Iluziile perceptive Sunt fenomene care manifest o discordan ntre o experien perceptiv i proprietile fizice ale stimulilor.

n mod obinuit iluziile sunt descrise ca erori ale percepiilor care nu corespund realitii, ca o neltorie a simurilor noastre. Ele exist n toate modalitile senzoriale. Pentru Gibson ele sunt epifenomene, curioziti de laborator. Pentru gestaltiti ele reflect limitrile structurale ale stimulilor. Ele au fost utilizate ca argumente n sprijinul teoriilor percepiilor sau mpotriva lor. Din cauza diversitii lor nu exist o teorie general a iluziilor. Noiunea de iluzie supune ateniei ideea unei percepii corecte (veridical Perception) a proprietilor fizice ale stimulilor. Cel mai adesea au fost studiate relaiile geometrice n desene - iluziile optico - geometrice. n acest caz o iluzie se traduce printr-un dezacord ntre proprietile geometrice percepute i cele care au fost definite odat cu construcia figurii. Exist deci o neconcordan ntre o definiie apriori a stimulului, definiie de natur cognitiv, i interpretarea informaiei senzoriale realizat de ctre tratarea perceptiv. Din acest punct de vedere iluziiile nu sunt erori ci mrturii ale mecanismelor de tratare. Deci iluziile reflect maniera n care organismul trateaz informaiile senzoriale i care ne permite o mai bun definire a informaiiei reale tratate de ctre sistemul senzorial. Totui variaiile iluziilor datorate unor factori cum sunt vrsta, experiena, contextul, informaii semnificative sau nu, sugereaz o important participare a reprezentrilor cognitive.

Iluzii optice -iluzii perceptive Iluziile optice sunt erori ale perceptiei.Trebuie subliniat faptul ca iluziile optice nu sunt cauzate de unele defecte ale vederii caracteristice unei persoane, ci ele sunt valabile pentru oricine, fiind posibile ca urmare a modului insusi de constructie si functionare a sistemului vizual. Hermann Helmholtz este unul dintre cercetatorii care au studiat indeaproape in secolul al XIXlea fenomenul iluziei optice si a ajuns la concluzia ca aceasta nu reprezinta o cauza fiziologica, ci actioneaza la nivelul interpretarii vizuale, al ipotezelor preconcepute. ILUZII DE LUNGIME Cea mai faimoasa si studiata iluzie de lungime este, probabil, iluzia Muller-Lyer, creata de psihiatrul german Franz Muller-Lyer in 1889. Latura A sau B este mai lunga?

Desi sistemul vizual indica segmentul AB ca fiind mai lung, in realitate, segmentele sunt egale ca lungime daca le masuram. La realizarea iluziei contribuie liniile oblice.Explicatia acestei iluzii este legata de perceptia adancimii. Pentru ochiul uman, liniile oblice creeaza senzatia de adancime, ceea ce duce la aprecieri diferite a distantelor pana la cele doua segmente (segmentul de sus pare mai indepartat). Cu toate acestea, imaginile formate pe retina de cele doua segmente sunt egale.