PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE HIGROSCOPICE ŞI

DELICVESCENTE
•Substanţele higroscopice şi delicvescente dacă sunt păstrate în condiţii
necorespunzătoare reţin apa din atmosferă.
Diferenţa între cele două tipuri de substanţe constă în cantitatea de apă reţinută:

–substanţele higroscopice absorb apă şi se umezesc,

–pe când cele delicvescente se dizolvă în apa absorbită.

•Exemple de substanţe higroscopice: iodura de sodiu, bromura de sodiu, bromura de
amoniu, azotit de sodiu, nistatin,

•Exemple de substanţe delicvescente: bromura de calciu cristalizată cu 2 molecule de

apă, clorura de calciu cristalizată cu 6 molecule de apă, cloralhidrat, piperazina
cristalizată cu 6 molecule de apă.

•Reguli ce trebuie respectate la prepararea pulberilor compuse care conţin

substanţe higroscopice şi delicvescente

•Cântărirea se realizează pe tectură de hârtie cerată, pentru a evita murdărirea

platanului balanţei.

•Cântărirea, pulverizarea, amestecarea se realizează cât mai repede pentru a limita

contactul substanţei cu umiditatea atmosferică.

•Substanţele higroscopice şi delicvescente nu trebuie aduse la un grad de pulverizare

foarte avansat, pentru a nu oferi o suprafaţă foarte mare de contact cu aerul.
Pulverizarea trebuie realizată într-un mojar uscat pentru a evita contactul cu
umiditatea.
•Substanţele termostabilese încorporează în pulberi după o prealabilă uscare la etuvă.
•Substanţele termolabilese încorporează în pulberi alături de substanţe
adsorbante:lactoză, amidon, caolin, aerosil, oxid de magneziu, carbonat bazic de
magneziu

•Ambalarea acestui tip de pulberi compuse se face în capsule de hârtie cerată.

•Se mai recomandă utilizarea unui ambalaj dublu de hârtie, la care ambalajul interior
este obţinut din hârtie cerată, parafinată sau staniol, şi păstrarea capsulelor de hârtie
care conţin astfel de pulberi în borcane de sticlă bine închise.
Rp.Phenobarbitali 0,02 g
Natrii nitritis 0,03 g
Papaverini hydrochloride 0,04 g
Aminophylini 0,10 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. X
D. s. intern 3 pe zi

•Azotitul de sodiu este o substanţă higroscopică, termolabilă, motiv pentru care nu se

poate usca la etuvă.

•Pentru a împiedica umezirea lui şi implicit a pulberii compuse care se obţine, se

foloseşte o pulbere cu capacitate adsorbantă, de tipul carbonatului bazic de magneziu
în cantitate dublă faţă de azotitul de sodiu. Se va adnota reţeta cu modificările
efectuate.

•Fiind un preparat de uz intern trebuie verificate dozele terapeutice maxime pentru

toate componentele.
Carbonat bazic de magneziu0,06 g
Rp. Phenobarbitali 0,02 g
Natrii nitritis 0,03 g
Papaverini hydrochloride 0,04 g
Aminophylini 0,10 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. X
D. s. intern 3 pe zi
•PREPARARE

•Se aduce la mojar şi se triturează jumătate din cantitatea de carbonat bazic de

magneziu.

•Se adaugă azotitul de sodiu şi restul de carbonat bazic de magneziu triturând pentru
omogenizare.

•Celelalte componente se aduc la mojar în ordinea crescătoare a maselor:

fenobarbitalul, papaverina clorhidrică şi aminofilina.

•După obţinerea unui amestec omogen, pulberea se divide prin cântărirea fiecărei doze
şi se eliberează în capsule de hârtie cerată.

•OBSERVAŢII

•Azotitul de sodiu se prezintă sub forma unor cristale sau bastonaşe albe sau slab-
gălbui, fără miros, cu gust slab sărat. Este o substanţă higroscopică şi termolabilă care
se păstrează la SEPARANDA, în recipiente bine închise, ferite de lumină.

•Este sensibil la pH-ul acid creat în preparat de papaverina clorhidrică şi fenobarbital.

Azotitul de sodiu se descompune, în prezenţa apei precum şi la pH acid, cu formare de
oxizi de azot (monoxid şi dioxid de azot).

•Pentru a limita umiditatea atrasă în preparat de azotitul de sodiu se foloseşte o

pulbere cu caracter adsorbant. Pentru a tampona pH-ul acid creat de celelalte
componente pulberea adsorbantă utilizată trebuie să aibă caracter bazic: oxid de
magneziu, carbonat bazic de magneziu. Acestea se pot folosi în cantitate egală sau
dublă faţă de cantitatea de nitrit de sodiu.

•Nitritul de sodiu nu se aduce primul la mojar deoarece este o substanţă puternic

activă şi higroscopică.
•ACŢIUNE

•Preparatul are acţiune sedativă datorată fenobarbitalului şi vasodilatatoare datorită

celorlalte componente.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE CARE DAU AMESTECURI

EUTECTICE
•O serie de substanţe organice, majoritatea cu grupări fenolice, cetonice sau
aldehidice, duc la obţinerea de amestecuri eutectice dacă sunt asociate între ele. Un
amestec eutectic prezintă un punct de topire mai scăzut decât al fiecărui component în
parte.
•Din această categorie de substanţe fac parte: acidul acetilsalicilic, antipirina, β-
naftolul, camforul, cloralul hidrat, mentolul, fenacetina, fenolul, salolul, timolul, etc..
•Cele mai frecvente asocieri, întâlnite în reţetele magistrale şi care dau amestecuri
eutectice sunt: camfor –mentol, camfor –fenol, aspirină –metenamină, aspirină –
fenazonă.
•Încorporarea într-o pulbere compusă a unui amestec eutectic nu ridică probleme în
sensul modificării consistenţei acesteia, dacă amestecul eutectic este în proporţie mică
faţă de masa pulberii. În cazul în care amestecul eutectic format este în proporţie mare
pulberea obţinută are tendinţă de aglomerare şi se înmoaie.

METODE DE EVITARE A FORMĂRII UNUI AMESTEC EUTECTIC

O metodă de preparare, utilizată pentru evitarea formării unui amestec eutectic,
este reprezentată de separarea componentelor condiţionate în capsule amilacee cu
ajutorul unui disc de Hostia.
Se utilizează de asemenea amestecarea uneia dintre componentele care dau
amestec eutectic şi care se află în cantitate mai mare cu o pulbere adsorbantă, în
cantitate egală.
Atunci când este posibil se recurge la înlocuirea substanţelor care formează
amestecul eutectic cu alte substanţe, de exemplu înlocuirea aspirinei şi a fenazonei cu
salicilatul de fenazonă(salipirina).

Rp.Methenamini
Acidi acetylsalicylici ǀ aa0,30 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi
Pentru a prepara această reţetă magistrală se vor separa metenamina şi aspirina,
componente care dau amestec eutectic, cele mai bune rezultate se obţin folosind o
pulbere adsorbantă de tipul oxidului de magneziu sau carbonatului bazic de magneziu,
în cantitate egală cu aspirina. Se adnotează reţeta cu modificarea efectuată.
Carbonat bazic de magneziu 0,30 g
Rp.Methenamini
Acidi acetylsalicylici ǀaa0,30 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi

•PREPARARE
•Se pulverizează aspirina la mojar şi se adaugă carbonatul bazic de magneziu,
triturând pentru omogenizare. Se adaugă apoi metenamina pulverizată în prealabil şi
se triturează cu restul componentelor. Se eliberează în capsule de hârtie cerată.
•O altă metodă de preparare constă în condiţionarea pulberilor în caşete. Se
pulverizează aspirina la mojar şi se divide în capsule amilacee, unde, în fiecare
capsulă peste aspirină se aduce un disc de Hostia. Peste discul de Hostia se divide apoi
metenamina pulverizată în prealabil. Prin separarea celor două componente în
interiorul aceleaşi capsule cu ajutorul discului de Hostia se evită formarea amestecului
eutectic.
•OBSERVAŢII
•Folosirea lactozei, amidonului sau caolinului cu rol de pulbere adsorbantă duce la
obţinerea unei pulberi aglomerate care imediat după preparare se înmoaie.
•ACŢIUNE
•Preparatul are acţiune antiinflamatoare datorită prezenţei aspirinei şi antiseptic urinar
datorită metenaminei.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE VOLATILE

•Numeroase pulberi compuse, întâlnite în practica farmaceutică ca reţete magistrale
conţin substanţe volatile: mentol, camfor, timol, uleiuri volatile. Ca metodă generală
de preparare se amestecă substanţa vo latilă cu una din celelalte componente ale
pulberii, după care se adaugă treptat restul componentelor.
•De obicei, majoritatea substanţelor volatile care se încorporează într-o pulbere
compusă sunt reprezentate de uleiurile volatile. Aceste uleiuri volatile se pot încorpora
fie în componenta cu reactivitatea chimică cea mai mică fie în pulberea compusă
obţinută anterior.

Rp. Caolini
Magnesii oxydi aa2 g
Elaeosacchari Menthae4 g
Bismuthi subnitratis8 g
M. f. pulvis
D. S. intern după aviz
•PREPARARE
•După pulverizarea zahărului la mojar, se aduc peste acesta 2 picături de ulei volatil de
mentă triturând pentru dispersarea omogenă a acestuia. Peste oleozaharul format se
aduc celelalte componente în ordinea descrescătoare a densităţilor: bismut subnitric,
caolin, oxid de magneziu. Pulberea obţinută se trece prin sita VI, iar după cernere se
reomogenizează la mojar. Se eliberează în capsule de hârtie cerată.

•OBSERVAŢII
•Oleozaharurile se obţin din zahăr şi uleiuri volatile folosind raportul o picătură de
ulei volatil : 2 g de zahăr. Picăturile de ulei volatil se aduc pe rând, cu ajutorul
picătorului normal sau a unui picător etalonat în prealabil, pe capul pistilului ţinut în
poziţie verticală, se triturează după adăugarea fiecărei picături de ulei volatil.
•Pentru cernere se foloseşte sita VI deoarece urmărim acţiunea adsorbantă a pulberii.
•Pentru că aceste componente ale pulberii compuse au densităţi diferite apare tendinţa
de a se separa după cernere, motiv pentru care trebuie să reomogenizăm pulberea.
•ACŢIUNE
•Preparatul are acţiune antiacidă şi adsorbantă. Oleozaharul are rol aromatizant şi
edulcorant.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE FLORESCENTE

•Anumite substanţe care conţin apă de cristalizare au tendinţa de a pierde o parte din
aceasta în anumite condiţii:
–conservare necorespunzătoare,
–triturare
–sau în cazul variaţiilor de temperatură.
•Aceste substanţe se numesc eflorescenteşi ridică probleme la încorporare în pulberile
compuse, deoarece
–pot duce la modificarea dozajului pulberii,
–La apariţia unor reacţii chimice nedorite între componente,
–alterarea preparatului în timpul conservării.

•Exemple de substanţe eflorescente:

ZnSO4 . 7 H2O,
CuSO4 . 5 H2O,
KAl(SO4)2 . 12 H2O,
MgSO4 . 7 H2O
PULVIS EFFERVESCENS LAXANS (FR X)
PULBEREA LAXATIVĂ EFERVESCENTĂ
Sinonim: Pulvis aerophorus laxans.
I Natrii sulfas anhydricus (V)2,0 g
Natrii hydrogenocarbonas (V)6,5 g
II Acidum tartricum (V)6,0 g

•PREPARARE

•I –se aduc componentele la mojar în ordinea crescătoare a maselor şi se triturează

pentru omogenizare. Pulberea obţinută se trece prin sita V. Se ambalează şi se
eliberează în capsulă de hârtie albastră.

•II –se pulverizează acidul tartric la mojar şi se trece prin sita V. Se ambalează şi se
eliberează în capsulă de hârtie albă.

•ACŢIUNE

•Preparatul are acţiune laxativă, acţiune datorată sulfatului de sodiu şi tartratului de

sodiu.

I.13. PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE OXIDANTE

•Dacă într-o pulbere compusă sunt asociate substanţe oxidante (cloraţi, nitraţi,
peroxizi, permanganaţi) cu substanţe reducătoare prepararea are loc cu foarte multă
grijă deoarece acestea pot reacţiona şi reacţiile pot fi însoţite de mici explozii.
•exemple de substanţe oxidante: clorat de potasiu, bicromat de potasiu, nitrat de
argint, peroxid de sodiu, permanganat de potasiu, nitrat de potasiu, etc.;
•exemple de substanţe reducătoare: sulf, sulfiţi, hiposulfiţi, acid tanic, cărbune, pulberi
vegetale, etc.
•Ca o regulă generală, pulverizarea se va face pentru fiecare substanţă în parte
triturând uşor pentru a nu exploda.
•Rp.Kalii chlorici0,60 g
Acidi tanici0,50 g
Sacchari 0,50 g
M. f. pulvis
•D. t. d. nr. V
•D. S. extern pentru gargară.
•PREPARARE
•Cloratul de potasiu se triturează uşor la mojar. În alt mojar se prepară o pulbere
compusă din zahărul şi acidul tanic prevăzut în formulă, pulbere care se amestecă cu
cloratul de potasiu pulverizat (amestecarea se realizează cu o spatulă sau cu o
linguriţă).
•Pulberea obţinută se trece prin sita V şi se supune din nou omogenizării cu ajutorul
spatulei sau al linguriţei.
•Se condiţionează şi se eliberează în capsule de hârtie.
•OBSERVAŢII
•Cloratul de potasiu este o pulbere cristalină albă sau cristale incolore, transparente,
lucioase, fără miros, cu gust răcoritor şi slab sărat. Se păstrează în flacoane bine
închise, ferit de foc. Manipularea şi pulverizarea trebuie făcute cu atenţie în absenţa
totală a substanţelor organice şi uşor oxidabile.
•Reţetele magistrale trebuie scrise citeţ de către medici pentru a se evita confuzia între
Kalii chloridum, care este clorura de potasiu, şi Kalii chloricum care este cloratul de
potasiu substanţă oxidantă).
•Acidul tanic este o pulbere de culoare galben-închis, uşor solubilă în apă, alcool şi
glicerină la cald. Este o substanţă reducătoare, incompatibilă cu masa gelatinoasă,
acidul nitric, acidul cromic, clorul şi bromul.
•Reţeta magistrală reprezintă o pulbere compusă care conţine o substanţă reducătoare
şi una oxidantă, substanţe care nu se vor tritura împreună (cele două substanţe se
pulverizează separat).
•Pentru a evita descompunerea cloratului de potasiu, acesta nu se va tritura energic la
mojar.
•Amestecarea lor nu se realizează cu ajutorul pistilului ci cu ajutorul unei linguriţe sau
spatule; pentru a asigura omogenitatea pulberii aceasta se va trece de 2-3 ori prin sita
V, pulberea obţinută amestecându-se după fiecare cernere.
•Pentru a se evita reacţiile între diferite componente ale acestor tipuri de pulberi,
componentele care interacţionează se pot condiţiona şi elibera în capsule de hârtie
separate.
•
•ACŢIUNE
•Fiecare pliculeţ se dizolvă într-un pahar cu apă şi se foloseşte pentru gargară datorită
acţiunii sale antiseptice.

•PULBERI COMPUSE CU EXTRACTE USCATE

•Conform F.R. X extractele vegetale sunt preparate farmaceutice fluide, moi sau
uscate obţinute prin extracţia produselor vegetale cu diferiţi solvenţi, urmată de
evaporarea parţială sau totală a solventului şi aducerea masei reziduale sau a pulberii
la concentraţia sau consistenţa prevăzută.
•Dependent de consistenţă acestea pot fi:
•extracte fluide;
•extracte moi care conţin cel mult 20% materii volatile;
•extracte uscate care conţin cel mult 5% materii volatile.
•Încorporarea extractelor uscateîn pulberi nu ridică probleme. Extractele uscate pot fi
încorporate în orice proporţieîn pulberi fără a modifica consistenţa acestora.
•Rp.Extracti Belladonnae0,80 g
Natrii hydrogenocarbonatis
Magnesii oxydiaa3,00 g
Aluminii hydroxydi
Bismuthi subnitratis aa 10,00 g
M. f. pulvis
D. S. intern o linguriţă rasă de 3 ori pe zi
•
•Preparatul obţinut este o pulbere compusă de uz intern, nedivizată care conţine o
substanţă puternic activă. Se administrează cu linguriţa, o linguriţă rasă de trei ori pe
zi; deci aproximativ 2 grame (pulberea conţine două substanţe cu densităţi mari şi
două substanţe cu densităţi mici).
•Fiind un preparat de uz intern care conţine o substanţă puternic activă se verifică dacă
dozele maxime sunt depăşite sau nu. Dozele maxime pentru extractul uscat de
beladonă sunt de 0,075 grame, respectiv de 0,200 grame.

Fiind o pulbere de uz intern se cerne prin sita V sau VI; în timpul cernerii substanţele
care au densitate mare prezintă tendinţa de separare motiv pentru care este necesară
reomogenizarea pulberii la mojar după cernere.
•Oxidul de magneziu prezintă tendinţă de aglomerare şi se va pulveriza prin frecare pe
sita IV.
•Hidroxidul de aluminiu, în reţetele magistrale se mai întâlneşte sub denumirea de
alucol.
•
•ACŢIUNE
•Preparatul are acţiune antispastică datorită extractului de Belladonna şi acţiune
antiacidă datorită celorlalte componente.