Solutii

DANILA ADELINA SI ENACHE VERONICA

 Apa

• Apa pură sau apa distilată – nu există în natură. Ea se obţine din apele naturale, prin distilare. Nu este bună de băut deoarece
provoacă indigestii, nu conţine săruri minerale şi nu are gust. Apa distilată este folosită în toate laboratoarele, mai ales pentru
prepararea soluţiilor şi spălarea preicipitatelor.
• Apa grea (D2O) – este apa care conţine izotopul hidrogenului – deuteriu. Apele naturale conţin în proporţie de 0,003% apă
grea. Se obţine prin electroliza apei acidulate sau alcalinizate. Astfel, dintr-o tonă de apă se obţin 30 cm3 de apă grea. Produce
reacţii lente şi de aceea este folosită ca moderator de neutroni în reactoarele nucleare, cât şi la studierea mecanismelor
reacţiilor chmice. Deuterările prin schimb izotopic se realizează cel mai uşor prin acţiunea apei grele, în exces, asupra compuşilor
ce conţin hidrogen ionizabil.
• Apa de cristalizare – este apa reţinută în molecula unor substanţe prin legături imobile.
• Apa potabilă – trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie limpede, fără culoare, fără miros, să conţină substanţe minerale
dizolvabile până la 0,5%, oxigen, să aibă temperatura cuprinsă între 8°C şi 12°C şi să nu conţină bacterii patogene. Deoarece
alimentarea cu apă potabilă se face din fluvii, râuri, izvoare sau puţuri, este necesară purificarea apelor pe cale mecanică,
chimică sau biologică. În acest sens, apa se filtrează şi apoi se sterilizează cu clor (0,1 mg/L), ozon, hipocloriţi sau cu radiaţii
ultraviolete
• Apele minerale – sunt ape naturale cu un conţinut ridicat de săruri şi cu acţiune curativă. Provin din izvoare clorurate (cu peste
15% NaCl), izvoare bromurate şi iodurate, izvoare sulfuroase (conţin sulfuri solubile şi H2S), izvoare carbogazoase (conţin CO2 şi
bicarbonaţi de Na, Ca, Mg), izvoare feruginoase (cu fier, peste 0,01% sub formă de carbonaţi), izvoare sulfuroase alcaline şi
clorurate şi izvoare arsenicale.
 Solutii utile în viata de zi cu zi
Soluţii ale unor compuşi chimici
a) Soluţia de bicarbonat de sodiu
• Soluţia de bicarbonat de sodiu este utilizată la reducerea acidităţii stomacale. În cazul înţepăturilor de insecte poate fi utilizat
un amestec de soluţie de bicarbonat de sodiu şi carbonat de zinc (loţiune).
b) Soluţia de clorură de sodiu
• Soluţia de clorură de sodiu de concentraţie 0,83% se utilizează în medicină, ca ser fiziologic.
• Saramura, o soluţie concentrată de NaCl este utilizată drept conservant.
• Îndepărtarea petelor proaspete de bere poate fi făcută cu o soluţie de clorură de sodiu obţinută prin dizolvarea a 2 g NaCl în
100 mL apă.
c) Soluţia de piatră vânătă
• Este folosită la obţinerea de zeamă bordeleză: utilizată în agricultură.
d) Soluţia de hidroxid de sodiu
• Se foloseşte în industria săpunului, a fibrelor artificiale, la rafinarea uleiurilor minerale, a grăsimilor şi a uleiurilor vegetale.
e) Soluţia de hidroxid de calciu
• Se foloseşte în construcţii (var, mortar), ca dezinfectant, insecticid şi în industria zahărului.
f) Soluţia de alcool acetic
• Se foloseşte în alimentaţia pentru prepararea băuturilor spirtoase.
• Alcoolul etilic este folosit în farmacii la prepararea tincturii de iod (I2, alcool, KI) utilizată la dezinfectarea rănilor.
 Solutii utile în viata de zi cu zi
Soluţii utilizate pentru scoaterea petelor :
a) Petele de arsură (pârlire)
Dacă materialul nu s-a distrus se poate decolora pata cu:
• în cazul ţesuturilor albe, apă oxigenată 10%;
• în cazul ţesuturilor colorate, apă oxidenată 1%;
• inul, se udă cu apă caldă, apoi se tratează cu o soluţie de perborat sau peroxid de sodiu, după care se clăteşte repede cu apă
multă;
• lâna se tamponează cu acid citric, după care se spală.
b) Petele de bere
• Se tamponează pata cu o soluţie de iodură de potasiu 10%, iar pata galbenă ce rămâne se decolorează cu tiosulfat de sodiu
10%, după care se spală cu apă multă.
c) Petele de cafea
• Pata proaspătă se spală cu apă caldă şi detergent;
• Pata mai veche se tamponează cu glicerină, apă caldă şi în final cu apă oxigenată.
d) Petele de coca-cola şi pepsi-cola
• Se îmbibă locul pătat cu puţină benzină şi se freacă cu peria sau cu o cârpă, până când se evaporă solventul, apoi se spală cu
apă şi detergent.
e) Petele de sânge
• Petele mai proaspete se scot cu apă rece sau prin înmuiere în apă oxigenată 3%;
• Petele mai vechi, se tratează timp de o oră cu o soluţie de acid oxalic (atenţie: este toxic) 0,6%, se clătesc cu apă, după care
materialul se lasă peste noapte într-o soluţie ce conţine 50 mL apă oxigenată 3% şi 5 mL amoniac la litru. Se aplică doar la
albituri!
f) Petele de vin roşu
• Petele mai proaspete se presară cu sare de bucătărie, apoi se spală cu apă şi săpun, iar la sfârşit din nou cu apă;
• Petele mai vechi se tratează cu apă oxigenată 5%, apoi cu amoniac, după care materialul se usucă cu o cârpă;
• Se scufundă locul respectiv într-o soluţie de acid citric şi alcool (1p:10p).
 Solutii medicamentoase
SSoluţiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conţin una sau mai multe substanţe, active dizolvate într-
un solvent sau într-un amestec de solvenţi; sunt destinate administrării interne sau externe.
După cum se observă, definiţia înscrisă în farmacopee limitează categoria largă a soluţiilor la sisteme disperse omogene, în care
mediul de dispersie sau solventul este un lichid, aceste preparate fiind cele mai frecvent întâlnite şi având importanţă
primordială din punct de vedere farmaceutic.
Soluţiile medicamentoase sunt deci amestecuri omogene, preparate prin dizolvarea unor substanţe solide, lichide sau gazoase
într-un lichid şi reprezintă un grup de preparate, în care moleculele solvantului sunt dispersate printre cele ale solventului,
formând o singură fază.
Faţă de celelalte amestecuri, soluţiile se caracterizează prin dispersarea activă a componentelor, una în cealaltă. Între
componente nu există suprafeţe de separare, astfel că în cazul soluţiilor, spre deosebire de sistemele disperse heterogene, nu
au loc fenomene de interfaţă.
În cazul ideal, componenta dizolvată este dispersată până la nivelul de moleculă sau ion, trecerea spre sisteme multifazice
făcându-se prin coloizi de asociere.
Particulele componente unei soluţii sunt de mărime apropiate, de aceea soluţia poate fi considerată ca o dispersie omogenă
moleculară.
Expedierea şi conservarea soluţiilor se face în recipiente de sticlă de capacitate corespunzătoare, bine închise. Soluţiile cu
substanţe fotosensibile se condiţionează în flacoane colorate.
 Solutii medicamentoase
Clasificarea solutiilor medicamentoase
Clasificarea soluţiilor medicamentoase se poate face după mai multe criterii şi anume:
• după natura solventului: soluţii apoase, alcoolice, uleioase, etc;
• după numărul de componente dizolvate: soluţii simple (cu o singură substabţă
dizolvată) şi soluţii compuse ( cu două sau mai multe substanţe dizolvate);
• după calea de administrare: soluţii de uz intern şi soluţii de uz extern (fiecare din
aceste grupe putând fi subîmpărţite în alte câteva categorii);
• după modul de formulare şi preparare: soluţii oficinale (preparate după formule fixe
prevăzute de farmacopee), soluţii magistrale (a căror formulă este stabilită de medic
sub formă de reţetă sau prescripţie medicală) şi soluţii industriale sau specialităţi
farmaceutice (realizate, de obicei, de industria farmaceutică, după formulele aprobate
de M.S).
 Solutii medicamentoase
Soluţie de clorură de calciu 50%
Delicvescenţa pronunţată a clorurii de calciu face dificilă manipularea şi conservarea
substanţei ca atare, de aceea farmacopeea prevede soluţia concentrată de clorură de
calciu 50%. Soluţia se prepară în cantitate mai mare decât consumul şi se păstrează în
farmacie; de aceea se numeşte „soluţie stoc”. Din soluţia stoc se foloseşte o cantitate
dublă fată de substanţa activă, ori de câte ori este prescrisă clorură de calciu în
preparatele lichide.
Este o soluție limpede, incoloră, cu gust sărat-amărui, fără miros.
Clorura de calciu intră în compoziţia unor formule magistrale şi industriale de uz
intern, find folosită în terapia cu calciu, ca hemostatic uterin, în alergie, prurit,
intoxicaţii. Este mai iritantă pentru mucoasa gastrică decât alte săruri de calciu şi are
un gust neplăcut, dificil de mascat.
 Solutii medicamentoase
Soluţie de hidroxid de calciu 0,15%
Sinonim: apă de calciu, apă de var.
Hidroxidul de calciu, principiul activ al acestei soluţii, rezultă în urma reacţiei de hidratare a
oxidului de calciu.
Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu reacţie alcalină. La aer sau prin încălzire se tulbură.
Oxidul de calciu, denumit şi var nestins, se prezintă sub formă de bucăţi albe, amorfe, care la
umectare cu o cantitate egală de apă se transformă în hidroxidul de calciu, cu degajare de
căldură conform reacţiei:
CaO + H2O = Ca(OH)2
Soluţia de hidroxid de calciu are o acţiune alcalinizantă slabă, se utilizează intern la afecţiuni
gastrice (infiltraţii ale mucoasei gastrointestinale, antidiareic sau pentru combaterea
hiperacidităţii, asociat cu alte substanţe active).
Se foloseşte şi la preparate topice, fiind o componentă a liminentului oleo-calcar, cu acţiune
cicatrizantă în arsuri. Soluţia de hidroxid de calciu, intră în compoziţia unor unguente preparate
în farmacie, a unor gargarisime sau spălătăuri locale, cu acţiune astringentă.
MULȚUMIM