Amestecuri de pulberi care se umezesc

Uneori se întâlnesc asociate substanţe higroscopice şi delicvescente care sunt

prescrise pentru administrare sub formă de caşete. În asemenea cazuri, umezirea
pulberilor se evită, de preferinţă eliberînd caşetele în borcane de sticlă astupate etanş.
Păstrarea caşetelor în condiţii necorespunzătoare duce destul de repede la umezirea
amestecului care este urmată de descompuneri mai mult sau mai puţin profunde.
O altă metodă de a preveni umezirea unor asemena amestecuri este adăugarea de
pulberi inerte în prescripţie. Astfel, o serie de pulberi higroscopice divizate în caşete sunt
mai stabile dacă se adaugă carbonat de magneziu, oxid de magneziu uşor, oxid de
magneziu ponderos sau talc.
O eficacitate mai redusă o prezintă lactoza şi amidonul. În orice caz, asfel de
amestecuri se prelucrează printr-o triturare uşoară.

Salol 0,15
Nitrit de sodiu 0,05
Bromură de sodiu 0,20
Dacă caşetele se păstrează în borcane de sticlă bine închise, medicamentul nu
suferă transformări timp de cel puţin 3 săptămâni. Păstrarea în pungi sau în cutii de carton
duce la umezirea pulberii din caşete, urmată de o colorare în ruginiu.
Încercarea de a adăuga 0,10 – 0,30 pe caşet de carbonat de magneziu, oxid de
magneziu sau amidon întârzie în oarecare măsură umezeala şi descompunerea. Totuşi,
pulberea compusă din această formulă se păstrează cel mai bine în borcane bine închise,
chiar fără adăugarea de pulbere inertă.
Din acest exemplu reiese importanţa pe care o are contactul cu umiditatea
atmosferică în cazul pulberilor delicvescente.
Fenobarbital sodic 0,015 g
Iodură de sodiu 0,10 g
Aminofenazonă 0,20 g
Fenobarbitalul sodic este o substanţă higroscopică, iar iodura de potasiu este
higroscopică în atmosfera umedă. Prescripţia se prepară greu, mai ales când umiditatea
atmosferică este mare.

1
 Prepararea se poate face prin pulverizarea iodurii de potasiu într-un mojar uscat şi
încălzit uşor şi amestecarea cu o cantitate egală de oxid de magneziu sau carbonat de
magneziu, după care se adaugă fenobarbitalul şi aminofenazona şi se triturează uşor.
Amestecul se ambalează cu grijă de preferinţă în borcan de sticlă bine închis.
Nitrit de sodiu 0,15 g
Iodură de sodiu

După preparare, amestecul conţinut în caşete devine galben şi se lichefiază în 2

zile datorită higroscopiei ingredientelor. Păstrate în borcane de sticlă bine închise,
caşetele se menţin timp de 2 săptămâni.
Adăugarea de 0,10 – 0,30 pulbere inertă previne descompunerea. Se amestecă
iodura de sodiu cu amidon 0,30 pentru fiecare caşet şi apoi se adaugă nitritul triturând
uşor. Amestecul astfel preparat se păstrează în condiţii satisfăcătoare.

Pulberi care conţin amestecuri eutectice

Amestecul unor substanţe organice se lichefiază sau se transformă într-o masă

păstoasă sau într-un lichid după triturarea împreună la temperatura ordinară. Acest fapt se
datorează formării aşa-numitelor amestecuri eutectice cu punct de topire scăzut, uneori
chiar la temperatura camerei.
Printre substantele care tind să acţioneze în acest fel când sunt asociate câte două
sau mai multe şi care sunt mai des folosite în farmacie sunt următoarele: acetanilidă, acid
acetilsalicilic, antipirină, camfor, cloralhidrat, fenazonă, fenacetină, fenol, mentol, salol,
timol etc.
Formarea eutecticului este forţată prin triturarea directă a componentelor. Punctul
de topire al amestecurilor formate din două substanţe (amestecuri binare) diferă destul de
mult dependent de proporţiile componentelor.

2
 O metodă pentru evitarea acestei dificultăţi este dispersarea separată a celor două
substanţe şi administrarea a câte unei doze din fiecare. Această metodă poate fi aplicată în
cazul medicamentelor pentru uz intern.
O altă metodă este aceea de a adăuga pulberi inerte absorbante, cum ar fi: carbonat
de magneziu, oxid de magneziu uşor, oxid de magneziu ponderos, amidon, lactoză, talc,
fosfat de calciu etc.
Carbonatul de magneziu şi oxidul de magneziu uşor sunt cei mai folosiţi diluanţi.
În scopul prevenirii înmuierii aspirinei, acidului salicilic şi altor compuşi care creează
asemena dificultăţi, s-a propus adăugarea de acid silicic (mărimea particulelor de 50 de
microni în proporţie de 20%).
În general, fiecare din substanţele care dau amestecuri eutectice se asociază mai
înâi cu diluantul şi se amestecă uşor cu o spatulă sau cu o foaie de hârtie. De obicei, o
cantitate egală de diluant cu cea a substanţei respective este suficientă pentru a împiedica
lichefierea pentru o perioadă de 2 săptămâni, dacă amestecul se păstrează în condiţii
corespunzătoare. Toate pulberile care tind să devină moi sau păstoase trebuie să fie
eliberate în ambalaje duble.

Aminofenazonă 0,02 g
Aspirină 0,15 g
Cafeină citrică 0,03 g
Fenobarbital 0,03 g
Amestecul se lichefiază datorită prezenţei împreună a aspirinei şi aminofenazonei
care formează un amestec eutectic. Prezenţa acidului citric accentuează fenomenul
deoarece acesta este o sare cristalizată eflorescentă peste 30°.
Pentru a evita lichefierea se amestecă aminofenazona cu o cantitate de lactoză
(0,10-0,20 g pentru fiecare pachet), iar aspirina cu o cantitate de oxid de magneziu (0,20
g) şi se amestecă cele două pulberi triturând uşor. Se adaugă apoi fenobarbitalul şi, la
sfârşit, cafeina-bază, folosind jumătate de cantitate faţă de cantitatea prescrisă de cafeină
citrică.

3
 Când se prescriu pulberi pentru uz extern, destinate pentru aplicare pe piele sau
pentru a fi dizolvate de către bolnav, se amestecă în mod obişnuit ingredientele luînd
măsuri pentru a reduce dificultatea.

Fenol 1,25 g
Mentol 1,25 g
Borax 30,00 g
Sulfat de zinc 15,00 g
Bicarbonat de sodiu 200,00 g

Dacă substanţele care dau un amestec moale sau lichid sunt în proporţie mai mare,
fiecare dintre acestea vor fi amestecate cu o parte din restul ingredientelor, iar cele două
pulberi obţinute se reunesc pe o bucată de hârtie cu ajutorul unei spatule.