PREPARATE INJECTABILE

Potrivit Farmacopeei Române ediţia a X-a Preparatele injectabile (injectabilia) sunt

soluţii, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă într-un
solvent steril înainte de folosire; sunt repartizate în fiole sau în flacoane şi sunt administrate prin
injectare.
Medicamentele parenterale sunt preparate farmaceutice sterile sub formă de soluţii,
suspensii, emulsii, pulberi sau comprimate destinate a fi administrate transcutanat, printr-un
procedeu care lezeaza ţesuturile (injectare sau implantare) în corpul uman sau animal.
Denumirea “parenteral” provine din limba greacă de la cuvintele par=în afară de şi
enteron=intestin, termeni ce desemnează medicamentele care ocolesc tractul gastro-intestinal;
sau de la cuvântul grec parenthitenai=a injecta, întelegandu-se prin aceasta o grupă delimitată de
medicamente care se administrează prin injectare în cea mai mare parte cu ajutorul seringii sau
prin implantare.
Calea parenterală reprezintă una din cele mai importante posibilităţi de administrare a
medicamentelor.
Avantajele sunt:
 Dozaj exact al substanţelor medicamentoase;
 Rapiditate de acţiune: efect imediat şi chiar instantaneu în cazul caii i.v., mai ales în
urgenţe (stop cardiac, astm şi şoc);
 Dirijarea timpului de acţiune a medicamentului injectat în funcţie de calea de
administrare şi de gradul de dispersie a substanţei: efect instantaneu cu o durată de
câteva minute sau o acţiune prelungită de câteva săptămâni;
 Evitarea unor efecte secundare: tulburări gastro-intestinale, care apar după
administrarea orală;
 Evitarea inactivării acţiunii unor substanţe de către sucurile digestive (peniciline,
strofantina) sau micşorarea activităţii (insulina, hormonii peptidici);
 Posibilitatea de acţiune terapeutică localizată, prin efectuarea de anestezii locale, de
concentraţii mari în anumite cavităti; pentru diagnostic sau tratament
(radioopacifierea unor organe, tratamentul unor infecţii localizate), în stomatologie;
  Posibilitatea administrării unor medicamente, care nu sunt absorbite în intestin şi prin
administrare orală au numai acţiune locală, în tractul gastro-intestinal;
 Administrarea la pacienţii în stare de inconştienţă, stare de vomă;
 Terapia parenterală însoţeşte terapia orală; în unele cazuri în care pacienţii nu se pot
bizui doar pe medicaţia orală;
 Prin administrarea de medicamente pe căile parenterale se evită efectul primul pasaj
asupra acestora;
 Terapia parenterală furnizează mijloace de corectare a tulburarilor hidroelectrolitice
grave: influenţarea compoziţiei sângelui prin perfuzii pentru restabilirea volumul de
lichid pierdut, administrând înlocuitorii de masă plasmatică, care vehiculează câteva
ore sau zile prin organism, menţinând apa şi elementele minerale;
 Alimentarea oganismului pe cale artificială, prin introducerea de substanţe nutritive,
pe căile parenterale.
 Menţinerea homeostaziei prin asigurarea pe cale parenterală a lichidelor necesare şi a
stării de nutriţie a organismului.
 Dezintoxicarea organismului prin accelerarea diurezei osmotice (osmoterapia) cu
soluţii pentru dializă peritoneală;
Indiferent de calea de administrare parenterală un număr de dezavantaje apar ca inerente
pentru produsele parenterale:
 Modul de administrare traumatizant, durere la locul de injectare, eventualele iritaţii
locale; timpul de administrare mai mare ca în cazul altor căi.
 Condiţii speciale de fabricare, tehnologie complexă şi costisitoare, pentru a realiza
preparate sterile, stabile, tolerabile şi eficace;
 Folosirea de materii prime cu puritate fizică, chimica şi microbiologică înaltă;
 Respectarea unei riguroase asepsii la injectare, pentru a evita contaminarea
bolnavilor: infecţii cu bacterii, virusul hepatitei, SIDA, ceea ce impune personal
calificat;
 Prescrierea şi administrarea preparatelor parenterale va fi efectuată prudent, pentru a
evita intoleranţa locală sau generală, sensibilitatea (şocul alergic) acţiunea directă a
unor substanţe asupra sângelui, nervilor şi vaselor sanguine iritându-le sau lezându-le
formarea de noduli în cazul preparatelor uleioase;
  Necesitatea injectării repetate, la intervale de timp determinate, pentru a avea un nivel
sanguin constant;
 Apariţia de complicaţii ca septicemia, infecţii fungice, interacţiuni medicamentioase;
 Odată ce un medicament a fost administrat parenteral este dificil să se revină asupra
efectului fiziologic.

Preparare
La preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii fizico-chimice
microbiologice şi biologice.
Substanţele active se prelucrează sub formă de soluţii, suspensii sau emulsii injectabile.
Pulberile pentru preparatele injectabile se dizolvă sau se dispersează înainte de folosire în
volumul de solvent steril prevăzut.
Solvenţii folosiţi sunt: apa, uleiul de floarea soarelui şi alţi solvenţi neapoşi miscibili sau
nu cu apa.
Apa folosită trebuie să corespundă prevederilor monografiei “Apă distilată pentru
preparate injectabile” din FR X pagina 137. Uleiul de floarea soarelui folosit trebuie să
corespundă prevederilor monografiei “Ulei de floarea soarelui neutralizat” din FR X pagina 465.
Se pot folosi şi substanţe auxiliare (de exemplu solubilizanţi, agenti de suspendare şi de
emulsionare, antioxidanţi, conservanţi antimicrobieni). În toate cazurile pH-ul preparatelor
injectabile trebuie să asigure stabilitatea acestora.
Soluţiile apoase injectabile, care nu se pot steriliza în recipientul final se prepară pe cale
aseptică şi pot conţine un conservant antimicrobian potrivit.
Adăugarea de conservanţi antimicrobieni nu este admisă în cazul preparatelor injectabile
folosite într-un volum mai mare de 10 ml indiferent de modul de administrare precum şi în cazul
soluţiilor care se administrează intracardiac, intraocular, intarahidian, peridural indiferent de
volumul acestora.
Substanţele active se cântăresc, se dizolvă sau se dispersează într-o porţiune din solventul
sau amestecul de solvenţi prevăzuţi şi se completează la volumul specificat (m/V).
Preparatele injectabile apoase se izotonizează prin adăugarea clorurii de sodiu sau a altor
substanţe.
 Izotonizarea este obligatorie în cazul soluţiilor injectabile care se administrează în
volume de 5 ml sau mai mari.
Soluţiile coloidale injectabile nu se izotonizează.
Soluţiile injectabile se filtrează prin materiale filtrante adecvate până când se obţin soluţii
limpezi, practic lipsite de particule în suspensie şi se repartizeaza în fiole. Dacă este cazul aerul
din fiole se înlocuieşte cu în gaz inert.
Suspensiile injectabile
Apoase sau uleioase, se prepară din substanţe active aduse la gradul de fineţe prevăzut în
monografia respectivă cu sau fără adaosuri de agenti de suspendare.
Preparatele injectabile se sterilizeaza printr-o metodă adecvată conform prevederilor în
monografia “Sterilizare” din FRX. Pag 1071.
Recipientele şi dopurile folosite trebuie să corespundă condiţiilor prevăzute de
normativele de calitate în vigoare.
Recipientele pentru suspensiile şi pulberile pentru preparate injectabile, trebuie să aibă
capacitatea adecvată pentru a permite dizolvarea sau omogenizarea suspensiei prin agitare.

Controlul calităţii soluţiilor injectabile

Descriere
Aspect
Soluţiile injectabile trebuie sa fie limpezi practic lipsite de particule în suspensie.
Determinarea se face pe 25 de fiole sau pe 10 flacoane care conţin pulbere pentru preparate
injectabile. Soluţiile se examinează după câteva răsturnări ale recipientelor în condiţii de
vizibilitatea corespunzatoare (în faţa unui ecran de 50/50 cm, jumătate alb jumătate negru, într-
un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui tub de neon sau a unui bec electric mat 100 W).
Culoarea soluţiilor injectabile este în funcţie de natura substanţei şi a solventului. O
eventuală coloraţie nu trebuie sa depaşească coloraţia etalonului de culoare prevăzut în
monografia respectivă.
Suspensiile injectabile
După agitare timp de 1-2 minute trebuie să fie omogene şi fără reziduuri fixate pe fundul
şi pe gâtul fiolei sau al flaconului; pot prezenta un sediment uşor redispersabil la agitare.
 Pentru verificarea aspectului suspensiilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire
la 37 °C înainte de agitare.
Suspensiile injectabile, trebuie să corespundă probei de pasaj.
Suspensia omogenizată prin agitare se aspiră în întregime într-o seringă de mărime
adecvată, apoi se evacuează într-un recipient, sub forma unui jet continuu prin acul de seringa nr.
16. După 10 minute suspensia se agită din nou şi se repetă determinarea; volumul suspensiei
trebuie să treacă în jet continuu prin acul de seringă numărul 16.
La pulberile pentru preparate injectabile la care suspendarea în solvent se efectuează
înainte de administrare, flaconul cu pulbere se agită înainte şi după introducerea solventului
respectiv.
Emulsiile injectabile
Trebuie să aibă un aspect omogen după agitare şi să nu prezinte niciun semn de separare a
fazelor.

pH-ul. Se determină potenţiometric.

Uniformitatea volumului
Volumul de lichid care se introduce în fiolă este cuprins, în general, între 1 si 20 ml
admiţând diferite limite de umplere a fiolelor.

Tabelul 14

Volumul de lichid injectabil Volumul de lichid care trebuie introdus în fiole (în mililitrii
declarat (în mililitrii)
) şi abaterea admisă
Pentru lichide injectabile Pentru lichide vascoase
apoase
1,0 1,1 ± 5% 1,2 ± 5%
2,0 2,2 ± 5% 2,3 ± 5%
3,0 3,2 ± 5% 3,3 ± 5%
4,0 4,25 ± 5% 4,4 ± 5%
5,0 5,3 ± 5% 5,5 ± 5%
10,0 10,5 ± 3% 10,8 ± 3%
20,0 20,6 ± 3% 21,0 ± 3%
 Excesul volumului de lichid injectabil adăugat trebuie să asigure extragerea volumului
declarat.
Preparatele injectabile uleioase se încălzesc la 37°C înaintea prelevării conţinutului şi se
răcesc la 20°C înaintea măsurării volumului.
Suspensiile injectabile trebuie agitate până la omogenizare înainte de prelevarea
conţinutului.

Uniformitatea masei
Se efectuează în cazul pulberilor pentru preparate injectabile. Se cântăreşte un flacon cu
dop (fără armătură metalică) apoi se îndepărtează pulberea din flacon şi de pe dop. Dacă este
necesar se spală cu apă flaconul şi dopul, se usucă la etuvă la 100-105°C timp de 1 oră până la
masă constantă, se răceşte în exicator şi se cântăreşte.
Diferenţa dintre cele două cântăriri reprezintă masa conţinutului unui flacon.
Determinarea se repetă pe încă două flacoane şi se calculează masa medie a conţinutului pe
flacon.
Faţă de masa medie calculată, masa individuală a conţinutului pe flacon poate să prezinte
abaterile procentuale prevăzute în tabelul 15 coloana A; pentru un singur flacon se admit
abaterile procentuale prevăzute în coloana B.

Tabelul 15
Masa medie a conţinutului pe flacon Abatere admisă
A B
Până la 120 mg ± 10 % ± 20 %
120 mg până la 300 mg ± 7,5 % ± 15 %
300 mg şi mai mult de 300 mg ±5% ± 10 %

Impurităţi pirogene
Dacă în monografia respectivă se prevede controlul impurităţilor pirogene, se procedează
conform prevderilor de la “Impurităţi pirogene” din FR X pagina 1112.

Sterilitate
Preparatele injectabile trebuie să fie sterile. Pentru control se procedează conform
prevederilor de la “Controlul sterilitatii” din FR X pagina 1073.
 Determinarea cantitativă
În cazul soluţiilor, suspensiilor şi emulsiilor injectabile, determinarea cantitativă se
efectuează conform prevederilor din monografia respectivă.
Pentru conţinutul în substanţă activă calculat procentual se admite o abatere de ±5% faţă
de valoarea declarată.
În cazul flacoanelor cu pulberi pentru preparate injectabile, dozarea se efectuează
conform prevederilor din monografia substanţei respective.
Concentraţia procentuală în substanţă activă se raportează la masa conţinutului declarat.
Pentru conţinutul în substanţă activă pe flacon se admit, faţă de valoarea declarată,
abaterile procentuale prevăzute la paragraful “Uniformitatea masei”.

Oxacilină - Pulbere pentru soluţie injectabilă

Oxacilină pulbere pentru soluţie injectabilă este o soluţie izoosmotică sterilă injectabilă
de oxacilină sodică în apă. Conţine echivalentul a cel puţin 90,0% şi cel mult 115,0% din
cantitatea de oxacilină declarată (C19H19N3O5S). Conţine dextroză ca agent de ajustare a
tonicităţii şi una sau mai multe substanţe tampon adecvate. Nu conţine conservanţi.

Ambalare şi depozitare — Se păstrează în flacoane injectabile, conform descrierii din secţiunea

Injecţii. Se păstrează în stare liofilizată.

Etichetare — Îndeplineşte cerinţele de etichetare indicate în secţiunea Injecţii. Eticheta specifică

faptul că pulberea va fi dizolvată chiar înainte de utilizare, descrie condiţiile de stocare adecvată
a soluţiei rezultate şi indică faptul că soluţia nu va fi liofilizată din nou.

Standarde de referinţă USP (Farmacopeea SUA)

RS Oxacilină sodică USP.

Identificare — Cromatograma soluţiei de probă obţinute conform indicaţiilor din

secţiunea Probă prezintă un vârf maxim pentru oxacilină, al cărei timp de retenţie corespunde
celui indicat în cromatograma soluţiei standard obţinute conform indicaţiilor din secţiunea Probă.
 Pirogenitate — Îndeplineşte cerinţele Testului de pirogenitate, proba fiind un volum de
solutie injectabilă nediluat, care conţine echivalentul a 20 mg de oxacilină pe kg.

Sterilitate— Îndeplineşte cerinţele la testarea conform indicaţiilor pentru filtrarea cu

membrană din secţiunea Test de sterilitate al produsului care urmează să fie examinat.

pH: între 6,0 - 8,5.

Materie particulară: îndeplineşte cerinţele pentru injecţiile de volum mic.

Probă—Fază mobilă, soluţie standard şi sistem cromatografic – Se procedează conform

indicaţiilor din secţiunea Probă pentru oxacilină sodică.

Soluţie de probă — Se lasă un flacon de soluţie injectabilă să de dizolve şi se amestecă. Se

transferă un volum măsurat exact de soluţie injectabilă, echivalentul a aproximativ 50 mg de
oxacilină, într-un balon volumetric de 100 ml, se diluează cu apă până la volum şi se amestecă.
Se transferă 10,0 ml din această soluţie într-un balon cotat de 50 ml, se diluează cu apă până la
volum şi se amestecă. [NOTĂ—Se utilizează această soluţie de probă în ziua preparării.]

Procedură – Se procedează conform procedurii din secţiunea probă pentru oxacilină sodică. Se
calculează cantitatea de oxacilină în mg (C19H19N3O5S) din fiecare ml de soluţie injectabilă, pe
baza formulei:

0,5(CE / V)(ru / rs)

unde C este concentraţia, exprimată în mg/ml, de RS Oxacilină sodică USP din soluţia standard;
E este echivalentul de oxacilină, în µg/mg, al RS Oxacilină sodică USP; V este volumul în ml de
soluţie injectabilă luată pentru prepararea soluţiei de probă; iar r u şi rs sunt răspunsurile de vârf de
oxacilină obţinute din soluţia de probă, respectiv soluţia standard.