticla, cauciuc sau pe placa pilularului unde se ruleaza cu
ajutorul unei rigle sau cu mana acoperita cu hartie pergaminata intr-un cilindru de
anumite dimensiuni si cu grosimea uniforma pe toata lungimea sa numit
MAGDALEON
Masa magdaleonului trebuie sa fie omogena, compacta sa nu prezinte goluri de aer si
mozaicari.
c)Divizarea magdaleonului cu ajutorul cutitelor pilularului
51

Divizarea magdaleonului se face cu ajutorul unei rigle impartite in mm sau cu ajutorul

cutitelor pilularului iar fiecare fragment este apoi modelat sub forma de supozitoare,
globul sau bujiu. Pentru supozitoare, globule sau bujiuri in prima faza fragmentele se
ruleaza sub forma de sfera.

d)Modelarea supozitoarelor
Pentru supozitoare fiecare sfera se ruleaza in forma de con sau intr-un mic cilindru. La
unul din capetele cilindrului se modeleaza un con sau o calota coloidala iar la celalat
capat se realizeaza o baza plata cu ajutorul unei spatula.
In cazul prepararii bujiurilor fiecare sfera se transforma intr-un cilindru de 8-10 cm
unul din capete fiind modelat sub forma de con.
e)Conspergarea supozitoarelor
Se realizeaza cu ajutorul unui praf fin de pulbere de LICOPODIU sau LIQUIRITIE
(lemn dulce)
Praful conspergant se foloseste atat pentru pudrarea placii pe care se lucreaza cat si a
cutiei de ambalare pentru a nu se lipi supozitoarele intre ele. Desi este des folosita in
farmacie metoda poate fi criticata pantru ca masa vine in contact cu mana
preparatorului iar forma nu este mereu perfecta.
2. Metoda prepararii prin presare
-

Se realizeaza in conditii asemenatoare cu modelarea manuala.

Cantiatatea de excipient se calculeaza insa in raport cu capacitatea formei de supozitor
Se recomanda sa se ia un surplus de 5 % din excipient si subst. active pentru a
compensa eventuale pierderi
Prelucrarea supozitoarelor prin presare se face cu ajutorul preselor de mana care sunt
alcatuite dintr-un cilindru mechanic in interiorul caruia aluneca un piston.
La capatul cilinrului se pot fixa diverse matrite cu forma de supozitor sau globul.
Cel mai des folosit excipient este untul de cacao
Cand temperature mediul ambient este prea ridicata sau masa este prea moale sa se
faca racirea, se folosesc masini de preset cu pereti dubli intre care circula apa pentru
racire.
Avantaje
Supozitoarele au forma regulata
Fata de supozitoarele obtinute prin topire si turnare prezinta posibilitatea inlaturarii
subst. insolubile in varful sau

3. Metoda topirii si turnarii in forme

Poate fi aplicata pentru orice excipient mai ales inlocuitorii untului de cacao
Prin acest procedeu se obtin cele mai reusite preparate din punct de vedere al formei
Prima operatie care se efectueaza consta in determinarea formelor care se utilizeaza.
Pentru aceasta se toarna excipientul topit in forme si dupa racire se scot supozitoarele
si se cantaresc.
In cazul densitatii egale sau apropiate se inlocuieste din excipient cantitate egala cu
greutatea totala a substantei active.
52

In cazul densitatilor diferite se calculeaza cantitatea de excipient conform unei

formule. La aceasta metoda se ia o cantitate in plus de excipient si subst. active
Dupa verificarea cantitatilor de excipient urmeaza:
a)Amestecarea substantei active cu excipientul
- se face la cald cand substantele vor fi incorporate sub forma de solutie, suspensie,
emulsie
- amestecul trebuie sa fie vascos dar sufiecient de fluid ca sa se toarne in tipare
b)Turnarea in forme
- inainte de turnarea in forme alveolele formei se ung cu un strat subtire de spirt
saponat cand excipientul este untul de cacao sau cu ulei de parafina cand prepaparatul se face
cu excipient format din glicerogeluri.
- inainte de turnare amestecul se omogenizeaza cu o bagheta si apoi se toarna in strat
subtire.
- se toarna o cantitate mai mare peste alveolele de supozitor ce urmeaza apoi sa fie
taiata cu spatula
- formele sunt confectionate din otel inoxidabil, alama si este constituit din doua placi
prevazute fiecare cu un numar de adancituri. Placile se suprapun perfect si se inched cu
suruburi. Pot permite prepararea a 6,12, sau 24 de supozitoare odata.
c) Racirea formelor
- se realizeaza initial la temeratura camerei si apoi la frigider
d)Scoaterea supozitoarelor din forme
- inainte de scoaterea supozitorului se taie prelungirea care umple gatul matritei
- Masa esterinum prin racire prezinta o concentratie de volum si nu necesita
lubrefierea formelor

53

29. Suspensii definitie, generalitati, mod de preparare dupa FR X

Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide constituite din una sau mai multe
substante insolubile, suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si destinate administrarii
interne sau externe.
Suspensiile prezinta 2 faze:
1. Faza dispersata (interna) constituite din substante insolubile in mediul de dispersie
(sunt in cantitati mai mari decat coeficientul de solubilitate
2. Faza dispersata (mediul de dispersie sau externa) care este conform FR X un lichid
(apa, mai rar ulei de floare-soarelui)
Suspensiile pot fi: suspensii semisolide(unguente suspensii), suspensii solide (supozitoare
suspensii) suspensii gazoase (aerosolii)
Suspensiile se clasifica in:

Suspensii defloculate
Particulele sunt suspendate individual si apar ca
entitati distincte in masa de suspensie,
sedimentarea realizandu-se lent in functie de masa
si marimea particulelor.
Sedimenteaza mai intai particulele de dimensiuni
mari, ultimele sedimenteaza cele cu particulele cu
dimensiunile cele mai mici. Limita dintre sediment
si supernatant (partea de deasupra ) nu e clara,
supern atantul fiind opalescent din cauza
particulelor de dimensiuni mici. Sedimentul nu
contine vehicul, in timp datorita procesului de
tasare sedimentul se cimenteaza fiind foarte greu
de redispersat si la agitare se desprinde in straturi,
iar daca agitarea continua se obtin aglomerari de
particule de diferite dimensiuni.

Suspensii floculate
Contin particule reunite sub forma de flacoane sau
aggregate slabe de particule. Aceste flacoane include
particule de dimensiunio mai mici, limita intre
sediment si supernatant este clara, supernatantul
fiind limpede.Sedimentarea se realizeaza rapid
uneori chiar in timpul administrarii dozei dar
redispersarea se realizeaza usor. Flocularea se
realizeaza cu ajutorul electrolitilor, a tensioactivilor
sau a macromoleculelor. Suspensiile flocculate se
realizeaza mai greu, sefolosesc in termen de cateva
zile de la data prepararii si inaintea prelevarii fiecarei
doze se agita de cateva ori pentru a impiedica
intarirea sedimentelor. Suspensiile preparate in
farmacii sunt de obicei suspensii defloculate.

Clasificare (dupa calea de administrare)

A ) Suspensii ptr uz intern
Formularea suspensiilor pentru uz intern include pe langa principia active si vehicul (apa
distilata sau diferite solutii apoase, hidroalcolice, uleiuri) component cu diferite roluri (coloizi
protector, edulcoranti, agenti acidifianti, aromatizanti, conservanti). In mod obisnuit se adauga
agenti de suspensie care au rolul de a mari vascozitatea fazei externe, de a reduce tensiunea
interfaciala solid- lichid asiguand astfel stabilitatea fizica a preparatului.
Aromatizarea suspensiilor de uz intern se realizeaza cu esente de fructe, de vanilie, de menta,
ciocolata etc.
Astfel parabenii, acidul benzoic si sarurile sale, clorbutamolul si compusii cuaternari de
amoniu folositi in mod obisnuit ca antiseptic interactioneaza cu agentii tensioactivi si cu unii
54

hidrocoloizi (metil celuloza) cand are loc o sedimentare a portiunii de conservant liber
disponibil in solutie. De aceea este necesar ca atunci cand se utilizeaza metil- celuloza ca
agent de susepensie in concentratii ce trec de 0,5 % sa se dubleze cantitatea de conservanti.

B ) Suspensii pentru uz parenteral

In astfel de suspensii in care substanta activa variaza in mod normal de la 0,3 % la 0,5 % se
impune un agent de suspen sie care sa evite aglomerarea particulelor sau aderarea lor pe
peretii recipientelor. Particulele de substante insolubile trebuie sa aiba forma cat mai variata
de cea sferica si o marime medie de 10 microni.
Ca agenti de suspensie se pot folosi dupa caz Tween-uri, spanuri, cholesterol, metilceluloza,
carboximetilceluloza sodica, alcool polivinilic. Ca vehicul se foloseste in general apa sau ulei.
C ) Suspensiile pentru uz extern
Sunt obtinute frecvent in farmacii, necesita in general dispersarea unor concentratii ridicate de
substante active de 10-20% si chiar mai mult.
Suspensiile destinate aplicarii pe piele se mai numesc si lotiuni sau pensulatii.
Se folosesc pentru aplicarea pe piele sau mucosae si vom intalni suspensii nazale, bucofaringiene, oftalmice, vaginale.
Pentru realizarea suspensiilor de uz extern se folosesc ca vehicul apa, alcoolul de diferite
concentratii, glycerol, propilen-glicol, ulei de floarea-soarelui etc.
Ca agent de suspensie nu se foloseste niciodata guma arabica la prepararea suspensiilor de uz
extern. Se pot folosi mucilage de metilceluloza, carboxi metilceluloza sodica, substante
tensioactive, alcool polivinilic etc. Suspensiile de uz extern trebuie sa se aplice usor, sa aibe
un contact prelungit cu tegumentele si sa se indeparteze usor prin spalare. Marimea
particulelor dispersate trebuie sa fie mai mica decat marimea particulelor suspensiilor de uz
intern. Pentru suspensiile oftalmice FR X prevede particule de cel mult 50 microni.
Metode de preparare a suspensiilor. Stabilitatea suspensiilor
Dependent de modul de introducere a substnatelor insolubile in vehicol suspensiile pot fi
obtinute prin:
1. Dispersarea substantei active fin pulverizata intr-un mediu adecvat
2. Precipitare substante insolubile rezulta in cursul prepararii din amestecarea a doua
solutii cand are loc o reactie chimica sau in urma unei precipitari fizice.
Dispersarea substantelor active intr-un mediu lichid este dependenta de o serie de factori cum
ar fi:
- Caracteristicile mediului de dispersie
- Marimea si forma particulelor
- Capacitatea de umectare
- Prezenta agentilor de suspendare
Pentru obtinerea unei suspensii cat mai mult stabile in timp se porneste de la particule cat mai
fine obtinute folosind dispositive de pulverizare adecvate, site fine si foarte fine pentru
prepararea fractiunii de pulbere cu dimensiuni potrivite.
Prin reducerea marimii particulelor suprafata totala a solidului creste foarte mult ceea ce
determina marimea vascozitatii suspensiei.
Prepararea suspensiei prin dispersare cere o alegere deosebila la alegerea mediului de
dispersie si a agentului de stabilizare. Este indicat sa se foloseasca stabilizantul sub forma de
mucilage sau gel.
Cand se foloseste agenti de suspendare ca atare trebuie luati in calcul in cantitati mai mari
(aproape dublu) intrucat acestia trec in solutie lent, vascozitatea necesara atingandu-se uneori
55

dupa cateva ore (guma arabica si guma Tragacanta). La suspensiile cu peste 20% substantele
solubile nu se mai adauga agenti de suspensie.
Substantele insolubile care se pot umecta (caolin, oxid de zinc, sulfat de bariu) se disperseaza
la mojar adaugand agenti de stabilizare si apoi treptat lichid apos. Daca lichidul prescris
contine mai multe componente se adauga mai intai cele dense (sirop pentru uz intern, glycerol
pentru uz extern).
Substantele ce nu se lasa udate de apa (sulf, carbine) se umecteaza cu alcool.
In cazul prepararii suspensiilor prin precipitare, precipitatele pot rezulta prin
amestecarea unei substante apoase cu o solutie a unui solvent miscibil cu apa (etanol, propilen
glicol) in care se dizolva substantele solubile in acest solvent dar insolubile in apa.
IMPORTANT !
FR X atrage atentia asupra cazurilor suspensiilor cu substantele toxice specificand ca nu se
poate prepara subforma de suspensie decat o cantitate de substanta care sa nu depaseasca doza
maxima pentru 24 h.
Tot FR X mentioneaza ca substantele lichide lasate in repaus separa substantele solubile dar la
o agitare de 1-2 minute preparatul trebuie sa se reomogenizeze.
Ambalare / etichetare
Ambalarea suspensiilor lichide se face in recipient de capacitate mai mare etichetandu-se cu
eticheta specifica (extern/ intern) cu specificatia pe langa cele cunoscute a se agita inainte de
utilizare.

56

30. Divizarea, ambalarea, si etichetarea solutiilor

Solutii obtinute cu solvent apa:
Solutii obtinute prin dizolvare
1.Solutii reale
Solutii stoc
Conservare si ambalare: flacoane de sticla, bine inchise, ferite de lumina.
2.Siropuri ( FR X SIRUPI )
Conservare:recipiente de cel mult 100 ml, uscate, complet umplute, bine inchise,la
temperaturi intre 8 - 15C . La siropurile cu concentratii mai mici de 64 % se adauga 1.5 %
amestec nipagin - nipasol in proportie de 9 : 1. Se pastreaza pana la 6 luni in farmacie. Daca
prezinta flocoane sau fermenteaza se arunca.
3.Limonade ( FR X LIMONADAE )
Ambalare:cele gazoase se ambaleaza in sticle rezistente la presiune cu peretele gros si
dopul se leaga. La administrare sticla se deschide cu grija pt ca lichidul spumeaza abundent.
Solutii obtinute prin extractie
a.Ape aromatice ( FR IX AQUAE AROMATICAE)
Conservare:flacoane colorate de capacitate mica, pline, bine inchise, la loc racoros
ferite de lumina.
b.Solutii extractive apoase ( FR X SOLUTIONES EXTRACTIVAE AQUOSAE )
Conservare:se prepara in cantitati mici si se pastreaza la rece (2 - 8C ). FR X
prevede ca atunci cand cantitatea de solutie extractiva depaseste 100g se adauga 0.1g amestec
Nipagin - Nipasol pt fiecare 100ml solutie.
Solutii obtinute cu solvent alcool
Conservare si ambalare: recipiente mai mari, din sticla incolore sau colorate, uscate si
se pastreaza ferite de lumina si caldura.
Solutii obtinute cu glicerina (nu sunt oficializate de FR X )
Ambalare si conservare:flacoane de sticla, bine inchise.
Solutii obtinute cu solvent ulei (OLEA MEDICATA )
Conservare:vase pline, uscate, bine inchise, ferite de lumina, la loc uscat si
temperaturi scazute.
Solutii cu aplicatie speciala
1.Picaturi pt ureche: otice ( FR X OTOGUTTAE )
Ambalare: flacoane de sticla brune sau incolore de capacitati mici (unidoza de 0.4ml,
sau 10 - 15 ml) cu dop picurator, sau flacoane de plastomer opac sau transparent cu capacitate
de 10 ml cu dop picurator.
Depozitate: la loc racoros, ferit de lumina.
2.Picaturi pt nas : erine ( FR X RHINOGUTTAE )
Ambalare: recipiente din sticla bruna sau incolora cu capacitatea intre 5 - 10ml
prevazute cu dop picurator, iar in industrie se folosesc si recipiente din plastomer cu dop opac
si flacoane unidoza de 0.4ml din plastomer transparent.
57

Depozitare: recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare la loc racoros ferit
de lumina.
3.Bucofaringiene
Ambalare: flacoane de sticla din material suplu sau flacoane nebulizatoare.
31. Sticlarie gradata si negradata folosita in farmacie
Masurarea medicamentului = determinarea volumului in raport cu unitatea de volum
adoptata si anume litri cu multipli si submultipli
- masurarea volumului se face utilizand diferite vase gradate
- vasele utilizate la temperaturi a lichidelor ntre 150-200C (temperaturi la care este
gradat vasul).
1)

Mensura
- este confecionat din tabl smluit, porelan sau sticl, are forma unui trunchi de
con rsturnat
- este marcat n interior ncepnd de jos n sus, cu numrul de mililitrii
corespunztor pn la nlimea respectiv.
- mensura este indicat pentru msurarea cantitilor mari de lichide (100 2.000
ml) deoarece msurarea cu ajutorul ei este mai puin exact.
2) Cilindrul gradat
- confecionat din sticl,
- are form cilindric cu diametrul mic n raport cu nlimea
- este mai exact dect mensura
- pot fi si cilindri cu dop acestia se folosesc atunci cand subst trebuie agitata
3) Baloanele cotate sau jojate
- fabricat din sticla, de diferite capaciti
- are un gt lung i ngust pe care este un semn care marcheaz capacitatea exact a
balonului
- baloanele cotate permit o msurare exacta volumului diferitelor lichide
4) Pipeta
- lichidul masurat cu pipeta se recomanda sa se eliberreze intotalitate, nu intre doua
gradatii deoarece apar erori la citire
- masurarea picaturilor e rezervata lichidelor prescrise in cantitati < 4g si
medicamentelor puternic active ce se administreaza in doze mici.
- pipetele sunt utilizate pentru volume mai mici de lichid
- sunt vase care permit o msurare exact a volumului lichidelor
- pipetele pot fi pipete cu bul sau simple
- pot masura de la 1 ml la 50 ml
5) Biuretele
- sunt tuburi de sticl cilindrice, gradate
- la partea inferioar avnd un robinet cu ajutorul cruia se regleaz scurgerea.
6) Biurete farmaceutice
- sunt formate dintr-un corp de evacuare cu robinet din sticla fiind mai avantajoase
decat cele cu clema
- biureta se alege functie de cantitatea ce urmeaza a fi determinat
- lungimea este aceeasi ptr toate diametrele
Recipientele de sticla traditionale utilizate in laborator si farmacii sunt de obicei conice sau
cilindrice
Avantaje
Dezavantaje
58

- usor de umplut pana la nivelul

necesar fara pierdere de lichid
- usor de spalat dupa utilizare

- mai greu de citit cu exactitate

- eroarea crescand cu inaltimea datorita
inclinatiei
- dificultate in a determina volumul de
lichid dintre gradatii
- ptr cilindri gradati si mensuri cea mai
mica cantiate de masurat este de 1 ml

Citirea meninscului unui lichid dintr-un vas gradat se face in locul unde acesta intalneste
tangenta orizontala
Reguli practice la masurarea cu cilindri gradati si mensuri
-

trebuie sa fie curate si uscate

se aleg intodeauna cele mai mici vase in care poate fi masurat volumul dorit
nu se determina volumul inter 2 gradatii deoarece creste eroarea citirii
eticheta recipientului se verifica de 3 ori
se toarna cu eticheta in partea opusa inclinarii in asa fel incat sa fie vizibila
dopul se aseaza cu vf in sus pe faianta sau hartia curata
se ridica cilindrul sau mensura stfel incat gradatia sa fie la nivelul ochilor
lichidul se toarna in centru mensurii
ptr subst vascoase se adauga o cantitate mica de solvent si se agita ptr diluare cu o
bagheta

Masurarea cu pipete gradate

Msurarea n picturi se face n diferite situaii i anume:
- oricnd avem substane puternic active prescrise n cantiti mai mici dect 4g;
- cnd se msoar cantiti mici de lichide.
Conform F.R. X picturile se msoar cu picurtorul normal, care are diametrul exterior de 3
mm i cel interior de 0,6 mm.
- picaturile se masoara in cedere libera cand picuratorul este in pozitie verticala
- incarcare in picurator sa nu depaseasca 2 4 cm
- se recomanda ca picuraotrul sa fie pus in stativ
- se curata si se spala cu apa si se usuca
- suprafata de picurare trebuie sa fie perfect curata
- 20 picaturi de apa distilata la 20 C = 1 gram
- mrimea picturilor depinde de diferii factori: tensiunea superficial, temperatura
lichidelor, vscozitate, ct i de diametrul suprafeei de picurat.
Alte ustensile din sticla folosite in farmacie (negradate sau necalibrate)
- pahar Berzelius
- vase Erlenmeyer
- baloane negradate
- eprubete
- sticle de ceas
- bagheta de sticla
- pahare de sticla de diferite dimensiuni

59

32. Tipurile de ten si caracteristicile acestora

Prin denumirea de ten se intelege in mod obisnuit aspectul sau starea pielii fetei.
1. Tenul normal (endemic)
Prezinta functii normale si echilibrate, se caracterizeaza prin pori mici, invizibili, piele
mata, supla, catifelata, fina, fara a fi lucioasa, grasa; este pielea ideala.
2. Tenul uscat
Pielea are aspect mat, este subtire, iritabila, prevazuta frecvent cu riduri fine, formeaza
frecvent scuame si coji, este mai frecvent intalnita la persoanele blonde sau roscate. Varsta
aduce cu sine uscaciunea pielii, unul din aspectele imbatranirii fiind acela a micsorarii
procentului de apa a tesutului organic. Poate fi accentuata de glandele sebacee mici cu secretie
redusa ce duce la lipsa de elasticitate si implicit la ridarea pielii. Tenul uscat se irita si se
inroseste usor. Pt acest tip de piele se foloseste sapunul cu prudent, iar apa de spalare va fi
dedurizata. In cazul apelor dure se adauga in apa de spalare o lingurita bicarbonate de sodium
sau borax la 2 litri apa. Curatarea pielii se face cu emulsii sau creme de curatat carecontin
vitamine si hormoni. Se evita expunerea la frig sau caldura mare si se folosesc creme
protectoare. De asemenea se evita curele de slabire.
Reguli pt tratarea tenului uscat:
Pt ungere se folosesc creme grase
Nu se folosesc preparate cosmetice care contin alcool si glicerina
Cand pielea este expusa la soare se folosesc preparate antisolare
In timpul uscarii parului sub casca se aplica pe fata o crema grasa
Curatarea pielii se face doar cu o crema grasa sau emulsii intinse cu un tampon de fata
stergandu-se excesul
Se evita folosirea preparatelor cosmetice astringent
Nu se aplica masti cu parafina
Nu se folosesc bai cu aburi ale fetei care produc transpirarea pielii, deci uscarea mai
avansata.
3. Tenul gras (seboreic)
Tenul gras prezintaun exces de sebum. Pielea are pori dilatati, este lucioasa, fara
suplete (mai ales pe aripile nasului, barbie si frunte), in unele cazuri are aspect de coaja de
portocala sau mandarina. Se intalneste la pubertate, la persoanele brunete care au un system
glandular mai activ. Din cauza seboreei se formeaza puncte negre (comedoane) si cosuri iar
culoarea pielii devine cenusiu murdar. Acest tip de piele se rideaza mai greu. Pt ingrijirea sa
se foloseste sapun semidegresat, neutralizat sau lotiuni de fata slab alcoolizate (pana la 50%).
Spalarile vor avea o frecventa moderata deoarece altfel pot stimuli seboreia. Se folosesc
crme semigrase sau uscate si masti cu albus de ou. Baile de soare sau expunerea la radiatii uv
au un efect favorabil daca nu sunt in exces.
4. Tenul mixt
Este un ten combinat cu portiuni grase pe frunte, nas si barbie si uscat in rest in special
pe gat, obraji si decolteu.

60

33. Comprimate acoperite consideratii FR X

61

34. Comprimate cu eliberarea modificata

35. Clasificarea solutiilor perfuzabile dupa scopul terapeutic urmarit

1.Perfuzii cu electroliti: au rol corectiv sau de compensare cand apar perturbari in
izotonie sau izohidrie administrand in aceste conditii apa electroliti si calorii.De cate ori au
loc pierderi zilnice care depasesc valorile normale trebuie corectate pe cale naturala cand
este posibil, iar in stari patologice rectala sau parenterala.Tratamentul de echilibrare cu
electroliti al organismului trebuie sa tina seama de raportul in care se afla anioni si cationi in
organism .
EX: solutie de clorura de sodiu 0,9%(ser fiziologic)nu se foloseste in afectiuni renale, solutie
de clorura de potasiu si sodiu , solutie de clorura de potasiu 15%
2.Perfuzii pt restabilirea echilibrului acido bazic: in conditii normale ph- ul sanguin
este de 7,35-7,45.In reglarea raportului acido-bazic intrevin mecanisme fizico-chimice sau
metabolice.
Mecanismele fizico-chimice sunt sisteme tampon care exista in plasma si globulele rosii si
schimbul de anioni si globule rosii.Mecanismele metabolice de reglare sunt reprezentate de
hemoglobina plamani si rinichi. Hemoglobina combate aparitia acidozelor favorizarea
eliminarea CO2 prin plamani.Daca apare o hipersensibilitate pulmonara se elimina mai mult
CO2 decat in mod normal si va scadea sub normal cantitatea de acid carbonic din sange
determinad aparitia alcalozei respiratorii care se regla prin retinerea de catre rinichi a unei
cantitati mai mici de carbonat acid de azot fata de normal.Acidoza metabolica apare in diabet
zaharat, arsuri grave, intoxicatie cu somnifere, pierderi masive de sucuri intestinale. Se
combate prin administrarea de prefuzii cu carbonat acid de sodiu, lactat de sodiu,
trometamol(tham).
Alcaloza metabolica apare in cazul supradozarii cu solutie perfuzabila cu carbonat acid de
sodiu dupa administrarea de cantitati mari de sange conservat cu citrat de sodiu in maladii
gastrice sau pierderi de cantitati mari de suc gastric prin vomismente.Se administreza perfuzii
cu clohidrat de arginina sau acetat de amoniu sau in cazuri mai usoare se administreaza
perfuzie cu clorura de sodiu asociate cu cantitati mici de clorura de potasiu.
3. Perfuzii cu substante energetice: in orice organism au loc reactii care constituie
metabolismul si fara de care organismul nu ar putea supravetui. Prin metabolism este pusa la
dispozitia org energia din alimente si este asigurata refacerea lui evidentiindu-se cele 2 laturi
ale acestuia:energetica si reconstituienta.
In mod normal organismul retine numai necesarul eliminand surplusul fenomenul numindu-se
hemostaza pt pastrarea caruia este necesar un consum de energie calorica. Metabolismul
reconstituit este cel care consuma o cantitate mare de energie necesarul fiind crescut in stari
patologice:arsurigrave, interventii chirurgicale, febra, septicemie.
Pt a asigura acest aport energetic crescut in anumite stari patologice este necesar sa se
administreze pe cale artificiala perfuzii care contin substante energetice ce vor furniza si
elemente de baza necesare proceselor metabolice.

62

In practica se utilizeaza cel mai des glucide reprezentate de catre: monozaharide, glucoza,
fructoza sau hexoli(sorbitol, manito, xilitol) lipide sub forma de tip ulei in apa in care faza
uleioasa este ulei vegetal sau alcool.
4.Perfuzii folosite in metabolism reconstituient:
Metabolismul reconstituient este un proces continuu prin care celulele si tesuturile org se
reinnoiesc permanent. Dintre cele 3 substante nutritive de baza a organismului (proteine,
lipde, glucide) proteinele au rol esential in metabolismul reconstituient si numai in cazuri
speciale se utlizeaza pt obtinerea de energie in caz de distrugere de tesuturi sau in cazuri de
malnutritie. In locul proteinelor ingerate ca alimente se pot folosi pe cale parenterala
aminoacizi si hidrolizate de proteine .
5. Solutii perfuzabile cu inlocuitori de plasma
Necesitatea inlocuirii pierderii sangelui accidental sau in timpul unor interventii chirurgicale
se poate face cu sange dar folosirea e dificila din cauza ca sunt necesare cantitati mari de
sange si conservarea lui e redusa in plus apare riscul contaminarii virale. Ca inlocuitori de
plasma se folosesc solutii coloidale care trebuie sa inlocuiasca urmatoarele conditii:
- Sa asigure o presiune osmotica asemanatoare cu a sangelui
- Sa nu aiba actiune farmacologica proprie
- Sa se metabolizeze si sa se elimine din organism in ctv zile
- Sa nu fie toxic
- Sa nu se depuna in organism
- Sa nu aglutineze globulele rosii
- Sa fie sterilizabile si consevabile
Ex: dextranii(plasme expander)=solutii colidale hidrofile care dupa administrare iv
asigura o crestere a volumului plasmatic superioara cantitatii de lichid perfuzar prin
mobilitatea plasmei ramase in capilare.
In functie de masa moleculara: dextran 70 in ser si glucoza dextran 40 ser si glucoza
6.Perfuzii medicamentoase se administreaza:
- cand nu se realizeaza concentratia terapeutice sanguine prin administrarea pe alte cai
-daca substanta medicamentoase are viteza de eliminare mare
-daca substanta medicamentoasa este inactivata de administrare pe cale enterala
-daca substanta medicamentoasa nu este tolerata la administrare enterala
Se folosesc:
- perfuzii cu manitol in tratarea edemului cerebral si al intoxicatiilor cu somnifere:
-perfuzii cu metronidazol in tricomonas vaginalis, giardia intestianl, specii de
clostridia
-perfuzii cu subst tuberculostatice
7. Perfuzii pt nutritie parenterala
Se utilizeaza pt a utiliza o alimentare artificiala pe cale venoasa la care se recurge atunci
cand calea de admin orala este insuficienta contraindicata netolerata sau imposibila. Nutritia
parenterala se realizeaza prin solutii, emulsii sau amestecul lor administrate prin perfuzare.
ex: -proteine:aminoacizi,hidrolizate de proteine
-glucide : glucoza 5% sorbitol
-lipide: emulsii
-oligoelemente:Fe, Cu, mangan Zn fluor cobalt seleniu iod
-vitamine hidrosolubile si liposolubile:
Este contraindicat aceasta cale de administrare atunci cand este capabila alta cale de nutritie.
8. Solutie pt nutritie enterala
63

Calea enterala este indicata ori de cate ori apar urmatoarele 2 situatii:
1. De nutritie necorespunzatoare prin alimentatare orala sau leziuni organice ale partii
inferioare a tubului digestiv pt care este necesar un repaus
2. Persistenta functiilor intestinale alterate sau mai putin normale
Au urmatoarele indicatii:
-tulburari neurologice
-tulburari metabolice
-maladii digestive
-stari de denutritie
Se foloseste sol concentrate care contin electroliti, glucide, aminoacizi , amidon modifiact
lipide si proteine.Pot fi si prezentate de asemenea sub forma de pulberi care se dizolva
ex tempore si formeaza solutii.
9.Solutii pt hemodializa si hemoliza peritoneala
Sunt preparate concentrate de electroliti sterile si apiroge. solutiile ptr hemodializa sunt si
solutii pt rinichi artificiali.Hemodializa este extracorporala, sangele bolnav este adus prin
tuburi confectionate din membrane semipermeabile extracorporale care sunt inconjurate de
solutii dee electroliti cu care raman in contact o durata variabila cand are loc schimbul de
substante toxice intre plasma sanguina si solutie respectiva.
Solutia ptr dializa peritoneala se introduce in cavitatea abdominala cu ajutorul a doua
catetere: unul pt intrare si unul pt evacuarea solutiei.
Solutia folosita trebuie sa fie la 37 grade 2 litri care se menti intre 20-40 min , operatia se
repeta la 6-12 h .Se realizeaza astfel epurarea de uree subst toxice sau excese de
apa.substanta folosita trebuie sa contina toti electroliti care se dizolva cu glucoza sau sorbitol.

64