SIROPURI

Potrivit definiţiei din Farmacopeea Româna ediţia a X-a siropurile sunt preparate
farmaceutice lichide cu un conţinut crescut în zahăr de consistentă vâscoasă destinate
administrării interne.
Siropurile sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri şi aveau ca edulcorant mierea de
albine.
Zahărul era utilizat încă din antichitate de chinezi şi a fost adus în Europa de Alexandru
cel Mare (Macedon) în secolul IV î.e.n. Multă vreme zahărul a fost considerat ca medicament şi
era eliberat numai prin farmacii.
După descoperirea zahărului din trestia de zahăr şi apoi fabricarea din sfecla de zahăr, în
1746, de către A. Markgraf, nu s-a mai utilizat mierea de albine.
Siropurile alături de soluţii, rămân forma farmaceutică mult utilizată mai ales în
medicaţia pediatrică.
Ele au fost oficializate de FR ed I, printr-un mare număr de exemple. Monografia de
generalităţi Sirupi este introdusă în FR ed. a III-a. Actuala farmacopee nu prevede niciun produs
industrial ci numai patru exemple de monografii cu siropuri oficinale: siropul simplu, siropul de
codeină, siropul de mătrăgună şi siropul de balsam de tolu.
Siropurile pot fi aromatinzante sau corectoare de gust sau pot servi ca vehicule siroapoase
şi pot fi medicamentoase cu acţiune terapeutică bine definită folosite ca atare sau în compoziţia
unor poţiuni, infuzii, decocturi.
Siropurile pot fi colorate şi aromatizate cu substanţe aprobate de Ministerul Sănătăţii.
Siropurile pot conţine 2/3 din greutatea lor zahăr. Siropurile industriale au cel puţin 40%
zahăr.
În general, sunt preparate cu zaharoză în concentraţie de 65% şi au densitate de 1,32, care
le asigură protecţia antimicrobiană.
Prin convenţie, o soluţie cu o concentraţie de 45% zaharoza este numită sirop.
În categoria siropurilor sunt incluse toate preparatele lichide cu gust dulce, dense sub
formă de soluţii de uz intern, care au ca vehicul siropul.
 Zaharoza poate fi înlocuită cu glucoză, fructoză, zahăr invertit sau alte zaharuri şi de
asemena pot fi obţinute siropuri din polioli cu gust dulce, glicerol, sorbitol, xilitol cât şi cu
elducoranţi sintetici sau agenţi vâscozifianţi, pentru a conferi vâscozitate asemanatoare siropului
de zahăr.
Siropurile pot conţine una sau mai multe substanţe medicamentoase cât şi substanţe
auxiliare ca aromatizanţi, coloranţi, agenţi antimicrobieni; numele şi concentraţia acestora
trebuie sa fie indicate pe eticheta preparatului.
Unele siropuri nu conţin substanţe medicamentoase, ele sunt destinate a fi utilizate ca
vehicul pentru diferite forme farmaceutice lichide de uz intern.
Industria de medicamente prepară şi alte forme farmaceutice destinate realizării de
siropuri:
Pulberi pentru siropuri: prezentare utilizată de industrie pentru unele specialităţi cu
stabilitate foarte limitată care nu pot fi stocate sub formă lichidă (unele antibiotice, de exemplu).
Granulate pentru siropuri, de asemenea o formă farmaceutica solidă, prezentată în
flacoane care conţin, granulate bogate în zahăr şi substanţe medicamentoase, solubile şi
insolubile.
În momentul întrebuinţării bolnavul adaugă o cantitate determinată de apă peste pulberea
sau granulatul din flacon şi prin agitare se obţine “ex tempore” o soluţie sau o suspensie zaharată
care se administrează cu linguriţa dozatoare ce însoţeşte flaconul în ambalajul industrial. Siropul
obţinut se poate păstra o săptămână la temperatură obişnuită.
Forma farmaceutică de sirop oferă o serie de avantaje.
 Preparatele prezintă gust dulce, aromat, culoare atractivă, miros plăcut, fiind preferate în
special în medicaţia pediatrică.
 Corectează gustul şi mirosul neplacut al unor substanţe, permitând astfel o administrare
uşoară.
 Se pot asocia diferite substanţe medicamentoase.
 Concentraţia mare în zahăr are şi rolul de a asigura conservarea siropului având, totodată
şi valoare nutritivă.
 Rezolvă problemele de instabilitate a unor substanţe (antibiotice mai ales), în mediu apos
granulate sau concentrate pentru siropuri care sunt transformate în formă lichidă, de către
bolnavi, “ex tempore”.
  Siropurile ca soluţie apoasă, oferă o mare biodisponibilitate, fiind forme farmaceutice cu
eliberare rapidă.
 Comparativ cu soluţiile apoase de uz intern, asigură o protecţie, asupra mucoasei gastrice,
la acţiunea iritantă a unor componente asociate în sirop (clorarhidrat).
Printre dezavantaje enumerăm:
 stabilitatea redusă a substanţelor medicamentoase în soluţii.
 stabilitate mai mică decât soluţiile la contaminarea cu microorganisme, fungi pot
fermenta uşor.
 ca şi soluţiile ocupă un volum şi prezintă o masă mai mare decât cele ale formelor
solide, ceea ce impune spaţii mari de depozitare, transport dificil al recipientelor.
 sunt contraindicate la diabetici (siropurile cu zahăr).

Clasificare
Siropurile se pot clasifica în funcţie de criteriile:
 Conţinut
 Simple, cu o singură substanţă medicamentoasă;
 Compuse, cu mai multe componente;
 Modul de formulare:
 Siropuri oficinale;
 Siropuri industriale;
 Forma farmaceutică:
 Siropuri medicamentoase;
 Pulberi pentru siropuri;
 Granulate pentru siropuri;
 Concentrate pentru siropuri;
 Modul de fabricare:
 Siropuri obţinute prin dizolvarea la rece sau la cald a zahărului în apă, sucuri de
plante, soluţii extractive.
 Siropuri obţinute prin amestecarea siropului simplu cu alte forme lichide: tincturi,
extracte;
 Modul de utilizare:
  Siropuri medicamentoase: conţin substanţe medicamentoase cu acţiune
terapeutică:
 Siropuri aromatizante: se utilizează ca edulcorante pentru acoperirea gustului
neplacut al unor substanţe medicamentoase din diferite forme farmaceutice
lichide;
 Siropuri cu rol de vehicul în medicaţia pediatrică;
 Siropuri cu rol protector contra acţiunii iritante a unor substanţe medicamentoase
(ex. cloralhidrat);
 Acţiunea terapeutică: expectorante, tonice sedative, purgative, antiparazitare, cu
antibiotice, chimioterapice, antianemice etc.

Preparare
Siropurile se prepară prin dispersarea substanţelor active sau a extractelor vegetale în
soluţii concentrate de zahăr sau în siropul simplu şi completarea la masa prevazută m/m.
Se pot folosi substanţe auxiliare (de exemplu agenţi pentru corectarea gustului, mirosului şi
pentru creşterea vascozităţii, conservanţi antimicrobieni potriviţi).
Dacă este necesar, siropurile se prepară prin încălzire şi se filtrează imediat în recipiente uscate
de capacitate mică.

Controlul calităţii siropurilor

Descriere
Siropurile sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu mirosul, gustul şi culoarea
caracteristice componentelor

Densitatea relativă
Se determină potrivit prevederilor în capitolul “Densitate relativă” din Farmacopeea Româna
editia a X-a pagina 987.

Indice de refracţie
Se determină potrivit prevederilor din capitolul “Indice de refracţie” din Farmacopeea
Româna editia a X-a pagina 994.
 Masa totală pe recipient
Se determină prin cântărirea individuală a conţinutului din 10 recipiente. Faţă de masa
declarată pe recipient se admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul 12.
Tabelul 12
Masa declarată pe recipient Abatere admisă
Până la 25 g ±5%
25 g până la 50 g ±3%
50 g până la 500 g ±2%

Indentificare
Identificarea substanţelor active şi a zahărului se face după normele prevăzute în
monografiile respective.
Identificarea zahărului se face încălzind două picături de sirop până la carbonizare când
se degajă miros de zahăr ars.
Identificarea substanţelor active se face fie direct în sirop, fie după separarea selectivă a
componentelor din sirop.

Dozarea
Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă.
Concentraţia de zahăr se poate determina refractometric, polarimetric sau volumetric.
Conţinutul în substanţă activă, determinat printr-o metodă adecvată poate prezenta, faţă
de valoarea declarată abaterile procentuale prevăzute în tabelul 13.

Tabelul 13
Conţinutul declarat în substanţă activă (%) Abatere admisă
Până la 0,1% ± 7,5%
0,1% până la 0,5% ± 5%
0,5% şi mai mult de 0,5% ± 3%
 Sirop de codeină 0,2%

Preparare
Codeinum……………………………….……….0,2g
Alcoholum…………………....…………………1,8g
Sirupus simplex …………………………………98,0g
Codeina se dizolvă în alcool şi se amestecă cu siropul simplu. Siropul de codeină 0,2%
trebuie să corespundă prevederilor de la “Sirupi” şi urmatoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% codeină (C18H21NO3 H2O) faţă de valoarea declarată.
Descriere
Lichid vâscos, limpede incolor fără miros cu gust dulce amărui.
Identificare
La 2,5 ml sirop se adaugă 7,5 ml apă şi se fierbe cu 0,5 ml acid sulfuric 100 g/l timp de un minut.
După răcire se neutralizează cu hidroxid de sodiu 100 g/l se adaugă 2 ml sulfat de cupru (II) şi
tartrat de potasiu şi sodiu-solutie şi se încălzeşte la fierbere; se formează un precipitat roşu.
La 10 ml sirop se adugă 0,5 ml hidroxid de sodiu 100 g/l şi se agită cu un ml eter. Stratul
eteric se separă şi se evaporă. La reziduu se adaugă 2 ml acid sulfuric 100 g/l şi 0,1 ml clorură de
fier (III) 30g/l; apare o coloraţie verde care după încălzire pe baia de apă devine albastră. Se
adauugă 0,1 ml acid nitric 100g/l; coloraţie devine roşie.
Densitate relativă
Siropul trebuie să aibă valori cuprinse între 1,2800-1,3200 şi se determină după FRX
Indice de refractie
Trebuie să aibă valori cuprinse între 1,4490-1,4570 şi se determină după FRX.
Aspect
10 ml sirop trebuie să fie incolor. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decât
coloraţia unei soluţii etalon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,80 ml fer E.c. şi apă la 10 ml.
Dozare
50 g sirop se diluează cu 25 ml apă, se adaugă 4 ml hidroxid de sodiu 100g/l şi se extrage
de patru ori cu câte 25 ml cloroform, într-o palnie de separare. Soluţiile cloroformice reunite se
spală de 2 ori cu câte 5 ml apă se filtrează şi se evaporă pe baia de apă până la sicitate. Reziduul
se dizolvă în 30 ml acid acetic anhidru în prealabil neutralizat la cristal violet în acid acetic
anhidru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/l în dioxan până la coloraţie albastră.
1 ml acid percloric 0,1 mol/l în dioxan corespunde la 0,03174 g codeina.
Conservare
Ferit de lumină la Venenum.
Observaţie
Se admite prepararea siropului cu fosfat de codeină. Se foloseşte masa corespunzătoare
de fosfat de codeină care se dizolvă în 2 ml apă şi se completează cu sirop simplu la 100 g.