Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PULBERI
Definitie - ,,preparate farmaceutice solide alcatuite din particule uniforme ale uneia sau
mai multor substante, asociate sau nu cu substante auxiliare; sunt folosite ca atare sau divizate
in doze unitare" (FR X). Pulberile aplicate pe piele sau mucoase se numesc pudre.
Pulberile mai pot fi definite ca fiind dispersii eterogene de solid in gaz in care faza
dispersata este atat de concentrata incat particulele se ating, contactul fiind relativ datorita
straturilor de aer absorbite la suprafata.
Avantaje:
- amestec intim si omogen
- dizolvare rapida in contact cu un solvent
- extractie buna a principiilor active in cazul prod, vegetale sau animale
- pentru adm. int. pot fi dizolvate in apa, ceai, alimente
- efect terapeutic prompt datorita suprafetei de contact
- manipulare, administrare usoara.
Dezavantaje:
- stabilitate redusa datorita suprafetei de contact
- pot fi iritante pentru mucoasa gastrica
- pot avea gust neplacut
- uneori pot necesita timp apreciabil de preparare.
Pentru inlaturarea acestor inconveniente se prefera transformarea lor in comprimate sau
drajeuri.
Clasificare (Leucuta, Preda, Achim):
- dupa calea de administrare: de uz intern
de uz extern
- dupa compozitie: pulberi simple
pulberi compuse
- dupa modul de prezentare: pulberi nedivizate
pulberi divizate
- dupa modul de prescriere: pulberi oficinale
pulberi magistrale
Proprietati:
- dimensionale - forma si marimea suprafetei specifice influenteaza calitatea farmaceutica.
- superficiale - pot atrage gaze sau vapori
- reologice - datorita deformarii plastice (curg)
- farmaceutice - dim. particulelor influenteaza cedarea S.A. in sistemul biologic si
implicit efectul terapeutic.
Prepararea pulberilor
1. Uscarea - se face daca este cazul, atunci cand umiditatea substantelor depaseste limita
admisa si in cazul subst. eflorescente (ex. sulfat de sodiu, fosfat de sodiu - pierd apa de
cristalizare), pentru a respecta concentratia prescrisa si pentru a preveni unele interactiuni intre
componente.
Substantele termolabile se usuca la temperatura camerei sau in exicatoare iar cele
termostabile la 90-110 grade C la etuva. Pentru substantele care intra in alcatuirea pulberilor
efervescente, umiditatea lor trebuie sa fie de celt mult 1% (FR X)
2. Pulverizarea - este operatia prin care corpurile solide sunt transformate in fragmente mai
mici de 1 mm. Pulberile utilizate ca pansamente gastrice si pudrele trebuie sa corespunda
finetii sitelor VII, VIII si IX, iar pulberile care se dizolva inainte de administrare si
pulberile de uz intern care sunt dizolvate de secretia gastro- intestinala, se pulverizeaza
conform sitelor V, VI si VII.
Modalitati de pulverizare:
-la mojar prin lovire, prin triturare
-porfirizarea
-prin intermediu
-integrala si cu reziduu
3. Cernerea are ca scop separarea mecanica a particulelor de diferite marimi. Cernerea se
aplica si dupa amestecare pentru a obtine un produs uniform. Impartirea unui produs
pulverizat in fractiuni corespunzatoare marimii particulelor se numeste clasare sau sortare.
Pentru cernerea subst. toxice sau iritante se folosesc site acoperite. Cand masa pulberii
depaseste 20 g cernerea finala este obligatorie (FR X). Cernerea se recomanda in special
pudrelor. Sitele standardizate sunt numerotate de la I (fragmente mari) la IX (pulbere
extrafina).
4. Amestecarea are ca scop omogenizarea particulelor de dif. dim. sau cand trebuie sa se
obtina un amestec uniform din mai multe pulberi. In farmacie operatia se realizeaza la
mojar cu pistilul, concomitent cu pulverizarea. La prepararea pulberilor compuse, subst.
se amesteca in ordinea crescanda a maselor, cu exceptia subst. cu densitate mare, care se
adauga la inceput.
Atunci cand se executa un amestec de pulberi, se incepe cu cantitatea cea mai mica, daca
este in grupa celor puternic active sau colorante, se introduce in mojar numai dupa ce cu o
portiune aproximativ egala dintr-o alta subst. din formula (anodina), s-au astupat porii
mojarului, prin triturare prealabila. Noile portiuni aduse in amestec, se adauga in volume
egale cu cele care sunt in mojar. Subst. cu densitate mica, se adauga la sfarsit. Durata
omogenizarii difera in functie de cantitatea de pulbere: 5g - 1-2 min; lOOg - 5-8 min.
Substantele aderente pe mojar sau pistil se indeparteaza cu cartela.
5. Sterilizarea se recomanda pulberilor aplicate pe plagi, arsuri si pe pielea
sugarilor, sau pulberilor cu antibiotice. Metode folosite: la etuva, prin membrane filtrante, cu
radiatii U.V
6. Divizarea pulberilor se face prin apreciere vizuala a conurilor formate pe cartelele,
fie prin cantarire, pentu dozele de peste 2g. Cand cantitatea de pulbere este mica (sub 0,20g
pentru o doza) se recomanda adaugarea unei pulberi inerte (lactoza).
- divizarea ,,dupa ochi" se face cu ajutorul cartelelor asezate vertical (asezarea orizontal,
ditantata, este criticata), repartizand pulberea conform numarului de doze indicate. Conurile
trebuie sa fie cat mai apropiate pentru ca aprecierea vizuala sa fie usoara. Pulberile divizate se
introduc in capsule de hartie simpla sau cerata, amilacee. Capsulele se inchid prin imbucare. La
sfarsit, cartelele se sterg cu o laveta sau cu un tampon de vata cu alcool.
- divizarea la volum se practica pentru repartizarea pulberilor in capsulele gelatinoase
tari, cu ajutorul unor dispozitive numite geluliere. Divizarea la volum se mai poate face cu
ajutorul unui dispozitiv reglat in prealabil in functie de volumul unei doze (tuburi, lingurite
speciale).
Anumite substante cristalizate pierd usor apa de cristalizare ducand la formarea
amestecurilor eutectice (amestec cu punctul de topire mai scazut decat a fiecarui component in
parte, la temperatura camerei). Acestea se umezesc sau se lichefiaza afectand stabilitatea
preparatului. Pentru a evita acest inconvenient substantele se folosesc uscate la etuva (40-50
grade) dupa care se pot asocia cu alte substante. Ca modalitate de remediere a dificultatilor
create de formarea eutecticului este si amestecarea cu o pulbere adsorbanta: oxid de
magneziu, carbonat de magneziu, lactoza, amidon, cu care se tritureaza separat, impiedicand
interactiunea dintre ele. Este posibila si separarea celor doua substante in cauza printr-o rondea
formata dintr-o capsula amilacee.
Unele pulberi sunt higroscopice sau delicvescente (clorura de amoniu, clorura de
calciu, iodura de potasiu, cloralhidratul), acestea absorb umiditatea din atmosfera, inmoaie
amestecul si creeaza dificultati la divizare si conditionare. Se recomanda ca aceste substante sa
nu se aduca la o pulverizare prea avansata, sau sa se tritureze cu o substanta adsorbanta.
Sinonim: Gesol
Rp/ Clorura de potasiu 0,75 g
Bicarbonat de sodiu 1,25 g
Clorura de sodiu 1,75 g
Glucoza 11,00 g
M. f. pulv.
Substantele se amesteca dupa regula generala de preparare a pulberilor compuse, apoi
se conditioneaza in cutii de plastic de capacitate adecvata. Se eticheteaza, eticheta cu chenar
albastru si mentiunea intern.
Este indicata in diarei acute cu sau fara varsaturi, pentru tratamentul deshidratarii si
compensarii pierderilor de electroliti (Cl, Na, K, glucoza - material energetic utilizat de neuron).
Continutul unui plic/cutie se dizolva in 500 ml apa. Cantitatea se consuma in aproximativ 4 ore,
in portiuni mici.
PUDRE
Sunt pulberi de uz extern constituite din una sau mai multe substante medicamentoase
care se includ intr-o baza pentru pudra constituita din diferite substante ajutatoare si care se
aplica pe piele, mucoase, rani, in scop terapeutic sau de igiena.
Pudrele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie neiritante
- sa curga usor
- sa adere pe suprafata aplicata
- sa absoarba secretiile
Substantele active pot fi: astringente, dezinfectante, cheratolitice, gresante,
racoritoare, antiflogistice (antiinflamator), etc.
Excipientii trebuie sa fie bine tolerati, conservabili, sa contribuie sinergic la actiunea
farmacodinamica:
- talcul-este un hidroxisilicat de magneziu natural, purificat, se prezinta ca pulbere foarte
fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, insolubil in apa. Se
intrebuinteaza ca adsorbant, sicativ, asociat cu alte substante, adera bine pe piele.
- caolinul-este un silicat de aluminiu hidratat, este o pulbere fina, alba, slab galbuie,
onctuoasa la pipait, aderenta, insolubila in apa. Este folosit ca adsorbant, intra in
compozitia pudrelor si a unor preparate antiacide, protectoare pentru mucoasa gastrica.
- oxidul de zinc-pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust, insolubila in apa, este
intrebuintat pentru actiune absorbanta, sicativa, slab astringenta.
- amidonul-se obtine din grau, porumb, cartofi, se prezinta ca pulbere fina, de culoare alba, fara
miros, si fara gust, insolubil in apa, amestecat cu apa incalzita se umfla si formeaza un gel
vascos. Are capacitate aderenta pe piele, este racoritor, intra in preparate dermato-cosmetice.
Este usor invadat de microorganisme.
Prepararea pudrelor se incadreaza in normele de preparare a pulberilor. FR X prevede
sterilizarea pudrelor pentru pielea sugarilor, plagi, arsuri, la care se adauga cele cu antibiotice.
Gradul de finete al pudrelor este mare, se intrebuinteaza sitele VIII si IX.