UNITATE DE ÎNVĂȚARE SOLUȚII

FIȘĂ DE DOCUMENTARE IX SOLUȚII CU UTILIZARE PRACTICĂ

 Apa pură sau apa distilată – nu există în natură. Ea se obţine din apele naturale, prin
distilare. Nu este bună de băut deoarece provoacă indigestii, nu conţine săruri minerale şi
nu are gust. Apa distilată este folosită în toate laboratoarele, mai ales pentru prepararea
soluţiilor şi spălarea preicipitatelor
 Apa potabilă – trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie limpede, fără culoare, fără
miros, să conţină substanţe minerale dizolvabile până la 0,5%, oxigen, să aibă temperatura
cuprinsă între 8°C şi 12°C şi să nu conţină bacterii patogene.
 Apele minerale – sunt ape naturale cu un conţinut ridicat de săruri şi cu acţiune curativă.
Provin din izvoare clorurate (cu peste 15% NaCl), izvoare bromurate şi iodurate, izvoare
sulfuroase (conţin sulfuri solubile şi H2S), izvoare carbogazoase (conţin CO2 şi bicarbonaţi de
Na, Ca, Mg), izvoare feruginoase (cu fier, peste 0,01% sub formă de carbonaţi), izvoare
sulfuroase alcaline şi clorurate şi izvoare arsenicale.

Soluţii utile în practica de zi cu zi

Soluţii ale unor Compuşi chimici

a) Soluţia de bicarbonat de sodiu
• Soluţia de bicarbonat de sodiu este utilizată la reducerea acidităţii stomacale. În cazul
înţepăturilor de insecte poate fi utilizat un amestec de soluţie de bicarbonat de sodiu şi
carbonat de zinc (loţiune).
b) Soluţia de clorură de sodiu
• Soluţia de clorură de sodiu de concentraţie 0,83% se utilizează în medicină, ca ser fiziologic.
• Saramura, o soluţie concentrată de NaCl este utilizată drept conservant.
• Îndepărtarea petelor proaspete de bere poate fi făcută cu o soluţie de clorură de sodiu
obţinută prin dizolvarea a 2 g NaCl în 100 mL apă.
c) Soluţia de piatră vânătă
• Este folosită la obţinerea de zeamă bordeleză: utilizată în agricultură.
d) Soluţia de hidroxid de sodiu
• Se foloseşte în industria săpunului, a fibrelor artificiale, la rafinarea uleiurilor minerale, a
grăsimilor şi a uleiurilor vegetale.
e) Soluţia de hidroxid de calciu
• Se foloseşte în construcţii (var, mortar), ca dezinfectant, insecticid şi în industria zahărului.
f) Soluţia de alcool acetic
• Se foloseşte în alimentaţia pentru prepararea băuturilor spirtoase.
• Alcoolul etilic este folosit în farmacii la prepararea tincturii de iod (I2, alcool, KI) utilizată la
dezinfectarea rănilor.
 Soluţii utilizate pentru scoaterea petelor :
a) Petele de arsură (pârlire)
Dacă materialul nu s-a distrus se poate decolora pata cu:
• în cazul ţesuturilor albe, apă oxigenată 10%;
• în cazul ţesuturilor colorate, apă oxidenată 1%;
• inul, se udă cu apă caldă, apoi se tratează cu o soluţie de perborat sau peroxid de sodiu, după
care se clăteşte repede cu apă multă;
• lâna se tamponează cu acid citric, după care se spală.
b) Petele de bere
• Se tamponează pata cu o soluţie de iodură de potasiu 10%, iar pata galbenă ce rămâne se
decolorează cu tiosulfat de sodiu 10%, după care se spală cu apă multă.
c) Petele de cafea
• Pata proaspătă se spală cu apă caldă şi detergent;
• Pata mai veche se tamponează cu glicerină, apă caldă şi în final cu apă oxigenată.
d) Petele de coca-cola şi pepsi-cola
• Se îmbibă locul pătat cu puţină benzină şi se freacă cu peria sau cu o cârpă, până când se
evaporă solventul, apoi se spală cu apă şi detergent.
e) Petele de sânge
• Petele mai proaspete se scot cu apă rece sau prin înmuiere în apă oxigenată 3%;
• Petele mai vechi, se tratează timp de o oră cu o soluţie de acid oxalic (atenţie: este toxic)
0,6%, se clătesc cu apă, după care materialul se lasă peste noapte într-o soluţie ce conţine
50 mL apă oxigenată 3% şi 5 mL amoniac la litru. Se aplică doar la albituri!
f) Petele de vin roşu
• Petele mai proaspete se presară cu sare de bucătărie, apoi se spală cu apă şi săpun, iar la
sfârşit din nou cu apă;
• Petele mai vechi se tratează cu apă oxigenată 5%, apoi cu amoniac, după care materialul se
usucă cu o cârpă;
• Se scufundă locul respectiv într-o soluţie de acid citric şi alcool (1p:10p).

Soluţii medicamentoase

Soluţie de clorură de calciu 50%

Delicvescenţa pronunţată a clorurii de calciu face dificilă manipularea şi conservarea

substanţei ca atare, de aceea farmacopeea prevede soluţia concentrată de clorură de calciu
50%. Soluţia se prepară în cantitate mai mare decât consumul şi se păstrează în farmacie; de
aceea se numeşte „soluţie stoc”. Din soluţia stoc se foloseşte o cantitate dublă fată de
substanţa activă, ori de câte ori este prescrisă clorură de calciu în preparatele lichide.
Este o soluție limpede, incoloră, cu gust sărat-amărui, fără miros.
Clorura de calciu intră în compoziţia unor formule magistrale şi industriale de uz intern, find
folosită în terapia cu calciu, ca hemostatic uterin, în alergie, prurit, intoxicaţii. Este mai iritantă
pentru mucoasa gastrică decât alte săruri de calciu şi are un gust neplăcut, dificil de mascat.
Soluţie de hidroxid de calciu 0,15%

Sinonim: apă de calciu, apă de var.

Hidroxidul de calciu, principiul activ al acestei soluţii, rezultă în urma reacţiei de hidratare a
oxidului de calciu.
Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu reacţie alcalină. La aer sau prin încălzire se tulbură.
Oxidul de calciu, denumit şi var nestins, se prezintă sub formă de bucăţi albe, amorfe, care la
umectare cu o cantitate egală de apă se transformă în hidroxidul de calciu, cu degajare de
căldură conform reacţiei:
CaO + H2O = Ca(OH)2
Soluţia de hidroxid de calciu are o acţiune alcalinizantă slabă, se utilizează intern la afecţiuni
gastrice (infiltraţii ale mucoasei gastrointestinale, antidiareic sau pentru combaterea
hiperacidităţii, asociat cu alte substanţe active).
Se foloseşte şi la preparate topice, fiind o componentă a liminentului oleo-calcar, cu acţiune
cicatrizantă în arsuri. Soluţia de hidroxid de calciu, intră în compoziţia unor unguente preparate
în farmacie, a unor gargarisime sau spălătăuri locale, cu acţiune astringent.

 Aerul
 Alcool sanitar
 Combustibili
 Apa oxigenata
 Tictura de iod
 Apa mineral
 Apa potabila
 Aliaje
 Apa naturala
 Otet
 Detergent
 etc